Metodele si procedeele folosite in practica autoeducatiei sunt moduri de actiune asupra propriei persoane de cunoastere si evaluare de sine, proiectare, influen tare si formare, autocorectare si transformare. Autoobservatia consta in observa rea conduitei si a trairilor personale. In cazul autoobservatiei, individul, des fasurand o anumita activitate, urmareste in acelasi timp si conduita sa, reactii le, trairile sale proprii. Autoobservatia trebuie sa fie corecta, fidela, nu def ormata. Important e ca faptul supus obserbatiei sa fie vazut asa cum este, nu cum am vrea sa fie, sau cum ar trebui sa fie.Autoanaliza presupune obtinerea unei im agini cat mai complete despre sine prin investigatii si meditatii, orientate spr e propria persoana. Prin descompunerea mintala a propriei coportari si a activit atii efectuate, sunt evidentiate laturile pozitive si negative, motivele si scop urile activitatii, reactiile si starile emotionale urmandu-se perfectionarea act ivitatii si a conduitei.Autoanaliza reprezinta o forma de autoperfectionare a pe rsonalitatii si autoreglare a conduitei. Folosirea acestei metode necesita un gr ad redicat de maturitate. Ea impune individului sa se priveasca cu ochii altuia, dar nu a unui observator trecator. Autoconvingerea poate fi folosita atat in lu area unei decizii majore din viata noastra (alegerea facultatii, a locului de mu nca, etc.) cat si in rezolvarea unor probleme din viata cotidiana. Eficienta aut oconvingerii depinde intr-o masura considerabila de optimismul subiectului, star ea lui afectiva traita in momentul respectiv, maturitatea, cultura si inteligent a tanarului. Autocon-rea se poate manifesta atat in forma autojustificarii, auto consolarii si autolinistii cat si pentru a neimpotrivi actiunilor si opiniilor c are nu concorda cu convingerile noastre. A. se incheie de regula prin luarea une i hotarari care pate fi exprimata sintetic prin cuvintele: Gata! , Trebuie! , Ajunge! , ainte! etc. Autocomanda. In activitatea cotidiana deseori suntem pusi in situatia de a ne concentra la maximum toate eforturile pentru realizarea hotararii luata , pentru a ne determina sa actionam intr-o anumita directie sau, dimpotriva, sa ne abtinem de la actiunea nedorita, astfel spus sa ne comandam noi insine.Ea se realizeaza prin pronuntarea cu glas tare sau in gand a unor cuvinte sau propozit ii scurte formulate la imperativ. Voi reusi! , Curaj! , Inainte! etc. In cazul in care folosim autocomanda pentru a ne tempera, a ne stapani starile afective sau pentr u a renunta la o activitate, vom folosi expresii ca: Abtine-te! , Renunta! , Stapaneste -te! s.a. Autoaprecierea si autocritica .Autoaprecierea vizeaza cunoasterea calit atilor si defectelor proprii, a capacitatilor si aptitudinilor, a trasaturilor d e presonalitate si a gradului lor de dezvoltare.Din perspectiva autoeducatiei es te necesara autoaprecierea obiectiva, realista atat a calitatilor cat si a defec telor proprii. Autocritica este utila in masura in care este realista si orienta ta autoeducativ, ajungand sa elimine erorile de conduita si sa determine restruc turari profunde ale personalitatii. Eficienta ei este cu atat mai mare cu cat su nt mai profunde trairile afective ale nemultumirii fata de neajunsurile pe care le avem. Autosugestia se bazeaza pe forta specifica de reglaj a cuvantului. Daca prin sugestie se intelege o influenta exercitata prin intermediul cuvantului as upra vointei ciuva, autosugestia reprezinta influenta exercitata asupra propriei noastre vointe. Timpul cel mai prielnic pentru autosugestie este seara inainte de a adormi si dimineata, imediat dupa trezirea din somn. Pot fi folosite in ace st scop si framentele mai mici de timp cu mar fi: deplasarea la si de la servici u, pauzele, timpul petrecut in timpul mijloacele de transport etc. Autoexersarea rerpezinta metoda fundamentala in procesul de autoeducatie. Ea se regaseste int r-o forma sau alta in toate celelalte metode si procedee folosite in scopul auto perfectionarii personalitatii. A. consta in executarea, indeplinirea cu strictet e a sarcinilor profesionale si extraprofesionale pe care ni le-am fixat. De ex: sa terminam lucrarile planificate, sa citim un numar de pagini din literatura de specialitate sau beletristica, sa rezolvam un numar de probleme sau exercitii, sa cantam la intrumentul preferat, sa facem antrenament fizic etc. nu trebuie sa recompensam o activitate pe care copilul o intreprinde cu placere (de exemplu o activitate sportiva agreata de copil). Recompensa nu trebuie promisa inaintea desfasurarii activitatii, ci imediat dupa aceasta activitate, explicandu-i-se clar pentru ce anume este rasplatit.

Folosirea pe termen lung a recompenselor va conduce la adoptarea unui comportame nt corect al copilului doar conditionat ( Ce primesc daca fac asta? ). Copilulu trebuie sa constientizeze ca comportamentul pozitiv si indeplinirea reg ulelor si cerintelor pedagogului sint niste norme si trebuie indeplinite nu doar p-u a fi remunerat, dar ca acestea trebuiesc indeplinite in permanenta si sunt lucruri firesti. Recompensa trebuie sa vina ca o surpriza (pe neasteptate), atunci copilul va con stientiza ca comportamentul bun si reusitele lui prezinta o valoare pentru el in susi.