metode şi soft-uri de catalogare online in bibliotecile târgumureşene: biblioteca judeţeană...

UNIVERSITATEA „BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE

MASTER: ȘTIINȚA INFORMĂRII ȘI DOCUMENTĂRII

SPECIALIZAREA: BIBLIOTECONOMIE ȘI ARHIVISTICĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:

Conf. Dr. Ionuţ-Virgil Costea Absolvent:

Asist. Dr. Gurka-Balla Ilona Octavian-Emil Hoța

CLUJ-NAPOCA

20121

UNIVERSITATEA „BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE

MASTER: ȘTIINȚA INFORMĂRII ȘI DOCUMENTĂRII

SPECIALIZAREA: BIBLIOTECONOMIE ȘI ARHIVISTICĂ

Metode şi soft-uri de catalogare online in

bibliotecile târgumureşene: Biblioteca Judeţeană

Mureş, Biblioteca Universităţii „Petru Maior” şi

Biblioteca Centrală a Universităţii de Medicină şi

Farmacie. Studiu de caz

Coordonator științific:

Conf. Dr. Ionuţ-Virgil Costea Absolvent:


CLUJ-NAPOCA

2012

2

Declarație

Prin prezenta declar că lucrarea de disertație cu titlul Metode şi soft-uri de

catalogare online in bibliotecile târgumureşene: Biblioteca Judeţeană Mureş, Biblioteca

Universităţii „Petru Maior” şi Biblioteca Centrală a Universităţii de Medicină şi

Farmacie. Studiu de caz este scrisă de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă

facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate. De asemenea, declar

că toate sursele utilizate, inclusiv cele online, sunt indicate în lucrare, cu respectarea

regulilor de evitare a plagiatului

− toate fragmentele de text reproduse exact, chiar si in traducere proprie din altă

limbă, sunt scrise intre ghilimele si dețin referința precisă a sursei;

− reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referința

precisă;

− rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original.

Profesor coordonator:

Conf. Dr. Ionuţ-Virgil Costea

________________________

Absolvent:


_________________________ _______________

3

Mulțumiri

Această lucrare nu ar fi fost posibil să fie scrisă fără ajutorul unor bibliotecari

inimoşi şi foarte răbdători, cărora vreau să le mulțumesc din suflet pentru informațiile

oferite și pentru că uneori mi-au explicat de 100 de ori când nu am înțeles mecanismul. Aș

vrea să menționez persoanele pe care le cunosc, iar unde nu le cunosc, voi mulțumi

colectivității respective. Ordinea este pur aleatorie, mulțumirile sunt în aceeași măsură,

egale.

Așadar, mulțumesc frumos pentru ajutorul acordat în scrierea lucrării: doamnei

Monica Avram, director la Biblioteca Județeană Mureș, doamnelor Ligia Moraru și Anda

Dârjan, șef serviciu bibliotecă la biblioteca Universității Petru Maior din Târgu Mureș,

doamnei Elisabeta Nuțiu, şef serviciu bibliotecă la Biblioteca Centrală a Universităţii de

Medicină și Farmacie din Târgu Mureș, doamnei ing. dr. Melania Rusu, de la Serviciul

Metodică a Bibliotecii Județene Mureș.

De asemenea, doresc să mulțumesc tuturor bibliotecarilor de la cele trei biblioteci,

Biblioteca Județeană Mureș (secțiile de împrumut - științe sociale, literatură și copii - și

sală de lectură), Biblioteca Universității Petru Maior (secțiile științe și litere, inginerie și

stiințe economice, juridice și administrative) și celor de la Biblioteca Centrală a

Universității de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș pentru sprijinul, ajutorul și

implicarea în realizarea studiului de impact.

Nu în ultimul rând aş vrea să-i mulţumesc din suflet, Andreei Tudosia, studentă la

Universitatea de Medicină şi Farmacie, specializarea Medicină Generală, anul 3 de studiu,

pentru tot sprijinul moral şi ajutorul acordat la centralizarea şi numărarea chestionarelor.

4

CUPRINS

Lista figurilor (printscreen-uri și grafice) 9

Lista tabelelor 10

Introducere 11

Capitolul I – ISTORIA CATALOGULUI ONLINE 15

I.1. Istoria automatizării 15

I.2. Încercări de automatizare a bibliotecilor 16

I.2.1. Procedeul mecanic 17

I.2.2. Procedeul fotografic 17

I.2.3. Procedeul magnetic 18

I.2.4. Procedeul mecanografic 18

I.3. Istoria calculatorului și a internetului 19

I.3.1. Istoria calculatorului 19

I.3.1.1. Anii 1950–Mașinile de „primă generație” 19

I.3.1.2. Anii 1960-Mașinile „de a doua” și „a treia” generație; apariția formatului

MARC 20

I.3.1.3. Anii 1970–Generația „a patra” de calculatoare și Franța sub „asediul”

informatizării bibliotecilor 22

I.3.1.4. Anii 1980–Anii „micro”; proiectul LIBRA și introducerea micro-

calculatoarelor în bibliotecă 23

I.3.1.5. Anii 1990 25

I.3.2. Istoria internetului 26

I.4. Concluzii 30

5

Capitolul II – PROCESELE BIBLIOTECONOMICE ȘI FORMATELE

PRELUCRĂRII DOCUMENTELOR DE BIBLIOTECĂ 31

II.1. Catalogul tradițional 32

II.1.1. Catalogarea 33

II.1.1.1. I.S.B.D.–Standardul Internațional de Descriere Bibliografică 34

II.1.2. Clasificarea 40

II.1.2.1. Clasificarea Dewey 42

II.1.2.2. Clasificarea Zecimală Universală (C.Z.U.) 43

II.1.2.3. Alte tipuri de clasificare 47

II. 1.2.3.1. Clasificarea Cutter (1879) 48

II. 1.2.3.2. Clasificarea Bibliotecii Congresului SUA (1901) 49

II. 1.2.3.3. Clasificarea Colon a lui Ranganathan (1933) 50

II.1.3. Cotarea 51

II.1.3.1. Sisteme de cotare 52

II.1.3.1.1. Cotarea sistematico-alfabetică (cutterizarea) 52

II.1.3.1.2. Cotarea pe formate 52

II.1.4. Tipuri de cataloage 53

II.1.4.1. Catalogul pe nume de autori și titluri 54

II.1.4.2. Catalogul sistematic 54

II.1.4.3. Catalogul pe subiecte 54

II.1.4.4. Catalogul topografic 55

II.1.4.5. Catalogul de serviciu 55

II.2. Catalogul on-line 55

6

II.2.1. MARC vs UNIMARC 56

II.2.1.1. MARC și MARC 21 57

II.2.1.1.1. MARC 57

II.2.1.1.2. MARC21 60

II.2.2. UNIMARC 61

II.3. OPAC-Online Public Acces Catalogue 63

II.4. Concluzii 67

Capitolul III - SOFT-URILE DE BIBLIOTECĂ DIN BIBLIOTECILE

TÂRGUMUREȘENE 67

III.1. Liberty3 – SOFTLINK – Biblioteca Universității Petru Maior din Târgu

Mureș 67

III.2. Alice – SOFTLINK – Biblioteca Centrală a Universității de Medicină și

Farmacie din Târgu Mureș 74

III.3. Alephino – ExLibris – Biblioteca Județeană Mureș 78

III.4. Concluzii 82

Capitolul IV - STUDIU DE IMPACT ASUPRA FOLOSIRII CATALOAGELOR DE BIBLIOTECĂ ONLINE 83

IV.1. Motivația cercetării 83

IV.2. Metodologia cercetării 83

IV.3. Analiza rezultatelor cercetării 84

IV.4.Concluzii 89

CONCLUZII FINALE 90

ANEXE 92

Anexa 1 Chestionar Biblioteca Universităţii „Petru Maior” din Târgu Mureş 92

Anexa 2 Chestionar Biblioteca Centrală a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş 94

7

Anexa 3 Chestionar Biblioteca Judeţeană Mureş 96

BIBLIOGRAFIE 98

8

LISTA FIGURILOR

(printscreen-uri şi grafice)

Fig. 2.1 Printscreen homepage OPAC Biblioteca Universităţii „Petru Maior” 64

Fig. 2.2 Printscreen căutare ghidată în OPAC biblioteca Universităţii „Petru Maior” 65

Fig. 2.3 Printscreen căutare avansată în OPAC biblioteca Universităţii „Petru Maior” 66

Fig. 3.1 Printscreen modul circulaţie web OPAC biblioteca Universităţii „Petru Maior” 70

Fig. 3.2 Printscreen introducere date utilizator nou Liberty3 71

Fig. 3.3 Printscreen ghişeul de circulaţie soft Liberty3 (Circulation Desk) 72

Fig. 3.4 Printscreen meniu principal Alice 75

Fig. 3.5 Printscren catalogare management soft Alice 76

Fig. 3.6 Printscreen interfaţa OPAC de căutare a soft-ului Alice 77

Fig. 3.7 Printscreen interogare-găsire resursă în catalog, soft-ul Alice 77

Fig. 3.8 Printscreen detalii resursă, soft Alice 78

Fig. 3.9 Poză scanată – informaţii globale utilizator(1), soft Alephino 81

Fig 3.10 Printscreen interfaţă OPAC Alephino 82

Fig. 4.1 Grafic item 1 chestionar biblioteci universitare 85

Fig. 4.2 Grafic item 3 chestionar Biblioteca Judeţeană Mureş 85







9

LISTA TABELELOR

Tabel 2.1 Tabelul semnelor auxiliare ale C.Z.U. 45

Tabel 2.2 Tabelul principalelor clase ale clasificării Cutter 48

Tabel 2.3 Tabelul principalelor clase ale Clasificării Bibliotecii Congresului S.U.A.49

Tabel 2.4 Tabelul principalelor clase ale clasificării colon a lui Ranghanathan 50

Tabel 2.5 Tabelul principalelor etichete MARC 59

Tabel 3.1 Tabel templates soft Alephino 79

10

INTRODUCERE

Trăim în zilele noastre într-o nouă eră, o eră a informaticii, a vitezei și a

automatizării în care mașinile, pe zi ce trece din ce în ce mai performante înlocuiesc cu

succes atribuțiile pe care le au de îndeplinit oamenii. Pe lângă aceasta, debitul și cantitatea

tot mai mare de informație, rapiditatea cu care informația și cărțile circulă, fac necesară

prezența mașinii (calculatorului) pentru a le putea stabili o ordine. Calculatorul și

internetul, tehnologia din zilele noastre ajută foarte mult la aranjarea documentelor în

biblioteci și la regăsirea documentelor în bibliotecă. Această nouă eră, își are începuturile

în anii `70, când începe răspândirea cu mare viteză și mare interes a industriei informației.

Are acum loc, mai ales spre sfârșitul secolului al XX și începutul celui de-al XXI-lea, o

mondializare a schimburilor de date, de integrare a tehnicilor și a managementului global

al informației1. Bibliotecile, instituții destinate special depozitării documentelor și difuzării

informațiilor, au avut o contribuție importantă în procesul dezvoltării tehnicii de calcul2.

Lucrarea de faţă, Metode şi softuri de catalogare online in bibliotecile

târgumureşene: Biblioteca Judeţeană Mureş, Biblioteca Universităţii „Petru Maior” şi

Biblioteca Centrală a Universităţii de Medicină şi Farmacie. Studiu de caz doreşte să facă

o incursiune inedită, prin prezentarea softurilor de bibliotecă pe care bibliotecile amintite

mai sus le-au implementat pentru realizarea catalogului online. Iniţial, aş fi vrut să mă

axez strict pe bibliotecile universitare, în Târgu Mureş mai existând două universităţi:

Universitatea „Dimitrie Cantemir” şi Universitatea „Sapienţia”, dar mi-am dat seama că

introducerea bibliotecii judeţene Mureş în lucrare va fi un beneficiu, prin lărgirea ariei

prezentate.

Toate cele trei biblioteci târgumureşene folosesc câte un soft de bibliotecă pentru

catalogarea online, iar câştigul acestei lucrări este acela de a prezenta şi compara 3 softuri

diferite. Biblioteca Judeţeană Mureş foloseşte pentru catalogul online softul Alephino,

biblioteca Universităţii „Petru Maior” softul Liberty3, iar biblioteca Universităţii de

Medicină şi Farmacie softul Alice, deci, lucrarea va dori să prezinte printr-un studiu de caz

1 MICHEL, Jean apud BANCIU: Doina, Sisteme de automatizare și documentare. București, Editura Tehnică, 1997, p. 7;2 CURTA, Olimpia: Metode tradiționale și moderne de regăsire a informației în biblioteci. Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2004, p. 43;

11

pe tema catalogării online, din prisma softurilor prezentate și a părerii utilizatorilor cu

privire la cataloagele online prezentate.

Dintotdeauna aş putea spune că am fost fascinat de munca de bibliotecar, deoarece

m-am simțit astras de această lume fascinantă a cărții, petrecându-mi mult timp în sala de

lectură a Bibliotecii Judeţene Mureş. Odată ce m-am înscris la facultate am descoperit

beneficiile şi posibilităţile catalogului online, și m-am întrebat mereu cum este posibil

acest mecanism de informatizare. Odată ajuns la master, la biblioteconomie şi arhivistică,

am început să pricep activităţiile de prelucrare şi de management, propunându-mi să intru

în tainele catalogului online, să înţeleg mai bine mecanismele şi tehnologiile prin

prezentarea softului şi a interfeţei acestuia, care fac posibil ca informaţia despre fondul de

documente (cărţi, periodice, hărţi, CD-uri, benzi magnetice ş.a.) a unei biblioteci să ajungă

pe calea internetului, în casele cititorului, la o distanţă de un click.

Catalogul online nu este doar o tendinţă nouă în lumea biblioteconomiei, ci mai

mult o necesitate, cerinţa acestuia făcându-se simţită odată cu avansarea tehnologiei

calculatoarelor şi a internetului. Tocmai împletirea a acestor trei domenii diferite:

calculator (domeniul IT), internet şi biblioteconomia fac posibilă realizarea catalogului

online. Faptul că fiecare bibliotecă îşi creează un catalog online, un site web, este o cerinţă

pentru supravieţuire în această lume informatică, în care informaţia circulă cu mare viteză,

iar pierderea unui tempo sau a rămâne în urmă este egal cu căderea în desuetudine. Cum

biblioteca este un centru de informaţie, aceasta ar trebui să fie mereu ţinută la zi cu cele

mai noi şi performante tehnologii şi realizări în domeniu. Altfel ar risca să-şi piardă

cititorii şi utilizatorii fapt ce ar echivala cu închiderea acesteia. Catalogul online este o

necesitate şi totodată o realizare, o adevărată provocare de abordat pentru specialişti. În

Târgu Mureş nu s-a mai realizat o astfel de prezentare unificată, în cadrul unei lucrări a 3

softuri diferite. Pe această cale, doresc să realizez şi un studiu de impact asupra folosirii

catalogului online, ce va ocupa capitolul al patrulea al lucrării de faţă.

În adunarea informaţiei pe tema pe care doresc să o dezvolt, am luat legătura cu

conducerea celor trei biblioteci, respectiv director, de la fiecare instituție, pentru că aceştia

știau mai bine unde să mă direcţioneze, spre cei care s-au ocupat cu implementarea

softului în biblioteca respectivă.

12

Lucrarea Metode și softuri ... va avea 4 capitole, fiind structurată astfel: capitolul I

este o scurtă incursiune prin istoria internetului, a calculatorului și a automatizării pentru a

ilustra pașii pe care tehnologia i-a străbătut de la începuturi până în zilele noastre și am

încercat să arăt legătura realizată între domeniul IT şi biblioteconomie.

Capitolul al II-lea se va preocupa de o problemă strict tehnică, de biblioteconomie,

şi anume crearea formatelor MARC, UNIMARC, catalogarea de bibliotecă şi descrierea

standardizată ISBD, care ajută la formarea catalogului online. Pentru a aborda cu o mai

mare ușurință subiectele ce mi-am propus să le ating în acest capitol, am împărțit acest

acest capitol în două părți: catalog tradițional și catalog online. În prima parte a capitolului

am dezbătut tehnicile și procesele care sunt utilizate în formarea cataloagelor tradiționale:

catalogare împreună cu standardul ISBD, clasificarea și principalele tipuri de clasificare de

bibliotecă (Dewey, Clasificarea Zecimală Universală, Cutter, Colon și Clasificarea

Bibliotecii Congresului SUA) și cotarea cu principalele forme de cotare (sistematică, pe

formate). Alături de aceasta am prezentat foarte succint principalele tipuri de cataloage,

folosite într-o bibliotecă. În partea a doua a capitolului al II-lea am prezentat catalogul

online și folosirea formatelor MARC, UNIMARC precum și OPAC (Online Public Acces

Catalogue).

Capitolul al III-a va dezvolta prezentarea softurilor de bibliotecă: Alephino, de la

Biblioteca Județeană Mureș, Liberty 3 de la Universitatea Petru Maior și Alice de la

Universitatea de Medicină și Farmacie. În acest capitol prezenta procedeele şi realizările

pe care fiecare bibliotecă le-a făcut în crearea catalogului și totodată mi-am propus să

evidenţiez punctele forte și slabe ale fiecăruia dintre softuri.

În capitolul al IV-lea voi analiza și dezbate rezultatele chestionarului, incluzând în

lucrare câte unul din fiecare.

Lucrarea de faţă are anumite limite, deoarece literatura de specialitate, în domeniul

biblioteconomiei pe tema catalogului online în limba română a cunoscut o explozie destul

de însemnată, iar eu nu am reuşit să parcurg toate materialele întrucăt nu am avut acces la

unele resurse. Accessul la bazele de date online, este uneori limitat și restricționat, cum

este cazul următoarelor baze: JSTOR, EBSCO, Springer, Emerald, Science Direct,

Cambridge şi Oxford University Press. O foarte mare provocare la adresa bibliotecilor o

constituie posibilitatea de digitalizare a documentelor, formatul digital ocupând un spațiu

13

virtual, ce poate fi înmagazinat pe un CD sau DVD, în timp ce formatul fizic ocupă mai

mult loc pe raft. Catalogarea online este benefică deoarece, printr-o singură introducere în

baza de date a soft-ului se pot rezolva toate catalogele posibile: alfabetic, după format,

după limba de editare, după regiunea de editare, după ISBN, etc., iar căutarea informației

devine mai ușoară, servirea utilizatorului bibliotecii făcându-se cu o mai mare eficacitate.

Catalogul online aduce și un alt beneficiu, și anume acela de chestionare a fondului de

carte al bibliotecii de la distanță, prin intermediul internetului, cititorul fiind informat

asupra existenței sau lipsei documentului din fondul de carte, putând evita pierderea de

timp în căutarea informației.

14

CAPITOLUL I – ISTORICUL CATALOGULUI ONLINE

Accesarea catalogului online al unei biblioteci se face cu ajutorul internetului și a

calculatorului. În acest capitol voi dezbate istoria internetului, a calculatorului, pentru a

putea desluși și înțelege mai bine catalogul online și mecanismele din spatele acestuia. De

asemenea voi trece succint prin încercările de informatizare a bibliotecilor, din SUA sau

Franța, care au condus în cele din urmă la locul pe care l-a câștigat, treptat, informatica și

calculatorul în informatizarea bibliotecilor. Fără internet și fără calculator nu putem vorbi

de catalog online. O scurtă incursiune în istoria automatizării informatizării bibliotecilor

este foarte benefică pentru a putea înțelege punctul de plecare din anii 1970 și destinația,

în ziua de azi, și de ce nu o perspectivă asupra viitorului.

I. 1. ISTORIA AUTOMATIZĂRII

Procesul de automatizare presupune precum se poate intui și din nume, înlocuirea

unui anumit proces cu o mașină, în scopul ușurării, eficientizării și accelerării unui proces

mai amplu și complex. Automatizarea bibliotecii a pornit din dorința de îmbunătățire a

celui mai des repetat proces și acesta era împrumutul. Pentru a înțelege mai bine procesul

de automatizare trebuie să privim în urmă, să vedem de unde a pornit și evoluția acestuia.

Procesul de automatizare, propriu-zis are origini îndepărtate, în secolul al IX-lea,

când Al-Kwowarisni scrie un manual de aritmetică bazat pe poziție, de la numele acestuia

venind numele de „algoritm”3. Automatizarea cunoaște un avânt în plină revoluție

industrială, începând cu secolul al XVII-lea până la mijlocul secolului XX, când, odată cu

intrarea internetului și a calculatorului pe piață, automatizarea devine informatizare. În

această perioadă de trei secole, au loc multe invenții, care deși par că nu au nici o legătură

cu domeniul pe care l-am abordat în lucrare, au totuși cu automatizarea, care conduce

treptat la informatizare.

Primele “mașini de calcul” nu sunt calculatoarele de la jumătatea secolului al XX-

lea, ci ele apar începând cu anul 1623, când Schickard inventează o astfel de mașină. Pe

urmele lui calcă, în 1648, Blaise Pascal care inventează și el o mașină de calcul, iar

3 DUCHEMIN, Pierre-Yves: Arta informatizării unei biblioteci. Ghid practic. Timișoara, Editura Amarcord, 1998, p. 8;

15

Leibniz creează o mașină de înmulțit în 16734. Invențiile în acest domeniu au început să

curgă, ca pe bandă rulantă, Vaucanson fiind cel care creează primul război de țesut în

1750. Mai târziu, acesta va fi perfecționat de Jacquard, care introduce sistemul pe baza

cartoanelor perforate. Secolul al XIX-lea are trei repere importante în istoria automatizării:

Babbage, lucrează la realizarea unor mașini care să funcționeze pe sistemul

calculatoarelor; Boole publică analiza matematică a logicii în 1847, iar Cebîșev inventează

în 1881, o mașină de calcul ce poate realiza adunări și înmulțiri5.

Una dintre cele mai importante invenții ale perioadei o constituie cartela perforată

a lui Hollerith6, care totodată concepe două procedee de citire a informației depozitată pe

ea: metoda mecanică, inspirată de războaiele de țesut ale lui Jacquard (cu ajutorul a două

tije metalice care străbat fișele prin găurile perforate), iar cea de-a doua, electrică (vidul

lăsat de perforații stabilește trecerea unui curent). Hollerith îsi va completa sistemul

progresiv cu o mașină de perforat, o mașină de triat (capabilă să citească cartelele și să le

dirijeze spre compartimentele de clasare) și o mașină tabulatoare (care să citească cartelele

și să socotească). Invențiile lui Hollerith vor fi zadarnice până la crearea Tabulating

Machine Corporation, devenită International Bussiness Machine (IBM)7.

I.2. ÎNCERCĂRI DE AUTOMATIZARE A BIBLIOTECILOR

Automatizarea bibliotecilor are ca scop automatizarea activităților de bibliotecă și

crearea catalogului online propriu, prin conectarea la internet pentru integrarea în rețele de

documentare naționale și internaționale stocarea și regăsirea informațiilor de pe suport

CD/ DVD dar și cele accesibile online pe internet8.

Începând cu prima jumătate a secolului al XX-lea, bibliotecarii au încercat să

introducă automatizarea în biblioteci, dorind să ușureze anumite procese de muncă, primul

vizat fiind acela de împrumut al cărților. Dintre toate metodele de automatizare, 4 s-au

evidențiat. Perioada de automatizare a bibliotecilor, se întinde de la mijlocul deceniului al

III-lea al secolului trecut până în anii `50, când informatizarea ia locul automatizării, inițial

4 Ibidem;5 Ibidem;6 Ibidem; 7 Ibidem; 8 CURTA, Olimpia: Tehnologiile informării și comunicării. Suport de curs. Cluj-Napoca, Editura Argonaut, p. 84;

16

prin proiecte hibrid, apoi treptat, definitiv, prin intrarea și impunerea pe piață a

calculatorului, odată cu eliberarea internetului de sub strictul secret militar.

I.2.1. Procedeul mecanic

Prima metodă de automatizare a bibliotecii a fost introdusă de către bibliotecarii

nord-americani, începând cu anul 1927, când s-a dorit îmbunătățirea procesului de

împrumut. În acea perioadă singura metodă de care dispuneau bibliotecarii era cea

mecanică. Deși această procedură era una greoaie, aduce un relativ câștig de timp în

gestionarea împrumutului. Metoda consta în gravarea în relief pe niște plăcuțe de metal a

numelui și a numărului cititorului. Munca de împrumut era astfel ușurată, dar restituirile și

întârzierile dădeau dureri de cap bibliotecarilor, deoarece un rulou cu foi de indigo

permitea înregistrarea datelor, clasate mai apoi manual în fișiere, ceea ce pretindea operații

lungi.

I.2.2. Procedeul fotografic

Prin anii 1940, o nouă tehnică dă mari speranțe bibliotecarilor, și anume

"photocharging-ul". Această metodă consta în fotografierea simultană a lucrării

împrumutate și a fișei cititorului. Ceea ce a dus la eșecul acestui proiect a fost faptul că

tehnicile de dezvoltare instantanee nu intraseră încă în producția industrială, iar timpul

necesar pentru developarea clișeelor făcea ca să se piardă tot avantajul dobândit în

procesul de împrumut9. În plus, clișeele trebuiau aranjate cronologic și manual în fișiere,

ceea ce impunea ca în fiecare dimineață să se facă o verificare. Sistemul nu permitea

efectuarea statisticii pe cititori. Acest sistem a fost folosit cu precădere în Franța, și a

rezistat aproape un deceniu.

I.2.3. Procedeul magnetic

9 Duchemin, P.-Y. : Op. cit., p. 10;17

S-a încercat ameliorarea procedeului fotografic prin introducerea folosirii

magnetofoanelor. Astfel, bibliotecarul de la secția de împrumut trebuia să citească în fața

unui microfon, numele și numărul de înscriere al cititorului, precum și titlul, autorul și cota

lucrării împrumutate. Acest procedeu era unul foarte istovitor pentru bibliotecari, aceștia

se plângeau adesea că trebuie să vorbească fără oprire ore întregi, iar cititorii erau

nemulțumiți pentru că vedeau în această încercare de automatizare o violare a intimității

lor, prin faptul că opțiunile lor de lectură erau dezvăluite public10.

Un alt dezavantaj al acestei metode era faptul că banda magnetică fiind un suport

secvențial nu era posibilă efectuarea unei indexări, nici căutare, ceea ce îngreuna

urmărirea împrumuturilor cu ocazia operațiunii de recitire11. "Audiocharging-ul" a fost

introdus în 1959 la Biblioteca Municipală din Tours, exemplul său fiind luat de biblioteci

departamentale din Franța.

I.2.4. Procesul mecanografic

Deși a fost cunoscută de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cartela perforată așteaptă

până la mijlocul anilor 1930 să intre în uzul bibliotecilor. Printr-un proces de automatizare,

se încearcă folosirea cartelei perforate în biblioteci, ceea ce face ca această metodă să fie

considerată prima tentativă de administrare a datelor citibile în mașină12.

În cea de-a doua jumătate a deceniului al IV-lea a secolului trecut, primele sisteme

simple ce utilizau cartela au fost îmbunătățite. Sistemul necesita două fișiere de cartele

standardizate la 12 rânduri și 80 de coloane: unul conținea o notiță catalografică, succintă

și cota lucrării, iar celălalt date de identificare a cititorului13. Operația de împrumut consta

în citirea succesivă a fișei lucrării și a fișei cititorului, de unde rezultă automat o a treia

fișă ce reprezenta operațiunea de împrumut prin cumul de date și adăugarea unei date de

restituire.

Acest sistem a fost instalat la biblioteca municipală din Tours în 1959, în paralel cu

metoda fonică. Acest sistem în variantă îmbunătățită, a fost utilizat pe scară largă până la

10 Ibidem; 11 Ibidem;12 Ibidem;13 Ibidem, p. 11;

18

mijlocul anilor 1960 în numeroase biblioteci nord-americane. Cartelele perforate au fost

utilizate pentru ușurarea operațiunii de împrumut.

I. 3. ISTORIA CALCULATORULUI ȘI INTERNETULUI

Istoria folosirii calculatorului și a internetului ar trebui tratate împreună și

simultan, pentru că avansul făcut de internet într-un stadiu e determinat de mașina care

permite folosirea lui, și anume calculatorul, însă este foarte greu să te focusezi pe două

subiecte atât de vaste și importante deodată. Așadar, am decis să le tratez pe rând, fiecare,

punctând doar pașii mai importanți.

I.3.1. Istoria calculatorului

Calculatorul, în zilele noastre este o mașină care a devenit, se poate spune, aproape

nelipsit din casa oamenilor, cu ajutorul lui și a internetului fiind posibilă interconectarea la

distanță. Acesta are o istorie aparte ce începe în 1954, dar la un moment evoluția acestuia

se împletește cu istoria internetului, deoarece cu ajutorul calculatorului se face accesul la

internet, iar evoluțiile internetului și a calculatorului sunt îngemănate, dar par avea a avea

fiecare dintre ele un drum propriu, ce au ca scop evoluția tehncii și a informaticii.

I.3.1.1. Anii 1950 – Mașinile de „primă generație”

Calculatorul ”de primă generație” avea aceeași concepție a radioului pe lămpi, pe

bază de tuburi electronice legate între ele prin fire cablate manual și folosind cartele

perforate, apoi benzi magnetice14. Aceste prime calculatoare aveau o mărime ce depășea

cu mult pe cele ale fișierelor manuale ale unei biblioteci și necesitau prezența constantă a

unei echipe de informaticieni, pentru întreținere. Aceste mașinării imense erau foarte

costisitoare, complexe, lente și greu de manevrat. De pe la milocul anilor 1950, crește

interesul pentru conceperea de prelucrări de gestionare a caracterelor tipografice Astfel

devine posibilă introducerea unei căutări transcrise pe o cartelă perforată15. Cu ajutorul

14 Ibidem, p. 12;15 Ibidem;

19

calculatoarelor, se puteau efectua căutări în mod secvențial, întocmirea de index și chiar

ieșirea de cataloage. Dăcă în SUA aceste mașini au fost un real succes, mai ales în zona

academică și a institutelor de cercetare, în Franța aplicările au fost mult mai limitate.

Accelerarea progreselor tehnice în domeniul memoriei de masă a avut efecte

vizibile asupra timpului de prelucrare. Trecerea de la cartela perforată (suport cu acces

secvențial) la discul magnetic (suport cu acces direct) a fost un imens salt înainte.

Avantajele folosirii acestor noi tehnologii sunt creșterea capacității de stocare și reducerea

timpilor de căutare.

I.3.1.2. Anii 1960 – Mașinile „de a doua generație” și „a treia generație; apariția

formatului MARC

În istoria informaticii e perioada de mari descoperiri, făcându-și apariția pe piață

acum rețelele și serverele de date. În anii '60, odată cu progresul spre „mașina de a doua

generație”16, asistăm la o evoluție decisivă. Mașinile fabricate în anii '60, folosesc

tehnologia tranzistorului înlocuind cu succes tubul, la care se adaugă și apariția primelor

circuite imprimate. Datorită acestor inovații crește siguranța datelor, cresc posibilitățile,

volumul mașinilor de asemenea, iar prețul acestora înregistrează o scădere. Anul 1961

aduce introducerea de către Massachusetts Institute of Technology (MIT) a prototipului

unui calculator documentar, cu scopul facilitării cercetărilor17, iar Lockheed în 1965,

prezintă prototipul unui server de bănci de date, care permite căutări interactive.

Deoarece mijloacele informatice erau pe zi ce trece mai performante, bibliotecarii

nord-americani și-au concentrat atenția asupra structurii datelor bibliografice, de unde a

rezultat curând că datele bibliografice, transcrise prin dactilografiere pe fişele

standardizate, apoi prin dactilo-codare pe cartelele perforate nu erau adaptabile pentru

calculatoare. În aceste condiţii, după mai mulţi ani de studiu, Henriette D. Avram, prezintă

în anul 1964, Bibliotecii Congresului de la Washington DC, un format utilizabil pentru

înregistrarea de informaţii bibliografice citibile de maşină: MARC (Machine Readable

Cataloguing)18.

16 Ibidem, p. 13; 17 Ibidem;18 Ibidem;

20

Acest format este introdus spre experimentare, între 1966-1968, fiind folosit de

Biblioteca Congresului şi alte 16 universităţi. Bibliotecile nord-americane obişnuiau să

procure fişele noilor achiziţii de la Biblioteca Congresului, în acest mod economisind

timpul cu catalogarea locală. Acest lucru era convenabil celorlalte biblioteci, deoarece

descrierile bibliografice de la Biblioteca Congresului cuprindeau o descrie standardizată, o

indexare pe materii conform Library of Congress Subject Headings şi un indice Dewey.

În anul 1967, este publicat MARC II sau USMARC, conceput pentru schimbul de notiţe

bibliografice19.

În a doua jumătate a anilor 60 apar calculatoarele de „a treia generație”, în paralel

cu apariția formatului MARC. Aceste calculatoare au la bază miniaturizarea care permite

instalarea de circuite integrate, pe fondul dezvoltării capacității memoriilor și a dezvoltării

limbajelor de programare. Atenția cade treptat spre rețelele specializate în transportul

datelor oferind posibilitatea de tranzacții interactive sau a ceea ce e va numi „lucrul on-

line”20.

Odată cu avansul tehnologiei apar și proiectele din domeniul IT pentru biblioteci.

Primul proiect de acest fel este INTREX, lansat în 1965, de către MIT. Acesta urmărea

furnizarea comunității științifice a Institutului a unuii server care dorea să ofere nu numai

regăsirea referințelor bibliografice, dar și posibilitatea de accedere la informație în modul

full text21, și eventual, obținerea de microfișe. Acest proiect era unul futurist pentru acel

moment, fiind oprit în 1971, din cauză că MIT nu era în posibilitatea de a susține financiar

proiectul.

I.3.1.3. – Anii 1970 – „Generația a IV-a” de calculatoare și Franța sub ”asediul”

informatizării bibliotecilor

19 Ibidem;20 Ibidem;21 Ibidem;

21

Anii 70 ating puternic viața bibliotecară în Franța. E deceniul în care bibliotecile

franceze primesc un impuls inovator prin automatizarea Bibliografiei Franceze. În 1968,

MONOCLE devine primul catalog informatic din Franța realizat de Biblioteca

Universitară din Grenoble, fiind punctul de plecare pentru INTERMARC22, ce va reuni

inițial 3 țări francofone: Franța, Belgia și Elveția, extinzându-se mai apoi în Austria,

Danemarca, Spania, Italia, Olanda, RFG și Marea Britanie.

Anul 1971, a fost unul fast în Franța, deoarece acum se creează Biroul de

Automatizare al Bibliotecilor, se introduce aplicația AGAPE – catalog de gestionare

automatizată a periodicelor, se creează Catalogul de Peridioce din Isère și are loc

publicarea primei ediții a International Standard Bibliographical Description (ISBD)23. În

bibliotecile publice franceze, se introduc sisteme specializate la Biblioteca Municipală din

Antony și efectuarea de operațiuni catalografice succinte și de gestionare a împrumuturilor

prin cartele perforate la la Biblioteca Publică din Massy. Anii 70 sunt anii „timpului

partajat”, primele încercări de lucru apar în Franța, însă din lipsă de fonduri se renunță la

proiecte. Totuși, la inițiativa Bibliotecii Naționale franceze, ia naștere proiectul CANAC24

(catalogare națională centralizată). Ideea era foarte incitantă, deoarece se dorea ca

bibliotecile să primească pe fișe standard de 12,5 X 7,5 cm, descrierile catalografice

standardizate extrase din Bibliographie de la France. Un aspect defavorabil al proiectului

consta în întârzierile de catalogare a lucrărilor intrate în depozitul legal. Proiectul CAPAR,

de catalogare partajată, conceput între 1973-75, nu va mai ajunge sa fie pus în practică.

Obiectivul acestui proiect era acela de a permite unui ansamblu de biblioteci să participe la

la redactarea de notițe bibliografice25.

Generația a IV-a a microcalculatoarelor fabricate pe baza microprocesoarelor

inventate în 1970, vor ajunge în lumea bibliotecilor abia în anii 80. După mijlocul

deceniului, lumea bibliotecară din Franța cunoaște o serie de experimente în lumea

tehnologiei: rețeaua Ciclades din 1975; punerea în aplicare a TRANSPAC – 1979;

lansarea calculatorului francez, Télèsystèmes – 1978; rețeua Euronet, concepută în 1975,

și pusă în aplicare în 1980.

22 Ibidem;23 Ibidem;24 Ibidem;25 Ibidem;

22

I.3.1.4 – Anii 1980: anii „micro”, proiectul LIBRA și introducerea

microcalculatorului în biblioteci

Anii 1980 devin anii de glorie ai microtehnologiei, realizându-se un decalaj

puternic între tehnologia informaţională şi informatizarea bibliotecilor franceze. În acest

deceniu se instalează primul sistem de bibliotecă în anul 1981. Acest sistem de bibliotecă

priveşte doar achiziţiile, împrumuturile şi tipărirea de cataloage. Acest sistem este un pas

spre softul integrat din zilele de azi. Un an mai târziu, în 1982, Biblioteca Municipală din

Miramas propune primul catalog on-line. La o privire de ansamblu a bibliotecilor, se poate

observa că bibliotecile publice şi cele universitare urmau căi divergente în acea perioadă.

Bibliotecile municipale manifestau o tendinţă spre maşini dedicate şi sisteme

integrate în care exista o puternică interdependenţă a modulelor de catalogare şi a

modulelor de împrumut. Piaţa de furnizori francezi încep treptat să fac cunoştinţă cu

formatul MARC şi astfel apar primele softuri ce au la bază acest format.

Bibliotecile universitare, dezvoltă o participare la reţele bibliografice (BN-OPALE,

OCLC sau SIBIL), disociind catalogarea de împrumut, acesta din urmă făcându-se la

documente ce nu aparţin bibliotecii, prin intermediul împrumutului între biblioteci. În

domeniul bibliotecar universitar, francezii devin tot mai conștienți de standardizarea și

folosirea elementelor comune în catalogare și descrierea documentelor creând un catalog

colectiv național de publii seriale, în 1983, prin fuziunea a 4 mari baze de date: IPPEC -

Inventarul permanent al periodicelor în curs, AGAPE – Aplicarea gestiunii automatizate la

periodice, CPI – Catalogul de periodice interregional și CIEPS – Centrul internațional de

înregistrare a publicațiilor seriale. Catalogul colectiv al Franței aplică azi la o scară mult

mai extinsă această fuziune. Acest proiect ambițios este oprit în 1984.

Un alt proiect, care însă nu trece de stadiul de prototip, datorită reducerilor de

buget este software-ul Medicis26, implementat cu titlul de experiment la Universitatea

d'Orsay și la Mediathèque de la Citè des Sciences de la Villette. Acest software a fost

construit pe o structură modernă a sistemelor de gestionare a bazelor de date și trebuia să

funcționeze în timp real cu o arhitectură deosebită.

Datorită acestei situații Direcția Bibliotecilor, Muzeelor și Informației Științifice și

tehnice se vede nevoită să să lanseze o provocare originală bibliotecilor universitare, și 26 Ibidem, p. 22;

23

anume, informatizarea să fie făcută pas cu pas, serviciu cu serviciu. În aceste condiții apar

primele terminale Mobicat, mai întâi la Biblioteca Municipală și Universitară din

Clermont-Ferrand. Primul pas e făcut de un modul de catalogare în format MARC ce

permitea editarea de fișe. Urmează apoi, Mobiprêt și Mobibop, variante îmbunătățite,

ultima dintre ele fiind și azi folosită în multe dintre bibliotecile universitare.

Proiectul LIBRA, lansat în 1982, este o reţea de informaţii bibliografice instalată

pe calculatorul central Bull DPS8 Multics de la Ministerul Culturii care avea menirea de a

grupa bibliotecile de împrumut bibliotecile municipale şi cele de artă. LIBRA se dorea a fi

un sistem de catalogare pentru a putea gestiona format MARC, gestionarea fişierelor de

autoritate, o structură modulară, un mod de lucru în timp real şi structură ce permite

catalogare partajată. Un alt punct pozitiv era permiterea accederii la un fişier de date

bibliografice fiind totodată un catalog colectiv în care bibliotecile participante localizează

lucrările din fondul lor. Pe lângă acestea, LIBRA mai permite editarea de notiţe localizate

de către o instituţie cu posibilităţi de cotare şi catalogare a documentelor sonore, a

documentelor dinainte de 1811, gestionarea achiziţiilor. Din păcate, funcţia de gestionare a

împrumutului a acestui software nu a fost suficient dezvoltată.

LIBRA s-a vrut a fi o reţea federalizatoare pentru bibliotecile franceze. LIBRA a

fost o inovaţie revoluţionară pentru epoca aceea, iar asimilarea lui a fost greu de realizat.

În 1986, statul cedează proiectul unei societăţi comerciale, care îl mai comercializează şi

azi sub numele de SDL Media. Anul 1989 aduce dispariţia reţelei LIBRA, care aduce o

contribuţie semnificativă în bibliotecile municipale sau cele de împrumut: a făcut mulţi

bibliotecari să conştientizeze nevoia existenţei unui format de schimb al datelor

bibliografice27.

Deceniul 1980 este martorul introducerii microcalculatoarelor în biblioteci,

deseori, fiind folosit cu precădere în birouri la asigurarea regăsirii notiţelor bibliografice

de pe compact disc. La sfârşitul deceniului '80 apar softurile de gestionare a bibliotecii,

care foloseau aplicaţii birotice (Word, Excel) sau sisteme de gestionare a bazelor de date

(Dbase, Acces, Paradox). Aceste soft-uri oferă doar posibilitatea regăsirii de date

bibliografice.

27 Ibidem, p. 24. 24

Dezvoltarea microinformaticii în anii 1980 are o consecinţă pozitivă prin faptul

readuce în discuţie problema ce frământa bibliotecile franceze şi centrele de documentare.

Pachetele de programe documentare, ignoră formatul MARC28 şi fişierele de autoritate.

Aceste produse devin incompatibile între ele, prin însuşi parametrarea lor.

Pachetele de programe de bibliotecă, au o structură mai rigidă şi mai puţin

parametrabilă, ştiind să administreze datele structurate în MARC şi au modul de

împrumut.

I.3.1.5. – Anii 1990

Anii 1990 sunt era multimedia, după ce anii 1980 a fost perioada de timp dedicată

microinformaticii şi a partajării. Anii ’90 aduc o tendinţă de reunificare a activităţii

bibliotecilor universitare şi de cercetare şi a bibliotecilor publice. Bibliotecile universitare

adoptă sistemele integrate iar o nouă piaţă este din ce în ce mai emergentă: bibliotecile din

localităţile mici, care în această perioadă sunt informatizate masiv.

În zilele noastre se afirmă tendinţele tehnice ce cunosc anumite mutaţii: o

schimbare de destinaţie a sistemelor specifice („proprietare” sau „exclusive”) spre aplicaţii

portabile; o tendinţă de standardizare a sistemelor de gestionare a bazelor de date;

deschiderea pieţei franceze spre sistemele integrate; dezvoltarea rapidă a reţelelor locale

datorată creşterii performanţelor modemelor29; o tendinţă de standardizare a limbajelor de

căutare; apariţia de baze distribuite; programarea orientată pe obiect; utilizarea sistemelor

de baze de date relaţionare (SGBDR); indexarea în text integral sau interogarea în limbaj

natural. În acest capitol nu voi dezbate aceste mutaţii pentru că nu fac tema lucrării, doar

le-am amintit.

I 3.2. Istoria Internetului

Termenul de internet semnifică interconectarea diferitelor rețele de calculatoare

care sunt amplasate în instituții, organizații și activează în cele mai diverse domenii.

28 Ibidem, p. 26;29 Ibidem, p. 27 ;

25

Internetul este o rețea globală, o „rețea internațională de rețele”30, la care se adaugă

milioane sau poate chiar miliarde de utilizatori individuali. „Rețeaua internațională de

rețele” sau mai bine zis conectarea între rețele se realizează în cyberspațiu, un spațiul

virtual, cu ajutorul canalelor de comunicație de date.

Această temă, a istoriei internetului va fi mereu una actuală, deoarece această

istorie schimbă permanent destinul omenirii, cu fiecare evoluție pe care o face fiind un pas

mai departe spre conectarea inter-umană și spre o lume care este tot mai digitalizată, mai

prezentă în mediul virtual. Treptat, din ce în ce mai mult se poate observa o dependență tot

mai mare de mediul virtual, pe care unii dintre specialiști o consideră benefică, alții

deopotrivă, un lucru rău.

Istoria internetului pornește, dacă se poate spune așa, din considerente de

securitate, în perioada războiului rece, crearea internetul este revendicată de SUA31.

Crearea internetului vine ca replică la mișcarea URSS de a trimite în spațiu un satelit

artificial, americanii reconsiderându-și sistemul de comunicare. Primul pas în crearea

internetului a fost făcut de către Pentagon care inițiază un proiect special, și anume crearea

unui sistem de comunicații care să supraviețuiască unui posibil război nuclear32.

Internetul, de la un proiect secret militar la rețeaua publică de azi a avut de

străbătut mai mulţi pași, aproximativ 5 la număr, mai importanți: inventarea e-mailului;

crearea protocoalelor; USENET; lansarea MIRC - internetul devine public și liber; crearea

site-urilor și a magazinelor online.

În anul 1964, Paul Baran îşi pune semnătura pe 11 volume care alcătuiesc baza

teoretică a internetului. Acesta descrie rețeaua ca o plasă de pește cu noduri ce se susțin

reciproc, fără interdependențe. Ideile propuse erau prea avansat, iar proiectul a fost

respins. La numai un an de la respingerea proiectului lui Baran, se alocă fonduri pentru

rețeaua descentralizată, primele contururi ale unei rețele se văd abia peste 4 ani. Aceasta se

va numi ARPAnet-de la numele agenției guvernamentale care a fost însărcinată cu

dezvoltarea proiectului33. ARPAnet, prima rețea, se conectează la 4 institute de cercetare

universitară ce folosesc mașini de calcul analogice, imense. Inițial, ARPAnet oferea

30 BANCIU: Op. cit., p. 38; 31 Istoria internetului în PC-Practic; 12/2010; Brașov; Editura 3D Media Communications; ISSN 1453-7079; pag. 12;32 Ibidem; 33 Ibidem, p. 13;

26

utilizatorilor săi doar 3 servicii: Telnet – conectarea la alte calculatoare prin intermediul

rețelei; transfer de fișiere și tipărire la distanță.

Un pas important în dezvoltarea internetului o constituie apariția primului serviciu

din spațiul virtual: e-mailul, în anul 1972. Acest serviciu ilustrează cele două aspecte care

fac din internet un lucru util societății: aspectul practic și acela de comunicare, de contact

direct între utilizatori. Deși existau doar 40 de calculatoare gazdă, Ray Tomlinson trimite

primele mesaje între două calculatoare în rețeaua ARPAnet. Pentru a separa numele

destinatarului de numele mașinii ce găzduia mesajul, Tomlinson introduce caracterul „@”,

care va fi semnul distinctiv al serviciului34. Serviciul e-mail are 3 avantaje majore: simplu,

ieftin, eficient.

Al doilea pas important în istoria internetului îl constituie crearea protocoalelor de

rețea, care să fie capabile să identifice un număr extrem de mare de mașini de calcul

conectate la rețea. Primul protocol utilizat de ARPA avea în vedere terminalele conectate

la aceeași rețea. Protocolul TCP/IP începe să fie dezvoltat în 1973, dar e lansat doar în

1978. Pe baza acestor protocoale se pot interconecta rețele de calculatoare, iar arhitectura

internă permite pachetelor de date să recunoască calculatoarele din rețea pe baza adreselor

IP. Prin intermediul acestui protocol se fărâmițează informația pentru a se trimite bit cu

bit, fiind reasamblată de calculatorul destinatar35.

În anul 1981, încep să se vadă mari progrese în lumea IT, prin crearea rețelei

BITNET, în cadrul Universității din New York, realizându-se totodată prima conectare cu

Universitatea Yale, prin crearea unei rețele naționale de comunități academice36. Acum au

loc primele transmisii de poștă electronică, transfer de fișiere și listare de servere, listserv.

Anul 1981, mai aduce pe piața informatică o nouă rețea, și anume CSNET (Computer

Science Network), la realizarea ei colaborând echipe de specialiști de la universitățile din

Delaware, Purduc și Wisconsin împreună cu corporațiile RAND și BBN. Scopul creării

acestei rețele a fost acela de a oferi servicii de rețea, în special e-mail. Tot în acest an,

francezii de la France Telecom prezintă pe piaţă rețeaua Minitel sau Teletel37.

34 Ibidem;35 Ibidem 36 MARINESCU, Nicoleta (coord): Biblioteca, de la tradiție la modernitate. Iași, Editura Astel Design 1999; p. 127;37 BANCIU, D.: Op. cit, p. 43;

27

În anul 1983, ARPANET se divide în ARPANET și MILNET, cea de-a doua parte

integrându-se în rețeaua Defense Data Network; se realizează conectarea dintre

ARPANET și CSNET; se dezvoltă o nouă rețea – Fido-Net și se înființează IAB (Internet

Activities Board), iar în Europa se creează rețeaua EARN (European Academic and

Research Network)38.

În anul 1984, Universitatea din Wisconsin creează DNS – Domain Name System.

Acesta permite pachetelor de date să fie direcționate către domenii specifice, transferul

realizându-se mult mai rapid. Odată cu crearea DNS, numărul calculatoarelor gazdă crește

la câteva sute. Tehnologia avansează, treptat și la mai bine de 10 ani de la crearea

ARPAnet, în anul 1979 apare rețeaua Usenet. Această rețea revoluționează internetul, ea

fiind precursoarea listelor de mailing și a forumurilor. Inițial limitată doar pentru

cercetători, cu timpul va deveni prima rețea liberă. Aici, Tim Berners anunță lansarea

WWW, iar Linus Torvalds pe cea Linux39.

Internetul devine o rețea descentralizată, cu acces public și liber, odată cu apariția

în anul 1986 a server-ului de comunicare MIRC. În această perioadă numărul de

calculatoare cunoaște un boom imprevizibil. ARPAnet este desființată în 1990, locul ei

fiind luat de NSF-NET, creată în 1986, care preia funcțiile și atribuțiile fostei companii,

fiind deschisă uzului comercial. Odată cu crearea acestei noi reţele se stabilesc 5 centre de

mare putere la universităţile Princeton, Pittsburgh, Universitatea din California – San

Diego, Cornell şi UIUC40, fapt ce conduce la creşterea numărului de conexiuni între

universităţi, în mod special. Tot acum are loc dezvoltarea protocolului NNTC cu scopul

îmbunătăţirii grupului de ştiri USENET.

În anul 1988, Jarkko Oikarinen creează aplicația MIRC41, ce devine primul

program de discuții în spațiul virtual, iar un student de la Universitatea Cornell, Robert

Morris, introduce un virus în reţeaua ARPAnet. Acest virus va afecta un număr mare de

caculatoare ce foloseau sistemul de operare UNIX, VAX şi SUN, şi aproximativ 10% din

cele 60.000 de calculatoare gazdă din reţea. Ca răspuns, ARPAnet creează CERT

(Computer Emergency Response Team, iar Departamentul de Apărare al Statelor Unite

38 Ibidem, p. 45;39 Art. cit. în PC-Practic; 40 BANCIU, D.: Op. Cit; p. 44;41 Art. cit. în PC-Practic; p. 13;

28

adoptă protocoale OSI în locul protocoalelor TCP/IP pentru produsele informatice folosite

de guvern.

Crearea site-urilor web, este un nou pas spre internetul de azi. Acestea apar odată

cu spargerea barierei americane și introducerea și în Europa a internetului. Aici, în Europa,

Tim Bernes-Lee, angajat al CERN (European Organization for Nuclear Research) dezvoltă

HTML, limbajul de bază de hipertext în care se codează datele pentru a fi transferate și

înțelese de calculatoarele din rețea, serviciul World Wide Web (WWW) care stabilește

modul de organizare și accesare al paginilor web prin intermediul adreselor URL și primul

server de web42.

Anul 1989, este considerat anul nașterii internet-ului bazat pe site-urile web. În

Europa se formează RIPE (Reseaux IP Europeans), ce are ca rol asigurarea suportului

tehnic administrativ necesar rețelei, iar în USA, BITNET și CSNET fuzionează rezultând

CREN (Corporation for Research & Educational Networking) Tot acum se creează și

AARNET (Australian Academic Research Network). După cum se poate obeservam,

numărul de rețele destinate cercetării și comunicării dintre cercetări este în continuă

creștere, totodată crescând și numărul de țări care s-au conectat la NFSNET, SUA

adăugându-li-se țări din Europa, America de Sud și Asia43.

În 1991 este lansat webul sau WWW (World Wide Web), iar un an mai târziu, în

1992, este lansat primul browser Mosaic. Primul browser popular va fi Netscape, bazat pe

Mosaic, lansat în 1994. Crearea WWW vine ca urmare a înăspririi unor restricții asupra

utilizării rețelei, fapt ce duce la crearea între CERFnet, PSInet și AlterNet a Commercial

Internet Exchange Association (CIX)44. CIX duce o politică de răspândire și liberalizare a

rețelei internet, acest fapt ducând la crearea WWW. Alături de web pe piață mai apar și

alte produse, ca Gopher, WAIS (Wide Area Information Servers) și PGP (Prelty Good

Privacy).

Ultimul pas spre tăvălugul informațional și mediatic, îl constituie apariția primelor

magazine online, Amazon (mic distribuitor de carte), și mai apoi site-urile de licitații

online, ca E-Bay. Treptat se simte nevoia de a avea instrumente eficiente de căutare, astfel

42 Ibidem;43 BANCIU, D.: Op. cit, p. 46;44 Ibidem;

29

apar Yahoo! și Altavista, iar începând cu anul 2000, Google devine sinonim cu căutarea în

spațiul virtual.

I.4. CONCLUZII

Acest prim capitol al lucrării l-am dedicat părții de istorie sau mai bine zis evoluției

tehnologiei, atât în domeniul automatizării cât și în domeniul IT, tratând pe lângă

automatizare și istoria calculatorului și a internetului. Acestea din urmă, internetul și

calculatorul au o evoluție care merg mână în mână, una fără cealaltă neputându-se

dezvolta. Cât privește automatizarea, procesul prin care se încearcă ușurarea procesului de

muncă, precum și o creștere a producției, la aceeași calitate, dacă nu la o calitate mărită.

Are avantajul că reduce timpul de producție, înlocuind omul din atelierele manufacturiere

cu mașina.

Bibliotecarii realizează faptul că automatizarea și industria IT pot ajuta domeniul

biblioteconomic, astfel că odată ce se încearcă introducerea calculatorului în bibliotecă,

este benefică, putând ușura mult munca personalului din biblioteci.

30

CAPITOLUL II – PROCESELE BIBLIOTECONOMICE ȘI FORMATELE

PRELUCRĂRII DOCUMENTELOR DE BIBLIOTECĂ

Orice document de bibliotecă odată intrat și verificat de servicul de achiziții până

ajunge în mâinile cititorului trebuie să parcurgă procesul de prelucrare, are mai multe faze:

preluare în evidenţă, catalogare, clasificare și cotare.

Prin preluare întelegem verificarea pachetelor, împărţirea pe formate, barcodarea şi

ştampilarea documentelor intrate în bibliotecă şi introducerea datelor în registrele de

inventar sau în modulul de achiziţii.

Catalogarea este ramura biblioteconomiei care se ocupă cu stabilirea regulilor

catalografice având ca scop crearea unui sistem de cataloage45. Nu se poate percepe o

bibliotecă care să nu aibă cel puțin un catalog de bibliotecă, deoarece cu ajutorul lui se ține

evidența achizițiilor și totodată acesta redă, colecția bibliotecii pe autori, titluri, subiect,

tipuri de opere sau pe subiect46. Cataloagele de bibliotecă trebuie să constituie instrumente

de informare pentru utilizatori şi concomitent să fie instrumente de lucru care ajută pe

bibliotecari la îndeplinirea sarcinilor de serviciu47. Catalogul de bibliotecă trebuie să fie

ordonat, iar aranjarea lui să fie clară şi logică, pentru a putea face ușor de înţeles structura,

iar căutarea să dea rezultate

Cataloagele de bibliotecă au o importanță majoră prin faptul că oferă valori

sistematice regăsirii documentelor în colecție, conferind în același timp ordine și o anume

aranjare.

Dacă în trecut, catalogul unei biblioteci era fie printat, fie pe fișe de bibliotecă, sau

în variate forme de microformat, film sau fișat, în format tradițional, fizic, în ziua de azi,

cu ajutorul tehnologiei, marea majoritate a cataloagelor se prezintă sub forma online,

continuând un trend previzibil de informatizare a bibliotecilor. Catalogarea are ca

finalitate regăsirea documentului acestuia după elementele componente ale notiței

catalografice: autor, titlu, editură, an de apariție și altele. Catalogul online e cunoscut sub

45 HORVAT, Săluc: Introducere în biblioteconomie. București, Editura Grafoart, 1996, p. 47; 46 BOWMAN, J.H: Essential Cataloguing, London, Facet, 2007; 47 CURCĂNEANU, Victoria (coord.):Ghid de catalogare și clasificare a colecțiilor din bibliotecile universitare din România. București, Tipografia Universităţii București, 1976 p. 353; ,

31

numele de OPAC48 (Online Public Acces Cataloguing), catalog online cu acces public.

Acest tip de catalog are avantajul de a oferi o largă arie de puncte de acces.

Procesul de catalogare are 3 obiective importante: descrierea bibliografică a

documentului după reguli prestabilite; stabilirea elementelor specifice ce dau intrarea în

catalog: vedeta, indice de clasificare, cota; determinarea elementelor de identificare a

documentului prin mijloacele specifice procesului de automatizare: descriptori, coduri49.

Obiectivele unui catalog au fost exprimate de către americanul Charles Cutter în

anul 1876. Catalogul bibliotecii trebuie: să permită unei persoane să găsească o carte

pentru care se cunoaște autorul, titlul sau subiectul; să arate ce conține biblioteca referitor

la un autor, subiect sau un gen de literatură; să asiste la alegerea unei cărți: după ediție sau

după caracter (literar sau tematic)50.

Catalogul trebuie să mai întrunească și câteva caracteristici pentru a fi un bun

instrument de regăsire a informațiilor: să fie ușor accesibil pentru orice categorie de

cititori; să fie unitar (respectiv principiile de organizare să fie unitare); să fie flexibil,

mobil, adică să poată îngloba ușor noile achiziții; să permită scoaterea a ceea ce s-a pierdut

din fondul de publicații; să nu fie costisitor, să fie întreținut și menținut economic51.

În tendința de migrare de la catalogul tradițional spre mediul online, fiecare

bibliotecă pornește de la catalogul tradițional și operațiunile ce presupune crearea acestuia:

catalogare, clasificare și cotare, ca mai apoi, pe baza acestor fișe din catalogul tradițional

să se facă introducerea în modulul online.

II.1. CATALOGUL TRADIȚIONAL

Catalogul tradițional, în format fizic, al unei biblioteci, format din fișe pe care sunt

descrise documentele de bibliotecă rămâne o piesă importantă în cadrul bibliotecii,

indiferent dacă biblioteca este informatizată total sau nu. Catalogul tradițional va fi

întotdeauna util într-o bibliotecă, deoarece cu ajutorul acestor fișe se poate face mereu

inventarul bibliotecii, pot arăta mereu gradul de creștere al colecțiilor bibliotecii, fiind un

48 BOWMAN, J.H.: Op. cit.; 49HORVAT, S.: Op. cit., p. 48;50 CURTA, O., Op. cit; p. 15;51 Ibidem, p. 16;

32

bun instrument de muncă pentru bibliotecarii care muncesc la prelucrarea colecțiilor.

Principalele procese biblioteconomice sunt: catalogarea, clasificarea și cotarea.

II.1.1. Catalogarea

Documentele de bibliotecă ce alcătuiesc fondul bibliotecii sunt descrise după o

serie de caracteristici numite date, elemente bibliografice sau notițe catalografice.

Descrierea unui document de bibliotecă se face în conformitate cu normele metodologice

de a aplica ISBD(M) (International Standard Bibliographical Description for

Monographies), pentru lucrările monografice, ISBD(S) pentru documentele seriale.

Descrierea bibliografică este compusă din mai multe 4 părți principale, care la

rândul lor sunt împărțite în zone:

1. Vedeta;

2. Corpul descrierii;

3. Elementele de acces (altele decât vedeta): cota, indicele de clasificare;

4. Elementele de codificare52.

Vedeta e cea mai importantă parte a descrierii, ea fiind primul element de care se

ține seamă la ordonarea cataloagelor alfabetice. Vedeta poate reprezenta numele unui

autor, unui autor colectiv, titlul unei lucrări anonime, ș.a. Vedeta este formată dintr-un

cuvânt, grup de cuvinte sau simboluri scoase în evidență la descrierea bibliografică, și care

are rolul de a servi drept reper de ordonare sau regăsire a documentului . Vedeta poate fi

de două feluri:

vedetă de autor – la rândul său poate fi un autor persoană fizică sau un autor

colectiv53;

vedetă de titlu – corpul descrierii sau notița bibliografică cuprinde titlul,

informații despre titlu, și toate celelalte elemente.

Corpul descrierii bibliografice este împărțit în 8 subzone, astfel: zona titlului și a

mențiunii de responsabilitate; zona ediției; zona datelor specifice; zona datelor de

52 HORVAT, S.: Op. cit., p. 48;53 Ibidem, p. 49;

33

publicare; zona descrierii fizice (colațiunea); zona seriei (colecției); zona notelor; zona

numărului standard (ISBN, ISSN) sau a altui număr54.

Aceste 8 zone ale descrierii bibliografice sunt un standard internațional, prevăzut

de ISBD (International Standard Bibliographic Description), produs de International

Federation of Library Associations and Institutions (IFLA), care prin ultima ediție din

2007 impune modelul unei descrieri bibliografice, cu scopul de a uniformiza descrierea

bibliografică făcută publicațiilor. Scopul acestei standardizări este compatibilizarea

descrierilor catalografice pentru a oferi un suport și sprijin schimbului internațional de

înregistrări bibliografice între autoritățile bibliografice naționale și comunitatea

informatică a bibliotecile internaționale55.

Descrierea bibliografică trebuie să întrunească o serie de principii pentru

respectarea normelor: să cuprindă toate datele de identificare a documentului descris; să

fie exactă, pentru a evita orice incertitudine cu privire la informațiile înscrise; să fie clară ,

să nu conțină prescurtări de cuvinte, în afara celor uzuale; să fie uniformă, în conținut și

volum.

Pentru fiecare tip de document există o altă reglementare ISBD, astfel: pentru

publicații seriale – ISBD(S); pentru resurse continue – ISBD(CR); pentru resurse

electronice – ISBD(ER); pentru altfel de publicații decât cărți – ISBD(NBM); pentru cărți

(monografii) – ISBD(M) și cărți vechi înainte de 1830 – ISBD(A). În acest fel, toate

tipurile de documente de bibliotecă au un standard internațional de descriere bibliografică,

biblioteca putând stoca și înregistra pentru a împrumuta spre consultare o gamă variată și

largă de documente, de la cărți, periodice, hărți, materiale pe suport multimedia, (CD-uri,

DVD-uri), muzică sau altele.

IFLA are o țintă exactă și anume, de a crea înregistrări bibliografice pentru a se

putea face interschimbabile între diferite surse, astfel încât înregistrările dintr-o țară să

poată fi ușor acceptate în cataloagele bibliotecilor din altă țară sau să poată fi incluse în

alte țări, în liste bibliografice. De asemenea, IFLA dorește să ofere sprijin în interpretarea

înregistrărilor bibliografice, trecând peste barierele lingvistice și în conversia acestor

înregistrări spre o formă electronică56.

54 Ibidem, pag. 49;55 International Federation of Library Associations and Institutions (IFLA): ISBD(G) – International Standard Bibliographical Description. 2003 Revision, p. 8; 56 IFLA: Ibidem;

34

II.1.1.1. ISBD – Standardul Internațional de Descriere Bibliografică

Așa cum am arătat în primul capitol, standardul internațional de descriere

bibliografică ISBD a fost creat în 1971 de către IFLA cu scopul de a uniformiza descrierea

bibliografică pentru ca aceasta să poată fi folosită în întreaga lume biblioteconomică. Așa

cum am arătat mai sus, descrierea bibliografică e compusă din 8 zone, la fiecare din

acestea se scriu anumite date specifice, luate de pe documentul de bibliotecă.

Zona titlului și a mențiunii de responsabilitate – cuprinde conform STAS-ului

12629/2-88: titlul propriu-zis; titlul paralel; informații despre titlu; mențiunea de

responsabilitate57.

Fiecare din aceste elemente este delimitat prin următoarele semne de punctuație:

= (egal) pentru titluri paralele;

: (două puncte) când informația despre titlu este precedată de spațiu, două

puncte, spațiu;

/ (bară oblică) pentru mențiunea de responsabilitate.

Titlul propriu-zis al documentului este unul din principalele elemente de

identificare a unei publicații și constituie primul element al zonei 1 de descriere. De

obicei, titlul lucrării este marcat prin semne tipografice aparte și este înscris pe foaia de

titlu. În cazul in care autorul e mai necunoscut, titlul lucrării constituie principalul element

de identificare. Titlul lucrării trebuie să fie scris în descriere așa cum apare pe foaia de

titlu, cu respectarea semnelor ortografice și de punctuație ale limbii în care este scris

documentul58.

Titlurile alternative fac parte din titlul propriu-zis, un astfel de exemplu fiind:

”Ciocoii vechi și noi” sau ”Ce naște din pisică șoareci mănâncă”.

Titlul paralel, poate fi constituit din titlul lucrării originale în altă limbă și se

înregistrează așa cum figurează pe pagina de titlul.

Informațiile despre titlu precizează sau completează titlul lucrării indicând natura,

conținutul documentului sau semnalează ocazia apariției lucrării. Aceste informații pot fi

întâlnite pe pagina de titlu fie înaintea titlului propriu-zis, fie după acesta, sau în alte parte

a documentului. Informațiile despre titlu se înregistrează așa cum figurează pe pagina de

titlul, fie pe substituentul acesteia, în ordinea lor de succesiune59.

57 HORVAT, S.: Op. cit., p. 74;58 Ibidem, p. 75;59 IFLA: Op. cit., p. 18;

35

Mențiunile de responsabilitate pot cuprinde nume de autori, persoane fizice,

colectivități care au contribuit la elaborarea unei lucrări în calitate de autor, prefațator,

traducător, editor, ilustrator. Mențiunea de responsabilitate se înregistrează în forma în

care se găsește pe document, cu respectarea regulilor limbii sau scrierii publicației.

Titlurile profesionale și onorifice (ex. prof. univ., acad., dr. ș.a.) ale persoanelor se omit.

Zona ediției – Ediţia unui document este constituită din totalitatea

exemplarelor produse plecând de la aceeaşi compoziţie tipografică sau de la acelaşi

original, editat de un editor sau grup de editori. Zona ediţiei include următoarele elemente:

menţiunea de ediţie; menţiunea paralelă de ediţie; menţiunea de responsabilitate la ediţie;

menţiunea suplimentară de ediţie.

Pentru această zonă a descrierii bibliografice IFLA a stabilit ca semne de

punctuaţie, ce ajută la introducerea şi delimitarea datelor:

zona ediţiei se introduce prin punct spaţiu linie spaţiu (. - );

prima menţiunea de responsabilitate a ediţiei este precedată de spaţiu bară

oblică spaţiu ( / );

următoarea menţiune de responsabilitate asupra ediţiei este precedată de

spaţiu punct şi virgulă spaţiu ( ; );

responsabilitatea asupra menţiunii suplimentare de ediţie este precedată de

spaţiu bară oblică spaţiu ( / );

menţiunea paralelă de ediţie este precedată se spaţiu egal spaţiu ( = )60.

Menţiunea de ediţie se înregistrează când publicaţia conţine explicit o atare notare

(ex.: ediţia a 3-a) şi când documentul de bibliotecă conţine diferenţe semnificative, atât în

conţinut cât şi în prezentarea materială. Menţiunea de ediţie se transcrie în limba

publicaţiei, numerotarea ediţiei făcându-se întotdeauna în cifre arabe. (ex.: Ed. a 2-a; Ed.

revăzută şi adăugită; Ed. bilingvă)61.

Menţiuni de responsabilitate referitoare la ediţie – menţiunea de responsabilitate

referitoare la ediţie se notează în cazurile în care figurează pe publicaţie, precizând

contribuţia persoanelor sau a colectivităţilor la realizarea ediţiei. Aceste menţiuni pot

exprima diverse contribuţii privitoare la conţinutul intelectual sau artistic al ediţiei:

persoana care a revizuit, ilustrat.

60 HORVAT, S., Op. cit., p. 81;61 Ibidem;

36

Zona datelor specifice a anumitor categorii de documente – această zonă nu

se utilizează în descrierea publicaţiilor monografice curente, ea se foloseşte doar pentru

celelalte tipuri de documente, cu respectarea regulilor ISBD cu privire la specificul

documentului.

Punctuaţia acestei zone este următoarea:

Punct spaţiu linie spaţiu (. - );

Această zonă a ISBD conţine date care sunt unice pentru o anumită categorie de

documente de bibliotecă ori tipuri. În unele cazuri, nu există astfel de informaţii, de aceea,

în acele locuri nu necesită folosirea. Limba descrierii elementelor din zona 3, împreună cu

ordinea elementelor şi punctuaţia prescrisă este decisă de grupul de lucru specializat.

ISBD-urile care folosesc această zonă sunt ISBD(CR), pentru informaţii referitoare la

cronologie), ISBD(CM) pentru date matematice şi ISBD(PM) pentru informaţii cu privire

la un anumit format muzical62. Când documentul e o combinaţie de materiale şi un tip de

publicaţie aria 3 este repetabilă. Când zona 3 e repetabilă, acea parte a zonei 3 care conţine

informaţii referitoare la conţinut (ex: scara informaţiei sau material cartografic) este redată

prima. Partea cu privire la serialitate (informaţie numerică) este redată ultima.

Zona datelor de publicare sau zona adresei bibliografice

Această zonă indică: locul de publicare sau difuzare; editura, difuzorul; menţiunea

funcţiei de editor, difuzor; locul tipăririi; numele tipografiei; data tipăriturii63. Aceasta este

ordinea de înscriere a datelor în descriere, respectându-se ortografia limbii de în care este

scris documentul. Zona 4 se introduce prin punct spaţiu linie spaţiu (. - ).

Locul de publicare, difuzare este oraşul în care îşi are sediul editura. Dacă editura

sau furnizorul are agenţii în mai multe oraşe, iar acestea sunt menţionate pe document, se

scriu doar primele 3, apoi se pune etc. În cazul în care o publicaţie are mai mulţi editori cu

sedii diferite, se notează localitatea şi apoi editura. (ex.: Bucureşti: Editura Enciclopedică;

Paris: Hachette).

Editura, furnizorul se menţionează în descriere imediat după locul de apariţie,

introdusă fiind prin spaţiu două puncte spaţiu ( : ). Numele editurii sau a difuzorului se

transcrie concis, cu respectarea următoarelor norme: se suprimă cuvântul „editură” sau

echivalentul acestuia în alte limbi;când editura poartă numele unei persoane sau

colectivitate se scrie: (ex: Editura Eminescu); dacă numele editorului este redat în mai

62 IFLA, Op. cit., p. 22;63 HORVAT, S., Op. cit.; p. 83;

37

multe limbi, se înregistrează în limba paginii de titlu; menţiunea funcţiei de editor e

facultativă; editura necunoscută e semnalată în descriere prin abrevierea menţiunii sine

nomine [s.n.]64.

Data publicării este menţionată imediat după editură şi este precedată de virgulă

spaţiu. Înscrierea datei se face după următoarele norme: data după calendarul gregorian, se

înscrie cu cifre arabe; data înscrisă după alte calendare se transcrie în forma întâlnită pe

document, explicaţiile putându-se face la notă (ex.:5749 I 1988/1989); data e redată în

cifre romane, se transcrie de pe document, iar în paranteze drepte se trece echivalentul în

cifre arabe (ex.: MCMLXXX [1980]); dacă documentul nu poartă nici o dată, i se acordă o

datare estimativă documentului, a anului sau a secolului ( ex.:[1920?][18-?])65.

Zona descrierii fizice (colaţiunea) cuprinde următoarele elemente: descrierea

specifică a materialului şi a numărului de unităţi fizice; menţiunea ilustraţiei; formatul;

menţiunea materialului însoţitor66.

Aceste informaţii din zona 5 se introduc folosind următoarea punctuaţie:

colaţiunea – spaţiu linie spaţiu ( - );

menţiunea ilustraţiei – spaţiu două puncte spaţiu ( : );

formatul – spaţiu punct şi virgulă spaţiu ( ; );

menţiunea materialelor însoţitoare - spaţiu plus spaţiu ( + )67.

Numerotarea paginilor se face aşa cum apare în document, în cifre arabe sau

romane (ex.: XXV+350 p). La numerotare se ia în calcul următoarele norme: ultima

pagină, e considerată foaia pe care este trecută căsuţa tipografică; publicaţia ce are

continuitate la numerotarea paginilor (ca în cazul celor în mai multe volume se notează

astfel: ex.: p. 250-350); publicaţia cu planşe şi foi neincluse în numerotarea generală se

notează: 325 p., 20 f. pl.

Menţionarea ilustraţiilor. O publicaţie poate conţine pe lângă text ilustraţii, tabele,

grafice, hărţi. Acestea sunt menţionate după paginaţie, precedate de spaţiu două puncte

spaţiu ( : ).

Formatul unei publicaţii se exprimă în centimetri şi este dat de înălţimea acestuia,

şi se exprimă în termenii de specialitate cu o cifră romană. Pentru cărţi există 5 mărimi de

64 Ibidem; p. 84;65 Ibidem; 66 Ibidem; 67 Ibidem; p. 85;

38

format: format I – până la 18 cm; format II – 18-22 cm; format III – 22-26 cm; format IV

– 26-30 cm; format V – peste 30 cm. În cazul publicaţiilor periodice şi seriale există doar

4 mărimi de format: format I – până la 27 cm; format II – 27-33 cm; format III – 33-50

cm; format IV – peste 50cm.

Menţiunea materialului însoţitor. În această zonă se semnalează orice material

însoţitor. (ex: 320 p; 21 cm; 1 DVD;).

Zona seriei (colecţiei) conţine următoarele elemente de descriere bibliografică:

titlul propriu-zis al seriei; titlul paralel al seriei; informaţii referitoare la titlul seriei;

menţiuni de responsabilitate referitoare la serie; ISSN al seriei; numărul în cadrul seriei;

subseria.

Elementele de descriere bibliografică a seriei sunt introduse cu ajutorul următoarei

punctuaţii:

zona seriei – punct spaţiu linie spaţiu (. - );

seria e inclusă în paranteze rotunde ( );

titlul propriu-zis al seriei imediat după paranteză;

titlul propriu-zis al subseriei – punct spaţiu (. )

titlul paralel al seriei – spaţiu egal spaţiu ( = );

informaţiile la titlul seriei sau subseriei – spaţiu două puncte spaţiu ( : );

prima responsabilitate – bară oblică (/);

ISSN – virgulă spaţiu (, )

numerotarea în cadrul seriei – spaţiu punct şi virgulă spaţiu ( ; )

titlul propriu-zis al seriei – punct spaţiu (. ).

Titlul propriu-zis al seriei se transcrie aşa cum figurează pe publicaţie în limba

paginii de titlu.

ISSN al seriei se transcrie aşa cum apare pe foaia de titlu.

Zona notelor Notele ce constituie zona 7 aduc informaţii suplimentare

descrierii sau se referă la detalii fizice ori de conţinut ale publicaţiei. Elementele zonei 7 se

introduc cu următoarea punctuaţie:

39

fiecare notă se poate introduce prin punct spaţiu linie spaţiu (. - ) sau

aliniat;

în cadrul fiecărei note se utilizează punctuaţia zonei la care se referă;

notele pot fi introduse şi prin formula: ex.: cu referire la…, se referă la…

Zona numărului standard (sau alt număr) a modalităţilor de procurare, a

preţului sau zona ISBN. ISBN – International Standard Book Number este un număr

standard oferit la tipărire fiecărei cărţi, şi ajută la identificarea publicaţiilor. ISBN-ul este

compus din mai multe cifre, grupate în 4 segmente. Primul grupaj este format din unu la 3

cifre şi reprezintă numărul de identificare naţional geografic sau lingvistic. Acest grup este

oferit de Agenţia Internaţională pentru Numerotarea Standardizată, cu sediul la Berlin. Al

doilea grupaj de cifre format din două până la şapte cifre, reprezintă numărul de

identificare al autorităţii care a publicat cartea. Acest grupaj e acordat de o agenţie a

grupului, în România el fiind atribuit de Agenţia Naţională pentru ISBN care funcţionează

la Biblioteca Naţională. Al treilea grupaj poate conţine de la două la şapte cifre, şi codifică

titlul publicaţiei unei edituri şi este atribuit de aceasta. Ultimul grupaj este o cifră de

control prin care se poate verifica exactitatea cifrelor componente din segmentele

anterioare.

Ordinea elementelor în cadrul acestei zone este: ISBN, titlul cheie; modalităţi de

producere şi/ sau preţ; calificative sau precizări.

Elementele de descriere bibliografică se introduc folosind următoarea punctuaţie:

ISBN – punct spaţiu linie spaţiu (. - );

titlul cheie se referă la serie – spaţiu egal spaţiu ( = ) ( nu se foloseşte la

monografii):

modalităţile de procurare şi/ sau preţ – spaţiu două puncte spaţiu ( : );

calificativele sau precizările – între paranteze rotunde ( ).

40

II.1.2 Clasificarea

Clasificarea documentelor dintr-o bibliotecă este un proces vital pentru aceasta în

perspectiva în care acel document va trebui mai târziu regăsit şi împrumutat utilizatorilor.

Mintea umană a încercat de-a lungul timpului să grupeze şi să aranjeze cunoaşterea pe

domenii. Creşterea treptată a informaţiei şi explozia informaţională din zilele noastre cer

imperativ ca această sistematizare a documentelor să aibă loc pentru ca documentele de

bibliotecă să poată fi folosite cu eficacitate ridicată în informare, cercetare şi activitatea

practică68. Prin clasificare se înţelege procesul intelectual de grupare a obiectelor şi

fenomenelor după gradul de asemănare şi de separare a lor sau de diferenţiere. Clasificarea

de bibliotecă urmăreşte ordonarea documentelor şi a cunoştinţelor cuprinse în ele după un

sistem conceput să servească acestui scop. Clasificarea de bibliotecă este operaţia prin care

se determină clasa căreia îi aparţine un document cu scopul de a repartiza materialul pe

domenii, după conţinut, pentru a putea fi regăsit cu uşurinţă69.

Baza bibliotecii este cartea, baza bibliotecarului este clasificarea. De aceea, acest

proces a interesat pe mulţi dintre bibliotecari şi a făcut ca de-a lungul timpului să se

impună mai multe sisteme de clasificare în biblioteci. Prima clasificare de bibliotecă e cea

realizată la sfârşitul secolului al XIX-lea de Melville Louis Kossuth, cunoscut şi sub

numele de Melville Dewey. Deşi se poate spune că tentative de clasificare au mai existat,

ele nu sunt o preocupare a intelectualilor din secolul al XVII-lea. Printre premergătorii lui

Dewey se numără Francis Bacon în 1608, Charles Brunet în 1865. La bazele clasificării

Dewey stă schema repartizării cunoştinţei omeneşti a lui William Torrey Harris, care

repartizează cunoştinţele umane în 10 clase, care foloseşte la rândul său, schema inversată

a lui Bacon din 1608.

Rolul bibliotecarului însărcinat cu clasificarea cărților este foarte bine precizat de

Putnam: „Rolul clasificatorului într-o bibliotecă este de a aranja cărțile pe rafturi conform

unei secvențe ordonate. Dar într-o bibliotecă care este utilizată și care va crește, aranjarea

nu trebuie să fie numai ordonată; ea trebuie să fie sistematică, și trebuie să fie elastică, sau

68 CURCĂNEANU, V. (coord.): Op. cit., p. 255;69AGACHE, Catinca: Biblioteconomie – valori tradiționale și moderne. Iași, Editura Vasiliana '98, 2007, p. 115;

41

altfel spus extensibilă. Ea trebuie să reunească documentele care tratează despre același

subiect, iar în cadrul subiectului, documentele de același autor.”70.

Notația este un element important în sistemele de clasificare, constituind ansamblul

de simboluri care desemnează clasele și subdiviziunile. O bună notație trebuie să fie pură,

sau mixtă, sobră, economică extensibilă. Pe lângă notație, clasificarea mai trebuie să aibă

și un indice, care este ansamblul de simboluri care servesc la transcrierea subiectului unui

document71.

Cele mai importante clasificări de bibliotecă sunt Clasificarea Dewey, Clasificarea

Zecimală Universală, la care mai pot fi amintite Clasificarea Bibliotecii Congresului SUA,

Clasificarea Colon sau a lui Ranganathan, clasificarea bibliotecar-bibliografică sovietică,

clasificarea Cunnigham, indexarea coordonată.

II.1.2.1. Clasificarea Dewey

Dewey pornind de la tabelul grupării cunoştinţelor umane a lui Harris, coleg cu el

la Amherst College, spune că „clasificarea cărţilor este în esenţă, un sistem funcţional, un

instrument de localizare a acestora şi nu unul filozofic”72.

Dewey a marcat fiecare din cele 9 clase existente la W.T. Harris cu câte o cifră,

atribuind cifra 0 unei clase de generalităţi. Fiecare grupă din cele zece a fost divizată în

alte 10 subdiviziuni, care la rândul lor se putea subdiviza în alte 10 subunități, mergând

până la 1000 de diviziuni73. Grupele clasificării Dewey sunt:

000 – Lucrări cu caracter general

100 – Filosofie

200 – Religie

300 – Sociologie

400 – Limbă

500 - Științele naturii

70 PUTNAM apud NESTORESCU, Silvia, BERCAN, Gheorghe-Iosif (red. coord.): Biblioteconomie: manual. București, ABBPR, 1994, p. 49;71 Ibidem; 72 DEWEY, Melville apud CURCĂNEANU, V. (coord): Op. cit., p. 261;73 HORVAT, S., Op. cit., p.122;

42

600 - Științe tehnice și Aplicate

700 – Artă

800 – Literatură

900 – Istorie74.

Criteriul de clasificare al Clasificării Dewey este tematic, divizarea este progresivă,

pornind de la general spre particular. Principalele caracteristici ale clasificării Dewey sunt:

un sistem de clasificare universal, ce cuprinde toate domeniile activității umane; este

concepută pe principiul diviziunii zecimale, fapt ce îi permite extindere nelimitată;

simbolurile de notare sunt cifre, indiferent de limbaj sau alfabet; se utilizează doar prin

consultarea tabelelor și a indexului alfabetic de subiecte.

Dintre dezavantajele clasificării Dewey, se pot enumera: structură rigidă de

ierarhie între diverse nivele ale schemei de clasificare; împărțirea cunoștinței umane în 10

clase a făcut să forțeze asocierea unor domenii; stabilirea unui număr prea mare de indici.

II.1.2.2. Clasificarea Zecimală Universală (C.Z.U.)

Clasificarea Zecimală Universală (C.Z.U) este o adaptare modificată a Clasificării

Dewey, fiind bazată pe principiul divizării zecimale. Sistemul este împărţit în 10 clase,

numerotate cu cifre de la 0 la 9. Această divizare constă într-o suită de numere considerate

nu ca numere întregi, ci ca numere zecimale şi trebuie tratate ca şi cum ar începe cu 0,

(zero, virgulă). Fiecare indice al Clasificării Zecimale Universale poate fi divizat în 10

indici de rang inferior. (ex.: 0,1 conţine diviziunile 0,10-0, 11-0, 12-0 – 0,19, iar 0,10

cuprinde 0,100; 0,101; 0,102; ş.a.m.d.). În practică pentru uşurarea muncii s-a suprimat 0

şi virgula, ajungându-se la un număr normal, care păstrează caracterul zecimal în

diviziune. Aranjamentul se bazează pe sistemul zecimal, astfel: (ex.: clasa 61 – Medicină

va fi: 61; 611; 611.1; 611.12; 612; 612.9; 613; 619; 62;).

Avantajul sistemului zecimal de clasificare e că poate fi extensibil la infinit, iar

introducerea de noi subdiviziuni nu produce perturbări clasificării existente. Tabela

principală a clasificării zecimale cuprinde 10 clase. Faţă de clasificarea Dewey, CZU a

fost modificat în 1963, clasa 4 lingvistică fiind anulată şi inclusă în cadrul clasei 8,

Literatură, devenind Lingvistică şi literatură.

Clasele principale ale Clasificării Zecimale Universale (C.Z.U.):

74 CURCĂNEANU, V. : Op. cit., p. 262;43

0 Generalităţi

1 Filozofie

2 Religie

3 Ştiinţe Sociale

4 clasă liberă

5 Matematici. Ştiinţe naturale şi exacte

6 Ştiinţe aplicate. Medicină. Tehnică

7 Arte. Recreere. Divertismente. Sport

8. Lingvistică. Literatură

9 Geografie. Biografii. Istorie75.

Pentru a putea acoperi mai bine ordonarea întregii gândiri umane, pe lângă tabela

principală, Clasificarea Zecimală Universală prezintă în structura ei trei tipuri de indici:

principali, auxiliari comuni şi speciali. Aceştia ajută să se facă trecerea din planul general

în cel particular al documentului. Astfel, unui document, cu ajutorul indicilor i se poate

face cea mai amănunţită caracterizare: locul geografic al provenienţei, tipul (tratat,

manual, ş.a.), perioada pe care o dezbate documentul, limba în care este scris, rasa.

Indicii principali ai CZU sunt prezenţi în tabela principală în ierarhizare, şi fac ca

numărul clasei să ajungă un şir lung de cifre. Aceşti indici se împart în grupe de câte 3,

pentru a putea fi mai uşori citiţi76.

Indicii auxiliari ai CZU - constituie o noutate a acestei clasificări, și împreună cu

semnele și subdiviziunile prevăzute ajută la formarea indicilor compuși. Un indice compus

este un indice compus prin sintetizare, prin folosirea a mai multor indici luați din mai

multe locuri din CZU77.

Indicii auxiliari comuni exprimă relațiile dintre subiecte și arată caracteristici

general repetabile. Aceștia conțin două feluri de simboluri: semnele și subdiviziunile.

Semnele servesc ca elemente de relație și leagă indicii CZU, nefiind numere, nu sunt clase

și nu pot fi divizibile.

Tabel 2.1 Tabelul semnelor auxiliare C.Z.U.

75 NESTORESCU Silvia, BERCAN Gheorghe-Iosif (red. coord): Op. cit., p. 53;76 Ibidem, p. 54;77 Ibidem, p. 56;

44

Semn Indică Pronunție Semnificație

+ Adăugire

Leagă doi sau mai

mulți indici CZU

neconsecutivi

/ Extensie

„de la ... până la...” Unește primul și

ultimul indice dintr-o

suită de indici CZU

consecutivi

: relație

Exprimă o relație

generală, coordonată și

reciprocă și reciprocă

între două noțiuni

: : fixare a ordinii

Se folosește pentru

indicarea unei relații

ireversibile

[ ]

Subgrupare

Se folosește ca

elemente de subgrupare

atunci când doi sau mai

mulți indici CZU sunt

reuniți printr-un semn

de relație cu scopul de

a exprima un subiect

complex, considerat ca

ansamblu

Subdiviziunile auxiliare comune sunt în care conceptele sunt enumerate și aranjate

ierarhic. Indicii auxiliari comuni se referă fie la conținutul documentelor fie la forma de

prezentare. Aceste subdiviziuni pot fi independente sau dependente.

Indicii auxiliari comuni de limbă indică limba sau forma lingvistică a unui

document al cărui subiect exprimat printr-un indice CZU. Semnul specific al acestui indice

este semnul egal. (ex: = 135.1 „în” limba română). Acest indice se recomandă să aibă o

utilizare foarte limitată, în cazul subdivizărilor foarte detaliate.

45

Indicii auxiliari de formă servesc pentru indicarea formatului suportului sub care

este prezent documentul. Ei pot indica forma materială (carte, periodic, ediție de lux, etc.),

forma grafică (album, hartă, tabel etc.) sau forma intelectuală (manual, dicționar). Semnul

acestui indice este paranteza rotundă, în care se încadrează un indice ce începe întotdeauna

cu cifra 0, de aceea se și pronunță „paranteză zero” (0...) (ex.: 546(075.8)=135.1 Manual

universitar de chimie anorganică în limba română).

Indicii auxiliari comuni de loc sunt utilizați pentru a exprima contextul geografic

localizarea, sau orice alt aspect spațial. Semnele specifice ale acestui indice este paranteză

rotundă, în care sunt cuprinși indici cifre de la 1 la 9, și se citește „paranteză de la 1 la 9”).

Ei constituie baza pentru diviziunile paralel de la 913/919 Geografie regională și 93/99,

prin suprimarea parantezelor și plasarea lor la începutul indicelui 91, respectiv 9. (ex.:

(498) România; 914.98 Geografia României; 949.8 Istoria României).

Indicii auxiliari comuni de rasă și naționalitate indică naționalitatea sau

caracteristicile etnice ale unui document. Ei sunt compuși din indici comuni de limbă

plasați între paranteze rotunde și se pronunță „paranteză egal” (ex.: =111 limba engleză;

(=111) englezi).

Indicii auxiliari comuni de timp servesc pentru a preciza un anumit moment, o

epocă sau o suită cronologică a unui subiect reprezentat printr-un indice CZU. Data se

trece între ghilimele și se pronunță "între ghilimele" sau "ghilimele", "...". Data este scrisă

în ordinea: an, lună, zi, ora, minute, secunde. În afară de ghilimele, pentru acest indice se

mai folosesc si semnul – sau + (pentru anii înainte sau după Christos), sau punctul, pentru

despărțirea principalelor secvențe de timp (ex.: "1989.12.22.09.30"; "-04" – sec. V î.e.n;

"0018" anul 18; ș.a. )

Indicii auxiliari comuni ce folosesc semne. Dintre aceşti indici auxiliari se remarcă:

asteriscul (*), indicii auxiliari alfabetici (A/Z), indicii auxiliari comuni de punct de vedere

(.00), indicii auxiliari comuni cu liniuţă, indicii auxiliari comuni de materiale (-05)indicii

comuni auxiliari de persoane.

Pe lângă aceşti indici auxiliari comuni, CZU mai foloseşte o serie de indici

auxiliari speciali, care au rolul de a arăta caracteristici repetabile local, aplicabile doar la o

parte a tabelei principale. Aceşti indici sunt ataşabili doar la indicii din tabela principală

46

pentru care sunt destinaţi sau pentru alte câteva secţiuni care cer în mod expres folosirea

lor. Pentru auxiliari speciali se folosesc trei tipuri de notaţii:

Indici auxiliari speciali cu liniuţă -1/-9 62-1/ 62-9, aplicabili caselor 62/69

pentru a indica caracteristici mecanice şi tehnice ale maşinilor şi claselor 82/89

pentru indicarea genurilor literare;

Indici auxiliari cu punct zero .0 – 3.07/.08 - aplicabili claselor 31/39 şi

dezvoltaţi foarte detaliat clasei 35; 7.01/ 7.09 aplicabili cu câteva excepţii claselor 71/ 79;

Indici auxiliari speciali cu apostrof '1/ '9 au ca funcţie principală sinteza sau

integrarea şi exprimă subiecte complexe cu ajutorul notaţiei compuse;

Mai există o modalitate de sintetizare… indici auxiliari speciali cu trei puncte

…1/ …9, cunoscute şi ca „cifre finale” (ex.: 669…1/…9 arată că orice subdiviziune

de la …2 la …8 poate primi ca cifră finală indicarea anumitor caracteristici una din

cifrele de după trei puncte ( ex: 669…5 Aliaje adăugat la 669.71 Aluminiu,

obţinem 669.715, Aliaje de aluminiu).

Indicii auxiliari trebuie utilizaţi numai când prezenţa lor este justificată de

amploarea catalogului şi cerinţele utilizatorilor. Cei mai utilizaţi indici sunt cei de loc, de

timp, de limbă şi de nume.

II.1.2.3. Alte sisteme de clasificare

Pe lângă aceste două sisteme de clasificare, Dewey şi Clasificarea Zecimală

Universală, datorită faptului că acest proces a stârnit interesul multor bibliotecari, de-a

lungul timpului au mai fost create încă aproximativ 150 de sisteme de clasificare. Unele au

reuşit să se impună cu succes, altele după o anumită perioadă de utilizare au fost scoase

din uz. Există între aceste sisteme de clasificări mai multe grupări: sisteme numerice

(Catalogarea Dewey, Clasificarea Zecimală Universală), altele folosesc un sistem alfa-

numeric. Un alt mod de grupare al sistemelor de clasificare se face după ordinea lineară

utilizată – cele pe o singură linie sunt descriptive (Dewey, CZU, Clasificarea Congresului

SUA, ş.a) iar când legătura se face pe mai multe nivele schema se numeşte analitico-

sintetică (Clasificarea Colon, clasificarea bibliotecar-bibliografică rusă).

II.1.2.3.1. Clasificarea Cutter (1879)

47

Clasificarea Cutter pleacă de la dorinţa de a înlătura caracterul limitat al bazei

cifrice din CZU şi propune o concordanţă între clasificarea de bibliotecă şi clasificarea

ştiinţelor. Bibliologul american C. A. Cutter elaborează o schemă alfabetică pentru

clasificarea lui, plecând de la istorie şi ştiinţe sociale lingvistică şi literatură. Clasificarea

Cutter se doreşte o schemă aplică în orice bibliotecă. Cutter pleacă de la o variantă pentru

bibliotecile mici, pe care o amplifică în 6 variante, păstrând aceleaşi clase. Pentru

codificarea ierarhizată a schemei, Cutter foloseşte literele mari ale alfabetului latin, iar

pentru clasele subordonate literele mici78.

Tabel 2.2 Tabelul principalelor clase ale Clasificării Cutter

A Lucrări cu

caracter general

F Istorie K Legislaţie R Arte aplicate.

Tehnică

W Artă

B Filozofie G Geografie şi

călătorii

L Ştiinţe şi arte S Arta

construcţiilor

X Filologie

C Creştinism şi

iudaism

H Ştiinţe sociale M Istoria ştiinţelor

naturii

T Manufacturi şi

meserii

Y Literatură

engleză şi

americană

D Istoria bisericii I Demotică N Botanică U Artă militară Z Arta cărţii

E Biografii J Conducerea de

stat

O Zoologie V Distracţii,

sport, jocuri

Principalul merit al clasificării Cutter este acela de a permite aşezarea în rafturi a

documentelor în ordine sistematică conform acestei scheme. În cadrul fiecărei diviziuni

documentele sunt aşezate în ordine alfabetică. Alfabetizarea e asigurată de „Tabelele de

autori” care cuprind prima literă a numelui autorului şi numărul de ordine a primei silabe

din lista alfabetică a silabelor care încep cu litera respectivă. (ex.: Ba=B11; Bac=B12;

Bach=B13 ş.a.m.d.)79.

II.1.2.3.2. Clasificarea Bibliotecii Congresului SUA (1901)

Un grup de specialişti în frunte cu bibliologul C. Martel elaborează în 1901 o

schemă alfa-numerică foarte detailată pentru una din cele mai mari biblioteci din lume,

Biblioteca Congresului S.U.A. Treptat aceasta a ajuns la 28 de volume, prin dezvoltare.

78 CURCĂNEANU, V.: Op. cit., p. 79 Ibidem, p.

48

Schema este considerată lipsită de unitate în privinţa soluţiilor metodice şi a tehnicilor

utilizate, deoarece fiecare parte s-a făcut individual şi separat80. Pentru diviziunile

principale, schema foloseşte literele mari ale alfabetului latin, iar subdiviziunile sunt cu

cifre arabe, grupate câte 3, fiecare cifră marcând doar locul subdiviziunii în cadrul

diviziunii respective.

Tabel 2.3. Tabelul principalelor clase a Clasificării Bibliotecii Congresului SUA

A Lucrări cu caracter

general. Poligrafie

H Ştiinţe sociale Q Ştiinţe

B Filozofie. Religie J Ştiinţe politice R Medicină

C Istorie. Discipline istorice

auxiliare

K Drept S Agricultură

D Istorie şi topografie L Educaţie T Tehnică

E America şi S.U.A M Muzică U Ştiinţe militare

F S.U.A. diferite localităţi şi

SUA

(în afară de S.U.A.)

N Arte frumoase V Ştiinţe navale

G Geografie. Antropologie P Limbă şi literatură Z Bibliologie & bibliografie

II.1.2.3.3. Clasificarea Colon a lui Ranganathan (1933)

Bibliologul şi savantul Siahi Ranganathan elaborează o clasificare analitico-

sintetică care permite exprimarea raporturilor complexe între ramuri de ştiinţă şi noţiuni la

mai multe nivele. Ranganathan este împotriva unor scheme detailate, schema lui cuprinde

25 de clase:

80 Ibidem, p. 49

Tabel 2.4 Tabelul principalelor clase ale clasificării Colon ale lui Ranganathan

A Ştiinţă G Ştiinţele

naturii şi

biologie

L Medicină Q Religie V Istorie

B Matematică H Geologie M Arte utile R Filozofie W Politică

C Fizică I Botanica N Arte

frumoase

S Psihologie X Economie

D Inginerie J Agricultură O Literatură T Educaţie Y Ştiinţe

sociale

E Chimie K Zoologie P Lingvistică U Geografie Z Drept

Diviziunea fiecărei clase se face pe baza aspectelor sau punctului de vedere din

care e privită noţiunea – sau „faţetă”. Indicii se leagă între ei prin două puncte (colon) de

unde denumirea de clasificarea colon. Subdiviziunea faţetei e denumită „focar”, iar

procesul de determinare al conţinutului clasificat se numeşte „focalizare”. La o clasificare

trebuie să se ţină cont de toate faţetele unei noţiuni realizându-se o „clasificare faţetată”.

Clasificarea Colon are cinci categorii de faţete: personalitate (clasă, subclasă, sau

diviziune după obiect); materie (material); energie (operaţie, proces, acţiune); spaţiu

( moment geografic, teritoriu); timp81.

Schema lui Ranganathan fiind greu de aplicat nu şi-a găsit o largă implementare.

Clasificarea colon se referă, spre deosebire de celelalte tipuri de clasificare, la întreaga

cunoaştere umană.

II.1.3. Cotarea

Cotarea este procesul de bibliotecă prin care se atribuie fiecărui document de

bibliotecă un loc pe raft în scopul identificării și regăsirii acestuia într-un timp cât mai

scurt. Cota este formula tehnică prin care se exprimă adresa completă a documentului de

bibliotecă pe raft. Odată stabilită, cota se înscrie pe carte, pe fișele de catalog, în registrul

81 Ibidem; p. 50

inventar și în toate documentele de bibliotecă. Cota se stabilește pentru fiecare titlu de

carte și reprezintă documentul de identitate al publicației.

Cota unui document are următoarele funcții: asigură buna conservare și securitate a

documentului; împiedică distrugerea, pierderea sau rătăcirea documentului; asigură

circulația documentului prin identificare și regăsire în timp foarte scurt; stabilește ordinea

în depozit și pe rafturi; asigură și ușurează verificarea gestionară a colecțiilor prin legătura

cu registrul inventar în care este însemnat documentul82.

Cota se înscrie în partea stângă sus sau într-un loc unde să nu stânjenească citirea

titlului sau a autorului. Se poate folosi și cotorul ca loc de amplasare pentru cotă. Există

anumite norme pentru acest proces, astfel încât colecția bibliotecii să devină un tot unitar:

cota este unică, un număr irepetabil, pentru fiecare titlu nou; cota este diferită pentru ediții

diferite ale aceluiași document; cota este identică pentru exemplarele identice, așezarea la

raft făcându-se în același loc; aceeași cotă se dă pentru volumele diferite ale aceluiași titlu

unificându-se astfel la raft și așezându-se în ordine crescătoare a volumelor; cote diferite,

normale, pentru volume cu titluri diferite apărute într-o colecție de carte, fie ea celebră;

cota trebuie trecută obligatoriu pe fiecare volum de bibliotecă care constituie obiect de

inventar; cota trebuie transcrisă pe față/ verso la pagina de titlu, pe eticheta de pe copertă

sau cotor, aplicată în colțul stânga de sus sau, la o distanță de 1-1,5 cm de marginea de jos,

pentru a nu deranja esteticii lucrării; cota trebuie atribuită având în față așezarea de la

stânga la dreapta și de sus în jos83.

Cota trebuie să fie: precisă (o cotă se referă la un singur document, și doar acela);

logică; ușor de notat; ușor de reținut de către beneficiari şi mecanizabilă84. Cotele, după

mod de alcătuire pot fi: simple, (când sunt formate doar din cifre, ex: I 1523, II 76657);

compuse (când e alcătuită din cifre și litere, ex: PIV 8343,821 RE 48

); individuale (când se

raportează la un anumit document, ex: II 2500 Eminescu); de grup (când reprezintă o

categorie de publicații, ex: III 1500 Teze de doctorat); fixe (când exprimă locul în depozit,

ex:B III 5 - dulapul B, raftul III, cartea nr.5); relative (când arată locul în raport cu

documente care au același indice de clasificare, ex: 821 RC 14

)85.

82 CIORCAN, Marcel: Organizarea colecțiilor de bibliotecă: bazele biblioteconomiei. Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Știinţă, 2001, p. 28;83 AGACHE, C.: Op. cit., p. 135;84 CIORCAN, M.: Op. cit., p.29;85 AGACHE, C.: Op. cit., p. 134;

51

II.1.3.1. Sisteme de cotare

Sistemele de cotare se stabilesc în funcție de sistemul de organizare. Două sisteme

de cotare s-au impus în biblioteci: cotarea sistematico-alfabetică (cunoscută și sub numele

de cutterizare) și cotarea pe formate.

II.1.3.1.1. Cotarea sistematico-alfabetică (cutterizarea)

Acest sistem de cotare se prezintă sub forma unei fracții constituită dintr-un indice

principal la numărător și semnul de autor la numitor. Indicele cotei este obținut din tabela

indicilor CZU special prescurtați la maxim 3-4 semne grafice. Semnul de autor este o

prescurtare convențională a vedetei principale formată din numele autorului sau din primul

cuvânt al titlului, având rolul de a stabili locul alfabetic al cărții în cadrul diviziunii

tematice oferite de indicele cotei. Semnul de autor are două părți: prima parte reproduce

grafic o majusculă de tipar (A-Z), fiind prima literă a vedetei principale; a doua parte

constă dintr-un număr format din două cifre care se extrag din tabela de autori Cutter86.

(ex: 51

M 86 =

indicele coteisemnul deautor

).

Acest tip de cotare este întâlnit în cazul secțiilor de bibliotecă unde este acces liber

la raft, iar publicațiile sunt așezate conform Clasificării Zecimale Universale.

II.1.3.1.2. Cotarea pe formate

Cota publicației în acest sistem de cotare este alcătuită dintr-un număr roman (de la

I la V, în cazul cărților, IV în cazul serialelor și periodicelor) și un număr de ordine, ce

asigură ordinea în rândul formatului. Formatul documentelor este dat de înălțimea

documentelor care se obține prin măsurarea cotorului. În munca de bibliotecă se folosesc 5

formate, diferite de formatele tipografice. Acestea sunt: format I – până la 18 cm; format

II – 18-22 cm; format III – 22-26 cm; format IV – 26-30 cm; format V – peste 30 cm87.

Acest sistem de cotare este unul înțelept și foarte economicos, deoarece permite

ocuparea tuturor spațiilor dintr-un raft de bibliotecă.

II.1.4. Tipuri de cataloage

86 CIORCAN, M.: Op. cit; p. 31;87 HORVAT, S., Op. cit., p. 170;

52

În urma procesului de catalogare, rezultă catalogul. Acesta trebuie să fie

principalul instrument de documentare asupra colecției unei biblioteci a unui utilizator,

fiind totodată instrument de lucru pentru bibliotecari în îndeplinirea sarcinilor de

serviciu88. În sistemul tradițional, cel pe fișă, odată catalogarea terminată, cartea trebuie

trecută în toate cataloagele, ca acestea să fie aduse la zi. În catalogul online există

avantajul că printr-o singură introducere, are loc repartizarea în toate tipurile de cataloage

pe care softul o efectuează în mod automat. Un plus, pentru catalogul online este

securitatea datelor. În timp ce cataloagele tradiționale, au o provocare, și anume timpul,

uzura, sau factorii exogeni (incendii, inundații, cutremure sau alte tipuri de pericole),

catalogul online are și din această parte o asigurare, în sensul că datele pot fi salvate în mai

multe locații pentru o securitate mai sporită.

Există mai multe tipuri și puncte de vedere ale cataloagelor de bibliotecă:

1. din punct de vedere al criteriului de grupare a descrierilor documentelor:

catalog alfabetic; catalogul pe conținut sau pe materii (catalogul sistematic, catalogul pe

subiecte, catalog tematic); catalog topografic; catalog mixt ( după conținut și ordine

alfabetică a autorilor); catalog geografic; catalog cronologic.

2. din punct de vedere al destinației: catalog extern sau public (pentru cititori) şi

catalog intern (de serviciu).

3. din punct de vedere al volumului și categoriilor de documente: catalog general

(al tuturor documentelor existente în bibliotecă), catalog special (pe anumite tipuri de

publicații: seriale, periodice, colecții).

4. din punct de vedere al clasificării ideologice: catalog al fondului liber

(documente recomandate tuturor) şi catalog al fondului de circulație specială – publicații

ce se pot pune la dispoziția specialiștilor.

5. din punct de vedere al apartenenței fondurilor de bibliotecă: catalog al

fondurilor unei biblioteci; catalog comun sau colectiv şi catalog central.

6. din punct de vedere al formei cataloagelor: catalog sub formă de registru, album

sau repertoriu; catalog sub formă de volum tipărit şi catalog sub formă de fișe89.

88 CURCĂNEANU, V. (coord.), Op. cit., p. 353;89 Ibidem, p. 359;

53

II.1.4.1. Catalogul alfabetic pe nume de autori și titluri

Acest catalog este cel mai răspândit în biblioteci și cuprinde descrierile principale

nume de autor-persoană, la autor colectiv sau la titlu precum și descrierile auxiliare,

ordonate alfabetic după vedeta uniformă sau după cuvântul de ordine al notiței90. Catalogul

alfabetic include într-o singură înșiruire alfabetică toate tipurile de descrieri de documente:

fișe ale descrierilor principale cu vedetă de autor-persoană publică, autor colectiv, titlu;

fișe ale descrierilor analitice; fișe ale descrierilor complementare; fișe de trimitere; fișe

informative91.

Ordinea în catalogul alfabetic este cea stabilită de STAS-ul U.03. nr. 8636-70, dată

de alfabetul latin, chiar și pentru lucrările scrise în alt alfabet.

II.1.4.2. Catalogul sistematic

Catalogul sistematic grupează publicațiile existente într-o bibliotecă după un tip de

clasificare. Cel mai răspândit dintre toate e catalogul sistematic bazat pe Clasificarea

Zecimal Universală. Marele avantaj al acestui catalog este că cititorul nu trebuie să

cunoască sistemul de clasificare zecimală, el trebuie să caute subiectul care-l interesează în

indexul alfabetic al materiilor. Elementul care dă intrarea în catalogului sistematic este

indicele de clasificare zecimală. Acest catalog este unul foarte rentabil pentru că noile

achiziții pot fi introduse foarte ușor, la locul lor, fără a perturba ordinea.

II.1.4.3. Catalogul pe subiecte

Acest tip de catalog grupează descrierilor documentelor în ordinea alfabetică a

cuvântului ce desemnează subiectul lucrării, denumit și vedetă de subiect92. Suportul

catalogului pe subiecte este dat de descrierile, de tipul descrierilor principale de autor sau

de titlu sau de descrierile analitice, care formează, în acest caz, o supra-vedetă. Stabilirea

vedetei de subiect se face consultând cu mare atenție conținutul documentului.

El este foarte mult utilizat în cazul în care se caută publicațiile dintr-un anumit

domeniu.

90 RAUȘ, Nicolae: Bibliologie generală. București, Pro Universitaria, 2006, p. 232;91 HORVAT, S.:Op. cit., p. 149;92 CURCĂNEANU, V.: Op. cit., p. 355;

54

II.1.4.4. Catalogul topografic

Catalogul topografic cuprinde descrierea documentelor unei biblioteci în ordinea

pe care publicaţia o ocupă raft. Acesta aranjează documentele într-un sistem bine

prestabilit şi face cunoscută colecţia de documente aşa cum este ea. Catalog cu caracter

general, suportul acestuia e dat de fişele de descriere. Acest catalog se utilizează frecvent

cu cota pe formate care dă ordinea documentelor la raft. Catalogul topografic joacă un rol

important în verificarea colecţiilor, uşurând munca bibliotecarilor93.

II.1.4.5. Catalogul de serviciu

Aceste tipuri de cataloage sunt folosite de bibliotecari în munca de zi cu zi, şi ajută

în momentul informatizării bibliotecii la crearea catalogului, fără ca celelalte servicii sau

secţii ale bibliotecii să fie perturbate. Fiecărei achiziţii noi i se face câte o fişă care intră în

fiecare catalog, pentru ca toate cataloagele să fie uniforme în informaţia oferită cititorilor.

II.2. CATALOGUL ONLINE

Procesul de introducere a datelor retroactiv din catalogul tradiţional în format

online, cu ajutorul softului de bibliotecă se numeşte conversie retrospectivă. Uneori

bibliotecile merg cu acest proces până la o anumită dată, un an considerat de referinţă.

Această decizie se ia, deoarece acest proces, pentru a fi realizat în totalitate ar putea deveni

prea costisitor pentru bibliotecă. În urma consultării datelor statistice de împrumut a

documentelor, se poate observa care este anul limită cel mai consultat. De obicei,

bibliotecile publice apelează la o conversie retrospectivă parţială deoarece fondul de

publicaţii este foarte mare, iar resursa umană alocată acestui proces este minimală.

Bibliotecile universitare, au tot interesul ca întreg fondul de carte să fie cuprins în

catalogul online, deoarece ajută la o regăsire mai uşoară a oricărui document.

Soft-urile de bibliotecă folosesc un format ce permit ca descrierea catalografică de

pe fişe să poată fi transcrisă în format online. Dacă descrierea catalografică din catalogul

tradiţional foloseşte ca standard ISBD, marea majoritate a formatelor softurilor de

bibliotecă pentru cataloagele online folosesc AACR2 (Anglo-American Cataloguing

93 Horvat, S., Op. cit., p. 160;55

Rules, 2nd Edition). Principalele formate de softuri de bibliotecă sunt MARC şi

UNIMARC. Acesta vor fi detaliate în prima parte a acestui subcapitol.

II.2.1. MARC vs UNIMARC

Dacă înainte am prezentat catalogarea standardizată în format tradițional, datorită

faptului că în această lucrare tratez tema informatizării unei biblioteci, mă văd nevoit să

prezint și catalogarea în format electronic. Pentru a putea transcrie informațiile de pe fișele

de bibliotecă în modul informatizat, e nevoie, de ceea ce experții în biblioteconomie

numesc format. Formatul este o structurare de date într-un calculator în vederea prelucrării

lor de către un soft de aplicație94.

Unul dintre cele mai importante formate, care permite catalogarea în mediul

online, este MARC (MAchine Readable Cataloguing), dezvoltat de Henriette Avram în

anul 1964 la Biblioteca Congresului din Washington. Multe țări au încercat să creeze un

sistem propriu MARC, astfel că familia MARC a fost mărită cu: UKMARC în Regatul

Unit, CANMARC în Canada, DANMARC în Danemarca, IBEMARC în Spania,

ANNAMARC în Italia, și altele. Dintre aceste formate unele au supraviețuit, altele ba, dar

se naște nevoia de uniformizare și de schimb de date bibliografice. Acest fapt cere un

format internațional de catalogare, ceea ce face ca în 1973, IFLA în cadrul proiectului de

control bibliografic universal creează un grup de lucru, cu experți în biblioteconomie din

Franța, Elveția, Belgia, Austria, Danemarca, Spania, Olanda, Germania, și Regatul Unit.

După doi ani, lucrările acestui grup internațional se încheie și are loc publicarea primei

ediții a INTERMARC95 .

II.2.1.1. MARC și MARC21

II.2.1.1.1. MARC

MARC este acronimul de la MAchine Readable Cataloguing, ceea ce înseamnă

catalog descifrabil de către o mașină. Această interfață se aplică descrierilor bibliografice

pentru formarea catalogului, cu scopul de a uşura regăsirea informaţiilor introduse şi de a

94 DUCHEMIN, P-Y: Op. cit., p. 135;95 Ibidem, p. 134;

56

evita duplicarea înregistrărilor bibliografice, astfel bibliotecile au posibilitatea de a-şi

împărtăși mai bine resursele bibliografice96.

Așa cum am spus catalogul informatizat presupune folosirea unui format, deoarece

informațiile de pe o fișă de catalog de bibliotecă nu pot fi doar tehnoredactate pe computer

pentru a rezulta un catalog automatizat. MARC folosește așa numitele „signposts” sau

indicatoare de direcţie înaintea fiecărei câmp bibliografic care nu este altceva de cât

semnele de punctuație și notație, cu ajutorul cărora informația despre document este citită

și redată.

Formatul MARC foloseşte pe lângă etichetele de trei cifre şi „signposts”

(indicatorii de direcţie), indicatorii care au menirea de intra în detalierea fiecărui câmp al

descrierii bibliografice, care sunt echivalenţii indicilor auxiliari din CZU. Indicatorii sunt

formaţi din două caractere care urmează fiecărei etichete. Indicatorii pot fi simpli sau

dubli, iar utilizarea lor se face doar când este necesară. Când poziţia unui indicator nu este

folosită, acel indicator este „nedefinit”, iar spaţiul lui este lăsat liber. Convenţional locul

liber sau nedefinit al unui indicator se marchează prin caracterul „#”.

Înregistrările catalografice din MARC sunt înregistrările bibliografice care sunt

prezentate pe fișele catalogului tradițional de bibliotecă. Înregistrarea cuprinde:

descrierea documentului de bibliotecă - MARC utilizează în descrierea

documentelor AACR2, sau Anglo-American Cataloguing Rules, ediția a 2-

a. Informațiile prezentate despre document sunt aceleași cu cele care sunt

prezente pe fișa de bibliotecă;

intrările principale și cele adăugate – AACR2 conține reguli pentru

determinarea ”punctelor de acces” ale înregistrării,. Punctele de acces

reprezintă punctele de regăsire a documentului în catalog;

vedeta de subiect sau intrări adăugate subiectului – bibliotecarii folosesc

Sears List of Subject Headings (Sears) sau The Library of Congress Subject

Headings (LCSH), pentru stabilirea titlului de subiect și a subiectului sub

care documentul va fi listat.

96 http://www.loc.gov/marc/umb/um01to06.html#part157

http://www.loc.gov/marc/umb/um01to06.html#part1

clasificarea97 - formatul MARC folosește clasificarea Dewey sau

clasificarea Bibliotecii Congresului SUA pentru a selecta cota pentru

document;

La fel cum catalogarea tradițională e împărțită pe zone, iar acestea la rândul lor în

alte subzone, și MARC este împărțit pe zone, care la rândul lor sunt împărțite în subzone,

iar acestea din urmă în câmpuri. Fiecare zonă și subzonă de lungime fixă conține date

codificate. Un format MARC este o structurare de date în cele 3 grupe de date definite de

norma ISO 2709 (ghid, repertoriu, date). Fiecare zonă, este identificată printr-o etichetă de

trei cifre.

Folosirea MARC ca interfață a sistemului integrat de bibliotecă permite acestora

împrumutarea din altă parte de înregistrări catalografice de încredere și de asemenea,

permite utilizarea sistemelor automatizate de bibliotecă pentru administrarea optimă a

operațiunilor de bibliotecă98. Multe sisteme sunt utilizabile pe biblioteci de toate mărimile

și sunt formate să lucreze formatul MARC. Sistemele sunt întreținute și îmbunătățite

constant de către vânzător pentru ca bibliotecile să se bucure de ultimele noutăți din lumea

tehnologiei.

Câmpurile în MARC sunt împărţite pe sute, discuţia la modul general se face prin

notarea XX, care se referă la un grup de etichete. De exemplu, 1XX se referă la toate

etichetele din 100: 100, 110, 130 şi aşa mai departe.

Diviziunea de bază a MARC şi MARC21 este:

0XX Informaţia de control, numere şi coduri;

1XX Intrarea principală;

2XX Titluri, ediţii, edituri (în general titlul, menţiunea de responsabilitate,

ediţia şi informaţiile de publicare);

3XX Descrierea fizică;

4XX Descrierea seriei (aşa cum apare pe carte);

5XX Note;

6XX Intrări adăugate subiectului (vedeta de subiect);

7XX Intrări adăugate, altele decât vedeta de subiect şi cele de la serie;

97 Ibidem;98 Ibidem;

58

8XX Intrări adăugate ale seriei (alte forme de autoritate);

9XX Utilizarea locală, se poate trece barcode-ul.

Zonele pot să fie sau obligatorii sau repetabile, în funcție de detaliile și informațiile

trebuiesc introduse. Într-o înregistrare catalografică făcută cu ajutorul lui MARC, doar

10% dintre etichete sunt repetate în mod repetat, celelalte 90% fiind întâlnite ocazional

sau foarte rar.

Cele mai des întâlnite etichete, într-o descriere catalografică în formatul MARC

sunt cele prezentate în tabelul de mai jos, unele dintre ele fiind obligatorii:

Tabel 2.5 Tabelul principalelor etichete MARC010 Număr de control Biblioteca Congresului SUA

020 Număr ISBN

100 Autorul

245 Zona titlul și a mențiunii de responsabilitate

250 Zona ediției

260 Zona datelor de publicare

300 Zona colațiunii

490 Zona seriei sau a colecției

520 Zona notelor

650 Zona subiectului, a topicului

700 Nume personal adăugat (autor, editor, ilustrator)

Multe câmpuri conţin câteva informaţii aflate în relaţie cu datele bibliografice.

Fiecare tip de dată în câmp este denumită câmp, şi fiecare subcâmp este precedat de un

cod de subcâmp. Codurile de subcâmp sunt formate dintr-o literă mică, precedată de un

delimitator. Delimitatorul este un caracter folosit pentru a separa subcâmpurile. Fiecare

cod de subcâmp indică ce tip de dată foloseşte. Diverse programe folosesc diferite

caractere pentru a reprezenta delimitatorul pe ecran sau pe tipărituri. Exemple de

delimitatori: pumnal dublu , semnul @, semnul dolarului $, linia de jos _, sau simbolul

grafic . În acest caz, delimitatorul de subcâmp este semnul dolarului, $. (ex: 300 ## $a

675 p. : $b ill. ; $c 24 cm. - în acest exemplu, codurile de subcâmp sunt $a pentru

59

colaţiune (nr. de pagini), $b pentru alte detalii fizice, şi $c pentru dimensiunile

documentelor de bibliotecă).

II.2.1.1.2. MARC21

Odată cu trecerea timpului, USMARC și CANMARC sunt combinate și rezultă

MARC21, un format care este bazat pe standardul ANSI Z39.2, și care permite

utilizatorilor de softuri diferite să comunice între ei și să schimbe date bibliografice.

MARC 21 a fost dezvoltat pentru a reconfigura formatul MARC pentru secolul XXI.

Acesta poate mânui următoarele tipuri de date: format bibliografic, format de autoritate,

format de proprietate, format de comunitate, formatul datelor de clasificare. În acest

moment, MARC21 a fost implementat cu succes în Biblioteca Britanică, instituții

europene și marile biblioteci din Statele Unite ale Americii și Canada. MARC21 permite

folosirea a două seturi de caractere, fie MARC-8, fie Unicode, codificat ca UTF-8.

MARC21, are la bază ISO 2022 și permite folosirea pe lângă a alfabetului latin, evreic,

chirilic, arab, grec și cele din Orientul Îndepărtat. Se poate observa că există tendința de

extindere cu acest format în toată lumea99.

II.2.2. UNIMARC

UNIMARC este implementarea standardului ISO 2709, un standard internațional

care specifică structura datelor din înregistrările bibliografice. Acesta specifică că fiecare

înregistrare bibliografică pregătită pentru schimb trebuie să se conformeze unui standard

ce trebuie să consiste în:

eticheta înregistrării (Record Label)– din 24 de caractere;

un fișier (Directory) - format din etichete de câte 3 cifre fiecare pentru

fiecare câmp de date

câmpuri de date (Data Fields)– de lungime variabilă, sepate prin

separatoare de câmpuri100 ce au următoarea expunere:

RECORD

99 http://en.wikipedia.org/wiki/MARC_standards#MARC_21 100IFLA: UNIMARC Manual : Bibliographic Format 1994, http://archive.ifla.org/VI/3/p1996-1/sectn3.htm;

60

http://archive.ifla.org/VI/3/p1996-1/sectn3.htm

http://en.wikipedia.org/wiki/MARC_standards#MARC_21

RECORD LABEL DIRECTORY DATA FIELDS TERMINATOR

Structura etichetelor e diferită față de MARC, existând câteva etichete care trebuie

introduse în mod obligatoriu în înregistrarea datelor bibliografice:

001 Identificator de înregistrare (RECORD IDENTIFIER);

100 Date generale de procesare (GENERAL PROCESSING DATA);

101 Limba materialului (când e aplicabil) (LANGUAGE OF THE WORK);

120 Câmp de date codat: Materiale cartografice generale (numai pentru materiale

cartografice) (CODED DATA FIELD: CARTOGRAPHIC MATERIALS GENERAL);

123 Câmp de date codat: Scala materialelor cartografice și coordonate (numai

pentru materiale cartografice (CODED DATA FIELD: CARTOGRAPHIC MATERIALS SCALE

AND CO-ORDINATES)

200 Titlul și mențiunea de responsabilitate ($a titlul propriu singurul subcâmp

obligatoriu) (TITLE AND STATEMENT OF RESPONSIBILITY)

206 Aria materialului specific: materiale cartografice matematice (numai pentru

materiale cartografice) (MATERIAL SPECIFIC AREA: CARTOGRAPHIC MATERIALS

MATHEMATICAL DATA

801 Sursa Originală (ORIGINATING SOURCE FIELD)101

Formatele din familia MARC posedă, în mod general aceeași structură, dar

prezintă diferențe tocmai la schimbul perfect al datelor bibliografice102, motiv pentru care

s-a creat acest format, UNIMARC, pentru a se putea realiza un schimb perfect de date

bibliografice, între țări. UNIMARC este compus din 999 de posibilități divizibile în 10

blocuri:

0-- Identificarea (identificatorul notiței, ISBN; ISSN, ISRN);

1-- Informaţii codificate (data creării notiței, data publicării, tipul

documentului, limba);

2-- Informaţia descriptivă (ISBD);

3-- Note (numeroase posibilități de note, informații ce nu intră în ISBD)

4-- Legături (posibilități de legături verticale sau orizontale, ierarhice sau

notițe);

5-- Titluri asociate (toate formele de titlu care figurează pe pagina de titlu și

sunt utilizabile ca puncte de acces);

101 Ibidem; 102 DUCHEMIN, P-Y, Op. cit., p. 134;

61

6-- Analiza conținutului (indexarea alfabetică după subiect, cutterizarea,

indexarea sistematică Dewey);

7-- Responsabilitatea intelectuală (autori persoane fizice și/sau autor colectiv,

cu sau fără funcție);

8-- Utilizarea internațională (creatorul, modificatorul, transmiţătorul notiței,

centru ISDS);

9-- Date locale103.

Principala preocupare a UNIMARC o constituie specificarea indicatoarelor de

conținut (etichete, indicatori, coduri de subcâmp) pentru ca aceștia să fie atribuiți

înregistrărilor bibliografice în format digital și pentru a specifica formatul logic și fizic al

înregistrărilor. Acest format UNIMARC poate acoperi o largă varietate de documente de

bibliotecă, cum ar fi: monografii, seriale, materiale cartografice, muzică, înregistrări

sonore, grafice, materiale proiectate și video, cărți vechi și resurse electronice104.

II.3. OPAC – ONLINE PUBLIC ACCES CATALOGUE

OPAC este acronimul de la Online Public Acces Catalogue, catalog public cu

acces online și reprezintă interfața softului de bibliotecă pentru utilizatori ce permite

acestora să efectueze căutări în colecția bibliotecii prin intermediul internetului. OPAC

este un modul oferit de fiecare dintre soft-urile de bibliotecă, alături de alte 4 module

foarte importante în munca de bibliotecă: catalogare, circulație, achiziții și seriale 105.

OPAC nu este altceva decât o bază de date bibliografice gestionat de un soft de

bibliotecă106, care are la bază formatul MARC permite utilizatorilor doar accesul la baza

de date a colecției bibliotecii, restricționând efectuarea de modificări de orice natură

bazei de date.

OPAC, ca modul de soft de bibliotecă a fost dezvoltat în ultima perioadă, fiind cel

mai nou modul al acestora. Bibliotecile trebuie să pună la dispoziția utilizatorilor destule

terminale (calculatoare) care să dea acces la OPAC, iar acestea este recomandat să fie

amplasate în poziții strategice, să fie ușor accesibile pentru a oferi o largă răspândire.

103 MARINESCU, Nicoleta (coord.): Biblioteca, de la tradiție la modernitate. Iași, Astel Design, 1999, p. 75;104 IFLA: Op. cit., http://archive.ifla.org/VI/3/p1996-1/sectn1.htm 105 DUVAL, Beverly K., MAIN, Linda: Automated library sistems: a librarian's guide and teaching manual, London, Meckler Publishing, 1992, p. 84;106 MARINESCU, Nicoleta (coord.), Op. cit., p. 98;

62

http://archive.ifla.org/VI/3/p1996-1/sectn1.htm

Informația pe pagina interfeței OPAC trebuie să vină în întâmpinarea cerințelor

utilizatorilor, de aceea bibliotecilor li se acordă o mare libertate în schițarea OPAC-ului.

În ceea ce privește dispunerea informației pe ecran, fiecare dintre ecrane trebuie să

conțină un minim de informație concisă, care să ofere răspunsuri prompte pentru toate

categoriile de utilizatori. Comenzile în aceste ecrane/ pagini ar trebui să fie simple și

directe, iar mesajele de eroare scurte, inteligibile și la subiect.

Pentru ca un OPAC să fie performant el trebuie să îndeplinească anumite cerințe,

cum ar fi: afișarea clară în meniul principal a opțiunilor de căutare; oferirea de instrucțiuni

clare utilizatorului cu privire la căutare; comandă HELP bine structurată; utilizarea unui

vocabular familiar utilizatorului; afișarea pe ecran a numărului de referințe găsite la o

căutare; afișarea pe ecran a repartiției, statutului și a elementelor de identificare locală;

posibilitatea imprimării referințelor căutate; obținerea și afișarea rapidă a rezultatelor

căutării; greșelile repetate să fie interpretate ca cerințe de ajutor; posibilitatea reformulării

cererilor; extinderea regăsirii pornind de la termeni regăsiți print-o căutare

anterioară;posibilitatea salvării unei liste de referințe selectate de către utilizator107.

Căutarea și regăsirea informației în baza de date se poate grupa în două mari

categorii: servicii oferite prin consultarea bazelor de date proprii sau pe baza accesului în

rețele de informare automatizate108. În prima categorie intră accesul online al publicului la

cataloagele online (OPAC), care permite interogarea bazelor de date bibliografice în

vederea informării asupra fondului de documente existent. Un alt serviciu oferit de această

consultare este accesul la bazele de date full-text, serviciu ce permite citirea integrală a

unui text (carte, revistă, ziar)109. Un alt serviciu oferit este accesul la resursele

informaționale de pe suport CD-ROM, baze de date sau de alt tip. În cea de-a doua

categorie intră accesul online la baze de date oferite de alte sisteme sau accesul la

serviciile oferite de internet110.

Căutarea în OPAC se face după mai multe puncte de acces sau de regăsire: titlu;

autor; sistem de clasificare (CZU, Dewey, etc.); subiecte exprimat prin cuvinte-cheie;

cuvânt (cuvânt din titlu, subiect); elemente de identificare locală (cota de raft, cota, nr

107 Ibidem;108 Ibidem;109 Ibidem;110 Ibidem;

63

inventar, date de publicare); date de publicare (an, editură, loc); tipul documentului (carte,

revistă, CD-ROM, casetă video etc.); ISBN/ ISSN sau cu ajutorul operatorilor logici,

booleeni (AND, OR și NOT).

Căutarea după subiect/ cuvinte-cheie este modalitatea care tinde să se impună și să

înlocuiască Clasificarea Zecimală Universală, fiind cea mai exploatată opțiune a

catalogului on-line.

Fig. 2.1 Printscreen homepage interfața OPAC Biblioteca Universității Petru Maior Tg

Mureș

După cum se poate observa în imaginea de mai sus, interfața OPAC oferă 4

modalități de căutare: Basic (de bază), Guided (ghidată), Advanced (avansată) și Browse

(răsfoire). În fiecare din aceste posibilități se caută strict după criteriul dorit de utilizator.

Cătarea Basic (de bază) oferă în primul rând o căutare generalizată după titlu, autor,

subiect sau serie, apoi și individual și filtrat: titlu (exact și toate cuvintele), autor, subiect

(toate cuvintele), serie, clasificare, ISBN/ ISSN, toate cuvintele, frază și unul dintre

cuvinte.

Funcția de căutare Guided (ghidată) oferă o căutare mai filtrată și cu ajutorul

operatorilor booleni (AND, OR, NOT), utilizatorul având posibilitatea de restrângere

foarte mult a căutării, de la toate cuvintele la unul dintre cuvinte introduse în căutare, sau

căutare după o frază, căutări care încep cu fraza căutată sau oferă ca și căutare fraza

respectivă. De asemenea, căutarea poate fi efectuată într-unul din domeniile de căutare:

64

titlu, autor, subiect, cuvânt cheie, serie, clasificare, editură, note, abstract, ISBN, ISSN, sau

după an și locația în care se utilizatorul presupune că se află documentul.

Fig. 2.2 Printscreen căutare ghidată în OPAC Biblioteca Universității Pentru Maior

Tg-Mureș

Modulul de căutare avansată în OPAC este concepută pentru căutările în care

utilizatorul cunoaște domeniul, titlul, autorul, subiect, locație, format, intervalul de timp al

publicării documentului.

Fig. 2.3 Printscreen căutare avansată în OPAC Biblioteca Universității Petru Maior

din Tg-Mureș

65

II.4. CONCLUZII

Procesele muncii de bibliotecă sunt necunoscute persoanelor care nu au nici o

tangență cu acest mediu, al cărții, biblioteconomia. În acest capitol, am încercat, structurat,

pe două părți să prezint procesele biblioteconomice. În prima parte a capitolului am tratat

procesele efectuate pentru realizarea catalogului tradițional, și anume: catalogarea cu

standardul internațional ISBD; clasificarea cu cele mai importante tipuri de clasificare:

Clasificarea Dewey, Clasificarea Zecimală Universală, clasificarea Cutter, Clasificarea

Bibliotecii Congresului SUA, Clasificarea colon; cotarea cu prezentarea celor mai

importante două tipuri de cotare: sistematic-alfabetică și pe formate și nu în ultimul rând,

diversele tipuri de cataloage de bibliotecă, menționând-le pe cele mai importante.

În partea a doua a lucrării, am tratat tema catalogului online, în care am dezbătut

despre principalele formate de descriere biblioteconomică care ajută la formarea bazelor

de date a cataloagelor online: MARC, MARC21, UNIMARC, iar în încheierea capitolului

am vorbit despre modulul OPAC al soft-ului, ce redă interfața cataloagelor online, și ajută

la căutarea și regăsirea documentelor în fondurile bibliotecii.

66

CAPITOLUL III - SOFT-URILE DE BIBLIOTECĂ DIN BIBLIOTECILE

TÂRGUMUREȘENE

Un sistem integrat de bibliotecă este un sistem care dispune de o bază de date

centrală, gestionată cu un soft adecvat, prin intermediul căruia se asigură toate funcțiile

specifice de bibliotecă. Principalele funcții asigurate prin soft sunt:

1) achiziția documentelor – atât pe suport tradițional (hârtie), cât și pe alte

tipuri de suporturi (CD-ROM-uri, microfișe si microfilme, discuri optice etc.) – și

informațiilor;

2) prelucrarea documentelor – catalogare, clasificare, indexare etc. și

organizarea fondurilor informaționale;

3) servirea informațională a beneficiarilor, care implică: împrumutul

documentelor către public; împrumutul național și internațional între instituții

(împrumutul interbibliotecar); schimbul internațional de documente; transferul de

informații către alte sisteme; accesul publicului la baze de date; elaborarea de

publicații de informare la cerere sau prestabilite (biografii, sinteze etc.); controlul

serialelor111.

În cele ce urmează voi prezenta cele 3 softuri de bibliotecă din bibliotecile

târgumureșene: Liberty3 creat de Softlink, Alice, creat tot de Softlink și softul Alephino

creat de ExLibris. Datele cu privire la softuri, acțiuni, module și unele imagini prezentate

în lucrare sunt preluate din manualele de utilizare ale soft-urilor.

Nici unul dintre soft-uri nu are un manual propriu-zis. Pentru softul LIBERTY3,

sursa de inspirație este un manual tradus, prezent și în format electronic. Pentru soft-ul

ALICE, sursa de inspirație este un manual succint în format hand-out, primit de la

Biblioteca Universității de Medicină și Farmacie, iar în ce privește soft-ul ALEPHINO,

manual de utilizare propriu-zis nu există, un astfel de manual fiind elaborat de doamna

Melania Suciu ca ghid de utilizare pentru colegii bibliotecari.

III.1. LIBERTY3 – SOFTLINK – Biblioteca Universității „Petru Maior” Târgu Mureș

Biblioteca Universităţii „Petru Maior” din Târgu Mureş de-a lungul

timpului a fost împărţită în 3 secţii. Dacă iniţial exista o singură secţie, care

111 BANCIU, Doina: Informatizarea bibliotecilor – concept și practici. București, Editura Universităţii din București, 2001, p. 28;

67

deservea toţi studenţii, odată cu construirea unei locaţii şi mutarea în ea a Facultăţii

de Ştiinţe Administrative şi Juridice, cărţile ce aparţineau de această catedră s-au

mutat în noua locaţie. În acea perioadă biblioteca universităţii se ocupa de

catalogarea în format informatizat a bibliotecii cu un alt soft, şi anume Alice.

Renunţarea la Alice şi trecerea la Liberty3 a fost determinată de o problemă de

compatibilitate şi recunoaştere a datelor, datele ce erau introduse într-o locaţie a

bibliotecii în modulul de catalogare nu erau recunoscute de soft în cealaltă parte.

După o perioadă de chin, muncă dublă s-a hotărât trecerea bibliotecii la noul soft,

Liberty3, care nu avea probleme în a salva datele introduse într-o bază de date. În

anul 2009, a fost creată cea de-a treia secţie a bibliotecii, secţia de Inginerie, aici

fiind plasate aproximativ toate cărţile Facultăţii de Inginerie.

Atât Alice cât şi Liberty3 sunt softuri integrate de bibliotecă dezvoltate de

firma Softlink, unul dintre cei mai mari furnizori de softuri automatizate pentru

bibliotecă, acestea acționând ca platforme pentru managementul de informaţii între

website-ul bibliotecii şi datele ei cuprinse în baza de date. Liberty3 oferă

utilizatorilor săi: motor de căutare rapidă şi eficientă a bazelor de date full-text;

interfaţă Internet, permite accesul de la oricare PC via intranet sau internet;

aplicaţie Windows foarte prietenoasă; grad de acomodare fără precedent; utilizatori

simultani nelimitaţi şi un conţinut sigur112.

Liberty3 permite vizitatorilor bibliotecii să vizualizeze resursele bazei de

date a catalogului prin interfața OPAC (Open Public Access Catalogue) cu ajutorul

browser-ului de internet. Interfața OPAC are posibilitate de căutare full-text, fapt

ce ajută utilizatorii să regăsească cu mare ușurință informațiile dorite, într-un

mediu de protecție a datelor foarte flexibil. OPAC-ul softului LIBERTY3 este

foarte adaptabil, astfel încât interfețele modulelor să fie prietenoase, având o

mulțime de posibilități, printre care cele de căutare full-text, alerte, rezervări și

multe altele.

Modulul OPAC dezvoltă portale capabile să monitorizeze statutul

căutărilor utilizatorilor sistemului, reînnoirea împrumutului, rezervarea,

abonamente pentru periodice, primirea de alerte personalizate, abonare pentru

furnizarea de RSS, vizualizarea documentelor electronice şi multe alte

112 Manual Liberty3, p.1; 68

caracteristici de “HELP”. Liberty3 este un soft complet integrat şi include un

modul de catalogare intuitiv; un sistem de circulaţie uşor de utilizat, procesare

automată a serialelor şi management al solicitărilor, achiziţie şi împrumut

interbibliotecar.

Liberty3 are câteva caracteristici care îl propun ca soluție optimă pentru

administrarea unei baze de date pentru catalog online al unei biblioteci

universitare:

disponibil, flexibil, captivant - Liberty3 este o soluţie optimă la un preţ

rezonabil. Numai autorizaţiile utilizatorului de management (de la 1 la 100)

sunt contra cost. Toate licenţele de OPAC sunt gratuite. Datele şi ecranele

OPAC-ului sunt accesibile, clare, iar informaţiile prezentate pot fi ajustate cu

un grad mare de flexibilitate;

eficiență crescută - Liberty3 creşte eficienţa şi îmbunătăţeşte randamentul;

utilizatorii găsesc o interfaţă favorabilă care automatizează şi reduce paşii

administrativi în cadrul biblioteci, furnizând elemente de management ale unui

centru de resurse şi navigare dinamică, cu legături automate (link-uri),

scurtături, alerte automate;

standarde tehnice de bibliotecă - Liberty3 aderă la standardele internaţionale

de bibliotecă (MARC, z93.50, EDI, SIP2 etc.) şi se poate adapta la strategia IT

a organizaţiei. Iniţial lansat ca un premiu câştigător de baze de date full-text,

aliat cu web server Windows , Liberty3 poate fi difuzat şi ca baze de date SQL;

acces de oriunde și oricând - o pagină web de bibliotecă, proiectată şi

întreţinută de personalul centrului de resurse, care poate fi altul pentru fiecare

filială, asigură utilizatorilor informaţii actualizate şi poate fi conectată la RSS.

căutare full-text - Căutarea full-text a fişierelor electronice, înmagazinate pe

Internet e permisă numai în condiţii de securitate, fără necesitatea catalogării

acestora.

căutare federativă –a unui număr vast de surse de informații externe, în

acelaşi timp în catalogul bibliotecii locale, rezultatele fiind înregistrate într-o

listă. Liberty3 direcţionează accesul la resurse printr-un portal interactiv care le

permite utilizatorilor să rezerve, să reînnoiască, să folosească poşta electronică

şi să primească alarme;

69

ASP - Liberty3 poate fi instalat local sau la distanţă, soluţie ASP în

întregime. Centrul de date Softlink este unul dintre cele mai sigure software-uri

din lume, cu servere în diferite locaţii şi securitate biometrică. Taxele de

găzduire sunt rezonabile şi clientul îşi poate adapta gradul preferat de

exploatare113;

Liberty3 dispune de următoarele 10 module: achiziţia; circulaţia;

catalogarea; inventarul management de împrumut; împrumut interbibliotecar;

managementul de reviste şi seriale; Web OPAC; adaptabilitate; raportarea (peste

250 informări standard).

Cele mai importante module ale softului Liberty3 sunt acelea de circulație,

de catalogare, de management de împrumut și web OPAC-ul.

Modulul de Circulație are în componența sa funcțiile ce fac posibile

înregistrarea utilizatorilor într-o bază de date, și totodată prin ghișeul de circulație

(Circulation Desk) se face procesul de împrumut și restituire al cărților. Acest

modul arată întârziații, poate efectua statistici și aici se setează regulile

împrumutului.

Fig 3.1 Printscreen modul Circulație Web OPAC Universitatea „Petru Maior”

Târgu-Mureș

113 Ibidem, pp. 3-5;70

În cadrul acestui modul, la funcția „Borrowers”, se introduc noii utilizatori,

prin scanarea numărului de permis, după care urmează introducerea datelor

personale ale utilizatorului. Dintre date, se trec: nume și prenume, CNP (util în

cazul în care există două persoane cu același nume), secţia bibliotecii, sexul, anul

de studiu, specializarea, adresa, telefon, adresa de e-mail, numărul matricol,

categoria de împrumut, data înregistrării în baza de date (se trece automat de către

sistem), data expirării (permisele în cazul studenților se fac pentru anul universitar

în curs, reînnoirea permisului fiind făcută pe baza carnetului de student vizat pe

anul universitar în curs.)

Fig. 3.2 Printscreen intoducere date utilizator nou soft Liberty3

În modulul de Catalogare, permite înregistrarea în baza de date a bibliotecii

o gamă foarte variată de documente de bibliotecă de la CD ROM-uri, casete video,

casete audio, rapoarte, literatură gri, hărți, periodice, site-uri web, fişiere

computerizate şi până la echipament de bibliotecă. Existența mai multor căi de

regăsire a unei resurse, face mai utilizabilă resursa, iar gradul de utilizare al

resurselor este un bun sistem de măsurare al serviciilor furnizate de bibliotecă.

Liberty3 oferă o catalogare facilă, cu ferestre simple, prezentate în ordine

logică, permiţându-vă să introduceţi numai informaţiile care sunt relevante. Există

un număr de câmpuri în catalog ce reprezintă fişiere controlate, de autoritate,

71

grăbindu-se procesul de catalogare şi furnizând intrări logice. Informaţiile care pot

fi înregistrate la fiecare unitate sunt: titlul, autorul(ii) sau alţi colaboratori, detalii

referitoare la ediţie, detalii referitoare la datele de publicare, colaţionare, GMD,

ISBN şi numărul de control, cuvinte cheie, rezumate/ note (de o întindere

nelimitată), descriere fizică, serie, subiecte, teme, studiu al ariilor curiculare, grade

de pertinenţă, părţi – cu propriile lor detalii bibliografice, locaţie, clasificare

(C.Z.U., Dewey, Biblioteca Congresului sau altele), sufix, barcode, număr de

înregistrare, categoria de împrumut, data înregistrării, furnizorul, preţul, numărul

de ordine, numărul facturii, codul costului114.

La introducerea unui titlu, sistemul verifică automat în catalog dacă există

titluri duplicat sau asemănătoare. Cuvintele cheie pot fi generate atât automat din

câmpurile titlului, notelor şi ediţiei, cât şi prin tastare. Liberty3 conţine fişiere de

autoritate pentru toate câmpurile adecvate. Acestea sunt afişate automat pe ecran la

accesare, cu noi intrări adăugate în timpul catalogării. Iată unele dintre câmpurile

susceptibile de control autorizat: titlu, serie, autori/nume, temă, cuvânt cheie,

subiect, editură, furnizor, locaţie, departament, GMD.

Procesul de împrumut și restituire al publicațiilor bibliotecii se face la

ghișeul bibliotecii, prin scanarea permisului utilizatorului și scanarea codului de

bare a publicațiilor dorite, astfel încât în cazurile de față foarte greu se poate

strecura o greșeală cu privire la persoana care împrumută o carte. În ghișeul de

circulație (Circulation Desk), mai este arătată data împrumutului, aria bibliotecii,

numărul de cărți împrumutate, cota publicației și data restituirii.

114 Ibidem, pp. 10-11;72

Fig. 3.3 Printscreen ghișeul de circulație soft Liberty3 (Circulation Desk)

Liberty3 prezintă 10 beneficii care-l recomandă pentru utilizarea lui ca soft

de bibliotecă performant:

1. Integrat: Liberty3 este în totalitate bazat pe web şi complet integrat, ceea

ce înseamnă că nu există module adiţionale spre achiziţionare.

2. Capacităţi de căutare: Capacităţile de căutare full-text asigură utilizatorii

de realizarea căutărilor de o manieră rapidă şi facilă. Liberty3 suportă de asemenea

operatorii Booleeni, proximitatea, trunchierea la dreapta şi la stânga, punerea între

paranteze şi căutarea de seturi de rezultate. Ecranele de căutare Guided şi

Advanced sunt disponibile pentru a sprijini utilizatorii novice în realizarea

căutărilor complexe.

3. Uşor de utilizat: Liberty3 încorporează ajutor on-screen, o structură

simplă a meniului, o documentaţie excelentă, precum şi asistenţă prin mesaj instant

din partea personalului de sprijin şi personalului de bibliotecă, ambele cu înalte

calificări.

4. Opţiuni de adaptare: A se utiliza direct sau a se adapta pentru a

corespunde nevoilor.73

5. Pesonal de sprijin tehnic: Fiecărui client îi este desemnată o persoană de

sprijin primar şi secundar pentru sprijin personalizat. Taxele anuale de întreţinere

includ actualizări, dezvoltări şi anumite rapoarte de utilizare.

6. Concepţie: Liberty3 a fost conceput de către bibliotecari pentru

bibliotecari.

7. Evolutiv: Liberty3 deţine abilitatea de a creşte şi de a se adapta cerinţelor

viitoare ale bibliotecii şi centrului dumneavoastră de informare.

8. Abordabil: Liberty3 constituie o soluţie economică, eficientă, pentru

fiecare bibliotecă.

9. Eficient şi eficace: Căutarea federată permite bibliotecilor de pe întreg

cuprinsul globului să grupeze şi să împărtăşească resursele.

10. Flexibil: Liberty3 poate fi modificat cu uşurinţă o dată cu evoluţia

necesităţilor dumneavoastră; concepe noi forme de input, administrează noi resurse

electronice, face faţă schimbărilor globale pe tot cuprinsul bazei de date şi mult,

mult mai mult115.

III.2. ALICE – SOFTLINK – Biblioteca Centrală a Universității de

Medicină și Farmacie Târgu Mureș

Softul de bibliotecă Alice, la fel ca și Liberty3 este un soft dezvoltat de

firma Softlink, Alice fiind considerat ”frățiorul” lui Liberty3. Alice ca și soft de

bibliotecă este implementat în peste 10.000 de biblioteci din întreaga lume si este

creat si actualizat de o echipă de programatori și bibliotecari conform standardelor

internaționale.

Pe lângă gestionarea operațiunilor uzuale (catalogarea colecției, gestionarea

bazei de date de utilizatori a bibliotecii, împrumutul, restituirea și rezervările

materialelor, catalogul on-line, evidența periodicelor și indexarea articolelor,

gestionarea achizițiilor, etc.), Alice prezintă o serie de facilități interesante, cum ar

115 Ibidem, p. 20;74

fi catalogul on-line pe internet cu posibilitatea efectuării rezervărilor la distanță și a

vizualizării unor documente electronice sau site-uri de web catalogate116.

La fel ca și Liberty3, Alice are modulele care ajută în munca de bibliotecar:

Management – catalogarea colecției; Circulație – procesarea rapidă a împrumuturilor, restituirilor, rezervărilor și

amenzilor pentru întârziere, precum și gestionarea informațiilor despre

membrii bibliotecii;

Interogare – vizualizarea informațiilor referitoare la materialele din

colecția bibliotecii;

Inventar – inventarierea rapidă și eficientă a materialelor bibliotecii

E-comunicare – trimiterea prin e-mail a notificărilor, somațiilor sau

rapoartelor;

Pe lângă aceste module, opțional, la cererea bibliotecii se pot achiziționa

individual, următoarele module:

Periodice - realizează evidența publicațiilor periodice și facilitează

catalogarea articolelor;

Multimedia - permite atașarea de imagini, sunet și film la resursele

catalogate;

Internet Suite - face posibilă vizualizarea catalogului bibliotecii pe Internet

și face legătura cu alte cataloage online;

Autocirculație - realizează procesarea împrumuturilor și restituirilor în

regim de "autoservire";

SDI - informarea periodică a membrilor bibliotecii despre noile achiziții ce

corespund domeniilor de interes specifice;

Secure Web Browser - limitează navigarea pe Internet la site-urile catalogate117;

Recunoaștere amprentă - identifică membrii bibliotecii pe baza amprentei.

Soft-ul Alice prezintă un interesant meniu principal, din care pot fi

controlate toate activitățile de către bibliotecar: catalogare, circulația, cu procesele

116 http://www.softlink.ro/ro/02/alice.php accesat în 31.01.2012;117 Ibidem;

75

http://www.softlink.ro/ro/02/alice.php

de înscriere a utilizatorilor în baza de date, procesele de împrumut și restituire,

rapoartele, cataloagele, achizițiile, periodicele

Fig. 3.4 Printscreen meniu principal Alice

Voi prezenta în continuare succint procesul de catalogare pentru un nou exemplar. Soft-ul folosește tag-urile MARC pentru catalogarea în baza de date a documentelor. Pentru a se introduce un nou document de bibliotecă se apasă din meniu principal butonul ”Catalogare” după care apare următorul ecran:

76

Fig 3.5 Printscreen modul catalogare management Alice

O dată câmpurile completate, se trece de la tag la tag, pentru a completa

câmpurile relevante descrierii bibliografice.

Împrumutul și restituirile se fac pe bază de scanare a permisului și a cărții

în Ghișeul de circulație al soft-ului (Circulation Desk), care pe lângă numărul de

permis și numele cititorului, ilustrează titlul cărții și autorul acesteia, data

împrumutării, cota, și data de restituire.

Interfața OPAC de căutate a softului este extrem de simplă, căutările în

baza de date putându-se efectua după autor, titlu, cuvânt cheie, vedetă, și alte

criterii.

77

Fig. 3.6 Interfața OPAC de căutare a soft-ului Alice

Odată termenul introdus, rezultă regăsirea resursei în ordine alfabetică, catalogul prezentând strict resursa dorită și odinea în catalog.

Fig. 3.7 Printscreen interogare-găsire resursă în catalog, soft-ul Alice

78

Pentru a se afla detalii despre resursă e suficient un click pe săgeată, pagina de detalii a resursei oferind toate informațiile necesare utilizatorului:

Fig. 3.8 Printscreen detalii resursă soft-ul Alice

III. 3. ALEPHINO – ExLIBRIS – Bibioteca Județeană Mureș

Alephino este un sistem de bibliotecă compact proiectat pentru biblioteci

mici, mijlocii şi speciale care au cerinţele profesionale ridicate. Legătura sa strânsă

cu sistemul de succes universal, Aleph, care este folosit în biblioteci mari, permite

ca Alephino să aibă acces la cele mai recente evoluţii din lumea bibliotecilor.

Echipat cu clientul Aleph, Alephino foloseşte o tehnologie de perspectivă pentru a

afişa în mod clar toate procesele legate de bibliotecă, cum ar fi achiziţie,

catalogare, împrumut, date standard şi tezaure118.

Alephino, este așadar, precum precizează și prezentarea de pe site un soft

care este adresat bibliotecilor mici și mijlocii. În acest caz, când specifică mici și

mijlocii, nu se referă numărul de documente ale bibliotecii ci la numărul de stații

de calculator care accesează și folosesc soft-ul. Cum softul Aleph este un soft

dedicat bibliotecilor specializate, cu precădere pentru biblioteci central

118 http://www.ex-lh.hu/site/index.php/RO/alephino-4 accesat la 31.01.201279

http://www.ex-lh.hu/site/index.php/RO/alephino-4

universitare, cu peste 100 de staţii de computere şi pentru un fond de publicaţii de

peste 10.000.000 de documente de bibliotecă, Alephino, este un soft pentru

biblioteci mici şi mijlocii, cu până la 100 de staţii de computere şi până la

10.000.000 de publicaţii. Aşadar, se poate înţelege de la început că softul Alephino

nu e conceput pentru biblioteci publice.

Primul soft de bibliotecă utilizat de Bibloteca judeţeană Mureş a fost

TINLIB, un soft românesc, ce nu oferea posibilitatea de căutare online, OPAC.

Acesta a fost implementat în Biblioteca Județeană Mureș în anul 1996. Acesta a

fost schimbat în urma câştigării unui proiect de către soft-ul Alephino, în 2008.

Alephino a fost ales pentru că oferea acces public online la colecţiilor bibliotecii.

Biblioteca Județeană Mureș este singura bibliotecă publică ce folosește

acest soft, care nu poate fi adaptat necesităților ei, deoarece la capitolul statistică,

acest soft nu poate reda toate informațiile cerute, despre utilizatori preferințele de

lectură ale utilizatorilor bibliotecii. Softul fiind achiziționat de la un distribuitor,

acestuia nu i se permite efectuarea de modificări, iar contactul cu firma creatoare a

softului este amânat mereu.

Biblioteca Județeană Mureș folosește în sala de lectură interfața

utilizatorului bibliotecar, restricționând accesul utilizatorului cititor acces la baza

de date de lucru și la efectuarea de modificări în baza de date. Catalogarea cu soft-

ul Alephino se face pe baza formatului UNIMARC pentru realizarea descrierilor

bibliografice în format automatizat. Salvarea înregistrărilor poate fi făcută atât pe

calculator, local, cât și la distanță pe server. Alephino, pentru începerea unei

descrieri folosește template-uri sau șabloane predefinite.

Tabel 3.1 Tabel templates soft

Alephino

Denumire machetă Obiectul utilizării

carte.mrc - pentru descrierea cărții curente și a cărții vechi

carteretro.mrc - pentru introducerea retroactivă a fondului de carte

articole.mrc - pentru introducerea articolelor

80

seriale.mrc - pentru descrierea publicațiilor seriale

mav.mrc - pentru descrierea materialelor audio-vizuale

Melania Suciu, Alephino – ghid de utilizare; Târgu Mureş; 2007; p. 8

După alegerea template-ului dorit, în funcție de documentul ce urmează a fi

înregistrat, se deschide o fereastră ce conține etichetele și câmpurile formatului

UNIMARC care sunt cel mai des utilizate la descriere. Dacă bibliotecarul nu

cunoaște foarte bine conținutul unuia dintre câmpuri, acesta poate afla informații

suplimentare despre datele ce trebuie introduse apăsând tasta F2 ce deschide

fereastra ”informații etichetă”. Odată introduse toate informațiile despre un

document, salvarea poate fi făcută pe server sau pe computer, primind totodată un

număr de sistem, care este important în vederea completării părții de evidență a

cărții.

În modulul de Evidență se introduc numerele de inventar și cel de sistem

rezultat din salvarea documentului pe server. Așa cum am arătat mai sus, în

capitolul anterior, II.2.2, cu privire la structura UNIMARC, descrierea

bibliografică în acest format este compusă din: câmp, indicator și subcâmp.

Câmpul este format dintr-un cod de trei cifre și acestuia îi corespunde o anumită

informație. Indicatorul este un caracter (numeric, alfabetic, spațiu) asociat unui

câmp care are rolul de a furniza informații suplimentare asupra conținutului.

Subcâmpul este o unitate de informație definită în cadrul unui câmp. Identificatorul

de câmp este un cod de 2 caractere ($$) ce identifică subcâmpurile individuale în

cadrul unui câmp119.

Evidența cititorilor în baza de date se face la modulul Circulație care are un

meniu cu butoane cu semnificații specifice. Un utilizator poate fi găsit în baza de

date după numărul de permis (identic cu codul de bare) sau după numărul de

sistem al utilizatorului. Introducerea unuia dintre aceste criterii deschide fereastra

cu informații despre utilizator, în care se găsesc datele personale ale utilizatorului.

În fereastra Informații globale utilizator se introduc datele generale, după ce

utilizatorul completează fișa de înscriere.

119 SUCIU, Melania: ALEPHINO – ghid de utilizare. Târgu Mureș, 2007, p. 17;81

Fig. 3.9 Poză scanată Informații globale utilizator (1) – soft Alephino

Interafața OPAC de căutare a soft-ului Alephino este una interactivă și

foarte prietenoasă, oferind posibilitate de căutare în cataloage alfabetice sau după

cuvinte cheie, precum și căutarea simplă, bibliografică, o listă de rezultate. Pagina

oferă posibilitatea traducerii automate în una din limbile maghiară, engleză sau

germană. Afișarea rezultatelor căutării este promptă, la subiect și foarte eficientă,

în interval de timp.

Având în vedere problemele legate de efectuarea statisticii, conducerea

bibliotecii împreună cu echipa de informaticieni se gândesc să găsească soluții

pentru înlocuirea actualului soft, Alephino. Printre posibilii candidați eligibili

pentru Biblioteca Județeană Mureș sunt unul dintre cele două softuri: TinRead (a

variantă îmbunătățită a softului TinLib, ce permite formarea unei baze de date în

regim partajat, tuturor bibliotecilor ce utilizează acest soft), sau Bibliophil, un soft

creat de un bibliotecar care cunoaște exact problemele cu care se confruntă lumea

biblioteconomică și bibliotecarii în munca cu soft-urile integrate de bibliotecă.

82

Fig. 3.10 Printscreen interfață OPAC Alephino Biblioteca Județeană Mureș

III.4. CONCLUZII

Soft-urile integrate de bibliotecă au ușurat mult munca bibliotecarilor și vin

în întâmpinarea utilizatorilor bibliotecilor, în această lume nebună a informației, în

care fiecare dintre noi suntem parcă amețiți de viteza informației. Bazele de date

ale cataloagelor online a tuturor bibliotecilor sunt salvate pe servere unde sunt în

siguranță și pot fi fi accesate cu mare ușurință de la distanță.

Un alt punct forte al acestor soft-uri este întocmirea bazei de date a

utilizatorilor și forma de împrumutare și restituire a documentelor. Căutarea și

regăsirea documentelor în baza de date ocupă un loc important în folosirea

cataloagelor online, aceasta fiind menirea acestor cataloage și baze de date.

83

CAPITOLUL IV - STUDIU DE IMPACT ASUPRA FOLOSIRII CATALOAGELOR DE BIBLIOTECĂ ONLINE

Capitolul al IV-lea al prezentei lucrări prezintă rezultatele unui studiu de impact

asupra folosirii catalogului online al bibliotecilor, pe baza analizării rezultatelor dintr-un

chestionar. Având în vedere profilul diferit al bibliotecilor al căror soft l-am dezbătut în

lucrare, două biblioteci universitare şi una publică, chestionarele au fost puţin diferite,

tocmai pentru că am urmărit să vin cu aceste chestionare şi în întâmpinarea bibliotecilor,

care doreau să afle anumite aspecte cu privire la serviciile de bibliotecă oferite.

IV.1. MOTIVAŢIA CERCETĂRII

Având în vedere că, catalogul nu este doar o tendinţă în lumea biblioteconomică, ci

este un imperativ necesar în vederea supravieţuirii bibliotecii în această lume a informaţiei

şi a vitezei, şi totodată este relativ nou, părerea utilizatorului contează. Cercetarea de faţă

prin studiu de impact vine din dorinţa firească de a afla părerea utilizatorului bibliotecii,

fie el elev, student, profesor, medic, sau angajat în orice altă meserie asupra utilizării și

necesității catalogului online, având în vedere noutatea temei tratate de această lucrare.

Întrebările chestionarului studiului de impact au fost concepute împreună cu conducerile

bibliotecilor din dorinţa de ajuta bibliotecile să afle informaţii utile despre serviciile

oferite.

IV.2. METODOLOGIA CERCETĂRII

Eşantionul dorit pentru acest chestionar a fost cel de 500 de respondenţi, 80%

dintre utilizatori, adică 400 au răspuns la întrebări. Chestionarul a fost împărţit în mod egal

între biblioteci după cum urmează: 150 de chestionare pentru Biblioteca Universităţii

„Petru Maior” din Târgu Mureş, cu câte 50 de exemplare pentru fiecare dintre secţii:

biblioteca Facultăţii de Ştiinţe şi Litere, biblioteca Facultăţi de Ştiinţe Economice, Juridice

şi Administrative, biblioteca Facultăţii de Inginerie. Un alt pachet de 150 de chestionare a

fost împărţit la Biblioteca Centrală a Universităţii de Medicină şi Farmacie, după cum

84

urmează 50 de exemplare la secţia împrumut, 50 de exemplare la Sala de internet şi 50 de

exemplare pentru studenţii la secţia de limba engleză de la aceeaşi universitate.

Ultimul pachet de 200 de chestionare l-am distribuit Bibliotecii Judeţene Mureşene

astfel: 50 de chestionare la secţia împrumut literatură, 50 la secţia împrumut ştiinţe sociale,

50 de chestionare la secţia împrumut copii şi 50 de chestionare la sala de lectură. Perioada

de chestionare a fost cuprinsă în intervalul de timp noiembrie 2011-ianuarie 2012. Cel mai

tânăr dintre respondenţi are 9 ani, cel mai în vârstă 82.

Chestionarele cuprind întrebări, în marea lor majoritate închise cu o singură

variantă de răspuns, existând în fiecare dintre ele, 2 sau întrebări cu variantă multiplă de

răspuns. La aceste întrebări, unde utilizatorii răspund cu mai mult de o variantă de răspuns,

am numit răspunsul parțial, iar cel cu o singură variantă, un răspuns categoric.

IV.3. ANALIZAREA REZULTATELOR

Având în vedere că chestionarele sunt diferite, cele din bibliotecile universitare de

cele din biblioteca publică, analizarea şi interpretarea rezultatelor o voi face comparativ. În

bibliotecile universitare respondenții chestionarului sunt în mare majoritate studenți,

răspunzând și unul sau doi medici rezidenți sau chiar profesori. La Biblioteca Județeană,

fiind o bibliotecă publică, aria respondenților este mai variată: elevi, studenți, muncitori,

cercetători, profesori.

Chestionarul prezentat bibliotecilor prezintă aceleași întrebări pe care le cuprinde

și cel de la Biblioteca Județeană, însă acolo, datorită profilului enciclopedic, numărul

întrebărilor este mai mare. Pentru a putea compara cu exactitate răspunsurile, mă voi axa

pe întrebările comune din cele două chestionare.

Pornind de la premisa că catalogul online poate fi accesat cu ajutorul internetului

chestionarul bibliotecilor universitare începe cu întrebarea firească pentru utilizatori de

câte ori folosesc internetul când folosesc computerul. În chestionarul adresat bibliotecilor

publice aceasta este întrebarea cu numărul trei. În ambele cazuri, o mare majoritate de

utilizatori de bibliotecă utilizează internetul când folosesc calculatorul.

85

67%

28%

6%

Item 1 - biblioteci universitare

R. 1 - 66 %R. 2 - 27 %R. 3 - 7 %R. 4- 0%

45%

4%

18%

30%

4%

Item 3 BJM

R1 - 45% R2 - 4%R3 - 18%R4 - 30% Nu au raspuns - 4%

Fig. 4.1 Grafic item 1 chestionar biblioteci Fig. 4.2 Grafic item 3 chestionar

universitare BJM

Am continuat sondajul chestionând utilizatorii de unde îşi fac rost de cărţile pe care

le citesc sau de care au nevoie. Având în vedere că această întrebare era cu variantă

multiplă de răspuns, am împărţit răspunsurile în două categorii: cei care au răspuns o

singură variantă, denumind acele răspunsuri categorice, şi cei care au răspuns cu două sau

mai multe variante, denumite răspunsuri parţiale. Aici, se poate observa că numărul celor

care au dat un răspuns categoric, adică o singură variantă de răspuns este foarte mare, în

total un procent de 60 % dintre utilizatorii bibliotecilor universitare, iar din rândul

utilizatorilor Bibliotecii Judeţene Mureş un procent de 47 % au răspuns categoric. Din

rândul răspunsurilor categorice, un procent de 49 %, respectiv 43 % îşi procură materialele

şi cărţile din biblioteci. Acest procent este încă ridicat, având în vedere multitudinea şi

varietatea zonelor de procurare: anticariate, librării, sau internet.

Având curiozitatea care sunt sursele de pe internet de unde îşi procură materialele

sau cărţile necesare, item-ul 3 a chestionarului bibliotecilor universitare plusează spre afla

sursa. Şi aici, se poate observa că site-urile editurilor, serviciile Google (Books, Academic,

Scholar) şi platforma Scribd, oferă utilizatorilor o alternativă, uneori mai eficientă şi mai

86

convenabilă decât bibliotecile, anticariatele şi librăriile, în procent de 74 %, la bibliotecile

universitare şi respectiv 58% la Biblioteca Judeţeană Mureş.

Chestionarul se continuă cu încercarea de afla cât de des folosesc utilizatorii

catalogul online, în căutarea cărţilor. Utilizatorii bibliotecilor universitare au răspuns în

procent de 66 % că doar câteodată folosesc catalogul online, în timp ce, din rândul

utilizatorilor Bibliotecii Judeţene

13%

66%

18%

3%


R. 1 - 13%R. 2 - 66%R. 3 - 18%fără răpuns - 3%

15%

47%

38%

Item 6 BJM

R.1 - 15%R. 2 - 47%R. 3 - 38%

Fig.4.3 Grafic item 4 chestionar biblioteci Fig. 4.4 Grafic item 6 chestionar BJM universitare

Chestionarul continuă interogarea utilizatorilor din perspectiva frecventării

bibliotecii. În rândul studenţilor, la bibliotecile universitare se observă o sensibilă

majoritate, un procent de 39% dintre studenţi care frecventează biblioteca zilnic, fie a

împrumuta cărţi sau studii, fie a se folosi de celelalte servicii, cum ar fi sala de lectură.

Acest procent scade cu cât perioada creşte (28 % săptămânal şi 13 % dintre utilizatori

folosesc serviciile bibliotecii o dată la două săptămâni). O sensibilă creştere se poate

observa la utilizatorii care vin lunar la bibliotecă, iar cei ce o frecventează doar în sesiunea

de examene, reprezintă un procent de 5 %. Din rândul utilizatorilor Bibliotecii Judeţene

87

Mureş, se observă că la capitolul frecventarea bibliotecii este un echilibru între opţiunile

de utilizare a serviciilor bibliotecii.

39%

28%

13%

15%

5%


R. 1 - 39%R. 2 - 28%R. 3 - 13%R. 4 - 15%R. 5 - 5%

33%

30%

30%

8%

Item 7 BJM

R. 1 - 32%R. 2 - 30%R. 3 - 30%R. 4 - 8%

Fig. 4.5 Grafic item 5 chestionar biblioteci Fig. 4.6 Grafic item 7 chestionar

universitare BJM

Întrebarea a VI-a din chestionarul pentru bibliotecile universitare şi a VIII-a din

chestionarul Bibliotecii Judeţene am pus accentul pe preferinţele de lectură ale

utilizatorilor, urmărind dacă aceştia, elevi sau studenţi citesc mai mult decât simpla

bibliografie oferită de cadrele didactice. Un răspuns pozitiv în favoarea lărgirii

cunoştinţelor în afara aria studiilor ilustrează faptul că cititorul caută informaţia, iar modul

de căutare poate fi catalogul online, fiind accesibil de la distanţă oricărui cititor care deţine

calculator şi conectare la internet. Şi la această întrebare am lăsat posibilitatea utilizator de

a da mai multe răspunsuri. Din rândul utilizatorilor bibliotecilor universitare un procent de

93 % dintre studenţi au dat răspuns categoric, dintre care 78 % se folosesc doar de

bibliografia obligatorie. Bibliografia obligatorie este un reper foarte important pentru 31

% dintre utilizatorii Bibliotecii Judeţene Mureş.

Întrebarea a VII-a din chestionarul bibliotecilor universitare şi a XI-a din

chestionarul Bibliotecii Judeţene Mureş, ridică problema accesării catalogului online al

88

bibliotecilor de acasă. Aici se simte o reticenţă din partea tuturor utilizatorilor, fie ei de la

bibliotecile universitare, fie de la Biblioteca Judeţeană Mureş, de a căuta necesarul de

carte cu ajutorul catalogului online. Bănuiesc că unul dintre motivele pentru care acest

lucru nu se întâmplă este slaba promovare a acestui serviciu oferit de biblioteci.

36%

64%


R. 1 36%R. 2 64%

34%

66%

Item 11 BJM

R. 1 34%R. 2 66%

Fig. 4.7 Grafic item 7 chestionar Fig. 4.8 Grafic item 11 chestionar

biblioteci universitare BJM

Se poate observa că proporţiile sunt relativ egale, în cazul celor două tipuri de

bibliotecă.

Ultima întrebare, pune problema dacă utilizatorii întâmpină greutăţi în a accesa

informaţiile cu ajutorul catalogului online. Aici, răspunsul îl găsesc irelevant în cazul

răspunsului „Facil”, deoarece unii dintre utilizatori, care nu sunt bine familiarizaţi cu

interfaţa OPAC, au tendinţa de a răspunde varianta mai uşoară, pentru a nu fi puşi în

situaţia de a explica, ceea ce nu ştiu. Dintre cei puţini care au bifat varianta a doua de

răspuns, „Greoaie”, au dat şi explicaţii de ce li se pare greoi căutarea cu OPAC. Din rândul

studenţilor care au răspuns greoaie au motivat răspunsul lor prin următoarele: „foloseşti

motorul de căutare pentru a găsi ceva şi primeşti multe alte variante nefolositoare”;

„deoarece durează prea mult până găseşti exact cartea de care ai nevoie”; „ paginile mai

oficiale, de obicei sunt făcute foarte prost şi fac parte din catalogul online al bibliotecii”;

89

„ dacă doresc să caut o carte a unui autor şi nu cunosc numele cărţii îmi apar toate cărţile

care conţin numele sau prenumele autorului sau dacă doresc să caut o carte şi nu cunosc

numele complet al autorului şi nici al cărţii îmi apar o mulţime de cărţi şi în mai multe

limbi”; „de acasă nu arată mereu toate cărţile”; „pentru că se blochează după o căutare şi

trebuie să intru din nou în pagină pentru a face o nouă căutare”; „ trebuie să ştiu titlul căţii

perfect pentru ca să-l găsesc”; „ pentru că baza de date nu e updatată”.

IV.4. CONCLUZII

Chestionarul efectuat aduce în lumină unele mici probleme, cum ar fi: slaba

informare şi promovare în rândul utilizatorilor a tuturor serviciilor oferite de bibliotecă, în

momentul când utilizator se înscrie şi ia contact prima dată cu biblioteca respectivă.

Uneori fondul de carte al bibliotecilor este cel îndepărtează cititorul, care în unele situaţii

caută informaţia de ultima oră într-un domeniu şi nu o poate regăsi în colecţia acelei

biblioteci.

Aşa cum am zis promovarea serviciilor bibliotecii, cum e catalogul online, aduce

un beneficiu major, atât bibliotecii cât şi bibliotecarilor, pentru că odată instruit noul

utilizator al bibliotecii, uneori acesta poate ajuta la rându-i un alt utilizator în căutarea şi

regăsirea informaţiei. Chestionarul, prin răspunsul la întrebările 7 efectuat în bibliotecile

universitare, şi respectiv 11 de la Biblioteca Judeţeană Mureş, pune punctul pe i asupra

celui mai vulnerabil serviciu sau uneori, poate, necunoscut. Reticenţa privind accesarea

catalogului online de acasă arată faptul că fie utilizatorii nu cunosc serviciul deloc, fie au

auzit de el şi au reţinere în a-l folosi, fie se tem să-l acceseze din lipsa promovării lui

masive în rândul utilizatorilor, a instruirii lor sau a încurajării folosirii lui.

90

CONCLUZII FINALE

Biblioteconomia este ştiinţa care a ştiut să profite de pe urma avansului tehnologic

şi al automatizării, trecând de la o meserie pur manuală, prin multe încercări de

automatizare, văzute în capitolul I, ajungând la informatizare, cu ajutorul computerelor şi

al internetului. Avansul tehnologiei şi domeniului IT, de la stadiul din 1954 până la cele

din ziua de azi, a fost cu suişuri şi coborâşuri. Istoria internetului se întrepătrunde cu

istoria calculatorului, aşa cum am mai zis, ambele părând să aibă un curs îngemănat, dar

prin evoluţiile lor, a fiecăruia în parte, au un istoric interesant în dezvoltarea ştiinţei.

Tendinţele de îmbunătăţire perpetuă a calculatoarelor şi a domeniului IT, tinde să ducă

lumea ştiinţei spre orizonturi nebănuite. Cine ar fi bănuit, în anii 1980, că în bibliotecile

din România, se va realiza împrumut prin scanarea documentului şi a permisului sau că

tehnologia va avansa atât de mult încât să putem consulta colecţia unei biblioteci de acasă,

la depărtare de un singur click, fără să mai fie nevoie să facem deplasarea la bibliotecă,

dacă chiar nu este nevoie.

Capitolul al doilea a tratat procesele muncii biblioteconomice, procese cunoscute

doar de bibliotecari şi celor iniţiaţi în biblioteconomie. Catalogul tradiţional, în ciuda

faptului că, catalogul online îi ia încet-încet locul păstrează totuşi un important loc în

munca de bibliotecă. Datorită faptului că pot exista erori de servere sau căderi de reţea de

internet, sau de curent, cataloagele tradiţionale pot ajuta complementar catalogul online.

Formarea catalogului tradiţional se face pe baza unor reguli stricte, procesele ce au loc în

realizarea acestora având loc şi în cazul formării bazelor de date ale cataloagelor online.

Am prezentat succint procesele ce au în spatele unei cărţi, procese ce fac ca o nouă

achiziţie să ajungă în mâna utilizatorului. Dintre aceste procese amintesc: catalogarea,

clasificarea şi cotarea.

Catalogarea are loc în cazul catalogului online, cu ajutorul formatelor MARC şi

UNIMARC, prezentate în partea a doua a capitolului al doilea, partea a treia vorbind

despre interfaţa OPAC, adică catalogul online cu acces public.

Capitolul al III-lea prezintă cele 3 soft-uri de bibliotecă, făcând o mică incursiune,

uneori în imagini, prezentând aici cele mai importante module ale acestora: catalogarea,

circulaţia, şi modulul OPAC al fiecăreia dintre ele: Liberty3, la biblioteca Universităţii

„Petru Maior” din Târgu Mureş; Alice, la Biblioteca Centrală a Universităţii de Medicină

91

şi Farmacie din Târgu Mureş; Alephino la Biblioteca Judeţeană Mureş. Am prezentat de

asemenea, puncte forte şi puncte slabe ale acestor soft-uri.

În ultimul capitol al lucrării am prezentat de ce am considerat că e nevoie de un

studiu de caz, am prezentat metodologia folosită şi am interpretat rezultatele acestui studiu

de impact. Înclin să cred, că slaba folosire a catalogului online este, aşa cum am spus mai

din cauză că bibliotecarii nu promovează îndeajuns acest serviciu, nu instruiesc pe cititori

despre modul de utilizare, iar aceştia resimt o teamă sau nu se simt confortabil în utilizarea

lui. Prin acest chestionar am dorit să urmăresc într-o ordine firească, plecând de la

utilizarea internetului, cum îşi fac rost utilizatorii bibliotecilor de necesarul de carte, şi

dacă printre metodele de regăsire a cărţilor pe care le folosesc se află catalogul online.

Promovarea acestui serviciu de către bibliotecari utilizatorilor, instruirea acestora asupra

comenzilor de bază şi încurajarea utilizatorului de a încerca de acasă să efectueze căutări

în catalogul online sunt principalele măsuri pe care bibliotecile, fie ele universitare, sau

publice, trebuie să le ia în vederea eficientizării şi popularizării acestui serviciu.

92

ANEXE

Anexa 1. Chestionar Biblioteca Universităţii „Petru Maior” din Târgu Mureş

CHESTIONAR

Acest chestionar se dorește a fi un studiu de impact asupra folosirii catalogului online al bibliotecii și parte integrantă dintr-o lucrare de disertație în domeniul biblioteconomiei. Acest studiu este aplicat pe 500 de utilizatori ai următoarelor biblioteci: Biblioteca Județeană Mureș, Biblioteca Universității Petru Maior și Biblioteca Universității de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș.

1. Cât de des folosiți internetul când utilizați calculatorul? Vârsta …………...............

Întotdeauna Aproape de fiecare dată Sex ………………...........

Câteodată Niciodată Facultatea ……………….

2. De unde vă procurați cărțile de care aveți nevoie? Specializarea ……………

Bibliotecă Librării și anticariat Prieteni An de studiu ..................

Citesc online Internet

3. Dacă se bifează „Internet” la întrebarea anterioară, specificați, vă rog:

Google și serviciile sale (Academic, Scholar, Books) Catalog online

Baze de date online (JSTOR, EBSCO sau altele);

Altele....................................................................................................

4. Cât de des folosiți catalogul online pentru a găsi necesarul de carte?

Zilnic Câteodată Niciodată

5. Solicitați frecvent serviciile bibliotecii?

Zilnic Săptămânal O dată la două săptămâni

Lunar Sesiunea de examene

6. Ce publicaţii studiaţi în general în biblioteca noastră?

Bibliografia obligatorie recomandată de cadrele didactice

Alte lucrări de specialitate nerecomandate de cadrele didactice

Lucrări cu alt profil decât cel de specialitate (de cultură generală, beletristică, artă etc.)

93

7. Accesați catalogul online al bibliotecii de acasă?

Da Nu

8. Cum apreciați căutarea în catalogul online al bibliotecii?

Facilă Greoaie

9. Dacă ați bifat „Greoaie”, vă rog explicați de ce? ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Vă mulțumesc!

94

Anexa 2. Chestionar Biblioteca Centrală a Universităţii de Medicină şi Farmacie

din Târgu Mureş

CHESTIONAR

Acest chestionar se dorește a fi un studiu de impact asupra folosirii catalogului online al bibliotecii și parte integrantă dintr-o lucrare de disertație în domeniul biblioteconomiei. Acest studiu este aplicat pe 500 de utilizatori ai următoarelor biblioteci: Biblioteca Județeană Mureș, Biblioteca Universității Petru Maior și Biblioteca Universității de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș.

1. Cât de des folosiți internetul când utilizați calculatorul? Vârsta …………......

Întotdeauna Aproape de fiecare dată Sex ………………....

Câteodată Niciodată Facultatea……………

2. De unde vă procurați cărțile de care aveți nevoie? Specializarea ……

Bibliotecă Librării și anticariat Prieteni An de studiu .........

Citesc online Internet

3. Dacă se bifează „Internet” la întrebarea anterioară, specificați, vă rog:

Google și serviciile sale (Academic, Scholar, Books) Catalogul online

Baze de date online (JSTOR, EBSCO sau altele);

Altele...................................................................................................

4. Cât de des folosiți catalogul online pentru a găsi necesarul de carte?

Zilnic Câteodată Niciodată

5. Solicitați frecvent serviciile bibliotecii?

Zilnic Săptămânal O dată la două săptămâni






95

7. Accesați catalogul online al bibliotecii de acasă?

Da Nu

8. Cum apreciați căutarea în catalogul online al bibliotecii?

Facilă Greoaie

9. Dacă ați bifat „Greoaie”, vă rog explicați de ce? ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Vă mulțumesc!

96

Anexa 3. Chestionar Biblioteca Judeţeană Mureş

CHESTIONAR

Acest chestionar se doreşte a fi un studiu de impact asupra folosirii catalogului online al bibliotecii şi parte integrantă dintr-o lucrare de disertaţie în domeniul biblioteconomiei. Acest studiu este aplicat pe 500 de utilizatori ai următoarelor biblioteci: Biblioteca Judeţeană Mureş, Biblioteca Universităţii Petru Maior şi Biblioteca Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş.

1. Aveţi calculator acasă? Vârsta ……………………

Da Nu Sex …………….............

2. Aveţi conexiune de internet acasă? Studii ................................

Da Nu Profesie ................................

3. Cât de des folosiţi internetul când utilizaţi calculatorul?

Întotdeauna Niciodată

Uneori Aproape de fiecare dată

4. De unde vă procuraţi cărţile pe care le citiţi?

Bibliotecă Standul de presă Librării

Prieteni Anticariat Citesc online

Internet

5. Dacă se bifează „Internet” la întrebarea anterioară, specificaţi, vă rog:

Google şi serviciile sale (Academic, Scholar, Books) Catalog Online

Altele.....................................................................................................

6. Cât de des folosiţi catalogul online pentru a găsi necesarul de carte?

Totdeauna Câteodată Niciodată

7. Solicitaţi des serviciile unei biblioteci?

Săptămânal O dată la două săptămâni

97






9. Ce fel de cărţi citiţi?

Generalităţi Filozofie Teologie Sociologie

Matematică, fizică Medicină şi ştiinţe aplicate Artă, muzică şi sport

Literatură şi beletristică Istorie, geografie şi biografii

10. Cum vă căutaţi cărţile de care aveţi nevoie pentru lectură?

Individual, la raft Cu ajutorul catalogului online

Cereţi bibliotecarului Cu ajutorul catalogului tradiţional

11. Accesaţi catalogul online al bibliotecii de acasă?

Da Nu

12. Cum apreciaţi căutarea în catalogul online al bibliotecii?

Facilă Greoaie

Dacă aţi bifat „Greoaie”, vă rog specificaţi de ce: .....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Vă mulţumesc!

98

BIBLIOGRAFIE

1. LUCRĂRI DE SPECIALITATE

1. AGACHE, Catinca, Biblioteconomie – valori tradiționale și moderne, Editura

Vasiliana '98, Iași, 2007.

2. BANCIU, Doina, Sisteme automatizate de informare şi documentare, prefaţă

de Prof. Jean Michel, Editura Tehnică. Bucureşti, 1997.

3. BULUŢĂ, Gheorghe, CRAIA Sultana, PETRESCU Victor, Biblioteca în

societatea informaţiei, Do-MinoR, Bucureşti, 2007.

4. CIORCAN, Marcel, Organizarea colecţiilor de bibliotecă: bazele

biblioteconomiei; Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2001.

5. CORAVU, Robert, REGNEALĂ, Mircea, Ghid de informatizare a

bibliotecilor mici şi mijlocii, traducere şi adaptare din limba franceză: Robert Coravu,

Mircea Regneală, Coordonare şi revizie generală: Mircea Regneală, Editura Ex Ponto,

Constanţa, s.a.

6. CURCĂNEANU, Victoria (coord.), Ghid de catalogare şi clasificare a

colecţiilor din bibliotecile universitare din România, Tipografia Universităţii Bucureşti,

Bucureşti, 1976.

7. CURTA, Olimpia, Metode tradiţionale şi moderne de regăsire a informaţiei în

biblioteci, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004.

8. CURTA Olimpia, Tehnologiile informării şi comunicării : suport de curs,

Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006.

9. DUCHEMIN, Pierre-Yves, Arta informatizării unei biblioteci. Ghid practic, cu participarea lui Dominique Lahary, traducere de: Doina Lică, Beatrice Stanciu, Gabriel Zănescu, Editura Amarcord, Timişoara, 1998.

10. DUVAL, Beverly, K., MAIN, Linda, Automated library systems: a librarian’s guide and teaching manual, Meckler Publishing, London, 1992.

99

11. HORVAT, Săluc, Introducere în biblioteconomie, Editura Grafoart, Bucureşti, 1996.

12. MARINESCU, Nicoleta (coord.), Biblioteca, de la tradiţie la modernitate, prefaţă de Jean Michel, Editura Astel Design, Iaşi, 1999.

13. NESTORESCU, Silvia, BERCAN, Gheorghe-Iosif (red. coord): Biblioteconomie: manual. București, [Lucrare elaborată de un colectiv al Bibliotecii Naţionale, sub îngrijirea Serviciului Studii, Cercetare şi Documentare în Biblioteconomie; redactori coordonatori Silvia Nestorescu, Gheorghe-Iosif Bercan], ABBPR, 1994.

14. RAUŞ, Nicolae, Bibliologie generală, ediţia a III-a revizuită şi adăugită, Pro Universitaria, Bucureşti, 2006.

15. SUCIU, Melania, Alephino – ghid de utilizare; Târgu Mureş, 2007.

16. TOMA, Doina, Bazele biblioteconomiei, Braşov, 2005.

17. UNGVÁRY, Rudolf, VAJDA, Erik, Könyvtári információkeresés, Tipotext,

Budapest, 2002.

2. MATERIALE ÎN FORMAT DIGITAL

1. BANCIU, Doina, Informatizarea bibliotecilor: concepte şi practici, Editura

Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2001;

2. BOWMAN, J.H, Essential Cataloguing, London, Facet, 2007;

3. International Federation of Library Associations and Institutions (IFLA):

ISBD(G) – International Standard Bibliographical Description. 2003 Revision

4. Manual Liberty3

3. REVISTE

1. Revista Biblioteca 1991-2004;

2. Reviste: PC Practic, 12/2010; Editura 3D Media Communications; Brașov;

100

4. REFERINŢE WEB

1. http://archive.ifla.org/VI/3/p1996-1/sec-uni.htm - IFLA UNIMARC Manual;

2. http://en.wikipedia.org/wiki/MARC_standards#MARC_21 MARC21;

3. http://www.ex-lh.hu/site/index.php/RO/alephino-4 - site Alephino;

4. http://www.loc.gov/marc/ - IFLA MARC Manual

5. http://www.softlink.ro/ro/02/alice.php - Alice

101

http://www.softlink.ro/ro/02/alice.php

http://www.loc.gov/marc/

http://www.ex-lh.hu/site/index.php/RO/alephino-4

http://en.wikipedia.org/wiki/MARC_standards#MARC_21

http://archive.ifla.org/VI/3/p1996-1/sec-uni.htm

metode şi soft-uri de catalogare online in bibliotecile târgumureşene: biblioteca judeţeană...

Documents