1. BRAINSTORMINGUL

In traducere directă "furtună în creier" sau "asalt de idei", este o metodă utilizată

pentru a ajuta pe copii să emită cât mai repede, cât mai multe idei, fără a se lua iniţial în

consideraţie valoarea acestor idei.

Este cea mai simplă metodă de a stimula creativitatea şi de a genera noi idei într-un

grup; se poate practica oral şi se foloseşte pentru a găsi cât mai multe soluţii la o problemă.

Etapele brainstormingu-lui:

1. Se hotăreşte tema brainstorming-ului şi se formulează ca întrebare

2. Comunicarea sarcinii de lucru

3. Comunicarea regulilor

4. Activitate frontală de prezentare a ideilor

5. Inregistrarea ideilor

6. Evaluarea ideilor

Educatoarea va nota pe tablă toate ideile generate (inclusiv pe cele care nu au

legătură cu subiectul sau par "trăsnite") în ordinea rostirii lor

Nimeni nu va face nici un fel de apreciere la adresa ideilor emise, nimeni nu va fi

obligat să vorbească

Sunt permise asociaţiile de idei (auzind ideea unui participant, alt participant o

poate dezvolta).

Evaluarea se face când ideile par să fi „secat“, se opreste exerciţiul şi se trece la

etapa calitativă (analiza soluţiilor, ordonarea lor în funcţie de realismul lor, eliminarea celor

incompatibile cu problema sau cu posibilităţile momentane etc.)

Aplicaţii practice:

Întrebări adresate la diferite activităţi::

Ce s-ar întâmpla dacă nu ar ploua niciodată?

Ce putem face pentru a avea un oraş curat?

Ce s-ar întămpla daca nu ar exista alfabetul?

Căutaţi sinonime pentru cuvântul “toc”,etc

Cum putem ajuta copiii aflaţi în dificultate?

De ce ne bucurăm că am intrat în U.E?

Ce drepturi credeţi că au copiii?

Cum putem să ajutăm iarna păsările?

Ce aţi observat când am fost în vizită la…..

Activitate de prezentare a ideilor:

Educatoarea va scrie toate răspunsurile copiilor,unul sub celălalt

Dacă copiii nu se implică în activitate vor fi solicitaţi pe rând, sau numai unii dintre ei

Evaluarea ideilor:

Copiii sunt invitaţi să reflecteze asupra ideilor şi să se pronunţe care sunt mai aproape

de realitate

Fiecare copil optează pentru o idee / se poate vota, se numara voturile şi se află ideea

cu numarul cel mai mare de voturi

Evaluarea nu este obligatorie, pot fi acceptate toate ideile, iar în diferite activităţi ele

pot fi confirmate sau infirmate

2. METODA “PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE”

Definitie: Tehnica interactiva de stimulare a creativitatii are la baza interpretarea de

roluri prin care copiii isi exprima liber gandirea, dar in acord cu semnificatia culorii palariutelor

care definesc rolul.

Etape:

Se formeaza un grup de 6 copii.

Se impart palariutele ganditoare;

Se prezinta de catre educatoare o situatie cat mai concis formulata pentru a fi inteleasa de

copii.

Copiii dezbat situatia/ cazul expus tinand cont de culoarea palariei care defineste rolul.

Semnificatia culorilor

Pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă cu controlul

discuţiilor, extrage concluzii – clarifică

Pălăria albă – este povestitorul, cel ce redă pe scurt conţinutul textului, exact cum s-a

întâmplat acţiunea, este neutru – informează

Pălăria roşie – îşi exprimă emoţiile, sentimentele, supărarea, faţă de personajele

întâlnite, nu se justifică – spune ce simte

Pălăria neagră – este criticul, prezintă aspectele negative a întâmplărilor, exprimă doar

judecăţi negative – identifică greşelile

Pălăria verde – este gânditorul, care oferă soluţii alternative, idei noi, dă frâu imaginaţiei

{Ce trebuie făcut?} – generează idei noi

Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi constructive, explorează

optimist posibilităţile, crează finalul – efortul aduce beneficii

Aplicaţie:

“Scufiţa Roşie” – Povestirea copiilor

Pălăria albă – povesteşte pe scurt textul povestirii;

Pălăria albastră – o caracterizează pe Scufiţa Roşie în contradicţie cu lupul: veselă,

prietenoasă, bună la suflet, gata să sară în ajutor, dar neascultătoare, în timp ce lupul este rău,

lacom, şiret, preocupat să pară sensibil la situaţie; arată ce se întâmplă când un copil nu ascultă

sfaturile părinţilor

Pălăria roşie – arată cum Scufiţa îşi iubea mama şi bunica, de care a ascultat

întotdeauna, iubeşte mult florile, animalele, îi place să se joace în natură, îşi exprimă

compasiunea faţă de bunica, bucuria pentru vânător şi supărarea faţă de lup

Pălăria neagră – critică atitudinea Scufiţei, care trebuia să asculte sfaturile mamei,

trebuia să ajungă repede la bunica bolnavă. Consideră că nu trebuia să aibă încredere în animale,

nu trebuia să dea informaţii despre intenţiile ei. Este suparată pe vicleşugul lupului.

Pălăria verde – acordă variante Scufiţei: dacă dorea să ofere flori bunicii trebuia să

ceară mamei să-i cumpere un buchet de flori; dacă dorea să culeagă flori trebuia să ceară mamei

să o însoţească în pădure; lupul o putea ajuta să culeagă mai repede flori, sau ciuperci pentru

bunica,etc

Pălăria galbenă – găseşte alt final textului: Scufiţa putea să refuze să meargă la

bunica ştiind că trece prin pădure; Scufiţa nu ascultă de lup; lupul îi arată Scufiţei drumul cel

mai scurt spre bunica; lupul o ajută să culeagă flori bunicii aflând că aceasta este bolnavă;

animalele din pădure o sfătuiesc pe Scufiţa să nu asculte de lup, etc

Beneficiile metodei:

Copiii invata :

Sa comunice ce simt fara retinere;

Sa comunice liber gandurile, dar din perspectiva semnificatiei culorii;

Sa-si exteriorizeze emotiile, sentimentele;

Sa evite greselile;

Sa ia decizii;

Sa cunoasca semnificatia fiecarei culori;

Sa-si schimbe modul de a gandi experimentand un altul.

In cadrul disciplinei educarea limbajului, metoda poate fi integrata in diferite momente

ale activitatilor:

povestirea,

memorizarea,

convorbirea,

lectura dupa imagini

3. METODA BULGĂRELUI DE ZĂPADĂ

Definitie: Presupune împletirea activităţii individuale cu cea desfăşurată în mod

cooperativ în cadrul grupelor.

Faze de desfăşurare:

1. Faza introductivă

Expunerea problemei.

2. Faza lucrului individual

Copiii lucrează individual 5 minute.

3. Faza lucrului în perechi

Discutarea rezultatelor la care a ajuns fiecare. Se solicită răspunsuri la întrebările

individuale din partea colegilor.

4. Faza reuniunii în grupuri mai mari

Se alcătuiesc grupuri egale cu numărul de participanţi formate din grupurile mai mici

formate anterior şi se discută despre situaţiile la care s-a ajuns.

5. Faza raportării soluţiilor în colectiv

Întregul grup, reunit, analizează şi concluzionează asupra ideilor emise.

6. Faza decizională

Se alege situaţia finală şi se stabilesc concluziile.

Aplicaţie:

Lectură după imagini ”Pădurea”

1. S-au obţinut mai multe informaţii prin lectura dupa imagini “Pădurea”;

2. Copiii lucrează individual 2 minute timp în care au formulat întrebări de tipul: Ce

se întâmplă cu plantele dacă dispar pădurile? Dar cu animalele? De ce verile sunt foarte

călduroase, iar iernile foarte friguroase? Ce se întâmplă dacă se taie copacii din pădure?

3. Se lucrează apoi în perechi discutându-se rezultatele la care au ajuns şi se solicită

răspunsuri la problemele pe care nu le-au putut explica.

4. Copiii se grupează, în grupuri mai mari, extrăgând dintr-un plic (Mâna oarbă)

jetoane cu: brazi, iepuri,ciuperci, veveriţe şi discută rezultatele la care au ajuns. Se răspunde la

întrebările rămase nesoluţionate.

5. Copiii reuniţi analizează şi concluzionează rezultatele obţinute iar,

educatoarea stabileşte că:

6. Tăierea abuzivă a pădurilor are efecte negative:

- dispariţia unor plante;

- dispariţia unor animale;

- alunecări de teren;

- călduri mari;

- secetă

- poluare

4. PREDICŢIILE

Această metodă se poate aplica cu succes la povestiri sau lecturi.

Copiilor li se vor da câteva cuvinte cheie, iar ei trebuie să spună ce cred că se întâmplă

legat de cuvintele respective ; răspunsurile se trec în coloana 1 şi 2 din Tabelul predicţiilor

Se citeşte sau povesteşte primul fragment, se scot câteva idei despre ce s-a întâmplat şi se

trec în coloana 3.

Se pune întrebarea: ce credeţi că se întâmplă în continuare?

Predicţiile copiilor se trec în coloana 1 şi 2, apoi se citeşte următorul fragment, se

formulează 2-3 idei, se trec în coloana 3, apoi se merge mai departe cu întrebarea: ce credeţi că

se va întâmpla, se notează predicţiile şi motivaţia: de ce credeţi că aşa se va întâmpla…..până

se termină povestea.

Activitatea predictivă poate fi făcută o singură dată în decursul unei lecturi sau povestiri,

permiţându-le copiilor să-şi modifice predicţiile pe măsură ce se povesteşte.

Tabelul predicţiilor

Ce credeţi că se va

întâmpla?

De ce credeţi asta? Ce s-a întâmplat de

fapt ?

     

5. CIORCHINELE

Definitie: Este o tehnica care exerseaza gandirea libera a copiilor asupra unei teme si

faciliteaza realizarea unor conexiuni intre idei deschizand caile de acces si actualizand

cunostintele anterioare.

Obiective:

Stimulează realizarea unor asociaţii noi de idei

Permite cunoaşterea propriului mod de a înţelege o anumită temă si integrarea

informatiilor dobandite pe parcursul invatarii in cierchinele realizat initial si completarea

acestuia cu noi informatii.

Etape:

1.Se scrie un cuvânt sau se desenează un obiect în mijlocul, sau în partea de sus a tablei / foaie

de hârtie

2.Copiii, individual sau în grupuri mici, emit idei, prin cuvinte sau desene, legate de tema dată

3.Se fac conecxiuni, de la titlu la lucrarile copiilor, acestea se pot face cu linii trasate de la

nucleu la contribuţiile copiilor sau a grupurilor

4.Este bine ca tema propusă să fie cunoscută copiilor, mai ales când se realizează individual

Aplicaţii practice

Alfabetul

Se stabileşte cu copiii din ce este format alfabetul (consoane, vocale; litere mari, mici)

Fiecare copil ia o literă (sau desenează o literă), desenează cuvinte care încep cu sunetul

indicat de literă

Aşează litera la locul potrivit: consoană sau vocală

La Turul galeriei se evaluează lucrările, se corectează eventualele greşeli sau omisiuni

6. TEHNICA LOTUS (Floarea de nufar)

Definitie   : Este o modalitate interaciva de lucru in grup care ofera posibilitatea stabilirii

de relatii intre notiuni pe baza unei teme principale din care deriva alte 8 teme.

Obiective:

Stimularea inteligentelor multiple si a potentialului creativ in activitati individuale si de

grup pe teme din domenii diferite.

Descrierea metodei:

Tehnica “Floare de nufar” porneste de la o tema principala dinn care deriva 8 teme

secundare concretizate in 8 idei ce vor deveni teme abordate in activitatea pe grupuri mici.

Etape:

Pasii parcursi in demersul tehnicii sunt:

Construirea schemei/diagramei tehnicii de lucru;

Plasarea temei principale in mijlocul schemei grafice;

Grupa de copii se gandeste la continuturile/ideile/cunostintele legate de tema pricipala.

Acestea se trec in spatiile desenate de la 1-8 inconjurand astfel tema principala.

Stabilirea in grupuri mici de noi legaturi , relatii, conexiuni, pentru aceste 8 teme si

trecerea lor in diagrama.

Prezentarea rezultatelor muncii in grup. Are loc analiza produselor activitatii, aprecierea

in mod evaluativ, sublinierea ideilor noi ce pot avea aplicatii intr-o etapa viitoare.

Beneficii:

Stimuleaza potentialul creativ;

Dezvolta capacitati si abilitati:

- cognitive;

- de relationare;

- de lider de grup;

- de autoevaluare si de autoapreciere7. CVINTETUL

Definitie: Capacitatea de a rezuma şi sintetiza informaţiile, de a surprinde complexitatea

unor idei, sentimente şi convingeri în câteva cuvinte este o deprindere importantă pentru orice

elev. Metoda cvintetului este o metodă nouă care pune accentul pe forţa creativă a elevului...şi,

de acest lucru m-am convins chiar eu, de-a lungul orelor de limba şi literatura română, dar şi a

celor de dirigenţie. CVINTE-TUL este o poezie care impune sintetizarea unor informaţii,

conţinuturi în exprimări clare care descriu sau prezintă reflecţii asupra temei date sau subiectului

dat. Este o poezie de 5 versuri a cărei construcţie are la bază anumite reguli pe care elevii trebuie

să le respecte, iar timpul de întocmire este de 5-7 minute. Trebuie să le daţi un subiect ( un

cuvânt-cheie din lecţia zilei respective sau din lecţia anterioară), iar ei, în timpul dat, trebuie să

dovedească capacitatea lor de a crea şi de a fi receptivi la cele discutate în clasă. E o metodă

eficientă care combină utilul cu plăcutul.

Vă voi prezenta acum regulile de întocmire a unui cvintet:

♦ primul vers este format din cuvântul tematic ( un substantiv);

♦ al doilea vers este format din 2 cuvinte ( adjective care să arate însuşirile cuvântului

tematic) ;

♦ al treilea vers este format din trei cuvinte ( verbe la gerunziu care să exprime acţiuni ale

cuvântului tematic);

♦ al patrulea vers este format din patru cuvinte ce alcătuiesc o propoziţie prin care se

afirmă ceva esenţial despre cuvântul tematic;

♦ al cincilea vers este format dintr-un singur cuvânt ( de obicei , verb), care sintetizează

tema/ ideea .

Câteva exemple de cvintete realizate de elevi, ca suport, în speranţa că veţi utiliza şi

dumneavoastră această metodă creativă.

1. BIVOLUL

2. Mare, fioros,

3. Tresărind, aruncând, răsturnând,

4. Pe căţel nu suporta

5. Poreclind.

1. INUNDAŢIILE

2. Furioase, distrugătoare,

3. Măturând, distrugând, înghiţind,

4. Fac multe ravagii catastrofale

5. Învingând.

1. PRIMĂVARA

2. Mirositoare, înfloritoare,

3. Cântând, jucând, veselind,

4. Păsările cântă foarte frumos

5. Fermecând.

Beneficiile metodei:

Dezvolta la copii gandirea creativa;

Exerseaza memoria si imaginatia;

Exprima capacitatea de intelegere, sinteza, simtul umorului.

Activitati premergatoare:

Jocuri-exercitiu pentru exersarea pronuntiei din folclorul copiilor;

Poezii create compuse din 3-4 versuri;

Jocuri didactice: “Spune mai departe...”

Sugestii metodice

Pentru a dezvolta gandirea creatoare a copiilor, educatoarea in etapa de jocuri si

activitati liber-alese va desfasura jocuri-exercitiu, in vederea respecatarii regulilor de compunere

a cvintetului.

De exemplul: cuvinte care denumesc subiectul. Jocul : « Cine este ? » si «  Ce este ? ».

Cuvinte care descriu subiectul. Jocul «  Spune ce stii despre mine ? ».

Cuvinte care exprima o actiune la a caror terminatie se adauga “ind”.

Cuvinte care exprima sentimente. Jocul “ Ce simti pentru ... ? “.

8. STUDIUL DE CAZ.

Definitie: Este o metoda de explorare directa care stimuleaza “gandirea si

creativitatea” determinand copiii sa analizeze si sa compare situatii, sa caute si sa dezvolte solutii

pentru probleme reale.

Obiectiv urmarit:

Exersarea capacitatii de a decide si a solutiona situatii-problema existente in viata reala.

Descrierea metodei:

Această metodă oferă posibilitatea afirmării libere a opiniilor, dar şi alegerea soluţiei

optime după dezbaterea lor.

Studiul de caz parcurge mai multe etape:

1. Selectarea cazului

Domeniile din care sunt selectate cazurile sunt în concordanţă cu nivelul de dezvoltare şi

cu specificul vârstei copilului.

La nivelul 3-5 ani accentul cade pe situaţii din mediul apropiat al copilului,

comportamente.

Exemple:

• în familie - refuzul unui copil de a se juca cu alţi copii de seama lui;

• în grădiniţă - refuzul de a mânca singur;

- izolarea şi lipsa de comunicare totală cu cei din jur etc. La nivelul 5-7 ani domeniile din

care se selectează cazurile au alte coordonate. Exemplu:

în societate

- identificarea posibilităţilor de a acorda ajutor unei bătrâne singure;

- cazul copiilor dintr-o localitate care au rămas fără grădiniţă şi jucării în urma

inundaţiilor etc.

Din mediul înconjurător:

• identificarea surselor de poluare din cartierul grădiniţei şi găsirea unor soluţii de

îndepărtare a acestora;

• îngrijirea unui căţel al unui stăpân (cunoscut de copii) plecat din localitate pe o

perioadă de trei săptămâni;

• depistarea cauzelor care duc la uscarea copacului din curtea grădiniţei etc.

Pornind de Ia astfel de situaţii reale, copiii sunt antrenaţi în găsirea unor soluţii eficiente

de rezolvare.

2. Expunerea cazului (de către educatoare)

Exemplu: "Copacul din curtea grădiniţei".

Observarea copacului din curtea grădiniţei pe parcursul celor patru anotimpuri

în scopul recunoaşterii şi descrierii anumitor schimbări şi transformări survenite în funcţie de

anotimp permite prelucrarea datelor esenţiale.

Expunerea îmbracă mai multe forme:

- postere, colaje, fotografii, imagini, desene, picturi care prezintă cazul în diferite

ipostaze;

- înregistrări audio din timpul investigaţiilor;

- text scris concis, ilustrat cu fotografii.

Exemplu: "Copacul din curtea grădiniţei este bolnav. Se usucă din ce în ce mai mult. Ce

se poate face pentru el?"

2. Dezbaterea cazului de către copii şi formularea diagnosticului

Discuţia tematică:

• Ce s-a observat în această primăvară?

• Ce s-a întâmplat cu crengile uscate?

• Din ce cauză s-au mai uscat şi alte crengi către sfârşitul primăverii? Analiza

detaliată, argumentată a cazului conduce la descoperirea

cauzelor.

• Cum a fost îngrijit până • Din ce cauză este bolnav • Dacă a fost îngrijit, cum

acum? copacul? este acum copacul?

- i-au fost tăiate crengile

uscate;

- a fost udat;

- a fost curăţit de omizi;

- a fost săpat în jurul lui.

- nu are multă apă;

- a îngheţat în timpul iernii;

- apa de ploaie este poluată;

- este bătrân;

- are insecte sub coajă.

- are crengi verzi, dar sunt

mai puţine;

- este trist;

- i se usucă mereu frunzele

şi crengile.

Pentru elucidarea neclarităţilor, copiii adresează întrebări educatoarei sau părinţilor

pentru a afla noi informaţii.

Este o perioadă de documentare. La copiii preşcolari nu se adresează mai multe întrebări

deodată, doar cele esenţiale, care incită copilul la investigaţii pentru a identifica cauzele care au

determinat cazul şi a factorilor implicaţi, formularea diagnosticului.

3. Stabilirea variantelor de soluţionare

Orice caz supus dezbaterii necesită cel puţin o soluţie pentru rezolvare. Cu cât sunt mai

multe soluţii cu atât se apreciază mai bine nivelul creativităţii copiilor.

Sunt analizate variante de lucru. Copiii sunt stimulaţi prin întrebări provocatoare,

întrebări care direcţionează demersul soluţionării cazului.

Dacă acţiunile practice îi pun pe copii în situaţia de a exersa deprinderile, studiul de caz

este o oportunitate pentru luarea de atitudine.

• "Cum putem ajuta copacul"! –

Soluţiile apar la nivelul de înţelegere al copiilor preşcolari:

- îl udăm cu multă apă;

- săpăm mai mult spaţiu în jurul lui;

- cerem ajutor părinţilor să aducem alţi copaci tineri;

- mergem la "doctor de copaci";

- plantăm alţi copaci lângă el şi în alte locuri din curtea grădiniţei.

Mediul de acţiune la început apropiat copiilor - educatoare şi copii - se lărgeşte pe

parcurs implicând părinţii, prietenii, specialişti în domeniu.

Pentru activizarea copiilor, această etapă a dezbaterii variantelor de soluţionare se

desfăşoară în grupuri de 5-6 copii.

Rezultatele nu sunt evaluate imediat, ci după ce vor fi epuizate toate alternativele

propuse, iar prezentarea se face frontal.

4. Compararea variantelor de rezolvare.

In funcţie de modalitatea de organizare (pe grupuri sau frontal) se compară variantele de

rezolvare.

Formularea unei întrebări de tipul:

"De ce credeţi că soluţia x este corectă/bună?^ implică direct copiii în argumentarea şi

contraargumentarea fiecărei soluţii care demonstrează prin conţinutul ei că decizia este cea mai

bună. Soluţiile dezbătute pot fi combinate pentru a duce la reuşită.

5. Alegerea soluţiei

Chiar dacă nu s-au hotărât asupra soluţiei finale, copiii pot lua decizii, fără ca

educatoarea să-i influenţeze.

Exemplu: "Bolurile colorate "

Pentru fiecare soluţie ajunsă în finalul dezbaterii se aşează un bol colorat:

Soluţia 1 - bolul albastru, soluţia 2 - bolul galben, soluţia 3 - bolul roşu, soluţia 4 - bolul

verde etc.

Copiii primesc buline albe şi în funcţie de decizia pe care o iau ca pozitivă votează prin

punerea bulinei în bolul respectiv.

6. Evaluarea

a) modul de rezolvare a situaţiei-caz.

Pentru că în fiecare caz real intervin foarte mulţi factori care influenţează rezolvarea,

educatoarea urmăreşte:

• viabilitatea soluţiei finale;

• care aspecte/factori facilitează rezolvarea cazului;

• originalitatea şi calitatea soluţiei finale;

• utilizarea corectă a noţiunilor;

• modul cum au fost prezentate soluţiile;

• capacitatea de argumentare şi contraargumentare;

• colaborarea în cadrul grupului;

• găsirea soluţiei optime.

Beneficiile metodei:

• sistematizează şi verifică cunoştinţele;

• formează capacităţi de diagnosticare;

• apropie actul învăţării de viaţa cotidiană;

• îşi asumă responsabilităţi;

• adună şi valorifică informaţii;

• formează capacităţi de a lua decizii şi de a organiza, soluţiona;

• se dezvoltă spiritul de echipă, interrelaţionează în cadrul grupului;

• se dezvoltă inteligenţa interpersonală;

• exersează deprinderea de a asculta activ;

• învaţă să-şi susţină pertinent părerea personală;

Metoda are un puternic caracter activ, oferă oportunităţi în a aplica teoria în practică etc.

Rolul educatoarei este acela de a călăuzi copiii şi să aibă capacitatea de a-i asculta

empatic.

Exemplu: La o emisiune de TV a apărut următoarea ştire:

"Odată cu revărsarea Dunării, şuvoiul apelor a distrus grădiniţa din localitatea X.

Copiii au rămas fără jucării, scaune, mese, băncuţe etc. ".

Pornind de la această ştire se desfăşoară o activitate care se bazează pe studiul de caz în

cadrul educaţiei pentru societate cu tema "Sunt copii ca şi noi, şi totuşi diferiţi". întrebarea

provocatoare "Cum îi putem ajuta?" conţine o invitaţie la investigare, acţiune, găsire de soluţii.

Discuţiile sunt orientate în diferite direcţii care să determine:

- Locul "Unde a avut loc întâmplarea? "

- Timpul "Când s-a întâmplat? "

- Cazul "Ce s-a întâmplat? "

- Personaje "Despre cine se spune în ştirea TV? " Cauza "Din ce cauză nu mai

au jucării, scaune, măsuţe? "

Pentru lămuriri adresează întrebări educatoarei.

Sunt determinaţi să se documenteze pentru a afla mai multe date. Sunt analizate

variante de lucru în grupuri mici:

- Cum putem sprijini copiii?

- Ce le putem oferi?

- Cine ne poate ajuta?

- Ce vom face pentru ei?

Asemenea acţiune are nevoie de publicitate. De aceea un loc stabilit pentru acest gen

de activitate îi obişnuieşte pe copii, fie să afle noi teme pentru studiul de caz, fie atrage atenţia

părinţilor cu privire la ceea ce au desfăşurat copiii la grădiniţă.

Poate fi un afiş pe o foaie colorată A4 aşezat la panoul unde sunt expuse lucrările copiilor

sau pe uşa de la intrare în sala de clasă. Alegerea unui simbol (? (semnul întrebării sau

fizionomia unui copil ce exprimă întrebare/mirare) care apare la locul stabilit îi obişnuieşte pe

copii şi pe părinţi că se va derula o activitate care are la bază un studiu de caz.

Atunci când există posibilitate pe afiş sunt expuse fotografii, desene reprezentative sau o

caricatură dacă studiul de caz vizează comportamente.

Simbolurile folosite devin adevărate exerciţii ale copiilor în a stabili legătura între ele şi

conţinutul cazurilor.

Exemple

floare - pentru Grădina de flori afectată de grindină

căprioară —> "Puiul de căprioară salvat" de vecinul de lângă grădiniţă

mâna/picior bandajate -—► "Colegul care şi-a fracturat mâna/piciorul"

bastonul bunicii—» "Bunica are nevoie de ajutor"

crengi rupte —> Un copac căruia neiubitorii de natură i-au rupt crengile.

Mediul în care copilul se joacă şi îşi desfăşoară întreaga activitate aduce în faţa lui

numeroase cazuri reale:

- în timpul jocului

- sparge un geam

- strică jucăriile loveşte colegul/colega

- în timpul drumeţiilor, vizitelor şi excursiilor:

- stârneşte un cuib de viespi

- distruge muşuroiul de furnici

- alunecă şi-şi luxează piciorul

- întâlneşte copaci cu scoarţa scrijelită este muşcat de un câine etc.

Cazurile aduse spre dezbatere să:

- sensibilizeze copiii;

- să se bazeze pe empatie;

- să aibă soluţii reale pentru a fi duse la bun sfârşit. Un exerciţiu prin care copiii

demonstrează că înţeleg cazul este acela de

a sintetiza situaţia prezentată prin mesaje, expresii, cuvinte-cheie.

Exemplu:

a) "Salvăm grădina cu flori!" "flori", "ocrotire", "protecţie".

b) "Daruri pentru prieteni", "prietenie", "ajutor".

c) "Viaţa căprioarei", "cu noi", "îngrijire".

d) "Ajutor", "bunătate" etc.

Reprezentarea ideilor prin desen este o modalitate care se utilizează la nivelul

preşcolarilor. Ceea ce copiii simt redau prin desen. De aceea în activitatea individuală sau de

grup, în etapa alegerii variantelor de soluţionare a cazului, a investigaţiilor, copiii pot să vină cu

soluţii reprezentate grafic mai ales când cazurile vizează comportamentele:

• Şi-a prins mâna în uşă.

• A lovit colegul.

• A tras fata de codiţe.

• A stricat cuibul de rândunică;

• S-a înecat cu mâncare la masă etc.

Exemplele pot fi luate din poveşti

• Comportamentul: fetei babei din povestea lui I. Creangă al Scufiţei Roşii faţă de

lup", al copilului din poezia "Gândăcelul", al "Căţeluşului şchiop" din poezia cu acelaşi nume.

Lucrul în perechi

Intrebarea "Ce s-ar fi întâmplat dacă..." conduce la analiză şi dezbatere

concomitent cu reprezentarea grafică - în timp ce unul analizează celălalt copil pereche redă

grafic.

In felul acesta activizarea este deplină.