metode i modele utilizate în măsurarea performanelor ﬁ ... · deciziile, o caracterizare cât...

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2019 51

Metode şi modele utilizate în măsurarea performanţelor fi nanciare ale societăţii comerciale

Conf. univ. dr. Mădălina-Gabriela ANGHEL([email protected])

Universitatea „Artifex” din București

Drd. Gabriel-Ștefan DUMBRAVĂ ([email protected])

Drd. Daniel DUMITRU ([email protected])

Academia de Studii Economice din București

Drd. Radu STOICA ([email protected])

Academia de Studii Economice din București

Abstract Societățile comerciale își desfășoară activitatea în condițiile pieței

libere. Măsurarea performanțelor fi nanciare este importantă mai ales din punct

de vedere al stabilirii poziției pe care o are în piață o societate comercială.

De aceea se calculează o serie de elemente care sunt defi nitorii în stabilirea

performanței unei societăți comerciale. Așa de pildă sunt utilizate elementele

de bază privind analiza pe bază de bilanț, analiza pe baza unor indicatori

cum sunt trezoreria netă, lichiditatea curentă, solvabilitatea generală, rata

autonomiei fi nanciare și altele care dau sens analizei și situației concrete a

fi rmei respective. Analiza funcțională a bilanțului este una dintre metodele

care se utilizează în termeni generali pentru stabilirea situației unei fi rme.

De asemenea există modalități de analiză a performanțelor fi nanciare pe

baza soldurilor intermediare de gestiune, a capacității de autofi nanțare sau

aspectul privind gradul de rentabilitate. Există unele modalități de analiză

a activului societății comerciale bazată pe viteza de rotație, cea care scoate

în evidență anumite aspecte care sunt importante în a concluziona despre

situația societății comerciale. Și nu în ultimul rând, se efectuează și prognoza

unor indicatori fi nanciari pe baza ratelor de rotație. Toate aceste aspecte, ca

metode și modele sunt utile pentru cei care analizează situația unei societăți

comerciale la un moment dat.

Cuvinte cheie: model, metodă, performanță fi nanciară, bilanț,

solvabilitate, autonomie fi nanciară, analiză funcțională

Clasifi carea JEL: D61, G32, L25

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 201952

Introducere

Analiza are scopul de a oferi celor preocupaţi de a fundamenta

deciziile, o caracterizare cât mai pertinentă a situaţiei cu care societatea se

confruntă. Analiza fi nanciară este necesară oricui este preocupat de problemele întreprinderii (societăţii comerciale) şi, în plus, este la îndemâna oricui. Practicienii fi nanţelor întreprinderii s-au confruntat de multe ori cu situaţii greșite rezultate ca urmare a aplicării mecanice a unor formule. Un aspect important, care modifi că de multe ori concluziile analizei fi nanciare, îl constituie nu numai capacitatea profesională, ci şi volumul de date disponibile la care analistul fi nanciar are acces, precum şi timpul avut la dispoziţie pentru fi nalizarea studiului. Trebuie subliniat faptul că analistul fi nanciar poate face erori, uneori spectaculoase, fară a greşi, ci doar pentru că nu dispune de informaţiile necesare studiului său. întotdeauna vor exista persoane în interiorul unei fi rme care vor deţine informaţii mult mai exacte cu privire la aceasta şi mai ales vor cunoaşte perspectivele sale. Acestea vor benefi cia întotdeauna de un posibil avantaj faţă de ceilalţi stakeholderi, fi e ei acţionari, creditori, salariaţi. În aceste condiţii ceea ce ne propunem este să identifi căm un set de elemente fundamentale legate de problematica analizei fi nanciare, oferind astfel celui interesat posibilitatea evaluării pertinente a situaţiei fi rmei în prezenţa unui volum de informaţii mai mult sau mai puţin complet. Volumul de informaţii poate constitui o adevărată problemă pentru analist chiar şi în cazul când acesta deţine prea multe date referitoare la fi rmă. în ciuda tentaţiei manifestate de numeroşi practicieni, o analiză prea aprofundată poate genera nu câştiguri, ci chiar pierderi pentru fi rmă din cel puţin două motive: oferirea factorului de decizie a unor elemente contradictorii şi furnizarea unui ansamblu de date, chiar perfect fundamentate mult mai târziu decât este nevoie.

Literature review

Anghel și Calotă (2016), precum și Anghelache, Anghelache și Kralik (2012) au utilizat instrumentarul statistico-econometric în vederea analizei performanțelor fi rmei. O temă similară este studiată de Dumbravă (2010). Anghel (2013) a propus un model de analiză a rezultatelor entităților economice. Anghelache și Anghel (2019) au analizat elementele de bază din domeniul modelării economice. Anghelache, Anghel și Bodo (2017) au abordat o serie de aspecte cu privire la rolul informațiilor în modelarea deciziilor economico-fi nanciare. Anghelache (2006) a prezentat principalele noțiuni specifi ce managementului fi nanciar. Anghelache și Anghelache (2009) au studiat elementele ale rentabilității și riscului activităților fi nanciare. Behrens (2015)


au studiat etapele procesului decizional în gestionarea portofoliului de inovare. Davis, Faberman și Haltiwanger (2006) au tratat aspecte ale pieței muncii,

Lemieux, MacLeod și Parent (2009) au analizat structura de salarizare corectă

într-o fi rmă. Doepke și Schneider (2017) s-au referit la funcția de cont a monedei.

Ganguly, Nilchiani și Farr (2009) au evaluat modul de acțiune în corporații.

Levratto și Tessier (2016) au cercetat aspecte ale performanței afacerilor. Slade

(2004) a studiat unele modele de rentabilitate la nivel de agent economic.

Metodologie, date, rezultate și discuții

Primul segment al analizei fi nanciare la care ne vom referi în cele

ce urmează îl constituie analiza pe baza bilanţului. Statică prin excelenţă,

analiza pe baza bilanţului încearcă să identifi ce starea de echilibru (de

dezechilibru) existentă la nivelul fi rmei. Conform reglementărilor actuale din

România,pentru acele elemente a căror valoare este nesigură şi care trebuie

incluse în situaţiile fi nanciare, în contabilitate trebuie făcute cele mai bune

estimări. în acest scop, uneori este necesară revizuirea valorilor înregistrate

în documentele contabile pentru a refl ecta evenimente ulterioare datei de

închidere a exerciţiului fi nanciar, schimbările de circumstanţe sau dobândirea

de noi informaţii, ori de câte ori aceste informaţii sunt semnifi cative. în afara

acestor corecţii, asupra bilanţului contabil trebuie efectuate anumite corecţii

ale posturilor, în funcţie de obiectivul fi nal urmărit în analiză. O analiză a

situaţiei fi nanciare integrată în procedurile operaţionale legate de evaluarea

performanţelor fi nanciare ale întreprinderii diferă de cea efectuată de bancă

în cazul acordării unui împrumut, deoarece analiza dosarului de creditare

presupune atât o analiză fi nanciară orientată spre rentabilitate, lichiditate,

solvabilitate, cât şi o analiză non-fi nanciară.

Aşa, de exemplu, din studiul unui bilanţ vom reţine următoarele

aspecte importante: Active imobilizate, Active circulante, Cheltuieli în avans,

Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an, Active circulante nete /

Datorii curente nete, Total active minus Datorii curente, Datorii ce trebuie

plătite într-o perioadă mai mare de un an, Provizioane pentru riscuri şi

cheltuieli, Venituri în avans, Capitaluri şi rezerve.

Pentru necesităţile de analiză fi nanciară, se consideră posibilitatea

utilizării a trei tipuri de bilanţuri, respectiv fi nanciar, funcţional şi economic.

Acestea constituie în fapt prelucrări ale bilanţului contabil, pentru a facilita

obţinerea anumitor informaţii în concordanţă cu obiectivul specifi c analizei şi

cu interesul utilizatorului de informaţii:

- Bilanţul fi nanciar constituie acel tip de bilanţ în care posturile

sunt ordonate în funcţie de lichiditate (pentru posturile de activ), respectiv

exigibilitate (pentru posturile de pasiv);


- Bilanţul funcţional constituie acel tip de bilanţ fundamentat pe ordonarea posturilor în funcţie de natura lor, punând accentul pe ciclurile de exploatare, de investiţii şi de fi nanţare;

- Bilanţul economic constituie acel tip de bilanţ ce realizează o

separare strictă între elementele fi nanciare şi elementele relevante pentru

procesul productiv sau comercial desfăşurat de fi rmă.

Subliniem faptul că în efectuarea unei analize performante nu trebuie

să ne limităm la nivelul indicatorilor prezentaţi în bilanţul contabil, întocmit,

conform cerinţelor legale, la fi nele exerciţiului. La această concluzie ne pot

duce cel puţin două elemente: unele fi rme pot prezenta o activitate sezonieră.

într-o astfel de categorie se pot înscrie întreprinderile agricole, dar şi multe alte

tipuri de societăţi (de exemplu hotelurile de pe litoral sau din zonele de schi,

anumite fabrici din industria textilă etc). Această sezonalitate are un impact

semnifi cativ asupra bilanţului, situaţia indicatorilor contabili prezentaţi la

fi nele exerciţiului, în cadrul documentelor contabile, încetând a mai avea o

relevanţă acceptabilă în analiză; unele fi rme pot utiliza tehnici de cosmetizare

a situaţiei prezentate în bilanţ. Spre exemplu, o fi rmă care doreşte să păstreze

aparenţe legate de o stare de lichiditate corespunzătoare poate apela la un

credit pe termen lung, care îi va creşte nivelul disponibilităţilor şi va crea o

stare de aparentă lichiditate, liniştitoare pentru stakeholderi.

Cu alte cuvinte, în cazul în care este posibil, în analiză trebuie să se

respecte o serie de principii: atunci când cunoaştem atât valoarea de piaţă a

activului sau nivelul datoriei, cât şi cea contabilă, este preferabilă utilizarea

în analiză a celei dintâi; în cazul în care există posibilitatea de a efectua

analizele la nivelul unei medii calculate pe o perioadă satisfăcătoare, este bine

să se opteze pentru indicatorii astfel calculaţi; Dacă indicatorii fi nanciari din

bilanţ sunt puternic afectaţi de infl aţie, este absolut necesară efectuarea unor

corecţii pe baza unei auditări a conturilor, astfel încât să se elimine, în măsura

posibilităţilor, impactul acestui fenomen.

Ideile fundamentale care pot fi deduse pe baza analizei bilanţului

pot fi structurate, în următoarele puncte fundamentale: analiza structurii

activului şi pasivului bilanţier; analiza echilibrului dintre resurse şi alocări, în

funcţie de termene, pe care o vom numi în continuare analiză patrimonială a

bilanţului; analiza echilibrului fi rmei la nivel funcţional, respectiv pe activităţi

de (exploatare şi în afara exploatării); concluziile generale privind analiza

fi nanciară pe bază de bilanţ.

Toate tipurile de analiză se pot realiza pe bază de valori absolute, sau

relative (în procente din activul/pasivul bilanţier).


• Aprecieri privind structura activului şi pasivului bilanţier

Bilanţul, chiar şi după prelucrările la care a fost supus, nu poate oferi întotdeauna o imagine extrem de clară a stării de echilibru sau dezechilibru fi nanciar. Datele fi ind exprimate în unităţi monetare, nu se pot observa imediat diferitele corelaţii dintre elementele de bilanţ. O soluţie o reprezintă prezentarea elementelor de bilanţ sub formă de mărimi relative/procente. Credem că este important să subliniem, încă o dată, că orice fi rmă constituie un unicat, iar încercarea de a stabili nişte reguli generale de interpretare a indicatorilor poate fi periculoasa. Vom da numai câteva exemple: o întreprindere nou creată are o structură a bilanţului diferită fundamental de cea caracteristică uneia ajunsă la maturitate; întreprinderile mici, fi ind mult mai sensibile la factorii de mediu economic externi şi, aşadar mult mai riscante, sunt de multe ori obligate să se acopere împotriva riscurilor prin crearea unor fonduri de rezervă sub forma conturilor la vedere la bancă, ce pot înregistra în aceste condiţii ponderi mult mai semnifi cative decât în cazul fi rmelor de mari dimensiuni; o întreprindere poate prezenta un grad ridicat de imobilizare a activelor sale în comparaţie cu o alta numai datorită prezenţei în bilanţ a unor clădiri şi terenuri, pentru care aceasta deţine drepturi de proprietate; un nivel prea ridicat al stocurilor poate exprima de multe ori: politica de aprovizionare exagerată cu materii prime şi materiale, inefi cientă în activitatea de producţie, un nivel de calitate necorespunzător sau un departament de marketing depăşit de situaţie; o pondere exagerată a creanţelor poate semnala defi cienţe în încasarea acestora, dar şi o politică agresivă de expansiune pe piaţă; ponderea activelor de trezorerie trebuie să se situeze la niveluri reduse; ca principiu, trebuie să se asigure niveluri ale ponderilor capitalurilor proprii şi capitalurilor împrumutate aproximativ egale. • Elementele de analiză a bilanţului fi nanciar

Analiza bilanţului fi nanciar urmărește stabilirea echilibrului fi e un cost prea ridicat al procurării de capitaluri. Calculul indicatorilor se face ținând-se seama de ierarhizarea lichidității. Pentru structurarea imobilizărilor se va respecta următoarea ordine de prezentare: imobilizările necorporale sunt studiu de cercetare a tuturor imobilizărilor necorporale, neputând fi adaptate în lichidităţi; imobilizările corporale materializate în clădiri, terenuri etc, în care este situat sediul întreprinderii; imobilizări pentru active fi xe care sunt folosite în aparatura pentru producție. Activele circulante sunt ordonate tot după de gradul de lichiditate, astfel: stocurile vor fi structurate înregistrându-se pentru început stocurile de


siguranţă şi producţie; cele mai lichide stocuri sunt cele de produse fi nite, mărfuri, materii prime; creanţele sunt în general mai lichide decât stocurile. Astfel, o creanţă cu termen de încasare mai mare de un an va fi asimilată unei imobilizări. Trecând la pasiv, în ordonare se ia în calcul exigibilitatea capitalurilor. Astfel, exigibilitatea minimă este înregistrată de capitalurile proprii, care au o scadenţă practic infi nită; datoriile cu termene de rambursare mai mari de un an; în categoria datoriilor pe termen sub un an. Pasivele sunt creditele de trezorerie acordate pe termene de câteva zile. Pentru a se asigura o stare de echilibru perfect ar trebui ca activele şi pasivele să fi e corelate din punctul de vedere al termenelor. Echilibrul pe termen lung poate fi identifi cat prin fondul de rulment permanent. Relația de calcul pentru Fondul de rulment permanent este:

Fond de rulment permanent = Capital propriu total + împrumuturi și

datorii fi nanciare - Total active imobilizate

Existenţa unui fond de rulment permanent pozitiv certifi că starea pe termen lung. Un fond de rulment negativ va evidenţia imposibilitatea activității fi rmei. Pentru caracterizarea stării de echilibru pe termen lung realizat pe seama resurselor proprii se utilizează ca indicator de analiză fondul de rulment propriu. Relația de calcul pentru Fondul de rulment propriu este:

Fondul de rulment propriu = Capital propriu total - Total active

imobilizate

În același sens se poate calcula și gradul de acoperire a activelor circulante cu capital propriu, ca raport între fondul de rulment propriu și fondul de rulment total. Diferența dintre activele pe termen scurt și pasivele pe termen scurt este defi nită prin indicatorul necesar de fond de rulment. Necesarul de fond de rulment este reprezentat în următoarea formulă:

Necesarul de fond de rulment = Stocuri + Creanțe + Active de

regularizare - Datorii curente - Pasive de regularizare

Trezoreria netă poate fi calculată ca diferență între activele de trezorerie și pasivele de trezorerie. Relația de calcul pentru trezoreria netă:


Trezoreria netă = Active de trezorerie - Pasive de trezorerie

Existența unei trezorerii nete pozitive certifi că o stare de echilibrul fi nanciar al întreprinderi. Pentru aprofundarea analizei se pot utiliza indicatori precum rata de fi nanțare a stocurilor (RFS), defi nită prin raportul dintre fondul de rulment permanent și nivelul total al stocurilor. Lichiditatea curentă (defi nită uneori și ca lichiditate generală) (Lc) este defi nită prin raportul dintre activele curente (circulante) și datoriile curente. Pentru a identifi ca rapid starea de lichiditate la nivelul unei fi rme se calculează lichiditatea imediată (Li), determinată ca raport între suma dintre creanţe şi active de trezorerie şi datoriile curente. Asupra riscurilor de neplată, se poate calcula și lichiditatea la vedere (Lv), ca raport între activele de trezorerie și datoriile curente. Rata solvabilității generale (Rs) exprimă riscul de incapacitate de plată a datoriilor. Se presupune că fi rma va aloca pentru acoperirea acestor datorii întregul volum al activelor. În aceeași categorie de indicatori poate fi inclusă și situația netă (S.N.),

fi ind defi nită diferență între nivelul total al activului și totalul datoriilor. Se poate remarca faptul că, în realitate, prin acest indicator se verifi că dacă fi rma prezintă un nivel pozitiv al capitalurilor proprii. Relaţia de calcul pentru Situaţia netă este:

SN = Activ - Datorii totale = Capitaluri proprii

Rata autonomiei fi nanciare (Raf) se calculează prin raportarea capitalurilor proprii (CPR) la capitalurile permanente (CPER). Indicatorul cuantifi că valoarea posibilităților proprii referitor la situațiile stabile, ademenite pe o perioadă mai mare de către societate. Rata datoriilor este defi nită ca raport între nivelul total al datoriilor și nivelul activelor totale. Indicatorii prezentați de noi nu se constituie a fi unicul set viabil de analiză, lista nefi ind exhaustivă, ci numai exemplifi cativă. Analiza poate fi mai aprofundată, sau mai simplifi cată, în funcție de timpul disponibil și de scopul acesteia.

��

��

• Analiza funcţională a bilanţului

Cele mai importante corelaţii ce se pot desprinde din analiza pe baza bilanţului sunt cele oferite de analiza funcţională.


Bilanţul funcţional pune accentul pe prezentarea diferenţiată a elementelor bilanţiere implicate în cadrul cheltuielilor de exploatare ale fi rmei. Ciclul de fi nanţare are în vedere resursele stabile şi cele atrase ca urmare a activităţii de exploatare. în cadrul analizei ciclului de exploatare se au în vedere în primul rând operaţiile legate de aprovizionare, producţie şi vânzări, respectiv activele pe termen scurt utilizate pentru desfăşurarea acestora în condiţii normale. în prezentarea bilanţului funcţional se va încerca prezentarea indicatorilor structuraţi pe baza lichidităţii şi, respectiv, exigibilităţii, ci şi din cel al relaţiei acestora cu activităţile de investiţii, fi nanţare şi exploatare ale fi rmei. într-o prezentare sintetică. Bilanţul funcţional poate fi prezentat în următoarea manieră:

Bilanț funcțional ( prezentare sintetică)Tabel 1

ACTIV PASIV

Active stabile (imobilizări), la valoarea brută (inclusiv amortizarea cumulată)

Resurse stabile (fonduri poprii, datorii pe termen lung, precum și amortizarea cumulată aferentă imobilizărilor din activ)

Active de exploatare Resurse de exploatareActive în afara explotării Resurse în afara exploatării Active de trezorerie Pasive de trezorerie

Referitor la conţinutul economic al fi ecărei categorii de elemente de activ, respectiv de pasiv, se pot evidenţia: - Activele imobilizate sunt considerate activele din bilanț, conform defi niției clasice a acestora, dar la care se adaugă amortizarea cumulată, aferentă întregii durate de viață folosite (consumate) a activelor respective; - Corespunzător creșterii de valoare a posturilor de active imobilizate (cu suma amortizărilor cumulate), se va majora și suma resurselor stabile; - Calitatea de activ (respectiv pasiv) stabil are prioritate în raport cu cea de activ de exploatare, respectiv pasiv de exploatare; - În categoria activelor de exploatare se pot include, de asemenea și după domeniul de activitate în care acționează fi rma, respectiv stocuri de materii prime, produse fabricate, produse fi nite sau mărfuri. - Ca resurse de exploatare se pot aminti: împrumuturile contractate pentru necesitățile de exploatare, avansurile încasate în contul comenzilor, datoriile comerciale, decontările cu salariații etc; - Activele în afara exploatării cuprind: creanțele legate de cesiunea imobilizărilor, sumele care trebuiesc încasate de la alte societăți din cadrul grupului.


- În categoria resurselor în afara exploatării se pot include elemente precum: impozitele de plată, dividendele de plată, sumele datorate societăților din cadrul grupului, sumele datorate privind interesele de participare etc; - Datorită structurii bilanțului funcțional, prezența activelor, respectiv a pasivelor de trezorerie nu este indispensabilă. În analiza funcțională a bilanțului, indicatorul principal îl constituie necesarul de fond de rulment de exploatare, defi nit ca diferență între activele curente de exploatare. Necesarul de fond de rulment se poate exprima prin următoarea formulă de calcul:

NFRE = Stocuri legate de exploatare + Creanțe de exploatare - Datorii de exploatare

Defi nirea acestui indicator ridică problema delimitării activităţii de exploatare de cea în afara exploatării. în acest demers fundamentală este defi nirea clară a activităţii de bază a fi rmei. Ceea ce constituie activitate de bază, de exploatare, conform obiectului principal de activitate, pentru o anumită fi rmă poate constitui o activitate conexă, tară o relevanţă deosebită, pentru o alta. De asemenea, necesarul de fond de rulment de exploatare poate fi interpretat în mod independent de valorile înregistrate de ceilalți indicatori de analiză funcțională a bilanțului. într-o primă etapă, prin compararea indicatorului înregistrat la un moment dat (NFRt) cu zero se pot emite două ipoteze. a) NFRt > 0 Poate constitui o situație normală în cazul în care se situează la niveluri rezonabile, concordante cu specifi cul domeniului de activitate. Poate fi interpretată ca o stare anormală în cazul în care reprezintă efectul existenței unor stocuri prea ridicate, al existenței unor clienți litigioși sau a unor datorii de exploatare prea reduse. b) NFRt < 0 Poate constitui o stare extrem de favorizantă, în cazul în care este efectul unui ciclu de fabricație optim și al unei politici a termenelor de plată a furnizorilor în raport cu cele de încasare a clienților avantajoase pentru fi rmă. Poate fi efectul unei restrângeri a nivelului de activitate a fi rmei, manifestată printr-o reducere a stocurilor și creanțelor (nu se mai produce și nu se mai

vinde, deci nivelul stocurilor și creanțelor este redus), concomitent cu existența

unor restanțe de plată a datoriilor de exploatare.


Fondul de rulment net global (FRNG) este defi nit ca diferență între capitalurile permanente și activele imobilizate și arată soliditatea fi nanciară a fi rmei. Pentru evidențierea stării de echilibru general la nivelul fi rmei se poate calcula trezoreria netă. Formula de calcul pentru Trezoreria netă este:

Trezoreria netă = Fond de rulment net global - Necesar de fond de rulment

Capitalul de lucru net este determinat ca diferență între activele circulante și pasivele pe termen scurt.

Modalități de analiză a performanțelor fi nanciare ale societății

comerciale

• Soldurile intermediare de gestiune

În analiză indicatorii care sunt utilizaţi pentru efectuarea contului de rezultate. Primul sold intermediar de gestiune îl reprezintă marja comercială. Marja comercială raportată la costul mărfurilor vândute reprezintă practic adaosul comercial practicat de fi rmă. In aceste condiţii se poate identifi ca politica practicată de fi rmă: preţuri mari -rulaj încet sau preţuri mici - viteză rapidă de rotaţie a mărfurilor. Teoria calcul al soldurilor intermediare de gestiune este aceea a cascadei: fi ecare sold intermediar de gestiune se bazează pe cel anterior calculat. Următorul sold este reprezentat de va loarea adăugată , cuantifi când exact plusul de valoare adăugat de fi rmă prin activitatea desfăşurată. Relaţia de calcul pentru Valoarea adăugată este:

Valoarea adăugată = Marja comercială + Producția vândută + Venituri

din producția stocată + Venituri din producția de imobilizări - Cheltuieli

cu materiile prime - Cheltuieli cu materiale consumabile - Cheltuieli cu

energia și apa - Cheltuieli cu lucrări și servicii executate de terți

Valoarea adăugată poate fi interpretată şi ca un potenţial de remunerare a stakeholderilor din cadrul fi rmei, înţelegând prin acest termen investitorii de capital şi angajaţii, la care se adaugă statul. Fluxurile prin care sunt remuneraţi aceşti parteneri ai întreprinderii şi care se deduc treptat din valoarea adăugată creată sunt următoarele: cheltuielile de personal, ce asigură remunerarea salariaților implicați în desfășurarea procesului de producție; impozitele și taxele, ce revin statului ca plată pentru asigurarea cadrului de desfășurare a activității întreprinderii; amortizarea, o cheltuială calculată de întreprindere în scopul asigurării reînnoirii capacităților actuale de producție; cheltuielile


fi nanciare, reprezentând dobânzile ce revin creditorilor pentru creditele pe

care aceștia le acordă în scopul fi nanțării afacerii; profi tul net (nerepartizat sau distribuit ca dividende), prin care se remunerează proprietarii întreprinderii pentru capitalurile pe care aceștia le-au avansat în afacere. Fluctuaţiile înregistrate la nivelul procentelor de repartiţie au ca factori determinanţi: evoluția sortimentelor de produse realizate și comercializate de către întreprindere; evoluția tehnologiilor; evoluția volumului de producție; evoluția productivității; evoluția prețurilor.

• Capacitatea de autofi nanțare

Alături de soldurile intermediare de gestiune, în analiză este utilizat indicatorul capacitate de autofi nanţare, exprimând în termeni monetari capacitatea fi rmei de a-şi asigura dezvoltarea prin mijloacele fi nanciare proprii. Literatura de specialitate a consacrat două metode de calcul al acesteia, cunoscute sub denumirea de metodă substractivă, respectiv metodă adiţională. Indicator calculat pe baza contului de rezultate, capacitatea de autofi nanţare exprimă practic o diferenţă între veniturile încasabile ale fi rmei şi cheltuielile plătibile ale acesteia. Capacitatea de autofi nanţare nu poate evidenţia situaţia încasărilor şi a plăţilor efective cu aceeaşi claritate ca şi o situaţie a trezoreriei, dar, în absenţa altor surse de informare, se poate constitui ca o posibilă aproximare a situaţiei acestora. Din punct de vedere , rezultă ca un indicator măsoară numerarul potenţial creat de întreprindere prin intermediul activităţii sale, în determinarea sa nu se iau în calcul elementele de venituri şi cheltuieli.De asemenea din trezoreria fi rmei nu sunt intrări sau ieșiri de numerar al fi rmei.În această categorie intră toate veniturile şi cheltuielile calculate de întreprindere cu amortizarea şi provizioanele pentru evidenţierea uzurii sau a deprecierii valorii activelor din proprietatea sa. Metoda substractivă porneşte de la ideea de bază a capacităţii de autofi nanţare a fi rmei (CAF), şi anume de nivel potenţial al resurselor de fi nanţare, dat de veniturile încasabile şi cheltuielile plătibile. Relaţia de calcul pentru Capacitatea de autofi nanţare este:

CAF = Venituri încasabile - Cheltuieli plătibile

CAF = Rezultatul net al exerciţiului fi nanciar -Veniturile din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital -

Veniturile din subvenţii pentru investiţii + Ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale + Ajustarea valorii activelor circulante + Ajustări

privind provizioanele pentruriscuri şi cheltuieli + Cheltuielile privind activele cedate şi alte operaţii de capital


Formula de calcul pentru autofi nanţare este:

Autofi nanţarea = CAF - Dividende - Cota managerului -Participarea

salariaţilor Ia profi t

• Aspecte privind pragul de rentabilitateAnaliza performanţelor întreprinderii are în vedere şi calculul pragului de rentabilitate. Calculul are ca principal resort proporţia cheltuielilor variabile, respectiv a celor fi xe în totalul cheltuielilor implicate de desfăşurarea activităţii întreprinderii. Analiza dimensiunii cheltuielilor fi xe constituie punctul de pornire al analizei pragului de rentabilitate şi a efectului de levier al exploatării.Rentabilitatea este reprezentată de cantitatea de produse, ceea ce îndeplinește întreprinderea, dar și ceea ce rezultă din vânări. Pragul de rentabilitate este reprezentat de următoarea formulă:

� ��

� � ��

unde: CApr = cifra de afaceri; Ch.F = mărimea cheltuielilor fi xe implicate; v = ponderea cheltuielilor variabile. Atunci când se doreşte calcularea producţiei necesare de realizat trebuie făcută pentru ca societatea să obțină profi t. Levierul operaţional măsoară variabilitatea rezultatului de exploatare în raport cu cifra de afaceri.

Modalități de analiză a activității întreprinderii pe baza vitezei

de rotație

• Vitezele de rotație și cifra de afaceri

Termenul de activitate a întreprinderii este sufi cient de general pentru a nu afi rma practic nimic în legătură cu conţinutul său economic. In aceste condiţii considerăm necesară defi nirea acestuia în concordanţă cu majoritatea lucrărilor de specialitate elaborate de autorii de prestigiu din domeniul fi nanţelor corporative, terminologie ce a fost adoptată şi în legislaţia din România. Prin indicatori de activitate înţelegem indicatorii ce cuantifi că viteza de intrare sau de ieşire a numerarului, implicându-se desfășurarea afacerii şi, corespunzător interpretările lor. Prin extensie, se poate realiza o analiză similară şi pentru cazul celorlalte posturi bilanţiere, în special a imobilizărilor. Cu alte cuvinte, scopul de bază al indicatorilor de activitate este cel de cuantifi care a vitezei cu care o anumită categorie de active parcurge


circuitul bani - produs - bani, regăsindu-se în fi nal, prin intermediul proceselor de producţie sau comercializare la care participă, în valoarea produselor sau mărfurilor oferite spre vânzare. Viteza cu care aceste elemente bilanţiere - ce

pot fi privitedatorită alocărilor, cât şi al surselor de fi nanţare - se transformă în lichidităţi diferă în funcţie de tipul activelor, de ramura economică în care fi rma analizată acţionează, dar şi de modul în care acestea sunt utilizate, respectiv de capacitatea managementului fi rmei de a le gestiona. O viteză mai ridicată poate certifi ca faptul că fi rma funcţionează (pe segmentul analizat) mai efi cient. În general se consideră că întreprinderile, au acceptul de a practica doar politici fundamentale la vânzări. Principalele rate de apreciere a nivelului de performanţă a activităţii întreprinderii sunt ratele de rotaţie a elementelor bilanţiere prin cifra de afaceri. Numărul de rotaţii (Nr) prin cifra de afaceri se calculează după relaţia:

��

��

unde: CA = cifra de afaceri aferentă perioadei analizate.

Indicatorul exprimă de fapt de câte ori un element de activ sau de pasiv se transformă în lichidităţi pe parcursul perioadei de gestiune analizate. Indicatorii număr de rotaţii se pot calcula pentru toate posturile de activ şi, respectiv, de pasiV ale întreprinderii. Ca observaţie, se poate sesiza că, pentru anumite posturi de bilanţ, calculul acestor indicatori de rotaţie nu are un conţinut economic: pentru disponibilităţile în casă şi în bancă, la vedere, un astfel de indicator ar exprima de câte ori se transformă în lichidităţi, pe parcursul unui exerciţiu, lichidităţile, evident fară logică; pentru capitalul social al fi rmei, cât timp acesta are, cel puţin teoretic, o exigibilitate nulă, calculul unui număr de rotaţii nu are de asemenea conţinut economic. Indicatorii de rotaţie se pot exprima şi în număr de zile, respectiv ca durate în care postul analizat de activ sau de pasiv se transformă în lichidităţi. Valorile indicatorilor din bilanţ sunt prezentate la nivelul valoric înregistrat, de regulă, la sfârşitul exerciţiului fi nanciar. Din acest motiv, mai ales în cazul în care întreprinderea acţionează într-un sector de activitate infl uenţat semnifi cativ de sezon, dimensiunea înregistrată în bilanţ nu refl ectă situaţia caracteristică fi rmei pentru întreaga perioadă. Principalele rate de rotaţie utilizate în analiza fi nanciară sunt cele referitoare la activul (pasivul) total, la activele imobilizate, la stocuri, la creanţe şi la decontările cu furnizorii.


Rata de rotaţie a activului (pasivului) se poate calcula din relaţiile:�

��

� �

�

Aceşti indicatori exprimă efi cienţa utilizării activelor (pasivelor) fi rmei și se poate calcula conform relației:

�

��!��"�� !��"��

� # $%&�

�

�

sau

��

��!��"��

Interpretarea tuturor ratelor de rotaţie trebuie să respecte aceleaşi principii ca şi indicatorii calculaţi mai sus. Ratele de rotaţie a activelor imobilizate evaluează efi cacitatea managementului activelor imobilizate , datorită faptului că cifra de afaceri poate stârni prin măsurarea valorii un volum de active imobilizate. Rata de rotaţie a stocurilor constituie unul dintre cei mai relevanţi indicatori legaţi de activitatea întreprinderii. în condiţiile desfăşurării unei activităţi efi ciente, este recomandabil ca durata de rotaţie a stocurilor să fi e limitată ia nivelul duratei normale de rotaţie a ciclului de producţie. Aceasta reprezintă o durată normală cumulată a perioadelor de stocare a materiilor prime şi materialelor necesare, a perioadei ciclului de producţie şi a perioadei de formare a loturilor de produse fi nite ce trebuie livrate clienţilor. În general, pentru a avea o viziune cât mai cuprinzătoare asupra efi cienţei fi ecărui compartiment al fi rmei afl at în legătură cu stocurile, este necesar calculul unor rate de rotaţie pentru fi ecare categorie de stocuri relevantă, în principal pentru cele patru categorii fundamentale: de materii prime şi materiale, de produse în curs de fabricaţie, de produse fi nite, de mărfuri. Efi cienţa cererii fi ecărei categorii de stocuri poate fi atribuită: stocurile de materii prime, directorului de marketing (responsabilul cu aprovizionările); stocurile de produse în curs de fabricație, directorului de producție; stocurile de produse fi nite și de mărfuri, directorului de marketing (responsabilul cu vânzările). Rata de rotaţie a debitelor-clienţi (RRDC) constituie un indicator relevant pentru întreprinderile realizatoare de vânzări. Cu ajutorul acestui indicator se poate aprecia efi cacitatea întreprinderii în colectarea creanţelor sale.


Rata de rotaţie creditelor-furnizori (RRCF) exprimă perioada medie în care se realizează plăţile faţă de furnizori. Spre deosebire de indicatorii calculaţi în legătură cu posturile de activ, o durată de rotaţie îndelungată este avantajoasă pentru fi rmă cât timp nu afectează relaţiile cu furnizorii.

• Analiza vitezei de rotație utilizând structura valorică a cifrei de afaceri

Conform interpretării duratei de rotaţie a imobilizărilor, ar rezulta că într-un anumit timp se poate face reînnoirea completă a acestui post bilanţier, în condiţiile în care întreaga cifră de afaceri ar fi alocată pentru această destinaţie. Pentru fi ecare post bilanţier se poate calcula o anumită rată de rotaţie specifi că, mult mai relevantă decât ratele de rotaţie prin intermediul cifrei de afaceri. Din punct de vedere conceptual, vom defi ni duratele de rotaţie calculate în funcţie de cifra de afaceri durate de rotaţie globale, iar pe cele calculate în funcţie de o componentă a acesteia — durate de rotaţie parţiale. Pentru identifi carea elementelor componente ale cifrei de afaceri corespunzătoare fi ecărui element bilanţier este util de urmărit structura costurilor de achiziţionare, de prelucrare sau de livrare a elementelor de activ, a ciclurilor de producţie la care elementul respectiv de activ participă, iar pentru cele de pasiv - modalitatea de recuperare a fondurilor investite. între elementele din bilanţ şi componentele cifrei de afaceri, necesare calculului duratelor de rotaţie, se poate sesiza întotdeauna o legătură logică. Redăm schematic câteva exemple de corelaţii ce se stabilesc între elementele din bilanţ şi componentele valorice ale cifrei de afaceri :

Element din bilanț Componenta cifrei de afaceri

Imobilizări Cheltuieli cu amortizarea

Stocuri de materii prime Cheltuieli cu materiile prime

Stocuri de producție neterminată Costul aferent produselor neterminate

Stocuri produse fi nite Costul de producție (produse fi nite)

Creanțe Încasări +TVA aferente vânzărilor pe credit comercial

Datorii bancare pe termen lung Rata de rambursare a datoriilor fi nanciare

Furnizori Cheltuieli cu frunizorii,pentru cumpărările pe credit

Decontări cu bugetului statului Impozite și taxe (inclusiv impozitul pe profi t)

Decontări cu salariații Cheltuieli cu personalul

Pornind de la corelaţiile de mai sus, se obțin observaţii pentru o serie

de ordin practic: în cazul în care există această posibilitate, este recomandată

utilizarea mărimilor medii pentru posturile bilanţiere; în cazul în care se


doreşte cunoaşterea duratei de rotaţie a stocurilor, relaţia de calcul va fi pusă în practică. Dacă durata luată în considerare ar fi fost de 365 de zile, s-ar fi realizat o supradimensionare a duratei, fără un fundament economic . • Posibilități de accelerare a vitezelor de rotație a elementelor de activ

Analiza activităţii fi rmei evidenţiază starea de performanţă a managementului sau a anumitor compartimente ale acesteia. Menţionăm că lista prezentată în continuare este numai exemplifi cativă, şi în nici un caz exhaustivă. In faza aprovizionării cu materii prime, materiale etc, se pot menţiona: creșterea operativității; selectarea furnizorilor astfel încât să se renunțe la cei care nu livrează materiile prime sau materialele conform termenelor stipulate în contract; eliminarea stocurilor create peste nivelul efectiv necesar desfășurării procesului de producție conform unei viteze normale; fundamentarea necesarului de materii prime în concordanță cu cererea actuală și potențială privind produsele fabricate etc. În faza producției se vor urmări: stabilirea unor fl uxuri raționale de fabricație; folosirea integrală a timpului normal de lucru; perfecționarea califi cării personalului în concordanță cu munca prestată; mecanizarea, automatizarea şi robotizarea proceselor de fabricaţie etc. În legătură cu etapa comercializării produselor fi nite se poate acţiona pentru: fabricarea produselor fi nite și este asigurată desfacerea acestora; livrarea rapidă a produselor fi nite etc. în ceea ce priveşte creanţele, de multe ori fi rma este nevoită să accepte termene de plată mai relaxate, pentru a crea un grad de atractivitate suplimentar contractelor şi pentru a-i convinge astfel pe cât mai mulţi potenţiali clienţi să apeleze la serviciile sau produsele acesteia. Cu toate acestea este recomandabilă eliminarea din sfera clienţilor a celor ce au creat difi cultăţi la încasare în trecut.

• Prognoza unor indicatori fi nanciari pe baza ratelor de rotaţie

Duratele de rotaţie prezentate constituie un instrument util pentru aprecierea nivelului de performanţă a managementului întreprinderii. Alături de acest rol, duratele de rotaţie constituie un mijloc de prognoză a nivelului elementelor bilanţiere de activ şi de pasiv. Practic, prin intermediul acestor indicatori se poate realiza previzionarea necesităţilor de fi nanţare pentru exerciţiul fi nanciar viitor şi a unei anumite părţi a resurselor de fi nanţare a acestora. Pentru o întreprindere se poate realiza o prognoză a cifrei de afaceri. în condiţiile în care durata de rotaţie a anumitor elemente de activ se menţine la nivelul- înregistrat în exerciţiul anterior.


Concluzii

Din studiul efectuat se desprinde concluzia că o societate comercială trebuie să-și măsoare performanța fi nanciară așa încât să cunoască capacitatea sa de evoluție în perioada următoare. Această analiză se face pe seama unor indicatori sau un sistem de indicatori care relevă în mod complex situația fi rmei și capacitatea ei de a regenera profi t și pentru a putea să-și desfășoare o activitate de creștere economică în perioada următoare. De asemenea, viteza de rotație a capitalurilor de care dispune o societate comercială este important și prin indicatorii ce se calculează, dau o anumită semnifi cație a evoluției în perioada următoare. Analiza prin metode și modele statistico-econometrice este utilă pentru că dă o imagine complexă asupra performanței fi nanciare a societății, dar mai ales, asupra perspectivei acesteia de a se dezvolta în perioada următoare.

Bibliografi e

1. Anghel, M.G., Calotă, L.M. (2016). Statistical-econometric model used in performance analysis of the company. Romanian Statistical Review, Supplement, 10, 33-40

2. Anghel, M.G. (2013). Identifi cation of fi nancial instruments – important step in building portfolios. Romanian Statistical Review, 9, 52-65

3. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2019). Modelare economică. Teorie şi studii de

caz, ediția a doua, revizuită și adăugită, Editura Economică, Bucureşti

4. Anghelache, C., Anghel, M.G., Bodo, G. (2017). Theoretical aspects of the role

of information in the process of decisions/risks modeling. Romanian Statistical

Review, Supplement, 6, 102-111

5. Anghelache, C., Anghelache, G.V., Kralik, L. (2012). Model for the Analysis of the

Commercial Company Performance. Romanian Statistical Review Supplement,

april, 269-279

6. Anghelache, C. (2006). Elemente privind managementul fi nanciar, Editura Artifex,

București

7. Anghelache, G.V., Anghelache, C. (2009). Risk and profi tability – Basis of the

fi nancial analysis. Metalurgia Internaţional, XIV, 12 Special Issue, Editura

ştiinţifi că F.M.R., 120-121 8. Behrens, J. (2015). A Lack of Insight: An Experimental Analysis of R&D Managers’

Decision Making in Innovation Portfolio Management. Creativity and Innovation

Management, 25 (2), 239-250

9. Davis, S., Faberman, J., Haltiwanger, J. (2006). The fl ow approach to labor markets:

New data sources and micro-macro links. Journal of Economic Perspectives, 20

(3), 3 – 26

10. Doepke, M., Schneider, M. (2017). Money as a Unit of Account. Econometrica,

85, 1537-1574

11. Dumbravă, M. (2010). Analiza performanţei fi rmei. Metode şi modele, Editura Economică, Bucureşti

12. Ganguly, A., Nilchiani, R., Farr, J.V. (2009). Evaluating agility in corporate

enterprises. International Journal Production Economics, 118 (2), 410-423


13. Lemieux, T., MacLeod, B., Parent, D. (2009). Performance Pay and Wage

Inequality. The Quarterly Journal of Economics, 124 (1), 1-49

14. Levratto, N., Tessier, L. (2016). Business angels et performance des entreprises:

une analyse empirique sur données françaises. Innovations, 49 (1),141-176

15. Slade, M. (2004). Models of Firm-Level Profi tability. International Journal of

Industrial Organization, 22, 289-308

metode i modele utilizate în măsurarea performanelor ﬁ ... · deciziile, o caracterizare cât...

Documents