meşteşugul olăriei în secolele ii-v în spaţiul dintre carpaţi şi prut

ACADEMIA ROMÂNĂ Institutul de arheologie "Vasile Pârvan"

Bucureşti

Ruxandra Alaiba

Meşteşugul olăriei în secolele II-Vîn spaţiul dintre Carpaţi şi Prut

Traducere în engleză: Coralia Costaş

Editura Junimea,Iaşi 2008

Coperţile I şi IV: Banca Gară - Şapte case. Atelier de olărie.1st and 4th covers: Banca Gară - Şapte case. The pottery workshop

Editura Junimea, Iaşi - ROMÂNIABd. Carol I, nr. 3-5, cod. 700506,tel./fax: 0232-410427e: mail: [email protected]

S.C. "IRIMPEX" S.R.L. BârladStr. C-tin Hamangiu nr. 15Ionel Irimia: tel. / fax 0742040097 / 40235 415669E-mail: [email protected]

Editura răspunde la comenzi în limita tirajului disponibilThe publishing house takes orders according to the available stock.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiALAIBA, RUXANDRA ELENA

Meşteşugul olăriei în secolele II-V în spaţiul dintre Carpaţi şi Prut /Ruxandra Alaiba – Iaşi, Junimea, 2008.ISBN 978-973-37-1325-8

666.64(498)”01/04”

© Reproducerea în orice formă, inclusiv prin fotocopiere, fără acordul scris al editurii, intrăsub incidenţa legii drepturilor de autor.

© All rights reserved. No part of this publication may be reproduced, or transmitted, in anyform or by any means, without the prior permission of the publishing house, or as expresslypermitted by law or under terms agreed with the appropriate reprographic rights organization.

Tehnoredactare computerizată / Computer typewriting by Vasile V. Alaiba

mailto:[email protected]

mailto:[email protected]

ROMANIAN ACADEMY"Vasile Pârvan" Archaeology Institute Bucharest

Ruxandra Alaiba

The Pottery Craft During the 2rd–5th Centuries

Throughout the Space Between the Carpathians and the Prut

Translated by Coralia Costaş

Junimea Publishing HouseIaşi 2008

CNCSIS Grant no. 517

Dedicăm această cartecelor care s-au ostenit să scrie despre vechile cuptoare de olărie.

We dedicate this bookto all those who ever wroteabout the old pottery kilns.

5

SumarCuvânt înainte / Forward ...................................................................................................................................................9Introducere / Introduction ................................................................................................................................................11I. Cadrul geografic şi resursele naturale în spaţiul dintre Carpaţi şi Prut / Geographic framework and

natural resources in space between the Carpathians and the Prut........................................................................16Evoluţia climei în prima jumătate a mileniului I/Evolution of the Climate During the First Half of the First Millennium.....18II. Istoricul cercetărilor / History of the Research .....................................................................................................23III. Tehnici de pregătire a vaselor / Preparatory Techniques of Pot Making ….....................................................37

Unelte pentru modelat şi ornamentat ceramica/Tools for modeling and ornamenting the pottery .......................37• Surse de materii prime/Sources of raw materials. Extragerea şi prepararea argilei/Clay extraction and preparation 38• Frământarea / Working the clay; Dospirea / The maturing; Incluziuni / Aggregates .............................................39• Modelarea ceramicii / The modeling ...................................................................................................................... 40• Finisarea ceramicii şi ornamentarea / The Finishing of the pottery and the ornaments ..........................................40• Îmbăierea - acoperirea cu angobă / The Immersion - Covering in slip. Uscarea / The drying …..........................41• Ateliere / Workshops ..............................................................................................................................................41• Atelierul de olărit de la Banca Gară - Şapte case / The pottery workshop of Banca Gară - Şapte case ................42

IV. Tehnici de ardere a vaselor / IV. Techniques of pot firing ...................................................................................49Instalaţii de ars ceramica / Installations for firing ceramic ware ...............................................................................50Gropi de ars ceramica p.Hr. / Pits for firing ceramic ware AD...................................................................................50Cuptoare cu o cameră din secolele II-IV / One chamber - kilns of the 2nd–4th centuries AD .....................................51Cuptoare cu două camere din secolele III a.Hr.-V. p.Hr./Two chamber kilns of the 3th century BC–5th century AD . 51Capacitatea cuptoarelor / Capacity of the kilns .........................................................................................................51Specificul cuptoarelor performante ............................................................................................................................52

V. Sistemului de construcţie şi tehnica de funcţionare a cuptoarelor performante / Construction system andfunctioning technique of the highly efficient kilns .................................................................................................56- Structura cuptoarelor performante /Structure of the highly efficient kilns ..............................................................56- Focăria / The firing place. Gura de alimentare / The feeding mouth ......................................................................57- Camera de ardere a vaselor / The pot firing chamber. Grătarul / The perforated plate.............................................57- Încăperea de acces la cuptor / The Access room of the kiln ....................................................................................58- Poziţia socială a olarului ? Cine realiza ceramica ? /The potter’s social position? Who created the ceramic ware?

VI.Tipologia cuptoarelor performante / Typology of the highly efficient kilns ........................................................66• Cuptoare în focar cu pilon central / Kilns with a central pillar in the fireplace ....................................................66• Cuptoare în focar cu perete median / Kilns with a median wall in the fireplace ................................................66• Cuptoare cu focăria liberă / Kilns with open fireplace …....................................................................................67

VII. Consideraţii generale / General considerations .................................................................................................70Anexe /Anexes Anexa/Anexe I. Gropi de ars ceramica / Pits for firing ceramics

1. Arpaşu de Sus - Cetăţuia, jud. Sibiu, secolele I a.Hr.-I. p.Hr., cercetări arheologice Mihai Macrea ....................86Arpaşu de Sus - Cetăţuia, Sibiu county, 1th century BC-1th century AD, archaeological researches Mihai Macrea 86

2. Poiana - Cetate, jud. Galaţi, secolul al III-lea a.Hr., cercetări arheologice Radu Vulpe, Ecaterina Vulpe ...........87Poiana - Cetate, Galaţi county, 3th century BC, archaeological researches Radu Vulpe, Ecaterina Vulpe ...........87

3. Dumbrava - Căprărie, jud. Iaşi, secolele I-II p.Hr., cercetări arheologice Silviu Sanie, Şeiva Sanie ...................87Dumbrava - Căprărie, Iaşi county, 1rd–2th centuries AD, archaeological researches Silviu Sanie, Şeiva Sanie ..87

4. Poiana - Varniţă, Dulceşti, jud. Neamţ, secolele II-III p.Hr., cercetări Gheorghe Bichir ......................................87Poiana - Varniţă, Dulceşti, Neamţ county, 2rd–3th centuries AD, archaeological researches Gheorghe Bichir . . .87

5. Bârlad - Valea Seacă, jud. Vaslui, secolele IV-V p.Hr., cercetări arhelogice Vasile Palade ................................88Bârlad - Valea Seacă, Vaslui county, 4rd-5th century AD, archaeological researches Vasile Palade ....................88

Anexa/Anexe II. Cuptoare contemporane de ars ceramica / Contemporary pottery kilns, Marginea, Suceava ...891. Văleni - La Moară, jud. Bacău, secolele II-III p.Hr., cercetări arheologice Vasile Ursache ................................89

Văleni - La Moară, Bacău county, 2rd–3th centuries AD, archaeological researches Vasile Ursache ..................892. Biharea - Grădina CAP Baraj, jud. Bihor, secolele II-III, cercetări arheologice Sever Dumitraşcu ....................89

Biharea - Grădina CAP Baraj, Bihor county, 2rd–3th centuries AD, archaeological researches Sever Dumitraşcu. 893. Bălteni - Gârla Strâmbu, jud. Buzău, secolul al III-lea p.Hr., cercetări arheologice Ion T. Dragomir .................89

Bălteni - Gârla Strâmbu, Buzău county, 3th century AD, archaeological researches Ion T. Dragomir ...............894. Voetin - La curte, jud. Vrancea, secolul al IV-lea p.Hr., cercetări arheologice Anton Paragină, Victor Bobi .....90

Voetin - La curte, Vrancea county, 4th century AD, archaeological researches Anton Paragină, Victor Bobi ....905. Cavadineşti - Râpa Glodului, jud. Galaţi, secolele III-IV p.Hr., cercetări arheologice Ion T. Dragomir .............91

Cavadineşti - Râpa Glodului, Galaţi county, 3rd–4th centuries AD, archaeological researches Ion T. Dragomir 91

6

6. Iaşi - Nicolina, jud. Iaşi, secolul al IV-lea p.Hr., cercetări arheologice Ion Ioniţă ................................................92Iaşi - Nicolina, Iaşi county, 4th century AD, archaeological researches Ion Ioniţă ..............................................92

Anexa/Anexe III.Cuptoare de olărie cu o cameră secolele II-III p.Hr/One-chamber pottery kilns 2rd–3th centuries .93Anexa/Anexe IV. Ateliere şi cuptoare de olărie cu două camere suprapuse, secolele III a.Hr.-I p. Hr.

Workshops and pottery firing kilns with two overlapped chambers, 3rd century BC- 1st century AD .............941. Poiana - Cetate, jud. Galaţi, sec. III a.Hr., cercetări arheologice Radu Vulpe şi Ecaterina Vulpe ........................94

Poiana - Cetate, Galati county, 3th century BC, archaeological researches Radu Vulpe and Ecaterina Vulpe ....942. Tomeşti, sec. III-II a.Hr., perioada geto-dacică, semnalare Vasile Chirica, Marcel Tanasachi ............................95

Tomeşti, 3rd-2th centuries, Geto-Dacian period, signaled Vasile Chirica, Marcel Tanasachi ...............................953. Pădureni Jariştea - Piţigoi, jud. Vrancea, sec. I a.Hr.-I p.Hr., cercetări arheologice Victor Bobi, Ion Cernat .....95

Pădureni Jariştea - Piţigoi, 1rdcentury BC–1th century AD, archaeological researches Victor Bobi, Ion Cernat . .954. Poiana - Silişte, jud. Neamţ, secolul I p.Hr., cercetări arheologice Gheorghe Bichir ...........................................97

Poiana - Silişte, Neamţ county, 1th century AD, archaeological researches Gheorghe Bichir .............................975. Piatra Neamţ - Bâtca Doamnei, sec. I a.Hr.-I p.Hr., cercetări Constantin Matasă, Ioana şi Mihai Zamoşteanu ...98

Piatra Neamţ - Bâtca Doamnei, 1rdBC–1thAD centuries, researches C. Matasă, I. and M. Zamoşteanu .............98Anexa/Anexe V. Ateliere şi cuptoare de olărie cu două camere suprapuse, secolele II-III

Workshops and pottery firing kilns with two overlapped chambers, 2rd–3th centuries AD................................99Judeţul / County Buzău 1. Izvoru Dulce - Borcăniţa, sec. II-III p.Hr., cercetări arheologice M. Em. Constantinescu ...................................99

Izvoru Dulce - Borcăniţa, 2rd–3th centuries AD, archaeological researches M. Em. Constantinescu ..................992. Bălteni - Gârla Strâmbu, sec. III- IV, cercetări arheologice Ion T. Dragomir ....................................................103

Bălteni - Gârla Strâmbu, 3rd–4th centuries AD, archaeological researches Ion T. Dragomir .............................105Judeţul / County Vrancea

3. Ţifeşti - La Grigoreşti, sec. III, cercetări arheologice Sebastian Morintz, Nicolae Harţuchi ..............................107Ţifeşti - La Grigoreşti, 3th century AD, archaeological researches Sebastian Morintz, Nicolae Harţuchi ........108Judeţul / County Neamţ

4. Văleni - La Moară, jud. Bacău, secolele II-III p.Hr., cercetări arheologice Vasile Ursache ..............................108Văleni - La Moară, Bacău county, 2rd–3th centuries AD, archaeological researches Vasile Ursache ................108

5. Cucoşeni - Butnăreşti, secolele II-III p.Hr., cercetări Gheorghe Bichir ..............................................................109Cucoşeni - Butnăreşti, 2rd–3th centuries AD, archaeological researches Gheorghe Bichir ................................113

6. Piatra Neamţ-Dărmăneşti, secolul III p.Hr., cercetări arheologice Constantin Matasă, Ioana şi Mihai Zamoşteanu115Piatra Neamţ - Dărmăneşti, 3th century AD, researches Constantin Matasă, Ioana and Mihai Zamoşteanu .....116

Judeţul / County Suceava7. Şcheia - Siliştea, secolul al III-lea p. Hr., cercetări arheologice Gr. Foit ............................................................117

Şcheia - Siliştea, 3th century AD, archaeological researches Gr. Foit ................................................................119Ateliere şi cuptoare de olărie cu două camere suprapuse, secolele III-V

Workshops and pottery firing kilns with two overlapped chambers, 3rd–5th centuries AD..............................121Judeţul / County Buzău 8. Gherăseni - Lacul Frâncului, secolul al IV-lea p.Hr., menţionat Gheorghe Diaconu .........................................121

Gherăseni - Lacul Frâncului, 4th century AD, signaled Gheorghe Diaconu ......................................................121Judeţul / County Vrancea 9. Dumbrăveni, secolul al IV-lea p.Hr., cercetări arheologice Maria Comşa ..........................................................121

Dumbrăveni, 4th century AD, archaeological researches Maria Comşa .............................................................122Judeţul / County Galaţi 10. Stoicani - Poarta Ţarinii, secolul al IV-lea p.Hr., cercetări arheologice Ionel Bauman ....................................122

Stoicani - Poarta Ţarinii, 4th century AD, archaeological researches Ionel Bauman ........................................123Judeţul / County Vaslui 11. Siliştea - Muncelu, prima jumătate a secolului al IV-lea p.Hr., cercetări arheologice Ion Ioniţă ......................123

Siliştea - Muncelu, the first half of the 4th century AD, archaeological researches Ion Ioniţă ..........................12412. Bârlad - Valea Seacă, secolul al IV-lea p.Hr., cercetări arheologice Vasile Palade ..........................................125

Bârlad - Valea Seacă, 4th century AD, archaeological researches Vasile Palade ..............................................12613. Zorleni - Fântânele, secolul al IV-lea p.Hr., cercetări arheologice Vasile Palade ............................................127

Zorleni - Fântânele, 4th century AD, archaeological researches Vasile Palade .................................................13214. Banca - Sat, secolul al IV-lea, cercetări arheologice Vasile Palade, Nicoleta Ciucă ........................................133

Banca - Sat, 4th century AD, archaeological researches Vasile Palade, Nicoleta Ciucă ....................................13415. Banca Gară - Şapte case, secolele IV-V, cercetări arheologice Ruxandra Alaiba .............................................134

Banca Gară - Şapte case, 4rd-5th centuries AD, archaeological researches Ruxandra Alaiba ............................15116. Şuletea, Fedeşti, secolul al IV-lea, cercetări arheologice Vasile Palade ...........................................................155

Şuletea, Fedeşti, 4th century AD, archaeological researches Vasile Palade .......................................................155

7

17. Berezeni - Vicoleni, secolul al IV-lea, cercetări arheologice Ghenuţă Coman ..................................................155Berezeni - Vicoleni, 4th century AD, archaeological researches Ghenuţă Coman .............................................155

18. Fereşti, secolul al IV-lea p.Hr., cercetări arheologice Ghenuţă Coman ............................................................155Fereşti, 4th century AD, archaeological researches Ghenuţă Coman .................................................................156

19. Dodeşti - Şipot şi Călugăreasca, secolul al IV-lea, cercetări arheologice Dan G. Teodor şi Cătălina Bloşiu . .156Dodeşti - Şipot and Călugăreasca, 4th century AD, archaeological researches Dan G. Teodor and Cătălina Bloşiu. 156

20. Poieneşti - Dealul Teilor, secolul al IV-lea, cercetări Radu Vulpe, Mircea Babeş, C. Cihodaru şi colaboratori156Poieneşti - Dealul Teilor, 4th century AD, researches Radu Vulpe, Mircea Babeş, C. Cihodaru and collaborators 157

Judeţul / County Iaşi 21. Isaiia - Satu Nou, secolele III-IV, cercetări arheologice Constantin Iconomu ..................................................158

Isaiia - Satu Nou, 3rd–4th centuries AD, archaeological researches Constantin Iconomu ...................................15822. Sârca - Pe linia ferată, secolul al IV- prima jumătate a secolului V p.Hr, cercetări arheologice Cătălina Bloşiu 158

Sârca - Pe linia ferată, 4rd– the first half of the 5th century AD, archaeological researches Cătălina Bloşiu ... .15823. Băiceni - Laiu II, secolul al IV-lea, cercetări arheologice, coordonator Mircea Petrescu-Dîmboviţa ..............158

Băiceni - Laiu II, 4th century, archaeological researches, coordonate Mircea Petrescu-Dîmboviţa ..................15824. Băiceni - Silişte, secolul al IV-lea, cercetări arheologice Ion Ioniţă, Vasile Palade, Virgil-Mihăilescu Bîrliba ....158

Băiceni - Silişte, 4th century AD, researches Ion Ioniţă, Vasile Palade and Virgil-Mihăilescu Bîrliba ............15925. Glăvăneştii Vechi - La Ghilitoare, secolul al IV-lea, cercetări arheologice Ion Nestor şi colaboratori ...........159

Glăvăneştii Vechi - La Ghilitoare, 4th century AD, archaeological researches I. Nestor and collaborators .....16026. Iaşi - Nicolina, secolele IV-V p.Hr., cercetări arheologice Ion Ioniţă ...............................................................160

Iaşi - Nicolina, 4rd–5th centuries AD, archaeological researches Ion Ioniţă .......................................................160Judeţul / County Bacău 27. Ştefan cel Mare - Dealul Viorica, secolele III-IV, cercetări arheologice Constantin Eminovici, Ionel Bauman . . .162

Ştefan cel Mare-Dealul Viorica, 3rd–4th centuries, archaeological researches C. Eminovici, I. Bauman ............16228. Gutinaş, secolul al IV-lea, cercetări arheologice Ionel Bauman ........................................................................162

Gutinaş, 4th century AD, archaeological researches Ionel Bauman ...................................................................16229. Bacău - Curtea Domnească, secolele IV- V p.Hr., cercetări arheologice Ioan Mitrea, Alexandru Artimon ....163

Bacău - Curtea Domnească, 4rd–5th centuries AD, archaeological researches Ioan Mitrea, Alexandru Artimon164Judeţul / County Neamţ30. Costişa - Mănoaia, secolele IV-V p.Hr., cercetări Dan Gh. Teodor, Ion Mitrea, Mihai Zamoşteanu ...............165

Costişa - Mănoaia, 4rd–5th centuries AD, researches Dan Gh. Teodor, Ion Mitrea, Mihai Zamoşteanu ............165Judeţul / County Suceava31. Liteni, secolul al IV-lea, cercetări arheologice Emil Emandi ............................................................................166

Liteni, 4th century AD, archaeological researches Emil Emandi .......................................................................166Judeţul / County Botoşani 32. Truşeşti - Pe Cuha, secolele III-IV p.Hr., coord. Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Dan G. Teodor, Anton Niţu ...166

Truşeşti - Pe Cuha, 3rd–4th centuries AD, coord. Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Dan G. Teodor, Anton Niţu ....16733. Ionăşeni - Ţintirim, secolul al IV-lea p.Hr., cercetări arheologice Mircea Petrescu-Dîmboviţa ......................169

Ionăşeni - Ţintirim, 4th century AD, archaeological researches Mircea Petrescu-Dîmboviţa …........................16934. Botoşani - Dealul Cărămidăriei, secolul al IV-lea, cercetări arheologice Nicolae şi Emilia Zaharia, Simion Raţă..169

Botoşani - Dealul Cărămidăriei, 4th century AD, researches Nicolae and Emilia Zaharia, Simion Raţă .........17035. Huţanu - Saivan, secolul al IV-lea, cercetări arheologice Mariana Marcu, Napoleon Ungureanu .....................171

Huţanu - Saivan, 4th century AD, archaeological researches Mariana Marcu, Napoleon Ungureanu ..............17236. Vorniceni - Pod Ibăneasa, secolele III-IV p.Hr., semnalare Maria Diaconescu ...............................................173

Vorniceni - Pod Ibăneasa, 3rd–4th centuries AD, signaled by Maria Diaconescu ..............................................173Republica Moldova / Republic of Moldov37.Pruteni-Sub Dealul Babei, sec.III, săpături Vl. Vornic, N. Telnov, V. Bubulici, L.Ciobanu, S. Kurciatov,

publicare E. Nicolae ............................................................................................................................................173Pruteni - Sub Dealul Babei, 4th century, researches Vl. Vornic, N. Telnov, V. Bubulici, L. Ciobanu, S. Kurciatov,publicare E. Nicolae..............................................................................................................................................177

Anexa / Anexe VI. Analogii cu ţinuturile de la sud de Carpaţi / Analogies with regions of the south Carpathians . 180Judeţul Ilfov / County Ilfov1. Bucureşti - Căţelu Nou, secolele II-I a.Hr., cercetări arheologice Valeriu Leahu .........................................180

Bucharest - Căţelu Nou, 2nd–1st centuries BC, archaeological researches Valeriu Leahu ...............................1802. Bucureşti - Crângaşi, secolul al IV-lea, săpături Vlad Zirra, Margareta Tudor .............................................181

șBucharest - Crânga i, 4th century, excavations by Vlad Zirra, Margareta Tudor .............................................1813. Bucureşti - Fundenii Doamnei, secolul al IV-lea, săpături arheologice MIB, inedit .....................................182

Bucharest - Fundenii Doamnei, 4th century, archaeological excavations by MIB, novelty ...........................1824. Bucureşti, Străuleşti - Măicăneşti,- La Nuci, sec. III, săpături Margareta Constantiniu, Panait I. Panait .....183

Bucharest, Străuleşti - Măicăneşti,- La Nuci, 3th c., excavations by Margareta Constantiniu, Panait I. Panait ....184

8

5. Bucureşti - Dămăroaia, secolele VI-VII, săpături Dinu V. Rosetti ...............................................................185Bucharest - Dămăroaia, 6rd–7th centuries, excavations by Dinu V. Rosetti ...................................................185

6. Şindriliţa, cultura Sântana de Mureş, semnalare ............................................................................................186Şindriliţa, Sântana de Mureş culture, reported ................................................................................................186

Judeţul / County Dâmboviţa7. Târgovişte, Bucşani, secolele IV-V, săpături arheologice Luciana Oancea ..................................................186

Târgovişte, Bucşani, 3nd–4rd centuries AD, archaeological excavations by Luciana Oancea .........................1868. Mătăsaru, la sud-est de satul Păneşti, secolele III-IV, săpături Gh. Bichir, E. Popescu.................................186

Mătăsaru, la sud-est de satul Păneşti, 3rd-4th centuries, excavations Gh. Bichir, E. Popescu............................186Judeţul / County Ialomiţa9. Crăsanii de Jos - Piscu Crăsani, secolele II-I a.Hr., săpături Nicolae Conovici şi colaboratori ...................186

Crăsanii de Jos - Piscu Crăsani, 2nd–1st centuries BC, the excavations by Nicolae Conovici and colaborators . 18610. Răduleşti, jud. Ialomiţa, secolele II-III p.Hr., săpături arheologice Radu Vulpe ........................................186

Răduleşti, Ialomiţa county, 2nd–3rd centuries AD, archaeological excavations by Radu Vulpe ......................187Judeţul / County Călăraşi 11. Independenţa - Vatra satului, secolele III-IV, semnalare Bucur Mitrea, Nicolae Anghelescu ...................187

Independenţa - Vatra satului, 3nd–4rd centuries AD, specified by Bucur Mitrea, Nicolae Anghelescu ..........18712. Ileana - Podari, investigaţii de teren D. V. Rosetti ......................................................................................187

Ileana – Podari, discovered by the survey of D. V. Rosetti ............................................................................188Judeţul / County Giurgiu13. Popeşti - Nucet, secolele II-I a.Hr.-I p.Hr., cercetări Radu Vulpe ...............................................................188

Popeşti - Nucet, 2nd–1st centuries BC – 1st century AD, researches Radu Vulpe .............................................18814. Adunaţii Copăceni - La Porcărie, secolele III-IV p.Hr., săpături arheologice Vasile Barbu ......................188

Adunaţii Copăceni - La Porcărie, 3rd–4th centuries AD, archaeological excavations by Vasile Barbu ...........18915. Mironeşti - Giurgiu, secolul al IV-lea p.Hr., săpături arheologice Vasile Barbu ........................................190

Mironeşti - Giurgiu, 4th century AD, archaeological excavations by Vasile Barbu ........................................191Judeţul Olt / County Olt16. Romula - Reşca, secolele II-III, săpături Dumitru Tudor, Gheorghe Popilian şi colaboratori ....................192

Romula - Reşca, 2nd–3rd century AD, excavations by Dumitru Tudor, Gheorghe Popilian and colaborators . 19217. Sucidava - Celeiu, secolele II-IV, săpături Vasile Christescu, Dumitru Tudor şi colaboratori ...................193

Sucidava - Celeiu, 3rd–4th centuries AD, excavations by Vasile Christescu, Dumitru Tudor and collaborators . 19518. Slăveni - Castrul roman, 250-251-sf.sec. III p.Hr., săpături Dumitru Tudor, Gheorghe Popilian şi colab...196Slăveni - Roman castrum, 250-251-end of 3rdcentury, excavations D. Tudor, Gh. Popilian and collab.............197Judeţul Vâlcea / Vâlcea County 19. Buridava, secolele II-III, coordonatori Dumitru Berciu, Petre Bardaşu, Gheorghe Bichir, Gh. I. Petre .....198

Buridava, 2nd–3rd centuries, coord. By Dumitru Berciu, Petre Bardaşu, Gheorghe Bichir, Gh. I. Petre .........201 Judeţul Gorj / Gorj County 20. Bumbeşti - Jiu, prima jumătate a secolului III, săpături Expectatus Bujor ..................................................202

Bumbeşti - Jiu, first half of the 3rd century, excavations by Expectatus Bujor ...............................................20221. Cătunele, secolele I-III, săpături realizate de Dumitru Tudor, Mişu Davidescu .........................................202

Cătunele, 1st half of the 3rd century, excavations by Dumitru Tudor, Mişu Davidescu ...................................202Judeţul Mehedinţi / Mehedinţi County22. Turnu Severin - Ostrovul Şimian, secolul I p.Hr., cercetări Dumitru Berciu ..............................................203

Turnu Severin - Ostrovul Şimian, 1st century AD, researched by Dumitru Berciu .........................................20323. Drobeta - Turnu Severin, secolele III-IV, săpături Grigore Tocilescu, Alexandru Bărcăcilă, Mişu Davidescu. .204

Drobeta - Turnu Severin, 3rd–4th centuries, excavations by Grigore Tocilescu, Al. Bărcăcilă, Mişu Davidescu....20524. Ostrovul Banului, secolul al IV-lea, cercetări arheologice Mişu Davidescu ...............................................206

Ostrovul Banului, 4th century, excavations by Mişu Davidescu ......................................................................207Judeţul Caraş-Severin / Caraş-Severin county 25. Gornea - Căuniţa de Sus, secolul al III-lea, săpături Nicolae Gudea ...........................................................208

Gornea - Căuniţa de Sus, 3rd century, excavations by Nicolae Gudea ............................................................20826. Tibiscum, Satul Jupa - Cetate, sec. II, săpături M. Moga 1964, D. Benea, Fl. Medeleţ, P. Bona, R. Petrovsky 208 Tibiscum, Village Jupa-Cetate, 2nd c., excavations by M. Moga, D. Benea, Fl. Medeleţ, P. Bona, R. Petrovsky...21027. Ramna, informaţii Octavian Răut, participant la săpăturile efectuate în 1961 ...........................................212

Ramna, information from Octavian Răut, participant in the excavations carried out in 1961 ........................212Abrevieri / Abbreviations ..............................................................................................................................................213Bibliografie / Bibliography ............................................................................................................................................214Indice de culturi / Culture index ....................................................................................................................................231Indice onomastic / Names index .....................................................................................................................................231Indice toponimic / Toponymical index ..........................................................................................................................234

9

Cuvânt înainteLucrarea, Meşteşugul olăriei în secolele II-V, în spaţiul dintre Carpaţi şi Prut, a încercat să

prezinte o parte din problematica legată de acest vechi şi dificil meşteşug, aşa cum a fost practicatîn prima jumătate a mileniului întâi. Redactarea volumului nu ar fi fost posibilă fără substanţialelecontribuţii realizate de cercetătorii perioadei, ale căror descoperiri au fost prezentate şi ale cărorcontribuţii au fost menţionate în sumar şi bibliografie. Pentru cunoaşterea specificului atelierelor deolărie – cu toate spaţiile necesare realizării producţiei ceramice1, din care, de cele mai multe oricercetările arheologice au recuperat cuptoarele pentru ars ceramica şi pentru a realiza o prezentarecât mai convingătoare cu privire la acestea, s-a valorificat aproape întregul fond de informaţiireferitor la tehnicile şi tehnologiile de producţie ceramică din publicaţii, cercetări de suprafaţă saudescoperiri fortuite, sondaje sau săpături arheologice de anvergură.

Analiza sistematică a siturilor arheologice şi a ceramicii perioadei, au constituit principalulizvor documentar de care ne-am folosit. Pentru înţelegerea anumitor etape din desfăşurareameşteşugului, în paralel cu argumentarea importanţei vestigiilor arheologice, am recurs laanalogiile etnografice, fără a avea intenţia de a le detalia, doar pentru a explica anumite situaţiisurprinse în teren de arheolog. Analogiile realizate cu meşteşugul practicat de olarii contemporani,ne-au îngăduit o structurare a etapelor parcurse până la obţinerea produselor finite – a diferitelorforme de recipiente, la relevarea câtorva din vechile taine ale meseriei.

Despre multiplele aspecte legate de instalaţiile performante de ars ceramica am purtatdiscuţii cu Dr. Dan Gh. Teodor, descoperitor al cuptoarelor de la Truşeşti - Pe Cuha, Dodeşti -Şipot şi Călugăreasca şi din aşezarea feudală timpurie de la Epureni - Şoldăneşti, cu Dr. Ion Ioniţă,descoperitor al cunoscutei şi importantei staţiuni de la Iaşi - Nicolina, în care s-au descoperit şipatru cuptoare prevăzute cu două camere, de asemenea al atelierului de la Siliştea - Muncelu,Vaslui, cu bine cunoscuta cercetătoare de la Bucureşti, Dr. Maria Comşa, în perioada când – cudeosebită acribie – s-a preocupat de acest meşteşug şi prin investigarea staţiunii de la Radovanu,Ilfov, unde a descoperit un cuptor getic de ars oale şi altele din secolele VI-VII, de asemenea, cuDr. Liviu Mărghitan, unul dintre descoperitorii cuptoarelor de la Micia. Mulţumim şi pe aceastăcale pentru îndrumările primite. Ele ne-au călăuzit în această întreprindere.

Intenţia noastră de a aduna date legate de confecţionarea ceramicii este veche. Ea a începutîn 1986, cu investigarea atelierului de olărie dotat cu două grupuri de câte patru, respectiv treicuptoare din tipul cu o cameră, din staţiunea Dumeşti - Între pâraie, cultura Cucuteni (2007b). Amavut din nou ocazia de a cerceta alte cuptoare, în 1996-1997, ale atelierului de olărie de la BancaGară - Şapte case, datat în secolele IV-V, de asemenea, şi a atelierului prevăzut cu un cuptor cudouă camere suprapuse de la Trinca - Izvorul lui Luca, raionul Donduşeni, Republica Moldova,folosit de o comunitate din cadrul grupului cultural Horodiştea – Gordineşti, în 1995, după ce unaltul fusese investigat în 1990, de Dr. Oleg Leviţki.

Mulţumim restauratorilor Cornel Hobincu şi Cristian Pântea şi desenatoarelor IleanaPlugariu şi Georgeta Vrânceanu - pentru prelucrarea materialelor de pe şantier.

Ţinem să exprimăm şi pe această cale întreaga noastră gratitudine Editurii Junimea, Iaşi –ROMÂNIA şi S.C. "IRIMPEX" S.R.L. Bârlad, care au înlesnit publicarea acestei lucrări, întrevolumele de înaltă ţinută ştiinţifică şi editorială. Finanţarea publicării acestui volum s-a realizatprin aprobarea unui binevenit Grant CNCSIS, numărul 517, fapt pentru care mulţumim celor careau favorizat realizarea lui, cu deosebire doamnei Mihaela Frăţilă, din cadrul Ministerului Educaţiei,

1 Atelierul de olărie cuprinde – spaţii amenajate pentru desfăşurarea unei activităţi meşteşugăreşti, o încăpere în carefuncţionau cuptoarele de ars ceramica şi spaţii utilate cu instalaţii tehnice necesare, - roata olarului -, realizării uneiproducţii, cu unelte pentru pregătit argila, modelat recipiente sau alte piese de lut, respectând tehnologiile tradiţionale.

10 Meşteşugul olăriei în secolele II-V / The Pottery Craft During the 2rd–5th Centuries

Cercetării şi Tineretului, responsabil Comisie Specialitate UEFISCSU-CNCSIS, Ştiinţe Socio-Umane şi Economice.

Foreword

In order to know more about the world of the potters of the first half of the 1st millenniumand to provide a more convincing image of the pottery of the period, almost the whole body ofinformation was used, including publications, surveys and fortuitous discoveries, explorations andsystematic excavations, information regarding the technology and methods of pottery production inthe first half of the 1st millennium, in the area between the Carpathians and River Prut. Thesystematic analysis of this type of archeological complexes and the pottery of the period forms thebasic information for our research.

The structure of our study was designed in such a way as to cover the subject of the potters’workshops and the pottery kilns found through archeological excavation. The elaboration of thisbook would have been impossible without the significant contributions made by the scientists in thedomain, whose finds are presented here, and whose works are listed in the References. At the sametime, we brought to attention information on the shapes and volumes of certain jars found on thesite of Banca Gară - Şapte case. Paralleling the argumentation on the importance of thearcheological finds, some of the secrets of pottery were unveiled, by analogy to the craft of thepresent-day potters. By multiple ethnographical analogies we tried to achieve the closestreconstruction of the stages that were to be undertaken in order to obtain the final products – thevarious shapes of pots.

Discussions on the multiple aspects of the high efficiency pottery kilns were carried outwith professor Dan Gh. Teodor (who discovered the kilns of Trusesti - Pe Cuha, Dodeşti - Şipot şiCălugăreasca and Epureni - Soldanesti), with professor Ion Ionita (who discovered the importantand well-known site Iasi - Nicolina where four high-kilns were found and Siliştea - Muncelu), aswell as with the well-known researcher of Bucharest, Maria Comsa, during the period when shestudied the pottery with intense dedication (who discovered the important kilns of Radovanu-Ilfov).Their works, as well as the advice received from them guided us in our project.

Our intention of gathering the data concerning the making of the ceramicware is old. Itstarted in 1986, together with the investigation of the potter’s workshop with two groups of fourand three kilns, respectively of the type one-chamber, of the settlement of Dumeşti - Între pâraie,Cucuteni culture, of 1996-1997, and there followed the research of the potter’s workshop of BancaGară - Şapte case, dated to the 4th–5th centuries, and also of the potter’s workshop with a twochamber-kiln of Trinca - Izvorul lui Luca, Donduşeni district, Republic of Moldova, dated to thecultural group Horodiştea – Gordineşti, in 1995, after the investigation of another one in 1990, byOleg Leviţki PhD.

I would like to acknowledge the contribution of restorers Cornel Hobincu and CristianPantea of drawing artist Ileana Plugariu and Georgeta Vranceanu, for processing the materialsidentified within the site of Banca Gara - Şapte case. I would also like to express my gratitude toEditurii Junimea, Iaşi – ROMÂNIA and SC IRIMPEX SRL Barlad, which supported the printingof this work, as a high class scholarly and quality publication.

The publication of the present monograph became possible by the approval of the veryuseful CNCSIS Grant no. 517. For this reason we thank all those who were in favor of theimplementation of such project, especially Mrs. Mihaela Frăţilă, within the Ministry of Education,Research and Youth, responsible of the Specialized Commission Socio-Humanistic and EconomicSciences of UEFISCSU-CNCSIS.

. 11

IntroducereÎn volumul, Meşteşugul olăriei în secolele II-V p.Hr., în spaţiul dintre Carpaţi şi Prut, prin

sistematizarea numeroaselor date cu privire la atelierele sau la cuptoarele de ars ceramica, încercămo prezentare a practicării unei ocupaţii în spaţiul cuprins între Carpaţi, Prut şi Dunăre, din secoleleII-V p.Hr., dar menţionând şi primele ateliere cunoscute între secolele III a.Hr. - I p.Hr., inclusivatelierele descoperite în judeţele aflate în estul Munteniei şi din Republica Moldova importantulcentru de olărie de la Pruteni - Sub Dealul Babei. De asemenea, am prezentat şi atelierele şicuptoarele de ars ceramica formate din două camere suprapuse, din secolele II a.Hr.-VI p.Hr.,semnalate pentru ţinuturile de la sud de Carpaţi, ca prime analogii – pentru a întregii aspectul acestuimeşteşug. Volumul s-a realizat în cadrul unei teme largi legate de, Cunoaşterea prin cercetăriinterdisciplinare a vechilor aşezări rurale din spaţiul carpato-dunărean.

Cele 61 de cuptoare, descoperite prin cercetările arheologice realizate în 41 de staţiuni, maiales în a doua jumătate a secolului trecut – o perioadă de acumulări, care, probabil, nu va fi depăşităîn noul secol, deşi s-a păstrat interesul pentru ceea ce Vasile Pârvan numea „lucruri ce nu putrezescniciodată” –, confirmă stadiul avansat al răspândirii şi stăpânirii unor tehnici şi tehnologii de lucruproductive. Subliniem şi faptul că, între meşteşugurile practicate în cadrul comunităţilor săteşti,prelucrarea lutului a avut un loc aparte, nu numai pentru realizarea ceramicii, dar şi a altor piese cuutilităţi diverse şi pentru realizarea caselor sau a altor construcţii.

Deşi, nu în toate staţiunile cercetate sistematic s-au semnalat astfel de ateliere, aceasta nuînseamnă că ele nu au existat. Instalaţiile de ars ceramica trebuie să fi fost amplasate, de cele maimulte ori, undeva la marginea aşezărilor mai întinse sau în afara acestora, pentru a se evita, astfel,izbucnirea incendiilor, în locuri în care, ades, cercetările arheologice nu ajung. "Numai oîntâmplare fericită, care nu ne-a fost încă favorabilă, ar fi permis identificarea cuptoarelor de arsvasele" (1996, p. 40), remarca bine cunoscutul arheolog Valeriu Sîrbu, în monografia consacratădavei getice de la Grădiştea - Popină, datată în a doua jumătate a secolului al II-lea a.Hr. – primeledecenii ale secolului I p.Hr.

Datele cumulate au fost structurate în cinci părţi. După un scurt Cuvânt înainte şi oIntroducere, s-a trecut la primul capitol - I, Cadrul geografic şi resursele naturale, în care s-audiscutat şi câteva probleme legate de Evoluţia climei în prima jumătate a mileniului I, dar mai alesde amplasarea staţiunilor în apropierea surselor de materii prime. În al doilea capitol – II, Istoriculcercetărilor, s-au menţionat lucrările legate problematica aceasta, publicate în România şi în ţărilevecine, în monografii sau în diverse studii de specialitate. Pentru fiecare descoperire s-a menţionatarheologul care a investigat staţiunea, respectiv instalaţia de ars ceramica şi s-a dat specificulacesteia, cu deosebire al focăriei. S-a subliniat interesul pentru această problemă în istoriografiaeuropeană.

În următorul capitol – III, Tehnici de pregătire a vaselor, au fost cumulate informaţii legatede etapele parcurse de meşter până la arderea vaselor. Diferitele Tehnici de ardere a vaselor s-audiscutat în alt capitol – IV, în care au fost analizate tipurile de instalaţii cunoscute pentru realizareaarderii, fie în gropi de ars ceramica – vezi Anexa I, fie în cuptoare cu o cameră, pentru care s-austabilit analogii etnografice – date în Anexele II-III sau în cuptoare cu două camere suprapuse –Anexele IV-VI, specifice pentru prima jumătate a mileniului întâi, în spaţiul dintre Dunăre şiCarpaţi.

Ne-am oprit mai amănunţit asupra sistemului de mânuire a unei astfel de instalaţii, urmărindatelierul de olărie investigat de noi în aşezarea de la Banca Gară, punctul Şapte case, prevăzut cudouă cuptoare cu focarul despărţit de un perete median. Totodată, s-au adus câteva date legate deforma şi capacităţile unor recipiente din staţiune.

Şi alte piese descoperite au îngăduit discutarea diverselor probleme legate de acestmeşteşug. Avem în vedere uneltele folosite pentru confecţionarea vaselor, netezirea sau lustruirea


pereţilor, pentru ornamentarea lor, piese din piatră sau lut, toarte de amfore care au căpătat altetrăsături şi care au urme de la folosirea în acest scop, unelte de os sau corn, diferite tipare pentrurealizarea motivelor în relief. Din nou subliniem prezenţa preponderentă a ceramicii întrematerialele descoperite în timpul săpăturilor arheologice, mult mai numeroase în raport cu urmelerămase de la practicarea metalurgiei fierului sau a prelucrării lemnului, osului, chiar a cornuluifolosit pentru confecţionarea pieptenilor (V. Palade 1966, p. 261 şi urm; Idem 1969b, p. 233 şiurm.; Idem, 1981, p. 179 şi urm.). Subliniem nu numai numărul, dar mai ales fineţea formelorceramice de cult (Idem, 1978, p. 282 şi urm.), a vaselor modelate din pastă fină în raport curecipientele uzuale, cu deosebire vasele mari, între care chiupurile folosite pentru păstrareaproviziilor. Ele îngăduie observarea înaltului grad de stăpânire a meşteşugului, în multe privinţecomparabil cu acela practicat în centrele orăşeneşti din lumea romană. În ultimul capitol – V,Consideraţii finale, s-au formulat câteva concluzii date de stadiul actual al cercetărilor, desprinsemai ales din cumularea informaţiilor legate de acest meşteşug.

În a doua parte a lucrării am anexat un repertoriu al celor 41 de staţiuni cercetatearheologic, în care s-au săpat 61 de cuptoare, semnalate în publicaţiile de specialitate sau înmonografii, la care se adaugă câteva despre care avem informaţii de la descoperitorii lor, careconfirmă existenţa frecventă în aşezările de dimensiuni mai mari a unor ateliere specializate. Dinbogăţia descoperirilor de acest fel am detaliat pe cele legate de atelierele şi cuptoarele de arsceramica, din secolele II-V p.Hr., dar pentru înţelegerea lor am prezentat şi pe cele cunoscute întresecolele III a.Hr. - I p.Hr., în spaţiul aflat între Prut şi Carpaţi, în vecinătatea acestuia, în zona decurbură, în actualele judeţe Vrancea şi Buzău şi în ţinuturile dintre Carpaţi şi Dunăre. În vechileaşezări tehnica olăritului a atins, precum în tot spaţiul din nordul Dunării de Jos, un înalt grad dedezvoltare iar practicarea acestuia a fost bine ilustrată şi de gama variată a ceramicii.

Pentru cunoaşterea sistemului de ardere în gropi special amenajate s-a exemplificat cu ogroapă descoperită în Transilvania, la Arpaşu de Sus - Cetăţuia, jud. Sibiu, datată în secolele I a.Hr.- I. p.Hr., de forma a două trunchiuri de con unite la deschiderile mici. De asemenea, cu altele dinMoldova, pentru secolul al III-lea a.Hr., groapa de la Poiana - Cetate; pentru secolele I-II, o groapăfolosită pentru ars ceramica lucrată cu mâna de la Dumbrava - Căprărie; pentru secolele II-IIIp.Hr., complexul de la Poiana - Varniţă, Dulceşti şi pentru secolul al IV-lea, groapa de la Bârlad -Valea Seacă, jud. Vaslui. Explicarea sistemul de ardere în gropi s-a realizat făcându-se apropieri cuinstalaţiile moderne de ars ceramica, precum cuptoarele de la Marginea, jud. Suceava.

În prima parte a repertoriului am inclus cuptoarele de olărie cu o singură cameră, dinsecolele II-III de la Văleni - La Moară, jud. Bacău dar am menţionat şi instalaţia de la Biharea -Grădina CAP Baraj, jud. Bihor, din secolul al III-lea de la Bălteni - Gârla Strâmbu, din secoleleIII-IV de la Cavadineşti - Râpa Glodului, jud. Galaţi, din secolul al IV-lea de la Voetin - La curte,jud. Vrancea şi din secolele IV-V p.Hr., de la Iaşi - Nicolina, jud. Iaşi.

Cel mai mare spaţiu s-a acordat repertoriului legat de Cuptoarele performante de arsceramica formate din două camere suprapuse, pe de o parte a celor din secolul al III-lea a.Hr. de laPoiana - Cetate, jud. Galaţi; din secolele I a.Hr.-I p.Hr., de la Pădureni Jariştea - Piţigoi, jud.Vrancea şi din secolul I p.Hr., de la Poiana - Silişte, jud. Neamţ. De asemenea, din secolele II-III,de la Izvoru Dulce - Borcăniţa, Bălteni - Gârla Strâmbu, jud. Buzău, Ţifeşti - La Grigoreşti, jud.Vrancea, Văleni - La Moară, jud. Bacău, Cucoşeni - Butnăreşti şi Piatra Neamţ - Dărmăneşti peCuejdi, jud. Neamţ şi Şcheia - Siliştea, jud. Suceava, pe de altă parte a celor din secolele III-V, dela Gherăseni - Lacul Frâncului, jud. Buzău, Dumbrăveni, jud. Vrancea, Stoicani - Poarta Ţarinii,jud. Galaţi, Bârlad - Valea Seacă, Silişte - Muncelu, Zorleni - Fântânele, Banca - Sat şi Banca Gară- Şapte case, Şuletea, Fedeşti, Dodeşti, Poieneşti - Dealul Teilor, jud. Vaslui, Isaiia - Satu Nou,Sârca - Pe linia ferată, Băiceni - Laiu II şi Băiceni - Silişte, Glăvăneştii Vechi - La Ghilitoare, Iaşi- Nicolina, jud. Iaşi, Ştefan cel Mare - Dealul Viorica, Gutinaş, Bacău - Curtea Domnească, jud.Bacău, Costişa - Mănoaia, jud. Neamţ, Liteni, jud. Suceava, Truşeşti - Pe Cuha, Botoşani - DealulCărămidăriei, Ionăşeni - Ţintirim şi Vorniceni - Pod Ibăneasa, jud. Botoşani.

Introducere / Introduction 13

Categoriile de izvoare utilizate şi metodologia au fost cele specifice arheologiei, în raport cudatele oferite de sistemul de săpătură, stratigrafia staţiunilor, tipurile de aşezări, specificulgospodăriilor, locuinţelor, gropilor, şi desigur, a cuptoarelor de olărie şi a bogatului inventarceramic. S-a avut în vedere diversitatea formelor, frumuseţea şi varietatea ceramicii descoperite înstaţiunile cercetate în spaţiul dintre Carpaţi şi Prut.

Uniformitatea terminologiei folosite pentru descrierea obiectivelor arheologice publicate,pentru remarcarea particularităţilor unor complexe sau punctarea fiecărui element de construcţie aacestora, a creat posibilitatea de ordonare şi de selectare a diverselor informaţii. Datele obţinute aupermis o încadrare cronologică relativă sau absolută, mai puţin stabilirea unor atribuiri etnicereferitoare la ansamblul descoperirilor din secolele IV-V p.Hr. Prin folosirea unor termeni specificiam încercat să evităm unele aprecieri mai largi cu privire la realităţile culturii materiale de tradiţiedaco-romană sau romanică din nordul Dunării de Jos.

Introduction

The volume, The Pottery Craft During the 2rd–5th Centuries. Throughout the Space Betweenthe Carpathians and the Prut, s-a realizat în cadrul temei largi, The knowledge by means ofinterdisciplinary researches about the ancient rural sites throughout the Carpathian – Danubianspace. In this volume, by systematizing numerous data concerning the workshops or kilns for firingceramics, we try to elaborate a presentation of the cr aft of pottery as practiced during 2nd–4th

centuries AD, but mentioning also the first workshops acknowledged for the period containedbetween the 3rd century AD and 1 century BC, for the spaces delimited by the Carpathians and thePrut. The 31 complexes uncovered by archeological research especially during the second half ofthe 20th century – a period of accumulations which probably shall not be exceeded during this newcentury, in spite of the maintained interest for what Vasile Pârvan would designate as “neverperishable things” –, confirms the advanced degree of dissemination and mastering of productivework techniques and technologies. At the same time, mention should be made of the fact thatamong the crafts practiced within village communities, clay processing has a special place in theprocess of pottery making but also in the process of creating other items of various purposes.

Although such complexes were not pointed out in all sites systematically investigated, thisdoes not mean they did not exist. The installations must have been placed, most of the times,somewhere at the extremity of wider sites or outside them, in order to avoid the causing of fires,that is in places which in most cases are not the object of the archeological investigations. "Only ahappy circumstance which has not been favorable yet, would have allowed the identification ofkilns for firing ceramics" (1996, p. 40), remarked the famous archeologist Valeriu Sîrbu, in themonograph dedicated to the Getic dava of Grădiştea - Popină, Buzău county, dated to the secondhalf of the 2nd century BC– the first decades of the 1st century AD.

The work was structured in five chapters. The introductory part consists in a short Forwardand the Introduction, followed by the first chapter – I, Geographic Framework and NaturalResources, where certain aspects pertaining to the Climate Evolution During the First Half of theFirst Millennium were also tackled.

The work was based on the knowledge of the discoveries published during the previouscentury, in monographs or in various other specialized works, pointed out in the second chapter,History of the Research – II. The next chapter, the third, Techniques of pottery making – III,cumulated information pertaining to the phases undertaken by the craftsman until the firing of thepots, that is the search of sources of raw material, the extraction and preparation of clay, theworking followed by the maturing of clay and the addition of other After the clay was prepared, the


ceramic ware was then modeled, finished and decorated, dried, immersed in the slip, operationssustained most of the time by the identification of the tools necessary for carrying them out.

The various Techniques of Pot Firing – IV, were discussed in the fourth chapter where therewere differentiated the types of installations necessary for creating the ware, be them pits – AnexeI, or kilns with one – Anexes II-III or two chambers – Anexes IV-VI. We mainly focused on thepottery workshop uncovered in the settlement of Banca Gară, locatin Şapte case, which had twokilns for pottery firing, both with the fireplace separated by a median wall.

Other items identified on the way allowed the presentation and discussion of other aspectspertaining to this craft. We refer to the tools used for wall smoothing, polishing of pots or theirornamentation, items of tough stone or clay, amphora handles which acquired other features andtraces from their usage in this regard bone or horn tools, various moulds for creating the area motifsin relief.

At the same time we point out the prevalent presence of ceramics in the archeological reportwith the traces left from practicing the iron metallurgy or wood, bone or horn processing, the latterused for making combs (V. Palade 1966, p. 261 sq.; Idem 1969b, p. 233 sq.). Especially accordingto the number and beauty of ceramic shapes, from cult pots and fine pottery items, to those fordaily usage, especially the large pots, used at storing food, we can notice the high degree of craftmastering, comparable from many points of view to the one practiced in the Roman world.

The last chapter, the fifth, Final Considerations – V, includes several conclusions which arepossible at the present phase of the scientific research.

The second part of the works includes a repertoire of 31 archeological features pointed outin specialized publications or in monographs, and few other such features on which we haveinformation as provided by the authors of their discovery, and which confirm the frequent existenceof specialized workshops in the large sites. Out of the wide variety of such finds, we have mainlyfocused on workshops and kilns for firing pottery dated to the 2nd–4th centuries AD, but in order tobetter comprehend them we also included the presentation of those in use during the 3rd centuryBC–2nd century AD, throughout the space between the Prut and the Carpathians, inclusively thearea of the Carpathian Bend and its vicinity that is the nowadays counties of Vrancea and Buzău,where the technique of pottery making reached, as it did throughout the whole area north of theLower Danube, a high degree of development and its practice was well illustrated also by the widevariety of the pottery items.

In order to comprehensively present the system firing in pits especially arranged, weexemplified by a pit discovered in Transylvania, at Arpaşu de Sus - Cetăţuia, Sibiu county, dated tothe 1st century BC–1st century AD, shaped as two truncated cons with smaller bases united, as wellas with others throughout Moldavia, for the 3rd century BC, with a pit of Poiana - Cetate; for the1st–2nd centuries with a pit for firing hand-made ceramics of Dumbrava - Căprărie; for the 2nd–3rd

centuries AD with one of Poiana - Varniţă, Dulceşti and for the 4th century with another one ofBârlad - Valea Seacă, Vaslui county. The explanation of the pit firing system was done bysimilarity to the modern installations for firing ceramics, such as the kilns of Marginea, Suceavacounty.

In the first half of the repertoire we include the one chamber- kilns for firing ceramic ware,dated to the 2nd–3rd centuries of Văleni - La Moară, Bacău county but we also mentioned theinstallation of Biharea - Grădina CAP Baraj, Bihor county, dated to the 3rd century of Bălteni -Gârla Strâmbu, dated to the 3rd–4th centuries of Cavadineşti - Râpa Glodului, Galaţi county, of the4th century of Voetin - La curte, Vrancea county and 4rd–5th centuries AD of Iaşi - Nicolina, Iaşicounty.

The largest space was given to the repertoire of the two superimposed chamber- kilns ofhigh efficiency, referring on the one side to those dated to the 3rd century BC of Poiana - Cetate,Galati county; of the 1st century BC - 1st century AD of Pădureni Jariştea - Piţigoi, Vrancea countyand the 1st century AD of Poiana - Silişte, Neamţ county, also to those of the 2nd and 3rd centuries of

Introducere / Introduction 15

Izvoru Dulce - Borcăniţa, Bălteni - Gârla Strâmbu, Buzău county, Ţifeşti - La Grigoreşti, Vranceacounty, Cucoşeni - Butnăreşti and Piatra Neamţ - Dărmăneşti pe Cuejdi, Neamţ county and Şcheia- Siliştea, Suceava county, pe de altă parte a celor din secolele III-V, de la Gherăseni - LaculFrâncului, Buzău county, Dumbrăveni, Vrancea county, Stoicani - Poarta Ţarinii, Galaţi county,Bârlad - Valea Seacă, Vaslui county, Zorleni - Fântânele, Banca - Sat şi Banca - Şapte case,Şuletea, Fedeşti, Dodeşti, Poieneşti - Dealul Teilor, Vaslui county, Isaiia - Satu Nou, Sârca - Pelinia ferată, Băiceni - Laiu II and Băiceni - Silişte, Glăvăneştii Vechi - La Ghilitoare, Iaşi -Nicolina, jud. Iaşi, Ştefan cel Mare - Dealul Viorica, Gutinaş, Bacău - Curtea Domnească, Bacăucounty, Costişa - Mănoaia, Neamţ county, Liteni, Suceava county, Truşeşti - Pe Cuha, Botoşani -Dealul Cărămidăriei, Ionăşeni - Ţintirim and Vorniceni - Pod Ibăneasa, Botoşani county.

The categories of sources used and the methodology are those specific to archeology, inrelation to the data provided by the excavation system, the stratigraphy of the settlements, the typesof sites, the specificity of the households, dwellings, pits and of course of the pottery kilns and therich ceramic inventory. The variety of forms was taken into account the beauty and variety of theceramics ware discovered more than one century ago, throughout the spaces between theCarpathians and River Prut.

The uniformity of the terminology used for describing the known archeological sites, forpointing out the peculiarities of some features or focusing on each construction element thereofcreated the possibility of ordering and selecting the various pieces of information available. Thedata obtained allowed a relative or absolute chronological sequence, the determination of someethnic attributes concerning the ensemble of the discoveries of the 4th–5th centuries AD. By the useof specific terms we tried to avoid wider appreciations concerning the realities of the materialcultural of Dacian-Roman tradition to the north of the Lower Danube.

16

Capitolul I. Cadrul geografic şi resursele naturale în spaţiul dintre Carpaţi şi Prut Prezentarea descoperirilor arheologice s-a realizat în raport cu subunităţile geografice de la

est de Carpaţi. Cele mai multe puncte s-au localizat în Podişul Moldovei, situat la extremitatea desud-vest a Platformei Europei Orientale, continuată spre nord-est de Podişul Wolhyno - Podolian şiPodişul Niprului şi străbătută de la nord la sud de două artere hidrografice principale, Siret şi Prut.În cadrul Podişului Moldovei, “cel mai întins şi mai reprezentativ podiş al ţării” (V. Băcăuanu etalii 1980, p. 9), în straturile superioare cu importante depozite cuaternare şi cuprins între nord-estulCâmpiei Române, Subcarpaţii Moldovei, Obcinele Bucovinei, valea Prutului şi Dunăre (Ibidem), aufost detaşate câteva subunităţi geografice:

la sud Podişul şi Câmpia Covurluiului, continuate de Câmpia Siretului inferior, dupăcare se întinde stepa Bugeacului şi Câmpia Română, la est având Câmpia Tecuciului;

spre nord, Podişul Bârladului, cu subunităţile acestuia, Podişul CentralMoldovenesc, Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului (Ibidem, p. 321, fig. 42);

la nord-est Câmpia Moldovei, formată din Câmpia Săvenilor, Dealurile Copălău –Cozancea şi Câmpia Iaşilor;

Podişul Sucevei (Al. Roşu 1980, p. 403 şi urm.).În subunităţile geografice de la est de Carpaţi, în straturile superioare apar depozite de

gresii, marne şi nisipuri, dar şi depozite cuaternare loessoide, cu grosimi de peste 10 m. Alteresurse au fost generate de procese geologice secundare, care au dus la formarea unor depozite desăruri, oxizi de fier sau mangan, fără importanţă economică. Între micile depozite – lentileferuginoase de provenienţă sedimentar - aluvionare, aşa numitele mineralizaţii sedimentare, celemai importante erau cele de limonit – oxizii de fier de vârstă cuaternară. Aceste sedimentele, astăzifără valoare economică, care se găseau frecvent în malurile unor râuri, lacuri, turbării sau mlaştini,sub forma unor minereuri de baltă (D. Gh. Teodor 1996, p. 101-102; G. Coman 1980, passim), aufost utilizate de vechile comunităţi umane, între care şi cele care s-au stabilit în secolele I-V larăsărit de Carpaţi.

Lucrările de îndiguire atât de necesare văii Bârladului, Siretului şi Prutului, afectate deîmbătrânirea prematură a reţelei hidrografice (M. Filipescu 1950), s-au realizat pentru înlăturareaconsecinţelor acestui fenomen. Coborârea repetată şi discontinuă a văii Siretului, prin acţiunea desubzistenţă din zona Siretului Inferior, a dus la adâncirea râurilor consecvente şi implicit şi a văiiBârladului, care şi-a stabilit cursul mijlociu, „pe linia de îngemănare a conului de legătură dintrePrut şi Siret” (Al. Roşu 1980, p. 412-416). De asemenea, a dus la modificarea cursului Bârladuluiîn aval de Crasna, prin continuarea acestuia spre vest, pentru a forma o asimetrie interfluvială demari proporţii. Totodată, versantul său de stânga a primit caracter de cuestă fragmentată denumeroase bazine torenţiale. Subunităţile geografice în care s-au amplasat aşezările din secolele II-IV, pot constitui şi diviziuni pentru urmărirea formelor geografice folosite de comunităţile acesteiperioade.

Cercetările arheologice sistematice efectuate în sudul Moldovei şi la curbura Carpaţilor audus la descoperirea mai multor staţiuni în care s-au semnalat şi aşezări din secolele II-V p.Hr., încare funcţionau ateliere de ars ceramica, precum cele din secolele II-III p.Hr., de la Izvoru Dulce -Borcăniţa, Bălteni - Gârla Strâmbu, Ţifeşti - La Grigoreşti, Cucoşeni - Butnăreşti, Piatra Neamţ -Dărmăneşti pe Cuejdi, Şcheia - Siliştea. De asemenea, în secolele III-V p. Hr., în sudul Moldovei şila curbura Carpaţilor, s-au descoperit cuptoarele de la Gherăseni - Lacul Frâncului, Dumbrăveni şiîn Câmpia Covurluiului, la Stoicani - Poarta Ţarinii. Văile mici subsecvente, de pe latura de sud-vest a Dealurilor Fălciului au şi ele versanţii sub forma unor cueste secundare, ceea ce a dus laformarea unui aspect morfologic specific, modelat în timp mai ales de alunecări şi de procese active

Cap. I. Cadrul geografic / Chapter I. Geographic Framework 17

de eroziune (V. Băcăuanu et alii 1980, p. 297-301). În apropierea acestor văi, spre vărsarea lor înBârlad, la limita de vest a Dealurilor Fălciului şi la limita de est a colinelor Tutovei s-au amplasatstaţiunile de la Zorleni - Fântânele, Şuletea, Fedeşti şi Dodeşti - Şipot şi Călugăreasca. La sud deacestea au fost situate şi staţiunile de la Bârlad - Valea Seacă şi Banca - Sat sau Banca Gară - Şaptecase, prima pe un afluent situat pe dreapta Bârladului şi ultimele două pe stânga cursului vechi alBârladului, în subgrupa dealurilor Banca - Griviţa, cu înălţimi de 150-200 m, în perimetrul ocupatde Dealurile Iapa, Unţeşti şi Seaca. Ambele aveau vetrele situate la mică distanţă de râul Bârlad, cetraversează Podişul Bârladului (Ibidem, p. 321, fig. 42).

De asemenea, în unele din subunităţile de ordinul trei ale Podişului Central Moldovenesc,sub forma unor dealuri sau platouri cu spinarea larg boltită de culmi separate de văi largi, daradânci, cu diferenţe de nivel ce ating până la 200 m (V. Băcăuanu et alii 1980, p. 313-314), înprezent se cunosc câteva din vechile aşezări mai importante, în care, săpăturile arheologice au dusşi la descoperirea unor cuptoare de ars ceramica. În Dealurile Racova - Stemnic, staţiunea de laPoieneşti - Măgura Dealul Teilor, apoi, în Dealurile Comarna - Răducăneni (Faţa Prutului),aşezarea de la Isaiia - Satu Nou, în Câmpia Jijiei Inferioare şi a Bahluiului, la Iaşi - Nicolina, dar şila Sârca - Pe linia ferată, Cucuteni, Băiceni - Laiu II şi Silişte sau Glăvăneştii Vechi - LaGhilitoare.

Mai la nord, din marea unitate a Câmpiei Moldovei, în Câmpia Jijiei Superioare şi aBaşeului, în subunitatea acesteia Câmpia Deluroasă a Săvenilor şi în Câmpia Dorohoi – Botoşani,s-au semnalat cuptoare de ars ceramica la Truşeşti - Pe Cuha, dar şi la Botoşani - DealulCărămidăriei, Ionăşeni - Ţintirim, Vorniceni - Pod Ibăneasa, Huţanu - Saivan (V. Băcăuanu et alii1980, fig. 42). La vest descoperirile arheologice s-au extins până în zona Subcarpaţilor, cudiviziunile acestei regiuni, Subcarpaţii Moldovei, ai Neamţului, cu Depresiunea Ozana – Topoliţa,Cracău Bistriţa, Râşca, apoi Subcarpaţii Trotuşului sau Subcarpaţii Tazlău – Caşin, cu zoneledepresionare ale Tazlăului, Oituz - Caşin, Trebiş şi Capăta. Aici limita geografică nu s-a marcat cuexactitate, dar ea este dată de un număr de localităţi în care se practica şi meşteşugul olăriei,precum Ştefan cel Mare - Dealul Viorica, Gutinaş şi Bacău - Curtea Domnească iar pe malul stângal Bistriţei, Costişa - Mănoaia şi în Podişul Sucevei la Liteni. Ele se continuă la curbura Carpaţilor,în Subcarpaţii Vrancei, cu alte staţiuni, precum Ţifeşti, unul dintre satele în care s-a cercetat oaşezare specifică secolelor II-III, din care s-a dezvelit şi un cuptor cu două camere de ars ceramica,în punctul La Grigoreşti, jud. Vrancea.

*Staţiunea de la Banca Gară, punctul Şapte case, care se întinde pe grindurile de pe malul

stâng al râului Bârlad şi al şoselei Iaşi - Bucureşti, la 12 km nord de municipiul Bârlad, din punctde vedere geografic se încadrează în zona colinară din interfluviul Siret şi Prut. Astăzi staţiuneaocupă cele două terase inferioare ale noului curs al râului Bârlad, din dreapta şi stânga, o zonă deluncă în parte inundabilă, de localnici numită cu un toponim mai vechi, Şapte case, pe care l-ampreluat şi noi pentru localizarea acesteia. Recent zona se mai numeşte La Slătioara, după numelepodului ce trece peste Bârlad, la sud de staţiune. Relieful zonei cu altitudinea absolută de 75 m, darşi cu acumularea de vârstă holocenă, formează o micro morfologie caracteristică, născută dinprocese de eroziune, transport şi depozitare (V. Băcăuanu et alii 1980, p. 62). Lunca Bârladului esteacum folosită pentru cultivarea viţei de vie, a cerealelor şi ca islaz.

Certă este prezenţa în albia majoră a râului, cu o lăţime medie de 2 km, cea mai joasă formăde relief, a două urme de vechi trasee ale Bârladului, ce se mai văd şi astăzi, una mult mai la vest şialta mai apropiată, la est, în marginea şoselei Vaslui - Bârlad. Bârladul reprezenta şi un mijloc deapărare natural. Din punctul Şapte case valea se putea supraveghea spre sud şi nord, până la odistanţă de peste 10 km. Accesul spre aşezare era probabil îngreunat de terenul mlăştinos dinspresud-vest, vest şi nord-vest.

În mileniul întâi râul curgea, probabil, pe albia dinspre vest, situată mai aproape de aşezaredecât albia dinspre est. Revărsările repetate au distrus mult, de-a lungul anilor, complexele aflate pe


nivelul antic de călcare. Pe stânga Bârladului lunca prezintă ridicături mai mici sau mai înalte,grinduri, separate de văi. Presupunem că unele dintre ele au fost văi de pârâiaşe secate. Acum zonade grinduri este traversată de mai multe cursuri de ape, de la nord la sud: Petrişoara, cuGhermăneştiul, Valea Luavei, pârâiaşele Băncii şi al Bujorenilor. Toate se varsă în valeaBârladului2, ce străbate teritoriul comunei pe aproximativ 14 km. La est şi vest de acestea, cum ammai precizat, erau dealurile Fălciului şi ale Tutovei, în parte acoperite astăzi cu viţă de vie sau pomifructiferi. La începutul secolului nostru, după cum spun bătrânii, acestea mai erau împădurite.

Structura biologică. Flora şi fauna au suferit cele mai mari modificări. Podişul Bârladuluiconstituie locul de interferenţă, de la nord-vest la sud-est, a zonei forestiere cu aceea de silvostepăşi stepă, caracterizate prin soluri, vegetaţie şi faună specifice. În zona deluroasă a Bârladuluielementele arboricole şi florale central-europene se interferează cu acelea est-europene şi euro-asiatice. Estimările paleofaunistice au precizat faptul că suprafaţa arealului forestier s-a extins înanumite perioade din postglaciar. Ponderea pădurilor în perioada geto-dacică a fost evaluată la unprocent apropiat de proporţia de 3/4 (C. C. Giurescu 1976, p. 11). Ele acopereau zonele de vest şinord ale podişului, dar şi luncile râurilor (V. Spinei 1985, 18 vezi şi bibliografia).

Clima continentală cunoaşte influenţe de aer euro-asiatic, dat de contrastul temperaturii, - 4°în ianuarie, + 21° în iulie, cu media anuală de 9°, cu precipitaţii medii mai slabe şi vânturi ce batdinspre nord / nord-vest şi sud (V. Băcăuanu et alii 1980, p. 297-301). Studiul faunei şi analizelesporopolinice dovedesc existenţa la Banca Gară, în preajma văii Bârladului, a pădurilor dese culuminişuri. În timp pădurile au fost defrişate excesiv, fapt ce a modificat şi climatul, astăzi foarteuscat (S. Haimovici 1985-1986, p. 171-185). Vegetaţia specifică zonei este de silvostepă, cuelemente de trecere spre stepă. Aceste particularităţi ale reliefului au făcut ca zona dintre colineleTutovei şi subgrupa dealurilor Banca - Griviţa să fie prielnică practicării agriculturii şi mai alescreşterii animalelor.

Până în mileniul I, în zona Dealurilor Banca - Griviţa, nu s-au semnalat importante aşezări(R. Alaiba [Maxim], Gh. Gherghe 1987-89, p. 247-248). Tocmai terenul instabil din preajma văiiBârladului, afectat în anii ploioşi de inundaţii, a făcut ca terasele joase ale acestuia să nu fi fostpreferate de comunităţile umane din interfluviul Bârlad - Prut. Deşi s-au descoperit trei complexespecifice pentru perioada de tranziţie la bronz sau pentru bronzul timpuriu, unul hallstattian şi şasegetice, grindurile nu au fost locuite intens. Situaţia s-a modificat în ultimele decenii ale secolului alIII-lea p.Hr., când aici s-a întins un sat dispersat „Satul răsfirat se găseşte de obicei în regiuneacolinelor… Acest tip este cel specific românesc, el se găseşte nu numai în nordul Transilvaniei, darşi în zona periferică şi subcarpatică din Moldova şi Muntenia” (R. Vuia 1975, p. 78-79).

Locuitorii staţiunii Şapte case şi-au stabilit vatra aşezărilor lor, nu pe platoul mai înalt de lavest, ci pe cel mai scund, din stânga vechii albii a râului Bârlad. Pentru desfăşurarea diferiteloractivităţi umane sau economice, au avut astfel la îndemână bogate resurse de apă, posibilitatea de apescui, pământ foarte bun pentru practicarea agriculturii, terenuri întinse de păşunat şi, cusiguranţă, lemn din pădurile din apropiere, locuri bune pentru cules, vânătoare. Multe dindescoperirile de suprafaţă din primul mileniu, se pot caracteriza, cum indică săpăturile arheologicesistematice de la Banca Gară - Şapte case, nu prin locuiri de scurtă durată, ci prin aşezări suprapusestratigrafic cum este şi cazul binecunoscutelor staţiuni cercetate de profesorul ieşean Dan Gh.Teodor, de la Dodeşti - Şipot şi Călugăreasca, situate la mai puţin de 15 km nord de Banca Gară(1984).

Evoluţia climei în prima jumătate a mileniului IŞi pentru perioada de trecere de la culturile getice la cele geto-dace, Marin Cârciumaru a

stabilit anumite faze de vegetaţie şi perioade climatice. Evoluţia climei în prima jumătate a

2 Sub aspect morfometric terasele Bârladului au altitudini relative între 10-20 m, 40-70 m şi peste 100 m, iar cele dinîmprejurimi au altitudini de 250-300 m, cu o medie ponderală hipsometrică de aproape 200 m (V. Băcăuanu et alii1980, p. 297-323).


mileniului I s-a desfăşurat în perioada Atlanticului, caracterizată în arealul vestic prin fazastejărişului amestecat şi a molidului cu alun, în raport cu zilele noastre cu un climat mai umed şimai cald (1982, 468 şi urm.; Idem, 1996, p. 20). Spre exemplu în staţiunea de la Târpeşti - Râpa luiBodai se constată o reducere a suprafeţei pădurii şi o creştere a produselor de Cerealia (12,5 %), înbaza datelor observate în diagrama polinică realizată pentru secolele II-III, situaţie care acaracterizat, din nou, secolele VI-VII (Ibidem, p. 121; D. Gh. Teodor 1988, p. 133).

Pe parcursul prezentării cadrului natural vom preciza câteva date desprinse din analizele depaleofaună sau palinologice sau din datele C14. Modificările de ordin general ale paleoclimei, dintre2400-450 a.Hr. şi 900 p.Hr., reprezintă un interval de încălzire care a cuprins Imperiul Roman şiEvul mediu, în primul rând datorate factorilor geologici şi geofizici, cu o pondere mai mare înraport cu cei antropici (M. Cârciumaru 1996, p. 25). Se constată schimbările succesive alepaleoclimei din perioada postglaciară, din Holocen, în care se încadrează şi locuirea în discuţie.Spre sfârşitul secolului al IV-lea p.Hr., în perioada marilor migraţii, cu deosebire a sarmaţilor şi agoţilor, s-a produs o răcire a temperaturii în sud-estul Europei, fapt ce a dus la răspândirea unorinstalaţii de foc pentru uz gospodăresc mai complexe. Ca urmare a răcirii vremii s-au amenajatcuptoare construite din piatră şi lut, cu sau fără boltă, mai ales din veacul al V-lea (D. Gh. Teodor1996, p. 77).

Chapter I. Geographic Framework and natural resources in space between the Carpathians and the Prut

The archeozoological paleoanthropological analyses of the settlements throughoutMoldavia, except for those in the Bârlad Plateau, allowed a general presentation of the environmentand for the area between the Carpathians and the Prut.

In the volume, for the presentation of the archeological finds, we took into account thegeographic subdivisions east of the Carpathians. Most of the discoveries were located in theMoldavian Plateau, situated at the southwest extremity of the Eastern Europe Platform, from northto south crossed by two main hydrographic arteries, the Siret and the Prut. Within the MoldavianPlateau, “the widest and most representative plateau of the country” (V. Băcăuanu et alii 1980, p.9), contained between Obcinele Bucovinei, the Moldavian Subcarpathians, northeast of theRomanian Plain, the valley of Prut River and the valley of the Danube (Ibidem), the SuceavaPlateau was pointed out, to the northeast of the Moldavian Plains, including Săvenilor Plain,Copălău – Cozancea Hills and Iaşi Plain. To the south it continues with the Bârlad Plateau, with itssub-divisions, the Central Moldavian Plateau, Tutova Hills and Fălciu Hills (V. Băcăuanu et alii1980, p. 321, fig. 42), and then to the northeast there lies the Wolhyno - Podolian Plateau and theDnieper Plateau. To the southeast and the southwest there are the Covurluiului Plateau and Plain,followed by Lower Siret Plain, Tecuci Plain and Râmnic Plain, just like in the upper layers withimportant quaternary deposits, and further there lies the Bugeacului steppe and the Romanian Plain,as western limits of the Euro-Asian Steppes (Al. Roşu 1980, p. 403 sq.).

In the geographic subdivisions east of the Carpathians, in the upper layers there appeardeposits of sandstones, slates and sands, but also quaternary deposits of loess, with width of morethan 10 m. Other resources were generated by secondary geological processes, which led to thecreation of deposits of salts, iron or manganese oxides, without an economical impact. Among thesmall deposits – ferruginous lens-shaped deposits of sedimentary – alluvial origin -, the so-calledmineralized sediments, the most important were those of limonite – iron oxides of quaternary age.The sediments used by the various human communities established during the 1st–5th centuries eastof the Carpathians were frequently encountered in the banks of rivers, lakes, peat bogs or marshes,as swamp ores (D. Gh. Teodor 1996, p. 101-102; G. Coman 1980, passim; R. Maxim, Gh. Gherghe1987-1989, p. 247 et sq.).


The damming works, so necessary for the valleys of Rivers Bârlad, Siret and Prut, affected by the early ageing of the hydrographic network (M. Filipescu 1950), imposed the removal of theconsequences of this phenomenon. The repeated and discontinuous descent of the valley of RiverSiret, by its subsidence action in the area of the Lower Siret, led to the deepening of the consequentrivers and implicitly of the valley of Bârlad River, which established its middle course, “on thetwinning line of the liaison cone of the Prut and the Siret” (Al. Roşu 1980, p. 412-416). It also ledto the modification of the course of Bârlad River downstream from Crasna, by the continuation ofthe latter to the west, creating thus a large interfluvial asymmetry. At the same time, its left shoreacquired the specificity of a cuesta fragmented by numerous torrential basins. The subdivisionswhere the communities of the 2nd–4th centuries founded their settlements can also serve forfollowing the geographic forms used by the communities of this period.

The systematic archeological researches carried out in the southern part of Moldavia and bythe Carpathian Bend led to the discovery of several settlements among which sites dated to the 2nd–5th centuries AD were also identified. Such sites had kilns for firing ceramics such as those of the2nd–3rd centuries AD of Izvoru Dulce - Borcăniţa, Bălteni - Gârla Strâmbu and in the north ofMoldavia of Ţifeşti - La Grigoreşti, Cucoşeni - Butnăreşti, Piatra Neamţ - Dărmăneşti pe Cuejdi,Şcheia - Siliştea.

Dated to the 3rd–5th centuries AD, in the south of Moldavia and by the Carpathian Bend,mention should be made of the kilns of Gherăseni - Lacul Frâncului, Dumbrăveni and inCovurluiului Plain, of Stoicani - Poarta Ţarinii. The sites of Zorleni - Fântânele, Şuletea, Fedeştiand Dodeşti - Şipot and Călugăreasca are situated at the western limit of the Fălciu Hills and theeastern limit of the Tutova Hills. The small subsequent valleys on the southeast side of the FălciuHills also have their slopes as secondary cuestas, and this also led to the creation of a specificmorphological aspect, and created in time especially land slides and active erosion processes (V.Băcăuanu et alii 1980, p. 297-301).

The same for the settlements of Bârlad - Valea Seacă and Banca - Sat or Banca Gară - Şaptecase, the first on the right side of Bârlad River and the last two on the left side, in the subgroup ofhills Banca - Griviţa, with heights of 150-200 m, within the perimeter occupied by Hills Iapa,Unţeşti and Seaca. Both had the nuclei at a short distance from River Bârlad, which crosses Bârladplateau, a composing part of the Moldavian Plateau (Ibidem, p. 321, fig. 42).

Also, in some of the third order subdivisions of the Central Moldavian Plateau, representedby hills of slightly vaulted plateaus with crests separated by wide yet deep valleys, with differencesof level of up to 200 m (V. Băcăuanu et alii 1980, p. 313-314), there have been identified importantsettlements which also revealed kilns for firing ceramic ware. This is the case of Racova – StemnicHills, with the settlement of Poieneşti - Măgura Dealul Teilor, of Comarna - Răducăneni Hills(Faţa Prutului), with the settlement of Isaiia - Satu Nou, in Lower Jijia and Bahlui Plain, in Iaşi -Nicolina, but also in Sârca - Pe linia ferată, Cucuteni, Băiceni - Laiu II and Silişte or GlăvăneştiiVechi - La Ghilitoare.

Further north, out of the large unit of the Moldavian Plain, in the Upper Jijia and BaşeuluiPlain, in the subdivision of the latter, that is the Săvenilor Hilly Plain and the Dorohoi – BotoşaniPlain, there were pointed out highly efficient kilns for firing ceramic ware in Truşeşti - Pe Cuha,but also in Botoşani - Dealul Cărămidăriei, Ionăşeni - Ţintirim, Vorniceni - Pod Ibăneasa (V.Băcăuanu et alii 1980, fig. 42). To the west, the archeological discoveries extended up to the areaof the Subcarpathians, with their subdivisions, that is the Moldavian Subcarpathians, NeamţSubcarpathians, with the Depression Ozana – Topoliţa, Cracău Bistriţa, Râşca, and then TrotuşSubcarpathians or Tazlău – Caşin Subcarpathians, with the depression areas of Tazlău, Oituz -Caşin, Trebiş and Capăta, continuing at the Carpathian Bend with the Vrancea Subcarpathians.There, the geographic limit was not precisely marked, but it consists in a number of localitiesamong which there is also Ţifeşti, one of the villages where a site of the 2nd–3rd centuries was


researched and where a two chamber kiln for firing ceramic ware was identified in the locationreferred to as La Grigoreşti, Vrancea county.

In the Moldova Subcarpathians, other settlements have been acknowledged as well. Theseare dated to the 3rd–4th centuries, and they revealed that the craft of pottery was being practiced.This is the case of Ştefan cel Mare - Dealul Viorica, Gutinaş and Bacău - Curtea Domnească andon the left bank of the Bistriţa, Costişa - Mănoaia and in Suceava Plateau at Liteni.

*The Settlement of Banca Gară - Şapte case The settlement of Banca Gară, point Şapte case, spreads over the rises on the left bank of

River Bârlad and the Iaşi – Bucharest road, 12 km north of the city of Bârlad, geographicallybelonging to the hilly area of the interfluvium of the Siret and the Prut. Nowadays the site occupiesthe two lower terraces of the new course of the Bârlad, from the right and left sides, a partlyfloodable river meadow, referred to by the inhabitants with an older toponym, Şapte case, whichwe took over for locating the settlement. The area has been recently designated as La Slătioara,according to the name of the bridge crossing River Bârlad, south the settlement. The relief of thearea, with the absolute altitude of 75 m, but also with the Holocene accumulation, forms acharacteristic micromorphology, resulting from the processes of erosion, transportation anddepositing (V. Băcăuanu et alii, 1980, p. 62). During the first millennium, the river would probablyrun on the westward riverbed closer to the settlement. The repeated flooding considerablydestroyed along the years the features on the ancient treading level. It was down there that one ofthe better preserved pottery workshops with two highly efficient kilns was identified by thearcheological excavations (R. Alaiba 2007a, p. 18 sq.).

On the left bank of the Bârlad, the river meadow shows smaller or higher rises, separated byvalleys. The area with rises is crossed by several water courses from north to south: Petrişoara, withGhermăneşti, Luavei valley, creeks Băncii and Bujorenilor. They all flow into Bârlad valley3,which crosses the territory of the commune for about 14 km. River Bârlad also represented anatural means of defense. From the point Şapte case the valley could be watched over to the southand north for a distance of more than 10 km. The access to the site was probably made moredifficult by the marshy land towards southwest, west and northwest. Bârlad river meadow is nowused for vine and cereal growing and pasturing land. It is hard to suppose that some of them arevalleys of dried creeks. It is though sure that in the major river bed, of an average width of 2 km,the lowermost form of relief, there are two traces of older itineraries of the Bârlad, which are stillvisible nowadays, one more to the west, and one closer, to the east, near Vaslui – Bârlad road. Tothe east and west of there, as we already pointed out, there were hills Fălciu and Tutova, coverednowadays with vines or fruit trees. At the beginning of the 20th century, according to the old men’swords, these hills were still forested.

Biological Structure. The flora and fauna suffered the most considerable modifications.Bârlad Plateau represents a place of interference, from northwest to southeast, of the forested zoneto the one of silvo-steppe and steppe, characterized by specific soils, vegetation and fauna. In thehilly area of Bârlad the central European trees and flowers interfere with those of Eastern Europeand Euro-Asia. The paleofaunistic assessments pointed out that the surface of the forested areasalso lasted during certain periods of the post-glacial era. The percentage of forests during the Geto-Dacian period was estimated at a percentage close to three quarters (C. C. Giurescu 1976, p. 11).They would cover the western and northern areas of the plateau as well as the river meadows (V.Spinei 1985, 18 see also the bibliography).

Climate. The continental climate registered influences of Euro-Asian air, given by thecontrast of temperature, - 4° in January, + 21° in July, with the yearly average of 9°, with weaker

3 From the morphometric point of view, the terraces of River Bârlad have relative altitudes between 10-20 m, 40-70 mand more than 100 m, and those in the surroundings have altitudes of 250-300 m, with a weighted hypsometric averageof almost 200 m (V. Băcăuanu et alii 1980, p. 297-323).


average rainfalls and winds falling from north / north-west and south (V. Băcăuanu et alii 1980, p.297-301). The study of the fauna and the sporopolinic analyses prove the existence at Banca Gară,near Bârlad valley, of thick forests with clearings. In time woods were excessively deforested andthis led to the climate medication, turning it very dry nowadays (S. Haimovici, 1985-1986, p. 171-185). The specific vegetation of the area is the silvo-steppe, with elements of transition to thesteppe. These peculiarities of the relief turned the area between Fălciu and Tutova hills and thesubgroup of Banca – Griviţa hills into an area favorable to practicing agriculture and animalhusbandry.

Until the 1st millennium, in the area of Banca – Griviţa hills, no important settlements werepointed out (R. Maxim, G. Gherghe 1987-1989, p. 247-248). It was precisely due to the ratherunstable land in the area of Bârlad valley, affected during the rainy years by floods, that the lowerterraces were not preferred by the human communities of the interfluvium Bârlad - Prut. Thesituation changed starting with the last decades of the 3rd century AD, when a dispersed village isfounded down there. “The dispersed village is usually settled in the hilly areas …This type isspecifically Romanian, it is found not only in north Transylvania but also in the peripheral andSubcarpathian area of Moldavia and Walachia” (R. Vuia 1975, p. 78-79). The distanced positioningof the dwellings, sometimes at more than ten meters away from each other resulted in the lack ofidentification of any feature within the trenches of the excavations. In spite of such situations, wecontinued digging the terrace hoping always that the next trench shall reveal a new archeologicaldwelling.

The inhabitants of the settlement Şapte case settled the nucleus of their site not on thehighest plateau to the west, but on the lowest one, to the left of the old bed of Bârlad River. Forcarrying out the various domestic or economic activities, they had at their disposal rich sources ofwater, the possibility of fishing, very good land for practicing agriculture, wide lands for pasturingand for sure wood form the nearby forests, good places for foraging and hunting. Many of thesurface discoveries of the first millennium are characterized, as shown the systematic archeologicalexcavations of Banca Gară - Şapte case, not by short-term locations but by stratigraphicallyoverlapped settlements as it happened in the case of the well known sites researched by the Iasiprofessor Dan Gh. Teodor, that is the sites of Dodeşti - Şipot and Călugăreasca, situated at lessthan 15 km to the north of Banca Gară (1984).

Evolution of the Climate During the First Half of the First MillenniumMarin Cârciumaru established also for the 1rd–5th centuries AD certain phases of vegetation

and climatic periods. The climate evolution during the first half of the 1st millennium took placeduring the Atlantic period, characterized in the western zone by the phase of the oak forests mixedwith hazel tree and spruce tree, in comparison to the contemporary times with a more humid andwarmer climate (1982, 468 et sq.; Idem, 1996, p. 20). For instance, in the settlement of Târpeşti -Râpa lui Bodai the diminution of the forested surface and the increase of the Cerealia products(12,5 %) were noticed on the basis of the data included in the pollen analysis prepared for the 2nd

and 3rd centuries and also for the 6th and 7th (Ibidem, p. 121; D. Gh. Teodor 1988, p. 133). Throughout the presentation of the natural framework we shall point out few data selected

from the paleofauna or palinological analyses or from the C14 data. The general modifications of thepaleoclimate, between 2400 B.P. - 450 BC and 900 AD, represent a warming interval spreadingover the period of the Roman Empire and the Middle Ages, first of all due to the geological andgeophysical factors, with a larger proportion in comparison to the man-made ones (M. Cârciumaru1996, p. 25). There are noticed successive modifications of the paleoclimate of the postglacialperiod, of the Holocene and among them the period under discussion. Towards the end of the 4th

century AD, on period of the Sarmatians and Goths migrations, the temperature in SoutheasternEurope decreased and this resulted into the dissemination of more complex domestic fireinstallations, made of stone and clay, with or without vault. This was especially the case during the5th century, also as a consequence of the cooler weather (D. Gh. Teodor 1996, p. 77).

. 23

Capitolul II. Istoricul cercetărilorMeşteşugul olăriei, pentru perioada cuprinsă între secolele II-V p.Hr., reprezintă una dintre

îndeletnicirile cel mai bine conturate prin cercetările arheologice realizate în spaţiul dintre Carpaţişi Prut, prin publicarea lor. Baza documentară legată de acest meşteşug, permanent s-a completatprin prelucrarea numeroaselor loturi ceramice descoperite în aşezările şi necropolele acesteiperioade. Totuşi, pentru cunoaşterea acestuia pe primul loc se situează investigarea atelierelor deolărie semnalate şi prezentate amănunţit, dotate cu diferite cuptoare de ars ceramica.

Ordonarea acestor complexe din aria menţionată a pornit de la specificul centrelormeşteşugăreşti ale dacilor liberi - carpilor.

Pe primul loc, ca primă grupare a lor după importanţă, au fost atelierele de olărie prevăzutecu două cuptoare, precum cel de la Cucoşeni - Butnăreşti, dintre care unul era mai mic, dar ambeleaveau în focărie un perete median pentru sprijinirea grătarului. Cuptoarele aflate în acest tip deatelier erau mânuite de olar dintr-o singură încăpere. Pentru secolul următor acest sistem de ateliers-a semnalat şi la Truşeşti - Pe Cuha, în interior prevăzut tot cu două cuptoare, dintre care unul cuperete median şi altul cu pilon central şi la Banca Gară - Şapte case, cu două cuptoare cu peretemedian în focar.

A doua grupare, majoritară, o reprezintă cuptoarele descoperite izolat, care, fie că făceauparte dintr-un atelier mai mare neconservat în întregime, precum cele de la Şcheia - Siliştea, fieerau instalaţii construite în malurile din marginea apelor, precum cele de la Ţifeşti - Panciu, Poiana- Dulceşti, Bălteni - Gârla Strâmbu sau Piatra Neamţ - Dărmăneşti pe Cuejdi (Gh. Bichir 1973a, p.58).

După Gheorghe Bichir s-au folosit două tipuri de cuptoare, date de specificul focarului, încare era pentru sprijinirea grătarului, fie un perete median, fie un pilon central, de obicei realizatdin pământ cruţat. Cuptoarele se diferenţiau şi prin adâncimea la care au fost săpate, aproapecomplet în pământ precum cuptorul mare de la Cuconeşti - Butnăreşti sau cu platforma grătaruluiaproximativ la nivelul antic de călcare. Sunt două detalii de construcţie ”care funcţionau pe bazaaceloraşi principii” şi care nu au influenţat prea mult sistemul de ardere al vaselor. Dar ambeleaveau partea superioară aproximativ tronconică, formată din lut amestecat cu pleavă şi paie,terminată cu o deschidere pentru alimentare şi tiraj (1973a, p. 57-61).

În continuare vom menţiona pe zone geografice, staţiunile în care s-au descoperit cuptoarede ars ceramica, cu precizarea unor detalii legate de forma de sprijinire a grătarului.

Moldova. Cuptoare prevăzute cu două camere suprapuse, cu grătarul susţinut de un stâlpcentral sau de un peretele median, au fost semnalate pe teritoriul Moldovei încă din perioadainterbelică. Poiana - Cetate, jud. Galaţi, din La Tène-ul geto-dacic, reprezintă una dintre primelestaţiuni descoperite în Moldova, în care se afla şi un astfel de cuptor, datat în secolul al III-leaa.Hr., prevăzut în focar cu perete median, cercetat de Radu şi Ecaterina Vulpe (1933, p. 253-351;R. Vulpe et alii 1950, p. 50; Idem 1951, p. 203; Idem 1952, p. 191 şi urm.), precum şi Poiana -Silişte, Dulceşti, jud. Neamţ, unde s-a semnalat un cuptor în focar cu perete median, datat de MariaComşa în secolul I p.Hr. (Gh. Bichir 1973b, p. 103; M. Comşa 1985, p. 171, nota 3; Al. Vulpe, C.Preda, Gh. Bichir 2000, p. 336). Staţiunea de la Poieneşti - Dealul Teilor, cercetată amplu de RaduVulpe şi Ecaterina Vulpe, a fost semnalată de profesorul Constantin Cihodaru, care a şi investigatun cuptor cu două camere, prevăzut în focărie cu pilon central, romboidal în secţiune, continuatspre spate cu un perete subţire (1938, p. 35-37, fig. 14-15), republicat ulterior de Maria Comşa,care l-a încadrat în cultura Sântana de Mureş, în funcţie de amplasarea lui în marginea aşezării dinaceastă perioadă şi după specificul ceramicii existente aici (1985, p. 173, fig. 4).

Tot în Moldova, din bogăţia descoperirilor semnalate în revistele de specialitate, legate desecolele III-IV, pentru câteva localităţi am detaşat şi informaţiile legate de astfel de instalaţii. LaGlăvăneştii Vechi - La Ghilitoare, în 1949, s-a găsit primul cuptor de acest tip, datat mai târziu, în


secolele III-IV, de un colectiv coordonat de Ion Nestor (~ et alii 1951, p. 51-76), apoi, la Truşeşti -Pe Cuha, în 1954, s-a investigat un atelier cu două cuptoare, din secolul al IV-lea, unul în focar custâlp central, altul cu perete median, de un colectiv coordonat de profesorul Mircea Petrescu-Dîmboviţa (1955, p. 165-194) şi un altul la Piatra Neamţ - Bâtca Doamnei, jud. Neamţ, un cuptorgeto-dacic, în focar cu stâlp central, descoperit prin săpăturile realizate de preotul ConstantinMatasă, Ioana şi Mihai Zamoşteanu (1961, p. 340), cercetări arheologice începute în colaborare cuAnton Niţu (1959, p. 363-369).

În perioada anilor '60, printre numeroasele materiale publicate din săpăturile arheologiceerau şi câteva cuptoare datate în secolele II-III p.Hr., unul cu perete median în focar, la Ţifeşti - LaGrigoreşti, jud. Vrancea, complex cercetat de Sebastian Morintz şi Nicolae Harţuchi, în 1959(1962, p. 521-526, fig. 2), altul tot cu perete median, la Bălteni - Gârla Strâmbu, jud. Galaţi,investigat de Ion T. Dragomir (1962, p. 11-23), de asemenea, trei cuptoare la Şcheia - Siliştea, dincare două în focar cu perete median şi unul cu pilon central, săpate de Grigore Foit, în 1959 (1969,p. 25-28) şi cuptorul de la Piatra Neamţ - Dărmăneşti pe Cuejdi, tot cu pilon central în focar,publicat de Constantin Matasă, Ioana şi Mihai Zamoşteanu (1961, p. 345-346, pl. 5). Importantulcomplex de cuptoare de la Cucoşeni - Butnăreşti, jud. Neamţ, din care trei aveau grătarul sprijinitpe un perete median şi unul pe un pilon central, a fost investigat în urma unor ample cercetăriîntreprinse de Gheorghe Bichir (1976, p. 489 şi urm.). Este primul studiu care aduce numeroaseanalogii cu privire la cuptoarele de ars ceramica, între ele multe inedite, dar prezentate lamanifestările ştiinţifice ale arheologilor, precum cuptoarele de la Şcheia - Siliştea, Băneasa -Străuleşti, Băiceni - Silişte, Medieşu Aurit, Arad - Ceala şi Mugeni - Vízlok (1966, p. 489-509).

De asemenea, în această perioadă s-au semnalat şi cuptoare datate în secolul al IV-lea, uneleşi în prima parte a secolului al V-lea, precum cel cu perete median de la Botoşani - DealulCărămidăriei, cercetat de Nicolae şi Emilia Zaharia, împreună cu Simion Raţă (1961, p. 461-471)şi cu stâlp central în prima cameră, de la Zorleni - Fântânele, jud. Vaslui, descoperit şi publicat deVasile Palade, care a evidenţiat importanţa deosebită a acestuia prin păstrarea şarjei în cuptor(1969a, p. 339-361; Idem, 1970, p. 45). În deceniile următoare s-au publicat şi instalaţiile de arsceramica de la Bacău - Curtea Domnească, jud. Bacău, de Ioan Mitrea şi Alexandru Artimon, uncuptor cu focăria liberă (1971, p. 225-252), Bârlad - Valea Seacă, jud. Vaslui, cuptor în focar cuperete median, semnalat în 1973 şi săpat în anul 1988 de Vasile Palade (2004, p. 83-84), atelierelede la Iaşi - Nicolina, jud. Iaşi, săpate între 1975-1978, de Ion Ioniţă, în care două instalaţii de arsceramica aveau stâlp central, C1 şi C4 şi unul perete median C3, la care se adaugă un cuptor cu osingură cameră (1985, p. 30-49) şi atelierul de la Banca Gară - Şapte case, prevăzut cu douăcuptoare în prima cameră cu perete median, săpat între 1987-1988, de Ruxandra Alaiba (1990, p.221-224; Eadem, 2007a, p. 18-36). Ultimul publicat este atelierul de la Siliştea - Muncelu, jud.Vaslui, prevăzut cu un singur cuptor cu perete median în focărie, datat cu acribie de cercetătorulacestuia, Ion Ioniţă, în prima jumătate a secolului al IV-lea, săpături 1965 (2010, p. 191 şi urm.).

Să menţionăm şi prezenţa acestui tip de cuptor în Moldova, în aşezarea specifică culturiiDridu de la Ţuţcani - Şipote, jud. Vaslui, complex descoperit în anul 1961, prin cercetările desuprafaţă realizate de Ghenuţă Coman (1970, p. 168). De asemenea, pe cele de la Epureni -Şoldăneşti, jud. Vaslui, cercetate de Dan Gh. Teodor, cu grătarul realizat din pământ cruţat, fără ase fi folosit un suport, din secolele X-XI (G. Coman 1980, p. 127, XXVIII.8). Aceste ultimedescoperiri au fost considerate de o importanţă deosebită, pe baza lor s-a analizat specificulinstalaţiilor pentru ars ceramica întâlnite în aşezările culturii materiale de tip Dridu, ca fiind deveche tradiţie romană locală (Ibidem).

La curbura Carpaţilor primele cuptoare cu două camere suprapuse, datate în secolele II-III,s-au semnalat la Izvoru Dulce - Borcăniţa, jud. Buzău, cuptor în focar cu perete median (M.Constantinescu 1978, p. 124-132), la fel ca şi cel de la Dumbrăveni, jud. Vrancea (M. Comşa1981a, p. 89-95), pentru ca altul, în focar prevăzut cu pilon tronconic, să fi fost semnalat laPădureni - Jariştea, jud. Vrancea, datat mai timpuriu, în perioada cuprinsă între secolele I a.Hr. - I

Cap. II. Istoricul cercetărilor / Chapter II. The history of the research 25

p.Hr. (V. Bobi, I. Cernat 1991, p. 351-356). Să amintim aici şi cuptorul cu o singură cameră, dinsecolul al IV-lea, de la Voetin - La curte, jud. Vrancea, apărut în urma săpăturilor întreprinse deAnton Paragină şi Victor Bobi (1983, fig. 12/1, 2; 15). Ele au aparţinut dacilor liberi – carpilor dela est de Carpaţi, din nord-estul Munteniei, care, precum şi cele de la Pruteni - Sub Dealul Babei,Republica Moldova, se integrează ariei acestei culturi, după cum dovedesc siturile arheologice,datate în secolele II-III/IV, aflate în diferite stadii de conservare.

Republica MoldovaCum am menţionat deja, deosebit de importantă a fost publicarea celor patru cuptoare,

prevăzute în focar cu perete median, de la Pruteni - Sub Dealul Babei, Republica Moldova, datateîn secolul al III-lea, cu probabilitate şi în secolul al II-lea p.Hr., aflate în săpăturile realizate în 2001şi 2003 de Vlad Vornic, Nicolai Telnov, Valeriu Bubulici şi Larisa Ciobanu (fig. 1A/10-13) şiordonate într-un volum împreună cu Eugen Nicolae (Vl. Vornic et alii 2007, p. 38-74, pl. 14-15,17-18, 20-21, 23). Pentru perioada următoare, menţionăm pentru Republica Moldova şi cunoscuteleatelierele de ars ceramica de la Solonceni (A. Levinschi 1996, p. 61 şi urm.).

Muntenia – OlteniaÎntre primele cuptoare publicate la sud de Carpaţi sunt cele din aşezarea romană de la Celeiu

- Sucidava, jud. Olt, semnalate încă din săpăturile perioadei interbelice de Vasile Christescu (1929,p. 76; Idem, 2004, p. 144 şi urm.). În nivelul din secolul al III-lea era un mic cuptor cu planrotunjit, în camera de foc prevăzut cu stâlp central, considerat a fi fost folosit pentru ars ceramica,opaiţe, ţigle ştampilate (D. Tudor 1965, p. 44-45). Acestuia se adaugă altele cinci. Două, dinsecolele II-III p.Hr. şi unul din secolul al VI-lea, ce aveau în focărie tot un pilon central; un altuldin secolele II-III, cu grătarul sprijinit pe trei pilaştri din cărămizi de chirpici, lipiţi de pereţiicamerei de foc; unul de secol IV, cu profil de casă, acoperişul în două ape şi cu pereţii, camera dealimentare şi gura de foc zidite din piatră, cărămizi şi ţigle legate cu lut (O. Toropu, C. Tătulea1987, p. 115, fig. 29). Un al şaselea, nedatat, în plan dreptunghiular, a fost realizat tot din cărămidă,în interior având pilonii legaţi între ei prin arcade zidite, precum cele destinate pentru ardereamaterialelor de construcţie (Ibidem).

În urma cercetărilor realizate de Radu Vulpe, la Răduleşti, jud. Ialomiţa, s-au investigatpatru cuptoare de ars ceramica, datate în secolele II-III p.Hr., unul avea perete median (1931, p.156-158; M. Comşa 1985, p. 172, fig. 3). De asemenea, cu ocazia săpăturilor din centrul roman dela Turnu Severin - Drobeta, jud. Mehedinţi, între descoperirile perioadei târzii, de la sfârşitulsecolului al III-lea şi din secolul al IV-lea, Grigore Tocilescu a semnalat şi un cuptor pentru arsolăria locală (M. Davidescu 1980, p. 212, nota 206, mss., 5135, fila 13), pentru ca tot aici, în zonacimitirului roman, Mişu Davidescu, în anul 1964, să semnaleze alt cuptor de ars ceramica şi încăunul de ars oale şi cărămidă, datat în secolele IV-V (Ibidem, p. 113; R. Florescu 1967, p. 148). Întrematerialele de la Turnu Severin - Drobeta, Al. Bărcăcilă menţionează un fragment de terrasigilatta, care avea ştampila olarului EBVRRVS (1938, p. 43, fig. 62-63, cf. M. Davidescu 1980, p.115).

În 1968 s-au publicat cărămidăriile de la Cătunele, jud. Gorj, din prima jumătate a secoluluial III-lea, în urma cercetărilor realizate de Dumitru Tudor şi Mişu Davidescu (D. Tudor 1968, p.226, 273) şi complexele din centrul economic şi comercial roman de la Stolniceni - Buridava, com.Ocniţa, astăzi localitate componentă a municipiului Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea, unde Gheorghe I.Petre, a săpat un cuptor de olari prevăzut în focărie cu pilon central, datat în prima jumătate asecolului al III-lea p.Hr. (Ibidem, p. 147, fig. 1, 6), cuptoarele de ars ceramică şi ţigle de aici au fostpublicate de Gh. Bichir (1989, p. 45 şi urm.). În 1973, în urma săpăturilor arheologice realizate deExpectatus Bujor, s-au publicat descoperirile de la Bumbeşti - Jiu, jud. Gorj, între care şi un cuptorîn plan circular, ce a aparţinut unui meşter producător de olane, din prima jumătate a secolului alIII-lea (1973, p. 108, fig. 2; 1983, p. 351). La Ostrovul Banului, jud. Mehedinţi, dintre construcţiilerealizate în afara fortificaţiei, la începutul secolului al IV-lea, s-au detaşat două erau cuptoaredreptunghiulare pentru ars cărămida (M. Davidescu 1980, p. 115; D. Tudor 1970, p. 67-83).

26 Meşteşugul olărie în secolele II-V / The Pottery Craft During the 2rd–5th Centuries

Prin săpăturile întreprinse de Gheorghe Popilian, între 1962 – 1969, s-a cercetat castrulroman de la Slăveni, jud. Olt, unde, în perioada 250-251 p.Hr. - sfârşitul sec. III p. Hr., s-au datatpatru cuptoare de tip înalt, C1-4, dintre care două, prevăzute în focar cu pilon central, s-au păstratmai bine, C2,4 (1971, p. 627 şi urm., fig. 5, 7). Deosebit de importante au fost cercetările de la Reşca- Romula, jud. Olt, mai ales cele din locuirea datată în a doua jumătate a secolului al II-lea şi înprima jumătate a secolului al III-lea. Prin săpăturile realizate de Dumitru Tudor, Gheorghe Popilianşi colaboratorii acestora, s-a cercetat "unul dintre cele mai înfloritoare centre meşteşugăreşti dinîntreaga provincie romană Dacia", din care s-au dezvelit şapte cuptoare de ars ceramica şi altecărămidării construite în tehnica romană, - ordonate în grupuri de câte două sau patru -, în formaunor instalaţii care puteau fi dirijate de meşteri specializaţi, pentru ca producţia să fie în serie (D.Tudor 1976b, p. 510; Gh. Popilian 1976a, p. 222 şi urm.; Idem 1984, p. 46).

În zona centrală a Câmpiei Munteniei, cuptoarele din zona Bucureşti, încep să intre încircuitul informaţional prin lucrările semnate de Vlad Zirra şi Margareta Tudor, mai întâicomplexele din secolul al IV-lea de la Crângaşi (1954, p. 312-315) şi de la Fundenii Doamnei(1954, p. 315 şi urm.). Prin studiile semnate tot de Margareta Constantiniu, în urma săpăturilorîntreprinse în aşezările geto-dacice, în colaborare cu Panait I. Panait, între 1964-1966, se publicăcomplexele de la Băneasa - Străuleşti, sectorul Măicăneşti, datat în secolele III-IV, şi punctul - LaNuci, datat în secolul al III-lea, unde s-au dezvelit, în fiecare, câte un cuptor cu pilon central înfocărie (1968, p. 43-64, fig. 4).

De asemenea, Vlad Zirra semnalează cuptorul cu stâlp central sub platformă de la Ileana -Podari (1959a, p. 501-509), Bucur Mitrea şi N. Anghelescu, pe cel de la Independenţa - Vatrasatului, în focărie cu stâlp central (1962, p. 609-614) şi Maria Comşa, cuptoarele de la Radovanu -La fraţii Dincă, unul getic în focărie cu perete median (1986, p. 143-161) şi un atelier cu douăamenajări necesare arderii vaselor, fără grătar, tot la Radovanu, dar în punctul Pe Neguleasa, datatîn secolele V-VI (1981b, p. 241-248. Săpăturile de salvare de la Târgovişte, realizate de LucianaOancea, în 1972, au consemnat un alt cuptor cu pilon central în prima cameră (1976, p. 56-60).Vasile Barbu, pe teritoriul comunei Adunaţii - Copăceni, în satul cu acelaşi nume, pe terasa înaltădin dreapta râului Argeş, în punctul La Porcărie, în cadrul unei locuiri Sântana de Mureş ainvestigat un cuptor de ars ceramica în focar cu pilon central (1989, p. 379-380; Idem 1999-2000,p. 231; Cristian Schuster 2007, p. 43-44, pl. I/4). Totodată, pentru aceeaşi perioadă, în satulMironeşti – Giurgiu, a cercetat un alt cuptor de ars oale, tot cu pilon central (V. Barbu 1999-2000,fig. 10-11, 13-14).

Banat. Pentru zona de astăzi a Banatului, ne oprim mai întâi asupra complexelor de laTibiscum, satul Jupa - Cetate, jud. Caraş-Severin. Aici, pentru secolele II-III, spre nord de castru, înimediata apropiere, Ion Glodariu a săpat un cuptor de ars oale (1976, p. 572). În 1978 s-a descoperitcuptorul de olar datat la începutul secolului al II-lea (D. Benea et alii 1980, p. 301, fig. 5). Un altula apărut în anul 1979, datat în a doua jumătate a secolului III, în plan circular şi în focar cu piloncentral, format din fragmente de cărămizi, ţigle, olane legate cu lut (Ibidem, p. 301-302, fig. 6;Eadem 1983, p. 310, fig. 6). Cuptorul distrus în mare parte, nu depăşeşte veacul al III-lea (Ibidem,p. 310).

În săpăturile efectuate în 1961 la Ramna, jud. Caraş-Severin, Doina Benea a investigat altecuptoare (1992, p. 251). Totodată, în aşezarea rurală romană de la Gornea - Căuniţa de Sus, jud.Caraş-Severin, în săpăturile realizate de Nicolae Gudea, în nivelul din secolul al III-lea, s-audescoperit două cuptoare pentru ars materiale de construcţie, ţigle, cărămizi, în preajmă şi cufragmente de vase (1977, p. 13-14). Şi în situl daco-roman de la Grădinari - Sălişte, jud. Caraş-Severin, cercetat în perioada 1983-1992, de Ovidiu Bozu, situat în apropierea drumului Lederata -Tibiscum, în jurul căruia au gravitat majoritatea aşezărilor din Valea Caşinului sau de mai departe,cercetările sistematice au dus la dezvelirea a şapte locuinţe de suprafaţă şi a unui centru de arsceramica. Atelierul, datat între prima jumătate a secolului al III-lea şi sfârşitul secolului al IV-lea -după retragerea administraţiei romane, era prevăzut cu trei cuptoare cu inventar ceramic, ce


prezintă caracteristicile olăriei provinciale romane şi romane târzii (1996, p. 55-56). Ovidiu Bozuapreciază perioada ca fiind una de înflorire, ce se va deteriora după anii 356-369 (Ibidem, p. 56;Idem, 1990, p. 147 şi urm.).

Transilvania. În Transilvania, în perioada de dinaintea primului război mondial, la Cluj-Napoca - Cartierul Mânăştur, în săpăturile realizate de István Kovács, în 1911, s-a descoperit unatelier ceramic, datat în secolele III-IV, nepublicat. Până în prezent din această staţiune s-ausemnalat două cuptoare (V. Christescu 1929, p. 67, nota 1; Idem, 2004, p. 63, pl. V, fig. 1-2; A.Filimon 1940, p. 92, nota 1). La nord şi est de fortificaţia din Colonia Nova Apulensis, Alba Iulia -Nord vest, jud. Alba, în actualul cartier Partoş, pe malul Mureşului, între anii 1910-1912, însăpăturile realizate de A. Cserny, s-au descoperit trei cuptoare mari cu pereţii din cărămidă,construite după sistemul roman (1912, p. 112; I. Berciu 1958, p. 180 şi urm., fig. 1-3), tipurispecifice lumii romane, prezentate de René Majurel (1965, 1-2, p. 95-114, fig. 3-9). În acelaşijudeţ, în perioada interbelică, la Blandiana, prin 1935-1936, s-a investigat un mare cuptor de olărieromană, din sec. II-III, destinat cu deosebire pentru ars opaiţe şi alte tipuri de vase (I. Berciu 1958,p. 180, nota 3).

Unul dintre primele cuptoare semnalate în perioada interbelică, pentru ars ţigle şi cărămizi,din secolele II-III p.Hr., se afla între complexele investigate la Colonia Ulpia Traiana AugustaDacica Sarmizegetusa, jud. Hunedoara, pe Dealul Grădiştii, în Munţii Orăştiei (O. Floca 1937;Idem 1945, p. 431 şi urm., pl. I; R. Ardevan 1978, p. 169). Aici s-au construit şi instalaţii prevăzutecu mai multe canale, unul central şi altele secundare (Ibidem, p. 434) şi grătar cu şapte şiruri a câte21 de perforări, corespunzând canalelor secundare ale focarului (Ibidem, p. 441 şi urm., pl. I; R.Florescu et alii 1980, p. 126). În 1959, Zoltan Székely, publicând cercetările de la Sf. Gheorghe -Eprestetö, din anul 1956, consemnează şi două cuptoare, dintre care unul nu era distrus şi altul aveaprima cameră despărţită de un perete median (1959, p. 240, pl. I/5).

Şi în Transilvania cele mai multe cuptoare s-au descoperit în anii '60, precum cuptorul dears cărămizi de la Orheiu Bistriţei, jud. Bistriţa Năsăud, aflat în apropiere de castru (D. Protase, Şt.Dănilă 1965, p. 557 şi urm.; I. Glodariu 2000, p. 240) sau cuptorul, în focar cu perete median,apărut la Arad - Ceala, datat în secolul al III-lea, în săpăturile realizate de Ion H. Crişan şi EgonDörner. Deosebit de altele, acesta mai avea şi o cameră intermediară, închisă între focar şi camerade ardere a vaselor, care izola complet şarja de foc (E. Dörner 1968, p. 12 şi urm.) iar altele la Aque– azi Cioroiul Nou (D. Tudor, E. Bujor 1962, p. 547; D. Tudor, I. Diaconescu, Gh. Popilian 1967,p. 593; Gh. Popilian 1967; Gh. Poenaru Bordea 1994 , p. 84-85).

La Medieşul Aurit - Şuculeu, jud. Satu Mare, Sever Dumitraşcu şi Tiberiu Bader au cercetatcartierul meşteşugarilor aflat în apropierea aşezării şi necropolei, datate în secolele II-IV p.Hr. Dinputernicul centru de olari aflat aici s-au investigat 13 cuptoare de ars ceramică, cu grătarelesprijinite fie pe un perete median, fie pe un pilon central (1967a, p. 20-31; Ibidem, 1967b, p. 107-111; Gh. Bichir 1973a, p. 61). În studiul din 1981, publicat numai de Sever Dumitraşcu, privindaşezările de la Medieşul Aurit şi Biharea, jud. Satu Mare (p. 237, 240, fig. 4-5), se aduce în discuţieun alt centru de olărie, Biharea - Grădina CAP Baraj, unde, în suprafaţa A2, săpată între 1977-1978, s-a descoperit un atelier, groapa de deservire şi cuptoarele acestuia de ars ceramica, C1-3, cudouă camere suprapuse, aveau în focărie cu perete median. Descoperirile justifică existenţa aici aunui important centru antic de olărie ale cărui produse ajungeau şi la alte triburi. Ele continuă pânăîn această epocă tradiţia ceramicii dacice de culoare cenuşie, de calitate superioară, cu decor lustruit(S. Dumitraşcu 1979, p. 297, fig. 4). Cuptoarele au fost considerate a fi aparţinut dacilor liberi dinnord-vestul Daciei (Gh. Bichir 1966, p. 507; O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 70, 95,nota 63, tabel sinoptic 31). În 1974, Ioan Németi publică două cuptoare de ars oale, dispusealăturat, în focar cu perete median, cu o singură încăpere de deservire, din epoca La Tène de laAndrid, jud. Satu Mare (1974, p. 579-584).

Între descoperirile legate de înfloritorul pagus Miciensis, pentru secolele II-III, s-a cercetatşi un centru de cuptoare de ars ceramica, prin săpăturile realizate de Octavian Floca, Ştefan


Ferenczi, Liviu Mărghitan (1970, p. 92). Cele zece instalaţii de la Micia, între care au fost diferenţede detalii - gura de foc prelungită sau nu, numărul de culoare laterale pentru dirijarea căldurii, potargumenta situarea Miciei pe aceeaşi treaptă cu oficinile din celelalte provincii ale imperiului (L.Mărghitan 1971, p. 534; Idem 1995-1996, p. 319-324).

În judeţul Satu Mare, în partea de nord a municipiului Satu Mare, Gheorghe Lazin acercetat, în 1979, două cuptoare cu perete median deservite din aceeaşi încăpere (1980, p. 133, fig.1-3). De asemenea şi în staţiunea Lazuri, în 1978, în aşezarea din secolele III-IV p.Hr., a săpat unalt cuptor de ars vase şi încăperea de deservire a acestuia (Gh. Lazin 1981-1982, p. 77). Aici, întimp, s-au cercetat 10 cuptoare (M. Bitiri-Ciortescu 1996, p. 301). Remarcăm faptul că, în judeţulSatu Mare s-a consemnat arheologic, pe o arie relativ restrânsă, existenţa a trei centre cu ateliere deolărie din veacurile II şi III-IV p.Hr., în ordinea descoperirii, Medieşu Aurit şi Lazuri aflate la 9-10km, respectiv 4 km, de centrul de la Satu Mare. De asemenea, s-a publicat în 1984, cuptorul de arsceramica din aşezarea dacilor liberi de pe Valea Mâţei (Al. V. Matei 1984, p. 237-246).

Un loc aparte a avut şi investigarea centrului de producţie ceramică de la Micăsasa, de IoanMitrofan, prin publicarea grupului mare de cuptoare şi a altora din săpăturile realizate între 1991-1992, câte două cuptoare în fiecare an, pentru ca în anul 1993 să fie investigate altele cinci (1990,p. 129 şi urm.; Idem 1994a, p. 524-527, fig. 1-3; Idem 1994b, p. 529-530; Idem 1994c, p. 533-535,fig. 1) şi a monografiei staţiunii în 1995. De asemenea, importantă a fost şi publicarea celor de laAmpelum, astăzi Zlatna, jud. Alba, unde, în săpăturile realizate de I. T. Lipovan, s-a semnalat încăun cuptor de ars ceramica, datat la mijlocul secolului al II-lea p.Hr., în interior cu vase rebutate şiceramică cărămizie şi albă, decorată cu barbotină, păstrată fragmentar (1996, p. 203; M. Zahariade1994, p. 65-66).

În Transilvania şi Banat cercetările arheologice s-au orientat, cu deosebire, spre perioadaprivind istoria provinciei Dacia şi mai puţin spre perioada primelor migraţii, a sarmaţilor şi goţilor.S-au realizat săpături organizate în oraşele romane de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Porolissum,Potaissa, Napoca, Apulum (E. Nicolae 1994, p. 82-84), Dierna, Drobeta, Romula - Reşca, centrulde olari de la Sucidava sau Micăsasa (I. Mitrofan 1995) iar în Banat, Tibiscum (D. Benea 1982, p.22-40; Eadem 1995, p. 59-62), Ramna (D. Benea 1992, p. 251), Gornea - Căuniţa de Sus (N.Gudea 1977, p. 13-14) sau Grădinari - Sălişte, jud. Caraş-Severin (O. Bozu 1996, p. 55-56, fig.127). Atelierele din zona Sighişoarei au fost publicate de Gheorghe Baltag (1979, p. 75 şi urm)împreună cu Radu Harhoiu (2006-2007).

Dobrogea. D. M. Pippidi a publicat printre primele cuptoare din Dobrogea, din cea maiveche colonie milesiană de pe ţărmul vestic al Mării Negre, Histria, patru cuptoare cu vetrelefocarelor plane, apărute în săpăturile coordonate de el în sectorul Z2, în nivelul corespunzătorsecolelor V-IV a.Hr., cu analogii în Ucraina de sud (M. M. Hudeak 1952, p. 257) şi un altul însectorul X, în stratul de cultură elenistic din secolele II-I a.Hr., cu focarul cilindric cu vatra albiată,în mijloc cu un pilon central realizat din pământ cruţat şi camerele de ardere a vaselor făcute dinchirpici (D. M. Pippidi et alii, 1959, p. 283-328; Gh. Bichir 1973a, p. 59; M. Coja, P. Dupont1979). La scurt timp Gheorghe Ştefan publică, de la Garvăn, un alt cuptor de ars ţigle, de dataaceasta din perioada romană (1957, p. 340 şi urm.; ~ et alii 1959, p. 565 şi urm.) şi AdrianRădulescu, pe cele din nordul Dobrogei, de la Teliţa - Amza, unde se afla un depozit de ţigle (1965,p. 437-438; Idem 1971, p. 333 şi urm.; Idem 1972). Unul dintre cuptoarele cu plan dreptunghiular,avea la bază camera de foc neîmpărţită iar grătarul sprijinit pe arcurile de susţinere ale focăriei(Idem, 1965, p. 437). De la ferma romană târzie de la Teliţa - La Pod, jud. Tulcea, V. H. Baumann,menţionează un nou cuptor de ars material tegular (1991, p. 105-108) şi subliniază rolul aşezărilorrurale antice în zona Gurilor Dunării (1993; 1995), iar recent, Maria Bărbulescu, specificul vieţiirurale în Dobrogea romană, în secolele I-III p.Hr. (2001).

În urma săpăturilor realizate la Mangalia - Nord, fosta haltă CFR Neptun, din territoriumcallatianense, de Constantin Iconomu, din locuirea de epocă romană s-a publicat un cuptor în plandreptunghiular (1968, p. 235 şi urm., fig. 1). În acelaşi an văd lumina tiparului şi descoperirile de la


Oltina - La dinamită, vechiul Altina (Altinum), unde, în aşezarea romană situată pe malul de est allacului Oltina, Mihai Irimia a cercetat trei cuptoare, semnalate în 1964 şi săpate în 1967 (Ibidem, p.379-408). Andrei Opaiţ, a realizat o tipologie a celor din Dobrogea cunoscute atunci. El a stabilitpatru tipuri de cuptoare cu două camere, exemplificate prin cuptoarele de la Dinogetia – tip 1, deformă rectangulară în focar cu pereţi intermediari străbătuţi de canale, Neptun – tip 2, Tomis – tip 3,cu varianta Teliţa şi Ostrov – tip 4 (1996, p. 24-28, pl. 1/1-4 şi pentru tip 3, pl. 2).

Tehnica olărituluiMenţionăm şi câteva din lucrările care s-au ocupat numai de tehnica olăritului. În acest sens,

câteva contribuţii ale autorilor români se referă la cuptoarele de olărie dintr-o perioadă mai largă.Astfel, pentru secolele III a.Hr. - I a.Hr., menţionăm studiul semnat de Ion H. Crişan, legat decuptoarele de ars ceramică la geto-dacii din epoca La Tène (1967, p. 111-118). Gheorghe Bichir,prin analiza săpăturilor de la Butnăreşti, realizează şi o amplă prezentare a descoperirilor din acelmoment (1973a, p. 57-61). Cel mai reprezentativ, însă, este studiul semnat de Maria Comşa, care,în 1985, publică prima sinteză, cuprinzând descoperirile din secolele I a.Hr. - IV p.Hr., de la est şisud de Carpaţi (1985, p. 171-185). Şi Andrei Opaiţ, în sinteza sa asupra ceramicii, în capitolul II s-aoprit asupra olăriei romane, urmărind, fie A. Consideraţii privind producţia ceramicii romane, fieB. Modalităţile de producţie a ceramicii romane în provincia Scythia (1996, p. 17-35, pl. 1-2).

Menţionăm şi cunoaşterea răspândirii acestui tip de instalaţii de-a lungul unei ape,Cuptoare de ars ceramica pe cursul inferior al Argeşului, semnat de Vasile Barbu (1989, p. 379-380; Idem 1999-2000, p. 231-233). Numai la secolul al IV-lea se referă sinteza publicată deMariana Marcu (1988, p. 43-49). Pentru spaţiul aflat în zona Dunării de Jos şi Centrale, J. Henning,în 1977, a realizat una dintre cele mai ample sinteze. De asemenea, pentru ţinuturile Tiseisuperioare în veacurile III a.Hr.- IV p.Hr., o analiză a acestor cuptoare a semnat V. Kotigoroško(1995, p. 35-41, 57-61, 117-122, 135-151). Date legate de seliştile din secolele I-V, dar şi de acestmeşteşug, în istoriografia românească s-au consemnat în repertoriile arheologice publicate: pentruMoldova de Nicolae Zaharia, Mircea Petrescu-Dîmboviţa şi Emilia Zaharia (1970), pentru judeţulVaslui de Ghenuţă Coman (1980), pentru judeţul Iaşi de Vasile Chirica şi Marcel Tanasachi(I/1984, II/1985), pentru judeţul Cluj de Ion Horaţiu Crişan, Mihai Bărbulescu, Eugen Chirilă,Valentin Vasiliev, Iudita Winkler (1992) şi pentru judeţul Braşov de Florea Costea (1995), îndicţionarele de arheologie, DIV, 1976 şi EAIVR, I/1994, II/1996, III/2000, cu o referire specială lacuptoare (N. Conovici 1994, p. 393-395).

Dintre studiile de sinteză cu privire la istoria dacilor liberi, care pornesc de la descopeririledin acel moment, câteva date generale au fost semnate de Gh. Bichir, în 1966 şi 1967a, amplificateîn sinteza cu privire la Cultura carpică (1973a), precum şi în volumul apărut la Oxford în 1976, încare meşteşugul olăritului s-a discutat pe larg. De asemenea, dintre studiile de sinteză cu privire lacultura Sântana de Mureş – Cerneahov, în spaţiul dintre Carpaţi şi Prut, în Moldova, trebuiemenţionată sinteza semnată de Ion Ioniţă (1966, p. 189-261), date legate de problema răspândiriiculturii, de Kurt Horedt (1967, p. 575-592) iar cele privind datarea culturii, de Ion Horaţiu Crişan(1983, p. 235-242), A. Kokowski (1999, p. 179 şi urm.), Э. А. Рикман, 1960, p. 199-202; Idem1964 and 1975.

Etno-arheologie - EtnografieŞi în secolele II-V ceramica a deţinut o pondere însemnată între descoperirile arheologice, fapt

pentru care – cum a menţionat A. Shepard – cunoaşterea tehnicilor de realizare a acesteia a rămasconstantă (1965, p. 49-94). Preocupările legate de tehnicile şi tehnologiile de realizare a acesteia aurămas constante (E. V. Saiko, 1982, 32 şi urm.; R. L. Rands 1988, p. 165 şi urm.), de termenii utilizaţipentru denumirea diferitelor componente (I. I. Russu 1981).

Din domeniul etnografiei, sinteze asupra ceramicii primului mileniu au realizat Barbu Slătineanu (1938; 1972), Corina Nicolescu şi Paul Petrescu (1974). Totodată, asupra dezvoltării întimp a tehnicilor olăritului s-au oprit Ion Vlăduţiu (1973; Idem 1981, p. 190-228) şi Valer Butură


(1978, p. 381-392) şi pentru perioada medievală Mărioara Nicorescu (1965, p. 97 şi urm.) şi înRepublica Moldova Л. Л. Полевой (1969).

Etnografii, preocupaţi fiind de istoricul meşteşugului olăritului în ateliere dotate cu instalaţiiperformante, au publicat sinteze asupra acestuia în care au inclus şi prima jumătate a mileniuluiîntâi. Între primii a fost Florian Bobu Florescu (1958; 1965) iar mai recent, un studiu binedocumentat a semnat de Gheorghe Iordache, în care olăria ocupă un loc important (1996, p. 15-198). În primul capitol, numit sugestiv Perspectiva istorică, se opreşte la perioada ce ne preocupă,atât asupra formelor ceramice, între care menţionează persistenţa ceştii dacice, cât şi asupracuptoarelor de ars ceramica (Ibidem, p. 35-53). Tot el aduce în discuţie şi terminologia legată depracticarea olăriei în România (Ibidem, p. 54-55). Ioan Godea, în 1995, într-un cadru mai larg - Lacéramique -, s-a referit şi la tehnicile de olărie din primul mileniu. Pentru instalaţiile din perioadacontemporană menţionăm lucrarea semnată de Narcisa Ucă (1981, p. 249-253).

Studiile publicate până în prezent îngăduie conturarea arealului de răspândire al atelierelorde acest fel din nordul Dunării de Jos şi relevă importanţa şi specificul fiecărei staţiuni. Deasemenea scot în evidentă importanţa meşteşugului olăritului, înţelegerea acestuia în general, amodului de construcţie şi de funcţionare a cuptoarelor în particular.

Chapter II. The history of the research

The potter’s craft is archeologically one of the best studied and published occupations forthe 2nd–4th centuries AD. The foremost is the interest given to the presentation and detailed study ofthe pottery workshops, equipped with various types of kilns. The available information during the20th century was also completed with the publication of many newly discovered ceramiccomplexes. According to Gh. Bichir another potter’s workshop was operational in a hut, wherethere existed two kilns to which the access was provided from inside the dwelling.

The kilns with two chambers, one on top of the other, with the perforated plate supported bya central column or a median wall, were identified in the Moldavian territory since the periodbetween the two World Wars. Poiana - Cetate (Galati County), dated to the Geto-Dacian La Tène,is one of the first sites discovered in Moldavia and here it was found one kiln of this type, dated tothe 3rd century BC, with a median wall in the fire chamber and studied by Radu and EcaterinaVulpe (1933, p. 253-351; R. Vulpe et alii 1950, p. 50; Idem 1951, p. 203; Idem 1952, p. 191 et sq.).A similar kiln, with a median wall in the fire chamber, was discovered at Poiana - Siliste, Dulcestivillage, Neamt County, dated by Maria Comsa to the 1st century AD (Gh. Bichir 1973b, p. 103; M.Comşa 1985, p. 171, note 3; R. Vulpe, C. Preda, Gh. Bichir 2000, p. 336). Radu and EcaterinaVulpe are also the authors of the ample excavations of Poienesti - Dealul Teilor, where ConstantinCihodaru excavated and studied a two-chamber kiln, with a central column in the fire chamber,diamond-shaped in section, continued with a thin division toward the back wall (1938, p. 35-37,fig. 14-15), further republished by Maria Comsa, who assigned it to the Santana de Mures Culture,following its location in the settlement outskirts as well as the pottery finds on the site (1985, p.173, fig. 4). Taking into account the volume of pottery finds, as published in the archeologyjournals, the existence of pottery kilns was inferred for several sites in Moldavia. The first kiln ofthis type, which was dated to the 3rd–4th centuries AD, was discovered at Glavăneştii Vechi - LaGhilitoare in 1949 by a team led by Ion Nestor (~ et alii 1951, p. 51-76). At Truşeşti - Pe Cuhaanother two potter kilns were excavated and studied in 1954, dated to the same period, one with acentral column and the other with a median wall, by a team led by M. Petrescu-Dîmboviţa (1955, p.165-194). At Piatra Neamt - Batca Doamnei, the excavations of Ioana Zamoşteanu and MihaiZamoşteanu with Anton Niţu (1959, p. 363-369), continued by Constantin Matasă, IoanaZamoşteanu and Mihai Zamoşteanu (1961, p. 340), unearthed a Geto-Dacian pottery kiln, with acentral column in the fire chamber.


During the archeological campaigns of the 1960s, among other finds, several kilns dated tothe 2nd–3rd centuries AD were published, one of them with a median wall in the fire chamber, atTifesti - La Grigoreşti, Vrancea County, a site excavated by Sebastian Morintz and NicolaeHarţuchi, în 1959 (1962, p. 521-526, fig. 2). A similar kiln, also with a median wall, wasdiscovered at Bălteni - Gârla Strâmbu, Galaţi County, by Ion T. Dragomir (1962, p. 11-23); otherthree kilns at Şcheia - Siliştea, two of which had median walls, were unearthed by Grigore Foit, in1959 (1969, p. 25-28), and a kiln discovered at Piatra Neamţ - Dărmăneşti pe Cuejdi, waspublished by Constantin Matasă, Ioana Zamoşteanu and Mihai Zamoşteanu (1961, p. 345-346, pl.5). The important complex of kilns of Cucoşeni - Butnăreşti, Neamt County, with three kilnshaving the perforated plate supported by a central column, was excavated and extensively studiedby Gheorghe Bichir. It was the first research that brought forward numerous analogies as for theceramic firing kilns, many of them unpublished but presented in the circuit of archeologyconferences, such as the kilns of Şcheia - Siliştea, Băneasa - Străuleşti, Băiceni - Silişte, MedieşuAurit, Arad - Ceala and Mugeni - Vízlok (Al. Ferenczi, p. 216-217; Gh. Bichir 1966, p. 489-509).

Also in the 1960s, several kilns dated to the 4th and some to the 5th centuries AD werediscovered, like the one with a median wall of Botoşani - Dealul Cărămidăriei, Botoşani County,excavated by Nicolae and Emilia Zaharia, together with Simion Raţă (1961, p. 461-471) or the onewith a central column in the fire chamber, from Zorleni - Fântânele, Vaslui County, excavated andpublished by Vasile Palade (1969a, p. 339-361; Idem, 1970b, p. 45). During the following decades,there were also published the ceramic firing installation of Bacău - Curtea Domnească, BacăuCounty, consisting in a kiln with a free fire chamber was published by Ioan Mitrea şi AlexandruArtimon (1971, p. 225-252), the kiln with a median wall in the fire chamber of Bârlad - ValeaSeacă, Vaslui County, which was identified in 1973 and excavated in 1988 by Vasile Palade (2004,p. 83-84), atelierele de la Iaşi - Nicolina, jud. Iaşi, săpate între 1975-1978, de Ion Ioniţă, thepotter’s workshop of Iasi – Nicolina, Iasi County, excavated between 1975 and 1978 by Ion Ionita,with two of the kilns having a central column (C1 and C4), one with a median wall (C3) and onewith a single-chamber kiln (1985, p. 30-49), as well as the potter’s workshop with two kilns havinga median wall in the first chamber, excavated between 1987 and 1988 by Ruxandra Alaiba (1990,p. 221-224; Eadem, 2007a, p. 18-36) and Silişte - Muncelu, Ţifu, was published by I. Ioniţă (2010,p. 191 et sq.).

It is worth mentioning the presence of this type of kiln in the settlements of Ţuţcani -Şipote, Vaslui County (Dridu culture) and Epureni - Şoldăneşti, Vaslui County, excavated by D.Gh. Teodor dated to the 10rd–11th centuries, with the perforated plate made of the natural groundclay, without any support. These latter discoveries are very significant, as they serve as the basis ofthe theory that this type of firing installations are the result of an ancient local Roman tradition (G.Coman 1980, p. 127, XXVIII.8; Dan Gh. Teodor 1987, p. 145-146, fig. 5).

In the area of the Carpathians Bend the first double-chamber kilns, dated to the 2rd–3th

centuries AD, were discovered at Izvoru Dulce - Borcăniţa, Buzău County, with a median wall inthe fire chamber (M. Constantinescu 1978, p. 124-132), as well as at Dumbraveni, Vrancea County(M. Comşa 1981a, p. 89-95) and Pădureni - Jariştea, Vrancea County, which was a kiln with atapering central column in the fire chamber, dated between the 1st century BC and the 1st centuryAD (V. Bobi, I. Cernat 1991, p. 351-356). It is worth mentioning here the single-room kiln, datedin the 4th century, from Voetin – La curte, Vrancea County, found during the excavations carriedout by Anton Paragina and Victor Bobi (1983, fig. 12/1, 2; 15).

Muntenia – Oltenia. Among the first kilns discovered south of the Carpathians that havebeen published mention should be made of those in the Roman site of Celeiu - Sucidava, Oltcounty, pointed out already during the excavations carried out down there during the periodbetween the two World Wars (V. Christescu 1929, p. 76; 2004, p. 144 et sq.). In the level of the 3 rd

century, there was a small kiln with a rounded plan, the fire chamber being equipped with a centralcolumn; it is considered it was used for firing ceramics, clay lamps, stamped tiles (D. Tudor 1965,


p. 44-45). There are other five kilns, out of which two are dated to the 2nd-3rd centuries AD and oneto the 6th century, which also had a central column in the fire chamber; another one, dated to the 2nd

and 3rd centuries, with the perforated plated sustained by three pilasters of adobe blocks, abutted tothe walls of the fire chamber; one of the 4th century, with a house outline, with a gabled roof andthe walls, the feeding chamber and fire opening built with stones, bricks and tiles bound with clay(O. Toropu, C. Tătulea 1987, p. 115, fig. 29). A sixth kiln, undated, with a rectangular plan, wasachieved also of bricks, with columns inside, bound together with walled-up arcades, like the onesfor burning construction materials (Ibidem).

Following the researches carried out by Radu Vulpe, at Răduleşti, Ialomiţa county, therewere investigated four kilns for firing ceramics, dated to the 2nd–3rd centuries AD, out of which onleone is acknowledged to have had a median wall (1931, p. 156-158; M. Comşa 1985, p. 172, fig. 3).With the occasion of the excavations carried out in the Roman centre of Turnu Severin - Drobeta,Mehedinţi county, among the finds of the late period, of the end of the 3rd century, GrigoreTocilescu found a kiln for firing the local pottery (M. Davidescu 1980, p. 212, note 206,manuscript, 5135, sheet 13), and also there, in the area of the Roman cemetery, in 1964, MişuDavidescu identified another kiln for firing pots and bricks, dated to the 4th–5th centuries (Ibidem, p.113; R. Florescu 1967, p. 148). Among the materials of Turnu Severin - Drobeta, Al. Bărcăcilămentions a fragment of terra sigillata, which had the stamp of the potter EBVRRVS (1938, p. 43,fig. 62-63; M. Davidescu 1980, p. 115).

In 1968, there were published the brick workshops of Cătunele, Gorj county, of the first halfof the 3rd century, as a result of the researches undertaken by Dumitru Tudor and Mişu Davidescu(D. Tudor 1968, p. 226, 273), as well as the complexes of the Roman economic and trade centre ofStolniceni - Buridava, Ocniţa commune, nowadays a site part of the city of Rm. Vâlcea, Vâlceacounty, where in the excavations, Gheorghe I. Petre identified a potter’s kiln whose fire chamberhas a central column, dated to the first half of the 3rd century AD (1968, p. 147, fig. 1, 6) and in1989 to the works signed by Gh. Bichir (1989, p. 45 şi urm).

In 1973, as a result of the archaeological excavations achieved by Expectatus Bujor, therewere published the discoveries of Bumbeşti - Jiu, Gorj county, and among these a circular plan kilnwhich belonged to a craftsman producing tiles, dated to the first half of the 3rd century (1973, p.108, fig. 2). At Ostrovul Banului, Mehedinţi county, among the constructions built out of thefortified precinct, at the beginning of the 4th century, two were rectangular kilns for firing bricks(M. Davidescu 1980, p. 115; D. Tudor 1970, p. 67-83).

The excavations undertaken by Gheorghe Popilian, between 1962 – 1969, allowed theresearch of the Roman castrum of Slăveni, Olt county, where there were uncovered four high kilns(C1-4) dated to the period 250-251 AD – end of the 3rd century AD. Out of these four kilns, two,which were equipped with a fire chamber with a high column, are better preserved, C2,4 (1971, p.627 et sq., fig. 5, 7). The researches of Reşca - Romula, Olt county, are particularly important bythe inhabitance dated to the second half of the 2nd century and the first half of the 3rd. By theexcavations carried out by Dumitru Tudor, Gheorghe Popilian and their collaborators, it waspossible to research “one of the most flourishing craftsmen centers of the whole Roman province ofDacia". This site revealed seven kilns for firing ceramics and other brick making workshops in theRoman technique, - ordered in groups of twos or fours -, in the shape of installations that could bedirected by the specialized craftsmen, so to create a serial production (D. Tudor 1976, p. 510; Gh.Popilian 1976a, p. 222 et sq.; Idem 1984, p. 46).

The kilns in the area of Bucharest have started being known thanks to the works signed byVlad Zirra and Margareta Tudor, first the compound of Crângaşi (1954, p. 312-315) and by thosesigned also by Margareta Constantiniu, consequent to the excavations carried out in collaborationwith Panait I. Panait, between 1964-1966, at Băneasa - Străuleşti, sector Măicăneşti, where a kiln with a central column in the fire chamber was identified (1968, p. 43-64, fig. 4).


Vlad Zirra also pointed out the kiln with a central column under the platform found at Ileana- Podari (1959, p. 501-509), Bucur Mitrea and N. Anghelescu, the one of Independenţa - Vatrasatului, having a central column in the fire chamber (1962, p. 609-614) and Maria Comşa, the kilnsof Radovanu - La fraţii Dincă, one dated to the times of the Getae, having a median wall in the firechamber (1986, p. 143-161) and a workshop with two structures necessary for firing the pots,without the perforated grill, also in Radovanu, but in the place named Pe Neguleasa, dated to the5th–6th centuries (1981b, p. 241-248. The safeguarding excavations of Târgovişte, carried out byLuciana Oancea, in 1972, shall lead to the publication of another kiln with a central column in thefirst chamber (1976, p. 56-60). On the territory of the commune Adunaţii - Copăceni, in the villagewith the same name, on the high terrace to the right of river Argeş, in the placed called LaPorcărie, within the inhabitance of Sântana de Mureş there was investigated a kiln for firingceramics (V. Barbu 1989, p. 379-380; Idem 1999-2000, p. 231;C. Schuster 2007, p. 43-44, pl. I/4).

Within Banat, mention should be made of the complexes of Tibiscum, nowadays the villageof Jupa - Cetate, Caraş-Severin county. Ion Glodariu carried out the excavation in this site andfound out a kiln for firing ceramics dated to the 2nd–3rd centuries, north of the castrum (1976, p.572). In 1978 the potter’s kiln was discovered, and it was dated to the beginning of the 2nd century(D. Benea et alii 1980, p. 301, fig. 5). Another one appeared in 1979, dated to the second half of the3rd century, with a circular plan and the fire chamber with a central column, made of fragments ofbricks, tiles, clay – bound tiles (Ibidem, p. 301-302, fig. 6; Eadem 1983, p. 310, fig. 6). The ovenmostly destroyed is dated to the 3rd century (Ibidem, p. 310).

The excavations of 1961 at Ramna, Caraş-Severin county, revealed also some other kilns(D. Benea 1992, p. 251). At the same time, in the rural Roman site of Gornea - Căuniţa de Sus,Caraş-Severin county, the excavations carried out by Nicolae Gudea, in the level of the 3rd century,led to the identification of two kilns for firing construction materials, tiles, bricks, having alsofragments of pots around them (1977, p. 13-14). In the case of the Dacian-Roman site of Grădinari- Sălişte, Caraş-Severin county, investigated by Ovidiu Bozu during the period 1983-1992, situatedclose to the Lederata – Tibiscum road, around which there gravitate most of the sites along theValley of Caşin River or even further ones, systematic researches led to the discovery of sevensurface dwellings and one centre for firing ceramics. The workshop, dated to the first half of the 3rd

century and end of the 4th century, after the retreat of the Roman administration, included threekilns with ceramic inventory, displaying the features of the provincial Roman and late Romanpottery (1996, p. 55-56). Ovidiu Bozu considers this period as being one of flourishing which wasto deteriorate after 356-369 (1996, p. 56; Idem, 1990, p. 147 et. sq.).

In Transilvania, during the period before the first World War, at Cluj-Napoca, Mânăşturquarter, the excavations undertaken by István Kovács, in 1911 revealed a ceramic workshop datedto the 3rd–4th centuries, left unpublished. Until now, two kilns were pointed out as for this site (V.Christescu 1929, p. 67, note 1; Idem, 2004, p. 63, pl. V, fig. 1-2; A. Filimon 1940, p. 92, note 1).To the north and east of the fortification in the Nova Apulensis Colony, Alba Iulia – northwest,Alba county, in the nowadays Partoş quarter, on the bank of Mureş river, between 1910-1912, inthe excavations undertaken by A. Cserny, there were discovered three large kilns with brick walls,constructed according to the Roman system (1912, p. 112; I. Berciu 1958, p. 180 et sq., fig. 1-3),and the types specific to the Roman world, as presented by René Majurel (1965, 1-2, p. 95-114, fig.3-9). In the same county, during the period between the two World Wards, at Blandiana, in 1935-1936, there was identified a large kiln of Roman pottery, dated to the 2nd-3rd centuries, mainly forfiring clay lamps and other types of pots (Ibidem, p. 180, note 3).

One of the first kilns discovered and pointed out during the period between the two WorldWars, used for firing tiles and bricks, dated to the 2nd–3rd centuries AD, was situated between thecomplexes investigated by Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, Hunedoaracounty, on Grădişte Hill, in Orăştie Mountains (O. Floca 1937; Idem 1945, p. 431 et sq., pl. I; R.Ardevan 1978, p. 169). Here were also built installations with several ducts one central and the


others secondary (Ibidem, p. 434) and a perforated plate with seven ranges of 21 perforations each,corresponding to the secondary ducts of the fire chamber (Ibidem, p. 441 et sq., pl. I; R. Florescu etalii 1980, p. 126). In 1959, Zoltan Székely publishes the researches of Sf. Gheorghe - Eprestetö,undertaken in 1956, among which there were also two kilns, out of which only one was notdestroyed, in the first room with a median wall (1959, p. 240, pl. I/5).

Most kilns were uncovered in the 1960s, such as the kiln for firing bricks of OrheiuBistriţei, Bistriţa Năsăud county, situated close to the castrum (D. Protase, Şt. Dănilă 1965, p. 557et sq.; I. Glodariu 2000, p. 240) or the kiln, whose fire chamber has a median wall, identified atArad - Ceala, dated to the 3rd century, within the excavations carried out by Ion H. Crişan and EgonDörner. Unlike others, this one also had an intermediary closed chamber, between the fire chamberand the pot firing chamber, which fully isolated the batch from the fire (1968, p. 12 et sq.) andothers in the Roman sites of Aque – Cioroiul Nou (D. Tudor, E. Bujor 1962, p. 547; D. Tudor, I.Diaconescu, Gh. Popilian 1967, p. 593; Gh. Popilian 1967; Gh. Poenaru Bordea 1994 , p. 84-85).

The site of Medieşul Aurit - Şuculeu, Satu Mare county, was researched by SeverDumitraşcu and Tiberiu Bader, who studied the craftsmen’ quarter close to the site and thenecropolis, dated to the 2nd–4th centuries AD. Out of this powerful pottery centre, 13 kilns for firingceramics were investigated. They had the perforated plates sustained either by a median wall, or bya central column (S. Dumitraşcu, T. Bader 1967a, p. 20-31; Ibidem, 1967b, p. 107-111; Gh. Bichir1973a, p. 61). In the study of 1981, published by S. Dumitraşcu only, concerning the sites ofMedieşul Aurit and Biharea, Satu Mare county (p. 237, 240, fig. 4-5), another pottery center isdiscussed, more precisely the one of Biharea - Grădina CAP Baraj, where within surface A2,excavated between 1977-1978, there was discovered a workshop, the access pit and its kilns forfiring the ceramics, C1-3, with two overlapped chambers, and a median column in the fire chamber.These discoveries justify the existence here of an important ancient center of pottery, whoseproducts were also reaching other tribes as well. They continued until this epoch the tradition of thegrey Dacian ceramics, of higher quality, with a polished ornament (S. Dumitraşcu 1979, p. 297, fig.4). It is considered that the kilns belonged to the free Dacians to the northwest of Dacia (Gh. Bichir1966, p. 507; O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 70, 95, note 63, synopsis table 31).

In 1974, I. Németi published the information as for two kilns of firing pots, disposed side byside, whose fire chamber had a median wall, with a single access chamber, dated to the La Tèneperiod, identified in Andrid, Satu Mare county (p. 579-584).

Out of the flourishing Pagus Miciensis, a center of kilns for firing ceramics dated to the 2nd–3rd centuries was also investigated by means of the excavations undertaken by O. Floca, Şt.Ferenczi, L. Mărghitan (1970, p. 92). The ten kilns of Micia, differentiated from each other bymeans of details – the fuel loading opening extended or not, the number of side ducts for directingthe heat, can sustain the positioning of Micia on the same level with the other officinae of theEmpire (L. Mărghitan 1971, p. 534; Idem 1995-1996, p. 319-324).

In Satu Mare county, in the north side of Satu Mare city, Gh. Lazin studied in 1979 twokilns with a median wall, having both the same access chamber (1980, p. 133, fig. 1-3). The sameresearcher studied in 1978, in the site of Lazuri, the inhabitance dated to the 3rd–4th centuries AD,another kiln for firing ceramics and its access chamber (Gh. Lazin 1981-1982, p. 77). In time, herewere investigated 10 kilns (Maria Bitiri-Ciortescu 1996, p. 301). In Satu Mare county, over a rathersmall area, there was pointed out with archaeological means the existence of three centers withpottery workshops, dated to the 2nd and 3rd–4th centuries AD in the order of their discovery, MedieşuAurit and Lazuri situated at 9-10 km, respectively 4 km, from the centre of Satu Mare. Also, in1984, published the information as for kilns of Zalău - Valea Mâţei (Al.V. Matei 1984, p. 237-246).

The investigation carried out by I. Mitrofan pertaining to the centre for the production ofpottery of Micăsasa, who published the information as for the large group of kilns and otherisolated kilns resulting from the excavations undertaken in 1991-1992 – two kilns each – and in1993 –five other kilns (I. Mitrofan 1990, p. 129 et sq.; Idem 1994a, p. 524-527, fig. 1-3; Idem


1994b, p. 529-530; Idem 1994c, p. 533-535, fig. 1), as well as the site monograph study in 1995,was particularly important. So was also the publication of the kilns of Ampelum, nowadays Zlatna,Alba county, where the excavations by I. T. Lipovan allowed the identification of another kiln forfiring ceramics, dated to mid-2nd century AD, with aborted pots inside and reddish and whiteceramics, decorated with partially preserved slip (1996, p. 203; M. Zahariade 1994, p. 65-66).

In Transylvania and Banat the archaeological researches were mainly focused on the historyof province Dacia and less on the period of the first migrations, the Sarmatians and Goths.Excavation campaigns were organized in the Roman sites of Ulpia Traiana Sarmizegetusa,Porolissum, Potaissa, Napoca, Apulum (E. Nicolae 1994, p. 82-84), Dierna, Drobeta, Romula -Reşca, the potters’ center of Sucidava or Micăsasa (I. Mitrofan 1995) and in Banat, Tibiscum (D.Benea 1982, p. 22-40; Eadem 1995, p. 59-62), Ramna (D. Benea 1992, p. 251), Gornea - Căuniţade Sus (N. Gudea 1977, p. 13-14) or Grădinari - Sălişte, Caraş-Severin – county (O. Bozu 1996, p.55-56, fig. 127).

Dobrogea. D. M. Pippidi published some of the first kilns in Dobrodgea, of the oldestMilesian colony on the west coast of the Black Sea, Histria, more precisely four kilns with flathearths of the fire chambers, which appeared in the excavations he coordinated in sector Z2, in thelayer corresponding to the 5th–4th centuries BC, with analogies in southern Ukraine (M. M. Hudeak1952, p. 257) and another one in sector X, in the Hellenistic layer dated to the 2nd–1st centuries BC,with a cylindrical fire room with a hallowed hearth, having in the middle a central column made ofnaturally standing earth and the fire chambers of the pots made of adobe (D. M. Pippidi et alii,1959, p. 283-328; Gh. Bichir 1973a, p. 59). Shortly after this moment, Gheorghe Ştefan publishedanother kiln, identified at Garvăn, this time a Roman kiln for firing tiles (1957, p. 340 et sq.; ~ etalii 1959, p. 565 et sq.) while A. Rădulescu published the kilns in northern Dobrodge, moreprecisely those of Teliţa, where a storage of tiles was found (1965, p. 437-438; Idem 1971, p. 333et sq.; Idem 1972). One of the kilns had a rectangular plan, and the fire chamber at its basis was notsplit, while the perforated plate was sustained by the arches of the fire chamber (1965, p. 437).

Following the excavations carried out by Constantin Iconomu in Mangalia - North, theformer train stop of Neptun, in the territorium callatianense, in the inhabitance of the Romanepoch, there was published a kiln with rectangular plan (1968, p. 235 et sq., fig. 1). The same year,there were also published the discoveries of Oltina - La dinamită, the former Altina (Altinum),where in the Roman site on the east bank of Lake Oltina, Mihai Irimia studied three kilns pointedout in 1964 and excavated in 1967 (1968, p. 379-408). Andrei Opaiţ, it is analysed and completedA. Rădulescu's typology of kilns used at Dobrogea. The type of kilns used for firing buildingmaterials are larger and have a rectangular formwhich are small and have a round plan: kiln wasdiscovered at Dinogetia – tip I, Neptun – tip II, Tomis – tip III, III-1 this variant was discovered atTomi – with rectangular form and the oven floor is supported by a central pilar and a ledge; III-2this variant was discovered at Teliţa, Mamaia and castelu, the former beign rectangular, and has acircular central pillar; III-3 this variant was discovered at şi Ostrov – tip IV (1996, p. 24-28, pl. 1/1-4 and for type 3, pl. 2). Victor H. Baumann, more precisely kilns at Teliţa - La Pod, jud. Tulcea(1991, p. 105-108; 1993; 1995), and Maria Bărbulescu, to mention the pottery kilns used atDobrogea (2001).

Technique of potteryWe would also like to mention few of the works presenting exclusively the technique of

pottery. In this regard, few contributions of the Romanian authors pertain to the pottery kilns of awider period. Thus, for the 3rd–1st centuries BC, we should specify the study signed I. H. Crişan,concerning the kilns for firing ceramics of the Geto-Dacians of the La Tène period (1967, p. 111-118). By his analysis of the excavations of Butnăreşti, Gh. Bichir also achieves a wide presentationof the discoveries of that moment (1973a, p. 57-61). Yet, the most representative is the studysigned by Maria Comşa, who in 1985, published the first synthesis containing the finds dated to the1st century BC – 4th century AD, from east and south of the Carpathians (1985, p. 171-185) and


Andrei Opaiţ, it is analysed the ceramic in chapter II, A-B, The consideration regarding theceramic production in the province of Scythia (1996, p. 17-35, pl. 1-2). We would also like to pointout the study of this type of installations along a water course, Kilns for Firing Ceramics on theLower Course of Argeş River (original title: Cuptoare de ars ceramica pe cursul inferior alArgeşului), signed by Vasile Barbu (1989, p. 379-380; Idem 1999-2000, p. 231-233). The synthesispublished by Mariana Marcu pertains only to the 4th century (1988, p. 43-49).

As for the space situated in the area of the Lower and Central Danube, in 1977, J. Henningachieved one of the widest syntheses. As for the lands of Upper Tissa during the 3rd century BC- 4th

century AD, an analysis of the kilns of this period was published by V. Kotigoroško (1995, p. 35-41, 57-61, 117-122, 135-151). Data concerning the hamlets of the 1st–4th centuries, and also thiscraft, in the Romanian historiography, were published within the pages of the archaeologicalrepertories: for Moldavia by Nicolae Zaharia, Mircea Petrescu-Dîmboviţa and Emilia Zaharia(1970), for the Vaslui county by Ghenuţă Coman (1980), for Iaşi county by Vasile Chirica andMarcel Tanasachi (I/1984, II/1985), for Cluj county by Ion Horaţiu Crişan, Mihai Bărbulescu,Eugen Chirilă, Valentin Vasiliev, Iudita Winkler (1992) and for Braşov county by Florea Costea(1995), but also in the archaeology dictionaries, EAIVR, I/1994, II/1996, III/2000, with regardingspecify of kilns (N. Conovici 1994, p. 393-395).

Among the synthetic studies concerning the history of the free Dacians, starting from thefinds of that moment, some general data were published by Gh. Bichir, in 1966 and 1967a,amplified in the synthesis concerning the Carpian Culture (1973a), as well as in the volumepublished by Oxford in 1976, where the craft of pottery was discussed in details. Also, among thesynthetic studies concerning Sântana de Mureş – Cerneahov culture, throughout the space betweenthe Carpathians and the Prut, in Moldavia, mention should be made of the synthesis signed by IonIoniţă (1966, p. 189-261), data concerning the dissemination of the culture, published by KurtHoredt (1967, p. 575-592) and those concerning the dating of the culture elaborated by Ion HoraţiuCrişan (1983, p. 235-242), A. Kokowski (1999, p. 179 şi urm.), Э. А. Рикман, 1960, p. 199-202;Idem 1964 and 1975.

EthnographyFrom the field of ethnography, synthesis on the pottery of the first millennium were

elaborated by Barbu Slătineanu (1938; 1972), Corina Nicolescu and Paul Petrescu (1974). At thesame time, the development in time of the pottery techniques was treated by Ion Vlăduţiu (1973;Idem 1981, p. 190-228) and Valer Butură (1978, p. 381-392), in the medieval site revealed also (M.Nicorescu 1965, p. 97 et sq.) and in Republic of Moldova, Л. Л. Полевой (1969).

Ethnographers, preoccupied by the history of the pottery craft in the workshops withadvanced installations, published syntheses on this matter and included therein the first half of thefirst millennium. Among the first ones to do so mention should be made of Florian Bobu Florescu(1965, p. 137-140) and more recently, a well documented study signed by Gheorghe Iordache, inwhich pottery is assigned an important part (1996, p. 15-198). In the first chapter, suggestivelynamed the Historic Perspective (original title Perspectiva istorică), the author insists on the periodwhich concerns us, both with regards to the ceramic shapes, among which he specifies thepersistence of the Dacian cup, and on the kilns for firing ceramics (Ibidem, p. 35-53). He alsobrings in discussion the terminology related to the practice of pottery in Romania (Ibidem, p. 54-55). Ioan Godea, in 1995, in a wider context - La céramique -, also referred to the potterytechniques in the first millennium. For installations of the contemporary period, we would like tospecify the work signed by Narcisa Ucă (1981, p. 249-253), or the studies in the linguistic field (I.I. Russu 1981).

Studies published so far allow the depiction of the area of dissemination of such workshopsalong the Lower Danube and point out the importance and the specificity of each site. They alsopoint out the importance of the pottery craft, its understanding in general, of the construction andfunctioning system of the kilns in particular.

. 37

Capitolul III. Tehnici şi tehnologii de confecţionare a vaselorInformaţiile acumulate cu privire la investigarea cuptoarelor performante, ne-au îngăduit

discutarea unor diverse probleme legate de meşteşugul olăriei, sub multiplele lui aspecte4,cunoaşterea etapelor care se cereau parcurse până la obţinerea produselor finite: găsirea celor maibune surse de materii prime, îndeosebi argila, frământarea, dospirea, alegerea anumitor degresanţi,coloranţi, prepararea lor folosind anumite reţete, modelarea ceramicii cu roata olarului, finisarea,fixarea toartelor, a benzilor în relief, îmbăierea sau aplicarea angobei cenuşii, brune sau roşii, mairar negre, ornamentarea, uscarea şi în final, desăvârşirea vaselor şi a altor piese de lut prin ardereaîn cuptoare, tipurile de instalaţii folosite, cu una sau două camere, răcirea vaselor, funcţionalitateaformelor confecţionate şi valorificarea lor, desigur şi specificul uneltelor folosite.

Unelte pentru modelat şi ornamentat ceramicaAlături de existenţa cuptoarelor şi a numeroase părţi de vase modelate din argila din

preajma aşezărilor, argumentarea existenţei unor ateliere de olari se poate întregi prin descoperireauneltelor specifice acestui meşteşug. Totalitatea lor, a mijloacelor necesare pentru realizareameşteşugului olăriei, definesc tehnica folosită în fiecare atelier iar procesele şi procedeelecunoscute de olari, deprinderile de prelucrare a argilei, dau specificul tehnologiilor folosite înatelier. Meşterul olar le stăpâneşte pe amândouă, el este acela care are grijă de cuptor în timpularderii.

Uneltele descoperite prin investigaţii arheologice, folosite pentru netezirea pereţilor,lustruirea vaselor sau pentru ornamentarea lor, au fost realizate din materiale diferite, erau piese dinpiatră dură, poate şi de silex, dar cel mai frecvent s-au folosit galeţii, piesele de lut ars, toarte deamfore care au căpătat trăsături şi urme de la folosirea în acest scop, diferite piese de os sau corndin care s-au realizat spatule, cuţitoaie, răzuitoare, dar şi diferitele tipare pentru motive în relief,ultimele au fost mai puţin utilizate în zona de care ne ocupăm, dar erau frecvente în ateliereleromane, precum şi medalioanele de ceramică, cele descoperite în Banat au fost publicate de D.Benea (1977, p. 161-168). Folosirea acestor unelte se poate deduce urmărind urmele lăsate de ele înexteriorul dar mai ales în interiorul unora dintre recipiente, cum indică detaliile observate în timpulstudierii lor: amprente de spatule de diferite lăţimi, alveolări sau benzi canelate. Ele dovedesc că şiceramiştii acelor vremuri foloseau unelte realizate din piatră, os sau lut ars, desigur şi din lemn.

Lustruitoarele folosite pentru finisat şi lustruit, realizate din galeţi (M. Babeş 1980, p. 23 şiurm.), confirmă presupunerea că în aceste centre erau meşteşugari care produceau ceramica,desigur mai ales pentru nevoile locale, dar şi pentru schimb.

Spatulele de os, corn sau lemn, prevăzute la un capăt cu o muchie mai ascuţită, s-au folositpentru modelarea vaselor pe roata olarului. Unele se apropiau de forma lopăţelelor de lemnîntrebuinţate astăzi de olari, pentru a da formă vasului (Gh. Iordache 1996, p. 85, fig. 23/a). Ounealtă pentru ornamentat ceramica s-a descoperit la Stoicani, com. Folteşti, jud. Galaţi, un corn cuvârfurile ascuţite şi rotunjite, care a fost întrebuinţat pentru adâncirea liniilor vălurite (I. Bauman1974, p. 43-45).

În atelierele ceramice din zona Dunării de Jos s-au folosit anumite poansoane de lut ars,precum cele de la Romula - Reşca şi Micăsasa (Gh. Popilian 1976a, p. 59, pl. 23/261-262; I.Mitrofan 1990, p. 137, fig. 33/1) sau cele nicopolitane (B. Sultov 1976, p. 19, pl. 45-48). Între ele,un ac fragmentar de os s-a descoperit la Durostorum, în 1997, în groapa 33, de p SII / C3 b, la -1,23m, care s-a încadrat cu o monedă de la Traian, în prima parte a veacului al II-lea. Acul era formatdintr-o tijă cilindrică şi un cap ataşat compus din trei trunchiuri de con (Ltijă=55; Lcap=12; ø=10

4 Necesitatea respectării tehnologiei tradiţionale în producerea ceramicii populare s-a consemnat frecvent în literaturaetnografică (B. Slătineanu et alii 1958, p. 39-51; C. Nicolescu, P. Petrescu 1981, p. 255; Gh. Iordache 1996, p. 78-147).


mm), pe faţa superioară avea traforată o rozetă din cinci petale (C. Muşeţeanu 1999, p. 83-84, fig.1). Compunerea piesei din două părţi, tijă şi cap detaşabil, permitea schimbarea motivului (Ibidem,p. 83-84). În diverse alte variante rozeta apare, la Durostorum, pe vasele reprezentând imitaţiilocale de terra sigillata, cât şi pe alte feluri de ceramică ornamentată în tehnica ştampilării (Idem1997, p. 351, pl. 3/22-24), pe vasele de tip terra sigillata, realizate fie prin tehnica ştampilării, fieaplicate în relief (G. B. Rogers 1974, p. 56; Gh. Popilian 1976, pl. 31/307, 79/71-84; E. Ciocea1983, p. 200 şi urm.; A. Cătinaş 1997, p. 29-30). După autorul descoperirii rozeta s-a folosit înatelierele din Europa occidentală (V. G. Swan 1984), în primul rând în Galia, în secolele I-II p.Hr.(H. Mikler 1997, p. 51, pl. 38/2) iar exemplarul are analogii între piesele de os din castrulAislingen, în Germania sau cu descoperirile de la Gorsium, în Pannonia (G. Ulbert 1959, pl. 26/31;M. T. Biró 1987, p. 36). La Ulpia Traiana, în Dacia, tipul II, au fost catalogat drept ace de păr,subliniindu-se astfel dubla utilizare a piesei (D. Alicu, E. Nemeş 1982, p. 347, nr. 18, 20-21). Înprovinciile mai apropiate de noi au fost semnalate unelte de os la Porolissum şi Micăsasa, în Dacia(I. Mitrofan 1995, p. 186, pl. 5/3; N. Gudea 1989, p. 829, nr. 4-5, pl. 257/4-5) şi la Pavlikeni, la sudde Dunare (B. Sultov 1985, p. 49, pl. 13/2; V. Natcheva 1987, p. 113).

Surse de materii prime Cunoştinţele necesare pentru aflarea celor mai bune surse de materii prime pentru modelat

ceramica trebuie să fi fost transmise din generaţie în generaţie, ca o permanentă confirmare alegăturilor permanente între membrii comunităţilor locale şi mediul înconjurător. De la alegereaargilei, la prelucrarea acesteia pentru a fi întrebuinţată, fie pentru realizarea unor construcţii,locuinţe, cuptoare, vetre, fie pentru modelarea materialelor ceramice, materia primă trebuiaprelucrată. În multe cazuri calitatea argilei, una dintre cele mai la îndemână resurse ale naturii şiposibilitatea de a o procura din apropierea aşezării sau chiar din perimetrul acesteia, a condiţionatstabilirea vetrelor vechilor silişti5. Numeroasele gropi cu profile asimetrice, cotlonite, existente înmajoritatea staţiunilor cercetate pentru secolele II-V p. Hr., reprezintă o dovadă a procurării argileidin perimetrul locuibil sau din imediata vecinătate.

Amplasarea staţiunilor în locuri cu lut bun pentru construirea caselor sau pentru olărit, sereflectă şi în toponimele date astăzi acestora. Spre exemplu, între aşezările discutate, întâlnimtoponime care sugerează prezenţa în apropiere a unor izvoare, pâraie, în genere a unor surse de apă,precum Izvoru Dulce - Borcăniţa, Bălteni - Gârla Strâmbu, Cavadineşti - Râpa Glodului,Gherăseni - Lacul Frâncului, Zorleni - Fântânele, Dodeşti - Şipot, dar şi Biharea - Grădina CAPBaraj sau Văleni - La Moară şi altele. Între ele sunt şi staţiuni situate pe înălţimi: Poiana - Cetate,Arpaşu de Sus - Cetăţuia sau altele cu nume de silişte sau legate de o activitate umană: Poiana -Silişte, Şcheia - Siliştea, Stoicani - Poarta Ţarinii, Voetin - La curte, Pădureni Jariştea - Piţigoi ş.a.

Extragerea şi prepararea argileiMeşterii alegeau6 şi preparau lutul7, ca principală materie primă pentru modelat ceramica în

raport de sursele locale. În aproape toate formele de relief, cu excepţia celor montane înalte, se află

5 Pentru neo-eneolitic, Eugen Comşa a întrevăzut legătura între formarea, în sud-estul Europei, a numeroaselor aşezărişi zonele de cernoziom şi loess, necesare agriculturii şi pentru olărit (1981, p. 227 şi urm.). În mare, arealul derăspândire a culturii Cucuteni – Tripolie, sublinia L. Ellis, se suprapune cu Platforma Scitică şi o parte din scutulUcrainei, partea vestică fiind numită Platforma Moldovenească, cu formaţiuni de roci sedimentare, între carepredomină argilele şi marnele, împreună cu lentilele de nisip şi gresie puţin cimentificată şi oxizii de fier (1984, p. 81). 6 Olarul Burlan Tănase din Maramureş, Săcel, relata, ”lut bun se află numai într-un loc, umblând cu tata am învăţat să-lgăsesc, gras, curat”.7 „Argilă, produs rezultat prin descompunerea naturală, totală sau parţială, a mineralelor silico - aluminoase carereprezintă silicaţii naturali (feldspaţi, nefeliene, leucite etc.), din rocile magnetice (granite, pegmatite), metamorfice(gnaisuri, micaşisturi) şi, mai rar, prin sedimentare sub acţiunea apei şi a CO2 din natură. Cele mai răspândite mineraleîn argilă sunt caolinul (Al2O3. 2SiO2. 2H2O), montmorillonitul {Al2 [Si4O10]) (OH)2 nH2O} şi micele hidratate(hidromică, hidromuscovit, illit etc.). Componenţii săi principali sunt: 30-70% SiO2, 10-40% Al2O3 şi 5-10% H2O iarcei secundari: TiO2, Fe2O3, FeO, MnO, MgO, CaO, K2O, Na2O. În afara acestora mai conţine impurităţi de mineraleneargiloase, părţi nedescompuse de la vegetale sau de la vieţuitoare şi de minerale nou formate cum sunt: carbonaţi,gips, oxizi de fier etc.” (MEM 1980, p. 42).

Cap. III. Tehnici şi tehnologii / Chapter III. Techniques and technology 39

depozite de löess fin, în structura lui naturală şi cu alte incluziuni, oxizi de fier, nisip, mică, astfelcă majoritatea staţiunilor asigurau materia primă necesară. Diversitatea compoziţiei mineralogice şigranulometice a materialelor litologice folosite pentru modelarea ceramicii nu a necesitatîntotdeauna degresarea pastei în vederea modelarii vaselor. Linda Ellis, pornind de la rezultateleanalizelor petrografice, a precizat frecventa folosire a argilei fără degresanţi adăugaţi, doar cuincluziunile naturale, un procent ridicat de mică şi de alte componente (1984, p. 93). Şi între secoleleII-IV s-au folosit frecvent argilele cu adausuri naturale, care preveneau contractarea şi deformareavaselor în timpul uscării şi mai ales arderii. Mai timpuriu, la Borduşani şi Vlădiceasca, analizelecristalografice realizate pe unele fragmente ceramice lucrate la roată au relevat o alegere foarte bună aargilei şi uneori a prezenţei în argile a unui anumit degresant natural (G. Trohani 2001-2002, p. 246).

În genere cuptoarele se aflau la marginea aşezării şi în apropierea unor ape de unde se puteaevita pericolul unor incendii, dar se şi aprovizionau cu apă pentru diferitele operaţii, sau cu argilăgata preparată. Mediile aluviale, cu resursele dar şi cu pericolele lor, au fost analizate de A. G.Brown (2001, p. 3 şi urm.). Asupra avantajelor utilizării sedimentelor argiloase de loess iluvial,formate şi astăzi prin revărsările râurilor Prut, Nistru şi a afluenţilor lor, sedimente din care seobţineau uşor zeci de metri cubi de materie primă cu puţine impurităţi, au atras atenţia arheologilorcare au săpat în aşezările cucuteniene din România, începând cu H. Schmidt (1932, p. 29), Ucrainasau Republica Moldova (T. S. Passek 1949, p. 110). Cum remarca Vsevolod I. Marchevici,„Obiectele făcute din argilele acestea, cu masa de structură măruntă, au după ardere suprafaţanetedă şi o nuanţă roşie strălucitoare” (1981, p. 121). Analizele petrografice au stabilit, deasemenea, calitatea, rafinamentul vaselor modelate din argile levigate (L. Ellis 1984, p. 93, 115).

Coloranţi. În satul Sarafineşti, în punctul numit Cetăţuia Corni, jud. Botoşani, NicolaeZaharia, în peregrinările lui de teren, a semnalat o astfel de sursă de coloranţi minerali, „În zonacetăţii nu a apărut ceramică, dar solul, până la adâncimea de un metru, era amestecat cu pietre şipământ ars. Cuiburile de argile sunt exploatate de către gospodinele satelor vecine, din elepreparându-se culori roşii, galbene, pentru vopsitul pereţilor” (~, M. Petrescu-Dîmboviţa, Em.Zaharia 1970, p. 294, nr. 252a). Nu se exclude nici posibilitatea procurării anumitor materii primeşi prin schimb, din zone mai îndepărtate.

FrământareaO argilă omogenă trebuie să se fi obţinut aproape ca şi astăzi: lutul se mărunţea, se fărâmiţa

cu sapa. Argila sfărâmată şi udată cu apă se frământa până se modela uşor, până avea proprietăţileplastice adecvate, timp în care se realiza şi curăţirea8. Astfel, se obţinea o pastă care să se lege, săaibe plasticitate şi să nu crape prin uscare la temperatura ambiantă. Argila tăiată în turte se uda, sebătea cu maiul de lemn şi abia după aceea se aducea în atelier, unde era aşezată în ladă, pe o pielede vită (Gh. Iordache 1996, p. 80). În procesul tehnic „complicata operaţie a dospirii şi frământăriiera decisivă pentru calitatea şi fineţea pastei şi, în final, pentru calitatea vaselor de pământ” (G.Stoica et alii 1972, p. 203). Astfel de turte pregătite pentru modelarea vaselor s-au descoperit laGrădiştea - Popină, jud. Buzău (V. Sîrbu 1996, p. 41). La fel trebuie să fi fost şi cele din groapa nr.3 de la Banca Gară - Şapte case, în momentul descoperirii nu şi-au mai păstrat forma. Deasemenea, la Colonia Nova Apulensis, Alba Iulia - Nord-vest, jud. Alba, secolele II-III p.Hr., cumne informează Vasile Christescu, "În Muzeul din Alba Iulia se mai păstrează o parte din lutul, care,fasonat pentru vase, a fost surprins de foc şi ars aşa" (2004, p. 59).

DospireaDupă ce lutul era bine frământat se lăsa o vreme la „dospit”, câteva săptămâni până la un an,

după care se adăugau diferite incluziuni, pentru a se da vaselor o rezistenţă şi o impermeabilitatemai mare, în funcţie de destinaţia recipientelor, de funcţionalitatea stabilită. Astăzi, din argilapregătită se fac 50 - 60 de turte. La Banca Gară - Şapte case, în umplutura gropii laterale din atelier

8 “Se călca roată, ca la horă, înaintându-se de la margine spre mijloc. Prin călcarea spre dreapta şi spre stânga, pământulse-ntinde asemenea cocăi” (Gh. Iordache 1996, p. 82), apoi se frământa cu mâinile pentru ca pasta să fie unsuroasă, “Ebun de lucru când devine precum ceara sau ca aluatul, când îşi dă voie la întins şi nu plesneşte” (Ibidem, p. 83).


s-au surprins astfel de bucăţi de lut, în profilul stratigrafiei verticale, sub forma unor lupe îngroşate,de culoare galbenă, cu lăţimi de circa 20 cm, uşor de separat de solul brun.

IncluziuniPentru a micşora în timpul uscării comprimarea şi a evita formarea craclurilor în procesul

arderii, în argila preparată pentru modelarea vaselor se adăugau diferiţi ingredienţi. Alegereamaterialelor litologice de degresare a pastei depindea de incluziunile deja existente, dar şi deintenţiile meşterilor olari de pregătire a pastei pentru diverse tipuri de vase. În reproducerea reţetei,fiecare olar îşi îngăduia o anumită toleranţă9 de preparare a argilei, în funcţie de sursele avute dar şiavând în vedere experienţa dobândită. Reţeta de pregătire a argilei şi modificările sale eventuale setransmiteau din generaţie în generaţie, producând în timp modificări ale tehnologiei.

Pentru ceramica fină cu pereţii subţiri, dintre ingrediente cel mai frecvent s-a folosit cuarţul,cuarţitul - nisipul cu diferite granulaţii. Nisipul din pasta vaselor mici, medii sau mari, influenţaprocesul de ardere. Folosirea nisipului era caracteristic pentru olăria secolelor II-V p.Hr., modelată laroata cu turaţie rapidă, se adăuga în proporţii diferite, de cele mai multe ori completând pe cel conţinutnatural. Pentru vasele cu pereţi subţiri s-au ales surse pe cât posibil fără nisip grosier, pentru cele asprela pipăit, cantitatea de nisip era mai mare. Depozitele argiloase de la Banca Gară - Şapte case aveau înconţinut incluziuni naturale, situaţie întâlnită şi în alte staţiuni.

Pentru ceramica poroasă de uz gospodăresc, cu un aspect zgrunţuros, modelată la roată s-aufolosit mai ales degresanţi cu structură mare, nisip cu granulaţie mare, cioburi pisate şimicroprundişuri, din cauza cărora vasele aveau la suprafaţă asperităţi. Aceşti degresanţi menţineaumai mult căldura, fapt pentru care s-au utilizat mai ales pentru modelarea ceramicii necesare pentrupregătitul mâncării în gospodărie. Pentru ceramica lucrată cu mâna s-au folosit mai ales cioburilepisate şi microprundişurile cu bob mărunt.

Modelarea vaselorOlăritul trebuie să fi ocupat un loc important, între meşteşugurile practicate în sate.

Recipientele modelate cu mâna se realizau, în funcţie de necesităţi, în fiecare gospodărie. Începândcu lucrarea ceramicii cu roata olarului, meşteşugul a ajuns la un înalt grad de dezvoltare. Suportultrebuie să fi fost, ca şi astăzi, un disc de lemn ce se roteşte discontinu pe un ax. O generalizare afolosirii roţii olarului o dă raportul cantitativ dintre ceramica lucrată la roată şi aceea realizată cumâna.

Confecţionarea vaselor, de la pregătirea mesei olarului, modelarea pentru obţinerea formeidorite în funcţie de necesităţi, finisarea suprafeţelor, adăugarea torţilor, picioarelor, butonilor,brâurilor în relief sau realizarea unui alt decor, reprezenta - cum a subliniat Gh. Iordache - „dintretoate fazele prin care trece lutul până ajunge să fie vas, cea mai impresionantă” (1996, p. 87). Lamodelarea diferitelor părţi ale vaselor s-a insistat pe formarea gurilor, a buzelor, a şănţuirilor pentrucapac, dar şi a bazelor sau a picioarelor de vas. Toartele se lipeau prin presare, pentru cele mariperetele se perfora. Unele vase aveau şi cioc, ca să aibe pe unde să curgă lichidul.

Dacă tipurile ceramice s-au modificat lent, variantele acestora au cunoscut o marediversitate, în acord cu îndemânarea meşterilor, obţinută printr-o îndelungată practică.

Olarul obţinea forma şi mărimea dorită, cum indică experimentele întreprinse în acest sens,prin câteva gesturi bine stăpânite (D. Gheorghiu 2004, p. 11 şi urm.). O obişnuinţă a meşterilorolari din satele de astăzi, care probabil era respectată şi în atelierele descoperite în aşezările dinsecolele II-V p.Hr., se leagă de modelarea şi arderea ceramicii mai ales vara şi toamna, deşi nu seexclude nici posibilitatea ca meşterul olar să fi lucrat în atelier tot anul.

Finisarea ceramicii şi ornamentareaPolisajul - lustruirea mecanică a vaselor, a unor registre sau doar a unor motive, se realiza

nu numai pentru finisarea vaselor, dar şi pentru micşorarea porozităţii întregii suprafeţe sau doar aunei părţi a acesteia, pentru obţinerea unor motive ornamentale. Lustruirea se făcea după angobarea9 Fiecare reţetă rezolvă parţial câte un proces în tehnologia de obţinere a ceramicii, pentru pregătirea argilei erau maimulte reţete de pastă etc.


vaselor, cu unelte de piatră, galeţi, şi nu era uniformă, cum indică urmele păstrate. S-au semnalatfrecvent lustruitoare din galeţi, cu suprafeţele bombate şi contururile alungite uzate. Prin utilizarefeţele lor deveneau deosebit de fine. Piese de acest fel s-au descoperit în toate aşezările cercetate.Prin lustruire meşterul reauşea să obţină diferite forme ornamentale, linii paralele, fascicoleverticale, în zigzag sau în reţea.

Vasele întregi, întregite şi multe din fragmentele descoperite la Banca Gară, au fost neteziteşi lustruite cu atenţie la exterior, de cele mai multe ori şi la interior, în funcţie de funcţionalitateadorită. Astfel vasul capătă un aspect deosebit, în comparaţie cu părţile nelustruite.

Îmbăierea - acoperirea cu angobăAplicarea unui slip sau a unei angobe, tot din argilă, se realiza în funcţie de funcţionalitatea

dorită, folosind o pastă diluată pentru a avea o mai bună aderenţă şi un acelaşi coeficient decontracţie cu masa ceramică. De multe ori s-a folosit un slip realizat dintr-o soluţie mai fină înraport cu pasta vaselor, într-o nuanţă deosebită de aceasta, roşie, cenuşie, neagră. Astfel vasulcăpăta un aspect deosebit, în comparaţie cu părţile nelustruite.

Producţia de olărie s-a modificat treptat în tot secolul al IV-lea, dar începând cu ultima partea acestuia s-a produs un reviriment tehnologic, datorat decăderii economice începând cu dispariţiaoraşelor din Dacia, după retragerea autorităţii romane şi a crizei economice a Imperiului. Cu toateacestea în secolul al IV-lea, epoca de înflorire a culturii Sântana de Mureş, predomină net ceramicalucrată la roata rapidă din pastă fină, care, în mică parte va fi utilizată şi în secolul al V-lea p.Hr. (I.Ioniţă 2001, p. 619 şi urm.).

Ornamente în relief şi adâncitePrinderea toartelor, mai rar a unor reprezentări zoomorfe, tehnic se realiza în diferite

modalităţi. De cele mai multe ori toartele modelate din lut se fixau cu un cep. Altele, ca şi brâiele,se aplicau simplu pe vas, într-o manieră rudimentară, prin presarea cu degetele a lutului moale sauprin mărirea suprafeţei de prindere, prin tăierea oblică, în acelaşi sistem de montare cu alprotomelor.

UscareaDupă modelare, finisare şi ornamentare, urma acţiunea de uscare a vaselor, care dura cel

puţin 48 de ore, câteva zile, prin care se reduceau dimensiunile vaselor cu o pătrime, conformdatelor publicate de Horst Klusch (1981, p. 258). Investigaţiile arheologice au surprins diferitemodalităţi de uscare a vaselor în atelier sau pe suporturi speciale sau simplu, în aer liber. În ultimul cazse efectua la umbră, la temperatură constantă şi în locuri ferite de vânt, pentru a prevenicontractările, crăparea pereţilor sau chiar spargerea lor. Prin uscare se evapora apa de amestec,adăugată în timpul frământării argilei. Procentajul ridicat de incluziuni naturale din argila folosităde olarii de la Banca Gară - Şapte case, şi din alte staţiuni, a favorizat uscarea ceramicii fine. Aici,această operaţie a uscării vaselor trebuie să se fi realizat în preajma atelierului, probabil pe platoulde la nord, uşor mai înalt.

La Grădiştea - Popină, jud. Buzău, s-au mai păstrat şi câteva părţi de la vasele uscate lasoare, nearse (V. Sîrbu 1996, p. 41) iar la Alba Iulia - Nord-vest, în muzeul de istorie de aici, dinatelierul din secolele II-III p.Hr. se mai păstrează şi câteva suporturi pe care se aşezau vasele pentrua fi uscate (V. Christescu 2004, p. 59).

Ateliere - amplasarea cuptoarelorPentru amplasarea cuptoarelor de obicei se alegeau locuri aflate în apropierea surselor de

apă, de argilă. Se avea în vedere direcţia de deplasare a vânturilor, cum sugerează preferinţa pentruconstruirea cuptoarelor spre sudul sau nordul aşezării, fapt care a devenit aproape o regulă în cazulcuptoarelor semi-îngropate în pământ, cu două camere suprapuse. În cazurile în care a fost semnalatdoar un cuptor, s-a menţionat posibilitatea existenţei şi a altora, nesăpate sau a distrugerii lor dealunecările de teren. După cum s-a afirmat frecvent este posibil ca în punctele în care s-a descoperitun cuptor să fi funcţionat un atelier. Pentru staţiunea de la Romula - Reşca, s-au menţionat cartiereale olarilor (Gh. Popilian 1976b, p. 140 şi urm.).


Staţiunile arheologice din sudul Podişului Central Moldovenesc prezintă condiţii dedepunere apropiate (C. D. Chiriţă, C. Păunescu, D. Teaci 1967, p. 37 şi urm, pl. 10-14). Profileledau, diferenţiat, câteva tipuri de sol: de la nivelul de călcare un sol negru - cenuşiu, după careurmează solul negru - brun, brun închis, deschis sau gălbui şi stratificările argiloase cu diferiteaspecte de culoare, constituţie, structură.

Existenţa unei producţii autohtone, în perioada în discuţie, s-a argumentat prin descoperireaunor centre de producţie pentru comunitate şi pentru schimb, prin larga circulaţie a diverselorbunuri, a existenţei unei largi pieţe de desfacere, pe măsura extinderii punctelor de schimb (N.Dunăre 1967, p. 541). M. Constantiniu se opreşte la cele în care erau două cuptoare în aceeaşiaşezare, la Străuleşti, Butnăreşti, unde olarii furnizau marfa lor şi altor aşezări similare (1966, p.497). În ţinuturile Dunării de jos, între secolele II-V p.Hr., meşteşugul olăriei s-a practicat intens,mai ales în mediul urban (O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970; A. Opaiţ 1996, p. 17-23; A.A. Бобринский 1991, p. 70), dar şi în cel sătesc, în atelierele specializate existente în numeroaselelocalităţi neconsemnate prin documente scrise, de obicei mai puţin bogate.

În primul caz, al atelierelor din mediul urban (P. M. Rice 1987), menţionăm pentru MoesiaInferior cercetările legate de villa de la Romula - Reşca, una dintre fermele deschise, undefuncţionau, în apropierea pavilionului de locuit, un atelier pentru materiale de construcţie, prevăzutcu două cuptoare de ardere şi un atelier de olărit, prevăzut cu trei cuptoare (Gh. Popilian 1976a, p.221 şi urm., fig. 2-4).

În al doilea caz, al atelierelor din mediul sătesc, subliniem larga difuziune a elementelor decivilizaţie romană şi în mediul rural de la est şi sud de Carpaţi, relevantă prin circulaţia mărfurilorde factură romană, cu deosebire a ceramicii, majoritară în această perioadă în toate localităţileaflate în afara provinciei Dacia (Al. Suceveanu, Al. Barnea 1991). Consecinţa acestei circulaţii amărfurilor, cu deosebire a ceramicii, a dus la standardizarea producţiei artizanale, deşi majoritateasatelor şi-au asigurat produsele necesare consumului local (Al. Suceveanu 2001-2002, p. 166).

În atelierul de olărie de la Banca Gară - Şapte case, unul dintre multele ateliere descoperiteîn mediul sătesc, se realiza mai ales ceramica pentru comunitate. Numărul mare de fragmentedescoperite în aşezare este o dovadă a modelării ei aici, folosindu-se ca materii prime sursele localedin imediata vecinătate a aşezării, din locul aflat astăzi în dreapta şoselei Iaşi – Bârlad, mai exactargila din versantul estic al dealului, în componenţa căreia era nisip fin. Astfel, meşterii olari aveaula îndemână o pastă cu textură mai fină, adăugând şi alte incluziuni şi o pastă mai aspră. Ceramicaarsă în atelierul aflat nu departe de râul Bârlad, se modela în apropierea acestuia, pe partea însoritădinspre grindurile din nord şi vest, poate şi în atelier. Masa pe care se lucra trebuie să fi fost delemn, modelarea acestora se făcea folosindu-se spatule de lemn sau os iar vasele frecvent se ridicaucu sfoara sau cu o lopăţică (Gh. Iordache 1996, p. 88). Cum indică formele ceramicii păstrate sepoate spune că olarii de aici stăpâneau bine acest meşteşug, la fel ca şi alţi ceramişti ai perioadei,din centrul sau vestul Europei (N. Cuomo di Caprio 1985; D. Rhodes 1968).

Deşi cercetările arheologice de la Banca Gară - Şapte case au acoperit aproximativ douătreimi din suprafaţa locuită, pe baza acestora, în linii generale, au fost reconstituite unele aspecteale vieţii economice de aici, din perioada dintre mijlocul secolului al III-lea – prima parte asecolului al V-lea p.Hr. Condiţiile de mediu ale aşezării de la Banca Gară, amplasate pe grinduriledin preajma Bârladului, au fost prielnice pentru practicarea agriculturii şi, deşi aceasta aveaponderea principală în cadrul economiei prin existenţa în apropierea satului a unor întinse terenurifertile, au existat şi condiţii necesare practicării meşteşugului olăriei. Stabilirea comunităţii înaceste locuri a depins, desigur, şi de aceste bogate surse de argilă. Cum a remarcat Linda Ellis,pentru practicarea olăritului aşezările au fost amplasate în apropierea unor depuneri de argilă curatăsau a unor resurse minerale necesare preparării pigmenţilor pentru obţinerea culorilor (1984, p. 83,119).

. 43

Chapter III. Techniques and technology of pot making

The gathered information allowed us to tackle various issues pertaining the craft of pottery,under its various aspects10, a better knowledge of the phases necessary to follow for obtaining thefinal products: identification of the best sources of raw materials, especially the clay, working it,maturation, choice of degreasers, coloring agents, their preparation using certain recipes, modelingthe ware on the potter’s wheel, finishing the ware, attaching the handles, the stripes in relief, theimmersion into or the application of the grayish, brown or red or more rarely black slip, theornamentation, drying and finally, the finishing of the pots and other clay items by firing them intovery efficient kilns, the types of installations in use, with one or two chambers, the drying of thepots, the repertory of shapes and their capitalization, but also the tools used.

Tools for modeling and ornamenting the pottery Other identified materials allowed to discuss the various problems pertaining to this craft.

We refer here to the tools discovered by archeological investigations, used for polishing the walls,or for ornamenting them, items made of flint stone but especially of hard stone, or items made ofclay, amphora handles which acquired features and traces from their usage as such, bone or honeitems, various moulds for creating motifs in relief, spatulas, large knives, scrapers. The traces ofthese tools were preserved to the exterior but especially on the interior side of some recipients, asshown by the details observed during their study: the prints of spatulas of various widths, alveoli orgrooved stripes. They show that the craftsmen of those times used tools made of wood, bone orfired clay.

A bone, horn or wooden spatula with a sharp edge was used for modeling the pots on thepotter’s wheel. Among the tools, some were quite close to the shape of the small wooden shovelsused by the contemporary potters for shaping the pot (Gh. Iordache 1996, p. 85, fig. 23/a). Thesame purpose must have had the flint stone scrapers. A tool for ornamenting the pottery wasidentified in Stoicani, com. Folteşti, Galaţi county (I. Bauman 1974, p. 43-45).

Within the pottery workshops in the area of the Lower Danube, there were used certainpunches made of fired clay such as those of Romula - Reşca and Micăsasa (Gh. Popilian 1976a, p.59, pl. 23/261-262; I. Mitrofan 1990, p. 137, fig. 33/1) or the Nicopolitan ones (B. Sultov 1976, p.19, pl. 45-48). A fragmentary bone needle was discovered at, in 1997, in pit 33 of trench SII / C3 b,at -1,23 m, which was dated by means of a Traian coin, to the first half of the 2nd century. Theneedle was formed of a cylindrical rod and a lid attached to it made of three truncated cones(Lrod=55 mm; Lhead=12 mm; ø=10 mm), on the upper part it had a fretted five petal-rosette (C.Muşeţeanu 1999, p. 83-84, fig. 1). The composition of the item of two parts, rod and detachablehead, allowed the changing of the decorative motifs, between themselves and the rosette (Ibidem, p.83-84). In various other variants, the rosette appears in Durostorum, on the pots representing localimitations of terra sigillata, as well as on other types of stamp-ornamented ceramics (Idem 1997, p.351, pl. 3/22-24), on the pots of the terra sigillata type decorated either by stamping, or in relief(G. B. Rogers 1974, p. 56; Gh. Popilian 1976a, pl. 31/307, 79/71-84; A. Cătinaş 1997, p. 29-30).According to the author of the discovery, the rosette was used in the workshops of Western Europe(V. G. Swan 1984), first of all in Gallia, during the 1st and 2nd centuries AD (H. Mikler 1997, p. 51,pl. 38/2) and this item has analogies among the bone items of the Aislingen fortification, ofGermany or the finds of Gorsium, in Pannonia (G. Ulbert 1959, pl. 26/31; M. T. Biró 1987, p. 36).At Ulpia Traiana, in Dacia, type II, they were catalogued as hair needles, pointing out the doubleusage of the item (D. Alicu, E. Nemeş 1982, p. 347, nr. 18, 20-21). In the provinces closer to us,bone tools were signaled at Porolissum and Micăsasa, in Dacia (I. Mitrofan 1995, p. 186, pl. 5/3;N. Gudea 1989, p. 829, nr. 4-5, pl. 257/4-5) and in Pavlikeni, south the Danube (B. Sultov 1985, p.49, pl. 13/2; V. Natcheva 1987, p. 113).

10 The necessity of complying with the traditional technology in producing the folk ceramic ware was frequentlyspecified in the specialized ethnographic literature (C. Nicolescu, P. Petrescu 1981, p. 255).


Sources of raw materials The necessary knowledge for the choice of the raw materials must have been transmitted

from generation to generation, outlining the permanent connection between the agricultural andcraft-based communities to nature. From the choice of the lithologic material to its processing forbeing further used, either by creating constructions, dwellings, hearths or for by modeling ceramicmaterials, the raw material had to be processed.

In most cases, the quality of the clay and the possibility of getting it from the vicinity of thesettlement or from within its very perimeter conditioned the creation of the village cores. Clay, oneof the most commonly available natural resources, conditioned the establishment of the cores of theold villages and the local resources11. The numerous pits with asymmetric profiles, cornered,existing in most of the investigated sites dated to the 2nd–5th centuries AD, are a proof of thepresence of clay in the habitable perimeter or in its near vicinity.

The positioning of the settlements in location with good clay for building houses or forpottery, is also reflected in the toponyms given nowadays to such sites. For instance, among thediscussed sites, we encounter toponyms suggesting in the neighborhood the presence of springs,creeks, generally of water sources such as Izvoru Dulce - Borcăniţa, Bălteni - Gârla Strâmbu,Cavadineşti - Râpa Glodului, Gherăseni - Lacul Frâncului, Zorleni - Fântânele, Dodeşti - Şipot,but also Biharea - Grădina CAP Baraj or Văleni - La Moară and others. There are also sitessituated on heights: Poiana - Cetate, Arpaşu de Sus - Cetăţuia or others with the name of oldvillage, or referring to a certain human activity: Poiana - Silişte, Şcheia - Siliştea, Stoicani - PoartaŢarinii, Voetin - La curte, Pădureni Jariştea - Piţigoi ş.a.

Clay extraction and preparation The craftsmen would choose and prepare the clay, as main raw material for modeling

ceramics in relation to the local sources12. Almost all forms of relief, except for the high mountainones, contain deposits of fine loess, containing in its natural structure some other inclusions, ironoxides, sand, mica, so that most of the sites provided the necessary raw material. The variety of themineralogical and granulometric of the lithologic materials used at modeling the ceramic ware hasalways required the degreasing of the paste in order to model the ware. Linda Ellis, starting from theresults of the petrography analyses, pointed out the frequent usage of clay without additions, but withnatural inclusions, a high percentage of mica and other composing elements (1984, p. 93). During the2nd–4th centuries, clays with natural additions were frequently used as well. Such additions were meantto prevent the contraction and deformation of the pots while drying and especially while being fired.Slightly earlier, at Borduşani and Vlădiceasca, the crystallographic analyses made on certain wheel-thrown pottery fragments showed a very good choice of the clay and sometimes of the presence in theclays of a certain natural degreasing agent (G. Trohani 2001-2002, p. 246).

The riverine environments, with both their resources and their dangers, were analyzed by G.Brown (2001, p. 3 sq.). The archeologists who, starting with Hubert Schmidt (1932, p. 29),excavated the settlements of the Cucuteni culture in Romania emphasized the advantages of using11 For the neo-Eneolitic, Eugen Comşa perceived the relation between the creation in the southeast of Europe ofnumerous sites and the chernozem and loess necessary to agriculture, but also for the identification of the raw materialsfor pottery (1981, p. 227 sq.). In general, the area of dissemination of Cucuteni – Trypillia, according to L. Ellis, wouldbe superimposed to the Scythian Platform and part of the Ukrainian Shield, the western part being referred to as theMoldavian Platform, with formations of sedimentary rocks among which the clays and marnes are prevalent togetherwith the sand and slightly cemented flint stone and iron oxides (1984, p. 81). 12 “Clay, a product resulting from the total or partial natural decomposition of silico – aluminous minerals, which arenatural silicates (feldspars, nefeliens, leucites etc.), of magnetic rocks (granites, pegmatites), metamorphic rocks(gneisses, micaschists) and, more rarely, by sedimentation under the activity of water and CO2 from nature. Theminerals most present in clay are kaolin (Al2O3. 2SiO2. 2H2O), montmorillonite {Al2 [Si4O10]) (OH)2 nH2O} andhydrated micas (hydromica, hydromuscovite, illite etc.). Its main components are: 30-70% SiO2, 10-40% Al2O3 and 5-10% H2O and the secondary ones: TiO2, Fe2O3, FeO, MnO, MgO, CaO, K2O, Na2O. Apart from these, it also containsimpurities of non-clayish minerals, non-decomposed elements from vegetation or from living bodies and newly createdminerals such as: carbonates, gypsum, iron oxides etc.” (MEM 1980, p. 42).


the riverine clay deposits, which are continuously produced, even today, by the floods of the Prut,Dniester and their tributaries. These deposits could easily produce tens of cubic meters of rawmaterials with relatively low impurities, a fact which was remarked upon also by the archeologistsexcavating in Ukraine or in Republic of Moldova (T. S. Passek 1949, p. 110). As presented byVsevolod I. Marchevici, “The artifacts made out if these clays of fine grain possess, following theirfiring, a smooth, brilliant red surface” (1981, p. 121). The petrography analyses confirmed also thequality and the refinement of the pottery made form levigated clays (L. Ellis 1984, p. 93, 115).

The surveys of Nicolae Zaharia revealed, in the village of Sarafineşti, at the point known asCetăţuia Corni, Botoşani county, a source of such mineral pigments: “There were no potsherdsfount on the territory of the fort but its soil, to a depth of one meter, is rich in baked and claystones. The housewives from the neighboring villages are using these clay deposits to prepare redand yellow paints for plastering the walls” (N. Zaharia, M. Petrescu-Dîmboviţa, Em. Zaharia 1970,p. 294, nr. 252a). The possibility of acquiring certain raw materials by exchange, from remotelocations, cannot be excluded.

Working the clayA homogenous clay should have been prepared almost as in modern times: the clay lumps

were minced down by means of a hoe and then soaked with water. The wet minced clay was thentrodden until it was easily modeled and it acquired the desired plasticity: during this operation theclay was cleaned out of impurities13. In this way, the potter was achieving a paste that was plastic,stackable and not cracking under drying at room temperature. The worked clay was cut into slabsthat were soaked and then beaten with a wooden mallet. The slabs were brought in the workshop,where they were stored in a box, on top of a cowhide (Gh. Iordache 1996, p. 80). During theproduction flow, the “complex operation of maturing and kneading was decisive towards thequality and fineness of the paste and ultimately to quality of the pottery” (G. Stoica et alii 1972, p.203). Such slabs, made ready for the modeling, were discovered at Grădiştea - Popină, Buzăucounty (V. Sîrbu 1996, p. 41). In this regard, it is relevant the find of Colonia Nova Apulensis, AlbaIulia - Nord-vest, Alba county, 2rd–3th centuries AD, as reported by Vasile Christescu: “TheMuseum of Alba Iulia still preserves a part of the clay that was cut for modeling and was burned inplace by the fire” (2004, p. 59).

The maturing. After the clay was thoroughly worked (kneaded), it was left to mature, fromseveral weeks to a year, and then various aggregates were added, in order to confer higher strengthand impermeability to the vessels, according to their destination and use. Nowadays, a batch ofworked clay is made into 50-60 slabs. On the site of Banca Gară - Şapte case, the filling of the sidepit of the potter’s workshop included such slabs, caught in the vertical profile as thick lentils ofyellow clay, 20 cm wide, easy to distinguish from the brown soil.

AggregatesIn order to reduce to minimum the shrinking of the vessels upon drying and avoid the cracking

during firing, in the prepared clay there were inserted various aggregates. The choice of aggregatesdepended on the composition of the prepared material, as well as on the intentions of the potters inregards to the various types of vessels to be made. There was a certain tolerance in the reproductionof the recipe, as applied by each potter14 according to the available resources and the experienceacquired. These recipes and their alterations were passed on from generation to generation, thetransmitted technologies being thus modified over time.

To produce the thin-walled, fine-paste pottery, the most used aggregate was the quartzite sandof various grains. The sand from the paste used for vessels of various sizes influences the firing

13 “The clay was trodden as in the round-dance, in an inward movement. By left-right steps, the clay was stretched likethe dough” (Iordache 1996, p. 82), then it was kneaded barehanded for a few hours to smooth the paste: “It is ready towork when it is like the beeswax or like the dough, when it allows to be stretched and it does not snap” (Ibidem, p. 83).14 Each recipe solves partially one process within the ceramics technology and it can be one or a group of pastecompositions, a firing procedure, etc.


process. The use of sand is characteristic to the 2nd–5th century AD wheel-thrown pottery. The clayused for the thin-walled pottery was taken from sources selected for their fine sand content, while themedium-coarse pottery used clay with a higher sand content. The clay deposits from Banca Gară -Şapte case included aggregates naturally present, a situation present as well on other sites.

The wheel-thrown domestic-use porous ware, with coarse surfaces used mainly large-grainedaggregates, coarse sands, ground ceramic and micro-gravel, resulting in surfaces with a rough feel tothe touch. These aggregates are more thermal-efficient, an advantage put to use mainly in cookingpots. The hand-modeled pottery used mostly ground ceramic and gravel as aggregates.

The modellingThe potter’s craft had an important role in the daily life of the villagers even in the period of

mainly hand-modeled pottery. Following the advent of the potter’s wheel, the craft reaches a highdegree of development. As in today’s traditional workshops, the equipments should have been awooden disk, rotating on a vertical axle. The general spread of this technology is given by thequantitative ratio between wheel-thrown and hand-modeled pottery. One tradition of the moderncraftsmen, the making of pottery mainly during the summer and fall, was probably observed also inthe workshops of the 2nd–5th century settlements, although one cannot exclude the possibility thatthe workshops were operational in-door all year long.

The preparation of the potter’s worktable, the modeling of the vessel to the desired shape,the surface finishing, the application of the ears, stems, buttons or relief ribbons and then thedecoration, make the stage referred to by Gh. Iordache as “from all the phases underwent by thenatural clay to become a vessel, this is the most impressive” (1996, p. 87). A special emphasis wasgiven, during the modeling phase, to the forming of the rims, as well as the stems and bases of thevessels. The potter achieves the desired shape and size, as indicated by the dedicated experiments,by a few expert moves (D. Gheorghiu 2004, p. 11 sq.). If the ceramic type took a long time toevolve, their variants exploded in a wide range of forms, according to the skills of the craftsmen,achieved by a long practice.

The finishing of the pottery and the ornamentsThe whole vessels, the reconstructed ones and many of the fragments found at the site of

Banca were carefully smoothed and polished on the exterior, and often on the interior as well,according to their shapes.

The mechanical polishing of the vessel, of some of its registers or just of some motifs, takesan important place in the sequence of finishing/ornamenting actions of the potter. In this way, thevessel is given a special appearance, compared to the unpolished ones. The polishing/burnishing iscarried out after the covering in slip of the vessels, in order to reduce the porosity of the wholesurface or of a part of it. The polishing was made by means of a bone, stone or, more rare, ceramicimplement and unevenly, as indicated by the preserved traces. The polishing produced decorationin form of parallel lines, vertical sheaves, zigzags or meshes. There were often reported finds ofburnishers in form of flat pebbles, with convex faces and wear-eroded edges, present in all theexcavated sites relevant to the subject. Their used areas were extremely smooth.

The ornaments The attachment of the ears, and more rarely of some zoomorphic representations, was made

by several technical means. Most of the cases, the ears modeled in clay were affixed with a smallrod. In other cases, the ears were attached by sticking the wet clay to the wall of the vessel andpressing with the fingers or by making a diagonal slash, in the same way as for the application ofthe protomae.

The dryingFollowing the modeling, the finishing and the ornamenting, the vessels were lined up for

drying, a procedure taking several days, which reduced the size of the vessels by ¼, according tothe data published by Horst Klusch (1981, p. 258). The archeological excavations revealed variousmethods of drying the batch, indoors, in the workshop on special supports, or outdoors, in plain air.


In the latter case, the vessels were not exposed to direct sunlight, but left in shadow, at constanttemperature and protected from the wind, to avoid the contraction, the cracking of the walls or eventhe shattering of the vessel. During the drying process, the water added in the paste during theworking of the clay evaporates. The high percentage of natural aggregates in the clay used by theancient potters of Banca Gară - Şapte case, as well as from other sites, helped the uniform drying ofthe fine pottery. In the case of Banca Gară the drying operation was carried out probably indoors, inthe space between the two kilns, which was higher.

On the site of Grădiştea - Popină, Buzău county, there were preserved several parts of open-air dried vessels, not fired (V. Sîrbu 1996, p. 41) while from the site of Alba Iulia - Nord-vest, thelocal history museum preserves several drying supports, from the 2rd–3th centuries AD potter’sworkshop (V. Christescu 2004, p. 59).

The immersion – Covering in slipThe application of a layer of thin clay slurry – slip, was carried out by diluting the paste, to

preserve the adherence and to match the contraction ratio of the walls. Quite often the slip wasmade from a finer clay than the paste of the vessels and a different color (red or black).

The pottery production gradually evolved after the economical collapse following thewithdrawal of the Roman administration from Dacia, the downfall of the urban economy and thegeneral crisis of the Empire; consequently, at the end of the 4th century AD a technologicalrecovery is evident. However, the 4th century, which is the flourishing time for Sântana de Mureşculture, is dominated by the fine-paste, wheel-thrown pottery, which is also used well into the 5th

century, but to a much lesser extent (I. Ioniţă 2001, p. 619 et sq.). Location of the kilns - workshopsBetween the 2nd and the 4th centuries AD, the potter’s craft was intensively practiced in

specialized workshops mainly of the urban areas, and also of numerous villages overlooked by thewritten documents, as these were usually not so rich. The existence of a local production in all thehistorical provinces was linked to the identification of such pottery production centers for creatingware to be used for the community and for the exchange, and to the circulation of the recipientsmade by the potters (P. M. Rice 1987). In the first case, mention should be made that for MoesiaInferior, the researches concerning the villa of Romula - Reşca, one of the open type farmsteads,where there functioned, close to the living premises, a workshop for construction materials,foreseen with two firing kilns and one pottery workshop, with three kilns (Gh. Popilian 1976a, p.221 sq., fig. 2-4).

Kilns were usually located near the sources of water and clay, taking into account also thewind direction as suggested by the preference for constructing the kilns south or north thesettlement, situation which became almost a rule in the case of the half-buried kilns with twosuperimposed chambers. In the cases where a single kiln was pointed out, there was specified thepossibility that others kilns might have been present, which were either left unexcavated ordestroyed by the land sliding. As frequently stated, it is possible that in the points where one kilnwas discovered, a workshop might have functioned. For the settlement of Romula - Reşca, potters’quarters were pointed out (Gh. Popilian 1976b, p. 140 sq.).

The archaeological sites in the south of the Central Moldavian Plateau display rather similardepositing conditions (C. D. Chiriţă, C. Păunescu, D. Teaci 1967, p. 37 sq., pl. 10-14). The profilesindicated, in a differentiated way, several types of soil: from the treading level a grayish – blacksoil, followed by the brown-black soil, the dark brown soil, light brown or yellowish soil, and theargillaceous stratifications with various aspects of color, composition, structure.

The role of the various workshops increased while the exchange points and the circulationof the various goods becoming more and more vivid, and the demand on the market was more andmore accrued (N. Dunăre 1979). The wide dissemination of the elements of Roman civilization tothe rural environment east of the Carpathians, relevant for the circulation of the goods of Romaninfluence, is specific for the Romanization period outside the province of Dacia (Al. Suceveanu,


Alexandru Barnea 1991). The consequence of such circulation of goods especially of ceramics, ledto the standardization of craftsmen’s production, although most of the villages assured the productsnecessary for the local consumption (Al. Suceveanu 2001-2002, p. 166).

Although the archaeological researches covered only about half of the living premises, theyserved as a basis for recreating, in general lines certain aspects of the economical life of thoseplaces, for the period between mid 3rd–5th centuries. The paleo-environment conditions of thesettlement of Banca Gară placed on the rises around River Bârlad were favorable to practicingagriculture, which explains the role it played within the economy, and by the existence near thevillage of wide fertile lands, they offered the necessary conditions for practicing the craft ofpottery. The settling of the community in these places depended, for sure, also on such rich sourcesof clay, as proven by the two kilns for firing ceramics arranged in this area. For practicing the craftof pottery the sites were located near deposits of clean clay and necessary mineral resources forpreparing the pigments for obtaining the colors (L. Ellis 1984, p. 83, 119), in the workshops ofCentre and Western Europe (N. Cuomo di Caprio 1985; D. Rhodes 1968).

At Banca Gară, the workshop was situated not far from River Bârlad, and the modeling wasdone close to the watercourse, on the sunny side toward the west rises, but also in the workshop.The same modeling procedures were used as in the case of the potter’s wheel, by means of wooden,bone or horn spatulae, and the table on which the ceramic ware was shaped must have been madeof wood, the vessels being taken of with a rope or a wooden spatula, the same way as still practicednowadays (Gh. Iordache 1996, p. 88). As indicated by the shapes of the preserved ceramic ware,one can tell that the potters down there were real masters of this craft, and so were other ceramistsof that period. Pending on the number of chambers, the kilns for firing ceramic ware can begrouped in two categories: installations for firing ceramic ware made of one chamber, the hearthand the dome of the latter, opened in the upper part, most of the times with a feeding openingtowards the feeding chamber and the installations for firing ceramic ware made of two verticallydisposed chambers. The large number of potsherds discovered in the settlement suggest thecreation of the ware on the spot, by means of local sources that were to be found in the very closevicinity of the settlement, more precisely in the eastern versant of the hill to the right of the Iaşi –Bârlad road. Using a different percentage of sand as degreasing agent, the potters obtained bothfiner and rougher clay. Thus, as shown by the preserved fragments, fissures or incomplete firingwere avoided.

49

Capitolul IV. Tehnici de ardere a vaselorNu există o origine, ci o multitudine de valori tehnice careau dus la formarea acestui sistem de ardere a vaselor...

Culoarea cenuşie a majorităţii recipientelor descoperite în atelierele de olărie, în aşezări saunecropole, lipsa sau raritatea deformărilor, petelor de altă culoare, craclurilor, impregnareauniformă a slipului, miezul de obicei apropiat de nuanţa exterioară a vasului sau uşor mai închis,sunt indici privind buna cunoaştere a tehnicilor de ardere, respectate de meşterii olari în realizareafiecărei şarje. Au fost arse uniform mai ales vasele mici şi medii, din pastă fină, cu pereţii subţiri.

Temperatura de ardereReglarea temperaturii avea un rol esenţial15, dacă era prea scăzută nu se obţineau

transformările fizico-chimice ale pastei iar dacă era prea ridicată vasele se deformau. Pentru aceastase lăsa deschisă gura de sus a cuptorului, după care se acoperea treptat. După Horst Klusch, vaselearse la temperaturi de peste 870o C, prin răcire nu îşi mai modifică volumul şi devin rezistente16.Viciile tehnice apărute în timpul arderilor la temperaturi insuficient de ridicate se reduc lamanifestări superficiale de ardere. Astfel, recipientele perioadei prezintă pete brun cenuşii, flecuriformate prin atingerile dintre vase sau datorate variaţiilor de temperatură, pereţi rămaşi negri înspărtură, mici deformări. Cu ajutorul acestui tip de cuptoare, construite pentru o utilizareîndelungată, se obţineau temperaturi suficient de ridicate (M. Comşa 1976a, p. 21, 30; Idem 1976b,p. 353 şi urm.), fapt pentru care au fost considerate cele mai perfecţionate.

Culoarea cenuşie a majorităţii recipientelor descoperite la Banca Gară, miezul de obicei totcenuşiu, sunt indici privind buna cunoaştere a tehnicilor de ardere reducătoare, tehnici respectate demeşterii olari în realizarea fiecărei şarje17. Au fost arse uniform mai ales vasele mici şi medii,realizate din pastă fină, cu pereţii subţiri. La fel s-au ars vasele categoriei fine de la Bârlad - ValeaSeacă, îndeosebi cele cu pereţii subţiri, practicându-se tehnici asemănătoare de ardere, în cuptoarespeciale în care se atingeau temperaturi cu valori între 700 şi 1000o C, până spre 1050o C.Nerealizarea unor standarde minime de ardere au favorizat apariţia deformărilor, craclurilor, apetelor cu nuanţe cenuşii diferite de ale vaselor, în genere la slăbirea rezistenţei angobei, aufavorizat, în anumite cazuri, fragmentarea, fisurarea, deformarea vaselor. Multe dintre vasele de uzgospodăresc, aveau marginea netezită bine lustruită, cu un galet (M. Babeş 1980, p. 28 şi urm.), defactura celor descoperite în aşezare.

În secolele II-IV, fără îndoială ceramica modelată la roată şi arderea ei reducătoare sauoxidantă, se realiza numai de către meşteri specializaţi, după o tehnologie bine cunoscută, folosindcuptoare etajate, în care temperatura putea să depăşească 1000o C. Vasele lucrate cu mâna au fostarse pe vetre sau în gropi, la temperaturi de 200o–400o C, conform analizelor fizico-chimiceefectuate de fizicieni şi geologi (G. Trohani 2001-2002, p. 246). La Vlădiceasca şi Borduşani,ceramica de bună calitate era arsă în cuptoare, la temperaturi de peste 700o C, dar nu peste 900o C(Ibidem, p. 246). La fel s-a ars şi categoria ceramicii poroase de uz gospodăresc, de cele mai multeori de culoare brun-cenuşie, dar şi brun-cărămizie.

15 Arderea dura 5 - 10 ore iar răcirea - 12 (G. Stoica et alii 1972, p. 204).16 Pentru a se obţine o şarjă bună ea nu trebuia să ajungă la 3500 C înainte ca vasele să fie deshidratate, uscate în masalor prin evaporarea apei de absorpţie sau coloidale din pori. Evaporarea ducea la creşterea porozităţii lor, după HorstKlusch era a doua etapă de eliminare a apei. Conform datelor publicate de el la: 300o C se carbonizează humusul,eliberând CO2; între 450-600o C se elimină apa chimică din argile (> 14%), la 700o C vasul devine roşu - cărămiziu,dacă are în componenţa chimică cel puţin 5% oxid de fier (Fe2O3) şi oxid de aluminiu (Al2O3), pentru ca între 850-9000

C, să se oxideze carbonul rezultat din arderea humusului şi să se elimine sub fromă de sulf (SO2), al cărui mirosavertizează olarii apropierea de sfârşit a procesului arderii (1981, p. 258; vezi şi Gh. Iordache 1996, p. 144). 17 Arderea dura 5 - 10 ore, iar răcirea - 12 (G. Stoica et alii 1972, p. 204).


Pentru arderea ceramicii lucrate la roată din pastă fină, bine amestecată, ades fără impurităţi,cu deosebire a castroanelor sau a vaselor fructieră, se cerea o bună stăpânire a tehnicii, pentru ca elesă ajungă la o culoare uniformă cenuşie sau brună. Soluţia evitării defectelor de ardere ca fisurareapereţilor sau detaşarea culorilor de fond sau a celor pictate, consta în modelarea unor vase cu pereţisubţiri şi de dimensiuni mai reduse. Arderea parţială a slipurilor a fost principala cauză a ştergeriiacestuia în timp, prin reacţia acizilor, bazelor şi sărurilor din sol. Nerealizarea unor standardeminime de ardere ducea la slăbirea rezistenţei pereţilor în faţa agenţilor fizico - chimici ai mediului,ce au favorizat, în anumite cazuri, fragmentarea, fisurarea sau deformarea. Erau şi situaţii în careolarul nu izbutea arderea şarjei. Încă din 1940, A. Filimon, ne informa că la Cristeşti s-au găsitaproape două vagoane de cioburi „dintre acelea care n-au reuşit la ars” (1940, p. 89 şi urm.).

După ardere, vasele erau lăsate în cuptor, până la răcire.

Instalaţii de ars ceramica Arderea se realiza în cuptoare construite special pentru aceasta şi în gropi. Tehnologia de

ardere a vaselor în cuptoare performante a îngăduit realizarea unei ceramici de bună calitate. Gropi de ars ceramicaNu s-a pierdut din vedere nici posibilitatea arderii vaselor în gropi (G. Trohani 2001-2002,

p. 246), de obicei adânci sau în gropi mai puţin adânci, prevăzute la nivelul solului cu boltădeschisă la partea superioară. Astfel de gropi de olărie s-au consemnat destul de rar, atât în perioadaanterioară, cât şi în întinsul spaţiu al complexului cultural Sântana de Mureş – Cerneahov.

După I. H. Crişan, şi dacii au folosit drept cuptoare unele gropi special amenajate în acestscop, care, conform construcţiei lor erau adaptate pentru ars ceramica. El menţionează pentru LaTènul geto-dacic câteva gropi cu forme tronconice, bitronconice sau cilindrice, cu pereţii arşi, sprebaza lor cu multă cenuşă şi cărbune, dar fără încăpere de acces (1967, p. 111 şi urm.). Pentruarderea ceramicii geto-dacii au folosit gropi sau cuptoare simple, lipite cu lut amestecat cu diferiteincluziuni organice sau anorganice. În gropi vasele se ardeau la temperaturi mici, între 500-700o C.

Ele au fost amplasate fie în gospodărie, fie în locuri special amenajate, în margineaaşezărilor, fapt pentru care sunt puţine informaţii cu privire la folosirea gropilor de ars ceramicaîntre secolele III a.Hr. şi V p.Hr. Dintre acestea am menţionat o descoperire din Transilvania, dinsăpăturile arheologice realizate de M. Macrea, în 1955, la Arpaşu de Sus - Cetăţuia, din secolele Ia.Hr. - I. p.Hr. (1967, p. 116-117, fig. 3), pe care am reprodus-o şi noi (fig. 1). În Moldova maicunoscute au fost cele de la Poiana - Cetate, jud. Galaţi (R. Vulpe et alii 1950, p. 50; Idem 1951, p.196-197), Piatra Şoimului (Calu) - Horodiştea, jud. Neamţ (R. Vulpe 1941, p. 24), Popeşti - Nucet,jud. Giurgiu (R. Vulpe et alii 1955, p. 245-247), Sighişoara, jud. Mureş sau Sf. Gheorghe -Eprestetö, jud. Covasna (K. Horedt 1956, p. 19-21), Pecica - Şanţul Mare, jud. Arad (I. H. Crişan1965a, p. 133) – Anexa I.

Anumite gropi amenajate special, cu pereţii arşi şi cu urme de cărbuni sau cenuşă, precumcele semnalate de I. H. Crişan, au fost probabil instalaţii de ars ceramica, deşi M. Comşa aconsiderat că, utilizarea lor în acest scop ar trebui mai mult argumentată (1985, p. 174, notele 54-55). Analizând ceramica din cetăţuia dacică de la Barboşi, din punctul de vedere al tehnicilor deardere preponderent reducătoare, înăbuşite, Silviu Sanie opiniază pentru folosirea gropilor specialamenajate. După el, în staţiunile săpate metodic, unde nu au fost descoperite cuptoare pentruarderea ceramicii reducătoare, precum la Barboşi, se foloseau gropi cu o anumită formă şi careprezentau o crustă de arsură considerabilă (1976, p. 62).

Alte gropi, precum cele de la Poiana - Varniţă, Dulceşti, nr. 7, 11, 16, 52 şi 64, între ele îngroapa 11 se afla şi o reprezentare zoomorfă (Gh. Bichir 1973a, p. 136, pl. CL/1), posibil un ”căţelde vatră”, conţineau multe resturi de la instalaţiile de foc, fragmente de crustă de vatră, bucăţi delipitură de la carcasa camerei de ardere, pietre de râu arse de la baza vetrelor sau din margineaacestora, cărbuni şi cenuşă, dar foarte puţină ceramică. În această mică grupare, Gh. Bichir a inclusşi groapa din mediul getic de la Poiana - Cetate, jud. Galaţi (R. Vulpe et alii 1951, p. 181 şi urm.),

Cap. IV. Tehnici de ardere a vaselor / Chapter IV. Techniques of pot firing 51

gropile arse şi cu un inventar anumit din mediu carpic de la Ţifeşti - La Grigoreşti, jud. Vrancea şidin Muntenia, de la Militari - Mătăsaru, cultura Chilia Militari, jud. Dâmboviţa (Gh. Bichir 1973a,p. 136).

Cuptoare de ars ceramicaÎn studiul cuptoarelor s-a folosit aceeaşi ordonare a lor, în cuptoarele cu o cameră şi cu două

camere suprapuse (E. Comşa 1977, p. 173; V. Kotigoroško, p. 70)Cuptoare cu o cameră – secolele II-IV p.Hr.Amenajările termice simple, cu o singură cameră de ardere pentru pregătirea alimentelor,

mai rar cu vatra pe substrat de pietriş sau cioburi formând un spaţiu de păstrare şi degajare acăldurii, în cazuri izolate şi cu vatra şănţuită, au fost folosite şi pentru ars ceramica din neoliticpână în epoca modernă. Aceste cuptoare cu o singură cameră aveau fie formă de calotă sfericăsăpată în maluri, fie boltă apareiată, precum cele din epoca romană de la Histria (R. Florescu et alii1980, p. 127). Vasele se ordonau de la gura cuptorului spre peretele din spate, lăsându-se drumuriîn cuptor. În spatele lor rămânea un loc liber, în care se puneau cioburi de oale. Se ardea punându-se pe intervale lemne. Cuptoarele cu o cameră se utilizau constant mai ales pentru ars ceramicamodelată la mână. Acestea erau prevăzute cu două deschideri, una pentru alimentare la bazacamerei de foc şi de ardere a vaselor şi alta la partea superioară a bolţii, prin care se asiguraumplerea cu vase, reglarea tirajului şi a temperaturii în timpul arderii în atmosferă oxidantă, la carese adaugă sau nu groapa - încăperea de acces. Separarea combustibilului de şarjă se putea realizaprin şănţuirea longitudinală a vetrei. Astfel se detaşa spaţiul necesar arderii combustibilului şi seproteja ceramica din cuptor.

Prin aceste procedee mai simple vasele se ardeau incomplet, pereţii neavând o nuanţă egală,precum ceramica geto-dacică din faza numită de C. Daicoviciu clasică, sec. I a.Hr. - I p.Hr. (1941),care rar era arsă şi în cuptoare cu două camere. Acestea au fost cunoscute mai târziu la dacii liberi,în aşezările din secolele II-III p.Hr. sau în cele ale complexului cultural Sântana de Mureş –Cerneahov. Prezenţa mai multor cuptoare în anumite bordeie datate în secolele II-III şi IV, precumla Văleni - La Moară, Cavadineşti - Râpa Glodului sau Bălteni - Gârla Strâmbu, nu excludefolosirea unora dintre ele şi pentru ars ceramica de uz gospodăresc.

Cuptoare cu două camere - secolele III a.Hr.-V. p.Hr.Problematica instalaţiilor de ars ceramica prevăzute cu două camere suprapuse, de la

primele descoperiri şi până în zilele noastre, a fost discutată şi de arheologi, Maria Comşa, în 1985,dar şi de etnologi, Fl. Bobu Florescu, în 1965 şi Gheorghe Iordache, în 1996. O privire generalăasupra numărului cuptoarelor performante de ars ceramica descoperite la est şi sud-est de Carpaţi,în secolele II-III şi IV-V, relevă pătrunderea lentă dar constantă a lor, importanţa producţiei localeşi extinderea ei în perioada de timp menţionată. Una dintre aceste probleme se leagă decontinuitatea transmiterii acestor complexe, prin influenţe venite din mediul elenistic, apoi dinmediu celtic şi ulterior din cel roman.

Capacitatea cuptoarelorAstfel de descoperiri au favorizat măsurarea capacităţii lor. Etnografii, evaluează mărimea

cuptoarelor în funcţie de numărul şi de volumul vaselor cuprinse la ardere18. Capacitatea acestora,după cum a observat E. Comşa, studiind cuptorul de la Vărăşti (ø=1,50 m), era în raport direct şi cumărimea vetrei şi înălţimea pe care o avea bolta (1976b, p. 361). Pentru folosirea maximă aspaţiului din interior, cuptorul se umplea cu vase de mărimi diferite, suprapuse în piramidă, celemari la bază, pentru a se sfârşi cu vasele de mărimi medii şi mici, unele introduse în altele.Complexele în care s-a păstrat şarja pot sugera o anumită ordonare a lor în cuptoare. Ceramicatrebuie să fi fost stivuită pe vatră, ca şi astăzi „Pentru realizarea cărărilor (gangurilor) prin carepătrunde focul, olăria mare se fixează pe vatră şi pe marginea cuptorului, iar aceea mică se aşază

18 Evaluarea mărimii cuptoarelor contemporane: Şişeşti, Mehedinţi, 50-100 vase; în Vâlcea, la Dăeşti, 150 vase mari şi200 mici, la Horezu de 800-1000 străchini; 400-500 la Mălureni, Stroeşti, Vâlsăneşti, Argeş; 200-300 în Biniş, Caraş-Severin; 100 vase mari sau 150 mici în Baru Mare, Hunedoara (Gh. Iordache 1996, p. 142-143).


spre mijlocul construcţiei” (Gh. Iordache 1996, p. 143). În timpul modelării diverselor formeceramice s-au avut în vedere şi dimensiunile cuptoarelor în care urmau să fie arse. Acest fapt s-alegat de tipizarea formelor, în toate etapele. La Banca Gară, în nici unul dintre cuptoare nu s-apăstrat şarja, deşi, din practicarea meşteşugului a rămas multă ceramică. Pentru vasele întregite s-acalculat capacitatea (V. V. Alaiba, p. 107 şi urm).

În raport cu aceste descoperiri, urmărind şi analogiile etnografice încercăm să facem oevaluare a numărului şi a modului în care au fost ordonate. Cuptorul de la Zorleni - Fântânele s-adescoperit cu toată şarja în el şi pare să aparţină sfârşitul secolului al IV-lea p.Hr., poate şiînceputul secolului al V-lea. Vasele rămase în cuptorul descoperit şi cele recuperate din prejmaacestuia, s-au întregit în majoritate, numai cele din care s-a păstrat doar o parte nu au fostreconstituite. Vasile Palade, experimental, după restaurarea vaselor a şi încercat să reconstituiepoziţia acestora pe grătar, ordonându-le pe verticală, în rânduri suprapuse, pe o înălţime ce nu adepăşit 76 cm. Astfel, după el, pe primul rând au încăput 35 de vase din cele mari (h=20 cm) iar peultimul rând încă 15-20 cu diferite dimensiuni (h=7-13 cm), de la mici la mijlocii (1969a, p. 343).

Specificul cuptoarelor performante - sistemul de funcţionareLa baza sistemului de funcţionare a cuptoarelor cu tiraj vertical, stau o multitudine de valori

tehnice, păstrate şi adaptate de meşterii olari în raport de posibilităţile fiecărui atelier. Culoareapereţilor vaselor în diferite nuanţe de cenuşiu, mai rar roşii, cărămizii sau brune, uneori uşordiferită în interior faţă de exterior, a depins de tehnica de ardere, oxidantă sau reducătoare, calitateaargilei, felul arderii, dar şi de dispoziţia vaselor în cuptor. Cuptoarele care aveau grătarul arscenuşiu au fost folosite mai ales pentru arderea reducătoare a ceramicii, iar cuptoarele cu grătarulars cărămiziu pentru ceramica roşie (Eugen Nicolae 2007, p. 64).

Practicarea olăritului folosind ateliere dotate cu mai multe cuptoare, relevă o extindere ameşteşugului respectiv, fiind depăşită faza modestei olării casnice, de productivitate restrânsă.Cunoaşterea atelierelor de olărit, ce aveau cuptoarele ordonate în grupuri, două - patru, mai rar maimulte, pentru realizarea unor condiţii propice de obţinere în serie a ceramicii, se făcea după unsistem cunoscut şi în atelierele din Galia, în secolele I-II, cum ne informează Gh. Popilian (1984, p.46). Ordonarea lor in "baterii" - numită astfel tot de arheologul craiovean -, la acea vreme a permisdesfăşurarea specializată a lucrului în patru faze: prima, pentru pregătirea şi încărcarea şarjei; adoua pentru arderea propriu-zisă a acesteia; a treia necesară răcirii cuptoarelor cu materialele arse;şi ultima, a patra – pentru scoaterea încărcăturii arse din cuptor.

Arderea diferită a recipientelor, în cuptoarele cu tiraj vertical, cerea mânuirea specială ainstalaţiilor în funcţie de categoria ceramică pe care o realizau, mai dificilă fiind obţinereaceramicii roşcat-cărămizii, după Gh. Diaconu necunoscută de gepizii din Dacia intracarpatică, carereclama procedee tehnice dificile, cunoscute de populaţia băştinaşă (2003, p. 334).

Chapter IV. Techniques of Pot Firing

Pots are being finalized by firing. Pot Firing. The grey color of most of the recipientsdiscovered at Banca Gară, the absence or rarity of deformations, stains of other color, stains, theuniform impregnation of the slip, the core usually close to the external color or slightly darker, aresigns of the good knowledge of the firing techniques, complied with by the potters in theachievement of each batch. Especially the small and average pots of fine paste, with thin walls andgrayish core were uniformly fired.

Firing Temperature The tuning of the temperature was essential19, if it was too low, the physical-chemical

transformations of the paste would not take place and if it was too high the pots would getdeformed. In order to avoid such inconveniences, the upper feeding opening of the kiln was left19 Strong firing for 5 - 10 hours and cooling – 12 h (G. Stoica et alii 1972, p. 204).


open, and then gradually covered. According to Horst Klusch, the pots fired at temperature valuesbeyond 870o C, do not modify the volume when cooling and become resistant20. The technical vicesappeared during the firing at not high enough temperature values are limited to superficial signs. Itis only rarely that the vessels show brown grayish stains, traces left by the pots leaning against oneanother or due to the temperature variations, the walls remain black or are deformed as shown bythe potsherds. The hand-made pots were fired in hearths or pits, at temperature values of 200o –400o C, in accordance with the physdcal – chemical analyses carried out by physicists andgeologists (G. Trohani 2001-2002, p. 246). At Borduşani and Vlădiceasca the qualitative ceramicware was fired in kilns at temperature values of more than 700o C, but not beyond 900o C (Ibidem,p. 246). The ceramic items made of porous paste, of domestic usage were fired the same way, mostof the times their color being grayish - brown, but also brick – brown.

For firing the ceramic ware made of fine paste, well kneaded, often with impurities, the fruitvessels, the wheel-made bowls, required a good mastering of the technique so that the vessels get agrayish or brown color. For their firing temperature values between 700o C, and 900o C werenecessary. In order to avoid the firing-caused defects, such as the fissuring of the walls or thedetaching of the background or painted colors, the solution was to shape pots with thin walls and ofsmaller size. After firing, the pots were left cooling in the kiln.

The failure to comply with such minimal standards resulted into the weakening of theresistance of the walls to the action of the physical-chemical agents in the environment midetermined in certain cases the fragmentation, fissuring or deformation. The partial firing of theslips was the of main cause of its erasure by the reaction of acids, bases and salts in the soil.

Installations for firing ceramic ware The firing was done in specialized kilns, arranged for such purposes and in pits. The

technology of firing the vessels in highly efficient kilns allowed the achievement of a veryqualitative ceramic ware, with one chamber kilns and two chamber-kilns (E. Comşa 1977, p. 173;V. Kotigoroško, p. 70).

Pits for firing the ceramic wareThe possibility of firing the vessels in pits was also taken into account (G. Trohani 2001-

2002, p. 246). These were rather deep or less deep and foreseen at the level of the ground with avault. Such pottery pits were rather rare identified both for the period prior to, and for the wideterritory of Sântana de Mureş – Cerneahov cultural complex. The Geto-Dacians used pits or simplekilns for firing ceramic ware, lined with clay mixed to various organic or inorganic inclusions. Inpits the vessels were preponderantly fired at rather low temperatures of 500-700o C. Such pits wereplaced either within the homestead or in special, arranged for the purpose on the sides of the sites,reason why there is little information concerning the usage of pits for firing ceramic ware between3rd century BC and the 5th century AD.

According I. H. Crişan, the Dacians also used as kilns some pits especially arranged for thispurpose. He specifies for the Geto-Dacian La Tène several pits with conical, biconical orcylindrical shapes and fired walls, with a lot of ash and charcoal, but without an access room (1967,p. 111 sq.), which, given their construction, would have been used for firing ceramic ware: Poiana -Cetate, Galaţi county (R. Vulpe et alii 1950, p. 50; Idem 1951, p. 196-197), Piatra Şoimului (Calu)- Horodiştea, Neamţ county (R. Vulpe 1941, p. 24), Popeşti - Nucet, Giurgiu county (R. Vulpe etalii 1955, p. 245-247), Sighişoara, Mureş county or Sf. Gheorghe - Eprestetö, Covasna county (K.20 In order to obtain a good batch, it should not reach 3500 C before the pots were dehydrated, thoroughly dried byevaporation of the absorption water or colloidal from the pores. Evaporation resulted into the increase of porosity,according to Horst Klusch it was a second phase of water elimination. In accordance with the data he published at: 300 o

C the humus gets carbonized, issuing CO2; between 450-600o C, the chemical water from the clays is eliminated (>14%), at 700o C the pot becomes brick- red, if it contains at least 5% iron oxide (Fe2O3) and aluminum oxide (Al2O3),and between 850-9000 C, the carbon resulting from the firing of the humus is oxidized and eliminated as sulfur (SO2),whose odor tells any potter the that the firing is close to its end (1981, p. 258; see also Gh. Iordache 1996, p. 144).


Horedt 1956, p. 19-21), Pecica - Şanţul Mare, Arad county (I. H. Crişan 1965a, p. 133). Amongthese, an example would be a discovery of Transylvania, within the archaeological excavations ofM. Macrea, in 1955, of Arpaşu de Sus - Cetăţuia, of the 1st century BC – 1st century AD (1967, p.116-117, fig. 3), that we also present here (fig. 1).

The especially arranged pits, with fired walls and traces of charcoal or ash, such as thosepointed out by I. H. Crişan, can be considered installations for firing ceramic ware, although M.Comşa showed that their usage for such purpose should be better sustained (1985, p. 174, notele54-55). Analyzing the ceramic ware of the Dacian fortress of Barboşi, from the point of view of thefiring techniques mainly based on a reducing obstructed atmosphere, Silviu Sanie is also of thesame opinion. According to him, in the methodically investigated sites, where no kilns for thefiring of ceramic ware in reducing atmosphere were found, such as in Barboşi, pits of a certainshape were used for such purpose as these were showing a considerable crust (1976, p. 62).

Pits containing remains of the firing installations, fragments of hearth crust, pieces of adobefrom the casing of kilns, fired river stones from the basis of hearths, charcoal and ash, but only atoo little number of ceramic items were discovered in Poiana - Varniţă, Dulceşti, no. 7, 11, 16, 52and 64, and among these pit 11 also contained a zoomorphic representation (Gh. Bichir 1973a, p.136, pl. CL/1). In the small group of the discoveries containing such inventory, Gh. Bichir pointedout the kiln of the Getic environment of Poiana - Cetate, Galaţi county (R. Vulpe et alii 1951, p.181 et sq.), those of the Carpic environment of Ţifeşti, Vrancea county and from Walachia, ofMilitari - Mătăsaru, Chilia-Militari culture, Dâmboviţa county (Gh. Bichir 1973a, p. 136).

One chamber kilns – 2nd–4th centuries AD The simple, thermal installations with one firing chamber for the preparation of food items,

rather rarely with the hearth on an underlayer of gravel or potsherds creating a space formaintaining and releasing heat, in isolated cases also with a grooved hearths, were used startingwith the Neolithic until the modern times. Such one chamber kilns were shaped either as a sphericalcalotte, hollowed out from the pit wall, or as an above-ground dome, such as those of the Romanperiod in Histria (R. Florescu et alii 1980, p. 127). The one chamber ‘ kilns were constantly usedalso for productive purposes, for firing hand-made ceramic ware. Such kilns had two openings, onefor feeding at the basis of the fireplace/ pot firing chamber and another one in the upper part of thedome, in order to assure the loading of the batch, the tuning of the venting and temperature duringfiring in oxidizing atmosphere, with or without a pit – access chamber. The separation of the fuelfrom the batch could be done by the longitudinal grooving of the hearth. Thus the space necessaryfor the combustion of the fuel was delimited and the ceramic ware in the southern side of the kilnwas being protected.

By these rather simple procedures, the vessels were not fully fired, and the walls did nothave a uniform as the Geto-Dacian ceramic ware eastern of the Carpathians, of the phase referredto by C. Daicoviciu as classical one, 1st century BC – 1st century AD (1941), which was rarely firedin highly efficient kilns, familiar later on to the free Dacians, as resulting from the 2nd – 3rd centuryAD sites, or from those of Sântana de Mureş – Cerneahov cultural complex. The presence ofseveral kilns in certain huts dated to the 2nd–3rd centuries and to the 4th century AD, such as those ofVăleni - La Moară, Cavadineşti - Râpa Glodului or Bălteni - Gârla Strâmbu, do not exclude theirusage also for firing domestic ceramic ware.

Two chamber-kilns – 3th century BC – 5th century AD The issue of the two superimposed chamber- installations for firing ceramic ware, from the

first discoveries until the contemporary times, has been discovered both by archaeologists, such asMaria Comşa, in 1985, and by ethnologists, such as Fl. Bobu Florescu, in 1965 and GheorgheIordache, in 1996. A general consideration of the number of highly efficient kilns for firing ceramicware to the east and southeast of the Carpathians, during the 2nd–3rd and 4th–5th centuries,respectively, indicates their slow but constant dissemination, the importance of the local productionand its extension within the specified time period. One of the problems concerns the continuity of


the transmission of such complexes, by influences coming from the Hellenistic environment, andthen from the Celtic one and later on from the Roman one.

Capacity of the kilns Such discoveries favored the measuring of their capacity. Ethnographers evaluate the size of

the kilns pending on the number and volume of the vessels contained for firing21. Yet, as remarkedby E. Comşa, studying the kiln of Vărăşti (ø=1,50 m), their capacity was proportional to the size ofthe fireplace and the height of the dome (1976b, p. 361). For the maximal usage of the inner space,the kiln was filled up with pots of various sizes, superimposed in a pyramidal shape, the large onesat the basis, and ending up with the average size vessels, some of the pots being contained by thelarger ones. The features where the batch was preserved may suggest a certain ordering of the potsinside the kilns. The ceramic ware must have been arranged on the fireplace, just like it happensnowadays. “For the elaboration of the corridors through which the fire would spread, the largevessels were embedded on the fireplace and on the side of the kiln, while the small ones wereplaced in the middle of the construction” (Gh. Iordache 1996, p. 143).

During the modeling of the various shapes, probably the size of the kilns in which thevessels were to be baked was also taken into consideration. This favored a certain standardizationof the shapes, during all the phases. In the settlement of Banca, the batch has not been preserved in any of the kilns, although, a lot of ceramic ware was left from the practicing of this craft.

In relation to these discoveries, following also the ethnographic analogies, we try to achievean evaluation of the number and manner in which they were arranged. The kiln of Zorleni -Fântânele was identified with its whole batch inside it and it seems to belong to the end of the 4th

century AD, maybe the beginning of the 5th century. The vessels preserved inside the kiln and thoserecuperated from around it, allowed in most cases, their complete reconstruction and only the partlypreserved pots were left without a complete reconstruction. Experimentally, after the restoration,Vasile Palade also attempted to recreate their position on the perforated plate, ordering themvertically, in overlapped ranges, on a height which did not exceed 76 cm. Thus, according to him,the first range contained 35 large vessels (h=20 cm) and the last range another 15-20 vessels ofvarious sizes (h=7-13 cm), ranging from the small ones to the ones of average size (1969a, p. 343).There was also attempted a statistic analysis of the inventories obtained in the settlement of BancaGară. Thus, Vasile V. Alaiba, calculated the volumes of the various ceramic shapes, this operationpertaining naturally to the vessels whose shape could be established (V. V. Alaiba, p. 107 şi urm).

21 The assessment of the size of the contemporary kilns: Şişeşti, Mehedinţi, 50-100 vessels; in Vâlcea, at Dăeşti, 150large vessels and 200 small ones, at Horezu 800-1000 dishes; 400-500 at Mălureni, Stroeşti, Vâlsăneşti, Argeş; 200-300in Biniş, Caraş-Severin; 100 large vessels or 150 small ones in Baru Mare, Hunedoara (Gh. Iordache 1996, p. 142-143).

56

Capitolul V. Sistemul de construcţie şi tehnica de funcţionarea cuptoarelor cu două camereSub influenţa elenistică, celtică sau romană (P. Duhamel 1973; C. O. Opreanu 1998), încă

din perioada dacică, dar mai ales în perioada daco-romană sau a culturii Sântana de Mureş s-aurăspândit cuptoarele cu două camere suprapuse. Arderea în aceste cuptoare speciale s-a extins multîn spaţiul carpato-danubiano-pontic în prima parte a mileniului întâi iar utilizarea lor reprezintă oimportantă etapă în realizarea ceramicii fine.

Cuprinderea cuptoarelor în două mari categorii, a celor simple, prevăzute cu o singurăcameră, pentru combustibil şi vase şi a cuptoarelor prevăzute cu două camere suprapuse, a rămascriteriul principal de ordonare a lor. Ultima categorie a fost la rândul ei despărţită în două marigrupuri, a cuptoarelor în plan circulare, mai rar ovale sau în formă de potcoavă, prevăzute în focarcu perete median sau cu pilon central, utilizate în principal pentru ars ceramica şi a celor în planpatrulatere, prevăzute şi cu arcade de susţinere a grătarului, construite cu deosebire pentru arsdiferitele materiale de construcţie. Pentru perioada secolelor II-V, în spaţiul dintre Carpaţi şi Prut,cuptoarele înalte pentru ars ceramica au fost reprezentative, în comparaţie cu descoperirile dinDacia romană şi din perioada imediat ulterioară, unde apar în număr mare împreună cu instalaţiilepentru ars materiale de construcţii. Sistemul de construcţie a depins de scopul pentru care au fostamenajate, pentru ars diferitele forme de recipiente sau pentru ars materialele de construcţie.

Cuptoarele înalte, prevăzute cu două camere etajate s-au construit folosind aceiaşiparametrii tehnici şi au funcţionat urmând aceleaşi principii tehnologice din eneolitic până înantichitatea clasică şi târzie şi din evul mediu timpuriu până în epoca modernă. Tipurile nu s-austabilit în funcţie de dimensiuni, deşi mărimea lor era importantă.

Structura cuptoarelor performanteÎnţelegerea acestui tip de cuptoare s-a bazat pe cunoaşterea unor elemente tehnice şi

tehnologice, legate de modul lor de construcţie şi de funcţionare. Realizarea lor dovedeştepriceperea vechilor meşteri ai antichităţii iar buna funcţionare reprezentă condiţia necesară pentruevitarea arderilor incomplete, pentru obţinerea randamentului dorit. Sistemul de construcţie eracunoscut la Histria (D. M. Pippidi et alii 1959, p. 302; Em. Condurachi et alii 1959, p. 284; 1954;M. Coja 1962, p. 26; M. M. Hudeak 1952, p. 257, fig. 8; Maria Coja, P. Dupont 1979). Aici, însectorul Z2 s-au descoperit patru cuptoare, în stratul de cultură din secolele V-IV a.Hr. şi un cuptordin sectorul X, din stratul elenistic din secolele II-I a.Hr. Au fost construite la fel, în focarul cruţatîn solul viu erau prevăzute cu pilon central pentru susţinerea grătarului iar camera de ardere avaselor era amenajată din chirpici, doar vatra camerei de foc a cuptorul elenistic era albiată (Gh.Bichir 1973, p. 59).

În Dacia romană, la dacii liberi, dar şi în secolul al IV-lea, cuptoarele de olărie au avutfrecvent o formă cilindrică sau uşor tronconică, în secţiune circulară şi mai rar ovală sau în formăde potcoavă, cu diametre apropiate, frecvent situate între 1,5-2, rar mai mari. În perioada post-romană s-au folosit aceleaşi construcţii, dar prevăzute cu mari guri de alimentare. Reproducemscurta prezentare a lor, realizată de profesorul D. Gh. Teodor, „Un astfel de cuptor avea de obicei oformă de calotă sferică, cu baza circulară situată pe un grătar din lut, prevăzut cu perforări, conice,cilindrice sau pătrate, aşezat la rândul său deasupra unei camere de foc amenajată pentru furnizareacăldurii. Gura de alimentare a cuptorului corespundea prin intermediul unui gârlici sau chiar directîntr-o groapă de acces, având forme şi mărimi diferite, de la caz la caz” (1996, p. 53).

Arderea uniformă a recipientelor s-a obţinut prin separarea camerei de ardere acombustibilului de aceea de ardere a vaselor. Realizarea focului sub grătarul pe care se aşezauvasele a fost specifică cuptoarelor cu două camere, una la bază, pentru arderea combustibilului,

Cap. V. Sistemul de construcţie şi funcţionare a cuptoarelor cu două camere / Chapter V. Construction system and functioning of the highly kilns 57

camera de foc, focăria, de obicei în interior cu un pilon sau cu un perete despărţitor şi gura dealimentare şi alta deasupra, pentru arderea vaselor.

Camera de ardere a combustibilului - focăriaÎn Dacia romană sau la dacii liberi, în arealul complexului Sântana de Mureş - Cerneahov,

cuptoarele de olărie cel mai frecvent aveau focăria în plan circulară sau uşor ovală. Focăria se săpaîn pământul viu şi avea dimensiuni diferite: h=0,50-1 m şi øgrătar=1,45-2 m, mai mare era la SuceavaŞcheia - Siliştea, de 2,40 m, având gura de alimentare cu o lungime de 65 cm, înaltă de 70 cm (Gr.Foit 1969, p. 44, fig. 15). După realizarea camerei de ardere a combustibilului, vatra şi pereţiiacesteia se lutuiau cu un strat de 3-10 cm. Mai rar vatra s-a amenajat pe un strat de pietre de râu.Cuptoarele dacice de ars ceramica aveau un diametru mai mic, în jur de un metru (Gh. Bichir 1966,p. 497; O. Floca 1971, p. 266).

Prezenţa în focar a unui picior central sau a unui perete median, pentru sprijinirea grătarului,indică anumite diferenţe în modul lor de amenajare. În prima formă se asigura o circulaţie mai bunăa căldurii, care cuprindea egal toate vasele, dar nu şi o rezistenţă suficientă. În al doilea caz seasigura o mai bună stabilitate grătarului pe care erau stivuite vasele, dar o circulaţie a aerului caldmai puţin uniformă. Peretele împărţea focarul în două părţi cu dimensiuni uşor inegale şi ades eraprevăzut cu deschizături cu forme diferite, pentru a înlesni circulatia aerului cald şi uniformizareatemperaturii. Refolosirea a dus la pietrificarea, vitrifierea pe o grosime de 18-22 cm, a picioruluicentral sau a peretelui median şi a celor periferici şi la arderea roşie a pereţilor pe o grosime de 12-16 cm, precum la Izvoru Dulce - Borcăniţa (M. Constantinescu 1978, fig. 2). Pe unele se mai vădurmele unor reparaţii, amintim tot cuptorul de la Izvoru Dulce, care, după o perioadă de folosire afost reparat, prin aplicarea unui strat de lut bine frământat, fără ingrediente, între încheietura dintreplaca perforată, pereţii camerei inferioare şi peretele median. În momentul refacerii s-au astupataccidental şi patru perforări (M. Constantinescu 1978, p. 125, fig. 3/1, 4).

Gura de alimentareÎn prelungirea focarului se afla gura de alimentare, culoarul de foc - praefurniumul – folosit

pentru încărcarea cu diferiţi combustibili, de obicei cu lemne, care avea uneori dimensiuni mai micila cuptoarele de secol II-III, l=50-60 cm şi h=60-65 cm iar la cele din arealul Sântana de Mureş maimari. Căldura degajată de focul întreţinut continuu în focar sau în gurile de alimentare încălzeaaerul. În secolul al IV-lea, spre deosebire de cele anterioare, gura de alimentare era mai înaltă şimai alungită spre încăperea de acces, precum la Truşeşti - Pe Cuha sau Glăvăneştii Vechi - LaGhilitoare (Fl. B. Florescu 1965, p. 151-153). După Gh. Iordache, în cuptoarele construite astfelfocul se făcea numai în gura de alimentare şi doar căldura pătrundea prin perforările grătarului, dinfocar în camera de ardere. Acest mod de alimentare asigura o ardere uniformă prin izolarea vaselorde foc (1996, p. 51, fig. 18). Peretele median de cele mai multe ori se termina în deschiderea guriide foc. Dar erau şi cuptoarele care aveau gura de foc despărţită de peretele median, care seprelungea formând două galerii de foc. La Pruteni - Sub Dealul Babei, Republica Moldova, secolulal III-lea, din cele patru cuptoare mari din centrul de olărie de aici, la primele, nr. 1-2 peretelemedian nu înainta în gura de alimentare, dar la cuptoarele nr. 3-4, peretele median se prelungea îngura de alimentare (Vl. Vornic 2007, p. 39 şi urm.).

Camera de ardere a vaselor, grătarul La acest tip de cuptoare s-a observat că, în majoritatea cazurilor în pământ s-a săpat numai

camera de foc şi încăperea din care se făcea accesul la camera de foc şi prin care se dirijafuncţionarea, camera de ardere a vaselor fiind amenajată special, fie pe nivelului vechi de călcare,fie numai cu deschiderea superioară deasupra acestuia. Camera de ardere a vaselor se separa defocar prin grătarul amenajat cel mai frecvent pe un suport de nuiele împletite, acoperit cu lutamestecat cu paie şi pleavă, până avea o anumită grosime, cuprinsă între 17 - 20 cm. După uscareapereţilor se făţuia cu un strat subţire de lut fin. Şarja se aranja prin deschiderea de deasupra (Gh.Iordache 1996, p. 45). Cuptoarele cu pilon central aveau grătarul format pe un suport de nuiele maigroase, aşezate radial, cu un capăt sprijinit pe pilonul central şi cu celălalt pe marginea gropii,


precum la Glăvăneştii Vechi, jud. Iaşi, la Bucureşti - Fundenii Doamnei, jud. Ilfov sau la Cucoşeni- Butnăreşti. La Botoşani - Dealul Cărămidăriei, împletitura pe care s-a format grătarul se sprijineape peretele median şi pe marginea focarului (Gh. Bichir 1973a, p. 60). Pentru tiraj grătarul eraprevăzut cu perforări cu diametre între 6-15 cm (Gh. Iordache 1996, p. 44). Mărimea platformei şidistanţele dintre perforări erau determinate de dimensiunile recipientelor care urmau să fie arse. Nutotdeauna s-a reuşit să se precizeze numărul perforărilor, de cele mai multe ori din cauzaconservării parţiale a grătarelor. La Cucoşeni - Butnăreşti, în atelierul cu două cuptoare, cel marecu un diametru de 2,25 x 2,15 m, avea 38 de perforări, cel mic 29 (Gh. Bichir 1973a, p. 54, fig. 9.pl. XXXIII, XXXVI) iar grătarul cuptorului de la Alba Iulia, 27 (I. Berciu 1958, p. 180-188, fig. 1-3). Gh. Popilian menţionează pentru unul dintre cuptoarele de la Romula - Reşca, ordonarea lor întrei cercuri concentrice, cu 12, 6 şi 1 perforări (1976b, p. 141), cuptorul nr. 5 de la Micia - Veţel,avea 15, 9 şi 4 perforări (O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 41). Mai rar perforările aufost dispuse în 3-4 şiruri paralele (Gh. Iordache 1996, p. 44; S. Dumitraşcu, T. Bader 1967, p. 107-109).

Deasupra grătarului se ridica bolta, cel mai frecvent la nivelului solului, de formătronconică, mai mică spre deschiderea de la partea superioară. Se realiza pe o împletitură de nuieleacoperită cu un strat de lut amestecat cu paie şi pleavă, de 17 - 20 cm iar după uscarea pereţilor sefăţuia cu un strat de lut curat. Folosirea frecventă a unei carcase de nuiele este indicată de prezenţape marginea grătarului a unor adâncituri oblice, de 2-3 cm, înfipte şi împletite precum la Cucoşeni -Butnăreşti, la cuptorul mare, la 15 cm una de alta (Gh. Bichir 1973a, p. 54).

Ordonarea vaselor în camera de ardere, în spaţiul de deasupra grătarului, se făcea prindeschizătura din partea superioară a instalaţiei. Spaţiul din interiorul camerei servea pentru clădireaîn formă de piramidă, după o anumită regulă, a diferitelor materiale destinate arderii, cu deosebire avaselor, unele în interiorul altora, în rânduri suprapuse, cele mai mari la bază şi cele mai mici înultimele etaje (O. Floca 1971, p. 266). Tot prin deschiderea din partea superioară a bolţii se realizatirajul (Gh. Iordache 1996, p. 45), prin circulaţia aerului prin perforările grătarului între gura dealimentare, focar şi obiectele de lut (Fl. B. Florescu 1965, p. 137-140).

În timpul arderii deschiderea de la partea superioară a camerei de ardere a vaselor seacoperea treptat cu fragmente ceramice şi se lipea cu lut. Gradul de ardere al fragmentelor ceramiceînlesnea meşterului verificarea temperaturii şi uniformitatea coacerii. Acest fel de verificare atemperaturii s-a transmis în timp, ea fiind întrebuinţată şi de olarii din zilele noastre, din satele dinMoldova, în care se mai practică olăritul tradiţional. Prin controlarea aerului din cuptoare se realizafie o ardere oxidantă, caz în care în cuptor circula aerul, poate şi prin folosirea foalelor, fie o arderereducătoare, când în cuptor nu mai era permisă pătrunderea aerului din afară. În primul caz fierulconţinut în argilă se oxida, fapt ce dădea ceramicii o culoare roşie, în funcţie de temperatura dincuptor (I. H. Crişan 1969, p. 31), spre deosebire de arderea reducătoare, unde în lipsa aerului,neoxidându-se fierul, ceramica dobândea o culoare neagră sau cenuşie.

Încăperea de acces la cuptor Încăperea de acces din marginea căreia se construia cuptorul şi din care olarul mânuia

instalaţia, era uneori de dimensiuni mai mari, precum la atelierele cu câte două cuptoare de laCucoşeni - Butnăreşti sau de la Banca Gară - Şapte case. În faţa gurii de alimentare se afla groapade evacuare pentru reziduri. Majoritatea cuptoarelor au fost amplasate la marginea aşezări, înapropierea surselor de apă şi a diferitelor materii prime, lut, nisip, dar şi pentru a avea gura dealimentare orientată în direcţia principalilor curenţi de aer, a vânturilor care ades înteţeau arderea.Mânuirea cuptoarelor amplasate la marginea unor ape, a unor grinduri înalte, în malul cărora sesăpa prima cameră, eventual se construia şi o parte din a doua, se realiza din pantă sau se amenaja ocameră de acces, precum la Pruteni - Sub Dealul Babei (Vornic et alii 2007, p. 38 şi urm.).

Pentru prima jumătate a primului mileniu s-au publicat multe cuptoare, între ele atelierele de laPruteni completează cu noi informaţii modul de practicare a meşteşugului olăriei. Să reamintimobservaţia realizată de Eugen Nicolae ”Se cuvine de subliniat că marginea nord-vestică a gropii


(cuptorul nr. 1) era la limita, dacă nu chiar lipită de corpul unui alt cuptor de olărie, notat cu nr. 3(2007, p. 43). Acest sistem de realizare a cuptoarelor l-am întâlnit şi la Dumeşti - Între pâraie, dar încazul a două grupuri de cuptoare cu o cameră datate Cucuteni A3-4, în care fiecare cuptor era rânduit lafel, în dreptul gurii de alimentare şi a gropii de evacuare a rezidurilor a celui din urmă, la circa 30 cmunul de altul (R. Alaiba 2007, p. 67 şi urm., pl. 16-17/1). Aceeaşi trebuie să fi fost amplasarea lor laAriuşd - Dealul Tiyszk (Z. Székély, B. Bartók 1979, p. 55 şi urm.). Să menţionăm şi faptul că laDumeşti - Între pâraie s-a descoperit un atelier în care au fost surprinse majoritatea etapelor parcursede meşterii olari până la obţinerea produselor finite, inclusiv a dus la descoperirea coloranţilor mineralipentru pictură şi a camerei în care au fost depozitate numeroasele vase realizate aici (R. Alaiba 2007,passim). La Pruteni - Sub Dealul Babei, deşi locul atelierelor era în apropierea pârâului, pentrupunerea în funcţiune a cuptoarelor s-au amenajat încăperi speciale, aproape în direcţia opusă văii (Vl.Vornic et alii 2007, p. 38 şi urm.), desigur din considerente legate de meşteşugul olăriei, aflat –precum şi alte îndeletniciri – sub protecţia divinităţii (pl. II).

Poziţia socială a olarului ? Cine realiza ceramica ? Între vestigiile păstrate de la diferitele ramuri ale activităţilor meşteşugăreşti, cu deosebire

olăritul şi metalurgia deţin un loc aparte în întreg spaţiu carpato-danubiano-pontic. Încă din primulsecol al mileniului întâi s-a generalizat producerea ceramicii în ateliere specializate, prevăzute cuinstalaţii de ardere iar olăritul a devenit o activitate necesară, care nu a fost niciodată la îndemânaoricui. În astfel de ateliere se realiza o producţie tot mai sporită pentru necesităţile comunităţii şipentru schimb, olarii lucrau probabil permanent. Gama atât de bogată şi diversă a produselor acestuimeşteşug argumentează iscusinţa meşterilor olari care realizau în ateliere diferite categorii de vase,fapt ce presupune o economie ajunsă la un anumit grad de dezvoltare şi organizare.

În aşezările romane s-au descoperit vase sau cărămizi cu însemne, ştampile ale unor meşteriparticulari (D. Tudor 1968, p. 102, fig. 24), consemnate de noi în repertoriul cuptoarelor. Astfel, însecolul al IV-lea, pe un fragment de farfurie descoperit la Socetu, com. Stejaur, jud. Teleorman, s-apăstrat o inscripţie în latineşte trasată în pasta crudă „Aurelius Silvanus a făcut (această) farfuriebună”. S-a considerat că era vorba de un meseriaş local, un urmaş al populaţiei romanizate, care acontinuat să trăiască în câmpia munteană şi după ce armatele romane s-au retras la sud de Dunăre. Lafel trebuie să fi fost şi meşterul care a scris cuvântul Mitis, pe vasul de la Curcani (Em. Popescu 1976,p. 32, nr. 440-441; Idem 1980, p. 398).

Culte practicate de vechile comunităţi. Întreg acest proces de producţie trebuie să se fidesfăşurat în direct raport cu divinitatea, care proteja activitatea olarului. Câteva situri sau piesepăstrate în ateliere confirmă existenţa unor practici rituale, a unor vase de cult rituale.

În primul rând activitatea olarului s-a legat de un cult al focului, consemnat pentru aceastăperioadă, în cadrul comunităţilor dacilor liberi, a sarmaţilor, dat de perfecţiunea vaselor descoperite, cudeosebire în depozite sau morminte. Frumuseţea vaselor şi capacitatea specifică fiecărui tip, îngăduiediscutarea existenţei şi a unui cult al apei, al nemuririi sufletului (Gh. Bichir 1973a, p. 278). К. Ф.Смирнов (1948, p. 215), dar şi alţi arheologi, M. И. Вязмитина (1972), au întrevăzut practicarea unorastfel de culte, având în vedere inventarul unor morminte de înhumaţie, în genere preponderentceramic. Cuptoarele de olărie par să fi fost şi locuri legate de prezenţa unor animale. De exemplu, uncuptor de ars oale se afla pe terasa inferioară a Târnavei Mari, la Mugeni - Vízlok, în aşezarea uneicomunităţi de daci liberi puternic influenţaţi de cultura romană, cum indică prezenţa pe vatra acestuia adouă cranii de mistreţ (Al. Ferenczi 1929, p. 216-217; G. şi Şt. Ferenczi 1976, p. 242).

De aceste culte se pot lega şi gropile ce aveau în inventar părţi de cuptoare de olărie saudoar crustă de vatră, cărbuni, cenuşă, care nu erau aruncate întâmplător. La fel ca şi vetrele pe careardea focul, s-au asociat cultelor solare. R. Vulpe, pornind de la astfel de situri, a discutat scopul ritual-religios al acestora, specific cultelor legate de foc, vetre, de sacrificiile oficiate în anumite sărbători (R.Vulpe et alii 1950, p. 50). Astfel de gropi s-au consemnat şi pentru aşezările carpice, precum cele de


la Chilia Militari, Poiana – Dulceşti, Butnăreşti, Mândrişca, Bonţeşti, Mătăsaru, Udeni, Maldăr,Scorniceşti.

De semnificaţia magico-cultuală a pietrei de ascuţit (St. Dumistrăcel 1990, p. 225 şi urm.),credem, se leagă şi prezenţa unor cute de gresie sau doar a unor bucăţi nefolosite, în cuptorul nr. 1 dela Butnăreşti (fig. 25/1) (Gh. Bichir 1973a, pl. XXV/1a), a unor plăci groase de gresie în cuptorul 1,de la Şcheia - Siliştea (apud Gr. Foit 1969, p. 93), a unei gresii la Banca Gară (R. Alaiba 2009, fig.102/9) şi a altora la Pruteni, cuptoarele nr. 3-4 (Vl. Vornic et alii / E. Nicolae 2007, p. 48, 52).

Pl. II. Pruteni - Sub Dealul Babei.Atelierele 1-4, plan general (apud Vl.Vornic et alii / E. Nicolae 2007, pl. 2.

Meşterul, faurul, trebuie să fi fost un personaj important al întregii comunităţi. Existenţameşterilor itineranţi, care, străbătând anumite distanţe şi legând comunităţile între ele, au contribuitla uniformizarea meşteşugului lor, se poate presupune şi după numărul mare de vase lucrate înaceeaşi tehnică şi cu forme apropiate. Atelierul său prevăzut cu instalaţiile necesare modelării şiarderii ceramicii şi cu uneltele specifice, ocupa un spaţiu bine delimitat în cadrul aşezării. Înatelierele mari este posibil să fi lucrat mai mulţi olari, ajutaţi şi de alţi membrii ai familiei sau aicomunităţii, între care cei care învăţau meşteşugul, poate şi străini, acceptaţi pentru executareaanumitor munci. Permanenta îmbunătăţire a tehnologiei producerii ceramicii a favorizatdezvoltarea aşezărilor, a locuinţelor, sporirea rezervelor de hrană, creşterea populaţiei, schimbări în

Cap.V. Sistemul de construcţie şi funcţionare a cuptoarelor cu două camere / Chapter V. Construction system and functioning of the highly kilns 61

structura social-economică, chiar diferenţieri sociale. Din aceste centre se aprovizionau cu toatetipurile de recipiente aşezările din zonele apropiate, dar şi mai îndepărtate.

Pl. I. Banca Gară - Şapte case. Fragmente ceramice decorate cu motive imprimate şi lustruite.Fragments ceramic decorated with of impressed and polished motifs.

Motivele ornamentale realizate pe ceramica fină, dar şi pe vasele din pastă zgrunţuroasă saunisipoasă, erau încărcate de semnificaţii magico-cultuale (J. Chevalier, A. Gheerbrant 1995, p. 92-93,428). Pe marginea buzei, pe umărul dar mai ales pe gâtul sau corpul vaselor se succed benzi liniare,drepte, vălurite sau dispuse în zigzag, uneori formând triunghiuri sau romburi, realizate fie prinlustruite, fie adâncite în pasta vasului înainte de ardere.

Motive ornamentale folosite de olarii acestei perioade pentru toate categoriile ceramice,analizate pentru descoperirile de la Şirna (Şt. Olteanu, N. Grigore, V. Nicolae 2007, p. 75-76, cubibliografia).

Precum meşterii fierari şi olarii aveau o anumită poziţie socială, la fel meşterul trebuie să fi fostprivit ca un erou (G. Charachidzé 1988, p. 180-181). Şi olarul putea fi eroul unor povestiri mitice,legate de explicarea originii olăriei, a instalaţiilor şi a uneltelor, a vaselor făurite, a noilor forme sau adecorului folosit (Pl. I), a provenienţei vechilor motive decorative. Pentru că, neavând suflarea divină,olarii desăvârşeau vasele prin arderea lor în cuptoare, acestora le erau atribuite trăsături supranaturale,cunoştinţe tainice, puteri magice, calităţi minunate (C. А. Токарев 1964, p. 297).


Olarul păstra formele şi simbolurile vechii etape, realiza noile creaţii în acord cu normeleanterioare, dar se ocupa şi de formarea „ucenicilor”. Privilegiile rezervate olarilor în viaţa socială,datorită îndemânării lor de a prepara şi modela argila, de a pregăti culorile, a picta şi a mânuicuptoarele, trebuie să fi fost apropiate de cele ale meşterilor ce prelucrau minereuri, chemaţi laîndeplinirea acestui meşteşug prin voinţa divină. Atitudinea comunităţii faţă de olari trebuie să fifost de admiraţie faţă de creaţiile lor, dar şi de teamă, pentru că el stăpânea focul, cum menţioneazăG. Charachidzé discutând miturile Caucazului, meşterul era „hărăzit mânuirii focului din înalturi, acărui natură eterogenă ţine deopotrivă de focul din soare şi de fulger” (1988, p. 201).

Chapter V. Construction system and functioning technique of the highly efficient kilns

The highly efficient kilns with superimposed chambers were constructed using the sametechnical parameters and functioned on the basis of the same technological principles starting withthe Eneolithic until the classical and late Antiquity (P. Duhamel 1973; C. O. Opreanu 1998) andfrom the Middle Ages until the modern times. Under the Hellenistic or Roman influence, alreadyduring the Dacian period, but especially during the Dacian-Roman period, or the one of Sântana deMureş culture, the two superimposed chamber-kilns became widely spread within the Carpathian –Danubian space during the first half of the first millennium and they represent an important phasein the production of fine ceramics.

Structure of the highly efficient kilns The understanding of this type of kilns is based on the knowledge of technical elements,

connected to their construction and functioning system. A certain experience was necessary fortheir construction, so to obtain during the firing of the batch the efficiency aimed at and avoidincomplete firing and failures. The construction system depended on the aim for which they werearranged, that is for firing various shapes of vessels or for firing construction materials.

In the Roman province of Dacia, in the territory inhabited by the free Dacians but alsoduring the following century, the shape of potter’s kilns was frequently cylindrical or slightlyconical, of circular cross-section and only rarely oval or horse shoe-like, and the diameter was moreor less 2 m, only rarely larger. During the post-Roman period the same constructions were used, butthey had larger feeding openings. According to D. Gh. Teodor “Such a kiln was usually shaped as aspherical calotte, with a circular basis placed on a perforated clay plate with conical, cylindrical orsquare orifices, placed in its turn on top of a firing chamber arranged so to provide heat. Thefeeding opening of the kiln was connected either directly or by means of a channel to the access pitwhose shapes and sizes were different from one case to another” (1996, p. 53). The fire put underthe perforated plate sustaining the vessels was specific to the highly efficient kilns with twochambers, one at the basis, for the combustion of the fuel, the fire chamber or fireplace, usuallyhaving inside a pillar or median separating wall and the feeding opening, and another one above,for firing the vessels.

The firing placeThe fireplace was dug out of the natural soil, and had various sizes: h=0,50-1 m and

perforated plate ø=1,45-2 m, larger in Suceava, Şcheia - Siliştea, of 2,40 m. The Dacian kilns forfiring ceramic ware had a smaller diameter, of about one meter (Gh. Bichir 1966, p. 497; O. Floca1971, p. 266). In the Roman province of Dacia or in the territory inhabited by the free, in the areaof Sântana de Mureş – Cerneahov complex, the potter’s kilns had in most cases the fireplace ofcircular or slightly oval plan. After the fire chamber was made, its hearth and walls were lined witha layer of 3-10 cm. It was only rarely that the hearth was arranged on top of a layer of river stones.

The presence of a central pillar or median wall in the fireplace, for sustaining the perforatedgrill, indicates certain differences as for how these functioned. In the first case a better circulation


of the heat was provided and all vessels were equally heated while the whole structure was not veryresistant. The latter case provided a better stability of the perforated plate on which the vessels werearranged, but the circulation of the air was not so uniform. The median wall separated the fireplacein two chambers with slightly unequal dimensions and it often had different openings so to allowthe circulation of the heated air and the same temperature within the firing chamber. The repeateduse of the kiln resulted in the petrification and vitrification throughout a 18-22 cm width, of thecentral pillar or median wall and of the peripheral ones and the red baking of the walls throughout a12-16 cm width as it was the case of Izvoru Dulce - Borcăniţa (M. Constantinescu 1978, fig. 2).

The Feeding MouthAs an extension of the fireplace there was the feeding opening, the fire channel for loading

in the various fuels, usually wood, and whose dimensions were frequently l=50-60 cm and h=60-65cm. The heat generated by the fire continuously maintained in the fireplace or in the feedingopenings heated the air. During the 4th century, unlike the previous ones, the feeding opening washigher and longer towards the access chamber, such as in the case of Truşeşti - Pe Cuha orGlăvăneştii Vechi - La Ghilitoare (Fl. B. Florescu 1965, p. 151-153). According to Gh. Iordache, insuch ovens the fire was made only in the feeding opening and the heat penetrated only through theperforations of the plate, from the fireplace in the firing chamber. Such feeding system allowed ahomogenous firing by isolating the vessels from the fire (1996, p. 51, fig. 18).

The pot firing chamber, the perforated plateThe fireplace was separated through perforated plate most frequently arrange on top of a

support of wattle, lined with clay mixed with straw and chaff, until a certain width was reached,between 13 and 20 cm. The kilns with central pillar had the perforated plate placed on a supportmade of thicker branches, radially arranged, with one end supported on the pillar and the other onthe edge of the pit, such as in Glăvăneştii Vechi, Iaşi county, Bucureşti - Fundenii Doamnei, Ilfovcounty or in Cucoşeni - Butnăreşti. In the case of Botoşani - Dealul Cărămidăriei, the wattle onwhich the perforated clay was placed was sustained by the median wall and the edge of thefireplace (Gh. Bichir 1973a, p. 60).

For the venting, the plate had perforations whose diameter was between 6 and 15 cm (Gh.Iordache 1996, p. 44). The size of the platform and the distances between the perforations weredetermined by the sizes of the recipients that were to be fired. The number of such perforationscould not always be exactly specified most of the times due to the partial preservation of suchplates. Gh. Popilian mentions for one of the kilns of Romula - Reşca, their ordering in threeconcentric circles, with 12, 6 and 1 perforations (1976b, p. 141) or kiln no. 5 of Micia - Veţel, with15, 9 and 4 perforations (O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 41). It was only rarely thatsuch perforations were disposed in 3-4 parallel ranges (Gh. Iordache 1996, p. 44; S. Dumitraşcu, T.Bader 1967, p. 107-109). In Cucoşeni - Butnăreşti, in the workshop with two kilns, the large onehad 38 perforations and the small one 29 perforations (Gh. Bichir 1973a, p. 54, fig. 9. pl. XXXIII,XXXVI) while the plate of the kiln of Alba Iulia, 27 perforations (I. Berciu 1958, p. 180-188, fig.1-3).

Above the perforated plate, there was the dome, most frequently at the level of the ground,of conical shape, smaller towards the opening in the upper part. A wattle was made and thencovered with a layer of clay mixed with straw and chaff, of 17-20 cm, and after drying a layer offine clay. The frequent use of a wattle casing is indicated by the presence on the side of theperforated frill of oblique traces, 2-3 cm deep, pressed and plaited like in the case of the large kilnof Cucoşeni - Butnăreşti, 15 cm one from the other (Gh. Bichir 1973a, p. 54). This type of kilnshowed that in most cases only the fireplace and the pit – the room providing the access to thefireplace and from where its functioning was being directed – that were dug out into the ground,while the vessel firing chamber was especially arranged either on the ancient treading level or onlywith the upper opening above such level. Their ordering in the firing chamber, in the space abovethe perforated plate, was done through the opening in the upper part of the installation. The space


inside the chamber served for building up in a pyramid-like structure the various materials meantfor being fired, especially vessels, sometimes some inside others, in overlapped ranges, the largerone at the basis, the smaller ones on top, in the upper ranges (O. Floca 1971, p. 266). It was alsothrough the opening in the upper part of the dome that the venting was achieved (Gh. Iordache1996, p. 45), by the circulation of the air between the feeding opening and the clay items (Fl. B.Florescu 1965, p. 137-140).

When the firing was almost complete the opening in the dome was gradually filled withpotsherds and filled up with clay. Their degree of firing allowed the craftsman to check thetemperature and the uniformity of the firing. Such temperature checking was transmitted in time,being also used by the contemporary potters, in the villages of Moldavia, where the traditionalpottery is still practiced. By controlling the air in the kiln there was obtained either an oxidizingfiring, in which case the air was circulating within the kiln, maybe also by means of bellows, or areducing firing when the air penetration into the kiln was not allowed any more. In the first case theiron contained by the clay was getting oxidized, and this determined the red color of the ceramicware, pending on the temperature in the kiln (I. H. Crişan 1969, p. 31), unlike the reducing firing,wherefrom the air was absent and therefore the iron was not oxidized and the color of the ceramicware was black or gray.

The access room of the kilnThe access room from whose side the kiln was constructed and from where the potter would

manipulate the installation, was sometimes of large dimensions, as it was the case of the workshopswith two kilns of Cucoşeni - Butnăreşti or Banca Gară - Şapte case. In front of the feeding openingthere was the evacuation for the residues. Most of the kilns were situated at the extremities of thesettlements, close to the sources of water and raw material (clay, sand), but also for assuring afeeding opening oriented on the direction of the main air currents, of the winds which oftenintensified firing. The kilns situated at the sides of water courses, of high rises, in whose bank thefirst chamber was dug out, eventually with a second chamber, were manipulated from the slope.Therefore knowledge and experience were necessary starting with the preparation of the fuel andcharging of the batch to the regulation of the temperature during firing, starting with the gradualheating, then with the reaching of the optimal temperature such as in the case of the kiln of IzvoruDulce - Borcăniţa, which, after a period of usage, was repaired by the application of a well kneadedlayer of clay, without ingredients, between the joining between the perforated plate, the walls of thelower chamber and the median wall. When remade, four perforations were accidentally filled up(M. Constantinescu 1978, p. 125, fig. 3/1, 4).

By means of such kilns, designed to have a long life, high enough temperatures werereached Eugen Comşa (1976a, p. 21, 30; Idem 1976b, p. 353 sq.), reason why they were consideredthe most perfected ones.

The potter’s social position? Who created the ceramic ware? Among the vestiges preserved from the various branches of the craftsmanship activities, the

pottery and ironmongery have a special place. Already during the first century of the firstmillennium the production of ceramic ware in specialized workshops with highly efficient firinginstallations was generalized and pottery became a necessary activity which has never beenpracticable by whomever. Such potter’s workshops with an increased production meant to answerthe communities’ needs and for exchange, in which potters would work permanently, existedthroughout the whole Carpathian – Danubian – Pontic space. During the 2nd–4th centuries, the wheel-shaped ceramic ware and its reducing or oxidizing firing was undoubtedly produced exclusively byspecialized craftsmen, according to a well-known technology, by means of multi-level kilns, weretemperature values could exceed 1000o C.

The craftsman, the maker, must have been an important personage of the whole community.The existence of the traveling craftsmen who, by crossing distances and linking communities

Cap.V. Sistemul de construcţie şi funcţionare a cuptoarelor cu două camere / Chapter V. Construction system and functioning of the highly kilns 65

between them, contributed to the homogenization of their craft, is also indicated by the largenumber of pots created by means of the same technique and in similar shapes. The workshop,equipped with the installations necessary for modeling and firing the ceramic ware and with thespecific tools, occupied a well delimited space within the site. In the large workshops it is possiblethat several potters worked together with other members of the community, helping them and at thesame time learning the craft, maybe also foreigners, accepted by the community for carrying outcertain works. The permanent improvement of the technology of the production of ceramic warefavored the development of the settlements, of the dwellings, the increase of the population,changes in the social-economical structure, even social differentiations. It was in such centers thatthe communities in the nearby areas but also from further distances would find all the types ofvessels that they needed.

Like in the case of the ironmongers, the potter was probably also considered as a hero (G.Charachidzé 1988, p. 180-181). The potter too could be the hero of mythical stories which weremeant to explain the origin of pottery, of the firing installations and tools, but also the origin of thecreated pots, of justifying the continuation in new shapes of the old decorative motifs. The potterswere assigned supernatural characteristics, secrete knowledge, magic powers, wonder-makingqualities (C. А. Токарев, 1964, p. 297), he preserved the shapes and symbols of the old phase,achieved the new creations in accordance with the prior norms, but was also occupied with thetraining of the “disciples”. The privileges reserved to the potters in the social life, due to their skillin preparing and modeling clay, in preparing colors, painting the vessels and handling them in thekiln, must have been close to those of the craftsmen specialized in the processing of ores, called toimplement such craft by divine will. The attitude of the community toward potters must have beenof admiration toward their creations, but also of fear, because they mastered the fire, As G.Charachidzé pointed out while discussing the myths of the Caucasus, he was “meant by higherpowers to manipulate fire and his heterogeneous nature is connected to both the fire in the sun andthe fire in the lightning” (1988, p. 201).

66

Capitolul VI. Tipologia cuptoarelor performante Pentru realizarea unei tipologii a cuptoarelor înalte prevăzute cu grătar perforat, necesar

pentru a despărţii cele două camere cu funcţii diferite, s-a avut în vedere fiecare instalaţiedescoperită prin cercetări arheologice, fiecare particularitate a structurii lor, originea,caracteristicile tehnice de construcţie şi repartiţia lor geografică.

Între descoperirile cunoscute până în prezent la est de Carpaţi, cuptoarele diferă prindimensiuni şi mai puţin prin formă, majoritatea fiind cilindrice spre bază şi tronconice în parteasuperioară, mai rar în plan ovale, apoi prin sistemul de sprijinire al grătarului din focar sau prinforma gurii de alimentare. Cuptoarele înalte aveau grătarul sprijinit fie pe un pilon central, ocoloană cilindrică sau paralelipipedică sau pe un perete median, rezervat din pământul săpat pentruconstruirea camerei de ardere, fie numai pe marginea superioară a focarului. Foarte rar apar şiforme de tranziţie de la un tip la altul.

Pornind de la aceste elemente tehnice s-au stabilit trei tipuri şi variantele acestor cuptoare:în focar cu pilon central, cu perete median şi cuptoare cu focarul liber.

A. Cuptoare în focar cu pilon centralDe obicei stâlpul din focar - piciorul central al cuptoarelor din perioada geto-dacică sau

carpică şi a culturii Sântana de Mureş, era din pământ, în plan rotund, oval sau patrat (Gh. Iordache1996, p. 45). Primele cuptoare construite astfel s-au datat în secolele I a.Hr. - I p.Hr., şi provin dincercetările arheologice de la Pădureni Jariştea - Piţigoi (V. Bobi, I. Cernat 1991, fig. 3) şi PiatraNeamţ - Bâtca Doamnei. Practica folosirii acestui tip de cuptoare s-a extins mult în secolele II-III,cum indică descoperirile de la Dărmăneşti pe Cuejdi (C. Matasă, I. Zamoşteanu, M. Zamoşteanu1961, p. 33-34, pl. 1; 5), Cucoşeni - Butnăreşti, C4, jud. Neamţ (Gh. Bichir 1966, p. 500), iar însecolele III-IV sau prima parte a secolului al V-lea p.Hr., la Stoicani - Poarta Ţarinii, jud. Galaţi (I.Bauman 1973-1974, p. 44, 46), Zorleni - Fântânele, jud. Vaslui (V. Palade 1969a, p. 339, 341,343), Sârca - Pe linia ferată, C1-2 (C. Bloşiu 1975, p. 203 şi urm.), Băiceni - Laiu II (M. Petrescu-Dîmboviţa 1966, p. 36), Băiceni - Silişte (V. Chirica, M. Tanasachi 1984, p 115), Glăvăneştii Vechi- La Ghilitoare, jud. Iaşi (I. Nestor et alii 1951, p. 67-68), Ştefan cel Mare - Dealul Viorica (M.Comşa 1985, nota 26), Gutinaş (I. Bauman 1974, p. 44, nota 7), Truşeşti - Pe Cuha, jud. Botoşani,C1 (M. Petrescu-Dîmboviţa 1955, p. 174, fig. 6) şi Iaşi - Nicolina, C3.

Dintre aceste localităţi în care s-au descoperit cuptoare cu pilon central, au fost dejasemnalate de Maria Comşa, cele de la Poiana - Cetate şi Bâtca Doamnei apoi de la Dărmăneşti peCuejdi, Butnăreşti, C4, Glăvăneştii Vechi - La Ghilitoare, Băiceni - Silişte, Truşeşti - Pe Cuha, C1,Sârca - Pe linia ferată, C1-2, Zorleni - Fântânele. Formele au fost apropiate de cele de la Bucureşti,Măicăneşti - La Nuci, C1-2 şi Străuleşti (1986, p. 92). Totodată, şi cercetările arheologice dinTransilvania relevă, la fel, folosirea cuptoarelor cu pilon central. Prima, datată cel mai timpuriu,urmează cronologic perioadei în care, în coloniile nord- pontice funcţionau astfel de ateliere deolărie care producea ceramică cenuşie, precum cele de la Olbia, cu focarul prevăzut cu o gură dealimentare, precum cuptorul 86 din locuinţa 98, datat în secolul al IV-lea a.Hr. Sau cel prevăzut încamera de ardere a vaselor cu horn, din secolele V- IV a.Hr. (N. A. Лейпунская 1986, p. 39- 40).

A-B. Variantele de tranziţie se apropiate mai mult sau mai puţin de unul din tipuri, princaracteristicile lor. O formă intermediară între cele cu pilon şi perete median a fost consideratcuptorul de la Poieneşti - Dealul Teilor, jud. Vaslui, reconstituit de Maria Comşa, datat în secoleleIII-IV p.Hr., prevăzut cu pilon central romboidal în secţiune şi continuat spre spatele cuptorului cuun perete subţire, arcuit pe ambele părţi (1985, p. 173, fig. 4).

B. Cuptoare în focar cu perete median, de cele mai multe ori rezervat din solul argilos,care împărţea focarul în două camere inegale, la unele cuptoare era prelungit parţial sau pe toatălungimea gurii de foc, uneori despărţind-o în două. Cuptoare în focar cu perete median s-audescoperit încă din secolul al III-lea a.Hr., la Poiana - Cetate (Al. Vulpe, C. Preda, Gh. Bichir 2000,

Cap. VI. Tipologia cuptoarelor performante / Chapter VI. Typology of the highly efficient kilns 67

p. 335), şi în secolele I a.Hr. - I p.Hr. la Poiana - Silişte (Ibidem, p. 336), ultimul datat de M. Comşaîn secolul I p.Hr. (1985, p. 171, nota 3), din secolul al II-lea se cunosc cuptoarele de la Şcheia -Siliştea, C1, 3 (Gr. Foit 1969, p. 28), din secolul al III-lea cele de la Izvoru Dulce - Borcăniţa (M.Constantinescu 1978, p. 124, 127, fig. 1), Bălteni - Gârla Strâmbu, obţinut prin cruţarea lutului (I.T. Dragomir 1962, fig. 2), Ţifeşti - La Grigoreşti (S. Morintz, N. Harţuchi 1962, fig. 1), pentru cala Cucoşeni - Butnăreşti ambele cuptoare din atelierul de olărie şi cel mai mic şi cel mare să fie cuperete median, precum şi C3 (Gh. Bichir 1966, p. 489, fig. 2-3; Idem 1973a, p. 53) iar din secoleleIII-IV, la Dumbrăveni (M. Comşa 1981, fig. 1), Truşeşti - Pe Cuha, C2 cu perete median, prin carese formau “două cărări în care focul ardea separat” (M. Petrescu-Dîmboviţa et alii 1955, p. 174) şidin secolele IV-V p.Hr., de la Bârlad - Valea Seacă (V. Palade 2004, p. 83-84), Banca Gară - Şaptecase, C1-2, com. Banca, jud. Vaslui (R. Alaiba 2005, p. 153-160, Dodeşti - Şipot şi Călugăreasca,jud. Vaslui (G. Coman 1980, p. 265-266, fig. 133/7; 142/23), Iaşi - Nicolina, C1-2 şi C4 (I. Ioniţă1985, p. 30-49).

Cuptoarele cu perete median au fost folosite mai ales de dacii liberi, cu deosebire de carpi(Gh. Iordache 1996, p. 47). În 1981 şi în 1985, Maria Comşa remarca faptul că, cele mai multecuptoare de olar cu perete median se aflau pe teritoriul Moldovei, o parte dintre ele fiind în nordulprovinciei (1981, p. 91; Eadem 1985, p. 171-172). La acea dată pentru sud-estul Transilvaniei secunoşteau trei cuptoare de ars oale, toate cu perete median. Ea a semnalat în Moldova şi Muntenia17 cuptoare în plan circulare, cu grătarul sprijinit pe un perete median, la Poiana Dulceşti -Broşteanu, Poiana - Cetate, Tecuci, Bucureşti - Căţelu Nou, Radovanu - La fraţii Dincă, Suceava -Siliştea Şcheii, C2-3, Butnăreşti, C1-3, Poiana Dulceşti - Silişte, Ţifeşti - La Grigoreşti, Bălteni -Gârla Strâmbu, Răduleşti, Truşeşti - Cuha, C2, Ionăşeni - Ţintirim, Botoşani - DealulCărămidăriei, Cucuteni, Băiceni - Laiu, Gutinaş, Dumbrăveni, Bucureşti - Crângaşi (M. Comşa1985, p. 171 şi urm.).

Menţionăm din nou cuptorul de la Pădureni Jariştea - Piţigoi, din secolele I a.Hr. - I p.Hr.,cu grătarul sprijinit şi pe pilonul central şi pe marginea camerei de foc, dar nu direct pe acesta, ci peo treaptă realizată special (V. Bobi, I. Cernat 1991, p. 352). Deşi influenţele exercitate au fostdiferite, atât cele din coloniile greceşti, unde funcţionau mai ales cuptoare cu pilon central, cât şicele din aşezările romane, unde s-au folosit mai ales cuptoare cu perete median, în secolele II-IV seîntâlnesc ambele tipuri, dar încep să fie mai numeroase cele din urmă, care asigurau o mai bunăsusţinere a grătarului încărcat cu şarja pentru ardere şi astfel asigurau o producţie mai mare.

A-B. Prezenţa ambelor tipuri În unele staţiuni s-au descoperit ambele tipuri de cuptoare, în atelierele culturii Sântana de

Mureş, la Truşeşti - Pe Cuha, jud. Botoşani, la Dumbrăveni, jud. Vrancea, precum şi la Bucureşti -Crângaşi, jud. Ilfov ş.a. (Gh. Iordache 1996, p. 46).

C. Cuptoare cu focarul liberCuptoare cu focăria liberă, lipsită de peretele median sau de pilonul central pe care să se

sprijine grătarul, au pătruns la noi din sudul Dunării, tot datorită influenţei romane. Un astfel decuptor cu grătarul fixat pe marginea superioară a focarului nu prea mare, rămas liber, a fostdescoperit la Bacău - Curtea Domnească (I. Mitrea, Al. Artimon 1971, p. 228-229, fig. 8/1).

M. Comşa a stabilit durata de funcţionare a cuptoarelor din cadrul culturii Sântana deMureş, în raport cu datarea începutului şi sfârşitului acestei culturi, în secolul IV, după anul 320 şipână la începutul secolului V, până în preajma anului 420 (M. Comşa 1977, p. 215-227; Idem 1985,p. 173).

În mediu Sântana de Mureş, în România şi Ucraina (M. A. Тиханова 1957, p. 181; A. T.Браичевская 1960, p. 125, fig. 16, pl. 23/1-3; E. A. Rikman 1960, p. 202, fig. 6-7; И. Д.Зилъманович 1967, p. 112-117, fig. 37-38) s-au descoperit ambele tipuri de cuptoare, între elemenţionăm pe cele de la Lepesovka ( M. A. Тиханова 1963, p. 178; Eadem 1973, p. 133).

68

Chapter VI. Typology of the highly efficient kilns

For the elaboration of a typology of the high kilns with a horizontal plate, in order toseparate the two chambers with distinct functions, we took into account each installation uncoveredby archaeological excavations, each peculiarity of their structure, origin, technical constructioncharacteristics and their geographic distribution.

Between the discoveries identified so far east of the Carpathians, the kilns are different bydimensions and less by shape, most of them being cylindrical toward the basis and conical in theupper part, rarely of oval plan, by the supporting system of perforated place in the fireplace or bythe shape of the feeding opening. The high kilns had the perforated plated supported by a centralpillar, a cylindrical or parallelipipedic column or a median wall, spared from the earth dug out forthe construction of the firing chamber, or only on the upper side of the fireplace. The transitionshapes from one type to another were only very rare.

Starting from this technical element three types, as well as their variants were established,that is kilns having in the fireplace a central pillar, a median wall and kilns with open fireplace.

A. Kilns with a central pillar in the fireplace. The pillar in the fireplace - the sustainingfoot of the kilns of the Geto-Dacian or Carpic period and of Sântana de Mureş culture, was made ofearth, had a round, oval or square plan (Gh. Iordache 1996, p. 45). The first kilns constructed in thismanner were dated to the 1st century BC–1st century AD and resulted from the archaeologicalexcavations of Pădureni Jariştea - Piţigoi (V. Bobi, I. Cernat 1991, fig. 3) and Piatra Neamţ - BâtcaDoamnei. The practice of using such type of kilns was much extended during the 2nd–3rd centuries,as shown by the discoveries of Dărmăneşti pe Cuejdi (C. Matasă, I. Zamoşteanu, M. Zamoşteanu1961, p. 33-34, pl. 1; 5), Cucoşeni - Butnăreşti, C4, Neamţ county (Gh. Bichir 1966, p. 500), andduring the 3rd–4th centuries or the first half of the 5th century AD in Stoicani - Poarta Ţarinii, Galaţicounty (I. Bauman 1973-1974, p. 44, 46), Zorleni - Fântânele, Vaslui county (V. Palade 1969a, p.339, 341, 343), Sârca - Pe linia ferată, C1-2 (C. Bloşiu 1975, p. 203 sq.), Băiceni - Laiu II (M.Petrescu-Dîmboviţa 1966, p. 36), Băiceni - Silişte (V. Chirica, M. Tanasachi 1984, p 115),Glăvăneştii Vechi - La Ghilitoare, Iaşi county (I. Nestor et alii 1951, p. 67-68), Ştefan cel Mare -Dealul Viorica (M. Comşa 1985, note 26), Gutinaş (I. Bauman 1974, p. 44, note 7), Truşeşti - PeCuha, Botoşani county, C1 (M. Petrescu-Dîmboviţa 1955, p. 174, fig. 6) and Iaşi - Nicolina, C3.

Among the localities where kilns with central pillar were discovered, mention should bemade of those already pointed out by Maria Comşa, that is those of Poiana - Cetate and BâtcaDoamnei then of Dărmăneşti pe Cuejdi, Butnăreşti, C4, Glăvăneştii Vechi - La Ghilitoare, Băiceni -Silişte, Truşeşti - Pe Cuha, C1, Sârca - Pe linia ferată, C1-2, Zorleni - Fântânele. The shapes weresimilar to those of Bucharest, Măicăneşti - La Nuci, C1-2 and Străuleşti (1986, p. 92). Thearchaeological researches of Transylvania also point out the usage of the kilns with central pillar.Also, in the the vessel firing chamber of an air intake flue, with 5rd-4th centuries (N. A. Лейпунская1986, p. 39- 40).

A-B. The transition variants, by their characteristics, are more or less similar to one of thetypes. An intermediary shape between the kilns with the central pillar and the kilns with medianwall was considered to be the kiln of Poieneşti - Dealul Teilor, Vaslui, reconstructed by M. Comşa,dated to the 3rd–4th centuries AD, equipped with a central pillar of rhomboid cross-section andcontinuing towards the back of the kiln with a thin wall, curved on both sides (1985, p. 173, fig. 4).

B. Kilns with a median wall in the fireplace, most of the times spared from the clayish soil,which split the fireplace in two chambers of unequal size, in some cases extended partly orcompletely along the fire opening, sometimes splitting it in two. Kilns with a median wall in thefireplace were discovered as dating already from the 3rd century BC such as the one of Poiana -Cetate (R. Vulpe, C. Preda, Gh. Bichir 2000, p. 335), and the 1st century BC - 1st century AD inPoiana - Silişte (Ibidem, p. 336), the latter dated by M. Comşa to the 1st century AD (M. Comşa1985, p. 171, nota 3), from the 2nd century AD mention should be made of the kilns of Şcheia -

Cap. VI. Tipologia cuptoarelor performante / Chapter VI. Typology of the highly efficient kilns 69

Siliştea, C1, 3 (Gr. Foit 1969, p. 28), and from the 3rd century those of Izvoru Dulce - Borcăniţa (M.Constantinescu 1978, p. 124, 127, fig. 1), Bălteni - Gârla Strâmbu, obtained by the sparing the clay(I. T. Dragomir 1962, fig. 2), Ţifeşti - La Grigoreşti (S. Morintz, N. Harţuchi 1962, fig. 1), while inthe case of Cucoşeni - Butnăreşti both kilns of the potter’s workshop, that is both the large one andthe small one, had a median wall, as well as C3 (Gh. Bichir 1966, p. 489, fig. 2-3; Idem 1973a, p.53) and from the 3rd–4th centuries those of Dumbrăveni (M. Comşa 1981, fig. 1), Truşeşti - PeCuha, C2 with a median wall, by which “two pathways were created in the fire burning separately”(M. Petrescu-Dîmboviţa et alii 1955, p. 174) and from the 4th – 5th centuries AD those of Bârlad -Valea Seacă (V. Palade 2004, p. 83-84), Banca Gară - Şapte case, C1-2, com. Banca, Vaslui county(R. Alaiba 2005, p. 153-160, Dodeşti - Şipot şi Călugăreasca, Vaslui county (G. Coman 1980, p.265-266, fig. 133/7; 142/23), Iaşi - Nicolina, C1-2 and C4 (I. Ioniţă 1985, p. 39-40).

The kilns with a median wall were especially used by the free Dacians, especially by theCarpians (Gh. Iordache 1996, p. 47). In 1981 and 1985, Maria Comşa remarked the fact that mostof the potter’s kilns with a median wall were on the territory of Moldavia, part of them being foundto the north of the province (1981, p. 91; Eadem 1985, p. 171-172). At that date, for the southeastof Transylvania three kilns for baking vessels were acknowledged, all of them with a median wall.She also pointed out in Moldavia and Walachia 17 kilns with circular plans, with the perforatedgrill supported on the median wall, at Poiana Dulceşti - Broşteanu, Poiana - Cetate, Tecuci,Bucureşti - Căţelu Nou, Radovanu - La fraţii Dincă, Suceava - Siliştea Şcheii, C2-3, Butnăreşti, C1-3,Poiana Dulceşti - Silişte, Ţifeşti - La Grigoreşti, Bălteni - Gârla Strâmbu, Răduleşti, Truşeşti -Cuha, C2, Ionăşeni - Ţintirim, Botoşani - Dealul Cărămidăriei, Cucuteni, Băiceni - Laiu, Gutinaş,Dumbrăveni, Bucureşti - Crângaşi (M. Comşa 1985, p. 171 sq.).

A-B. Presence of both types of kilns In some settlements both types of kilns were identified, more precisely in the workshops of

Sântana de Mureş culture, in Truşeşti - Pe Cuha, Botoşani county, but also in Dumbrăveni,Vrancea county, as well as in Bucharest - Crângaşi, Ilfov county etc. (Gh. Iordache 1996, p. 46).

B-C. The transition variants – mention should be made again of the kiln of PădureniJariştea - Piţigoi, dated to the 1st century BC - 1st century AD, with perforated plate sustained bothby the central pillar and the side of the fireplace, yet not directly on the latter, but on a stepespecially designed for such purpose (V. Bobi, I. Cernat 1991, p. 352). Although the influenceswere different, both from the Greek colonies where especially kilns with central pillar were in use,and from the Roman settlements where mainly kilns with median wall were used, during the 2nd–4th

centuries, both types are encountered but this latter type started being more present, as such kilnsprovided a better sustaining system for the perforated plate loaded with the batch for firing andtherefore a wider production.

C. Kilns with open fireplace It was also under the Roman influence penetrated from south the Danube that kiln s with

open fireplace were built. Such kilns did not have either a median wall or a central pillar whichmight sustain the perforated plate. Such a kiln with the perforated plate embedded on the upper sideof the not too large open fireplace was discovered in Bacău - Curtea Domnească (I. Mitrea, Al.Artimon 1971, p. 228-229, fig. 8/1).

The kilns with were especially used by the Sântana de Mureş culture, in Romania andUcraina (M. A. Тиханова 1957, p. 181; A. T. Браичевская 1960, p. 125, fig. 16, pl. 23/1-3; E. A.Rikman 1960, p. 202, fig. 6-7; И. Д. Зилъманович 1967, p. 112-117, fig. 37-38) by theircharacteristics, are more or less similar to one of the types, mention should the kiln of Lepesovka (M. A. Тиханова 1963, p. 178; Eadem 1973, p. 133).

70

Capitolul VII. Consideraţii generaleCunoaşterea unor comunităţi locale de la est şi sud de Carpaţi, din secolele II-III şi din secolele

IV-V, prezintă o însemnătate deosebită, având în vedere evenimentele petrecute în acest interval, deordin social - economic, cultural sau politic, precum înflorirea şi transformarea culturii geto-dacice,romanizarea şi pătrunderea în cadrul comunităţilor locale a primelor elemente ale creştinismului,continuarea marilor migraţii, cu deosebire ale triburilor de neam germanic, mai ales a sarmaţilor şi agoţilor. Stabilirea de contacte durabile între comunităţile locale şi etniile străine, a contribuit laînmulţirea şi dezvoltarea aşezărilor săteşti. Cercetările arheologice au adus numeroase informaţii cuprivire la viaţa social-economică, specificul ocupaţiilor, agricultura, creşterea vitelor, practicareameşteşugurilor în cadrul comunităţilor săteşti locale, între acestea cu deosebire s-a argumentatimportanţa practicării olăriei.

În primul rând, numărul mare de forme de vase justifică existenţa unei producţii locale deceramică, prin care „s-au păstrat de-a lungul secolelor numeroase elemente de bază, de origine dacăsau romană, primind în decursul evoluţiei lor o serie de influenţe venite din regiunile imediatînvecinate” (D. Gh. Teodor 1996, p. 52). În toate aşezările din secolele II-III şi IV-V, prin cercetăriarheologice sistematice, sondaje sau doar prin periegheze, s-a descoperit o mare cantitate de ceramicălucrată la roată de meşterii locali şi mai puţin de import.

În al doilea rând, prezenţa diverselor cuptoare performante şi gama variată a ceramiciireprezintă o dovadă a progreselor realizate prin îmbunătăţirea tehnicilor şi tehnologiilor,argumentează în mod evident faptul că ceramica era lucrată de meşterii olari chiar la faţa locului.Instalaţiile ne furnizează dovezi importante cu privire la necesităţile societăţilor săteşti locale, încare olarii au ajuns la un înalt grad de stăpânire a meşteşugului, comparabil cu cel al lumii romane,spre care tindea prin calitatea tehnică, forme sau decor. Diferitele vase ceramice aflate în necropole,depozite sau în aşezări şi ateliere, în primele de obicei mult mai bine conservate, argumenteazădimensiunile atinse de acest meşteşug.

Formelor ceramice locale se adaugă vasele de import, produse ale marilor ateliere, probabildobrogene, cum a precizat Dumitru Tudor, încă din anul 1968, legate de atelierele estmediteraneene (M. Lang 1976, p. 55-56), sau venite din atelierele înfiinţate pe teritoriul vechiiprovincii Dacia, influenţate de importantele centre vest europene (F. Laubenheimer 1985; Idem1989, p. 105 şi urm).

Cu toate acestea, cuptoarele de ars ceramică au fost atestate într-un număr redus în raport cuceramica descoperită în aşezările şi necropolele din spaţiul carpato-dunărean, ele situându-se decele mai multe ori în marginea sau în exteriorul perimetrului locuit. Cel mai vechi cuptor de arsceramica din zona est-carpatică este cel semnalat în cetatea de la Butuceni, construit din piatră, deformă rectangulară. A fost descoperit în nivelul hallstattian, faza Saharna – Soloceni (I. Niculiţă1996, p. 142). Pentru teritoriul de la est de Carpaţi, ele reapar în secolul al III-lea a.Hr., la Poiana -Cetate, în focar cu perete median şi în secolele III-II a.Hr., cuptorul de la Tomeşti - neconservatbine, pentru ca numărul lor să fie mai mare în secolele I a.Hr.-I p.Hr., prin descoperirea lor laPădureni Jariştea - Piţigoi, Piatra Neamţ - Bâtca Doamnei, în focar cu pilon central şi Poiana -Silişte, în focar cu perete median. Astfel, la est de Carpaţi, în prima jumătate a mileniului I,meşteşugarii olari au ajuns la stăpânirea unei tehnici avansate şi la un înalt nivel de producţie. Dinaceastă perioadă se poate vorbi de existenţa unei producţii meşteşugăreşti a olarilor din mediulsătesc, fără a concura cu producţia din marile ateliere din provinciile romane, care se desfăşura înadevărate cartiere ale olarilor şi cărămidarilor (D. Tudor 1965, p. 295).

Sistemul de construcţie a depins de scopul pentru care au fost amenajate, cel mai frecvent cuforme cilindrice sau uşor tronconice pentru cuptoarele de ars diferitele recipiente sau alte obiectemărunte şi cu forme aproximativ paralelipipedice, cu grătarul perforat sprijinit pe arcuri formatedin cărămizi, pentru ars materialele de construcţii. Înţelegerea acestor instalaţii se bazează pe

Cap. VII. Consideraţii generale / Chapter VII. General Considerations 71

cunoaşterea unor elemente tehnice, legate de modul lor de realizare şi de funcţionare. Construirealor cerea multă experienţă, pentru ca prin funcţionarea lor să se obţină în timpul arderii şarjeirandamentul dorit, pentru a se evita arderile incomplete, rebuturile.

Astfel, în funcţie de numărul camerelor, cuptoarele de ars ceramica folosite în spaţiulmenţionat, s-au ordonat în două mari grupuri. Prima, a instalaţiilor de ars ceramica formate dintr-ocameră, vatra şi bolta acesteia deschisă în partea superioară, la bază prevăzute cu gura dealimentare, uneori prelungită în încăperea de alimentare. A doua, a instalaţiilor de ars ceramicaformate din două camere dispuse pe verticală, de cele mai multe ori cu gura de alimentareprelungită mult în încăperea din care meşterul le mânuia cu pricepere, pentru realizarea unei şarjebune. Ultimele s-au diferenţiat tipologic, în funcţie de forma de sprijinire a grătarului din focar, fiecu un picior central, fie cu un perete median.

Am reuşit să semnalăm 41 de puncte (5+7+29), de la cel puţin tot atâtea ateliere, aflate înstadii diferite de conservare, care au funcţionat în aşezările săteşti investigate arheologic şi de lacare s-au păstrat cel puţin instalaţiile performante de ars ceramica, şi pentru care s-au consemnat 61de cuptoare (5+16+40), din tipul celor cu două camere:

- secolele III a.Hr.-I p.Hr., 5 ateliere cu 5 cuptoare performante;- secolele II-III/IV p.Hr., 7+1 ateliere cu 16+4 cuptoare performante, două ateliere aveau mai multe cuptoare,

am adăugat altele patru de la Pruteni - Sub Dealul Babei, Republica Moldova;- secolele IV-V p.Hr., 29 ateliere cu 40 de cuptoare performante, trei aveau cel puţin două astfel de cuptoare.Total:41 ateliere = 5 sec. III a.Hr.-I p.Hr. + 7 sec. II-III/IV, p.Hr. + 29 sec. IV-V p.Hr.61 cuptoare = 5 sec. III a.Hr.- I p.Hr. + 16 sec. II-III/IV, p.Hr. + 40 sec. IV-V p.Hr.

Deşi, nu în toate staţiunile cercetate sistematic s-au descoperit astfel de complexe, aceastanu înseamnă că ele nu au existat. Instalaţiile de acest fel trebuie să fi fost amplasate, de cele maimulte ori, undeva spre marginea aşezărilor mai întinse sau în afara acestora – în apropierea surselorde apă, pentru a se evita, astfel, izbucnirea incendiilor, în locuri în care, ades, cercetărilearheologice nu ajung. "Numai o întâmplare fericită, care nu ne-a fost încă favorabilă, ar fi permisidentificarea cuptoarelor de ars vasele" (V. Sîrbu 1996, 40), a remarcat cunoscutul arheolog ValeriuSîrbu, în monografia consacrată davei getice de la Grădiştea - Popină, datată în a doua jumătate asecolului al II-lea a.Hr. – primele decenii ale secolului I p.Hr.

Sistemul de construcţie se leagă de atelierele prezente în apropierea castrelor romane,numeroase începând cu secolul II p.Hr., în provinciile nou formate Moesia Inferior şi Dacia. Elecontinuă să fie intens utilizate până în secolul al V-lea. Ne referim la atelierele şi la artizanii care-şiamplasau cartierele în apropierea unităţilor militare, legiuni sau trupe auxiliare. Ele au devenit, prinactivitatea meşteşugarilor, centre urbane cu mari ateliere ceramice. Aceste mari centre trebuie să fiinfluenţat apariţia numeroaselor ateliere de la est de Carpaţi, în Barbaricum, cum sugereazăcategoriile ceramice produse în cuptoarele cu două camere prezentate în repertoriul anexat.Cunoaşterea acestor ateliere este importantă pentru relevarea specificului istoriei spaţiului dintreCarpaţi şi Prut, din teritoriile stăpânite de dacii liberi şi alte triburi “barbare” - extra finesprovinciam (E. Nicolae 2007, p. 117), aflate în permanente legături cu provinciile romane de laDunărea de Jos, teritorii în care ulterior influenţa goţilor a fost puternică.

Publicarea unor noi ateliere, între ele şi acela cercetat de noi de la Banca Gară - Şapte case,ne-a oferit posibilitatea de a realiza o primă tipologie, de a stabili cronologia şi aria de difuziune înspaţiul menţionat. De asemenea, am realizat analogii şi cu atelierele din Muntenia şi Banat, dinprovincia romană Dacia, prevăzute cu acelaşi tip de cuptor de olărie (J. Henning 1977, p. 194; E.Nicolae 2007, p. 70). Descoperirile au fost ordonate tot în forma unui repertoriu.

Ateliere şi cuptoare performante de ars ceramica, prevăzute cu două camere suprapuseExistenţa unor ateliere de olărie este dată un numai de descoperirea cuptoarelor de ars

ceramica, prezenţa uneltelor, a unor spaţii pentru prelucrat argila, modelat, ornamentat şi uscat, dar


şi prin identificarea a numeroase vase sau părţi de la vasele modelate din argila aflată în preajmaaşezărilor. Totalitatea lor, a mijloacelor necesare pentru realizarea meşteşugului olăriei, definesctehnica folosită în fiecare atelier iar procesele şi procedeele cunoscute de olari, deprinderile deprelucrare a argilei, dau specificul tehnologiilor folosite în atelier. Meşterul olar le stăpâneşte peamândouă, el modelează ceramica şi tot el încarcă cu vase cuptorul şi îl supraveghează în timpularderii.

În rândurile ce urmează vom ordona cronologic numai cuptoarele de ars ceramica, dinsecolele III a.Hr.-V. p.Hr., în raport cu răspândirea lor din sud-estul Munteniei până în nordulMoldovei, de asemenea vom preciza datarea aşezărilor în care s-au descoperit realizată dearheologii care au efectuat cercetările, trimiterea bibliografică şi specificul camerei de ardere acombustibilului.

5 Secolele III a.Hr. - I p.Hr., 5 cuptoare de la 5 ateliere, 2 în focar cu pilon, 2 cu peretemedian, 1 neclar.

Pentru această perioadă cercetările arheologice publicate consemnează cinci instalaţii, Poiana - Cetate, din sec.III a.Hr., în focar cu perete median, Tomeşti - neconservat bine, din sec. III-II a.Hr. iar din secolele I a.Hr.-Ip.Hr., Pădureni Jariştea - Piţigoi, Piatra Neamţ - Bâtca Doamnei, ultimele două în focar cu pilon central şiPoiana - Silişte, în focar cu perete median.

Întemeierea coloniilor greceşti în nord-vestul Mării Negre, în secolele VI-V a.Hr., a dus laformarea unor centre meşteşugăreşti în care olăritul se practica prin folosirea cuptoarelor de arsceramica prevăzut cu două camere, cu tiraj vertical. Primele cuptoare construite aveau fie grătarelesusţinute de un pilon central, fie au fost fixate doar pe marginea focăriei.

La populaţia locală geto-dacică de la est de Carpaţi, cuptoarele cu două camere suprapuseau devenit cunoscute în a doua epocă a fierului şi s-au răspândit în ţinuturile carpato-dunărene, însecolul al III-lea a.Hr., la Poiana - Cetate, jud. Galaţi şi în secolele III-II a.Hr. la Tomeşti, jud. Iaşi,pentru a deveni mai numeroase în secolele I a.Hr.-I.p.Hr.

Primul cuptor cercetat şi cel mai vechi, care a aparţinut unui atelier local, se poate consideracel de la Poiana - Cetate (fig. 1/3), jud. Galaţi, din aşezarea geto-dacică identificată cuPiroboridava, cu focarul despărţit de un perete median format dintr-o lespede de piatră pe care sesprijinea grătarul (R. Vulpe 1950, p. 50) şi probabil şi cuptorul de la Tomeşti, jud. Iaşi (V. Chirica,M. Tanasachi 1985, p. 406).

Cuptoarele performante, din tipul celor întâlnite la Dunărea de Jos, în oraşele greceşti, apoiromane, la est de Carpaţi şi în nord-estul Munteniei, au început să devină mai numeroase însecolele I a.Hr.-I p.Hr. Pentru această perioadă se cunosc câteva cuptoare din tipul celor prevăzutecu două camere suprapuse, pentru care s-a stabilit forma, Pădureni Jariştea - Piţigoi (Fig. 1/4), jud.Vrancea, cu grătarul sprijinit pe un pilon central (V. Bobi, I. Cernat 1991, fig. 1), Piatra Neamţ -Bâtca Doamnei, jud. Neamţ, tot un cuptor în focar cu pilon central (C. Matasă, I. Zamoşteanu, M.Zamoşteanu 1961, p. 340), Poiana - Silişte, jud. Neamţ, în focar cu perete median (Al. Vulpe, C.Preda, Gh. Bichir 2000, 334-336).

Secolele II-III/IV p.Hr., 7 ateliere cu 16 cuptoare, 10 cu perete median (1+1+1+5+2), 2 cupilon, 2 neclare, un atelier în bordei cu 2 cuptoare. Plus 4 cuptoare la Pruteni - Sub Dealul Babei.

Din şapte puncte s-au dezvelit: 10 cuptoare în focar cu perete median: Izvoru Dulce - Borcăniţa, Bălteni -Gârla Strâmbu, Ţifeşti - La Grigoreşti, cinci la Cucoşeni - Butnăreşti, două la Şcheia - Siliştea, plus unulneclar, precum şi cel de la Văleni - La Moară şi două cuptoare cu pilon central, unul la Cucoşeni - Butnăreştişi altul la Piatra Neamţ - Dărmăneşti pe Cuejdi, adăugăm un atelier în bordei la Cucoşeni - Butnăreşti - cudouă cuptoare şi patru cuptoare de la Pruteni - Sub Dealul Babei, Republica Moldova.

Şapte ateliere provin din staţiunile arheologice aflate în ţinuturile dacilor liberi – carpilor dela est de Carpaţi, din nord-estul Munteniei şi de la Pruteni - Sub Dealul Babei, Republica Moldova


– care se integrează ariei acestei culturi, după cum dovedesc descoperirile arheologice, datate însecolele II-III/IV, aflate în diferite stadii de conservare. În secolele II-III p.Hr s-a încadrat cuptorulîn focar cu perete median de la Izvoru Dulce - Borcăniţa (fig. 1/5), iar acela cu perete median de laBălteni - Gârla Strâmbu, jud. Buzău, s-a datat de descoperitori în secolul al III-lea - începutulsecolului al IV-lea (M. Constantinescu 1978, 125-126, fig. 2; I. T. Dragomir 1962, fig. 2); însecolul al III-lea a fost încadrat cuptorul cu perete median de la Ţifeşti - La Grigoreşti (Fig. 1/6),Panciu, jud. Vrancea (S. Morintz, N. Harţuchi 1962, p. 521-522, fig. 2) şi cuptorul cu pilon centralde la Piatra Neamţ - Dărmăneşti pe Cuejdi (C. Matasă, I. Zamoşteanu, M. Zamoşteanu, p. 345-346,fig. 5) (fig. 1/8); tot în secolele II-III s-au datat cele şase cuptoare din atelierul de olărie de laCucoşeni - Butnăreşti, jud. Neamţ, cuptorul mic şi cel mare cu perete median (fig. 1/7), precum şiîncă trei cuptoare care aveau focăria tot despărţită de un perete median, de asemenea, încă un altulavea grătarul sprijinit pe un pilon central, dar şi un atelier care funcţiona în bordei, prevăzut cudouă cuptoare (Gh. Bichir 1973a, pl. XXXII-XXXIV); atelierul de la Şcheia - Siliştea (fig. 1/9),jud. Suceava, cu două cuptoare în focar cu perete median, s-a datat în secolul al III-lea (Gr. Foit1969, p. 25, fig. 2-3). Din ultima staţiune un cuptor nu s-a conservat bine, iar pentru cuptorul de laVăleni - La Moară, nu cunoaştem specificul (V. Ursache 1968, p. 120, fig. 5/2; I. Ioniţă, V. Ursachi1988, p. 7). De asemenea, menţionăm cele patru cuptoare de la Pruteni - Sub Dealul Babei,Republica Moldova, datate în secolul al III-lea, cu probabilitate şi în secolul al II-lea p.Hr. (Vl.Vornic et alii 2007, p. 38-74, pl. 14-15, 17-18, 20-21, 23) (fig. 1/10-13).

Secolul al IV-lea şi secolele IV-V/VI, 29 ateliere cu 40 de cuptoare, 14 cu pilon central, 13în focar cu perete median, 1 şi cu perete median şi cu pilon, 3 cu focarul liber şi 9 neclare.

Din 29 de puncte, cu 40 de cuptoare, în 10 aşezări erau 14 cuptoare în focar cu pilon central(3+1+1+1+1+1+3+1+1): trei la Stoicani - Poarta Ţarinii, Siliştea - Muncelu, Zorleni - Fântânele, Sârca - Pelinia ferată, Băiceni - Laiu II şi Silişte, Glăvăneştii Vechi - La Ghilitoare, trei la Iaşi - Nicolina, Truşeşti - PeCuha, Huţanu - Saivan. În 11 aşezări erau 13 cuptoare în focar cu perete median: Dumbrăveni, Bârlad -Valea Seacă, două la Banca Gară - Şapte case, Dodeşti - Şipot şi Călugăreasca, Poieneşti - Dealul Teilor, Iaşi- Nicolina, Ştefan cel Mare - Dealul Viorica, Gutinaş, Truşeşti - Pe Cuha, Botoşani - Dealul Cărămidăriei,două la Huţanu - Saivan. Un cuptor avea şi pilon şi perete median, cel de la Poieneşti - Dealul Teilor, altulavea grătarul sprijinit pe marginea de sus a focarului, Bacău - Curtea Domnească, la fel erau probabil şi douăcuptoare de la Costişa - Mănoaia. Neclare erau nouă: Gherăseni - Lacul Frâncului, Şuletea - Fedeşti, Berezeni- Vicoleni, Fereşti, Banca - La confluenţa Bancăi, Isaiia - Satu Nou, Liteni, Ionăşeni - Ţintirim, Vorniceni -Pod Ibăneasa.Pentru secolul al IV-lea s-au menţionat 29 de ateliere dotate cu 40 de cuptoare, unele au fost

datate şi la sfârşitul secolului al III-lea sau în secolul al V-lea. În şase aşezări din cele menţionateerau ateliere cu mai multe cuptoare, cu pilon central erau trei cuptoare la Stoicani - Poarta Ţariniişi unul la Truşeşti - Ţuguieta, împreună cu un altul cu perete median, din cele trei cuptoare de laHuţanu - Saivan, două aveau pilon central şi unul perete median, cele două cuptoare de la BancaGară - Şapte case, aveau perete median, la fel şi cele de la Poieneşti - Dealul Teilor iar douădescoperite la Costişa - Mănoaia, aveau focarul liber. Unul dintre cuptoarele menţionate pentruPoieneşti - Dealul Teilor, avea grătarul sprijinit pe un pilon central, în plan romboidal (Fig. 1/18).

În funcţie de forma focarului s-au ordonat în, 14 cuptoare cu pilon central, 13 cuptoare cuperete median, 1 cuptor în focar şi cu perete median şi cu stâlp central şi 3 cu focarul liber.

14 Cuptoare cu pilon central, în 8 aşezări:1-3 Stoicani - Poarta Ţarinii, jud. Galaţi, secolele III-IV p.Hr., în focar cu pilon central (I.

Bauman 1973-1974, 44, 46), 4. Zorleni - Fântânele, jud. Vaslui, cu pilon central (V. Palade 2004,p. 83-84, pl. IV), 5. Siliştea - Muncelu (I. Ioniţă 2010, p. 191 şi urm., fig. 2), 6. Sârca - Pe liniaferată, jud. Iaşi, secolul al IV-lea - prima jumătate a secolului al V-lea, cuptor în focar cu piloncentral (C. Bloşiu 1975, p. 203 şi urm.; V. Chirica, M. Tanasachi 1984, p. 48, IV.6.F.), 7-8. Băiceni- Laiu II şi Băiceni - Silişte (Ibidem, p. 114, XX.2.L.), jud. Iaşi, secolele III-IV, 9. Glăvăneştii


Vechi - La Ghilitoare, jud. Iaşi, secolele III-IV (I. Nestor et alii 1951, 67-68; Gh. Iordache 1996, p.51, fig. 18) (fig. 1/19), 10-12. Iaşi - Nicolina, secolele IV-V p.Hr., prima variantă A, cuprindecuptoarele C1 şi C4, de dimensiuni mari cu stâlp central în focărie (Fig. 1/20), la fel cuptorul C2, dedimensiuni mult mai mici (I. Ioniţă 1985, p. 30-34, fig. 4, tabel 4), 13. Truşeşti - Pe Cuha, 14Huţanu - Saivan, jud. Botoşani (M. Petrescu-Dîmboviţa 1966, p. 36).

13 Cuptoare cu perete median:1. Dumbrăveni, jud. Vrancea, cuptor în focar cu perete median (Gh. Diaconu 1977, p. 431-

438) (fig. 1/14), 2. Bârlad - Valea Seacă, jud. Iaşi, în focar cu perete median (V. Palade 2004, p.83-84, pl. IV) (fig. 1/16), 3-4. un atelier la Banca Gară - Şapte Case, prevăzut cu două cuptoare dears ceramica în focar cu perete median (R. Alaiba 2007a, p. 18 şi urm., fig. 1-3) (fig. 1/17), 5.Dodeşti - Şipot şi Călugăreasca, cuptor prevăzut în focar cu perete median (D. Gh. Teodor 1996, p.54, nota 59), 6. Poieneşti - Dealul Teilor, un cuptor cu grătarul sprijinit pe un pilon central, în planromboidal, continuat spre spatele cuptorului cu un perete şi un altul descoperit în 1970 (M. Babeş1980 et alii, p. 35 şi urm.) (fig. 1/18), 7. Iaşi - Nicolina, a doua variantă B, îi corespunde cuptorulC3, cu perete median - jud. Iaşi, 8-9. un alt cuptor cu perete median în focar era la Ştefan cel Mare -Dealul Viorica, secolele III-IV (A. Stoia 1975, p. 301; E. Comşa 1981, p. 90, nota 5; Eadem 1985,p. 171-184, nota 26), la fel la Gutinaş, secolul al IV-lea (I. Bauman 1973-1974, p. 44, nota 7; E.Comşa 1981, p. 90), 10-11. Huţanu - Saivan, două cuptoare aveau în focar un perete median,primul cuptor era distrus aproape în întregime (N. Marcu, N. Ungureanu 1989, p. 223 şi urm.), 12.Truşeşti - Pe Cuha, secolele III-IV, cuptorul nr. 1, face parte din tipul celor prevăzute cu douăcamere, în focărie cu stâlp central iar cuptorul nr. 2, avea perete median (M. Petrescu-Dîmboviţa etalii 1955, p. 174), 13. Botoşani - Dealul Cărămidăriei (fig. 1/22), secolul al IV-lea, cuptor cuperete median în focar (N. şi Em. Zaharia, S. Raţă 1961, p. 461-471).

1 Cuptor în focar şi cu perete median şi cu stâlp centralPoieneşti - Dealul Teilor, un cuptor cu grătarul sprijinit pe un pilon central, în plan

romboidal, continuat spre spatele cuptorului cu un perete şi un altul, menţionat anterior descoperitîn 1970 (Fig. 1/18).

3 Cuptoare cu focarul liber1. Bacău - Curtea Domnească, cuptorul avea grătarul sprijinit doar pe marginea de sus a

focarului (I. Mitrea, Al. Artimon 1971, p. 228, fig. 6) (fig. 1/16), 2. Costişa - Mănoaia, jud. Neamţ,de la sfârşitul secolului al IV-lea şi prima jumătate a secolului al V-lea (D. Gh Teodor, V. Căpitanu,I. Mitrea 1968, 238-239; Al. Vulpe, D. Gh. Teodor, E. Nicolae 1994, p. 362-363).

9 Neclare – au fost cuptoarele doar semnalate sau distruse 1. Gherăseni - Lacul Frâncului, un cuptor distrus şi altul necercetat, 2-4. trei cuptoare fără precizarea

formei au fost semnalate la Şuletea - Fedeşti, Berezeni - Vicoleni şi Fereşti, prin cercetările de suprafaţărealizate de Ghenuţă Coman (1980, VIII.5.; IV.1., 55-56 şi LXVII.1., 259), 5. Banca - La confluenţa Bancăi;6. Isaiia - Satu Nou, jud. Iaşi, secolele III-IV p.Hr., neclar (V. Chirica, M. Tanasachi 1985, 338, LXI.3.), 7.Liteni, jud. Suceava, 8. Ionăşeni - Ţintirim, jud. Botoşani, secolul al IV-lea, neclar, 9. Vorniceni - PodIbăneasa, jud. Botoşani, semnalare Maria Diaconescu.

Specificul cuptoarelorPe teritoriul Moldovei, la Curbura Carpaţilor şi la Pruteni - Sub Dealul Babei, între cercetările

arheologice din secolele III a.Hr.-V p.Hr., se regăsesc mai multe astfel de complexe, în stadii diferite deconservare:

- secolele III a.Hr. - I p.Hr, semnalăm 5 ateliere, în care s-au conservat 5 cuptoare de ars ceramica: 2în focar cu perete median, 2 cu pilon central iar 1 era neclar;

- pentru secolele II-III/IV, p.Hr., 7 ateliere cu 16 cuptoare, 10 cu perete median (1+1+1+5+2), 2 cupilon, 2 neclare, un atelier în bordei cu 2 cuptoare şi 4 cuptoare la Pruteni - Sub Dealul Babei.

- pentru secolul al IV-lea şi secolele IV-V/VI, 29 de ateliere cu 40 de cuptoare, 16 prevăzute în focarcu perete median, 12 în focar cu picior central, 3 cu focarul liber şi 9 neclare.


În total erau 41 de ateliere, avem în vedere că în nouă erau mai multe cuptoare, 6+2 laCucoşeni - Butnăreşti, 3 la Stoicani - Poarta Ţarinii, 2 la Şcheia - Siliştea, 2 la Banca Gară - Şaptecase, 2 la Poieneşti - Dealul Teilor, 4 la Iaşi - Nicolina, 2 la Truşeşti - Pe Cuha, 3 la Huţanu -Saivan, 2 la Costişa şi 4 la Pruteni - Sub Dealul Babei.

Din ele provin 61 de cuptoare, 17 în focar cu pilon central, 25 în focar cu perete median,unul sprijinit pe un pilon central şi pe un perete, trei cu grătarul sprijinit doar pe marginea de sus afocarului şi 15 cuptoare neclare ca sistem de construcţie (17+25+1+3+15).

După specificul construcţiei camerei de ardere a vaselor s-au ordonat în trei gupe, în focarcu pilon central, cu perete median sau cu focarul liber. Separat s-a discutat cuptorul de la Poieneşti- Măgura Dealul Teilor, iar în final s-au menţionat cuptoarele neclare.

17 Cuptoare în focar cu pilon central – tip A:13 aşezări prevăzute cu ateliere de olărie (2+2+9), cu 17 cuptoare (2+2+13), repartizate

astfel pe secole: 2 secolele I a.Hr. - I p.Hr., cu două cuptoare: Pădureni Jariştea - Piţigoi, Piatra Neamţ - Bâtca Doamnei; 2 secolele II-III p.Hr (început de IV), cu două cuptoare: Cucoşeni - Butnăreşti, Piatra Neamţ - Dărmăneşti pe

Cuejdi; 9 secolul al IV-lea (unele s-au datat şi la sfîrşit de secol. III sau la început de secol V), nouă ateliere cu 13

cuptoare: 3 Stoicani - Poarta Ţarinii, Zorleni - Fântânele, Sârca - Pe linia ferată, Băiceni - Laiu II şi Silişte,Glăvăneştii Vechi - La Ghilitoare, 3 Iaşi - Nicolina, Truşeşti - Pe Cuha, Huţanu - Saivan.

25 Cuptoare în focar cu perete median – tip B:18 ateliere (2+5+11), cu 25 de cuptoare (2+10+13), repartizate astfel pe secole:

2 secolele I a.Hr. - I p.Hr., două ateliere: Poiana - Cetate şi Poiana - Silişte; 5 secolele II-III p.Hr (început de IV), cinci ateliere, cu zece cuptoare: Izvoru Dulce - Borcăniţa, Bălteni -

Gârla Strâmbu, Ţifeşti - La Grigoreşti, 5 Cucoşeni - Butnăreşti, 2 Şcheia - Siliştea; 11 secolul al IV-lea (sfîrşit de III sau V), unsprezece ateliere cu 13 cuptoare: Dumbrăveni, Bârlad - Valea

Seacă, 2 Banca Gară - Şapte case, Dodeşti - Şipot şi Călugăreasca, Poieneşti - Dealul Teilor, Iaşi - Nicolina,Ştefan cel Mare - Dealul Viorica, Gutinaş, Truşeşti - Pe Cuha, Botoşani - Dealul Cărămidăriei, 2 Huţanu -Saivan. Cum s-a precizat erau şase ateliere cu ambele tipuri de cuptoare, Cucoşeni - Butnăreşti,

Poieneşti - Dealul Teilor, Iaşi - Nicolina, Truşeşti - Pe Cuha şi Huţanu - Saivan şi un cuptor neclarla Şcheia - Siliştea.

1 Cuptor cu grătarul sprijinit pe un pilon central continuat cu un perete – tip A-B: 1 secolul al IV-lea: Poieneşti - Dealul Teilor.

3 Cuptor cu grătarul sprijinit doar pe marginea de sus a focarului: două ateliere cu treicuptoare – tip C:

3 secolul al IV-lea: Bacău - Curtea Domnească, probabil şi două la Costişa - Mănoaia.

15 Cuptoare neclare ca sistem de construcţie, 15 cuptoare distruse în mare parte saunecercetate:

1 secolele I a.Hr. - I p.Hr.: unul la Tomeşti; 4 secolele II-III, p.Hr, Văleni - La Moară, 2 Cucoşeni - Butnăreşti, Şcheia - Siliştea; 10 secolul al IV-lea, sfîrşit de sec. III/ început de sec. V, Gherăseni - Lacul Frâncului, Şuletea - Fedeşti,

Berezeni - Vicoleni, Fereşti, Banca - La confluenţa pârâului Banca, Isaiia - Satu Nou, Liteni, Ionăşeni -Ţintirim, Huţanu - Saivan, Vorniceni - Pod Ibăneasa.

Total ateliere 41 [ 49 (13+18+1+2+15)- 8 au mai multe ateliere].


Total cuptoare = 61 (17 cu pilon în focărie + 25 cu perete median + 1 cu pilon şi perete +3simple + 15 neclare).Ceramica arsă oxidant apare de la sfârşitul secolului III, începutul secolului II a.Hr. La est

de Carpaţi formele de vase din pastă frământată îngrijit şi arsă în cuptoare performante, foarte rarroşie-cărămizie, cu diferite nuanţe sau cu angobă roşie-brună, apar frecvent în secolul al II-lea şi înprima jumătate a secolului al III-lea, dar încep să dispară treptat în a doua jumătate a secolului alIII-lea şi începutul secolului al IV-lea. Locul culorii roşii este luat de culoarea alb murdar, dar maiales de culoarea cenuşie, care, în a doua jumătate a secolului al IV-lea, pentru ceramica locală,devine aproape generală (M. Davidescu 1980, p. 122). Din secolul al IV-lea o pondere tot mai marecapătă ceramica modelată din pastă zgrunţuroasă, din argilă cu diverse incluziuni, nisip cu bobulmare, mici pietricele. Aceasta se producea în toate atelierele nord dunărene (Ibidem). În perioadapost romană cuptoarele cu două camere suprapuse şi grătarul susţinut de un stâlp central continuăsă fie folosite (O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 69 şi urm.; Gh. Iordache 1996, p. 51).

Aşezările menţionate, caracterizate prin producţia de ceramică, după cum o dovedescatelierele sau cuptoarele prezente de obicei la marginea sau periferia perimetrului locuit,descoperite în cuprinsul lor, au fost – după I. H. Crişan – centre economice de importanţă diferită înzonă (1967, p. 112). De asemenea, pentru Nicolae Dunăre, satele agricole-pastorale, în care s-audescoperit ateliere de olari prevăzute cu cel puţin două cuptoare pot fi considerate, conformanalogiilor etnografice, sate în care olăritul cunoaşte un interes zonal sau un interes interţinutal,iar cele care au menţionat doar un cuptor, drept sate în care olăritul se practica pentru a acoperinecesarul comunităţii. Subliniem şi faptul că, puţine dintre ele, cu deosebire atelierele descoperiteîn Dobrogea, trebuie să fi fost centre specializate în meşteşuguri de interes mai larg (1979).

Pl. III. Cuptoare de olărie cu o cameră/Installations for firing ceramic ware with one kiln: 1 Voetin - La curte, sec.IV/4th century; 2 Iaşi - Nicolina, sec. V-VI/5rd–6th centuries. Ateliere de olărie şi cuptoare de olărie cu douăcamere/Workshops and pottery firing kilns with two overlapped chambers, BC: 3 Poiana - Cetate, sec. III a.Hr./3th

century BC; 4 Pădureni Jariştea - Piţigoi; 5 Izvoru Dulce - Borcăniţa; 6 Ţifeşti - La Grigoreşti; 7 Cucoşeni -Butnăreşti; 8 Piatra Neamţ - Dărmăneşti pe Cuejdi; 9 Şcheia - Siliştea, 10-13 Pruteni - Sub Dealul Babei, secolele II-III/2rd–3th centuries; 14 Dumbrăveni; 15 Siliştea - Muncelu; 16 Bârlad - Valea Seacă; 17 Banca Gară - Şapte case; 18Poieneşti - Dealul Teilor; 19 Glăvăneştii Vechi - La Ghilitoare; 20 Iaşi - Nicolina; 21 Bacău - Curtea Domnească; 22Botoşani - Dealul Cărămidăriei, sec. IV-V/4rd–5th centuries (apud 1 A. Paragină, V. Bobi 1983, fig. 15; 2, 15, 20 I.Ioniţă 1985, fig. 2B; 4; 2010, fig. 2; 3, 19 Gh. Iordache 1996, fig. 18 şi 10/II; 4 V. Bobi, I. Cerrnat 1991, fig. 1; 5 M.Constantinescu 1978, fig. 2; 6 S. Morintz, N. Harţuchi 1962, fig. 1; 7 C. Matasă, I. Zamoşteanu, M. Zamoşteanu 1961,fig. 4; 8 Gh. Bichir 1973a, pl. XXXIII; 9 Gr. Foit 1969, fig. 2-3; 10-13 Vl. Vornic et alii 2007, pl. 14-15, 17-18, 20-21,23; 14, 18 M. Comşa 1981, fig. 1; 1985, fig. 4; 16 V. Palade 2004, pl. VI; 17 R. Alaiba 2007a, fig. 1-3; 21 I. Mitrea,Al. Artimon 1971, fig. 6; 22 N. Zaharia, Em. Zaharia, S. Raţă 1961, p. 464, fig. 4).→


Pl. IV. 1 Bucureşti - Căţelu Nou, jud. Ilfov, secolele II-I a.Hr., cuptor geto-dacic; 2 Turnu Severin - Ostrovul Şimian,sec. I p.Hr.; 3 Răduleşti. Cuptor de ars oale geto-dacic, sec. II-III p.Hr.; 4 Tibiscum; 5 Sucidava - Celeiu, sec. II-III;6 Buridava - Ocniţa, sec. III; 7 Slăveni - Castrul roman, sec. II-III; 8 Bumbeşti - Jiu, sec. III; 9 Bucureşti –Crângaşi; 10 Adunaţii Copăceni - Porcărie; 11 Mironeşti - Giurgiu; 12 Turnu Severin - Drobeta, sec. IV-V; 14

Ostrovul Banului (apud 1 V. Leahu 1963, fig. 19-20); 2 D. Berciu 1939, reconstituire M. Comşa 1985, fig. 2; 3 M.Comşa, reconst.1985, fig. 3; 4 D. Benea et alii 1980, fig. 5; 5 O. Toropu, C. Tătulea 1987, fig. 29; 6 Gh. I. Petre1968, fig. 1, 6; 7 D. Tudor 1968, fig. 5; 8 E. Bujor 1973, fig. 2; 9 Vl. Zirra, M. Tudor 1954, fig. 2-6; 10-11 V. Barbu1999-2000, fig. 1-2, 10-14); 12-13 M. Davidescu 1980).

80

Chapter VII. General Considerations

In order to know more about the world of the potters of the first half of the 1st millenniumand to provide a more convincing image of the pottery of the period, especially of the Sarmatiansand Goths migrations, almost the whole body of information was used, including publications,surveys and fortuitous discoveries, explorations and systematic excavations, information regardingthe technology and methods of pottery production in the first half of the 1st millennium, in the areabetween the Carpathians and River Prut. The systematic analysis of this type of archeologicalcomplexes and the pottery of the period forms the basic information for our research.

The presence of a central pillar or median wall in the fireplace, for sustaining the perforatedgrill, indicates certain differences as for how these functioned. In the first case a better circulationof the heat was provided and all vessels were equally heated while the whole structure was not veryresistant. The latter case provided a better stability of the perforated plate on which the vessels werearranged, but the circulation of the air was not so uniform. The median wall separated the fireplacein two chambers with slightly unequal dimensions and it often had different openings so to allowthe circulation of the heated air and the same temperature within the firing chamber. The repeateduse of the kiln resulted in the petrification and vitrification throughout a 18-22 cm width, of thecentral pillar or median wall and of the peripheral ones and the red baking of the walls throughout a12-16 cm.

During the first half of the 1st millennium, to the north of the Lower Danube, the craft ofpottery reached a high degree of development and the wide practice hereof was mainly illustratedby the wide range of ceramicware and other clay items with various usages, and also ofconstruction materials. In this study, we tried to achieve a general image of the craft of potteryfocusing only on the presence of the installations for firing the ceramics within the space delimitedby the Carpathians and the Prut and the Carpathians Bend, dated to the 1st century BC and 5th

century AD, published or under research, more rarely only pointed out. Their number confirms thewide dissemination and knowledge of productive techniques and technologies.

We managed to point out 41 potter’s workshops (5+7+29) in various states ofconservation, which functioned in the archeologically investigated rural settlements, out of whichthere were preserved at least the qualitative installations for firing the ceramic ware, and for whichthere were identified 61 kilns (5+16+40) of the two chamber-type:

- 1st century BC – 1st century AD, 5 workshops with 5 qualitative kilns;- the 2/3rd/4th centuries AD, 7+1 workshops with 16+4 qualitative kilns, two workshops with several kilns, 4

Sub Dealul Babei, Republica Moldova;- the 4th–5/6th centuries AD, 29 workshops with 40 kilns, three of which had at least two such kilns.Total:41 workshops = 5 3th BC – 1th AD + 7 2-3/4 AD + 29 4th–5/6th centuries 61 kilns = 5 3th BC – 1th AD + 16 2-3/4 AD + 40 4th–5th (6th) centuries AD

Although not in all systematically investigated settlements there were discovered suchcompounds, this does not mean they did not exist. Such installations need to have been placed, inmost cases, somewhere to the side of wider settlements or outside them– close to the water sources,in order to avoid, thus, the creation of fires, in places where rather often the archaeologicalresearches do not reach. "Only a happy circumstance, which has not yet been favorable to us,would have allowed the identification of kilns" (V. Sîrbu 1996, 40), says the renownedarchaeologist Valeriu Sîrbu, in the monograph study dedicated to the Getic dava of Grădiştea -Popină, dated to the second half of the 2nd century BC– the first decades of the 1st century AD.

The understanding of these installations is based on the knowledge of technical elements,connected to their manner of implementation and operation. The construction system depended onthe aim for which they were arranged, most frequently with cylindrical or slightly conical shapes


for the kilns where there were fired various vessels or other small items and approximatelyparallelepiped shapes, with perforated plate sustained by arches made of bricks, for the kilns usedat firing construction materials. Their elaboration required a certain experience in obtaining duringthe firing of the batch the intended efficiency and in avoiding incomplete firing and refuse.

Thus, pending on the number of chambers, the kilns were ordered in two main groups. Thefirst one includes ceramicware firing installations consisting in one chamber, hearth and vaulthereof open in the upper part, at the base with a feeding opening, sometimes extended in thefeeding room. The second group includes the ceramicware firing installations consisting in twochambers vertically arranged, most of the times with the feeding opening extended considerably inthe room where the potter would skillfully handle them, in order to obtain a good batch. The latterones were typologically differentiated mainly according to the shape of the perforated plate in thefire chamber, either with one central pillar, or with one median wall.

Potter’s workshops and two chamber-qualitative kilns: 1st century BC – 1st century AD, 5 workshopsFor this period, the published archaeological researches specify five kilns, out of which two

had kilns with a central pillar in the fire chamber, Pădureni Jariştea - Piţigoi, Piatra Neamţ - BâtcaDoamnei, two others had kilns with a median wall, Poiana - Cetate and Poiana - Silişte and anotherone was not well preserved, the one of Tomeşti.

The earliest qualitative kilns, of the type of those found on the Lower Danube, in Greek thenin Roman towns, are dated to the 1st century BC-1st century AD. For this period, there have beenacknowledged five kilns included in the type of two overlapped chamber-kilns. In the case of fourof them, the shape has been established. The first one that was researched is also the oldest, and isthe one of Poiana - Cetate (fig. 1/3), Galaţi county, of the Get-Dacian settlement identified asPiroboridava, with the fire chamber split by a median wall formed of stone slabs which sustainedthe perforated plate (R. Vulpe 1950, fig. 50) and probably the kiln of Tomeşti, Iaşi county (V.Chirica, M. Tanasachi 1985, p. 406); it was to the same period that were dated the kilns found atPădureni Jariştea - Piţigoi (fig. 1/4), Vrancea county, with the perforated plate sustained on acentral pillar (V. Bobi, I. Cernat 1991, fig. 1); Poiana - Silişte, Neamţ county, with a median wall inthe fire chamber (R. Vulpe, C. Preda, Gh. Bichir 2000, p. 334-336); Piatra Neamţ - Bâtca Doamnei,Neamţ county, kiln with a central pillar in the fire chamber (C. Matasă, I. Zamoşteanu, M.Zamoşteanu 1961, p. 340).

The 2nd–3rd Centuries AD (beginning of the 4th century), 7+1 workshops with 16+4 kilnsIn six potter’s workshops there were covered 10 kilns with a median wall in the fire

chamber: Izvoru Dulce - Borcăniţa, Bălteni - Gârla Strâmbu, Ţifeşti - La Grigoreşti, five atCucoşeni - Butnăreşti, two at Şcheia - Siliştea and two kilns had a central pillar, one of Cucoşeni -Butnăreşti and another one at Piatra Neamţ - Dărmăneşti pe Cuejdi, plus one potter’s workshopsidentified of dwellings of this period at Cucoşeni - Butnăreşti – with twoo kilns and 4 kilns atPruteni - Sub Dealul Babei, Republic of Moldova, neclar, uncovered at Văleni - La Moară

Six workshops found in various states of conservation, in different settlements were dated tothe 2nd–3rd centuries (4th century). The kilns with a median wall in the fire chamber of Izvoru Dulce- Borcăniţa (fig. 1/5) was dated to the 2nd–3rd centuries, while the one with median wall of Bălteni -Gârla Strâmbu, Buzău county was dated by the authors of the discovery to the 3rd century andbeginning of the 4th (M. Constantinescu 1978, p. 125-126, fig. 2; I. T. Dragomir 1962, fig. 2); thekiln with median wall of Ţifeşti - La Grigoreşti (fig. 1/6), Panciu, Vrancea county was dated to the3rd century (S. Morintz, N. Harţuchi 1962, p. 521-522, fig. 2) and so was the one with central pillarof Piatra Neamţ - Dărmăneşti pe Cuejdi (C. Matasă, I. Zamoşteanu, M. Zamoşteanu 1961, p. 345-346, fig. 5) (fig. 1/7); the two kilns of the potter’s workshop of Cucoşeni - Butnăreşti (fig. 1/8),Neamţ county, the small kiln and the large one with median walls, as well another kilns with thefire chamber also split by a median wall, and equally, a fourth kiln found there with the perforated


plate sustained by a central pillar were dated to the 2nd–3rd centuries (Gh. Bichir 1973a, pl. XXXII-XXXIV); the workshop of Şcheia - Siliştea (fig. 1/9), Suceava county, with two kilns with amedian wall in the fire chamber, was dated to the 3rd century lea (Gh. Foit 1969, p. 25, fig. 2-3) and4 Sub Dealul Babei, Republic of Moldova.

The 4th century and the 4th–5th /6th centuries, 29 workshops with 40 kilns Out of the 29 workshops, with 39 kilns, ten workshops contained 14 kilns

(3+1+1+1+1+1+3+1+1): whose fire chamber contained a central pillar: 3 Stoicani - Poarta Ţarinii,Siliştea - Muncelu, Zorleni - Fântânele, Poieneşti - Dealul Teilor, Sârca - Pe linia ferată, Băiceni -Laiu II şi Silişte, Glăvăneştii Vechi - La Ghilitoare, three in Iaşi - Nicolina, Truşeşti - Pe Cuha, twoat Huţanu - Saivan. In ten settlements there were found 11 kilns with a median wall in the firechamber: Dumbrăveni, Bârlad - Valea Seacă, Banca - La confluenţa Bancăi, Banca Gară - Şaptecase, Dodeşti - Şipot and Călugăreasca, Poieneşti - Dealul Teilor, Iaşi - Nicolina, Ştefan cel Mare -Dealul Viorica, Gutinaş, Truşeşti - Pe Cuha, Botoşani - Dealul Cărămidăriei, twoo at Huţanu -Saivan. One had the perforated plate sustained on the upper border of the fire chamber, the one ofBacău - Curtea Domnească, probably also 2 of Costişa - Mănoaia. Nine presented a situation thatcould not be clarified: Gherăseni - Lacul Frâncului, Şuletea - Fedeşti, Berezeni - Vicoleni, Fereşti,Isaiia - Satu Nou, Liteni, Ionăşeni - Ţintirim, Huţanu - Saivan, Vorniceni - Pod Ibăneasa.

For the 4th century, there were mentioned 28 workshops with 39 kilns, some of them weredated to the end of the 3rd century, some other to the beginning of the 5th century. In threesettlements there were several kilns. It was to the 4th century that were dated the kilns of: Gherăseni- Lacul Frâncului, a destroyed kiln and another one that was not investigated, of Dumbrăveni (fig.1/10), a kiln with a median wall in the fire chamber (Gh. Diaconu 1977, p. 431-438); three ofStoicani - Poarta Ţarinii, Galaţi county, dated to the 3rd–4th centuries AD, with a central pillar inthe fire chamber (I. Bauman 1973-1974, p. 44, 46) Bârlad - Valea Seacă (fig. 1/11), with a medianwall in the fire chamber; Zorleni - Fântânele, with a central pillar (V. Palade 2004, p. 83-84, pl.IV); three kilns whose shape was not specified were pointed out at Şuletea - Fedeşti, Berezeni -Vicoleni and Fereşti, as a result of the surface researches of Ghenuţă Coman (1980, VIII.5.; IV.1.,p. 55-56 şi LXVII.1., p. 259); another one with a median wall in the fire chamber was found atBanca - La confluenţa pârâului Banca while at Banca Gară - Şapte Case (fig. 1/12), there wasfound a workshop with two kilns with a median wall in the fire chamber (R. Alaiba 2007a, p. 18and the foll., fig. 1-3); Dodeşti - Şipot and Călugăreasca, kiln with a median wall in a fire chamber(D. Gh. Teodor 1996, p. 54, note 59); two kilns of Poieneşti - Dealul Teilor (fig. 1/13), one with theperforated plate sustained by a central pillar, of rhomboidal plan, continued to the back of the kilnwith a wall and another one discovered in 1970 (M. Babeş 1980 et alii, p. 35 and the foll.) -, thelast nine localities being within the Vaslui county; Isaiia - Satu Nou, 3rd–4th centuries AD, unclear(V. Chirica, M. Tanasachi 1985, 338, LXI.3.); Sârca - Pe linia ferată, the 4th century – the first halfof the 5th century, kiln with a central pillar in the fire chamber (C. Bloşiu 1975, 203 and the foll.; V.Chirica, M. Tanasachi 1984, p. 48, IV.6.F.); kilns with a central pillar in the fire chamber alsoexisted in Băiceni - Laiu II and Băiceni - Silişte (M. Petrescu-Dîmboviţa 1966, p. 36; V. Chirica,M. Tanasachi 1984, p. 114, XX.2.L.), dated to the 3rd–4th centuries and at Glăvăneştii Vechi - LaGhilitoare (fig. 1/14), dated to the 3rd–4th centuries (I. Nestor et alii 1951, 67-68; Gh. Iordache1996, p. 51, fig. 18); Iaşi - Nicolina (fig. 1/15), dated to the 4th–5th centuries AD, the first variant A,contains kilns C1 and C4, of large dimensions with a central pillar in the fire chamber, and so it goesfor kiln C2, much smaller, the second variant, B, corresponding to kiln C3, with a median wall – Iaşicounty for the last six specified localities (I. Ioniţă 1985, p. 30-34, fig. 4, table 4); another kilnswith a median wall in the fire chamber being the one of Ştefan cel Mare - Dealul Viorica, dated tothe 3rd–4th centuries (A. Stoia 1975, 301; M. Comşa 1981, 90, note 5; Eadem 1985, 171-184, note26); the same at Gutinaş, the 4th century (I. Bauman 1973-1974, p. 44, note 7; M. Comşa 1981, p.90); at Bacău - Curtea Domnească (fig. 1/16), the kiln had the perforated plate sustained only onthe upper border of the fire chamber, the last three of Bacău county; Costişa - Mănoaia, Neamţ


county, at the end of the 4th century and the first half of the 5th century (D. Gh. Teodor, V. Căpitanu,I. Mitrea 1968, p. 238-239; Al. Vulpe, D. Gh. Teodor, E. Nicolae 1994, p. 362-363) and Liteni,Suceava county; Truşeşti - Pe Cuha, dated to the 3rd–4th centuries, kiln 1 is part of the two chamber-kiln type, with a central pillar in the fire chamber and kiln 2 had a median wall (M. Petrescu-Dîmboviţa et alii 1955, 174); Ionăşeni - Ţintirim, the 4th century, unclear; Botoşani - DealulCărămidăriei (fig. 1/17), the 4th century, kiln with a median wall in the fire chamber; three kilns atHuţanu - Saivan, the first of which was almost fully destroyed, while two had a median wall in thefire chamber (I. Ioniţă 1996, 264; N. Zaharia, Em. Zaharia, S. Raţă 1961, p. 464, fig. 4; M. Marcu,N. Ungureanu 1989, p. 223 and the foll.); Vorniceni - Pod Ibăneasa, pointed out by MariaDiaconescu -, the last five localities being situated on the territory of Botoşani county.

We mentioned only four installations for firing ceramic ware with one kiln, that is those ofthe 2nd–3rd centuries AD, of Văleni - La Moară, of the 3rd century of Bălteni - Gârla Strâmbu, of the3rd–4th centuries AD, of Cavadineşti - Râpa Glodului, of the 4th century of Voetin - La curte and ofthe 4th–5th centuries AD, of Iaşi - Nicolina.

41 potter’s workshops, 61 kilns17 Kilns with a central pillar in the fireplace – type A:13 potter’s workshops (2+2+9), with 17 kilns (2+2+13):

2 1st century BC–1st century AD, 2 potter’s workshops: Pădureni Jariştea - Piţigoi, Piatra Neamţ - BâtcaDoamnei;

2 2rd–3th centuries AD (4th): Cucoşeni - Butnăreşti, Piatra Neamţ - Dărmăneşti pe Cuejdi; 9 (3)4rd–5th centuries AD, 9 potter’s workshops:nouă with 13 kilns: 3 Stoicani - Poarta Ţarinii, Zorleni -

Fântânele, Sârca - Pe linia ferată, Băiceni - Laiu II and Silişte, Glăvăneştii Vechi - La Ghilitoare, 3 Iaşi -Nicolina, Truşeşti - Pe Cuha, Huţanu - Saivan.25 Kilns with a median wall in the fireplace – type B: 18 potter’s workshops (2+5+11), with 25 kilns (2+10+13):

2 1st century BC–1st century AD, 2 potter’s workshops: Poiana - Cetate and Poiana - Silişte; 5 2rd–3th centuries AD (4th), 5 potter’s workshops with 10 kilns: Izvoru Dulce - Borcăniţa, Bălteni - Gârla

Strâmbu, Ţifeşti - La Grigoreşti, 5 Cucoşeni - Butnăreşti, 2 Şcheia - Siliştea; 11 (3)4rd–5h centuries AD, 11 potter’s workshops with 13 kilns: Dumbrăveni, Bârlad - Valea Seacă, 2 Banca

Gară - Şapte case, Dodeşti - Şipot and Călugăreasca, Poieneşti - Dealul Teilor, Iaşi - Nicolina, Ştefan celMare - Dealul Viorica, Gutinaş, Truşeşti - Pe Cuha, Botoşani - Dealul Cărămidărie, 2 Huţanu - Saivan. 8 The potter’s workshopstype of them kilns a central pillar in the fireplace and a median

wall: Stoicani, Galaţi, Cucoşeni-Butnăreşti, Banca gară-Şapte case, Poieneşti - Dealul Teilor, Iaşi-Nicolina, Truşeşti - Pe Cuha, Huţanu-Saivan and Şcheia-Siliştea, one indistinctly potter’s workshops.

1 Kilns with a central pillar in the fireplace and a median wall – type A-B: IVth century AD: Poieneşti - Dealul Teilor.

2 Kilns with perforated plate sustained of the fireplace, yet not directly on the latter, but on a stepespecially designed for such – type C:

2 4th century AD: 2 potter’s workshops with 3 kilns, Bacău - Curtea Domnească, and 2 Costişa - Mănoaia. Indistinctly, 15 potter’s workshops:

1 1st century BC – 1st century AD: 1 potter’s workshops with 1 kiln, with Tomeşti; 3 2rd–3th, centuries p.Hr, 3 potter’s workshops with 3 kilns Văleni - La Moară, 2 Cucoşeni - Butnăreşti,

Şcheia - Siliştea; 11 (3)4rd–5th centuries AD: 11 potter’s workshops with 11 kilns, Gherăseni - Lacul Frâncului, Şuletea -

Fedeşti, Berezeni - Vicoleni, Fereşti, Banca - La confluenţa pârâului Banca, Isaiia - Satu Nou, Liteni, Ionăşeni- Ţintirim, Huţanu - Saivan, Vorniceni - Pod Ibăneasa.

-----------------------------------------------Total potter’s workshops: 41 [ 49 (13+18+1+2+15) - 8 of them kilns]Total kilns = 61kilns

The highly efficient kilns with a central pillar were more numerous, that is 41 such kilns.


The kilns with a central pillar in the fireplace – type A. the earliest case was dated to the 3rd

century BC, two kilns being pointed out, those of Pădureni Jariştea - Piţigoi and Piatra Neamţ -Bâtca Doamnei, two others for the period of the 2nd–3rd centuries identified in Dărmăneşti peCuejdi, Cucoşeni - Butnăreşti, C4, and for the period of the 3rd–4th centuries elven kilns wereidentified in ten localities as follows Stoicani - Poarta Ţarinii, Zorleni - Fântânele, Sârca - Pe liniaferată, C1-2, Băiceni - Laiu II, Băiceni - Silişte, Glăvăneştii Vechi - La Ghilitoare, Ştefan cel Mare -Dealul Viorica, Gutinaş, Truşeşti - Pe Cuha, Iaşi - Nicolina, C3.

The kilns with a medial wall in the fireplace – type B. One kiln of the this is the kiln ofPoiana - Cetate, for the period of the 3rd century BC, 3rd century BC was pointed out at Poiana –Silişte and 2 Şcheia - Siliştea, kilns of the 2rd–3th centuries were identified in four localities, asfollows, Izvoru Dulce - Borcăniţa, Bălteni - Gârla Strâmbu, Ţifeşti - La Grigoreşti, Cucoşeni -Butnăreşti, C1-3 and from the 3rd–4th centuries there were identified nine kilns in six points, that is inDumbrăveni, Bârlad - Valea Seacă, Banca - La confluenţa pârâului Banca, 2 Banca Gară - Şaptecase, C1-2, Dodeşti - Şipot and Călugăreasca, Poieneşti - Dealul Teilor, Truşeşti - Pe Cuha, C1-2 andIaşi - Nicolina, 4th–5th centuries AD, with three kilns C1-2 and C4, Ştefan cel Mare - Dealul Viorica,Gutinaş, Truşeşti - Pe Cuha, Botoşani - Dealul Cărămidărie, 2 Huţanu - Saivan.

Kilns with open fireplace – type C, such as the kiln of Bacău - Curtea domnească.Within the transition variants from type A to type B, Poieneşti - Dealul Teilor and from

type A to type C, the kiln Pădureni Jariştea – Piţigoi, dated to 1st century BC - 1st century AD issuggestive, although all the installations of this type had the perforated plate sustained by theunprepared walls of the fireplace.

Throughout the territory of Moldavia and at the Carpathians, for the 1st century BC – the 5th

century AD, we managed to point out 5 workshops, for the 2nd–3rd centuries AD (beginning of the4th century as well), 6 workshops, with 10 kilns and for the 4th century and the 4th–5th /6th centuries,28 workshops with 39 kilns. Out of these, 13 workshops (2+2+9) contained 18 kilns (2+2+14) withthe perforated kiln sustained by a central pillar. In other 18 workshops (2+6+10), there were 22kilns (2+8+12) with a perforated plate sustained by a central pillar. To these, there should be addedtwo kilns with the perforated plate sustained only on the upper border of the fire chamber, aworkshop with a kiln that had the perforated plate sustained by a central pillar continued with awall, two workshops with the perforated plate on the upper border of the fire chamber, with threekilns, while 10 kilns showed an unclear situation as for the construction system, one of them beingdated to the period 1st century BC-1st century AD and the other nine to the period of the 4th–5th

centuries respectively. In total there were 41 workshops, out of which in nine we are confident there existed

several kilns, 4 at Cucoşeni - Butnăreşti, 3 at Stoicani - Poarta Ţarinii, 2 at Şcheia - Siliştea, 2 atBanca Gară - Şapte Case, 2 at Poieneşti - Dealul Teilor, 4 at Iaşi - Nicolina, 2 at Truşeşti - PeCuha, 3 at Huţanu - Saivan, 2 at Costişa. These workshops allowed the research of 61 kilns, out ofwhich 17 had a central pillar in the fire chamber, 25 had a median wall in the fire chamber, onesustained by a central pillar and a wall, three with the perforated plate sustained only by the upperborder of the fire chamber, while 15 kilns showed an unclear situation of the construction system: 61 (17 central pillar in the fire + 25 median wall + 1 central pillar and median wall +3 simple+ 15 unclear).

85

Repertoriul atelierelor de olărie, a cuptoarelor de arsceramica din secolele III-V, în spaţiul dintre Carpaţi şi PrutMeseriaşii au folosit un ansamblu de mijloace de muncă, unelte, obiecte, instalaţii, care să le

permită să schimbe mai lesne natura materiei prime folosite. Din acest motiv, meseriile au exprimatmultă vreme nivelul dezvoltării perioadei (Gh. Iordache 1996, p. 12). Pentru cunoaşterea şi analizameşteşugului olăriei subliniem importanţa elaborării pe zone geografice, în ordine cronologică, aunui repertoriu arheologic al atelierelor prevăzute cu instalaţii de ars vasele cu două cameresuprapuse sau al cuptoarelor descoperite izolat, cu deosebire al acelora din secolele II-V p.Hr.,perioada de maximă răspândire a lor. Anumite particularităţi legate de funcţionarea atelierelor saude confecţionarea vaselor au fost explicate folosind exemplificări din domeniul etnografiei. Studiulrealizat pentru cunoaşterea meşteşugului olăriei pentru fiecare centru, ar fi complet prin alcătuireaunor cataloage cu speciile ceramice, având în vedere gama diversă a lor.

Astfel, repertoriul alcătuit de noi pentru cunoaşterea instalaţiilor de ars ceramica din primajumătate a mileniului I, ateliere sau cuptoare izolate, reflectă stadiul cercetărilor din acest moment,desigur şi al posibilităţilor noastre de a ne informa. Cercetările arheologice au dus, firesc, şi ladescoperirea instalaţiilor necesare pentru ars ceramica. În repertoriu staţiunile în care s-audescoperit ateliere prevăzute cu unul sau mai multe cuptoare au fost ordonate cronologic, pe regiunigeografice, începând cu descoperirile de la curbura Carpaţilor, din sud-estul Munteniei şicontinuând cu cele din zonele geografice din Moldova, de la sud la nord, Podişul şi CâmpiaCovurluiului, Câmpia Siretului inferior, Tecuciului şi Râmnicului, Podişul Bârladului, cusubunităţile acestuia, Podişul Central Moldovenesc, Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului, mai lanord Câmpia Moldovei, formată din Câmpia Săvenilor, Dealurile Copălău – Cozancea, CâmpiaIaşilor şi Podişul Sucevei. În spaţiul dintre Carpaţi şi Prut, şi în judeţele Vrancea şi Buzău, cuptoareperformante, prevăzute cu două camere suprapuse s-au descoperit în 41 de puncte investigatearheologic, în aşezări în care existau ateliere de olărie, unele şi cu mai multe cuptoare. Numărul lorpoate creşte prin publicarea unor descoperiri. Acestea oferă câteva date concludente privindînţelegerea şi evoluţia tehnicilor de confecţionare a diverselor produse din argilă.

Clasificarea cuptoarelor în două mari categorii, a celor simple, prevăzute cu o singurăcameră, pentru combustibil şi vase şi a cuptoarelor prevăzute cu două camere suprapuse, rămânecriteriul principal pentru ordonarea lor. Ultima categorie, a cuptoarelor înalte, a fost la rândul eidespărţită în două mari grupuri, a cuptoarelor în plan circulare, mai rar ovale sau în formă depotcoavă, utilizate în principal pentru ars ceramica şi a celor în plan patrulatere, prevăzute şi cuarcade de susţinere a grătarului, construite cu deosebire pentru ars diferitele materiale deconstrucţie. Cunoaşterea olăritului, principalul meşteşug practicat în această perioadă, prezintă o dublăimportanţă, ne dă posibilitatea de a cunoaşte mai îndeaproape viaţa comunităţilor şi caracterulsocietăţii daco-romane din secolele II-III, dar şi a celei din secolele IV-V, pe de altă parte ele îngăduieurmărirea specificului acestui vechi meşteşug.

Pentru fiecare punct s-a precizat: numărul de cuptoare a, b...; tipul, cu două cameresuprapuse, planul circular sau oval, sistemul de construcţie al focarului prevăzut fie cu stâlp central,fie cu perete median, grătarul sau placa perforată şi camera de ardere a vaselor, gura de alimentarea focarului şi specificul încăperii olarului necesară pentru punerea în funcţiune a instalaţiilor şi s-ausubliniat particularităţile fiecărei amenajări. De asemenea, s-a dat inventarul ceramic – eventualaconservare a şarjei, uneltele păstrate şi s-au reluat analogiile la care s-a raportat fiecare descoperire.

86

Anexe / Annexes

Anexa I. Gropi de ars ceramica / Annexe I. Pits for firing ceramics

Secolele I a.Hr. - I. p.Hr.1. Arpaşu de Sus - Cetăţuia, com. ~, jud. Sibiu,

secolele I a.Hr. -I. p.Hr., săpături arheologicerealizate de M. Macrea, în 1955.

Fig. 1. Arpaşu de Sus - Cetăţuia, profilul gropii nr. 2 de arsceramica. Legenda: 1 humus; 2 pământ brun-cenuşiu - stratde cultură antic; 3 sol viu; 4-5 argilă cenuşie şi gălbuie,lipitură; 6-7 chirpic, cărbune - umplutură; 8 strat dealuviuni, pietriş; 9 piatră; 10 lemn putrezit (apud M.Macrea 1957, fig. 29).

Profile of pit no. 2 for firing ceramics. Key: 1 humus; 2brown-grayish soil - antique culture layer; 3 living soil; 4-5grayish and yellowish clay, adobe and wattle; 6-7 adobe,coal - filling; 8 layer of alluviums, gravel; 9 stone; 10putrefied wood (apud M. Macrea 1957, fig. 29).

Aşezarea dacică se află pe una dintre căile antice de trecere spre Transilvania, în apropierea comunei, lacirca 600 m altitudine, la confluenţa râului Arpaşu Mare cu pârâul Plăvaia, nu departe de valea Oltului(M. Macrea, I. Glodariu 1976).Groapa nr. 2 descoperită în secţiunea I (ø=1,5 m; h=1,16 m), de forma unor trunchiuri de conunite la deschiderile mici, cu pereţii arşi de foc (fig. 1).

Fig. 2. Arpaşu de Sus - Cetăţuia. 1-2 Unelte pentru modelarea ceramicii(apud M. Macrea 1957, fig. 24/1, 5).

1-2 Tools for modeling the pottery (apud M. Macrea 1957, fig. 24/1, 5).

La baza nivelului antic se găseau două deschideri laterale, de acces la groapa alăturată, în ele cu multăcenuşă şi cărbune, pietre, chirpic şi ceramică (M. Macrea 1957, p. 146-147, fig. 21-22; I. H. Crişan 1967,p. 116-117, fig. 3).

Anexa I. Gropi de ars ceramica / Annexe I. Pits for firing ceramics 87

Inventar. “Ceramica - după M. Macrea - se lucra, în parte cel puţin, chiar în aşezare”, după cumdovedesc uneltele pentru finisat ceramica (fig. 2), descoperite aici (1957, p. 148, fig. 24/1, 5).1st century BC-1st century AD

Arpaşu de Sus - Cetăţuia, commune within Sibiu county, 1st century BC-1st century AD, archaeological excavations carried out by Macrea, in 1955. The Dacian site is situated on one of the ancient passage ways towards Transylvania, near the commune,at the altitude of circa 600 m, at the confluence of river Arpaşu Mare to the runlet Plăvaia, not far fromthe Valley of River Olt (M. Macrea, I. Glodariu 1976).Pit no. 2 discovered in section 1 (ø=1,5 m; h=1,16 m), having the shape of truncated cones trunks withthe smaller openings united, and the walls fired (fig. 1). At the basis of the ancient level, there were two lateral openings, providing access to the nearby pit,containing a lot of ash and coal, stones, adobe and ceramics (M. Macrea 1957, p. 146-147, fig. 21-22; I.H. Crişan 1967, p. 116-117, fig. 3). Inventory. The pottery – according to M. Macrea – was prepared, at least partly, on the very site, asproven by the polishers discovered there (fig. 2) (1957, p. 148, fig. 24/1, 5).

Secolul al III-lea a.Hr.2. Poiana - Cetate, jud. Galaţi, secolul al III-lea a.Hr, cercetări arheologice R. Vulpe şi colaboratori.

Groapă cu resturi de vatră (R. Vulpe et alii 1951, p. 181 şi urm.; Idem 1957, p. 143 şi urm.).

3rd century BCPoiana - Cetate, Galaţi county, 3rd century BC, archaeological researches R. Vulpe and collaborators.

Groapă cu resturi de vatră (R. Vulpe et alii 1951, p. 181 et sq.; Idem 1957, p. 143 et sq.).

Secolele I-II p.Hr.3. Dumbrava - Căprărie, com. Ciurea, jud. Iaşi, secolele I-II, cercetări arheologice S. Sanie, Ş. Sanie, 1968-

1976.În aşezarea de la dacică de la Dumbrava, cercetările arheologice au dus la descoperirea unei gropi “încare au fost arse oale lucrate cu mâna” (1973, p. 90).Gropi ce au în inventar fragmente de crustă de vatră, bucăţi de lipitură de la carcasa unor cuptoare, pietrede râu arse ce proveneau de la baza vetrelor, cărbuni şi cenuşă, dar foarte puţină ceramică (Gh. Bichir1973a, p. 136).

1rd–2th centuriesDumbrava - Căprărie, Ciurea commune, Iaşi county, 1st–2nd centuries, archaeological researches S. Sanie,

Ş. Sanie, 1968-1976.In the eastern-Carpathian area, in the site of Dumbrava, the archaeological researches revealed “a pit inwhich hand-made jars were burnt” (1973, p. 90).Pits whose inventory contains fragments of hearth crust, pieces of adobe and wattle from the casing ofkilns, fired river stones from the basis of hearths, coal and ash, but very scarce ceramics (Gh. Bichir1973a, p. 136).

Secolele II-III p.Hr.4. Poiana - Varniţă, Dulceşti, jud. Neamţ, secolele II-III, săpături realizate de Gh. Bichir.

De aici au fost menţionate câteva gropi, cu forme diferite.Groapa 7 (ø=1,45; h=1,90 m).Groapa 11, de formă cilindrică (ø=1,35; h=1,90 m), dar micşorată spre partea superioară (Gh. Bichir 1973a, p. 136, pl. CL/1). Groapa 16, tronconică (ømaxim=1,50; øminim =1,20; h=1,40 m).Groapa 52, cilindrică (ø=1,10; h=1,55 m).Groapa 64, în formă de butoi (ø=1,70; h=1,40 m) (Idem 1973a, p. 136).

2rd–3th centuriesPoiana - Varniţă, Dulceşti, Neamţ county, excavations carried out by Gh. Bichir, 2rd–3th centuries.

Few pits of various shapes were discovered here.


Pit 7 (ø=1,45; h=1,90 m).Pit 11, of cylindrical shape (ø=1,35; h=1,90 m), but smaller in the upper part (Gh. Bichir 1973a, p. 136,pl. CL/1).Pit 16, truncated cone (ømaximal =1,50; øminimal=1,20 m; h=1,40 m).Pit 52, cylindrical (ø=1,10; h=1,55 m).Pit 64, barrel-shaped (ø=1,70; h=1,40 m) (Idem 1973a, p. 136).

Secolul al IV-lea p.Hr.5. Bârlad - Valea Seacă, municipiul Bârlad, jud. Vaslui, secolul al IV-lea, săpături arheologice realizate de

Vasile Palade. Într-o groapă oval alungită (ø=1,90 x 1,15), adâncită la - 1,95 m (- 1,20 m de la nivelul antic de calcare),cu baza uşor albiată, în jumătatea de est cu o vatră puternic zgurificată (85 x 50 m), pe care se afla unstrat de cenuşă (h=3 cm) şi în aceea de vest din lut şi cărbune, bine bătătorită, prin călcări repetate. Deasemenea, cu pereţii gropii arşi (h=40 cm) (V. Palade 2004, p. 158-159). Groapă situată către marginea de nord a aşezării, importantă pentru cunoaşterea meşteşugului olăritului.În aceasta au fost aruncate bucăţi din grătarul refăcut al unui cuptor de ars oale. Inventar. Totodată, în ea se găseau şi cantităţi impresionante de fragmente ceramice numai de la vaselucrate la roată, din pastă cenuşie, fină şi zgrunţuroasă, rebutate în timpul arderii. Ele făceau parte dintoate tipurile cunoscute pentru această cultură în sudul Moldovei (Ibidem, p. 172). Predomină, între forme - străchinile, castroanele cu buza dreaptă, oalele şi cănile. Specificul acesteia,cum subliniază autorul cercetărilor, este "întru-totul identic” cu recipientele lucrate la roată din pastă finăşi zgrunţuroasă care provin în aşezare şi cu acelea din inventarul mormintelor din necropola ce ţinea deaceastă silişte (Ibidem, p. 172).

4th century ADBârlad - Valea Seacă, city of Bârlad, Vaslui county, 4th century, archaeological excavations carried out by

Vasile Palade. In an oval oblong pit (ø=1,90 x 1,15), dug out to - 1,95 m (- 1,20 m from the ancient treading layer), withthe slightly bedded basis, in the eastern half with a very scaly hearth (85 x 50 m), on which there was alayer of ash (h=3 cm) and the western one of clay and coal, well trod, by repeated treading. Also withfired walls of the pit (h=40 cm) (V. Palade 2004, p. 158-159). Pit situated toward the northern border of the settlement, important for the knowledge of the potterycraftsmanship. Pieces of the perforated plated of a remade kiln for firing pots were thrown in here.Inventory. At the same time, it also contained impressive quantities of shards only from wheel-madepots, out of a grayish fine and ragged paste, rebutted during firing. They illustrated all the types knownfor this culture in the south of Moldavia. As for the shapes, there predominate the terrines, bowls with the straight rim, jars and mugs. Itsspecificity, as pointed out by the author of the researches, is "fully identical” to the recipients made withthe wheel out of fine and ragged paste, found in the site and those belonging to the inventory of thetombs of the necropolis of the settlement (Ibidem, p. 172).

89

Anexa II. Cuptoare de olărie cu o cameră / Annexe II. One-chamber kilns for firing ceramics Secolele II-III

1. Văleni - La Moară = La Morişcă, jud. Bacău, secolele II-III, săpături arheologice realizate de VasileUrsache.În aşezarea datată în secolele II-III de la Văleni s-au descoperit cuptoare cu vetrele arse puternic, la maritemperaturi, ceea ce nu exclude folosirea lor şi pentru ars ceramica modelată cu mâna (1968, p. 117, fig.5/2).

Văleni - La Moară = La Morişcă, Bacău county, 2rd–3th centuries, archaeological excavations made byVasile Ursache.In the site of Văleni dated to the 2rd and 3th centuries there were uncovered two kilns with hearthsstrongly burnt, at high temperature values, which does not exclude their usage also for hand-shapedceramics (1968, p. 117, fig. 5/2).

2. Biharea - Grădina CAP Baraj, jud. Satu Mare, la nord de cetatea de pământ, comună situată la circa 12km nord-vest de Oradea, jud. Bihor, secolele II-III, săpături S. Dumitraşcu. La Biharea, în locuirea dinperioada romană, spre est de încăperea de deservire a atelierului de olărit, prevăzut cu trei cuptoare de arsceramica şi o încăperea de deservire, s-a descoperit un cuptor fără grătar.Cuptorul de formă cilindrică, dar cu pereţii arcuiţi, era alcătuit numai din camera de ardere acombustibilului şi a vaselor, care s-a săpat în lutul galben. În faţă era prevăzut cu o prispă pentruprotejarea gurii de alimentare.Încăperea de deservire, în ea se mai aflau numeroase fragmente ceramice (S. Dumitraşcu 1979, p. 303).

Biharea - Grădina CAP Baraj, Satu Mare county, to the north of the earth fortress, commune situated atabout 12 km north-west of Oradea, Bihor county, 2rd–3th centuries, archaeological excavations made byS. Dumitraşcu. In Biharea, during the habitation dated to the Roman period, to the east of the feedingchamber of the pottery workshop, with three pottery kilns and one feeding chamber, there was found akiln without plate.The kiln was cylindrical, but with curved walls, made only of the chamber for the firing of fuel andceramics, which was dug within the yellow clay. In front, there was also a threshold for the protection ofthe feeding opening.The feeding chamber contained numerous ceramic fragments (S. Dumitraşcu 1979, p. 303).

Secolul al III-lea3. Bălteni - Gârla Strâmbu, com. C. A. Rosetti, jud. Buzău, secolul al III-lea, săpături arheologice realizate

de I. T. Dragomir, în 1958. Cuptorul s-a semnalat în partea de sud-vest a aşezării, pe o lutărie actuala, în apropiere de GârlaStrâmbu, pe S11, lângă bordeiul V şi era din tipul cu o singură cameră de ardere şi a combustibilului şi avaselor, în plan semicirculară şi cu bolta păstrată pe o înălţime de 10-15 cm. S-a construit din lut simplu,ars la roşu-cărămiziu şi avea două vetre suprapuse, ultima la adâncimea de 80 cm faţă de nivelul actualde călcare. Probabil s-a realizat pe un altul mai vechi. Era un cuptor gospodăresc, dar care a fost folosit şiîn alte scopuri, probabil şi pentru ars ceramica modelată cu mâna, cum indică arderea vetrei acestuia lamari temperaturi, până la zgurificare (I. T. Dragomir 1962, p. 12, fig. 1).

Bălteni - Gârla Strâmbu, commune C. A. Rosetti, Buzău county, 3rd century, archaeological excavationscarried out by I. T. Dragomir, in 1958. The kiln was identified in the southwestern side of the settlement, on a nowadays clay quarry, near GârlaStrâmbu, on S11, near hut V. It had one firing chamber for both fuel and pots, with a half-circular planand the vault preserved for an about 10-15 cm height. It was made of simple clay, fired until it turned


brick red and it had two overlapped hearths, the last one at the depth of 80 cm in relation to the currenttreading layer. Probably it was built on top of a former older one. It was a domestic kiln, but it was used in other purposes as well, probably also for firing hand-modeledceramics, as it is indicated by the firing of the hearth at very high temperature values, until it becomesscaly (I. T. Dragomir 1962, p. 12, fig. 1).

Secolul al IV-lea4. Voetin - La curte, jud. Vrancea, secolul al IV-lea, săpături arheologice realizate de Anton Paragină şi

Victor Bobi (fig. 3).Pe dreapta pârâului Coţatcu, la aproximativ 200 m nord-vest de satul Voetin, com. Sihlea, în aşezarea dinsecolul al IV-lea s-a descoperit un cuptor cu o singură cameră (ø=1,50 m).Cam era de foc s-a săpat în pământul viu, cu vatra nu prea adâncă de la nivelul antic de călcare (h=15cm) şi era bine conservată şi arsă puternic, cu partea superioară boltită înalt şi cu deschiderea de evacuarea focului în extremitatea de nord-vest. Gura de foc, mult prelungită spre exterior, s-a orientat spre sud, probabil aici se ardea combustibilul. Şicamera de foc şi de ardere a vaselor cât şi gura de alimentare au fost acoperite cu un strat de lutuială maigros, puternic ars în urma unor repetate folosiri (A. Paragină, V. Bobi 1983, fig. 12/1, 2; 15).Camera de alimentare a fost tăiată de o vatră amenajată după dezafectarea cuptorului, se afla spre sud şinu avea dimensiuni prea mari. Particularităţi: cuptorul avea încăperea de acces mică, de aici se realiza şi alimentarea cu lemne; uşoaraprelungire a gurii de foc, permitea ardea combustibilului aici.Inventar: în camera de alimentare se aflau baze de amfore romane, de asemena, părţi de vase modelate laroată din pastă fină sau zgrunţuroasă, de culoare cenuşie, specifice arealului culturii Sântana de Mureş şiceramică lucrată cu mâna, foarte friabilă, de culoare brun-castanie (Ibidem, p. 15, fig. 15).

Fig. 3. Voetin - La curte.Cuptor, secolul al IV-lea.Legenda: 1 sol vegetal; 2-3pământ cenuşiu; 4 cu arsură; 5pământ galben-deschis; 6vatră cuptor a; 7 oase,ceramică (apud A. Paragină,V. Bobi 1983, fig. 15).Kiln, 4th century. Key: 1vegetal soil; 2-3 light and darkgrayish soil; 4 soil with burntremains; 5 light yellowishsoil; 6 the hearth of the kiln; 7bones, ceramics (apud A.Paragină, V. Bobi 1983, fig.15).

Voetin - La curte, Vrancea county, 4th century, archaeological excavations carried out by Anton Paraginăand Victor Bobi (fig. 3).On the right side of runlet Coţatcu, at about 200 m northwest of Voetin village, commune Sihlea, in the 4th century settlement, there was discovered a one-chamber kiln (ø=1,50 m).The firing chamber was dug out in the living soil, with the well preserved hearth (h=15 cm) stronglyburnt, with the upper part highly vaulted and a fire evacuation opening in the northwest extremity. The firing chamber opening, much extended towards the exterior, was oriented to the south, probablywhere the fuel was burnt. The firing chamber and the one used for firing the pots as well as the feedingopening were covered with a thicker layer of clay, considerably burnt following repeated usages (A.Paragină, V. Bobi 1983, fig. 12/1, 2; 15).The feeding chamber was cut by a hearth created after the kiln stopped being used. It was towards thesouth and had small dimensions (fig. 3).

Anexa II. Cuptoare cu o cameră / Annexe II. One-chamber kilns 91

Particularities: the kiln has a small access chamber, wherefrom it was fed with wood; the slightextension of the fire opening allowed its burning down there.Inventory: in the feeding chamber there were bases of Roman amphora, parts of wheel modeled potsmade of grayish fine or rough paste, specific to the area of Sântana de Mureş culture and brownish veryfriable hand-made ceramics (A. Paragină, V. Bobi 1983, p. 15, fig. 15).

5. Cavadineşti - Râpa Glodului, jud. Galaţi, I. T. Dragomir, în săpăturile din 1957 şi 1958, din aşezareadatată în secolele III-IV (1959, p. 453 şi urm.), a degajat vetrele circulare a patru cuptoare (fig. 4).

Fig. 4. Cavadineşti - RâpaGlodului, planul săpăturilor desalvare (apud I. T. Dragomir1959, fig. 1 / 1957-1958).

Plan of the salvageexcavations (apud I. T.Dragomir 1959, fig. 1 / 1957-1958).

Trei se aflau în caseta trasată în extremitatea nord-vestică a şanţului III şi unul în caseta din capătul sud-vestic al şanţului II, la -1,80 m.Cuptoarele săpate în pământ, probabil prin boltire, au vetrele puternic arse, de culoare cărămizie-roşcată.Resturile acestora prezintă un aspect sfărâmicios, specific arderilor produse la temperaturi mai mari.Deasupra vetrelor şi în preajma cuptoarelor erau şi câţiva bolovani mari, se crede că au fost aduşi de petalvegul apei Glodariului. Inventar. La Cavadineşti - Râpa Glodului s-au descoperit şi câţiva suporţi fragmentari, asemănători cuacei colaci de lut ars, frecvent întâlniţi în aşezarea dacică târzie de la Bălteni - Gârla Strâmbu, folosiţi şipentru susţinut vasele pe vatră (I. T. Dragomir 1961, p. 158). De asemenea, s-au găsit şi numeroasefragmente ceramice, între care şi trei oale specifice pentru complexul Sântana de Mureş – Cerneahov,datate la sfârşitul secolului al III-lea şi în secolul al IV-lea p.Hr. (Ibidem, p. 159-160, fig. 7/1-3).

Cavadineşti - Râpa Glodului, Galaţi county, I. T. Dragomir, in the excavations of 1957 and 1958, of thesettlement dated to the 3rd–4th centuries (1959, p. 453 et sq.), revealed the circular hearths of four kilns.Three were in the cassette drawn in the northwestern extremity of ditch III and one in the cassette towardthe southwestern end of ditch II, at -1,80 m (fig. 4). The Kilns dug in the soil, probably by vaulting, were strongly burnt, and their color was reddish-brick.Their remains show a powdery aspect, specific to the firing taking place at high temperature values.Above the hearths and around the kilns there were also several large boulders, it is believed they werebrought from the river of Glodari. Inventory. At Cavadineşti - Râpa Glodului there were found other fragmentary supports, similar to thosetorsades of fired clay, frequently found in the late Dacian site of Bălteni - Gârla Strâmbu, also used forsustaining the pots on the hearth (I. T. Dragomir 1961, p. 158).Numerous other ceramic fragments were also found, and among them three pots of the types of recipientsspecific to the Sântana de Mureş – Cerneahov complex, dated to the end of the 3rd century and during the


4th century AD (I. T. Dragomir 1961, p. 159-160, fig. 7/1-3).

6. Iaşi - Nicolina, jud. Iaşi, sfârşitul secolului V şi prima jumătate a secolului VI, staţiune cercetatăsistematic de Ion Ioniţă (fig. 5).Cuptorul 3, de olărie cu o singură cameră, andosată la locuinţa C8, orientată cu faţa spre sud, cu vatraconstruită din fragmente ceramice şi lut şi datat la sfârşitul secolului al V-lea şi prima jumătate asecolului al VI-lea. A fost descoperit de I. Ioniţă, în sectorul C al aşezării de la Nicolina, unde aufuncţionat ateliere de olărie în toate etapele de existenţă (fig. 5). Datare. S-a considerat drept varianta D a cuptoarelor de la Iaşi, singura cu o cameră şi s-a datat cătresfârşitul secolului al IV-lea şi începutul celui următor (1985, p. 34, fig. 2 b). Pornind de la o diagramă întocmită în funcţie de toate caracteristicile complexelor de locuire, cuptorul s-a încadrat în a doua fază de locuire, conform ordonării lor cronologice. Faza mai nouă se caracterizează prin schimbarea vechilor serii tipologice ale ceramicii, cupredominarea celor lucrate cu mâna.

Fig. 5. Iaşi - Nicolina. Cuptor de olărie cuo cameră. Legenda: sol, 1 vegetal, 2-3negricios şi cenuşos, 4-5 cafeniu şi galben;6 vatra; 7 pietre (apud I. Ioniţă 1985, fig.2b).

One-chamber pottery kiln. Key: soil 1vegetal, 2-3 blackish and grayish, 4-5brownish and yellow; 6 hearth; 7 stones(apud I. Ioniţă 1985, fig. 2b).

Astfel locuinţa C3 din faza II suprapune parţial cuptorul de olărie C3 din faza I (Ibidem, p. 45-46, tabel 4).În această fază se reduce şi capacitatea cuptoarelor şi datorită micşorării dimensiunilor vaselor, deşiformele continuă pe cele din etapa anterioară (Ibidem, p. 47).

Iaşi - Nicolina, Iaşi county, 4th–5th centuries AD, settlement systematically studied by Ion Ioniţă.One-chamber pottery kiln, abutted to dwelling C8, face to the south, with the hearth made of sherds andclay. It was discovered by I. Ioniţă, in sector C of the settlement of Nicolina, where pottery workshopsfunctioned during all its phases of existence (fig. 5). Dating. It was considered as variant D of the one-chamber kilns and it was dated to the end of the 4th

century and beginning of the 5th (1985, p. 34, fig. 2 b). Starting from a diagram prepared pending on allthe dwelling complexes, the kiln was included in the second dwelling phase, in accordance with theirchronological ordering. The newer phase is characterized by the change of the old typological series ofpottery, with the prevalence of the hand-made one. Thus, dwelling C3 of phase II partly overlaps thepottery kiln C3 of phase I (Ibidem, p. 45-46, tablee 4). It was during this phase that the capacity of thekilns was reduced also due to the dimensions of the pots, although the shapes continue those of the previous phase (Ibidem, p. 47).

93

Anexa III. Cuptoare contemporane de ars ceramicaI. H. Crişan a stabilit apropieri şi cu instalaţiile moderne de ars ceramica de la Marginea. Gropile de

ars ceramică de aici, prevăzute fiecare cu o încăpere de acces laterală, se săpau ades aproape de casă, încurtea olarului iar după un anumit număr de utilizări se astupau cu multă cenuşă, rămasă de la arderilerepetate, cu părţile de vase care acopereau hornul în timpul funcţionării, cu pământul ce se scotea din ele saucu alte resturi menajere (1967, p. 3).

Marginea - cuptoare contemporane de ars ceramica, jud. Suceava (fig. 6). În centrele de olari, precum cel dela Marginea, se folosesc instalaţii pentru ars ceramică cu o singură cameră, amenajate în gropi (I. H.Crişan 1967, p. 117). Pentru construirea acestui tip de cuptoare se săpa o groapă de forma unui trunchi decon cu vârful în sus (øgură/bază=90/1,5 cm). Vasele erau clădite în interiorul primei gropi în aşa fel încâtflacăra să fie dirijată printre ele, să aibă tragere. După ce se umplea groapa cu vase, la suprafaţa solului seastupa cu părţi de vase, printre care ieşea fumul şi flacăra. Alături de groapa cuptorului, la gura acestuiaşi în faţa praefurnium-ului, s-a săpat o mică încăpere necesară accesului la cuptor. Din această groapălaterală se aprindea şi se întreţinea focul cu beţe subţiri şi uscate de brad, care dădeau un foc iute şiputernic. Când vasele erau pătrunse de foc şi căpătau o culoare roşie incandescentă, gura gropiiprincipale cât şi comunicaţia dintre cele două gropi se acoperea cu lut umed. Arderea continua fărăoxigen iar vasele căpătau o culoare neagră (I. H. Crişan 1967, p. 3).

Fig. 6. Marginea. Profilul unei gropi de ars vase. Legenda: A perete de lut cruţat; B interiorul tronconic; C gura defoc; D scânduri de susţinere; E panta de acces spre gura de foc (apud Fl. B. Florescu 1958, p. 15, fig. 7).

The profile of a pottery firing pit. Key: A spared clay wall; B conical interior; C fire opening; D sustainingplanks; E access slope towards the fire opening (apud Fl. B. Florescu 1958, p. 15, fig. 7).

Annexe III. Contemporary Pottery Kilns

I. H. Crişan established similarities to the modern installations for firing ceramics such as the one ofMarginea. The pits of firing ceramics down there, equipped each with a side access chamber, werefrequently dug close to the house, in the yard of the potter’s household, and after a certain number ofusage they were filled up with a lot of ash, left from the repeated burning, with the parts of pots whichwere covering the chimney during the functioning, with the earth taken out of them or with otherdomestic remains (1967, p. 3).

Marginea – contemporary pottery kilns, Suceava county. In the pottery centers, such as those of Marginea,one chamber installations for firing ceramics are being arranged in pits (Ibidem, p. 117). For theconstruction of such type of kilns a up-pointed conical pit was dug (ømouth/base=90; 1,5 cm). The hearthswere made within a first pit so that the flame would be directed between them, so that they can assure thehot air flow. After the pit was filled with pots, at the surface of the soil it was filled with sherds, andamong them the smoke and the flame would come out. By the pit of the kiln, at its mouth and in front ofthe praefurnium for the fire, a chamber for providing access to the kiln was dug out (fig. 6). From thislateral pit, the fire was started with thin and dry fir wood sticks, which produced a strong and fast fire.When the pots were penetrated by the fire and they would get an incandescent red color, the mouth of themain pit and the communication between the two pits was covered with moist clay. The firing continuedwithout oxygen and the pots were turned black (Ibidem, p. 3).

94

Anexa/Anexe IV. Ateliere şi cuptoare de ars ceramică cu două cameresuprapuse, secolele III a.Hr.-I p.Hr. / Workshops and pottery firingkilns with two overlapped chambers, 3rd century BC–1th century AD

Judeţul Galaţi / Galaţi County1. Poiana - Cetate, com. Nicoreşti, jud. Galaţi, sec. III a.Hr.,

importantă staţiune pluristratigrafică situată în apropiere deTecuci, aşezare geto-dacică, identificată cu Piroboridava, săpăturiRadu Vulpe, Ecaterina Vulpe şi colaboratori.

Fig. 7. Poiana - Cetate. Cuptor dacic, săpături R. Vulpe şi colaboratori(apud Gh. Iordache 1996, fig. 10/II).

Dacian kiln, excavations by R. Vulpe and the collaborators (apud Gh.Iordache 1996, fig. 10/II).

Staţiunea se situează pe terasa înaltă a Siretului, după Ptolemeupe malul stâng, în apropiere de Tecuci, în provincia Moesia Inferior (R. Vulpe, Ec. Vulpe 1933, p. 253 şiurm.; Gh. Bichir 1973a, p. 59; M. Comşa 1985, p. 171, nota 2; Al. Vulpe, C. Preda, Gh. Bichir 2000, p.335). Cuptor, de formă tronconică, datat în nivelul de locuire din sec I-II p.Chr, descoperit aproape întreg. Erade tipul cu două camere, cu perete median reprezentat de o lespede de piatră pe care se sprijinea grătarul(R. Vulpe 1950, 1, p. 50). Camera de foc avea o înălţime de 0,38 m (R. Vulpe, S. Teodor 2003, p. 32). Încuptor erau rămase fragmente de vase lucrate la roată, cenuşii iar stratigrafic se afla în stratulcorespunzător nivelului V, astfel că a fost datat între începutul sec. I şi jumătatea sec. II p.Chr (fig. 7). Se datează între secolele IV a.Chr. - I p.Chr., şi cunoaşte şase niveluri de locuirem, "Formele ceramicespecifice civilizaţiei geto-dacice, raportate la diversele niveluri constituie o imagine excelentă a evoluţieiolăriei pe parcursul diferitelor faze ale La Tène-ului dacic" (R. Vulpe, C. Preda, Gh. Bichir 2000, p. 335).Cuptorul de olărie s-a surprins în suprafaţa H, nivelul II2, este de formă conică şi se adânceşte la 1,30 m.Focăria s-a amenajat în pământul nederanjat şi prezintă o formă uşor tronconică (h=0,38 m), prevăzutăcu perete median (h=43 cm; l=18 cm). Pe acesta şi pe un gardin se sprijinea grătarul circular, pe "olespede verticală din marnă arsă", un perete median care separă cele două camere (R. Vulpe et alii 1951,p. 203; vezi şi 1950, p. 50). Descrierea prezintă un cuptor tronconic cu grătar orizontal sprijinit pe unperete median (E. Comşa 1985, p. 171, nota 2; Gh. Bichir 1966, p. 504). Camera de ardere a vaselor eraparţial deteriorată (h=75 cm) (R. Vulpe 1950, p. 50; Idem, 1960, p. 247; Fl. B. Florescu 1965, p. 143; Gh.Bichir 1973, p. 60; Gh. Iordache 1996, p. 33, fig. 10/II; R. Vulpe, S. Teodor 2003, p. 32). Inventar. Modelarea vaselor pe loc s-a argumentat şi prin prezenţa "polisoarele de lut, unelte ce serveaula lustruitul vaselor, au fost găsite din belsug în toate să păturile de la Poiana, la diferite niveluri" (R.Vulpe et alii 1951, p. 203). În cuptor erau rămase fragmente de vase lucrate la roată, cenuşii, ”Vasecenuşii cu pasta fină, densă, impermeabilă, dar casabile aproape ca sticla la diferenţele de temperatură

Anexa/Anexe IV. Cuptoare cu două camere, sec. III a.Hr.-I p.Hr. / Pottery firing kilns with two chambers, 3rd century BC–1th

century AD 95

brusce” (R. Vulpe et alii 1951, p. 203). Vasele sparte erau reparate cu plumb, folosindu-se un procedeucunoscut de olarii greco-romani, cum sugerează prezenţa unui picior de vas mic cenuşiu de tehnicăsuperioară indigenă, prezentând o sudură făcută cu acest metal. Din săpături provine o placă de plumb,probabil păstrată pentru realizarea unor astfel de reparaţii (Ibidem). După R. Vulpe, în zona Poiana,vechii locuitori ai acesteia "De la grecii localnici importă şi tehnica olăriei făcută la roată, tehnica pe careşi-o însuşesc cu multă amabilitate. Vasele cenuşii indigene de tehnică superioară nu rămân cu nimic maiprejos faţă de cele greco-romane din punctul de vedere al solidităţii şi acurateţei şi numai cu puţin dinpunctul de vedere al fineţei" (Ibidem, fig. 19-20/1). După R. Vulpe, multe dintre formele ceramicii greco-romane au fost imitate de olarii localnici (Ibidem).

Poiana - Cetate, Nicoreşti commune, Galaţi county, 3rd century BC, Geto-Dacian site, identified withPiroboridava, excavations by Radu and Ecaterina Vulpe and the collaborators.The site is situated on the high terrace of Siret, according to Ptolemy on the left bank, near Tecuci, in theprovince Moesia Inferior (R. Vulpe, Ec. Vulpe 1933, p. 253et sq.; Gh. Bichir 1973a, p. 59; 1973b, p.103; M. Comşa 1985, p. 171, note 2; Al. Vulpe, C. Preda, Gh. Bichir 2000, p. 335). It is dated between4th century BC – 1st century AD, and has six levels of habitation, "The ceramic shapes specific to theGeto-Dacian period, reported to the various levels, represent an excellent image of the evolution ofpottery during the various phases of the Dacian La Tène" (Al. Vulpe, C. Preda, Gh. Bichir 2000, p. 335).The kiln is of the period before the Roman conquest R. Vulpe and collaborators (O. Floca, Şt. Ferenczi,L. Mărghitan 1970, p. 93, note 131; Gh. Bichir 1966, p. 504).The kiln for firing pottery was identified in surface H, at level II2, its shape is conical and deepens downto - 1,30 m. The perforated plate is supported on a "vertical slab of fired marl", on a median wallseparating the two chambers (R. Vulpe et alii 1951, p. 203; see also 1950, p. 50).The description presents a conical kiln with horizontal plate supported on a median wall (M. Comşa1985, p. 171, note 2). The pots were shaped on the spot as sustained also by the "clay polishers, tools thatserved at polishing the vessels, found in a large number in all the excavations of Poiana, at variouslevels" (R. Vulpe et alii 1951, p. 203). According to R. Vulpe, in the area of Poiana, the old inhabitantsof this area "also imported from the Greek inhabitants the wheel-based technique of pottery making,which they kindly appropriate. The indigenous grayish pots of upper technique are equally qualitative asthe Greek-Roman ones, in terms of solidity and accuracy and not less from the point of view of fineness"(Ibidem, fig. 19-20/1). According to R. Vulpe, many of the shapes of the Greek-Roman ceramics wereimitated by the local potters (Ibidem). Inventory: the grayish pots made of fine thick waterproof paste, but almost as breakable as glass atsudden differences of temperature values " (R. Vulpe et alii 1951, p. 203). The broken pots were repairedwith lead, using a procedure known by the Greek-Roman potters, as suggested by the presence of a smallgreyish pot made in the upper indigenous technique, presenting a welding done with this metal. Theexcavations also resulted in a piece of lead, probably preserved for carrying out such repairing works (R.Vulpe et alii 1951, p. 203).

2. Tomeşti, jud. Iaşi, sec. III-II a.Hr., perioada geto-dacică, semnalare V. Chirica, M. Tănăsachi 1985.În cercetările de suprafaţă întreprinse în preajma municipiului Iaşi, între urmele de locuire specifice secolelor III-II a.Hr., s-a menţionat şi un cuptor în preajmă cu fragmente ceramice getice, bastarne şiamfore greceşti (V. Chirica, M. Tănăsachi 1985, p. 406).

Tomeşti, Iaşi county, 3rd–2th centuries BC, Geto-Dacian periodThe kiln for firing pottery was identified, specific to the Geto-Dacian period (V. Chirica, M. Tănăsachi1985, p. 406).

Judeţul Vrancea / Vrancea county 3. Pădureni Jariştea - Piţigoi, jud. Vrancea, secolele I a.Hr.-I p.Hr., în urma unor cercetări de suprafaţă şi a

unui sondaj arheologic realizat de Victor Bobi, Ion Cernat (fig. 8-9).De menţionat că în apropiere au fost identificate şi urmele unei locuinţe din această perioadă. Cuptorul – o construcţie masivă de formă tronconică (h>1,6 m, iniţial avea probabil 2 m), din tipul celorcu două camere, s-a descoperit cu ocazia unor cercetări de suprafaţă întreprinse pe terasa superioarăstângă a văii Vărsătura Mare, în malul surpat, situată în partea de nord-est a satului Pădureni - Jariştea.


Fig. 7. Pădureni Jariştea - Piţigoi. Cuptor de ars ceramică (apud V. Bobi,I. Cerrnat 1991, fig. 1).

Pottery firing kiln (apud V. Bobi, I. Cerrnat 1991, fig. 1).

Deşi afectat de prăbuşirea marginii terasei pe care s-a construit, avea grătarul prăbuşit parţial, secţiuneatrasată a putut surprinde principalele detalii de construcţie (fig. 8-9).

Fig. 8. Pădureni Jariştea - Piţigoi. Profil.Legenda: 1 sol vegetal, 2-3 sol cenuşiu, galben,4 umplutură focar, 5 sol ars roşu, 6 grătar, 7perete median, 8 ceramică, 9 pietre, 10 pereteledin spate înainte de reamenajare, 11 feţuială, 12prundiş (apud V. Bobi, I. Cerrnat 1991, fig. 2).Profile. Key: 1 vegetal soil, 2-3 greyish andyellow soil, 4 filling of the firing chamber, 5 redfired soil, 6 plate, 7 median wall, 8 ceramics, 9stone, 10 back wall before rearrangement, 11clay rendering, 12 gravel (apud V. Bobi, I.Cerrnat 1991, fig. 2).

Camera de foc (ømaxim=1,75 m; h=0,75 m) are baza construită dintr-un strat de lut cu pleavă, cu o grosimede 5 cm, care suprapune un postament de pietre de râu de 10 cm, depus pe o fundaţie de prundiş (V.Bobi, I. Cerrnat 1991, p. 251). Mijlocul focarului se lărgeşte până la 0,90 m, îngustându-se la bazagrătarului iarăşi la 1,75 m, plus treapta pe care se sprijinea grătarul. Focarul era prevăzut cu un piloncentral de formă tronconică (h=75 cm; øbază=45 cm), realizat din pământ cruţat. O singură gură de foc(h=30 cm), de formă rectangulară cu colţurile rotunjite, mult îngroşată şi înălţată faţă de baza camerei defoc a cuptorului şi alungită spre groapa de acces, avea orientarea sud sud – vest (Ibidem, p. 351).Grătarul (h=20 cm) s-a sprijinit pe pilonul central şi pe o treaptă construită special în partea superioarăa peretelui camerei de foc, detaliu de construcţie ce particularizează această instalaţie. Iniţial s-a construitpe un postament de bârne de lemn pe care au fost fixaţi, când lutul era încă moale, capete de pari circularidispuşi vertical, pentru realizarea perforaţiilor de tiraj, după care a urmat arderea, păstrând în felul acestaurmele netede atât ale perforaţiilor cât şi ale bazei grătarului (V. Bobi, I. Cernat 1991, p. 352).Camera de ardere a vaselor, superioară, de ardere a vaselor (ø=1,60 m; h=0,60 m), avea parteasuperioară de aspect piriform, cu pereţii groşi până la 30 cm, din care spre 25 cm erau arşi la roşu.Analogii: cuptorul a fost apropiat de cel de la Ţifeşti - La Grigoreşti, din mediu carpic (S. Morintz, N.Harţuchi 1962, p. 525), de asemenea şi cu instalaţia de ars ceramica de la Dumbrăveni, dinmediu Sântana de Mureş (M. Comşa 1981, p. 89). Astfel, meşterii comunităţii geto-dace de aici au realizat o îmbinare ingenioasă a unor metode eficientede întărire a rezistenţei cuptorului (Ibidem p. 353).Groapa de acces se afla în partea dreaptă a gurii de foc.

Anexa/Anexe IV. Cuptoare cu două camere, sec. III a.Hr.-I p.Hr. / Pottery firing kilns with two chambers, 3rd century BC–1th

century AD 97

Fig. 9. Pădureni - Jariştea, secţiune prin cuptor (apud V. Bobi, I. Cernat 1991,fig. 3).

Cross section through the kiln (apud V. Bobi, I. Cerrnat 1991, fig.3).

Inventar: din pământul de umplutură a camerei superioare s-a adunat ceramică modelată din pastăgrosieră lucrată cu mâna şi din pastă fină lucrată la roată. Între forme predomină vaselor-borcan dediferite mărimi, de culoare cenuşie (Ibidem, 352, fig. 3/1-6), cu analogii în staţiunile La Tène III de peteritoriul judeţului Vrancea şi din alte staţiuni.

Pădureni Jariştea - Piţigoi, Vrancea county, 1st century BC-1st century AD, following surface researchesand an archeological sondage undertaken by Victor Bobi, Ion Cernat (fig. 7-8). Mention should be made that nearby there were also identified traces of dwellings of this period. The kiln – a massive construction of conical shape (h > 1,60 m, initially it probably was of 2 m), of thetype of kilns with two overlapped chambers, was discovered with the occasion of surface researchescarried out on the higher left terrace of the Vărsătura Mare valley, in the broken bank, situated on thenorth-east side of Pădureni – Jariştea village. Although it was affected by the collapsing of the border ofthe terrace on which it was built, it had the plate partly collapsed, the drawn section could identify themain construction details. The firing chamber (ømaximal=1,75 m; h=0,75 m) has the base made of a layer of clay with chaff, with thedepth of 5 cm, which is superposed to a socle of 10 cm river stones, laid on top of a gravel foundation (V.Bobi, I. Cernat 1991, p. 251). The middle part of the firing chamber increases up to 0,90 m, narrowing atthe base of the plate at 1,75 m, plus the step on which the plate was sustained. The firing chamber had aconical central post (h=75 cm; øbase=45 cm), made of spared earth. A single firing chamber (h=30 cm),rectangular with rounded corners, much thickened and heightened in relation to the base of the firingchamber of the kiln and extended toward the access pit, was south – west oriented (Ibidem, p. 351).The plate (h=20 cm) was supported on the post and on a step especially made in the upper part of thefiring chamber, construction details which particularize this installation. Initially it was built on a postmade of wooden beams, on which they were embedded when the clay was still soft, the ends of circularpoles vertically disposed, for creating the perforations for the plate flow, and after this the firingfollowed, thus preserving the polished traces both of the perforations and of the base of the plate, 20 cmhigh (V. Bobi, I. Cernat 1991, p. 352).Upper firing chamber for the pots (ø=1,60 m; h=0,60 m), its upper part was pear-shaped, with thickwalls up to 30 cm, out of which 25 cm were fired red (fig. 7-8).The access pit was to the right of the fire opening.Analogies: the kiln was compared to the one of Ţifeşti - La Grigoreşti, from a Carpian environment (S.Morintz, N. Harţuchi 1962, p. 525), and also to the ceramic firing installation of Dumbrăveni, from aSântana de Mureş environment (M. Comşa 1981, p. 89). Thus, the craftsmen of the Geto-Daciancommunity achieved an ingenuous combination of efficient methods for fortifying the resistance of thekiln (V. Bobi, I. Cernat 1991, p. 353).Inventory: from the filling earth of the upper chamber, there were gathered ceramic items made of a rawpaste, shaped either by hand or with the wheel. Among the shapes, there predominate the jar vessels ofvarious sizes, of grayish color (Ibidem, 352, fig. 3/1-6), with analogies in the La Tène III settlements onthe territory of Vrancea county and other settlements.

Judeţul Neamţ / Neamţ County4. Poiana - Silişte, com. Dulceşti, jud. Neamţ, săpături Gheorghe Bichir.


Staţiune specifică La Tène-ul geto-dacic, secolele I a.Hr. - I p.Hr., cultura carpică şi Sântana de Mureş.Importantă pentru stabilirea cronologiei interne a acestor ultime două culturi.Cuptor de ars vase (Al. Vulpe, C. Preda, Gh. Bichir 2000, p. 336), datat de M. Comşa în secolul I p.Hr.cu focarul - singurul păstrat, prevăzut pe mijloc cu un perete median. Nu s-au dat dimensiunile părţiipăstrate (1985, p. 171, nota 3). Inventar. În apropierea acestuia s-a găsit şi o monedă romană de bronz, emisă în timpul lui MarcusAntonius (32-31 a.Hr.) (Gh. Bichir 1973a, p. 57; Idem 1973b, p. 103).

Poiana - Silişte, Broşteanu, Dulceşti commune, Neamţ county, excavations by Gheorghe Bichir.Settlement specific to the Geto-Dacian La Tène, 1st century BC - 1st century AD, Carps and Sântana deMureş cultures. Important for establishing the internal chronology of these last two cultures (Al. Vulpe,C. Preda, Gh. Bichir 2000, p. 336).Potter firing kiln dated by M. Comşa to the 1st century AD with the firing chamber–-the only one of itskind preserved, having in the middle a median wall. The dimensions of the fragment preserved were notspecified (1985, p. 171, note 3). Inventory. Near it, a bronze Roman coin was found. It was issued during Marcus Antonius (32-31 BC)(Gh. Bichir 1973a, p. 57; Idem 1973b, p. 103).

5. Piatra Neamţ - Bâtca Doamnei, jud. Neamţ, sec. I a.Hr. - I p.Hr., săpături Constantin Matasă, I.Zamoşteanu şi M. Zamoşteanu (fig. 10).Cetăţuie La Tène – centru dacic întărit de tip oppidum (C. Preda 1994, p. 186), situat în marginea de vesta municipiului Piatra Neamţ, pe prelungirea dinspre nord a Muntelui Doamnei (Ibidem, p. 340, fig. 1). Peterasa 4 vest s-au descoperit resturile unui cuptor de olărie, săpat în pământ, din tipul cu două camere şiplacă perforată şi stâlp de susţinere. O parte din numeroasele gropi circulare de pe marginea teraseitrebuie să fi servit pentru scoaterea lutului (C. Matasă, I. Zamoşteanu, M. Zamoşteanu 1961, p. 340).Focarul cu stâlp central a fost făcut din pământ cruţat (Gh. Iordache 1996, p. 33).

Piatra Neamţ - Bâtca Doamnei, Neamţ county, 1st century BC - 1st century AD, excavations by ConstantinMatasă, I. Zamoşteanu and M. Zamoşteanu 1961, p. 340). La Tène fortress – fortified Dacian settlementof the oppidum type (C. Preda 1994, p. 186), situated in the western end of the city of Piatra Neamţ, inthe northern end of mount Muntele Doamnei (Ibidem, p. 340, fig. 1). On the 4th west terrace, there werediscovered the remains of a potter’s kiln hollowed from the natural soil. This kiln was of the typecharacterized by two chambers, a perforated plate and a sustaining pillar. Some of the numerous circularpots on the side of the terrace must have been used for clay extraction (fig. 10).The fire place with central pillar was made of spared natural soil (C. Matasă, I. Zamoşteanu, M.Zamoşteanu 1961, p. 340; Gh. Iordache 1996, p. 33).

Fig. 10. Piatra Neamţ - Bâtca Doamnei. Planul general al săpăturilor în cetăţuia getică, X cuptorul de ars ceramică(apud C. Matasă, I. Zamoşteanu, M. Zamoşteanu 1961, fig. 1).General plan of the excavations in the Dacian fortress. X The kiln for firing ceramic ware (apud C. Matasă, I.Zamoşteanu, M. Zamoşteanu 1961, fig. 1).

99

Anexa/Annexe V. Ateliere şi cuptoare de olărie cu două cameresuprapuse, secolele II-III / Workshops and pottery firing kilns with two overlapped chambers, 2rd-3th centuries AD Judeţul Buzău / Buzău County

1. Izvoru Dulce - Borcăniţa, com. Merei, jud.Buzău, cuptor din secolele II-III p.Chr.,locuiri din secolele II-IV p.Chr. săpăturiM. Constantinescu 1972 (fig. 11-14).

Fig. 11. Izvoru Dulce - Borcăniţa, descopeririarheologice. A. Descoperiri carpice în judeţulBuzău (apud M. Constantinescu 1978, fig. 1). Archeological finds. A. Carpic finds in BuzăuCounty (apud M. Constantinescu 1978, fig. 1).

Staţiunea, situată la periferia aşezării, limitată de Gârla Ciuciur şi Valea Seacă, ocupă o suprafaţă depeste 20 ha din extremitatea unui deal, înclinat de la nord la sud şi de la vest la est. Cuptorul (h=1,30-1,50 m), din tipul cu perete median şi două guri de foc, s-a construit pe malul înalt alGârlei Ciuciur, în apropierea surselor de apă şi a rezervelor de argilă. Pentru aceasta terenul s-a nivelat peo suprafaţă mai mare (M. Constantinescu 1978, p. 124, 127, fig. 1).Focarul, săpat în pământul viu, are pereţii uşor tronconici, cu deschiderea mare spre nivelul de călcare(ø=1,30 m; h=1,90 m) şi cu vatra uşor înclinată spre gurile canalelor de foc. Era împărţit în două camereinegale (l=63 şi 85 cm), printr-un perete median orientat est-vest, mai gros la bază (26 şi 10-11 cm),parţial cruat, parţial construit din lut frământat cu paie şi pleavă (h=23 şi 52 cm).Repetatele folosiri au dus la pietrificarea, vitrifierea peretelui median şi a celor periferici pe o grosime de18-22 cm şi la arderea roşie a pereţilor pe o grosime de 12-16 cm. Interiorul s-a lutuit cu mai multestraturi de argilă. În momentul descoperirii focarul era plin cu pământ, cenuşă, cărbuni, părţi din placaperforată şi din pereţii camerei de ardere a vaselor, cu fragmente de vase şi de oase de animale nearse.Cele două guri de foc (l > 1,40 m; h=0,36-0,42 m), aflate în partea de est a instalaţiei, cu baza la 2,08 mfaţă de nivelul actual de călcare, datorită întinderii lor sub o casă contemporană, au fost cercetate parţial.Canalele ce pornesc de la gura cuptorului spre încăperea fochistului, mai întâi, pe vreo 60 cm, în parte s-au cruţat în pământul viu, după care s-au terminat folosind lut argilos amestecat cu pleavă şi paie tocate,modelând ambele fiecare deschidere (l=1 m). Canalele de foc s-au construit paralel şi separat unul dealtul. În secţiune au forme trapezoidale, colţurile rotunjite şi prevăzute spre interior cu o crustăpietrificată prin ardere, groasă de 4-11 cm iar deasupra cu un strat de pământ ars la roşu (h=8-12 cm).Pentru asigurarea unei bune circulaţii a aerului cald spre focarul secundar, adâncimea lor s-a coborâtvizibil, în măsură îndepărtării de cuptor. Înclinarea gurilor de alimentare s-a făcut până la nivelulîncăperii de exploatare, aflat mai jos decât nivelul bazei cuptorului (Ibidem, p. 125-126, fig. 3/2). Grătarul pe care se stivuiau vasele, de formă aproximativ circulară (1,93x1,78 m; h=20-24 m), s-a


construit din pământ argilos amestecat cu paie tocate şi pleavă, pe un suport de nuiele, ce au ars la primaîntrebuinţare. Pentru a se fixa grătarul, pe marginea de sus a pereţilor focăriei şi ai peretelui median s-acruţat un prag de 2 cm (Ibidem, p. 125, fig. 3/3-4).

Fig. 12. Izvoru Dulce - Borcăniţa. Secţiunea SII, 1-2 plan şi profilsudic. Legenda: I strat steril; II pământ-cenuşiuz cu părţi de chirpicşi cărbuni; III pământ negru-cenuşiu granulat; IV sol arabil (apud M.Constantinescu 1978, fig. 2).

Trench SII, 1-2 plan and south profile. Key: I sterile soil; II light-grey layer, with fragments of adobe and charcoal; III grainy black-grey layer; IV current tilled ground (apud M. Constantinescu 1978,fig. 2).

Fig. 13. Izvoru Dulce - Borcăniţa. Cuptor de ars vase: 1 grătarul şi secţiune prin canalul de foc; 2-3 secţiunilongitudinale şi transversale. Legenda: O perforări astupate la reparaţie; perete de lut vitrifiat; lut ars la roşu (apud M.Constantinescu 1978, fig. 2).

Potters’s kiln: 1 the perforated plate and section through the fire-hole; 2-3 longitudinal and croos sections. Key:openings walled-up during repairs; vitrified clay wall; red-baked clay (apud M. Constantinescu 1978, fig. 2).

În momentul dezvelirii acestuia parţial era prăbuşit de o parte şi de alta a peretelui median. Perforările(ø=2-4 cm), din care s-au păstrat 27, plus 15 pe marginea rupturii, ele au fost mai multe, erau dispuserelativ în cercuri concentrice urmând conturul peretelui exterior al focarului. Grătarul în urma utilizării s-a pietrificat devenind cenuşiu-verzui (Ibidem, p. 125, fig. 3/3).Camera de ardere a vaselor – forma tronconică a acesteia (h=0,85-1 m), s-a construit deasupra plăciiperforate, urmând circumferinţa acestuia, tot din lut argilos amestecat cu pleavă şi paie tocate, dar fărăschelet de susţinere, cu marginea superioară boltită şi în partea de sus cu o deschidere circulară (ø=40-50cm), prin care se clădeau vasele, între perforările care asigurau circulaţia aerului cald. Din ea s-a păstrat

Anexa/Annexe V. Cuptoare cu două camere, sec.II-III / Pottery kilns with two chambers, 2rd-3th centuries AD 101

baza (h=10-18 cm) şi părţi prăbuşite peste grătar (Ibidem, p. 125, fig. 3/1, 4). Pentru a nu blocaperforările, vasele cu dimensiuni mai mari de 15 cm se fixau pe suporţi, vălătuci de lut, din care în cuptors-au mai păstrat părţi de la două (fig. 11-13). Refaceri: după o perioadă de folosire cuptorul a fost reparat, prin aplicarea unui strat de lut binefrământat, fără ingrediente, între încheietura dintre placa perforată, pereţii camerei inferioare şi peretelemedian. În momentul refacerii s-au astupat accidental şi patru perforări (Ibidem, p. 125, fig. 3/1, 4). Analogii: Bălteni - Gârla Strâmbu (I. T. Dragomir 1962, p. 14, fig. 1-2), pentru Moldova s-au menţionatdescoperirile semnalate de Gh. Bichir (1966, p. 503) şi descoperirile de la Micia - Veţel, publicate de O.Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan (1970, tabel sinoptic), în care s-au stabilit analogii cu toatedescoperirile cunoscute până atunci în România. Inventar. În umplutura instalaţiei predomina pământul, cenuşa şi cărbunii, dar s-au găsit şi câtevafragmente ceramice de la diferite vase (Ibidem, p. 125, fig. 3/3).Ceramica din secolele II-III p.Hr. Din umplutura cuptorului s-au adunat 162 fragmente, din care 73modelate cu mâna, care provin de la cel puţin 5 vase diferite şi 89 modelate la roată, care provin de la celpuţin 16 vase diferite. Nu este vorba de şarjă, ele s-au aruncat după încetarea funcţionării cuptorului,deşi, probabil şi aceste vase au fost arse în cuptor (Ibidem, p. 127-128).

Fig. 14. Izvoru Dulce - Borcăniţa. 1 Vas roman 1; 2-7 ceramica lucrată la roată, 2-3, 5-7 zona cuptorului,4 pe nivel (apud M. Constantinescu 1978, fig. 5-6). 1 Roman pot; 2-7 wheel-thrown pottery, 2-3, 5-7from the kiln area, 4 layer surface (apud M.Constantinescu 1978, fig. 5-6).

Din ceramica modelată cu mâna, degresată cu şamotă şi scoici pisate, vizibilă la exterior, arsă roşu-cărămiziu s-au reconstituit trei vase borcan, plus două buze (Ibidem, fig. 4) iar din cadrul ceramiciimodelate la roată, din pastă omogenă, fină, arsă neoxidant, de culoare cenuşie cu diferite nuanţe, s-audetaşat părţi de la două căni şi de la alte vase mici, un vas cu două toarte (Ibidem, p. 128, fig. 5/1-3; 7/4-7) (fig. 14/2, 5, 7), castroane fragmentare cu buza arcuită interior şi o pateră lucrată din pastă fină(Ibidem, fig. 6/1) (fig. 14/1).Alte fragmente provin de la vase mari, chiupuri, două buze evazate, pereţii unui vas lucrat din pastăgalben-cenuşie, ornate cu fine lustruiri orizontale şi părţi de la o amforă probabil romană (Ibidem, fig.6/1-2, 4; 7/1-3, 10) (fig. 14/3-4, 6).De asemenea, prezenţa ceramicii modelate cu mâna, decorate cu brâie duble alveolate şi absenţaceramicii lucrate la roată, de culoare roşie, care, cum subliniază Gh. Bichir se înmulţeşte în fazele mai


târzii ale culturii carpice, a îngăduit autorului cercetărilor să dateze aşezarea între sfârşitul secolului al II-lea p.Hr. şi prima parte a secolului al III-lea p.Hr. (1965, p. 691; Idem 1966, p. 503; Idem 1973a, p. 70).Particularităţi: guri de foc trapezoidale construite paralel şi separat, pe circa 60 cm în pământ viu şiînălţate cu lut amestecat cu pleavă şi paie tocate paralel unul de altul şi înclinate mult spre încăperea deexploatare; prag de 2 cm cruţat pe marginea de sus a focăriei şi pe peretele median şi refacereacuptorului. M. Constantinescu, urmărind sistemul de funcţionare şi având în vedere dimensiunile celordouă guri de alimentare, a considerat că, pentru încălzirea cuptorului, focarul a avut rol secundar, înraport cu acela al gurilor de alimentare de mari dimensiuni, în care focul se făcea în ambele canale. Deaici jăraticul se putea împinge în camera de jos. Pentru a se obţine o ceramică roşie, deschiderea din bolta cuptorului rămânea neacoperită iar pentru unacenuşie fină se continua arderea dar cu el 'înăbuşit", prin acoperirea temporară a bolţii şi înfundarea cumultă cenuşă a gurilor de foc (Ibidem, p. 125, 127, fig. 3/4). O ardere superioară se obţinea prinîndepărtarea vaselor cât mai mult de flăcări (Ibidem, p. 127).

Izvoru Dulce - Borcăniţa, commune of Merei, Buzău County, 2rd–3th and 4th centuries AD. Archeologicalresearch by M. Constantinescu 1972 (fig. 11-14). The Site is located at the periphery of the village and is bordered by the Cuciur and Valea Seacă creeks.Its surface is over 20 hectares, on the edge of a hill, sloped north-south and west-east. The Kiln (h=1.30-1.50 m) is of median wall and two fire-holes type, and it was built on the high bankof the Ciucur creek, near the water and clay sources. During the building phase, a larger area of theground was leveled (M. Constantinescu 1978, p. 124, 127, fig. 1).The Fireplace is hollowed out in the sterile clay, with the walls sloping slightly outwards, to the treadinglevel (ø=1.30 m; h=1.90 m) and the bottom sloped towards the fire-holes. The fireplace is divided in twochambers of unequal size (w=63 and 85 cm), by a median wall oriented east-west, thicker at its base (26and 10-11 cm), part spared, part build out from clay mixed with straw and chaff (h=23 and 52 cm). Itsrepeated use resulted in the petrification and vitrification of the median wall as well as of the outer walls,to a depth of 18-22 cm, and their red-baking to an additional depth of 12-16 cm. The inside was finishedwith several layers of daub. At the time of its discovery, the kiln was filled with earth, ash, charcoal,fragments of the perforated plate and the walls, as well as with potsherds and animal bones (not charred).The two fire-holes (w > 1,40 m; h=0.36-0.42 m), are located at the east end of the installation, at a depthof 2.08 m from the current treading level and, due to a superimposed modern house, were only partiallyexcavated. The channels (l=1 m) leading from the kiln’s mouth to the stoker’s place were spared fromthe ground for their first 60 cm then finished with clay mixed with chopped straw and chaff and theiropenings each hand-modeled. The fire-ducts are parallel ad built separately. Their cross-section istrapezoidal with rounded corners and their inner surface transformed in a fire-petrified crust 4-11 cmdeep, with a red-baked layer on top (h=8-12 cm). To ensure the optimal hot air circulation toward thesecondary fireplace, their depth is growing in the direction of the openings. The channels are sloped tothe level of the working area, which is lower than the kiln’s base (Ibidem, p. 125-126, fig. 3/2). The perforated plate on which the pots were piled is roughly circular (1.93x1.78; h=20-24 m) and ismade of clay mixed with chopped straw and chaff on wattle which burned away during the first firing.The perforated plate was affixed to a 2 cm ledge spared from the fireplace walls and the median wall(Ibidem, p. 125, fig. 3/3-4). At the time of its discovery, the plate was partially collapsed on both sides of the median wall. Theperforations (ø=2-4 cm), out of which 27 were preserved, along with another 15 on the broken edge (outof the larger initial number), were arranged in roughly concentric circles, following the contour of theouter wall of the fireplace. The perforated plate was petrified as a result of the frequent use, to agreenish-grey color (Ibidem, p. 125, fig. 3/3).The firing chamber: the conical vault of the kiln (h=0,85-1 m) is build above the perforated plate,following its circumference, of clay mixed with chopped straw and chaff as well, but without thesupporting wattle, with a domed top and a circular opening at the apex (ø=40-50 cm) for the loading ofthe firing chamber, between the smoke holes. Only the base of the firing chamber is preserved, to aheight of 10-18 cm, as well as some parts collapsed on top of the perforated plate (Ibidem, p. 125, fig.3/1, 4). To keep the perforations unobstructed, the pots larger than 15 cm in diameter were placed onsupporting clay cylinders, fragments of two of which were recovered from the kiln.


Repairs: after a period of use, the kiln was repaired by applying a layer of well mixed clay with noadditives at the junction between the perforated plate and the median wall with the lower chamber walls.During the repairs, four of the perforations were accidentally filled (Ibidem, p. 125, fig. 3/1, 4). Analogies: Bălteni - Gârla Strâmbu (I. T. Dragomir 1962, p. 14, fig. 1-2), for Moldavia there are to bementioned the finds reported by Gh. Bichir (1966, p. 503) and the finds of Micia - Veţel, reported by O.Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan (1970, the summarizing table), which establishes the analogies with allthe finds known so far in Romania. Inventory: The filling of the installation is mainly earth, ash and charcoal, with which were also fondseveral potsherds from various periods (Ibidem, p. 125, fig. 3/3).2rd–3th century AD pottery: 162 pottery fragments were recovered from the filling of the kiln. Ou ofthese, 73 are hand-modeled, from at least 5 different pots, while 89 are wheel-thrown from at least 16different pots. These are not part of the batch, but were thrown in after the end of the kiln, although it ispossible that the pots were also fired in it (Ibidem, p. 127-128).From the hand-modeled potsherds, with ground brick and shell fragments in the paste, visible on theoutside, brick-red baked, were reconstructed three jars, with two separate, additional rims (Ibidem, fig.4). From the wheel-thrown potsherds, with fine homogenous paste, many hued grey-fired in reducingatmosphere, were identified parts of two cups and other small vessels, a twin-eared pot (Ibidem, p. 128,fig. 5/1-3; 7/4-7) (fig. 14/2, 5, 7), fragmentary inward-turned rimmed bowls, as well as of a fine-pastepatera (Ibidem, fig. 6/1) (fig. 14/1).Other fragments were identified as parts of large pots, storage jars, two flared rims, the walls of a vesselin yellowish-grey paste, decorated with small horizontal polished lines, as well as parts of an amphora,probably Roman (Ibidem, fig. 6/1-2, 4; 7/1-3, 10) (fig. 14/3-4, 6). In the same respect, the presence of thewheel-thrown pottery (decorated with double-alveolar bands), as well as the absence of the red hand-modeled pottery that is more present in the late phases of the Carpic culture, as demonstrated by Gh.Bichir, allowed the author of the research to date the settlement between the end of the 2rd and the firstpart of the 3th century AD (1965, p. 691; Idem 1966, p. 503; Idem 1973a, p. 70).Peculiarities: trapezoidal fire-holes, parallel and built separately, 60 cm deep in the natural clay andraised in clay mixed with chopped straw and chaff, sloped towards the working area; a 2 cm ledge sparedon top of the fireplace walls and the median wall, as well as the repairing of the kiln. M. Constantinescu,studying the operation system and taking into account the dimensions of the two feeding openings,concluded that the fireplace had a secondary role in heating the kiln, compared to the role of the twolarge fire-holes, which held the burning fuel in both channels. From this area, the burning coals could have been pushed into the lower chamber. To produce the red pottery, the apex opening was left uncovered, while for obtaining the grey pottery, theopening was temporary covered during the firing and the fire-holes were blocked with a large quantity of(Ibidem, p. 125, 127, fig. 3/4). A superior firing was achieved by increasing to maximum the distancebetween the batch and the flames (Ibidem, p. 127).

2. Bălteni - Gârla Strâmbu, com. C. A. Rosetti, jud. Buzău, secolul al III-lea şi începutul secolului al IV-lea,săpături Ion T. Dragomir, în 1958 (fig. 15-18). Locuirea aparţine carpilor (Gh. Bichir 1965, p. 686). Este suprapusă de o aşezare Sântana de Mureş,pentru care s-a semnalat un pieptene de os cu spinarea arcuită (I. T. Dragomir 1962, p. 12). În aşezare s-au săpat două cuptoare, unul cu o cameră, prezentat deja şi altul din tipul cu două cameresuprapuse, pentru ars ceramica la roată. Cuptorul a fost surprins de secţiunile S14 şi S15, în apropierea bordeiului VI şi face parte din tipul cu douăcamere suprapuse, în plan circular (fig. 16). Camera de ardere a combustibilului - focăria, cu vatra la 80 cm faţă de nivelul actual al solului, a fostboltită în pământul viu şi împărţită central printr-un perete median despărţitor, obţinut prin cruţare.Placa perforată s-a realizat din pământ argilos, amestecat cu pleavă şi paie tocate ca şi pereţii şi vetrelecamerelor de foc iar pentru a li se da o rezistenţă mai mare în timpul arderii, au fost acoperiţi cu un stratgros de lutuială, fără paie (3-5 cm).Camera de ardere a vaselor avea placa la adâncimea de circa 30-40 cm de la suprafaţa actuală a solului(Ibidem, p. 12, fig. 2), fapt ce presupune construirea acesteia deasupra nivelului vechi de călcare (Gh.Bichir 1966, p. 503, nota 13).


Fig. 15. Bălteni - Gârla Strâmbu. Planul săpăturilorarheologice (apud I. T. Dragomir 1962, fig. 1). The plan of the archeological excavations (apud I. T.Dragomir 1962, fig. 1).

Analogii: Bucureşti - Crângaşi, jud. Ilfov (Vl. Zirra, M. Tudor 1954, p. 312-313), Truşeşti - Pe Cuha,jud. Iaşi (M. Petrescu-Dîmboviţa 1955, p. 174-175, fig. 6) şi Botoşani - Dealul Cărămidăriei, jud.Botoşani (N. Zaharia, Em. Zaharia, S. Raţă (1961, p. 464, fig. 4).

Fig. 16. Bălteni - Gârla Strâmbu, rămăşiţeale cuptorului de ars oale (apud I. T.Dragomir 1962, fig. 2).

The remains of the potter’s kiln (apud I.T. Dragomir 1962, fig. 2).

Particularităţi: prezenţa unui număr de 22 de gropi în formă de clopot sau oală, strâmte la gură, cu bazaorizontală dar mai ales alveolară sau conică, cu deosebire în apropierea bordeielor IV şi VI,argumentează nu numai arderea, dar şi modelarea acesteia în bordeie (I. T. Dragomir 1962, p. 13).Inventar: printre dărâmăturile cuptorului s-au găsit câteva fragmente ceramice similare cu aceleadescoperite în aşezare. Ceramică lucrată la roată de culoare neagră lucioasă: străchini şi forme ce imităstrăchinile romane târzii (fig. 17/1), cu buza înclinată interior din secolele III-IV (Ibidem, fig. 5/1-3).Castroane mijlocii şi mari cu gura larg deschisă şi buza plat-orizontală (fig. 17/2), în profil în T (Ibidem,fig. 4/1; 8-12), cu marginile uşor îngroşate şi prevăzute cu trei toarte late, prinse de buza şi umărul


vasului (fig. 17/2), uneori canelate (Ibidem, fig. 4/1-2); pe vase de culoare neagră şi gălbuie, din careexemplifică cu o strachină cu profil în S, ce are pe maxima bombare înşiruit un decor lenticular concav(fig. 17/1). După Gheorghe B. Fedorov, decorul se întâlneşte pe recipientele complexului culturalSântana de Mureş – Cerneahov, de aceeaşi factură este şi banda în triunghiuri prezentă şi la Mălăieşti,raionul Râşcani, Republica Moldova (1957, fig. 3; cf. Dragomir 1962, fig. 4/2), liniile incizate aplicate peumărul oalelor; cioburi de la chiupuri folosite pentru păstrarea alimentelor (fig. 18/6-10), probabil cubuza în T, cu analogii la Sf. Gheorghe (István Kovács 1912, p. 283, fig. 41; I. T. Dragomir 1962, p. 16,fig.7/5-9). Ceramica lucrată cu mâna, din pastă relativ bună: părţi de farfurii plat-orizontale cu buza îngroşată (fig.3/3-4), vase tronconice prevăzute cu o buză scurtă şi castroane cu toarte semiovale, pe margine crestatesau cu nervuri. Dintre vasele modelate din pastă poroasă, unul are pe buză un cioc mic, precum şi unadintre căţui (Ibidem, p. 17, fig. 5/4; 6/1). De asemenea, menţionăm oalele şi capacele, cu pereţi aproapeverticali sau uşor arcuiţi, uneori cu buzele crestate sau pe corp cu brâuri alveolate (Ibidem, fig. 7/12).Utilizate pentru iluminat, posibil şi în anumite ceremonii rituale, afumătorile sau căţuile caracteristicedacilor "sunt în număr impresionant", câte două-trei şi mai multe, uneori alveolate spre bază, fragmentareapar în fiecare locuinţă sau groapă (Ibidem, fig. 5/4-5). Pentru ultimul exemplar s-au stabilit analogii cuexemplarele apropiate de la Sf. Gheorghe - Gară, datate cu monedă de la Constantinus în secolul al IV-lea p.Hr. sau Târgşor, lângă Ploieşti (Ibidem). Datarea. Autorul săpăturilor îl consideră dacic târziu, după ceramica din cuptor, respectiv carpic târziu,secolul al III-lea şi începutul secolului al IV-lea, în funcţie de fragmentele ceramice dacice târziidescoperite în cuptor (I. T. Dragomir 1962, p. 14, fig. 3/4-5). Încadrarea cronologică a fost confirmată deGh. Bichir (1966, p. 503, nota 1), ulterior s-a datat larg în epoca romană (O. Floca, Ferenczi, L.Mărghitan 1970, p. 71, 93, tabel sinoptic 19).

Fig. 17. Bălteni - Gârla Strâmbu, 1-2 ceramică (apud I.T. Dragomir 1962, fig. 4/1-2). 1-2 Pottery (apud I. T. Dragomir 1962, fig. 4/1-2).

Bălteni - Gârla Strâmbu, commune of C. A. Rosetti, Buzău County, 3rd century, the beginning of 4th centuryAD, excavations by Ion T. Dragomir, in 1958 (fig. 15-18). The site is a Carpic settlement (Gh. Bichir 1965, p. 686) that is overlaid by a settlement of Santana deMures culture, from which a bone comb with rounded back was reported (I. T. Dragomir 1962, p. 12).Within the settlement two kilns were excavated and studied, a single-chambered one, which is alreadypresented, and another with two superimposed chambers, used for firing wheel-thrown pottery.The kiln was intercepted by the trenches S14 and S15, in the vicinity of the dugout house no. VI, andpertains to the type of circular plan with two chambers, one on top of the other (fig. 16).The fireplace for burning the fuel has the bottom at -80 cm from the current treading level, is hollowedout from the natural clay and is divided in two by a central median wall spared from the ground clay.The perforated plate is build from clay mixed with chaff and chopped straw, as the walls and the bottomof the fireplace, for added heat resistance were covered with a thick layer of straw-less daub, 3-5 cm.


Fig. 18. Bălteni - Gârla Strâmbu. 1-4 străchini;5-6 căţui; 7-10 corpuri de vase (apud I. T.Dragomir 1962, fig. 7/1-10).

1-4 dishes; 5-6 primitive lamps; 7-10 potbodies (apud I. T. Dragomir 1962, fig. 7/1-10).

The firing chamber has its base at 30-40 cm below the current treading level (Ibidem, p. 12, fig. 2),which indicates its building above the ancient treading level (Gh. Bichir 1966, p. 503, nota 13).Analogies: Bucureşti - Crângaşi, Ilfov county (Vl. Zirra, M. Tudor 1954, p. 312-313), Truşeşti - PeCuha, Iaşi county (M. Petrescu-Dîmboviţa 1955, p. 174-175, fig. 6) and Botoşani - Dealul Cărămidăriei,Botoşani county (N. Zaharia, Em. Zaharia, S. Raţă (1961, p. 464, fig. 4).Peculiarities: the presence of 22 bell (or jar) shaped pits, with small openings and flat but mostlyrounded or conical bottoms, mainly in the vicinity of the dugout houses nos. IV and VI, supports the ideathat not only the pots were fired but also modeled inside the respective houses (I. T. Dragomir 1962, p.13). Inventory: interspersed with the collapsed remains of the kiln, were found several potsherds, similar tothe ones found in the settlement. Wheel-thrown, polished black pottery: Shallow bowls and forms that imitate the Late Roman dishes (fig.17/1) with inward-leaning rims, dated in the 3rd–4th century AD (Ibidem, fig. 5/1-3). Large and average-sized bowls, wide-mouthed with flat-horizontal rims (fig. 17/2), with T-shaped rims (Ibidem, fig. 4/1; 8-12), with slightly thickened rims and three wide ears, affixed to the rim and shoulder of the pot (fig.17/2), sometime grooved (Ibidem, fig. 4/1-2), on black and yellowish pots, of which there is the exampleof a dish with S-profiled walls, which, on its maximum convexity, has a row of lenticular, concaveshapes (fig. 17/1). After Gheorghe B. Fedorov, this decoration is present on the vases of Sântana deMureş – Cerneahov cultural complex, which style is shared by the rows of triangles on finds fromMălăieşti, Râşcani district, Republic of Moldova (1957, fig. 3; cf. I. T. Dragomir 1962, fig. 4/2) and theincised lines on the pot’s shoulder; fragments of food storage jars (fig. 18/6-10), probably with T-shapedrims, with analogies in the finds from Sf. Gheorghe (K. István 1912, p. 283, fig. 41; cf. I. T. Dragomir1962, p. 16, fig. 7/5-9). Hand-modeled pottery, of relatively fine paste: parts of flat dishes with thickened rims (fig. 3/3-4),conical pots with short rims and bowls with semi-oval ears, decorated with notches on the rim or withnervures. From the pots made of porous paste, one has a rim modeled with a small beak, as well as one ofthe primitive lamps (Ibidem, p. 17, fig. 5/4; 6/1). Is also worth mentioning the cooking pots/jars and thelids, with near vertical walls or slightly convex, sometime decorated with notches on the rim or with rowsof alveoli on their bodies (Ibidem, fig. 7/12). Used for lighting or as possible ceremonial implements, the


primitive lamp or thuribles that are a feature of Dacian settlements are “present in large numbers”, two orthree or more together, sometimes decorated with rows of alveoli at the bases they appear as fragments ineach and every house or pit (Ibidem, fig. 5/4-5). The last item shows analogies with similar pieces foundat Sf. Gheorghe - Gară, which were dated by a coin of Constantine the Great in the 4th century AD, orwith pieces from Târgşor, near Ploieşti (Ibidem).Dating. The author of the excavations dates the kiln as Late Dacian, after the pottery within, or LateCarpic (end of the 3rd – beginning of the 4th century AD), after the Dacian potsherds found inside (I. T.Dragomir 1962, p. 14, fig. 3/4-5). The chronology was confirmed by Gh. Bichir (1966, p. 503, nota 1),and afterwards was dated largely in the Roman Period (O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 71,93, summarizing table 19).

Judeţul Vrancea3. Ţifeşti - La Grigoreşti, Panciu, jud. Vrancea, secolul al III-lea, săpături Sebastian Morintz, Nicolae

Harţuchi, în 1959 (fig. 19-20).Cuptorul s-a descoperit într-o aşezare din secolul al III-lea, situată pe valea Putnei. Cu ocazia săpăturilordin 1949, tot aici s-a semnalat şi o locuire specifică culturii Sântana de Mureş (M. Comşa 1985, p. 176).

Fig. 19. Ţifeşti - La Grigoreşti. Planul săpăturilor făcute în aşezareadin secolul al III-lea (apud S. Morintz, N. Harţuchi 1962, fig. 1).

The plan of the excavations carried out in the 3rd centurysettlement (apud S. Morintz, N. Harţuchi 1962, fig. 1).

Săpăturile arheologice au dus la descoperirea, în caseta A, a unui cuptor cu perete median şi încăpere deacces la cuptor (S. Morintz, N. Harţuchi 1962, p. 521-522, fig. 2; Gh. Bichir 1966, p. 500; Idem 1967, p.119; Idem 1973a, p. 57). Partea superioară a cuptorului, cu grătarul la 50 cm adâncime, a fost distrusă defierul plugului. Focarul, situat la -1,2 m, faţă de nivelul actual al solului, era bine păstrat. Avea forma circulară (ø=1,68m), fiind despărţit în două printr-un perete median, cu suprafeţele de culoare cărămizie arse puternic.Placa perforată era prăbuşită în focar (Ibidem, fig. 2). Gura acestuia avea două deschideri. Încăperea de acces la cuptor (ø=1,68; h=1,20 m; h=0, 95 m). În faţa cuptorului se afla încăperea fochistului, cu baza situată cu 95 cm mai jos decât focarul cuptorului.Inventar. În ea s-au găsit multe fragmente de vase din secolul al III-lea şi oase de animale, ceea ce aratăcă, după dezafectare locul a fost umplut cu resturi menajere (Ibidem, p. 522-523, fig. 27; Gh. Bichir1966, p. 500, 503; O. Floca, Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 93, notele 66, 137, tabel sinoptic 17).


Fig. 20. Ţifeşti - La Grigoreşti. Plan şi secţiunecuptorul de ars vase, secolul al III-lea (apud S.Morintz, N. Harţuchi 1962, fig. 2).

Plan and sections, potter’s kiln, 3rd century (apudS. Morintz, N. Harţuchi 1962, fig. 2).

Vrancea CountyŢifeşti - La Grigoreşti, Panciu, Vrancea county, 3rd century AD, excavations by Sebastian Morintz, Nicolae

Harţuchi, 1959 (fig. 19-20).The kiln was discovered within a 3rd century settlement, located in the valley of Putna river. During the1949 excavations was also identified a settlement of Sântana de Mureş Culture M. Comşa 1985, p. 176).The archeological excavations resulted in the discovery (in cassette A) of a potter’s kiln, with medianwall and access room in front of the feeding opening (S. Morintz, N. Harţuchi 1962, p. 521-522, fig. 2;Gh. Bichir 1966, p. 500; Idem 1967, p. 119; Idem 1973a, p. 57). The upper part of the kiln, which had theperforated plate at -50 cm, was destroyed by ploughing. The fireplace, located at a depth of 1.2 m below the current treading level, was well preserved, with acircular shape (ø=1.68 m), divided in two by a median wall, its surfaces strongly baked to a brick-redcolor (Ibidem, fig. 2). The perforated plate was found collapsed into the fireplace. The access room was circular (ø=1.68; h1=1.20; h2=0.95 m).The feeding opening of the kiln was twin-mouthed. In front of the kiln was the stoker’s place, its bottom 95 cm lower than the kiln fireplace (fig. 20). Inventory. The kiln was filled with a quantity of 3rd century potsherds, as well as animal bones, showingthat the place was used as a waste dump after the kiln fell out of use (Ibidem, p. 522-523, fig. 27; Gh.Bichir 1966, p. 500, 503; O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 93, footnotes 66, 137, synoptictable 17).

Judeţul Bacău4. Văleni - La Moară = Morişcă, jud. Bacău, secolele II-III, săpături arheologice realizate de Vasile

Ursache.În aşezarea datată în secolele II-III de la Văleni, care corespunde celei mai mari necropole cunoscutepână astăzi (1968, p. 117).

Atelier amplasat într-un bordei prevăzut cu două cuptoare cu vetrele arse puternic la mari temperaturi (V.Ursachi 1970, p. 266-267), unul era din tipul cu două camere suprapuse (Idem, 1968, p. 120, fig. 5/2),funcţionarea unui atelier de olărie a fost subliniată şi în monografia necropolei de la Văleni - La Moară(I. Ioniţă, V. Ursache 1988, p. 7), menţionat şi de E. Nicolae (2007, p. 65, nota 48).

Văleni - La Moară = La Morişcă, Bacău county, 2rd–3th centuries, archaeological excavations made byVasile Ursache.In the site of Văleni dated to the 2rd and 3th centuries there were uncovered two kilns with hearthsstrongly burnt, at high temperature values, which does not exclude their usage also for hand-shapedceramics (1968, p. 117, fig. 5/2).


Judeţul Neamţ5. Cucoşeni - Butnăreşti, com. Secuieni, jud. Neamţ, secolele II-III, săpături arheologice realizate de

Gheorghe Bichir, în 1961 (fig. 21-25).

Fig. 21. Cucoşeni - Butnăreşti. Atelier de olăriecu două cuptoare C1-2, secolele II-III (apud Gh.Bichir 1973a, pl. XXXII-XXXIV, jos).

Potter’s workshop with two kilns C1-C2,2rd–3th centuries (apud Gh. Bichir 1973a, pl.XXXII-XXXIV, lower).

Cartier al olarilor – situat în marginea de nord a aşezării, în apropierea pârâului Danciu, afluent de pepartea dreaptă a râului Siret, s-a descoperit un cartier al olarilor, din care s-a săpat un atelier prevăzut cudouă cuptoare de ars ceramică, considerat mult timp „unicul atelier de olărie cunoscut până în prezent înspaţiul carpato-danubiano-pontic. Ţinând seama de faptul că alte cuptoare au fost distruse este depresupus că aici a existat un întreg cartier de olari” (Gh. Bichir 1966; 1973a, p. 53-57, 62; 1989, p. 49;1994, p. 231).Alte şase cuptoare de ars ceramica, primele două aflate faţă de atelier la circa 20, respectiv 32 de metri,au fost distruse în mare parte de lucrările de îmbunătăţi funciare (Idem 1973a, p. 53-57; O. Floca, Şt.Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 93, nota 133).

I. Atelierul de olărie funcţiona într-o încăpere din care se alimentau cuptoarele, în plan ovală şi adâncitămult în pământ (L=3,60 m; l=3,45 m; h=2,40 m), cum indică măsurătorile de la nivelul actual de călcare,considerată bordei, pe podea cu mult cărbune. Se intra pe câteva trepte aflate pe latura de sud (l=1,05 m).Bordeiul-atelier a avut pereţii realizaţi din chirpici şi acoperişul probabil conic (Gh. Bichir 1966, p. 489,fig. 2-3; Idem 1973a, p. 53). Dintre cele două cuptoare ale atelierului unul era mai mic.

a. Cuptorul mic, nr. 1, situat în partea de nord-est, face parte din tipul celor cu două camere suprapuse(L=84x70 m). Din cauza construirii lui la suprafaţa solului avea distrusă ultima cameră.


Vatra focarului se afla la 1,50 m deasupra podelei încăperii de acces, fapt pentru care în faţa gurii dealimentare s-a rezervat un prag (l=84x70 cm), uşor albiat, în care se scotea cenuşa din focar. În interiorprin perete despărţitor cu un diametru egal cu al focarului, se formau două camere (h=30; l=10 cm). Prinutilizare pereţii camerei de ardere, acoperiţi cu un strat de 3-4 cm, s-au zgurificat (Idem 1966, p. 497, p.2b-3, 8b, 11; Idem 1973a, p. 55, pl. XXXII/5; XXXIV/5; XXXVI/C1). Peretele nu înainta în gura dealimentare.Grătarul de formă ovală (1,25 cm x 1,05 cm), în momentul descoperirii se afla la adâncimea de 15 cm dela nivelul actual de călcare. În grătar s-au realizat 29 de perforări, mai mici şi mai dese decât alecuptorului mare.Din camera de ardere a vaselor s-a păstrat doar o mică margine (h=5 cm). Iniţial a fost construităla suprafaţă solului antic de călcare, din lut. Bolta acestuia fiind mică nu s-a folosit un schelet denuiele (Idem, 1966, p. 492, 497, 503; Idem 1973a, pl. XXXII/5).

Fig. 22. Cucoşeni - Butnăreşti.Atelier de olărie cu două cuptoare -plan, secolele II-III (apud Gh. Bichir1973a, pl. XXXIII). Potter’s workshop with two kilnsC1- C2, 2rd–3th centuries – Plan(apud Gh. Bichir 1973a, pl. XXXIII).

Gura cuptorului, în secţiune ovală (L=18-20 cm; h=60 cm; l=55 cm), avea aspectul unui cotlonasemănător unui cuptor de copt pâine (L=70 cm; h=70 cm). Groapa din faţa acestuia, în care se evacuacărbunele şi cenuşa din focar era în plan oarecum ovală (Idem, pl. XXXVI; ø=1,56x1,05 m; h=30 cm faţăde podea) (fig. 21-23). După cum afirmă autorul descoperirii - Gh. Bichir - sistemul de funcţionare, după introducerea vaselorprin deschiderea bolţii, era diferit pentru vasele cenuşii, caz în care se astupa gura de sus a camerei - seînăbuşea cuptorul - cu pământ sau chiar cu un capac, după arderea la roşu. În această perioadă s-a ars maiales ceramica de culoare cenuşie (Ibidem, p. 56).

b. Cuptorul mare, 2, de formă tronconică, amplasat în partea de sud-est, s-a conservat aproape întreg (Idem1966, fig. 2, 7-10; Idem 1973a, p. 53, pl. XXXII/3-6; ø=2,25x2,15 m). Se compunea din focar, grătar şicamera de ardere a vaselor.Focarul acestuia s-a săpat în pământul viu, pe mijlocul lui s-a cruţat un perete median (l=34 cm; h=85cm), ce a împărţit focarul în două camere (L=84 şi 80 cm). Vatra acestuia, situată la mare adâncime faţăde nivelul actual al solului (- 2,45 m), ca şi restul focarului s-a acoperit cu un strat de lut, gros de 3-4 cm,care, prin repetatele arderi la mari temperaturi s-a zgurificat iar peretele s-a pietrificat. Spre exterior pereţii erau puternic arşi (circa 20 cm). Peretele nu înainta în gura de alimentare.Platforma de susţinere a vaselor, grătarul în plan aproape circular (ø=2,25x2,15 m), lucrat din lut


amestecat cu paie şi pleavă, era gros de 20 cm. Lutul moale s-a fixat pe un pat de nuiele (ø=2-3 cm), dincare se mai văd 23, sprijinite pe marginea camerelor de ardere, pe o lungime de 10-12 cm, cu 10 cm întreele, cum indică urmele rămase după arderea lor. Acestea, prin repetatele arderi la mari temperaturi s-azgurificat iar peretele s-a pietrificat. La fel precum pereţii focarului, aceştia erau puternic arşi (20 cm).

Fig. 23. Cucoşeni - Butnăreşti. Atelier de olărie, reconstituireparţială (apud Gh. Bichir 1973a, pl. XXXVII). The potter’s workshop partial reconstruction (apud Gh. Bichir1973a, pl. XXXVII).

Grătarul avea 38 de perforări (ø=8 cm), pentru circulaţia aerului cald.Camera de ardere a vaselor (h=1,25 m), de formă tronconică, distrusă în partea de sud-vest, s-a formatcu 30 cm deasupra nivelului antic, din lut amestecat cu paie şi pleavă, pe un schelet de nuiele înfipte înpământ la circa 15 cm una de alta. După aceasta s-a făţuit cu un strat de lut curat. Astfel s-a format unperete gros de 10 cm. Nu avea boltă iar jumătate din deschiderea de sus era acoperită cu un alt perete, darplan, gros de 8 cm, lucrat la fel, dar cu nuielele dispuse orizontal, pentru a acoperi locul prin care seintroduceau şi scoteau vasele din cuptor (Gh. Bichir 1966, fig. 3, 8a-10; Idem 1973a, p. 54, fig. 9. pl.XXXIII, XXXVI). Inventar: Pe marginile grătarului mai erau jumătăţi de vase, fragmente ceramice mai mari, de lavase fine modelate cu roata, dar şi de la cele lucrate cu mâna, poate fragmentele ceramice pusede olar în deschiderea camerei de ardere (Idem, pl. XXXII/3-4). S-a considerat că, în cuptorulmic se ardeau vasele cu buzele sau bazele cu diametrul de 7-8 cm, distanţa dintre perforări iar încuptorul mare se ardeau vasele mari.Analogii: Poiana - Cetate (R. Vulpe 1955, p. 262), Ţifeşti - La Grigoreşti (S. Morintz, N. Harţuchi 1962,fig. 2), Bălteni - Gârla Strâmbu, jud. Vrancea (I. T. Dragomir 1962, p. 12, fig. 2), Poieneşti - DealulTeilor, jud. Vaslui (M. Comşa 1985, fig. 4), Poiana - Pe Silişte, Dulceşti, Piatra Neamţ - Dărmăneşti peCuejdi (C. Matasă, I. Zamoşteanu, M. Zamoşteanu 1961, fig. 4), Şcheia - Siliştea, jud. Suceava (Gr. Foit1969, p. 25, fig. 2-3), dar şi la Bucureşti, Străuleşti - Măicăneşti, jud. Ilfov (M. Constantiniu, P. I. Panait1968, fig. 4), Căţelu Nou (V. Leahu 1963, p. 30, fig. 20), Giuleşti (Vl. Zirra, M. Tudor 1954, fig. 4-5),Apulum (I. Berciu 1958, p. 180 şi urm., fig. 1-3), Medieşu Aurit, Arad - Ceala (Gh. Bichir 1966, p. 507).


Fig. 24. Cucoşeni - Butnăreşti. Străchini cenuşii dinatelierul de olărie, grupa B, tip C (apud Gh. Bichir 1973a,pl. XCV-XCVII).

Grey-baked dishes from the potter’s workshop, group B,type C (apud Gh. Bichir 1973a, pl. XCV-XCVII).

c-d. Cuptoarele 3 şi 4, din ele s-a păstrat parţial vatra. Ambele au fost uşor mai mari în raport cu primulcuptor. Primul, nr. 3, avea în prima cameră un pilon central şi grătarul rotund (ø=1,35 m; h=12-14 cm)(Gh. Bichir 1973a, p. 57). Al doilea era mai mic, nr. 4, probabil tot tronconic (ø=1,60 m), avea la fel focăria separată în două de un perete median (l=18 cm) şi grosimea grătarului nu prea mare (h=17-18 cm).

e-f. Cuptoare distruse în mare parte, nr. 5-6.Focăria era prevăzută cu perete median (Gh. Bichir 1966, p. 503).

II. Atelier. După Gh. Bichir un alt atelier de olărie a funcţionat într-un bordei, dotat pentru arderea vaselorcu două cuptoare, care se mânuiau din locuinţă (E. Nicolae 2007, p. 64).

Fig. 25. Cucoşeni - Butnăreşti. Unelte de piatră şi un vârf de os (apudGh. Bichir 1973a, pl. XXXV/6-12).

Stone tools and a bone sharp implement (apud Gh. Bichir 1973a,pl. XXXV/6-12).

Inventarul ceramic: s-au întregit, total sau parţial, 36 de vase. După locul descoperirii lor, probabil iniţialau fost ordonate pe rafturile de lemn fixate pe laturile de nord şi de vest ale încăperii. Dezafectareabordeiului atelier a dus la spargerea acestora, dar probabil fragmentele s-au folosit pentru astupat hornulfiecărui cuptor. După vasele descoperite în atelier şi în aşezare, se presupune că majoritatea tipurilorceramice folosite de localnici se realizau pe loc (Gh. Bichir 1973a, p. 62; Gh. Iordache 1996, fig. 15). Înaşezare ceramica lucrată la roată reprezintă 60 %. Toate s-au modelat din pastă fină, fără ingrediente, dinele 85 % au nuanţe mai deschise iar 15 % mai închise. Dintre cele 36 de vase din atelier, 32 s-au ars cenuşiu-deschis şi doar patru negru-cenuşiu. Între forme se găsesc: - vase fără toartă, numite de Gh. Bichir urne, de tradiţie locală, pentru care stabileşte zece variante, dintrecare a/5 de tradiţie sarmatică; vasele de provizii de dimensiuni mai mari cu două variante, corp oval sau


bombat; străchini ordonate în zece variante, ca şi urnele, unele forme, modificate, persistă până în culturaSântana de Mureş, strecurători (fig. 24); patru variante de fructiere, un vas suport, capace; căni, şasevariante de căniţe; amfore de tip carpic, vase cu două toarte, trei tipuri de vase cu trei torţi şi vase cutoarte aflate mai ales în necropole (Gh. Bichir 1973a, p. 72-86). Unele vase sau fragmente păstreazăurmele unor semne incizate (Ibidem, p. 89).Unelte şi ustensile s-au găsit în partea de sud-vest a încăperii: două lame de fier de la cuţite; o aşchie desilex cu vârful triunghiular şi bont, ce s-a folosit pentru executarea ornamentului lustruit, precum aolarilor de la Marginea, jud. Suceava; un împungător de os şlefuit, folosit şi pentru ornamentarea vaselorşi pentru perforarea pereţilor acestora în vederea fixării toartelor (Gh. Bichir 1966, fig. 1-2a, 3, 5/6; Idem1973a, p. 53, fig. 8); un topor de piatră şi două piese lucrate din aceeaşi rocă, cu urme de folosire pe toatefeţele, folosite probabil pentru pisat săurişul şi cioburile sau ca lustruitoare (Ibidem, pl. XXXV/6, 8-12);o cute de gresie (fig. 25/1); o grămăjoară de pietricele, săuriş şi cioburi pisate, la fel precum cele întâlniteîn pasta vaselor lucrate cu mâna; o cantitate de lut frământat din care se modelau vasele şi o râşniţă de tiproman, în momentul descoperirii situată mai sus de podea (Ibidem, pl. XXV/1). Modelarea ceramicii serealiza în atelier, cum indică inventarul păstrat, unde trebuie să fi fost şi roata olarului, ca şi alte obiectede lemn care au dispărut în urma unui incendiu (Ibidem, p. 53). Cu siguranţă au fost diverse amenajări şiîn preajma atelierului, iar modelarea se realiza şi în acestea (E. Nicolae 2007, p. 65).

Neamţ CountyCucoşeni - Butnăreşti, commune of Secuieni, Neamţ County, 2rd–3th century AD, archeological excavations

by Gheorghe Bichir, 1961 (fig. 21-25). At the north edge of the settlement, near of Danciu creek, a potter’s quarter was unearthed, with a potter’s workshop with two kilns being thoroughly excavated, which was long time regarded as“the only potter’s workshop known up to present in the Carpathians-Danube-Pontic space”. Taking intoaccount the fact that several other kilns were destroyed, one can assume that here existed, in fact, a wholepotters’ quarter” (Gh. Bichir 1994, p. 231).Another six kilns, out of which the first and the second were found at 20 m and 32 m respectively fromthe potter’s workshop, were mostly destroyed by the damming works (Idem 1973a, p. 53-57; O. Floca,Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 93, footnote 133). The potter’s workshop operated in a dugout room also used as feeding area for the kilns, of oval shape,with the floor sunken deep below the ground level (L=3,60 m; w=3,45 m; h=2,40 m), as indicated by themeasurements from the current treading level, and regarded as dugout house, with large quantities ofcharcoal on the floor. The entrance was located on the south side, with several (w=1,05 m). The dugouthouse-workshop had walls built from adobe and a probable conical roof (Gh. Bichir 1966, p. 489, fig. 2-3; Idem 1973a, p. 53). One of the two kilns was smaller that the other.

a. The small kiln, C1, located in the north-west area, is of the type with two chambers, one in top of theother (L=84x70 m). Its upper chamber was destroyed, due to its above-ground construction. The bottom of the fireplace was 1.5 m above the level of the access room floor, for which fact thefeeding opening was equipped with a threshold (l=84x70 cm), slightly concave, used for collecting theash out of the fireplace. Within the fireplace, the division by a wall formed two chambers (h=30; w=10cm). As a result of the frequent use, the walls of the fireplace were scorified, 3-4 cm deep (Idem 1966, p.497, p. 2b-3, 8b, 11; Idem 1973a, p. 55, pl. XXXII/5; XXXIV/5; XXXVI/C1). The perforated plate is oval in shape (1.25x1,05 cm) which, in the moment of its discovery, was layingat 15 cm below the current treading level. The plate held 29 perforations, more agglomerated and smallerthan the ones of the large kiln.The firing chamber is preserved as a small ridge (h=5 cm). It was built initially above ground, out ofclay, without using a wattle skeleton, due to its smaller dome (Idem, 1966, p. 492, 497, 503; Idem 1973a,pl. XXXII/5).

b. The large kiln no. 2, C2, is conical and located in south-east area, and is almost whole preserved (Idem1966, fig. 2, 7-10; Idem 1973a, p. 53, pl. XXXII/3-6; ø=2.25x2.15 m). It consists in fireplace, perforatedplate and firing chamber.The fireplace is hollowed out of the natural clay, with a median wall spared from the ground (l=34 cm;h=85 cm), which divides the fireplace in two chambers (L=84 and 80 cm). Its hearth, located deep belowthe current treading level (- 2,45 m), as well as the rest of the fireplace, are covered by a thick layer of


clay (3-4 cm), which, after repeated firings at high temperatures, is scorified, while the wall proper ispetrified. The walls are strongly burned at the exterior (circa 20 cm). The firing platform, a perforated plate almost circular (ø=2.25-2.15 m), is made of clay mixed withstraw and chaff, with a thickness of 20 cm. The wet clay was laid on a wattle bed (with twigs of 2-3 cmthick and 10 cm spaced, out of which 23 were preserved, 10-12 cm in length, as indicated by theircharred imprints), supported by the edge of the fireplace.The perforated plate held 38 perforations (ø=8 cm), to circulate the hot air.The firing chamber (h=1,25 m), of conical shape is destroyed on its upper part, and it was built, at 30cm above the ancient treading level, of clay mixed with straw and chaff, on a supporting grid of twigs,wedged in the ground, spaced at 15 cm and then daubed with simple clay. The wall formed in this way is10 cm thick. There was no dome, the chamber being roofed by a flat panel of clay covering half of thesurface and used to block the loading-unloading opening; this panel was 8 cm thick, built in the samemanner as the walls, but with the twigs laid horizontally (Gh. Bichir 1966, fig. 3, 8a-10; Idem 1973a, p.54, fig. 9. pl. XXXIII, XXXVI). The feeding opening, is oval in section (L=18-20; h=60; w=55 cm), with a conduit similar to a breadbaking oven (L=70; h=70 cm). The hollow in front of it, used to collect the ash and charcoal taken fromthe fireplace is roughly oval in plan (Idem, pl. XXXVI; ø=1.56x1.05; h=30 cm above the floor). After the author of the discovery - Gh. Bichir – the operation, following the loading of the batch throughthe opening, was different for reducing firing (grey pottery), in this case the top opening was blocked –snuff the kiln – with earth or even with a ceramic lid, after the oxidizing firing phase took place. Thepottery of the period is mostly grey (Ibidem, p. 56) (fig. 21-23).Inventory: the outer areas of the perforated plate still preserved several large pot fragments, even halfvessels, from fine, wheel-thrown pots, but also from hand-modeled ones, used possibly by the potter asfiring chamber stoppers (Idem, pl. XXXII/3-4). It is thought that the small kiln was used to fire the potswith rims or bases below 7-8 cm in diameter, which is the distance between the perforations, while in thelarger kiln were fired the large vessels.Analogies: Poiana - Cetate (R. Vulpe 1955, p. 262), Ţifeşti - La Grigoreşti (S. Morintz, N. Harţuchi1962, fig. 2), Bălteni - Gârla Strâmbu, Vrancea county (I. T. Dragomir 1962, p. 12, fig. 2), Poieneşti -Dealul Teilor, Vaslui county (M. Comşa 1985, fig. 4), Poiana - Pe Silişte, Dulceşti, Piatra Neamţ -Dărmăneşti pe Cuejdi (C. Matasă, I. Zamoşteanu, M. Zamoşteanu 1961, fig. 4), Şcheia - Siliştea,Suceava county (Gr. Foit 1969, p. 25, fig. 2-3), but also at Bucureşti, Străuleşti - Măicăneşti, Ilfov county(M. Constantiniu, P. I. Panait 1968, fig. 4), Căţelu Nou (V. Leahu 1963, p. 30, fig. 20), Giuleşti (Vl.Zirra, D. Tudor 1954, fig. 4-5), Apulum (I. Berciu 1958, p. 180 sq., fig. 1-3), Medieşu Aurit and Arad -Ceala (Gh. Bichir 1966, p. 507).

c-f. Kilns C3 and C4, are preserved partially as fragments of the fireplace. Both kilns are relatively largerthan the first one. C3 was also probably conical (ø=1,60 m), the fireplace also divided by a median wall(w=18 cm) and the perforated plate of relatively small thickness (h=17-18 cm). C4 was smaller, with acentral pillar in the fireplace and a round perforated place (ø=1.35 m; h=12-14 cm) (Ibidem, p. 57).Inventory of pottery: 36 pots were restores, totally or partially. Judging from the place of discovery,these were probably arranged initially on the wooden shelves on the northern and western walls of thebuilding. The falling out of use of the workshop resulted in breaking the pots, while the sherds wereprobably used for blocking the loading openings of each kiln. Judging from the vessels discovered within the workshop and in the settlement, we can assume that most of the ceramic types used by the inhabitants were manufactured locally (Gh. Bichir 1973a, p. 62;Iordache 1996, fig. 15). In the settlement, the wheel-thrown pottery is 60%. All vessels were made fromfine paste, with no additives, and 85% light in color and 15% darker. From the 36 vessels in theworkshop, 32 are light-grey baked and only 4 grey-black baked. Among the shapes, one must mentionthe following: 1. earless pots, presented by Gh. Bichir as urns, of local tradition, for which he establishesten variants, from which a/5 is of Sarmatic tradition; 2. larger storage jars, in two variants, with ovoid orrounded bodies; 3. dishes, with ten variants, like the urns, of which some altered forms survive intoSântana de Mureş culture, colanders (fig. 24; 4. four variants of fruit-dishes, one support-vessel and lids;5. cups and six variants of small cups; 6. amphorae of Carpic type, twin-eared pots, three types of three-eared pots and other eared pots, found mainly within the funerary compounds (Gh. Bichir 1973a, p. 72-86). Some vessels or potsherds bear traces of incised markings (Ibidem, p. 89).


Tools and implements: there were found in the south-west part of the room: two iron knife blades, a flintflake with triangular, dulled point (used for the polished ornaments, like the modern optters of Marginea,Suceava county), a bone point used for applying the ornamentation and for making the holes for theears/handles (Gh. Bichir 1966, fig. 1-2a, 3, 5/6; Idem 1973a, p. 53, fig. 8); a stone axe and another twostone implements, with use-wear traces on all its sides, used probably for grinding down the fillers or aspolishers (Ibidem, pl. XXXV/6, 8-12) (fig. 25); a sandstone whetstone, a pile of pebbles, gravel andground potsherds (identical to the usual additives in the hand-modeled pottery clay paste) and a Roman-type millstone, found higher in the ground, above the floor level (Ibidem, pl. XXV/1). The pot-making was carried out inside the workshop, as it is suggested by the inventory preserved, in thesame space as the potter’s wheel would be located, along with other wooden objects, which disappearedin a probable fire (Ibidem, p. 53). For sure there existed various structures around the workshop too andthe modeling was done in there as well (E. Nicolae 2007, p. 65).

6. Piatra Neamţ - Dărmăneşti pe Cuejdi, staţiune datată în secolul al III-lea p.Hr., săpăturile au fostrealizate de Constantin Matasă, Ioana Zamoşteanu, Mihai Zamoşteanu. Cuptorul descoperit în staţiunea situată pe terasa inferioară din stânga Cuejdului, face parte din tipul cudouă camere suprapuse (fig. 26-27), în focar cu pilon central. Focăria, prima cameră s-a săpat în lutul viu şi s-a prevăzut central cu un pilon central. Datorită arderilorrepetate lipitura pereţilor şi a pilonului s-a zgurificat.Grătarul, prevăzut cu perforări pentru tiraj, se sprijinea pe marginea superioară a primei camere şi pepilonul central, realizat din pământ cruţat (O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 93, nota 135; Gh.Bichir 1966, p. 502-503).

Fig. 26. Piatra Neamţ - Dărmăneşti pe Cuejdi. Planul general al săpăturilor din aşezarea getică (apud C. Matasă, I.Zamoşteanu, M. Zamoşteanu 1961, fig. 4).

General plan of the excavations in the Getic settlement (apud C. Matasă, I. Zamoşteanu, M. Zamoşteanu 1961, fig. 4).

Camera superioară pentru ars vasele, construită deasupra solului – cum a precizat Gh. Bichir (1966, p.502), deşi prăbuşită peste grătar, nu s-a sfărâmat. Toate părţile cuptorului s-au lutuit îngrijit, doar cameraamenajată deasupra solului, s-a acoperit cu o feţuială fină, colorată roşu închis, având aceeaşi compoziţiecu feţuiala ceramicii roşii (C. Matasă, I. Zamoşteanu, M. Zamoşteanu 1961, p. 345-346, fig. 6; Gh. Bichir1966, p. 502; Idem 1973a, p. 58; Gh. Iordache 1996, p. 45). Din încăperea fochistului, de formăcirculară, s-a deservit cuptorul pentru alimentare şi punere în funcţiune (fig. 27).


Fig. 27. Piatra Neamţ - Dărmăneşti peCuejdi. Cuptor, planuri şi profile.Legenda: sol negru-brun 1; sol brunargilos 2; sol brun-galben nisipos 3;prundiş 4; sol înroşit de foc 5; lipitură 6;lipitură cu feţuială roşie 7; lipiturăzgurificată 8; pietre 9 (apud C. Matasă,I. şi M. Zamoşteanu 1961, fig. 5).

The kiln, plans and profiles. Key:brown-black soil 1; brown clayish soil2; yellowish brown sandy soil 3; gravel4; red-baked soil 5; daub 6; daub withre-baked slip 7; scarified daub 8; stoneslabs 9 (apud C. Matasă, I. and M.Zamoşteanu 1961, fig. 5).

Piatra Neamţ - Dărmăneşti pe Cuejdi, is a site dated in the 3rd century AD, excavated by ConstantinMatasă, Ioana Zamoşteanu, Mihai Zamoşteanu. The kiln found at this site located on the lower terrace ofthe Cuejdi river, on its left bank, it is of the type with two chambers, one on toop of the other (fig. 26-27).The Fireplace the chamber is hollowed out from the natural clay, with a central pillar. Due to therepeated firings, the daub on the walls and pillar is scorified. The perforated plate with hot-air circulation holes, was supported on the upper edge of the fireplacechamber and on the central pillar, which was spared from the natural clay (O. Floca, Şt. Ferenczi, L.Mărghitan 1970, p. 93, nota 135; Gh. Bichir 1966, p. 502-503).The firing chamber was built above ground, as reported by Gh. Bichir (1966, p. 502), and, although itcollapsed on top of the perforated plate, it was not shattered. All parts of the kiln were carefully daubed,only the above-ground chamber being washed in a fine, dark-red slip, with the same composition as thepaste used for the red-baked fine pottery (C. Matasă, I. Zamoşteanu, M. Zamoşteanu 1961, p. 345-346,fig. 6; Bichir 1966, p. 502; Idem 1973a, p. 58; Iordache 1996, p. 45).The stoker’s room is circular in plan and was used for starting the fire and feeding the kiln (fig. 27). Peculiarities: the upper (firing) chamber, even though was it collapsed, it preserved its shape, and waswashed in a fine, dark-red slip, with a composition similar to the paste used for the red-baked finepottery. Inventory: there were only a few potsherds found inside the kiln; instead, the service room held a largequantity of fragmentary vessels, grey as well as red, similar to those found in the contemporarysettlement of Lutărie. The porous ware, as reported by the authors of the research, shows the same paste and shapes as the findsfrom the La Tène citadels of Cozla and Piatra Neamţ - Bâtca Doamnei (C. Matasă, I. Zamoşteanu, M.Zamoşteanu 1961, p. 346, fig. 6/6-8).The grey and red-baked pottery, covered with paint or slip (Ibidem, fig. 6/9), is very numerous and isassociated with the less frequent, wheel-thrown black species, in the same manner as in the Lutăriesettlement. The dominant shapes are the tall vessels, similar in type to the urns found in the Poieneşti -Dealul Teilor cemetery, Vaslui county. Although only as a few fragments, the coarse paste, wheel-thrown pottery, specific to the 3rd and 4th

centuries AD settlements and cemeteries, is also present. Analogies: there were found analogies for the kiln in archeological features discovered at Micăsasa,Sibiu county, 2rd–3th centuries AD, while for the pottery types there are analogies in the finds fromPoieneşti - Dealul Teilor, Vaslui county (M. Comşa 1985, p. 173, fig. 4) and Piatra Neamţ - BâtcaDoamnei, Neamţ county (C. Matasă, I. Zamoşteanu, M. Zamoşteanu 1961, p. 346).


Judeţul Suceava / Suceava County7. Şcheia - Siliştea, astăzi comună suburbană în municipiul Suceava, jud. Suceava, secolul al III-lea, cu două

niveluri de locuire, săpături arheologice de salvare realizate de Gr. Foit, în 1959-1961 (fig. 28-30), cu trei cuptoare, două cu perete median în focar, unul neconservat bine. La circa 600 m sud-vest de sat, pe malul stâng al pârâului Şcheia, în imediata apropiere a albiei acestuia,s-a semnalat o staţiune întinsă pe circa 5 ha. În cadrul aşezării datate în secolele II-III p.Hr. s-a descoperitun complex format din trei cuptoare de ars ceramica, distruse în parte prin construirea terasamentuluiliniei ferate Suceava - Păltinoasa. Două au perete median 1, 3, iar cuptorul 2, prin secţionarea lui înparte de cuptorul 3, era prea distrus pentru a se preciza forma acestuia. Suprapunerile indică fie douăniveluri de locuire, fie unul cu două faze de construcţie (Gr. Foit 1970, p. 391-392; Idem 1965, p. 411).Camera superioară, în formă de calotă sferică, era distrusă în cea mai mare parte de lucrări recente. Dinea s-a păstrat mai bine doar partea de nord-vest şi puţin de la bază.

a. Cuptorul 1, de cea mai mare capacitate, se afla la numai la câţiva metri de locuinţa din caseta 4. Focăria, camera de la bază (ø=2,10 m, h=60-65 cm), avea compartimentele săpate în pământul viu şidespărţite printr-un perete median (l =40-50 cm), care se continua formând două guri de alimentare culemne de foc (Ibidem, p. 25, fig. 2; Gh. Bichir 1966, p. 499, 503; Idem 1973a, p. 57; O. Floca, Şt.Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 93, nota 136). Marginea de sud-est a focăriei s-a căptuşit cu două plăcigroase de gresie. Prima (L=1 m; h=60 cm), era înfiptă în pământ circa 15 cm iar a doua, mai mică (L=60cm), s-a fixat în continuarea primei şi pătrundea în galeria dinspre gura cuptorului, "Fără îndoială că,încălzindu-se, pietrele contribuiau la păstrarea unei temperaturi înalte şi constante şi asigurau pereteleîmpotriva unor eventuale deteriorări", astfel peretele despărţitor era complet ars la partea dinspre grătar,dar a păstrat un sâmbure nears la partea dinspre vatră (Ibidem, p. 25, fig. 2).

Fig. 28. Şcheia - Siliştea. Cuptor nr. 1 de arsceramică (apud Gr. Foit 1969, fig. 3). Potter’s kiln no. 1 (apud Gr. Foit 1969, fig. 3).

Galeriile gurilor de dare a focului, măsurate până la focar (L=1,40 m; l=50-60 cm; h=40-50 cm), au fostsăpate orizontal, în solul viu, până la cele două compartimente ale camerei inferioare, dar cu parteasuperioară alcătuită din pământ purtat de culoare galbenă, amestecat cu negru. Peretele despărţitor s-a ars puternic la partea superioară, dar spre bază păstrează un sâmbure nears, deculoare galbenă. Din această cameră s-au scos la suprafaţă cărbuni de la nuielele şi de la butucii de esenţelemnoase diferite (Ibidem, p. 25, 27).Galeriile gurilor de alimentare din dreptul celor două compartimente ale focarului, s-au întărit prin ardere5 - 8 cm (Ibidem, p. 25). Grătarul lucrat din pământ amestecat cu paie şi pleavă, fixat iniţial pe un schelet de nuiele (h=20-25 cm),s-a conservat parţial (Ibidem). Cele două perforări păstrare au diametre ceva mai largi spre extremităţi(ø=5-7 cm), cu distanţe mici între ele (10-15 cm). Una este verticală iar alta oblică, înclinată spre parteacentrală a grătarului şi se află situată lângă peretele despărţitor al camerei inferioare. Părţile de grătarprăbuşite au perforările apropiate ca mărime. Repartizarea echilibrată a lor asigura vaselor o ardere egală(Ibidem, p. 26). Din camera superioară, cu pereţii uşor arcuiţi spre interior (øbazei=2,2 m), s-au păstratpărţi de la pereţii lutuiţi de două ori (fig. 28). Ambele camere s-au făţuit cu un strat de lutuială, în momentul descoperirii de culoare roşie-vineţie, faptspecific arderilor oxidante (E. Nicolae 2007, p. 65). În peretele opus gurilor de alimentare, la trecerea dela grătar la peretele median se aflau două canale oblice (ø=20 cm), ce veneau dinspre compartimentelecamerei de ardere pentru a se uni deasupra peretelui despărţitor al acestora, pentru a urca vertical sub


forma unui horn pentru răsuflare (Ibidem, p. 26). La suprafaţă tot cuptorul prezintă o puternicăzgurificare şi ardere la roşu, în adâncime de până la 15 cm (Ibidem, p. 25).

Fig. 29. Şcheia - Siliştea. Cuptorul 3 de ars ceramică, plan. Legenda:1 pereţii; 2-3 grătarul păstrat şi distrus; 4 perforări; 5 humus; 6 solamestecat cu galben şi boabe de chirpic; 7 guri de foc (apud Gr. Foit1969, fig. 2).

Potter’s kiln C3, plan. Key: 1 walls; 2-3 the perforated plate,preserved and destroyed; 4 perforations; 5 humus; 6 secondary soil,with yellow clay and adobe fragments; 7 fire openings (apud Gr.Foit 1969, fig. 2).

Analogii: cuptoarele de la Cucoşeni – Butnăreşti, în care se dau descoperirile cunoscute în acel moment(Gh. Bichir 1966, p. 489 şi urm.).Particularităţi: placarea părţii de sud-est a focăriei cu două plăci groase de gresie, una în continuareaceleilalte, până în galeria dinspre gura cuptorului, pentru rezistenţă şi păstrarea temperaturii înalte şiconstante; perete median complet ars la partea dinspre grătar, dar incomplet spre bază (Ibidem, p. 27).Inventar: în cuptor se aflau numeroase fragmente ceramice lucrate la roată, de culoare roşie şi cenuşie.

b. Cuptorul 2, numerotat în ordinea investigării acestuia în teren, a fost tăiat de groapa cuptorului nr. 3, dinel s-a conservat parţial doar gura de alimentare (l=40 cm), slab arsă, care coboară în pantă 30o-40o. În faţa lui există o mică alveolare puţin adâncită (h=30 cm), pentru evacuarea cărbunilor. S-a consideratcă a avut o scurtă perioadă de funcţionare.Încăperea de acces, păstrată parţial, era mai adâncă faţă de baza vetrei focarului cuptorului al doilea.Cuptorul a fost făţuit cu un strat de lutuială, în momentul descoperirii de culoare roşie-vineţie, faptspecific arderilor oxidante (E. Nicolae 2007, p. 65).Inventar: în gura de alimentare şi încăperea de acces la cuptor s-au găsit fragmente ceramice lucrate laroată din pastă fină sau zgrunţuroasă, roşii sau cenuşii şi părţi de vase lucrate la mână, mai ales de la oalede diferite dimensiuni.

c. Cuptorul 3 s-a conservat mai bine, avea o capacitate mai redusă, dar a fost utilizat mai mult (Gr. Foit1969, p. 27, fig. 3).Faţă de primul, s-a săpat în pământul viu, cu 30 cm mai jos, ajungând la adâncimea de 90 cm. Focarul (h=60 cm, prevăzut cu perete median despărţitor (l=20-25 cm), are o capacitate mare de arderea combustibilului şi de acumulare de jeratic (Ibidem, p. 27). Arderea puternică a peretelui median a datacestuia o nuanţă vineţie. Galeriile, cele două guri de dare a focului (l=40; h=35 cm), care duc la celedouă compartimente ale camerei inferioare sunt mult mai scurte decât la primul cuptor (l < 50 m).Grătarul (h=10-20 cm) era distrus spre mijloc, din cauza alunecării parţiale a platformei, fapt pentru carepărţi ale lui se aflau la adâncimi diferite, din perforările iniţiale a păstrat un număr de 25.Camera superioară a cuptorului avea pereţii arcuiţi spre interior (h > 70 cm). Arderea pereţilor, pe carese pot distinge cinci lutuieli, este mai profundă decât la primul, depăşind alocuri 20 cm (fig. 30). Inventar: în lipitura cuptorului s-a găsit o monedă de argint, distrusă în mare parte prin ardere. S-aîncadrat în vremea lui Antoninus Pius (138-161) sau Marcus Aurelius (161-180) (Ibidem, p.28).Ceramica din aşezare (fig. 30), în majoritate a fost modelată la roată (Ibidem, fig. 6/1-2, 5-6; 7/1-3, 6-7). Tot în cuptorul al treilea, în umplutura camerei inferioare, s-a descoperit o figurină din ceramică roşiefină, bine arsă, considerată căluţ, datorită arcuirii specifice a gâtului (Ibidem, p. 30, fig. 8; h=39; L=5mm), probabil un căţel de vatră precum cei menţionaţi în perioada anterioară (M. Babeş, V. Mihăilescu-Bîrliba 1972, p. 176 şi urm.). Analogii: cuptorul nr. 1 de la Şcheia a fost apropiat de Eugen Nicolae, de cuptorul de la LukaVrubleveckaja, din mediul Sântana de Mureş, din zona Nistrului Superior (2007, p. 65, nota 47, cf. A. A.Бобринский 1991, p. 50). Datare: după Gh. Bichir (1966, p. 499; Idem 1973a, p. 57) şi M. Comşa(1985, p. 172, nota 11), cuptorul nu depăşeşte ca datare, în nici un caz, secolul al II-lea.


Fig. 30. Şcheia - Siliştea. Ceramică (apud Gr. Foit1969, fig. 6/1-2, 5-6; 7/1-3, 6-7). Pottery (apud Gr. Foit 1969, fig. 6/1-2, 5-6; 7/1-3,6-7).

Şcheia - Siliştea, today a suburban commune, integrated in Suceava municipality, Suceava county, is datedin the 3th century and it has two levels of habitation, excavated in a rescue campaign by Gr. Foit, in 1959(fig. 28-30). At approximately 600 m south-west of the village, on the left bank of Scheia creek, close to the wateredge, it was identified the settlement, of around 5 hectares. Within the 2rd–3th century settlement a featureconsisting of three pottery kilns was discovered. These kilns were partially destroyed by the railwayworks of the Suceava-Paltinoasa line. Two of these include a median wall, C1 and C3, while the kiln C3was destroyed by the C3 to such extent that its features cannot be marked. The superimposition indicateseither two habitation phases or a single habitation with two construction phases (Gr. Foit 1970, p. 391-392; Idem 1965, p. 411). The hemispherical upper (firing) chamber was mostly destroyed in moderntimes. It is preserved only as fragments of the north-west wall and the base.

a. The kiln C1 is the most capacious and is located at only a few meters from the house identified in Cassette4. The fireplace, which is the base chamber (ø=2.10, h=0,60-0,65 m), had the compartments hollowedout from the natural soil and separated by a median wall (l=40-50 cm), which continued to the two fuelfeeding openings (Ibidem, p. 25, fig. 2; Gh. Bichir 1966, p. 499, 503; Idem 1973a, p. 57; O. Floca, Şt.Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 93, nota 136). The south-east end of the fireplace was lined with twothick sandstone slabs. The first one (L=1; h=0,60 m) was lodged in the ground, 15 cm deep, while thesecond, smaller, one (L=60 cm), is contiguous with first one’s end and it protruded into the gallerycoming from the kiln feeding opening “There no doubt that when heated, these slabs helped inmaintaining the high temperature constant inside the kiln, protecting also the wall against damage”, inthis regard, the median wall was thoroughly baked at its firing chamber end, but remained unbaked in itscore at the its fireplace end (Ibidem, p. 25, fig. 2).The fuel feeding galleries, measured from the opening to the fireplace (L=1,40 m; l=50-60; h=40-50 cm), were excavated horizontally, into the natural clay to the two compartments of the fireplace chamber.Their upper areas were build from secondary soil, mixed black and yellow. The median wall is thoroughly baked at its upper end, but it preserved an unbaked core of yellow clay atits lower end. From the fireplace chamber, the charcoal from twigs and logs of various woods was


collected (Ibidem, p. 25, 27).The fireplace ends of the galleries were baked to a depth of 5-8 cm (Ibidem, p. 25). The perforated plate is made of clay mixed with straw and chaff, supported originally by a wattlestructure (h=20-25 cm), and it is only partially preserved (Ibidem). The two surviving perforations areflared at both ends (ø=5-7 cm) and quite closely spaced (10-15 cm). One of them is vertical and the otheris tilted towards the center of the plate, located almost on top of the median wall of the fireplace. Theperforations on the collapsed parts are similar in size. Their even spacing ensured an uniform firing of thebatch (Ibidem, p. 26). The upper (firing) chamber of dome shape (2.2 m in diameter at the base) is preserved only as fragmentsof walls, which were doubly daubed (fig. 28). The wall opposite to the feeding intake was perforated, above the junction with the median wall, by twosloping ducts (ø=20 cm) coming from the fireplace, joined into a single opening in the firing chamberwall, and then continuing in a single channel that went upward as a vent for hot gases (Ibidem, p. 26).The surface areas are intensely scorified and red-baked, to a depth of 15 cm (Ibidem, p. 25). Analogies: the kilns of Cucoşeni – Butnăreşti, which reporting include the discoveries know at thatmoment (Gh. Bichir 1966, p. 489 sq.).Peculiarities: the lining of the south-east area of the fireplace chamber with two contiguous thicksandstone slabs, up to the feeding gallery opening, to confer resistance and maintain the high temperatureconstant, a median wall which is thoroughly baked at its upper end, but preserving an unbaked core at itsbase (Ibidem, p. 27).Inventory: the kiln contained a large number of wheel-thrown pottery fragments, both red and grey.

b. The kiln C2, numbered according to the order of discovery within the site, was sectioned by the kiln C3,ad is preserved only as a fragment of its fuel feeding opening (w=40 cm), faintly baked, which slopesdownwards at 30-40 degrees. In front of it there is a shallow depression (ø=30 cm), used for the evacuation of the ash and charcoal. Itis thought that the kiln had a short operational period.The access area is partially preserved and it was excavated deeper than the floor or the fireplacechamber.Inventory: the fuel feeding opening and the access area contained several pottery fragments, wheel-thrown, both fine and coarse categories, red and grey-baked, as well as hand-modeled, mainly from potsof various sizes.

c. The kiln C3 was preserved better, it had a smaller capacity but it had been used more frequently (Gr. Foit1969, p. 27, fig. 3). Compared to C1, this kiln was hollowed out from the natural clay, it was 30 cmdeeper, reaching a depth of 90. The fireplace (h=60 cm), divided by a median wall (w=20-25 cm), it had a high capacity of burning, aswell as an accumulation of coals (Ibidem, p. 27). The intense burning baked the median wall. The two fire galleries (L=40; h=35 cm) leading from the fuelling opening to the two compartments ofthe fireplace, are much shorter that in the case of the kiln C1 (L < 50 m).The perforated plate (h=10-20 cm) was destroyed in the central area, due to the sliding of the platform,for which fact its several collapsed parts were found at different depths. From its original perforations, 25survived.The upper (firing) chamber is dome-shaped (h>70 cm). The walls had five layers of daub and weremore intensely baked than the walls of C1, the baked depth reaching 20 cm in certain areas (fig. 29).Inventory: the daubing layers included a silver coin, mostly burned away. It was probably an issue ofAntoninus Pius (138-161) or Marcus Aurelius (161-180) (Ibidem, p. 28). The pottery found within thesettlement (fig. 30) is mainly wheel-thrown (Ibidem, fig. 6/1-2, 5-6; 7/1-3, 6-7).Also inside kiln C3, contained in the filling of the inferior (fireplace) chamber, a animal figurine wasfound, in red-baked clay, of fine, well baked paste, identified as a horse, due to the specific arched neck(Ibidem, p. 30, fig. 8; h=39; L=5 mm). Dating: after Gh. Bichir (1966, p. 499; Idem 1973a, p. 57) and M.Comşa (1985, p. 172, nota 11), the kiln is in no case later than the 2nd century AD.

121

Ateliere de olărit şi cuptoare performante de ars ceramică cu douăcamere suprapuse, secolele III-V p.Hr. / Workshops and pottery firingkilns with two overlapped chambers, 3rd-5th centuries ADJudeţul Buzău / Buzău county

8. Gherăseni - Lacul Frâncului, jud. Buzău, cultura Sântana de Mureş, punct menţionat de Gh. Diaconu.Pe malul drept al râului Călmăţui, la circa 200 m est de o necropolă Sântana de Mureş a fost identificatăşi aşezarea. Aici s-a semnalat un cuptor distrus şi altul necercetat, conform informaţiilor date de Gh.Diaconu, autorul investigaţiilor arheologice ale necropolei din secolul al IV-lea (1977, p. 431-438; cf. M.Comşa 1981, p. 91; Eadem 1985, p. 173, nota 45).

Gherăseni - Lacul Frâncului, Buzău county, Sântana de Mureş culture, site mentioned by Gh. Diaconu.The settlement was identified an located on the right bank of Călmăţui River, at around 200 m east froma Sântana de Mureş cemetery. There were also reported two kilns, one destroyed and one leftunexcavated, according to the information offered by Gh. Diaconu, the author of the investigations intothe 4th century cemetery (1977, p. 431-438; cf. M. Comşa 1981, p. 91; Eadem 1985, p. 173, footnote 45).

Judeţul Vrancea / Vrancea county9. Dumbrăveni, com. ~, jud. Vrancea, secolul al IV-lea, cercetări Maria Comşa (fig. 31).

Cuptorul de ars ceramica s-a amenajat la periferia aşezării situate spre est de Dumbrăveni, în partea încare astăzi trece linia de înaltă tensiune, locuire ce se întinde până în perimetrul satului. Prin surpareamalului s-a secţionat natural aproximativ pe jumătate. Avea două camere, inferioară, de foc, împărţită îndouă printr-un perete median (h=36; l=20 cm) şi superioară, de ardere a vaselor (ø>1,10x1,25 m).

Fig. 31. Dumbrăveni. Cuptor de ars oale. Asuprafaţă grătar, B camera de foc, Csecţiune transversală, D secţiunelongitudinală. Legenda: 1 perete cuptor,plan; 2 perete median; 3 arsura peretecuptor, profil; 4 grătarul, profil; 5 vatrafocarului (apud M. Comşa 1981, fig. 1).

The potter’s kiln. A the surface of theperforated plate, B the fireplace chamber, Ccross section, D longitudinal section. Key: 1kiln walls, plan; 2 median wall; 3 the bakedlayer of the kiln wall, profile; 4 theperforated plate, profile; 5 the hearth of thefireplace (apud M. Comşa 1981, fig. 1).

Grătarul (h=22 cm) s-a fixat pe un pat de pari ciopliţi şi s-a modelat din lut amestecat cu puţine paie şipleavă, fapt pentru care partea s-a inferioară era aproape netedă. Marginal s-a sprijinit pe treapta de lutcruţată de jur împrejurul camerei de foc. Se consideră că au fost câte 10 perforări verticale în fiecarejumătate din grătar, realizate prin înfingerea în lutul încă moale a unor pari. Gura de alimentare se afla înpartea de nord-est, dar s-a distrus prin alunecarea malului. M. Comşa l-a reconstituit cu o gură de foc. Camera de ardere a vaselor avea o formă uşor tronconică, mai mare în partea inferioară (ø>1,10x1,25m),la fel ca şi camera de foc, iniţial cu o înălţime de circa 80 cm, din care s-au păstrat 60 cm, partea de sus a pereţilor fiind distrusă de arături. Limita acestuia s-a surprins la - 30 cm de la nivelul actual de călcare. Inventar: fragmente ceramice între care, pe grătar, se afla şi un ciob din peretele unui vas lucrat din pastăcenuşie închisă, cu suprafaţa lustruită, precum a categoriei ceramicii fine a complexului cultural Sântanade Mureş – Cerneahov (M. Comşa 1981, p. 89).


Analogii: cuptoarele de la Truşeşti - Pe Cuha, jud. Iaşi (M. Petrescu-Dîmboviţa 1955, p. 174-175, fig. 6),Cucuteni, Băiceni - Laiu (Idem, 1966, p. 36), Ionăşeni - Ţintirim (Gh. Bichir 1973a, p. 60), Botoşani -Dealul Cărămidăriei, jud. Botoşani (N. Zaharia, Em. Zaharia, S. Raţă 1961, p. 463-466), jud. Iaşi,Gutinaş, Ştefan cel Mare - Dealul Viorica, jud. Bacău (I. Bauman 1973-1974, p. 43), Sf. Gheorghe -Eprestetö (Z. Székely 1959, p. 240, pl. I/5), Ozun, jud. Covasna (Idem 1969, p. 40-47), Bucureşti -Crângaşi, jud. Ilfov (Vl. Zirra, D. Tudor 1954, p. 312-313; M. Comşa 1981, p. 90).Particularităţi: perete median din lut cruţat; grătar fixat pe un pat de pari ciopliţi, modelat din lutamestecat cu puţine paie şi pleavă, cu partea inferioară aproape netedă, sprijinită pe treapta cruţatăîmprejurul camerei de foc.

Dumbrăveni, commune of ~, Vrancea county, 4th century AD, research by Maria Comşa.The potter’s kiln was built at the periphery of the settlement, which is located east of Dumbravenivillage, in the area of the nowadays high power lines, extending into the village perimeter.The kiln was sectioned almost in half by the collapse of the river bank. It had two chambers, the inferiorone of the fireplace and the superior one for firing the batch (ø > 1.10x1.25 m), the fireplace chamber isdivided in two by a median wall (h=36; w=20 cm).The perforated plate (h=22 cm) was mounted on a bed of cut wooden staves and made of clay mixedwith a small quantity of straw and chaff, resulting in a smooth undersurface. Its edges were seated on aledge spared from the natural clay, all around the fireplace chamber. It is thought that teher were 10perforations on each half of the plate, made by sticking staves into the still wet clay.The fuel-feeding opening would have been located in the north-east area of the kiln but was destroyed bythe collapse of the bank. The reconstruction by M. Comşa includes only one fuel opening.The firing chamber was slightly conical in shape, larger at the base (ø > 1.10x1.25 m), similar to thefireplace chamber. It had an original height of approximately 80 cm, of which only 60 cm werepreserved, its upper part being destroyed by the ploughing works. This upper limit was intercepted at -30cm below the current treading level.Inventory: a number of pottery fragments, amid which, on top of the perforated plate, was found a piecefrom the wall of a dark-grey polished vessel, similar to the fine-paste variety of Sântana de Mureş –Cerneahov cultural complex (M. Comşa 1981, p. 89).Analogies: the kilns of Truşeşti - Pe Cuha, Iaşi county (M. Petrescu-Dîmboviţa 1955, p. 174-175, fig. 6),Băiceni - Laiu (M. Petrescu-Dîmboviţa 1966, p. 36), Ionăşeni - Ţintirim (Gh. Bichir 1973a, p. 60),Botoşani - Dealul Cărămidăriei, Botoşani county (N. Zaharia, Em. Zaharia, S. Raţă 1961, p. 463-466),Gutinaş, Iaşi county, Ştefan cel Mare - Dealul Viorica, Bacău county (I. Bauman 1973-1974, p. 43), Sf.Gheorghe - Eprestetö (Z. Székely 1959, p. 240, pl. I/5), Ozun, Covasna county (Idem 1969, p. 40-47),Bucureşti - Crângaşi, Ilfov county (Vl. Zirra, M. Tudor 1954, p. 312-313; M. Comşa 1981, p. 90).Peculiarities: a median wall spared from the natural clay, a perforated plate mounted on a bed of cutwooden staves, made of clay mixed with a small quantity of straw and chaff, with a smooth underside,which is seated on the ledge spared all around the fireplace chamber.

Judeţul Galaţi / Galaţi county10. Stoicani - Poarta Ţarinii, com. Folteşti, jud. Galaţi, secolul al IV-lea, săpături arheologice realizate de

Ionel Bauman. O parte din terasa Prutului, unde se află punctul menţionat, a fost distrusă de-a lungultimpului de gropile săpate pentru scos lutul.

a-b. Cuptoarele nr. 1-2. După cum susţin locuitorii din apropiere, pe acest teren se aflau cuptoare înalte, s-au menţionat cel puţin încă două astfel de construcţii.

c. Cuptorul nr. 3. Sondajul realizat în anul 1973 a dus la descoperirea încă a unui cuptor de ars oale, careavea încăperea de acces comună cu a celui semnalat în 1971. În ea se găsea o mare cantitate de ceramicăspecifică complexului cultural Sântana de Mureş – Cerneahov, "se poate admite că, la Stoicani, una din principalele ocupaţii ale populaţiei din secolele III-IV e.n. era olăritul" (I. Bauman 1973-1974, p. 44, 46).Cuptorul, în plan cu o formă aproximativ rotundă, în camera de ardere avea pilon central de susţinere. Inventar. În focar şi în camera de ardere a vaselor se mai aflau numeroase fragmente ceramice şi o marecantitate de cenuşă. Prin degajarea cuptorului, deasupra plăcii au fost descoperite mai multe fragmenteceramice specifice acestei culturii, între care şi câteva fragmente din buza unui Krausengefässe, tip devas prezent frecvent în aşezările perioadei, alături de care se afla şi o unealtă de corn de cerb, cu ajutorulcăreia se realizau motivele vălurite (I. Bauman 1973-1974, p. 43, fig. 1/1; M. Comşa 1981, p. 91).

Cuptoare cu două camere, sec. III-V p.Hr. / Pottery kilns with two chambers, 3rd-5th centuries 123

Stoicani - Poarta Ţarinii, commune of Folteşti, Galaţi county, the 4th century, excavation by Ionel Bauman.An area pertaining to the terrace of River Prut, where the site is located, was almost destroyed in time bythe clay extraction holes made by the villagers. After the local people, this piece of land had several “tallkilns”. The archeological sounding carried out in 1973 revealed another potter’s kiln, which shared theaccess area with the one discovered in 1971. This area contained a large number of potsherds, specific tothe Sântana de Mureş – Cerneahov cultural complex.“It is feasible to assert that one of the main occupations for the population of the 3 rd-4th century settlementof Stoicani was the pottery-making” (I. Bauman 1973-1974, p. 44, 46). The kiln, roughly circular in plan, falls within the category of “central supporting pillar”. Inside thefireplace and the firing chamber it was found a large quantity of ash and numerous pottery fragments.Following the unearthing of the kiln, on top of the perforated plate there were found a number ofpotsherds specific to this culture, including several fragments of a Krausengefässe rim, which type isquite frequently found in the settlements of the respective period, along with an implement in deer antler,used to make the wavy lines decoration (I. Bauman 1973-1974, p. 43, fig. 1/1; M. Comşa 1981, p. 91).

Judeţul Vaslui / Vaslui county11. Siliştea - Muncelu, fostă Ţifu, com. Iana, jud. Vaslui, prima jumătate a secolului al IV-lea (fig. 32-33).

Săpături arheologice realizate pe locul fostei cooperative de consum, în 1963, de Vasile Palade (1971, p.96-97, fig. 1; 2/2-3; 3/3) şi în 1965, două secţiuni pe care a apărut şi cuptorul, de Ion Ioniţă (2010, p. 191-206), pe un mic platou înclinat uşor de la vest spre est, situat la 500 m nord-vest de sat, sub pădurea de peMuncelu, imediat pe malul drept al pârâului Studineţ, un afluent de pe partea stângă a râului Tutova.După Ion Ioniţă, cuptorul de olărie, platforma de pietre de 1x2 m, orientată nord-sud, de la o construcţieanexă amenajată cu pereţii din bârne groase de lemn, cu un acoperiş improvizat de la care au rămasresturi de cărbuni şi lipituri arse şi gropile din preajmă, ”par mai curând un loc situat în afara satului,amenajat ocazional pentru a desfăşura o activitate meşteşugărească temporară”, a olăriei, locul în care sepregătea lutul şi se modelau vasele, după care acestea se ardeau în cuptorul aflat la 50 m depărtare(Ibidem, p. 193-194, fig. 3/3).

Fig. 32. Siliştea - Muncelu.Planul general al săpăturilorarheologice – atelierul de olărie,plan şi profil (apud I. Ioniţă2010, fig. 2).The general plan of thearcheological excavations – thepotter’s kiln, plan and profile(apud I. Ioniţă 2010, fig. 2).


Fig. 33. Siliştea -Muncelu. Ceramica(apud I. Ioniţă 2010).

Poterry (apud I.Ioniţă 2010).

Cuptor, cuptorul de olărie a apărut la circa 50 m de grupul de complexe din SI (I. Ioniţă 2010, p. 192, fig.2), la 21 m de capătul de est al SII, M 47-79.Camera de foc cilindrică, ø≈1,10 m, avea pereţii puternic arşi, de culoare cărămizie, pe o grosime de 16cm, cu grătarul susţinut de un stâlp central, ø=32; h=44 cm.Camera de ardere a vaselor, la bază uşor mai mică decât focarul, ø≈1,05 m, cu deschiderea la parteasuperioară de 45 cm, avea pereţii la fel de puternic arşi, de culoare cărămizie, pe o grosime de 16 cm, eramai îngustă la capătul din groapa olarului (38 cm) şi puţin mai largă la cel din camera de foc (50 cm).Camera olarului este destul de mică, cu podeaua albiată şi cu o formă aproximativ circulară, cu intrareaspre nord-est, unde limita peretelui este aproape dreaptă, cu două trepte, una pe toată lungimea ei (l=12-20; h=1,23 m), alta mult mai scurtă, ca un fel de nişă (L=70; l=15-20; h=1,05 m). Pe o grosime de 60 cm,de la baza podelei, era un sol amestecat cu foarte multă cenuşă, deasupra lui un sol cafeniu-cenuşiu.Inventar: cele mai numeroase erau în camera de ardere a şarjei (I. Ioniţă 2010, fig. 4/4-5; 5/1-6; 6/1-5;7/1-5; 8/4; 9/5; 10/5) iar câteva erau din pastă zgrunţuroasă (Ibidem, fig. 10/2, 9; 11/4, 7, 9). Fragmenteceramice asemănătoare din pastă fină sau zgrunţuroasă (Ibidem, fig. fig. 4/2; 9/1, 3-4, 6, 9; 10/3 şi 8/1;9/2) şi o fibulă de fier de tipul cu piciorul înfăşurat (Ibidem, fig. 4/2), au apărut în groapa olarului.Datare, Ion Ioniţă a încadrat descoperirile după tipul de cuptor de olărie, caracteristicile tipologice alevaselor lucrate la roată din pastă fină şi zgrunţuroasă şi fibula de fier cu picior înfăşurat, în primajumătate a secolului al IV-lea, cultura Sântana de Mureş (Ibidem, p. 193).

Siliştea - Muncelu, Ţifu, commune of Iana, Vaslui county, the 4th century (fig. 32-33). Archaeologicalexcavations carried out on the place of the former general shop “Cooperativa de consum”, in 1963, byVasile Palade (1971, p. 96-97, fig. 1; 2/2-3; 3/3) and in 1965, two trenches in which the kiln was foundby Ion Ioniţă (2010, p. 191-206), on a small plateau slightly sloped westwards-eastwards, situated 500 mnorthwest of the village, under the words of Muncelu, just on the right bank of Studineţ rivulet, a left-hand affluent of River Tutova. According to Ion Ioniţă, the kiln, the stone platform of 1x2 m, north-southoriented, of an adjacent construction with walls made of thick wooden beams, with an improvised roodout of which there remained pieces of coals and fired daubing and the surrounding pits, ”seem to berather a place outside the village, arranged occasionally in order to carry out a temporary craftingactivity”, that is pottery, the place where clay was being prepared and the vessels shaped, after whichthey were fired in the kiln that existed at a 50 m – distance (Ibidem, p. 193-194, fig. 3/3).

Kiln that was found about 50 m away from the group of compounds in SI (Ibidem, p. 192, fig. 2), at a 21 m– distance from the eastern end of SII, M 47-79.Fire chamber, cylindrical, ø≈1.10 m, had very fired walls, of brick red color, with the width of 16 cm,the perforated plate being sustained by a central pillar (ø=32 cm, h=44 cm).


The vessel firing chamber had the base slightly smaller than the fire chamber, ø ≈ 1,05 m, with theopening in the upper part of 45 cm, had the walls equally fired as those of the fire chamber, of brick red,with the width of 16 cm, was narrower to the end toward the potter’s pit (38 cm) and slightly lighter tothe one in the fire chamber (50 cm).The potter’s room is rather small, with a bedded floor, of approximately circular shape, with anortheastern entrance, where the limit of the wall was almost straight, with two stairs, one throughout thewhole length thereof (l=12-20; h=1.23 m), one much shorter, with a kind of niche (L=70; l=15-20;h=1.05 m). Throughout a width of 60 cm, measured from the base of the floor, there was a soil mixedwith a lot of ash, and on top of it a grayish – coffee brown soil.Inventory: the most numerous items were found in the batch firing chamber (I. Ioniţă 2010, fig. 4/4-5;5/1-6; 6/1-5; 7/1-5; 8/4; 9/5; 10/5) several of them being made of grainy paste (Ibidem, fig. 10/2, 9; 11/4,7, 9). Similar potsherds of fine paste (Ibidem, fig. 4/2; 9/1, 3-4, 6, 9; 10/3) or grainy paste (Ibidem, fig.8/1; 9/2), as well as an iron fragmentary fibula belonging to the type of the wrapped foot fibulae (Ibidem,fig. 4/2) were found in the filling of the potter’s pit.Dating, Ion Ioniţă dated the discoveries according to the type of kiln, the typological features of thewheel-made vessels of fine and grainy paste and the iron fibula with a wrapped foot, to the first half ofthe 4th century, the Sântana de Mureş culture (Ibidem, p. 193).

12. Bârlad - Valea Seacă, municipiul Bârlad, jud. Vaslui, secolul al IV-lea, săpături arheologice realizate deVasile Palade, cuptor semnalat în 1973 şi săpat în anul 1988. Practicarea olăriei, ca meşteşug specializat,se argumentează şi pentru această aşezare printr-un cuptor de ars vase şi printr-o "groapă cuptor". Însectorul sudic, în anul 1973 a fost semnalat un cuptor de ars oale, care a fost săpat în anul 1988 (Ibidem,fig. 62), orientat uşor spre vest sud-vest.

Fig. 34. Bârlad - Valea Seacă. Planul general al cercetărilor arheologice 1967-1975 (apud V. Palade 2004, planşa I).The general plan of the archeological excavations 1967-1975 (apud V. Palade 2004, plate I).

În camera de foc era prevăzut cu perete median, modelat din lut amestecat cu paie, puţin frământat, deformă uşor tronconică (h=30 cm), la bază cu o lăţime de 18 cm şi la partea de sus de 13 cm. Lungimeafocarului şi a gurii de alimentare era de 2,15 m. Peretele median traversează focarul, săpat în pantăuşoară, pentru a forma două camere late de 42 cm la est şi 36 cm la vest şi se continuă încă 10 cm înafara gurii acestuia. Pe coama peretelui se mai văd urmele adâncite ale nuielelor mai groase, imprimatetransversal peste acesta, când lutul nu se uscase încă.Gura de foc de formă semiovală (L=1,10 m), ocupă o parte din încăperea de alimentare cu lemne, pe o


Fig. 35. Bârlad - Valea Seacă. Cuptor de ars ceramica, plan şi profile(apud V. Palade 2004, pl. VI).The potter’s kiln, plan and profiles (apud V. Palade 2004, pl. VI).

lungime de 0,92 m şi avea la bază deschiderea de 0,60 m şi înălţimea de 0,30 m, care se reduce spreîncăperea în care lucra olarul (h=20-25 cm). Grătarul se afla la - 63 cm faţă de nivelul actual de călcare şi s-a realizat prin aplicarea lutului binefrământat, cu paie în pastă, pe un pat de nuiele şi crengi. Perforările pentru tiraj, în număr de 14, suntrelativ tronconice, cu deschiderea spre faţa grătarului (ø=6-8 cm) şi au fost dispuse aproximativlongitudinal pe axa est nord-est - vest sud-vest, câte patru de-a lungul peretelui median şi câte treimarginale, în uşor arc de cerc. După realizarea grătarului suprafaţa a fost făţuită şi de mai multe orirefăcută, prin aplicarea unor straturi de lutuială. În prezent, pe latura de est nord-est - vest sud-vestgrătarul este uşor prăbuşit. Camera de ardere a vaselor s-a păstrat doar pe o înălţime de 0,25 - 0,35 m (V. Palade 2004, p. 83-84). Lamargine se sprijinea pe muchia unei lipituri groase, de 10-12 cm, ce acoperea pereţii camerei de foc, pânăla înălţimea peretelui median, de la baza grătarului. Încăperea de acces, de formă aproape circulară, are pe axa nord-sud 1,60 m şi pe est-vest 1,70 m şi seadânceşte până la 1,32 m, de la suprafaţa actuală a solului iar spre gura de alimentare cu încă 11 cm.Analogii: întreaga construcţie a cuptorului, cum consemnează V. Palade, este asemănătoare cu a celorcercetate în aşezările datate în secolul al IV-lea de la Zorleni - Fântânele (V. Palade 2004, p. 83, 339 şiurm.), Truşeşti - Pe Cuha, C2 (M. Petrescu-Dîmboviţa et alii 1955, p. 174-175, fig. 6), Ionăşeni -Ţintirim (Gh. Bichir 1973a, p. 60), Botoşani - Dealul Cărămidăriei (N. Zaharia, Em. Zaharia, S. Raţă1961, p. 463-466), Cucuteni, Băiceni - Laiu (M. Petrescu-Dîmboviţa 1966, p. 36; Gh. Bichir 1973a, p.60), Cândeşti - Între pâraiele Recea şi Râmna, com. Dumbrăveni (M. Comşa 1985, p. 172), Bucureşti -Crângaşi (Vl. Zirra, M. Tudor 1954, p. 312-315). A fost construite în aceeaşi tehnică cele de la Şcheia -Siliştea (Gr. Foit 1970, p. 391-392), Cucoşeni - Butnăreşti sau Poiana - Pe silişte (Gh. Bichir 1973a, p.57), Ţifeşti - La Grigoreşti (S. Morintz, N. Harţuchi 1962, p. 522-523), Bălteni - Gârla Strâmbu (I. T.Dragomir 1962, p. 12), Răduleşti (R. Vulpe 1931, p. 156-158) ş.a.

Bârlad - Valea Seacă, Bârlad municipality, Vaslui county, 4th century AD, excavations by Vasile Palade,the kiln was identified in 1973 and excavated in 1988 (fig. 34-35). The significance of the potter’s craft for this settlement is supported by the discovery of a pottery kiln, aswell as a “pit-kiln”. The potter’s kiln was identified in 1973 in the south sector, and it was excavated in


1988 (Ibidem, fig. 62). It was oriented toward WSW and falls into the category of superimposedbicameral kilns (fireplace and firing chamber).The fireplace included a median wall, built of clay mixed with straw, negligently worked, in a slightlytapered shape (h=30 cm), 18 cm wide at the base and 13 cm wide at the top. The total length, of thefireplace chamber and its feeding opening was 2.15 m. The median wall goes through the fireplace,which is slightly sloped, to form two compartments, 42 cm (east) and 36 cm (west) wide, and continuesanother 10 cm beyond the opening. The top of the median wall bears the traces of the crosswise twigsapplied to the wet clay. The feeding opening is semi-elliptic in shape (L=1.10 m), occupies a part of 0.92 m from the “stoker’sroom” and it is 0.6 m wide, the base and 0.3 m high, sloping down towards the access area (h=20-25 cm).The perforated plate is 63 cm below the current treading level and it was built by applying the wellworked clay, mixed with straw, on a bed of wattle. There are 14 perforations for hot air circulation,roughly conical, larger upwards, (ø=6-8 cm) placed in four rows (3-4-4-3), ENE-WSW oriented, in ashallow arc. After the plate was built, its face was covered with daub, which was remade several times.On the moment of its unearthing, the sides of the plate were somehow collapsed. Only 25-35 cm of thefiring chamber was preserved (V. Palade 2004, p. 83-84). Its eges were supported by a 10-12 cm thicklining, which covered the walls of the fireplace level to the top of the median wall. The access area is roughly elliptic in shape (1.6 m on the N-S axis, 1.7 m on the E-W axis) and 1.32 mdeep, below the current treading level, and sloping towards the feeding opening up to another 11 cm. Judging from the fragments of large and medium-sized pots, wheel-thrown, in fine as well as coarsepaste, which were found in and around the kiln, it was concluded that this pottery was fired at this place. Analogies: The structure of the kiln, as a whole, as reported by V. Palade, is similar to the onesexcavated within the 4th century settlements of Zorleni - Fântânele (V. Palade 2004, p. 83, 339 sq.),Truşeşti - Pe Cuha, C2 (M. Petrescu-Dîmboviţa et alii 1955, p. 174-175, fig. 6), Ionăşeni - Ţintirim (Gh.Bichir 1973a, p. 60), Botoşani - Dealul Cărămidăriei (N Zaharia, Em. Zaharia, S. Raţă 1961, p. 463-466), Cucuteni, Băiceni - Laiu (M. Petrescu-Dîmboviţa 1966, p. 36; Gh. Bichir 1973a, p. 60), Cândeşti -Între pâraiele Recea and Râmna, Dumbrăveni (M. Comşa 1985, p. 172), Bucureşti - Crângaşi (Vl. Zirra,M. Tudor 1954, p. 312-315), Şcheia - Siliştea (Gr. Foit 1970, p. 391-392), Cucoşeni – Butnăreşti, Poiana- Pe silişte (Gh. Bichir 1973a, p. 57), Ţifeşti - La Grigoreşti (S. Morintz, N. Harţuchi 1962, p. 522-523),Bălteni - Gârla Strâmbu (I. T. Dragomir 1962, p. 12), Răduleşti (R. Vulpe 1931, p. 156-158) and other.

13. Zorleni - Fântânele, com. Zorleni, jud. Vaslui, secolul al IV-lea, săpături realizate de Vasile Palade.Punct situat la periferia de nord a satului, la distanţă de circa 400 m, în faţa fermei Fântânele, pegrindurile din lunca din stânga Bârladului (fig. 36).Aşezarea specifică culturii Sântana de Mureş, datată în secolul al IV-lea, se află la circa 10 m depărtarede albia minoră a râului, în apropierea unor izvoare cu apă potabilă. Aici, în ruptura unui grind, s-audescoperit urmele unei locuiri săteşti, între care şi un cuptor de olar, cu şarja în el, plin cu aproximativ150 de vase de toate mărimile. Aproape jumătate din acesta s-a distrus prin prăbuşirea malului nisipos.Partea păstrată şi încăperea de acces a olarului, indică prezenţa aici a unui atelier amenajat special pentruars ceramica (V. Palade 1969, p. 339, 341, 343; Idem 1970, p. 45; Idem 2004, p. 339). Cuptor de olărie de tip înalt, cu două camere suprapuse.Focăria (h=30 cm), avea vatra situată la adâncimea de 1,60 m faţă de solul actual şi la 1,20 m faţă desolul antic, în centru cu stâlp central, format din pământ măzăros, de culoare neagră-gălbuie, uşorfrământat şi amestecat cu puţine paie. Se deschidea spre camera de alimentare cu un canal despărţit deprelungirea peretelui median, se formau astfel două guri de foc (V. Palade 1969, p. 339, fig. 1-3, 5; G.Coman 1980, LXXV.2., p. 283; M. Comşa 1985, nota 35). Grătarul s-a construit pe o platformă delemne despicate şi cioplite numai pe una din feţe şi s-a acoperit cu acelaşi lut cu care s-a făţuit focarul. Datorită presiunii solului camera de ardere a vaselor (h=75 cm) are pereţii mai înclinaţi spre golulformat prin tasarea vaselor din spate. Deasupra camerei de ardere s-au aşezat, drept capac, părţi de vasemari, probabil şi alte fragmente mai mărunte (V. Palade 1969, fig. 1-3). Focarul, stâlpul central, grătarulşi camera de ardere a vaselor, s-au acoperit cu o făţuială de lut fin, în primele amenajări de circa 1 cm, înultima în straturi succesive groase de 2-4 cm (Ibidem, p. 343, fig. 2). Datorită numărului mare de vaseaflate pe grătar, după Gh. Bichir, camera de ardere s-a ridicat deasupra nivelului solului antic, pentru a i se mări capacitatea (fig. 36/2).


Fig. 36. Zorleni - Fântânele. Cuptor deolărie cu şarja în el. Planuri şi profile(apud V. Palade 1969, fig. 1-3). The pottery kiln with its batch inside.Plans and profiles (apud V. Palade1969, fig. 1-3).

Inventar. Cum a menţionat şi Ghenuţă Coman, în 1970, "Cuptorul s-a descoperit cu toată şarja în el şipare să aparţină sfârşitul secolului al IV-lea p.Hr., poate şi începutul secolului al V-lea” (1970, p. 183).Vasele rămase în cuptorul descoperit la Zorleni - Fântânele, şi cele recuperate din prejma acestuia, s-auîntregit în majoritate, numai cele din care s-a păstrat doar o parte nu au fost reconstituite. Vasile Palade,experimental, după restaurarea vaselor a şi încercat să reconstituie poziţia acestora pe grătar, ordonându-le pe verticală, în rânduri suprapuse, pe o înălţime ce nu a depăşit 76 cm. Astfel, după el, pe primul rândau încăput 35 de vase din cele mari (h=20 cm) iar pe ultimul rând încă 15-20 de vase cu diferitedimensiuni (h=7-13 cm), de la mici la mijlocii (1969, p. 343). Ceramica descoperită în cuptor s-a lucrat laroată, din pastă fină şi doar un procent, circa 10%, din pastă amestecată cu şamotă, la exterior cu unaspect neîngrijit. După analiza ceramicii Vasile Palade a stabilit trei categorii. Prima grupă, cu procentul cel mai mare, s-a modelat din pastă fină, moale la pipăit, de culoare cenuşie,ades în secţiune cenuşiu-roşietică, unele aveau la exterior angobă neagră cu aspect metalic, toate au bazainelară. Sunt şi vase neangobate, de culoare cenuşie sau cenuşiu-cărămizie, cu aspect lucios. A doua grupă, s-a lucrat din pastă cu mai puţin nisip fin, dar mai ales cu alte impurităţi în compoziţie, laexterior este nelustruită şi neangobată, aspră la pipăit, de culoare cenuşiu-închis. Vasele au pereţii maigroşi spre baza întotdeauna plată, de la tăiatul cu sfoara (Ibidem, p. 345, 347, fig. 5/1) (fig. 36/3). În grupa a treia a inclus vasele modelate din pastă amestecată cu şamotă şi alte impurităţi, dar fără nisipcu bobul mare şi microprundişuri, care imită ceramica zgrunţuroasă, dar cu pereţii modelaţi neîngrijit,neuniform, mai subţiri în partea de sus şi mai groşi spre baza plată, tăiată cu sfoara, uneori profilată, darfără inel (Ibidem, fig. 4/1-3; 13/1-5) (fig. 37/6, 8-9, 11, 14; 38/2, 5-6).


Fig. 37. Zorleni - Fântânele, 1-3, 5-6, 9, 12-14oale; 4, 7, 10 străchini; 8, 11 castroane (apudV. Palade 1969, fig. 10; 13; 16).

Pots; 1-3, 5-6, 9, 12-14 pots; 4, 7, 10dishes; 8, 11 bowls (apud V. Palade 1969, fig.10; 13; 16).

Fig. 38. Zorleni - Fântânele.1-2, 5, 8-9 Oale; 3, 7, 11amfore; 4 cană; 6 vasbitronconic; 10 vas cu gâtînalt (apud V. Palade, fig. 11,14-15).1-2, 5, 8-9 Pots; 3, 7, 11amphorae; 4 cup; 6 bi-conicalpot; 10 high-neck vessel(apud V. Palade, fig. 11, 14-15).

În cuptor se întâlnesc mai multe tipuri de vase modelate din pastă fină: - strachina cu marginea arcuită exterior (Ibidem, fig. 7/1; 8/1-2) şi castronul de dimensiuni mici şi mari,cu buza orizontală, prevăzut cu trei toarte (fig. 38/1, 3-4); - castroane cu buza faţetată şi baza dreaptă sau altele cu marginea dreaptă sau doar uşor evazată (Ibidem,fig. 4/1; 13/4-5; 17/1-4) (fig. 37/8, 11; 38/1; 39/1, 4, 7-8);- oale cu forme bombate, aproape sferice, cu buza dreaptă, îngroşată la exterior (Ibidem, p. 353, fig. 4/3;9/1-3; 13/2-3; 14/1, 4), oale tronconice, cu buza orizontală sau puţin oblică şi oale în pastă cu şamotă,gura larg deschisă, corp piriform şi baza îngustă (Ibidem, fig. 10/3) (fig. 37/6, 9, 12; 38/2, 9; 39/2, 5, 9);- vase cu forme bitronconice (Ibidem, fig. 14/2) (fig. 38/6); vas cu gât înalt (Ibidem, fig. 15/3) (fig.38/10); vase piriforme, bitronconice de tip amforă, cu toarte (Ibidem, fig. 8/3; 15/1, 4) (38/3, 7, 11; 39/1);


Fig. 39. Zorleni - Fântânele. 1-2, 4-5, 7-9 Oale; 3, 6, 10 vasecu toarte.1-2, 4-5, 7-9 Jars; 3, 6, 10 potswith handle.

Fig. 40. Zorleni - Fântânele, 1, 3, 4 străchini;2 oală; vase fără toarte 5, 7; 6 castroane(apud V. Palade 1969, fig. 4; 7-8/1-2).

1, 3, 4 Dishes; 2 pot; 5, 7 earless vessels;6 bowls (apud V. Palade 1969, fig. 4; 7-8/1-2).

- căni cu margine înaltă, în formă depâlnie, corp sferic şi toartă (Ibidem, fig. 15/3) (fig. 38/4); - vas fără toartă (oală ?), cu umăr larg, gât scurtat până la dispariţie şi buza lăţită orizontal sau înclinată.V. Palade consideră că s-au format din vasele carpice fără toarte, din secolele II-III p.Hr., folosite caurne, ce apar şi la Poieneşti - Dealul Teilor (R. Vulpe 1953, p. 317, 328, fig. 106, 131-132, 150-151, 153-154, 198, 245, 357/4), Văleni - La Moară (I. Ioniţă, V. Ursache 1968, p. 215, fig. 3/2-4; 216, fig. 4/3),Cucoşeni - Butnăreşti (Gh. Bichir 1967, p. 196, fig. 13/58), Gabăra - Porceşti (I. Antonescu 1959, p. 479,fig. 4/3-6), Porolissum (M. Macrea, M. Rusu 1960, p. 213, fig. 11/12), Cristeşti - Cetatea de pământ (D.Popescu 1956, p. 155; I. H. Crişan 1965b, p. 51-63, fig. 8/16) şi în alte necropole sau aşezări. În secolulal IV-lea vasele fără toarte sunt mai puţin înalte şi mult mai largi (V. Palade 1969, fig. 4/3; 6/2; 9/1-3; 10;11/1-3) (fig. 38/1, 5, 8; 39/2-3, 5, 12-13). Coborârea buzei prin scundarea gâtului, dau formei un nouaspect (Ibidem, p. 353), care se apropie de formele din sec. II-III (R. Vulpe 1953, p. 339, 402, fig. 154;


309) şi prin decorul lustruit, ondulat sau în zigzag, obţinut prin apăsarea unui vârf de os sau lemn, înpasta crudă, dunga în relief şi mai rar decorul realizat cu rotiţa dinţată sau prin ştampilarea unor rozete,palmete (V. Palade 1969, fig. 4/3; 11/1-3; 16/1)(fig. 38/1-2, 5, 8).Din pastă cu aspect zgrunţuros s-au modelat:- cana cu toartă (V. Palade 1969, fig. 15/2) (fig. 38/4), cu forme care sunt apropiate de cele lucrate laroată în La Tène, la Poiana - Cetate (R. Vulpe, Ec. Vulpe 1933, p. 284, fig. 28/3; R. Vulpe et alii 1952, p.203, fig. 15; I. H. Crişan 1969, p. 174-175, fig. 89/1-2; 90/2-4, 6);- străchini modelate din pastă nisipoasă (V. Palade 1969, fig. 16/1-4) (fig. 39/4, 7, 10);- oale scunde, bombate şi oale înalte (Ibidem, fig. 16/1) (fig. 39/1, 14);- castroane mici, cu buza dreaptă sau răsfrântă, caracteristică complexului cultural Sântana de Mureş –Cerneahov, apropiate de vasele de la Poiana - Cetate, din mediu geto-dacic (R. Vulpe, Ec. Vulpe 1933, p.306-307, fig. 79/15; 80/9) sau din secolele II-III (I. Ioniţă, V. Ursache 1968, p. 218, fig. 6/2-3; I.Antonescu 1959, p. 479, fig. 4/1-2; D. Popescu 1956, fig. 96/1, 4, 8; 111/8, 15, 20; 112/14);

Fig. 41. Zorleni - Fântânele, 1 vase piriforme; 2 oală; 3 vas (apud V. Palade 1969, fig. 6;8/3).

1 Pear-shaped vessels; 2 pot; 3 vessel (apud V. Palade 1969, fig. 6; 8/3).

- oale cu buza oblică, corp alungit şi baza dreaptă (Ibidem, fig. 6/1) (fig. 39/2);- castroane cu trei toarte, cu buza lată orizontală, unul dintre ele s-a împărţit în metope aproximativegale, fiecare acoperită cu unul sau două motive probabil imprimate (V. Palade 1969, fig. 12/1-3) (fig.38/3, 6, 10), în maniera olăriei complexului Sântana de Mureş – Cerneahov, deşi, forme apropiate segăsesc şi în secolele anterioare, în zona romanului (V. Ursache 1968, p. 149, fig. 27/9), la Izvoare, unde,între recipientele lucrate la roată, străchini, castroane cu trei toarte, căni cu gât cilindric, găseşte elementedin secolele anterioare (R. Vulpe 1957, p. 312-313; V. Palade 1969, p. 357, nota 17; fig. 12/1-3); - amfora sferică sau bitronconică cu două toarte prinse vertical între buză şi umăr, gât scund, buză puţin evazată, acoperită la suprafaţă cu angobă neagră, lustruită. Toartele neglijent modelate au uneori, longitudinal, o nervură mediană şi două caneluri. V. Paladeapropie forma de amforele daco-carpice din secolele anterioare, dar, faţă de cele din secolele II-III suntmai scunde şi au pântecele mai larg (R. Vulpe 1953, p. 449, fig. 357/2; Gh. Bichir 1967, p. 196, fig. 13/4,6, 9; I. H. Crişan 1965b, p. 51-53, fig. 8/16; M. Comşa 1981, p. 91).


Zorleni - Fântânele, commune of Zorleni, Vaslui county, 4th century AD, excavations by Vasile Palade,located in the north of the village, on one of the rises in the flood-meadow of Bârlad river. The settlement, specific to the Sântana de Mureş culture, is dated in the 4th century AD and is located onthe bank of the river channel, 10 m from its edge, in the vicinity of several freshwater sources. In thislocation there were found the traces of an ancient village, revealed by the collapse of the bank. Thisdiscovery included also a pottery kiln, still containing its batch, of approximately 150 vessels, of varioussizes. Almost half of the batch was destroyed in the collapsing of the sandy bank. The preserved part andthe access area of the potter indicate the presence of a potter’s workshop within the settlement (V. Palade1969, p. 339, 341, 343; Idem 1970, p. 45; Idem 2004, p. 339). Potter’s kiln of the tall type, with two chambers, one on top of the other.The fireplace chamber (h=30 cm), had its hearth at the depth of 1.60 m from the current treading leveland 1.20 m from the ancient one and included a central pillar. The “stoker’s room” responded into thetwin fire opening (M. Comşa 1985, footnote 35).The perforated plate was built from the same clay, on a platform of split, one-face planed logs. Theplate was supported by a central pillar, which was built from grainy, clayish yellow-black earth, roughlyworked and mixed with a small quantity of straw. As a result of the soil pressure, the firing chamber(h=75 cm) has its walls slightly drawn-in, towards the space created by the collapsing of the rear part ofthe batch. On top of the firing chamber there are placed, as stoppers, fragments of large pots as well as,probably, from several small vessels (V. Palade 1969, fig. 1-3, 5). The fireplace, the central pillar as wellas the perforated plate and the firing chamber walls, were covered by a fine daub, in layers 1 cm thick (inthe first phases) and up to 2-4 cm thick (in the later ones) (Ibidem, p. 343, fig. 2). Judging from the largesize of the batch preserved on the perforated plate, after Gh. Bichir, the fireplace chamber was extendedabove-ground in order to increase its capacity (fig. 2). Inventory. As reported by Ghenuţă Coman in 1970, “the kiln was discovered with its entire batch insideand it seems to date at the end of the 4th century AD, perhaps at the end of 5th century (1970, p. 183). Thepottery recovered inside the kiln of Zorleni - Fântânele, as well as the fragments recovered from itsvicinity, was reconstructed in majority and only the single-sherd pots were unable to be reconstructed.An experiment conducted by Vasile Palade, after the restoration of the vessels, piled them in verticallysuccessive rows, to height of less than 76 cm. In this way, as the said archeologist reported, the first rowincluded 35 of the largest vessels (h=20 cm) and the last row another 15-20 of various sizes (h=7-13 cm),from small to medium (1969, p. 343). The pottery found in the kiln is mostly wheel-thrown, in fine pastewhile only 10% is made from a paste with ground brick, with coarse outer surfaces. Following theanalysis of the pottery, Vasile Palade established three categories. The first group, which constitutes the majority, is modeled in fine, soft to the touch, paste, grey-baked,often with a reddish core visible in cross-section, covered in a black, glossy slip, with a metallic shine,with annular bases. This group also includes pots without slip, grey or reddish-grey in color, with glossyouter surfaces (Ibidem, p. 345). The second group consists in vessels made from a less fine paste (with coarse aggregates rather that fine-grained sand), with un-polished outer surfaces and without slip, rough to the touch, and dark-grey incolor. The pots have walls that are thicker towards the base, which is always flat, as a result of the string-cutting detachment (Ibidem, p. 345, 347, fig. 5/1) (fig. 36/3).The third group includes the pots modeled in coarse paste (with ground brick and other similar grainedaggregates), but with no large-grained sand or micro-gravel, imitating the coarse ware but with roughlyfinished walls, of uneven thickness, thinner at the rim and thicker at the base, which is flat, string-cut andsometime profiled, but not annular (Ibidem, fig. 4/1-3; 13/1-5) (fig. 37/6, 8-9, 11, 14; 38/2, 5-6).The batch comprised several forms within the fine-paste species: the dish with outward-arched rim (Ibidem, fig. 7/1; 8/1-2) as well as small and large three-eared bowls

with horizontal rim (fig. 38/1, 3-4); bowls with faceted rims and flat bases, together with some formswith flat or just slightly flared rims (Ibidem, fig. 4/1; 13/ 4-5; 17/1-4) (fig. 37/8,11; 38/1; 39/1, 4, 7-8);

pots with round shape almost spherical, with flat, thickened outwards (Ibidem, p. 353, fig. 4/3; 9/1-3;13/2-3; 14/1, 4), bi-conical pots, with horizontal or slightly oblique rims and pots made of paste withground brick, with wide mouths, pear-shaped bodies and narrow bases (Ibidem, fig. 10/3 (fig. 37/6, 9,12; 38/2, 9; 39/2, 5, 9); pots with bi-conical shape (Ibidem, fig. 14/2) (fig. 38/6);

vessel with high neck (Ibidem, fig. 15/3) (fig. 38/10);pear-shaped or bi-conical vessels, of amphora type, or with ears on the shoulder (Ibidem, fig. 8/3; 15/1,


4) (fig. 38/3, 7, 11; 39/1);cups with high rim funnel-shaped, with spherical body and handle (Ibidem, fig. 15/3) (fig. 38/4);earless vessel (cooking pot ?), with very large shoulder, very short, almost inexistent neck and

horizontally stretched or oblique rim. V. Palade considers that this type emerged from the earlessCarpic ware, dated in the 2nd-3rd century AD, used as funerary urns, which appear also in the sites ofPoieneşti - Dealul Teilor (R. Vulpe 1953, p. 317, 328, fig. 106, 131-132, 150-151, 153-154, 198, 245,357/4), Văleni - La Moară (I. Ioniţă, V. Ursache 1968, p. 215, fig. 3/2-4; 216, fig. 4/3), Cucoşeni -Butnăreşti (Gh. Bichir 1967, p. 196, fig. 13/58), Gabăra - Porceşti (I. Antonescu 1959, p. 479, fig.4/3-6), Porolissum (M. Macrea, M. Rusu 1960, p. 213, fig. 11/12), Cristeşti - Cetatea de pământ (D.Popescu 1956, p. 155; I. H. Crişan 1965b, p. 51-63, fig. 8/16) as well as in other settlements andcemeteries. During the 4th century AD, these earless vessels became shorter and more large (V. Palade1969, fig. 4/3; 6/2; 9/1-3; 10; 11/1-3) (fig. 38/1, 5, 8; 39/2-3, 5, 12-13).

The lowering of the rim by shortening the neck gives a new appearance to the shape of the vessel(Ibidem, p. 353). After V. Palade, these vessels are similar to the shapes specific to the 2nd-3rd century (R.Vulpe 1953, p. 339, 402, fig. 154; fig. 309) also by the polished decoration, wavy or in zigzag, made bypressing a bone or wood point into the soft clay, by the horizontal raised stripe or, rarely, by the wheel-printed decoration or stamped rosettes and palms (V. Palade 1969, fig. 4/3; 11/1-3; 16/1) (fig. 38/2; 38/1-2, 5, 8).The coarse paste species include the following forms:eared cup (V. Palade 1969, fig. 15/2) (fig. 38/4), with shapes similar to the wheel-thrown La Tène ones

found at Poiana - Cetate (R. Vulpe, Ec. Vulpe 1933, p. 284, fig. 28/3; R. Vulpe et alii 1952, p. 203,fig. 15; I. H. Crişan 1969, p. 174-175, fig. 89/1-2; 90/2-4, 6);

dishes modeled out of sandy paste (V. Palade 1969, fig. 16/1-4) (fig. 39/4, 7, 10);short pots, with rounded bodies, and tall pots (Ibidem, fig. 16/1) (fig. 39/1, 14);small bowls, with flat or down-turned rims, specific to Sântana de Mureş – Cerneahov cultural complex,

not dissimilar to the ones of Poiana - Cetate, in the Geto-Dacian cultural environment (R. Vulpe, Ec.Vulpe 1933, p. 306-307, fig. 79/15; 80/9) or in the 2rd–3th centuries horizon (I. Ioniţă, V. Ursache1968, p. 218, fig. 6/2-3; I. Antonescu 1959, p. 479, fig. 4/1-2; D. Popescu 1956, fig. 96/1, 4, 8; 111/8,15, 20; 112/14);

Three-eared bowls, with wide horizontal rims, one of them divide in two equal sized metopes, eachcovered by one or two repeated motifs, probably stamped (V. Palade 1969, fig. 12/1-3) (fig. 38/3, 6,10), in the manner of the pottery of the Sântana de Mureş – Cerneahov cultural complex, althoughsimilar forms can also be found, for previous centuries, in the area of Roman (V. Ursache 1968, p.149, fig. 27/9), at Izvoare, where, amid the wheel-thrown pottery (dishes, three-eared bowls,cylindrical necked cups), there are certain elements surviving from the previous centuries (R. Vulpe1957, p. 312-313; V. Palade 1969, p. 357, nota 17; fig. 12/1-3).

Oblique rimmed pots, with elongated bodies and flat bases (Ibidem, fig. 6/1) (fig. 39/2).Spherical of bi-conical amphorae with two ears, attached vertically between shoulder and rim, short

neck, slightly flared rims, and surface covered with black, polished slip. The negligently worked ears sometimes have a median ridge and two grooves. V. Palade emphasize the

similarities to the older Daco-Carpic amphorae with the difference that these vessels are shorter andwider bodied that the 2rd–3th centuries ones (R. Vulpe 1953, p. 449, fig. 357/2; Gh. Bichir 1967, p.196, fig. 13/4, 6, 9; I. H. Crişan 1965b, p. 51-53, fig. 8/16; M. Comşa 1981, p. 91).

14. Banca - La confluenţa pârâului Banca - Sat, com. Banca, jud. Vaslui, secolul al IV-lea, săpături realizate de Vasile Palade, Nicoleta Ciucă.Din satul Banca, la Gura Băncii, atât pe dreapta unde este sediul fermei, cât şi pe stânga spre moară şicărămidărie, se află o bogată staţiune şi un cuptor de olar cu întreaga şarjă, părăsit după ardere, conţinândvase lucrate la roată poate de un meşter olar local (N. Ciucă, V. Palade, G. Coman 1971, p. 476-477; N.Zaharia, M. Petrescu-Dîmboviţa, Em. Zaharia 1970, p. 310-311, o staţiune cu punctele a-d şi f; T.Udrescu 1973, p. 27; G. Coman 1980, IV.2., p. 56; M. Babeş 1971, p. 362; M. Comşa 1981, p. 91;Eadem 1985, p. 173).Inventar: s-au descoperit resturi ceramice, majoritatea modelate din pastă fină (G. Coman 1980, IV.1., p.55-56).


Banca - La confluenţa pârâului Banca - Sat, commune of Banca, Vaslui county, 4th century AD, excavationsby Vasile Palade, Nicoleta Ciucă.On the territory of Banca, commune there is only one pottery kiln mentioned (N. Ciucă, V. Palade, G.Coman 1971, p. 476-477; M. Babeş 1971, p. 362; M. Comşa 1981, p. 91).Inventory: the most numerous items were found, several of them being made of grainy paste (G. Coman1980, IV.1., p. 55-56).

15. Banca Gară - Şapte Case, com. Banca, jud. Vaslui, secolul al IV-lea, săpături realizate de RuxandraAlaiba22. Staţiunea arheologică situată la nord de municipiul Bârlad, jud. Vaslui, com. Banca, în vestul satuluiBanca Gară, în punctul numit de localnici Şapte Case, s-a semnalat prima dată în anul 1981 (R. Maxim1983, p. 355-359; Eadem 1987, p. 235-240; Eadem 1988, p. 253-261; Eadem 1990, p. 221-224; R.Alaiba 1996, p. 7; Eadem 2007a, p. 18-36; Eadem 2009, p. 73-74).

Fig. 42. Banca Gară - ŞapteCase. 1-2 Vedere generalădinspre vest şi sud; 3amplasarea geografică.

1-2 General view fromwest and south; 3 thegeographic location.

22 Planşe şi desene / Plates and drawings, Ileana Plugariu, Georgeta Vrânceanu and Ruxandra Alaiba


Fig. 43. Banca Gară - Şapte Case. 1-2 Plangeneral.

1-2 General plan.


Din punct de vedere geografic, se află situată în sudul Podişului Bârladului (V. Băcăuanu et alii 1980, p.321, fig. 42), pe valea Bârladului, la nord de drumul ce leagă şoseaua naţională Iaşi - Bârlad, de sateledin comuna Banca, la interferenţa a două microzone geografice, la est Dealurile Fălciului şi la vestsubgrupa Dealurilor Banca - Griviţa, din cadrul Colinelor Tutovei. Din punct de vedere geografic staţiunea este situată în partea de nord a culoarului de trecere a popoarelormigratoare, a goţilor, în drumul lor dinspre stepele din nordul Mării Negre, spre Dunărea de Jos. În acestsens s-au consemnat câteva mărturii, din perioada de sfârşit a eneoliticului (R. Alaiba, G. Miu, S. Stanc2005, p. 153-160, încadrat în orizontul cultural al înmormântãrilor tumulare Životilovka - Volčansk,apropiat în vest de orizontul Costeşti - Bursuceni - Taraclia) şi mai ales din mileniul întâi, dar şi douămorminte datate în secolele X-XIII (R. Maxim 1987, p. 235-240). Din păcate, a fost distrusă parţial în anul 1980, când albia râului Bârlad, prin lucrările de hidroamelioraţieşi îndiguire, s-a mutat mai spre est. Noul curs al acesteia a traversat limita ei de vest. Cum indică puţinelemorminte descoperite, în apropiere de noua albie, lucrările au afectat necropola din secolele III-IV, oparte din aşezarea acestei perioade, dar şi alte complexe (R. Maxim 1987, p. 235-240). DirectorulMuzeului Judeţean „Ştefan cel Mare” Vaslui, prof. Constantin Popescu, cu deosebită bunăvoinţă ne-aîncredinţat cercetările, care s-au desfăşurat din anul 1981, până în 1989, cu întreruperile din 1984 şi1987.

Fig. 44a. Banca Gară - Şapte Case. 1-2Grătar cuptor A, atelierul de olărie.

1-2 The perforated plate the Kiln A,the potter’s workshop.


În timpul săpăturilor arheologice, urmele vechilor locuiri se mai găseau în albia majoră a actualului cursal râului Bârlad, mai puţin în dreapta şi mai mult în stânga lui. De asemenea, pe grindurile dinspre limitade vest a satului Banca Gară, pe valea Bârladului. Săpăturile arheologice sistematice au surprins unnumăr de 143 de complexe, aflate prin investigarea unei suprafeţe de 3400 m2, aproximativ jumătate dinvechiul areal al acesteia (fig. 1/3). O parte dintre ele – 74, din care 27 de locuinţe, cu vetrele şi gropiledin preajma lor, au aparţinut comunităţii săteşti din vremea pătrunderii popoarelor migratoare, asarmaţilor şi goţilor, în anii de după retragerea autorităţii romane din Dacia (274-275) şi din teritoriulnordic al Moesiei. Alte 38 de locuinţe au fost atribuite comunităţii săteşti ce s-a aşezat, pe acelaşi loc, în ultimele secole aleprimului mileniu VII-IX/X. Cercetările de la Banca Gară - Şapte case au înlesnit conturarea unorsecvenţe culturale, din lumea mai puţin cunoscutului mileniu întâi, căruia îi era specific, în multeprivinţe, provizoratul. Acesta s-a realizat în cadrul unui atelier de olărie, prevăzut cu două cuptoare de arsceramica. Conservarea suficient de bună ne-a permis reconstituirea lui. O încercare de Reconstituire aatelierului de olărie din aşezarea Banca Gară - Şapte case, secolele IV-V, a realizat Ana Maria Zub (R.Alaiba 2007a, p. 18 şi urm.).

a-b. Atelier. Cuptoarele A şi BÎn faţa gurilor de alimentare s-au săpat gropi (L=2,40 m; l=1,96 m; h=0,36-0,40 m şi L=2,10 m; l=2,2 m;h=0,40 m), în care se evacuau resturile de cărbuni, cenuşă. Din groapa aflată în faţa cuptorului s-a săpat ogroapă cotlonită, alungită (L=1,8; l=1,2; h=1,2 m), ce avea în interiorul ei bucăţi de lut uscat, nears, bruşipregătiţi pentru modelarea ceramicii pe roata olarului de lemn.

Fig. 44b. Banca Gară -Şapte Case. 1-2 Cuptorul Adin atelierul de olărit. 1-2 Kiln A within thepotter’s workshop.


Fig. 45. Banca Gară - Şapte Case. 1-2. Plan şi profil, atelier de olărie. 1-2. The plan and the profile, the potter’s workshop.

Tot aici s-au găsit multe fragmente de oase de animale, cum a menţionat Simina Stanc, pentru acestcomplex este caracteristică şi cea mai ridicată diversitate faunistică. Dintre acestea menţionăm: găina cu94 de resturi, majoritatea aparţin speciei Gallus domesticus (găina), dar şi de la păsări de talie mică,probabil sălbatice; un craniu fragmentar de oaie, refăcut parţial, de la un mascul viguros, de 5-6 ani,reproducător; 382 fragmente de peşti, cele mai multe aparţinând scheletului postcranial, provin de lateleosteeni şi un singur solz de acipenserid, nu s-a putut stabili specia, un tip de peşte probabil adus de laPrut sau Dunăre, plus solzii de ciprinide. Menţionăm şi trei cochilii, una folosită ca pandantiv, de


Cerithium sp., care actualmente trăieşte în Mările Mediterană şi Egee, ajunse la Banca în urma unorschimburi de mărfuri cu alte populaţii (S. Stanc, Anexa 2).

a. Cuptor A. Era de formă uşor tronconică (ø=1,84-2; h=1,08 m) şi s-a săpat pe latura lungă dinspre nord-est (fig. 97a-c). Din cuptor s-a conservat bine focarul, gura de alimentare, grătarul şi baza bolţii camereide ardere a vaselor. În faţa acestuia era groapa de acces la cuptor, de aici se realiza alimentarea focarului.Focar / camera de foc - furnium, de formă uşor tronconică, s-a amenajat în marginea atelierului, din unadintre laturile lungi, prin săparea lui în pământul crud, la adâncimea de 0,87 - 0,90 m, faţă de nivelulactual de călcare. Înălţimea lui era de aproximativ 0,90 m. În centru avea cruţat un perete median (l=0,36;h=0,88 m), ce împărţea focarul în două camere de foc, cu lărgimi apropiate (l=0,76 şi 0,72 m), acumzgurificat. Interiorul ambelor camere şi peretele median au fost acoperite cu un strat de lutuială, gros de3-5 cm, care, prin ardere s-a întărit şi zgurificatdiferit. Solul din jurul cuptorului s-a înroşit circa15-20 cm, mai intens spre interior.

Fig. 46. Banca Gară - Şapte Case. 1 Grătar cuptor A; 2-3plan grătar şi camera de foc, cuptor B. 1 the perforated plate of the kiln A; 2-3 the plan of theperforated pate and fireplace of the kiln B.

Gura de alimentare - praefurnium, începe de la marginea focarului. În exterior are o formă aproximativsemicilindrică, mai lată spre cuptor, pentru ca deschiderea interioară să aibe bolta ovală. S-a construit peun suport de nuiele, lutuit pe ambele feţe (L > 1,20; l=1,22 m). Grătarul era în plan aproximativ circular (øplacă=1,8-2,0 m), diferenţele diametrelor se pot datora şidistrugerilor din vechime, cu o grosime de 18-21 cm, şi se afla probabil deasupra nivelului antic decălcare. Se sprijinea pe peretele focarului şi pe peretele median. A fost făcut dintr-o împletitură de nuiele,care s-a acoperit cu lut, amestecat cu resturi vegetale, mai ales pleavă. În placa acestuia s-au realizat 16perforări, cu forme bitronconice (øinterior=5-8 cm), înspre camera de ardere a vaselor uşor ovale, pe care seordona şarja. Prin ele pătrundea aerul fierbinte din camera de ardere a combustibilului, în camera deardere a vaselor. Arderea puternică a dus la zgurificarea lor. Perforările se astupau cu fragmente de vasesparte, cu marginile subţiate, cu s-a observat la cuptorul B. În camera de ars ceramica, lipitura eraacoperită cu o feţuială roşietică închis, fină, ca şi la cuptorul de la Dărmăneşti, Piatra Neamţ, unde seconsideră că avea aceeaşi compoziţie cu feţuiala ceramicii roşii (Gh. Bichir 1973, p. 57).Baza bolţii camerei de alimentare s-a conservat pe mici porţiuni. S-a modelat tot pe un suport de nuiele,pe care s-a aplicat, pe ambele feţe, un strat de lut amestecat cu cereale mărunţite.


Inventar cuptor A: dintre părţile de recipiente descoperite prin degajarea pământului din perimetrulprimului cuptor – A, s-au reconstituit parţial 41 de vase (fig. 98-100), 8 vase din pastă zgrunţuroasă: 3vase mari de provizii (fig. 98/8, 23-24; ø=30 cm), 3 baze inelare (fig. 98/14, 39, 43), 3 baze desprinse cusfoara (fig. 98/37; 99/14) şi unul din pastă negricioasă, 1 corp de vas (fig. 98/40); 2 puţin zgrunţuroasă,2 pereţi de vase (fig. 98/19, 22), o bază dreaptă (fig. 98/41); 3 ceramică din pastă fină negricioasă, 1perete (fig. 98/13), 3 baze (100/4-5, 8); 5 fină cenuşiu-negricioasă, 2 castroane (fig. 100/1-2), 1 oală (fig.100/3), 1 buză, probabil de oală (fig. 98/6), 1 margine (fig. 99/7); 19 fină cenuşie, 1 cană (fig. 99/11), 6castroane (fig. 99/1, 4-5, 8-9, 13), penultimul - un import, 2 oale (fig. 99/2; 100/6), 6 buze (fig. 98/4-5,10, 12, 20; 99/6), 2 pereţi (fig. 98/7, 11), 1 toartă (fig. 98/15), 9 baze inelare (fig. 98/25-30, 32, 34-35;99/10), plus 2 roşietice (fig. 98/31, 39), la fel 1 bază negricioasă (fig. 98/33), bază dreaptă cenuşiu-negricioasă (fig. 98/42), 1 perete (98/36); ceramica de import: 4 fragmente ceramice gălbui, probabilceramică de import şi pereţi (fig. 98/16-18) sau 1 bază de amforă (fig. 99/3).

Fig. 47. Banca Gară - Şapte Case. Atelier de olărie cu două cuptoare, reconstituire arhitect Ana-Maria Zub.The potter’s workshop with two kilns. Reconstruction by architect Ana-Maria Zub.


Cuptor BAvea tot o formă uşor tronconică, cu marginile mai puternic distruse din vechime (ø=1,74x1,82 m;h=1,04 m) şi s-a săpat pe latura lungă dinspre nord-est (fig. 97a-c). Cuptorul s-a conservat mai puţinîntreg decât primul, din el s-a păstrat mai bine focarul, gura de alimentare a acestuia, grătarul şi o mică parte din baza bolţii camerei de ardere a vaselor. Avea la fel în faţă o groapă de acces la focar.

Fig. 48. Banca Gară -Şapte case. 1, 37 Lipituri,2-3 chirpici. Fragmenteceramice lucrate la roataolarului: pastă finăcenuşie, 4-5, 9-10, 12, 20margini, 6, 11, 36 pereţi;negricioasă, 7 margine, 13,17 pereţi, 15 toartă, baze,42 dreaptă, 31, 39 inelareroşii; zgrunţuroasă, 8, 23-24 vase de provizii, 14, 43baze inelare, 37, 40 drepte,ultima negricioasă; 16-18pereţi de amfore; puţinzgrunţuroasă, 17, 21-22pereţi; 25-30, 32, 34 bazeinelare, 33 negricioasă, 35concavă, 41 dreapată.Cuptor A, sec. IV-V, cpl.65. 1-3, 37 Pieces of adobe.Ceramic fragments madewith the potter’s wheel:fine paste, 4-5, 9-10, 12, 20edges, 6, 11, 36 wall;blackish, 7 edge, 13, 17wall, 15, 42 bases; redish,31, 39 annular bases;coarse, 8, 23-24 vessel forfood storage, 14, 43annular bases, 37, 40straight, greysh, 40 basis;16-18 wall of amphora;slightly coarse, 17, 21-22walls; 25-30, 32, 34annular bases, 33 blackish,35 greysh concave, 41straight. Kiln A, 4rd–5th

centuries, cpl. 65.

Focar / camera de foc - furnium, uşor tronconic, s-a amenajat în pământul crud, din marginea uneiadintre laturile lungi, opusă primului cuptor al atelierului, la adâncimea de 0,72-0,89 m, faţă de nivelulcenuşie (fig. 101/1, 3-9, 13-14, 28-32, 35, 41-42, 44-47; 102/1, 3-4, 15-17; 103/26), 10 castroane (fig.101/1, 3-4, 7-9; 102/1, 3-4, 6, 14); 13 buze (fig. 101/2, 6, 10-12, 16-18, 20, 22-23, 25, 39); 3 oale (fig.


101/5, 13-14); 3 pereţi de vase, folosiţi pentru astuparea perforărilor grătarului (fig. 102/15-17) şi roşie, 1castron (fig. 102/7), 1 margine (fig. 101/21), 1 toartă (fig. 102/5), 3 baze inelare (fig. 101/26, 28-30;102/8) şi 4 părţi de amfore (fig. 101/24, 43; 102/10).

Fig. 49. Banca Gară - Şapte case. Fragmente ceramice lucrate la roata olarului: pastă fină, 1, 4-5, 7-9, 12-13 castroane;2 oală; 6 buză; 10, 14 baze; 11 cană; import, 3 bază amforă. Cuptor A, sec. IV-V, cpl. 65.

Ceramic fragments: fine paste, 1, 4-5, 7-9, 12-13 tureens; 2 jar; 6 rim; 10, 14 bases; 11 mug; imported, 3 basis ofamphora. Kiln A, 4rd–5th centuries, cpl. 65.


Gropile 1-3. În faţa gurilor de alimentare ale cuptoarelor erau săpate gropi (L=2,40; l=1,96; h=0,36-0,40m şi L=2,10; l=2,2; h=0,40 m), din care se alimentau focarele şi în care se evacuau resturile de lacombustibil, cărbuni, cenuşă. Pe latura opusă intrării era o groapă cotlonită, alungită (L=1,8; l=1,2; h=1,2m), care s-a săpat din groapa din faţa cuptorului mare. În interiorul ei s-au păstrat bucăţi de lut uscat,nears, în parte sfărâmate, de la numeroşii bruşi pregătiţi pentru modelarea ceramicii pe roata olarului delemn. Probabil în apropierea acesteia se afla şi masa olarului realizată din lemn.Groapa – G1, 12 vase (fig. 103/1-9, 12-13), din care 4 din ceramică zgrunţuroasă cenuşie, pereţi (fig.103/8, 12-13); 1 fină cenuşie-negricioasă, 1 margine (fig. 103/4); 7 fină cenuşie, 6, 1 castronaş (fig.103/3), 4 margini (fig. 103/1-2, 5-6), 1 bază inelară (fig. 103/6; øbază=9 cm); 2 pereţi (103/9, 12).

Fig. 50. Banca Gară - Şapte Case. Fragmente ceramice lucrate la roata olarului: pastă fină neagră-cenuşie, 1-2castroane; 3, 7 oale; 4-5, 8 baze; pastă neagră lustruită, 6 oală. Cuptor A, sec. IV-V, cpl. 65.

Ceramic fragmentes made with the potter’s wheel: blackish-grayish fine paste, 1-2 tureens; 3, 7 jars; 4-5, 8 bases;blackish-fine pilished paste, 6 jar. Kiln A, 4rd–5th centuries, cpl. 65.

Groapa – G2, 21 vase (fig. 103/14-39), 3 zgrunţuroasă, 3 baze (fig. 103/30, 36, 39), 1 perete (fig.103/32); 3 pastă puţin zgrunţuroasă: 2 oale (fig. 104/1, 7; øbuză=14; 13 cm); 1 buză (fig. 103/16), 1 bază(fig. 103/31; øbază=5 cm), 1 fragment canelat (fig. 103/37); 13 din pastă fină cenuşie, 5 castroane (fig.


103/14-15, 18-19; 28), 1 castronaş (fig. 103/24), 6 buze (fig. 103/20-23; 25; 33), 1 oală (fig. 103/26), 1perete (fig. 103/27), 1 toartă (fig. 103/17), 2 baze inelare, 1 bază dreaptă (fig. 103/35, 38 şi 29; ø=16 cm).Groapa – G3, 4 vase (fig. 103/6, 9, 10-12), 2 modelate la mână, 2 baze (fig. 104/9, 12); 1 fină cenuşie, 1castron, 1 bază inelară (fig. 104/10-11; øbază=10 cm).Interior atelier, 8 vase (fig. 104/1-3, 5, 8, 14-15, 17), tot aici s-a găsit şi un os lustruit, 8 fină cenuşie, 2căni (fig. 104/2, 15), 3 castroane ornate cu incizii sau nervuri (fig. 104/1, 11, 14), 2 buze (fig. 104/5, 17),1 bază inelară (fig. 104/3), 1 fragment ceramic ars până la topire (fig. 104/8).Inventar cuptor A, 41 vase, cuptor B – 39, G1 – 12, G2 – 21şi G3 – 4, interior atelier 8 vase.La Butnăreşti, Neamţ, bolta păstrată avea o înălţime de 1,25 m (Ibidem, p. 16). Alimentarea se realizaprin deschiderea de sus, rămasă neastupată. Vasele se stivuiau pe verticală, în spaţiul dintre perforări, înfuncţie de dimensiuni. Interiorul ambelor compartimente, peretele median şi placa perforată au fostacoperite cu un strat de lut de 3-5 cm, ars cărămiziu dar mai ales zgurificat din cauza temperaturii ridicatedin timpul funcţionării. Solul din preajma cuptorului s-a înroşit 15-20 cm, mai intens, mai roşu spremarginile acestuia şi mai deschis la culoare spre solul argilos în care s-a săpat.Atelierul de olărie – inventar ceramic păstrat fragmentar, cuptoarele A şi B, gropile 1-3 şi interior, 123vase = 43CA, (7z + 1zn + 3pz + 3fn + 5fcn + 19fc + 2fr + 3fn) + 3 amfore + 36CB, (3pzr + 4pzc + 29f,(5fr + 2c-n + 22c) + 3 amfore + 12G1, [4pz, (3c + 1n) + 8f, (1cn + 7c)] + 21G2, (4z + 4pz + 13f) + 1G3,fc + 10interior (3m + 7f) + 6 amforeCuptor A, 43CA (7z + 1zn + 3pz + 3fn + 5fcn + 19 fc + 2fr + 3fn) + 3 amfore- ceramică din pastă zgrunţuroasă: vas mare de provizii (fig. 98/8; ø=30 cm), alt vas de provizii din cares-au recuperat 10 fragmente ornate cu linii vălurite (fig. 98/23-24), mică bază inelară, în pastă şi cuparticole albe (fig. 98/14, ø=5 cm), corp de vas (fig. 98/21), bază desprinsă cu sfoara (fig. 98/37;øbază=10); 2 baze inelare cu incizii circulare, cu pereţii acoperiţi de praf cenuşos alb (fig. 98/39; 43;øbază=10; 8 cm), prima cărămizie; mică bază dreaptă negricioasă, mată (fig. 98/40), bază dreaptă de la unvas de provizii în pastă cu pietricele, desprinsă cu sfoara (fig. 99/14 -dimens. ½); actual de călcare,micşorat prin împingerea pământului pentru construirea digului. Focarul avea înălţimea de aproximativ0,84 m. În centru avea cruţat un perete median (l=0,32; h=0,84 m), ce împărţea cuptorul în două camerede foc, cu lărgimi apropiate (l=0,79 şi 0,84 m). Tot interiorul s-a acoperit cu un strat de lutuială, gros de3-5 cm, acum zgurificat şi întărit spre pământul în care s-a săpat, 15 - 20 cm, mai intens spre interior.Gura de alimentare - praefurnium, s-a construit în prelungirea focarului, la fel de formă aproximativsemicilindrică, mai lată spre cuptor, formînd astfel interior pentru ca deschiderea interioară să aibe boltaovală. S-a construit pe un suport de nuiele, lutuit pe ambele feţe (L > 1,20; l=1,22 m).Grătarul avea dimensiuni apropiate deschiderii focarului (ø=1,80 m; h=0,21 m), cu o grosime de 22-23cm, şi s-a construit probabil pe nivelului antic de călcare. S-a fixat pe peretele marginal al focarului şi peperetele median. S-a format pe o împletitură de nuiele, acoperită cu lut amestecat cu resturi vegetale.Placa a avut 26 de perforări, uşor bitronconice (øinterior=6-8 cm), uşor ovale spre camera de ardere avaselor. Probabil o parte dintre ele s-a distrus o dată cu fărâmiţarea în timp a părţilor marginale. La fel caşi la primul cuptor, s-au realizat mai ales spre margine, fiind mai numeroase spre gura de alimentare. Princombustibil, cărbuni, cenuşă. Pe latura opusă intrării era o groapă cotlonită, alungită (L=1,8; l=1,2; h=1,2m), care s-a săpat din groapa din faţa cuptorului mare. În interiorul ei s-au păstrat bucăţi de lut uscat,nears, în parte sfărâmate, de la numeroşii bruşi pregătiţi pentru modelarea ceramicii pe roata olarului delemn. Probabil în apropierea acesteia se afla şi masa olarului realizată din lemn.Inventar cuptor B. Din perimetrul cuptorului – B s-a recuperat o aşchie de silex (fig. 102/13), o gresie(fig. 102/9) şi părţi de la 39 de vase, din care de la 4 vase provin mai multe fragmente din pastă puţinzgrunturoasă, cenuşii (fig. 101/15, 19, 34, 37) şi roşietice (fig. 101/21, 36; 102/8); 33 din pastă fină, 2baze inelare cenuşiu-negricioase, (fig. 101/27; 102/2); 1 bază dreaptă (fig. 101/35), 12 pereţi (fig. 101/38,45-47, 102/2, 12; 103/26), 4 fină roşie (fig. 101/33, 38; 102/5, 7); 23 fină cenuşie (fig. 101/1, 3-9, 13-14,28-32, 35, 41-42, 44-47; 102/1, 3-4, 15-17; 103/26), 10 castroane (fig. 101/1, 3-4, 7-9; 102/1, 3-4, 6, 14);13 buze (fig. 101/2, 6, 10-12, 16-18, 20, 22-23, 25, 39); 3 oale (fig. 101/5, 13-14); 3 pereţi de vase,folosiţi pentru astuparea perforărilor grătarului (fig. 102/15-17) şi roşie, 1 castron (fig. 102/7), 1 margine(fig. 101/21), 1 toartă (fig. 102/5), 3 baze inelare (fig. 101/26, 28-30; 102/8) şi 4 părţi de amfore (fig.101/24, 43; 102/10).Gropile 1-3. În faţa gurilor de alimentare ale cuptoarelor erau săpate gropi (L=2,40; l=1,96; h=0,36-0,40m şi L=2,10; l=2,2; h=0,40 m), din care se alimentau focarele şi în care se evacuau resturile de la ardereacombustibilului.


Groapa – G1, 12 vase (fig. 103/1-9, 12-13), din care 4 din ceramică zgrunţuroasă cenuşie, pereţi (fig.103/8, 12-13); 1 fină cenuşie-negricioasă, 1 margine (fig. 103/4); 7 fină cenuşie, 6, 1 castronaş (fig.103/3), 4 margini (fig. 103/1-2, 5-6), 1 bază inelară (fig. 103/6; øbază=9 cm); 2 pereţi (103/9, 12).

Fig. 51. Banca Gară - Şapte Case. Fragmente ceramice lucrate la roată: pastă cenuşie, 1, 3-4, 7-9 castroane; 2, 6, 10-12, 16-18, 20,22-23, 25, 39 buze; 5, 13-14 oale; roşietică, 21 margine; 26, 28-30 baze inelare; cenuşie-negricioasă, 27 bază inelară; cenuşie, 35bază; 38, 41-42, 45-47 pereţi; puţin zgrunturoasă, 15 perete; 19 margine; 34, 37 baze; 24, 42 pereţi de amfore; zgrunţuroasă, 31, 36,pereţi; 32 bază inelară; roşie, 33 bază. Cuptorul B, sec. IV-V, cpl. 65.

Fragments made with the potter’s wheel: grayish fine paste, 1, 3-4, 7-9 tureens; 2, 6, 10-12, 16-18, 20, 22-23, 25, 39 rims; 5, 13-14 jars; redish, 21 edge; 26, 28-30 annular bases; gray-blackish, bases; 27 annular; 35 straight; 38, 41-42, 45-47 walls; slightlycoarse, 15 wall; 19 edge; 34,37 bases; 24,42 wall of amphora; coarse, 31, 36, walls; 32 annular basis; redish, 33 basis. Kiln B, 4rd–5th, cpl. 65.


Groapa – G2, 21 vase (fig. 103/14-39), 3 zgrunţuroasă, 3 baze (fig. 103/30, 36, 39), 1 perete (fig.103/32); 3 pastă puţin zgrunţuroasă: 2 oale (fig. 104/1, 7; øbuză=14; 13 cm); 1 buză (fig. 103/16), 1 bază(fig. 103/31; øbază=5 cm), 1 fragment ceramic canelat (fig. 103/37); 13 din pastă fină cenuşie, 5 castroane(fig. 103/14-15, 18-19; 28), 1 castronaş (fig. 103/24), 6 buze (fig. 103/20-23; 25; 33), 1 oală (fig.103/26), 1 perete (fig. 103/27), 1 toartă (fig. 103/17), 2 baze inelare, 1 dreaptă (fig. 103/35, 38 şi 29;ø=16 cm). Groapa – G3, 4 vase (fig. 103/6, 9, 10-12), 2 modelate la mână, 2 baze (fig. 104/9, 12); 1 fină cenuşie, 1castron, 1 bază inelară (fig. 104/10-11; øbază=10 cm).

Fig. 52. Banca Gară - ŞapteCase. Fragmente ceramicelucrate la roată: pastă finăcenuşie, 1, 3-4, 6-7, 14castroane; 15-17 pereţi devase pentru astupatperforările grătarului;negricioasă, 2 perete;roşietică, 5 toartă; 7 castron;8 bază inelară; 10 bază deamforă; 12 perete. 9 Percutorde gresie; 13 aşchie de silex.Cuptor B, sec. IV-V, cpl. 65.Ceramic fragments madewith the potter’s wheel: darkgrayish fine paste, 1, 3-4, 6-7, 14 tureens; 15-17 walls ofvessels use for filling up theperforations of the kiln plate;blackish, 2 wall; redish, 5handle; 7 tureen; 8 annularbasis; 10 basis of amphora;12 wall. Kiln B, 4rd–5th

centuries, cpl. 65.


Interior atelier, 8 vase (fig. 104/1-3, 5, 8, 14-15, 17), tot aici s-a găsit şi un os lustruit, 8 fină cenuşie, 2căni (fig. 104/2, 15), 3 castroane ornate cu incizii sau nervuri (fig. 104/1, 11, 14), 2 buze (fig. 104/5, 17),1 bază inelară (fig. 104/3), 1 fragment ceramic ars până la topire (fig. 104/8).Inventar cuptor A, 41 de vase, cuptor B, 39 de vase, G1 – 12 vase, G2 – 21 vase şi G3, 4 vase,interior atelier 8 vase.La Butnăreşti, Neamţ, bolta păstrată avea o înălţime de 1,25 m (Ibidem, p. 16). Alimentarea se realizaprin deschiderea de sus, rămasă neastupată. Vasele se stivuiau pe verticală, în spaţiul dintre perforări, înfuncţie de dimensiuni. Interiorul ambelor compartimente, peretele median şi placa perforată au fostacoperite cu un strat de lut de 3-5 cm, ars cărămiziu dar mai ales zgurificat din cauza temperaturii ridicatedin timpul funcţionării. Solul din preajma cuptorului s-a înroşit 15-20 cm, mai intens, mai roşu spremarginile acestuia şi mai deschis la culoare spre solul argilos în care s-a săpat.Atelierul de olărie – inventar ceramic păstrat fragmentar, cuptoarele A şi B, gropile 1-3 şi interior, 123vase = 43CA, (7z + 1zn + 3pz + 3fn + 5fcn + 19fc + 2fr + 3fn) + 3 amfore + 36CB, (3pzr + 4pzc + 29f,(5fr + 2c-n + 22c) + 3 amfore + 12G1, [4pz, (3c + 1n) + 8f, (1cn + 7c)] + 21G2, (4z + 4pz + 13f)+ 1G3, fc + 10interior (3m + 7f) + 6 amforeCuptor A, 43CA (7z + 1zn + 3pz + 3fn + 5fcn + 19 fc + 2fr + 3fn) + 3 amfore- ceramică din pastă zgrunţuroasă: vas mare de provizii (fig. 98/8; ø=30 cm), alt vas de provizii din cares-au recuperat 10 fragmente ornate cu linii vălurite (fig. 98/23-24), mică bază inelară, în pastă şi cuparticole albe (fig. 98/14, ø=5 cm), corp de vas (fig. 98/21), bază desprinsă cu sfoara (fig. 98/37;øbază=10); 2 baze inelare cu incizii circulare, cu pereţii acoperiţi de praf cenuşos alb (fig. 98/39; 43;øbază=10; 8 cm), prima cărămizie; mică bază dreaptă negricioasă, mată (fig. 98/40), bază dreaptă de la unvas de provizii în pastă cu pietricele, desprinsă cu sfoara (fig. 99/14 -dimens. ½);- ceramică din pastă puţin zgrunţuroasă: corp de vas (fig. 98/19; øcorp=14 cm), alt corp de vas, la 4 cm de bază prezintă linii orizontale adâncite în pastă, spre bază albicioasă, probabil de la arderea la otemperatură înaltă (fig. 98/22), bază dreapată (fig. 98/41; øbază=4,5 cm); 1 ceramică cenuşie - negricioasăuşor lustruită, poroasă (fig. 100/7; øcorp=16 cm). - ceramica din pastă fină roşietică: 1 bază inelară; 1 bază cărămizie (fig. 98/31 şi 39; ø=10 cm);- ceramica din pastă fină negricioasă: pereţi cu linii fin lustruite orizontale (fig. 98/13); neagră, 3 baze,una lustruită (100/4-5, 8; øbază=7; 2x10 cm); 1 bază inelară, din pastă lustruită (fig. 98/33; ø=8,8 cm);pastă cenuşiu-negricioasă, 2 castroane lustruite (fig. 100/1-2; øbază=21 cm), 1 oală (fig. 100/3), uşor mată,1 buză, probabil de la o oală (fig. 98/6), 1 margine (fig. 99/7; øbuză=21 cm), 1 bază (fig. 98/42);- ceramica din pastă fină cenuşie, 1 cană cenuşie deschis (fig. 99/11), 3 castroane (fig. 99/1, 4-5),penultimul cu umărul arcuit în unghi - un import, cenuşie lustruită, 1 oală (fig. 100/6; øcorp=22 cm),ornamentată cu linii orizontale lustruite, 1 oală (fig. 99/2), în pastă cu mai mult nisip; 1 castron (fig. 99/9;øbuză=18 cm), altul cu gura largă (fig. 99/13; øbuză=32), 1 castron cu marginea aproape dreaptă, de tipSântana de Mureş (fig. 99/8), 1 buză lăţită (fig. 99/6), margine de vas (fig. 98/4; øbuză=24 cm), cu toartă(fig. 98/5), 3 buze din pastă fin lustruită (fig. 98/10, 12, 20), pereţi (fig. 98/7, 11; øcorp=14 cm), toartă (fig.98/15), 6 baze inelare (fig. 98/25-30, 32, 34; øbază=7,5; 5,5; 10x2; 7; 11x2; 8 cm), 1 fină cenuşie (fig.99/10), tot cenuşie 1 bază concavă (fig. 98/35; øbază=7,5 cm), 1 perete (98/36);- ceramica de import: 16-18pereţi de la amfore exterior gălbui, interior roşietice, pastă zgrunţuroasă (fig. 98/16), 19 fragment deamforă gălbuie (fig. 98/17), perete roşietic (fig. 98/18), bază amforă (fig. 99/3).

b. Cuptor B, 36 → [(3pzr + 4pzc) + 29f(5fr + 2c-n + 22c)] + 3 amfore- ceramica din pastă puţin zgrunţuroasă, cenuşie: 1 margine (fig. 101/19), 1 perete canelat (fig. 101/15),2 baze (fig. 101/34; 37; øbuză=5,3; 8 cm), roşietică, mată, 1 margine de vas cu urme de la modelare, înpastă şi cu pietricele, uşor prăfoasă (fig. 101/21; øbază=14 cm); 1 perete de vas de provizii (fig.101/36), 1bază inelară desprinsă cu sfoara, de culoare roşie cu angobă alb-roşietică (fig. 102/8; øbază=20 cm); - ceramica fină roşie: 1 castron (fig. 102/7; øbuză=18 cm), 1 bază (fig. 101/33; 38, ø=8 cm), 1 toartă (fig.102/5); cenuşie-negricioasă: 1 bază lustruită (fig. 101/27; øbază=8 cm), 1 perete negricios mat (fig. 102/2);- ceramica fină cenuşie: 3 castroane (fig. 101/1, 6; 102/15; øbuză=21; 16 cm), 3 castroane cu profil în S(fig. 101/3, 7, 9; øbuză=17; 18 cm), 1 castron cu umărul carenat unghiular (fig. 101/4; øbuză=18 cm), 3castroane (fig. 102/1, 3-4), primele două din pastă fină cenuşie-închis; 2 margini de oale (fig. 101/5, 8;øbuză=18; 8 cm), alta invazată (fig. 101/14, ø=20 cm) şi încă două probabil de la acelaşi vas (fig. 101/13;103/26), 9 margini (fig. 101/2, 6, 11, 16-18, 20, 22-23, 25, 28-30, 35, 35, 39; øbuză=3,5; 8; 10; 8,5;5,5), 2 drepte înalte, cu o nervură (fig. 101/10), alta mică (fig. 101/12), bază uşor inelară (fig. 101/32, 38;


øbază=8 cm), perete (fig. 101/31; øcorp=7 cm); 3 fragmente de ceramică cenuşie folosite la astupareaperforărilor plăcii grătarului cuptorului B, din pastă lustruită, una are pe mijloc o canelură, alta inciziidistanţate (fig. 102/15-17) şi alte fragmente (fig. 101/41-42, 44-47); - ceramica de import: perete de amforă roşie (fig. 101/24, 43); aşchie de silex (fig. 102/13); gresie (fig.102/9), bază de amforă roşietică (fig. 102/10).

Fig. 53. Banca Gară -Şapte Case. Fragmenteceramice lucrate la roataolarului: fină cenuşie, 1-2,4-6, 20-23, 25-26, 33margini; 3, 14-15, 18-19,24, 28 castroane; 7, 10-11,35, 38 baze inelare; 9, 27,34 pereţi; 17 toartă;zgrunţuroasă, 8, 12 pereţi,30, 36,39 baze; neagră, 13perete;puţin zgrunţuroasă,31 bază, 32, 37 pereţi; 9,12 modelată la mână. 1-9,12-13G1; 14-39 G2; 10-11G3, sec. IV-V, cpl. 65.Ceramic fragments madewith the potter’swheel:grayish fine, 1-2,4-6,20-23, 25-26, 33 edges;3, 14-15, 18-19, 24, 28tureens; 7,10-11,35,38annular bases; 9, 27,34walls;17 handles; coarse,8, 12 walls, 30, 36, 39bases; blackish, 13 wall;slightly coarse, 31 basis,32, 37 walls 9, 12 handmade ware. Kiln B, 4rd–5th

centuries, cpl. 65.

Gropile 1-334 vase = 12G1 (4pz (3c + 1+ 8f(1cn + 7c) + 21G2(4z + 4pz + 13f cenuşie) + 1G3, fc Groapa – G1 12 vase = 4pz, (3c + 1n+ 8f, (1cn + 7c)


- ceramica zgrunţuroasă: 3 cenuşii, pereţi canelaţi (fig. 103/8, 12-13), 1 negru, 1 perete, de la un vaslustruit (fig. 103/13);- ceramica fină cenuşie-negricioasă, 1 margine (fig. 103/4); 7 fină cenuşie, 1 castronaş (fig. 103/3), 4margini (fig. 103/1-2, 5-6), 1 bază inelară (fig. 103/7; øbază=9 cm); 2 pereţi (103/9, 12).

Fig. 54. Banca Gară - Şapte Case. Fragmente ceramice lucrate la roată: ceramica fină cenuşie, 1, 11, 14 castroane; 2,15 căni; 3, 10, 16 baze inelare; 5 oale; 17 margine; puţin zgrunţuroasă, 4, 7 oale; zgrunţuroasă, 13 vas de provizii; 8perete ars secundar până la topire; modelată la mână, 6, 9, 12 baze. Interior atelier de olărie, sec. IV-V, cpl. 65.

Ceramic fragments made with the potter’s wheel: grayish fine paste, 1, 11, 14 tureens; 2, 15 mugs; 3, 10, 16 annularbases; 5 jar; 17 edge; slightly coarse paste, 4, 7 jars; coarse paste, 13 vessel for food storage; 8 potsherd fired up tothe melting; hand made ware, 6, 9, 12 bases. Inside the workshop, 4rd–5th centuries, cpl. 65.


Groapa – G2 21 vase (4z + 4pz + 13fc):- ceramica zgrunţuroasă: 1 bază la exterior albă, acoperită cu cenuşă (fig. 103/30; øbază=10 cm); 2 baze,prima cu urme de modelare sau impresiuni de la o plasă (fig. 103/36, 39); 1 perete (fig. 103/32);- ceramică din pastă puţin zgrunţuroasă: 2 oale (fig. 104/1, 7; øbuză=14; 13 cm); 1 buză (fig. 103/16); 1bază (fig. 103/31; øbază=5 cm), 1 fragment ceramic canelat (fig. 103/37);- ceramica fină: 5 castroane (fig. 103/14-15, 18-19; 28; øbuză=16-17; 22 cm); 1 castronaş (fig. 103/24); 6buze (fig. 103/20-23; 25; 33; øbuză=20; 18; 16 cm); 1 oală (fig. 103/26); 1 perete (fig. 103/27); 1 toartă(fig. 103/17); 2 baze inelare (fig. 103/35, 38; øbază=8, 6, 10 cm); 1 dreaptă (fig. 103/29, ø=16 cm).Groapa – G3, 1fc vas: - ceramica fină cenuşie: 1 bază inelară (fig. 104/10; øbază=10).

Interior atelier: 10 vase = 3m+7f:- ceramica modelată la mână: 1 buză (fig. 104/6); 2 baze (fig. 104/9, 12; øbază=10, 12 cm);- ceramică din pastă fină cenuşie: 2 căni (fig. 104/2, 15; øbuză=8; 7,5 cm), 2 castroane (fig. 104/1, 11;øbuză=14; 22 cm), castron cu umăr carenat, îngroşat şi rotunjit (fig. 104/14; øbuză=16), buze (fig. 104/5, 17,ø=24 cm); bază inelară (fig. 104/3; øbază=4,5 cm); fragment cermic ars până la topire (fig. 104/8).Analogii: în lumea carpică, la Suceava - Şcheia, două din tipul cu perete median (Gr. Foit 1969, p. 25-28), Ţifeşti, Panciu - La Grigoreşti (S. Morintz, N. Harţuche, 1962, p. 522-523, fig. 2) şi altul din tipul cupilon central în focărie de la Dărmaneşti, Piatra Neamţ (C. Matasă, Zamoşteanu, M. Zamoşteanu, p. 345-346, pl. 5), Butnăreşti, ambele tipuri, Poiana Dulceşti - Pe silişte (Gh. Bichir 1973, p. 53, 57, fig. XIX,XXXIII, XXXVI), în secolele III-IV şi IV, la Bălţaţi, Iaşi (V. Chirica, M. Tanasachi 1984, IV.6.F. p. 48),Bălteni (I. T. Dragomir 1962, p. 12, fig. 22), Poieneşti - Dealul Teilor (C. Cihodaru 1938, p. 33, fig. 15;R. Vulpe et alii 1950, p. 50), Zorleni - Fântânele (V. Palade 1969a, p. 343-345), Bârlad - Valea Seacă(Idem, 2004, p. 172), în judeţul Caraş-Severin, la Grădini - Sălişte (O. Bozu 1996, p. 55-56, fig. 127).

Inventar faunistic fragmentar: Din acest complex provine cel mai bogat eşantion faunistic, este vorba de 1816 resturi faunistice,atribuite următoarelor grupe taxonomice: moluşte, peşti, amfibieni, păsări şi mamifere. Un număr de 87oase de la un purcel au fost separate de grupul de oase pentru Sus domesticus deoarece provin de laacelaşi individ, probabil depus întreg. Din totalul de resturi faunistice, 501 nu au permis determinarea specifică, ele fiind repartizate după cumurmează: mamifere de talie mare - 36, mamifere de talie mijlocie - 289, mamifere - 20, micromamifere –53 şi 103 nedeterminate. Din punct de vedere tafonomic s-au identificat urme de: arsură neagră - 32,calcinare - 3, tranşare - 17, jupuire - 2, descarnare - 2, roase de carnivore - 40.Amphibia: resturi osoase (434) de Bufo sp. şi Rana sp. aparţinând întregului schelet (craniu 20, ilion 39,crural 58, humerus 41, vertebre sacrale 9, oase ale autopodului 85, femur 59, mandibula 27, radio-cubitus34, urostil 24, vertebră proatlantică 3, vertebră toracică 35) de la un număr mare de indivizi. - Aves: 128 resturi osoase, dintre care 3 de Gallus domesticus (coracoid, metacarp III şi sinsacrum), 66 dela păsări de talie mică, probabil sălbatice (1 craniu, 1 mandibulă, 13 oase late, 39 oase lungi, 6 scapulare,2 sinsacrumuri), pentru celelalte oase nu s-a putut face decât o determinare anatomică generală. - Mollusca: 43 cochilii şi valve, întregi sau fragmentare, provenind de la următoarele specii-Cepaeavirdobonensis, Cerithium sp., Helicella ovia, Helicella sp., Helix pomatia, Viviparus viviparus, Viviparussp., Unio sp. Pisces: 382 resturi osoase provenind, în principal de la teleosteeni (Aspius aspius, Cyprinuscarpio, Esox lucius, Silurus glanis, Stizostedion lucioperca şi alţii) şi de la acipenseride (Acipenser sp.)Mamifere Bos taurus: 1 calcaneu (stânga), 1 carp-semilunar (stânga), 1 centrotars, 5 falange proximale, 1 falangămijlocie, 1 falangă distală, 5 piese dreapta (astragal, calcaneu, maleolar, tibie, centrotars) în conexiuneanatomică, de la un individ matur şi piese fragmentare - 6 coxal, 22 craniu (3 stânga, 4 dreapta; unneurocraniu prezintă pe osul frontal urma lăsată de lovitura aplicată la acest nivel înainte de sacrificareaanimalului), 1 cubitus (stânga), 8 humerus (2 stânga, 3 dreapta), 16 mandibulă (6 stânga, 4 dreapta), 1metacarp, 6 metatars (2 stânga, 1 dreapta), 3 radius (stânga), 12 scapula (3 stânga, 2 dreapta), 2 tibie (dela indivizi maturi; una este de pe partea stângă), vertebre atlas şi axis;- Canis familiaris: coxal (stânga), dinte, tibie (dreapta) şi 7 piese osoase provenind de la acelaşi individ,matur (neurocraniu, 2 mandibule şi primele 4 vertebre cervicale); - Capreolus capreolus: fragmente de craniu, mandibulă, radius (stânga), tibie-2; - Equus caballus: piese fragmentare - 4 coxale (1 stânga), femur (dreapta), tibie (stânga), atlas, 4 vertebreşi piese întregi - 2 dinţi jugali superiori stânga, falangă proximală;


- Ovicaprine: 7 dinţi jugali şi incisivi, fragmente de craniu-3, humerus-2 (1 stânga), mandibulă-4 (1stânga, 2 dreapta), metacarp -2 (1 dreapta şi de la un individ matur), metapod-1, radius-1 (stânga şi de laun individ matur); Ovis aries: piese fragmentare- 6 craniu, 2 mandibule (stânga, dreapta), 2 tibii, 1 atlas; - Sus domesticus: fragmente de coastă - 10, craniu - 17, cubitus - 1 (dreapta), mandibulă - 4, metapod - 7,scapulă - 1, tibie - 2 (de stânga, de la un individ matur), sacrum, vertebre - 7, carp/tars - 1 şi piese întregi:dinţi -11, falange - 4, metacarp III-2 (stânga). La aceste piese se adaugă încă 87 oase fragmentare şi întregi provenite de la un individ foarte tânăr, noicredem că ar fi vorba de acelaşi purceluş: 2 astragal (stânga, dreapta), 2 calcaneu (stânga, dreapta), 3carpiene - cuboid şi scafoid de dreapta, 27 fragmente coaste, 4 fragmente coxal (2 stânga, 2 dreapta), 2cubitus (stânga, dreapta), 3 falange proximale, 3 femur (1 dreapta), 2 humerus (stânga, dreapta), 1metacarpian III stânga, 2 metacarpian IV (stânga, dreapta), 1 metapodal, 2 metatarsian III, 1 metatarsianIV, 2 peroneu (stânga, drepta), 3 radius (stânga, dreapta), 3 scapula (1 stânga, 2 dreapta), 2 tibie (stânga,dreapta), 18 vertebre, 2 mandibulă (stânga, dreapta), 1 os lung.

The potter’s workshop, relatively well preserved. Dated to: the 4rd century – first part of the 5th century (fig.97a-c -104). The potter's workshop of Banca Gară - Şapte case, situated in sector A, was researched between 1986-1988 (fig. 97a-c). Due to the hydroamelioration works which pushed the soil toward the water dam, thepot firing chambers are destroyed to a large extent nowadays.The potter’s workshop was commanding the operation of the two kilns and it was elliptic in shape (L=11m; w=6.6 m). It was a large building, excavated in the slope of eh old valley of river Barlad, at 0.44-0.60m below the ancient treading level and 0.80-1.10 below the current treading level. The entrance of theaccess room was located on its south-east side, with a few steps around 90 cm wide. As is the case ofother multiple-kiln potter’s workshops such are the one of Cucoşeni - Butnăreşti (Gh. Bichir 1966, p.489-509), these kilns were different in size. They were located on the long sides of the workshop and there fueled from inside the workshop. Theirlocation, on the opposite sides of the workshop, accounted for the frequent change in the direction of thewinds in the area of Barlad valley, a common feature of the open river-meadows. As indicated by theadobe fragments found inside and around the workshop, it can be presumed that the walls of theworkshop were raised above the ground, similar to the half-buried houses. The floor of the workshop waslittered with, a large quantity of charcoal, two flint flakes, 123+6 pot fragments broken in antiquity, havenot kept wooden objects. There were also found a large number of animal bones, dumped after this fellout of use, investigated by arheozoolog Simina Stanc. The ovens, placed outside the long sides, were fedfrom the workshop. Their construction in a diametrically opposite position was aimed at changing thewinds, specifically to the open meadow areas. In front of the feeding openings there were arranged pits (L=2.40 m; w=1.96 m; h=0.36-0.40 m andL=2.10; w=2.2; h=0.40 m), used for the evacuation of the ash and charcoal. Out of the front pit it wasdug an elongated, channeled side hole (L=1.8; w=1.2; h=1.2 m), which held inside several pieces ofunbaked, dry clay, probably chunks prepared for modeling on the wheel.

a. Kiln AThe first is roughly conical (ø=1,84-2; h=1,08 m) and it was excavated in the long side of the accessroom, from NE (fig. 97a-c). The access area, the fireplace chamber - furnium, the feeding channel -praefurnium the perforated plate and the base of the firing chamber were well preserved.The fireplace chamber - furnium, is somehow conical, hollowed out from the natural clay, at the depthof 0.70-0.90 m from the ancient treading level. In its center was located a median wall, spared from thesoil (w=0.36 m; h=0.88 m), which divided the fireplace in two fire compartments, with similardimensions (w=0.,76 and 0.72 m). The interior of both firing chambers and the median wall werecovered with a layer of clayey 3-5 cm thick which by firing got hardened and partly scorified. Theinterior of both compartments and the median wall were covered by a layer of clayey, 3-5 cm thick,hardened and partially scorified by the repeated firing. The soil around the kiln was red-baked to a 15-20cm depth, the closer the kiln the more vivid the color, more intense towards the edges of the perforatedplate.The feeding channel - praefurnium, is roughly cylindrical, wider towards the fireplace, giving an ovalshape of this opening. It was built on a wattle support and then coveres with a layer of clayey on bothfaces (L > 1.20 m; w=1.22 m).


The perforated plate is roughly circular (ø=1.8-2.0 m), 18-21 cm thick, and it was located probablyabove the ancient treading level. It was seated on the median wall and on the top of the fireplace walls. Itwas built by covering a wattle bed with clay mixed with vegetal particles, mainly chaff. The plate held 16double-flared perforations (øinterior=5-8), oval in shape (ø < 12 mm), ensuring the inflow of hot air fromthe fireplace to the firing chamber. The intense burning resulted in scorification of these perforations. The perforations were filled with pieces of pot walls, with thinned edges, as indicated by the identifieditems, two of vessels that were polished, one preserving a groove on the middle, another one showingincised parallel lines. In the pot firing chamber, the a layer of clayey was covered with a fine reddishlining, like in the case of Dărmăneşti, Piatra Neamţ, where it is considered it had the same compositionwith the lining of the red pottery (Gh. Bichir 1973, p. 57).The basis of the vault was preserved on small areas and was built also on a wattle support on which alayer of clay mixed with chopped cereals was applied on both sides. In Butnăreşti, Neamţ, it had a heightof 1,25 m (Ibidem, p. 16). The feeding was done by the upper opening, left unfilled. The vessels wereplaced between perforations. The interior of both compartments and the median wall were covered by alayer of clayey, 3-5 cm thick, hardened and partially scorified by the repeated firing. The soil around thekiln was red-baked to a 15-20 cm depth, more intense towards the edges of the perforated plate.The ceramic inventory - preserved is all fragmentary. The potter’s workshop = 123 vessels = 43CA(7z + 1zn + 3pz + 3fn + 5fcn + 19 fc + 2fr + 3fn) +36CB(3pzr + 4pzc + 29f(5fr + 2c-n + 22c) + 12G1[4pz(3c + 1n) + 8f(1cn + 7c)] + 21G2(4z + 4pz + 13f)+ 1G3, fc + 10 inside (3m + 7f) + 6 amphoraeOut of the vessel parts discovered in the first kiln – A, it was possible to put together 43 vessels (fig. 98-100), 36 of the second kiln – B (fig. 102), 12 of P-G1, of 21P-G2, 1P-G3 + 10 of inside the workshop. The inventory of kiln A, 43CA(7z + 1zn + 3pz + 3fn + 5fcn + 19 fc + 2fr + 3fn). Among the 43 vesselsfound in the first kiln – A (fig. 98-100), the one that was first excavated, were: 8 of coarse ceramic, 3vessel for food storage (fig. 98/8, 23-24; ø=30 cm), 3 annular bases (fig. 98/14, 39; 43), 3 straight basesdetached from the potter’s wheel with string (fig. 98/37; 99/14) and one blackish, 1 wall (fig. 98/40); 3slightly coarse paste, 2 vessels (fig. 98/19, 22), one straight basis (fig. 98/41); fine (3fn + 5fcn + 19 fc +2fr + 3fn) 3 fine blackish paste, 1 wall (fig. 98/13), 3 bases (100/4-5, 8); 5 other fragments of black-grayish fine polished paste resulted from two tureens (fig. 100/1-2), 1 jar (fig. 100/3), 1 rim, probably ofjar (fig. 98/6), 1 edge (fig. 99/7); 19 fine grayish, 1 mug (fig. 99/11), 6 tureens (fig. 99/1, 4-5, 8-9, 13),the penultimate - one imported, 2 jars (fig. 99/2; 100/6), 6 rims (fig. 98/4-5, 10, 12, 20; 99/6), 2 walls(fig. 98/7, 11), 1 handle (fig. 98/15), 9 annular bases (fig. 98/25-30, 32, 34-35; 99/10), 2 redish (fig.98/31, 39), 1 blackish (fig. 98/33), 3 grayish-blackish (fig. 98/42), 1 wall (98/36); the imported pottery, 4yellowish potsherds, probably imported vessels and an walls of amphorae, and basis (fig. 98/16-18; 99/3).The inventory of kiln B 36CB(3pzr + 4pzc + 29f(5fr + 2c-n + 22c) (fig. 101-102), has recovered a sliver of flint (fig. 102/13), one whetstone (fig. 102/9) and parts of the 36 vessels, of which: 4 slightly coarsepaste, grayish, 2 (fig. 101/15, 19, 34, 37), redish, 2 (fig. 101/21, 36; 102/8); 29, 2 grayish-blackish,bases, annular and wall (fig. 101/27; 102/2); 5 redish (fig. 101/33, 38; 102/5, 7) and 22 grayish fine, 10tureens (fig. 101/1, 3-4, 7-9; 102/1, 3-4, 6, 14); 13 rims (fig. 101/2, 6, 10-12, 16-18, 20, 22-23, 25, 39); 3jars (fig. 101/5, 13-14); walls of vessels use for filling up the perforations of the kiln plate (fig. 102/15-17); redish, tureen (fig. 102/7), 1 edge (fig. 101/21), handle (fig. 102/5), 3 annular bases (fig. 101/26, 28-30; 102/8), 1 straight (fig. 101/35), 12 walls (fig. 101/ 38, 41-42, 45-47, 102/2, 12; 103/26) and 4 parts anwall of amphorae (fig. 101/24, 43; 102/10). The inventory of pit Ceramics of pits: 12G1[4pz(3c + 1n) + 8f(1cn + 7c)] + 21G2(4z + 4pz + 13f) + 1G3, in which of: Pit –P-G1, 12 (fig. 103/1-9, 12-13), 4 coarse ceramic, 4 wall (fig. 103/8, 12-13); 1 grayish-blackish, 1 edge(fig. 103/4); 8 grayish fine paste, 1 small tureen (fig. 103/3), 4 edges (fig. 103/1-2, 5-6), 1 annular basis(fig. 103/7; ø=9 cm); 2 wall (103/9, 12); Pit – P-G2 (fig. 103/14-39), 21, 4 coarse paste, 3 bases (fig.103/30, 36, 39), 1 wall (fig. 103/32); 4 slightly coarse paste: 2 jars (fig. 104/1, 7; ømouth=14; 13 cm); 1 rim(fig. 103/16), 1 basis (fig. 103/31; ø=5 cm), 1 ceramic fragments a groove (fig. 103/37); 13 grayish, 5tureens (fig. 103/14-15, 18-19; 28), 1 small tureen (fig. 103/24), 6 rims (fig. 103/20-23; 25; 33), 1 jar(fig. 103/26), 1 wall (fig. 103/27), 1 handles (fig. 103/17), 2 annular bases (fig. 103/35, 38), 1 straightbasis (fig. 103/29); Pit – P-G3 (fig. 103/6, 9, 10-12), 1, grayish fine ceramic, 1 tureen, 1 annular basis(fig. 104/10-11).


Inside the workshop 10 Inside (3m + 7f) (fig. 104/1-3, 5-6, 8-9, 12, 14-15, 17), of which only 3 hand made ware (104/6, 9,12), 1 rim (fig. 104/6), 2 bases (fig. 104/9, 12); 8 vessels made of fine grayish paste, there were found apolished bone, vessels of the category of the grayish fine pottery, 2 mugs decorated with incisions ornervures (fig. 104/2, 15), 3 tureens (fig. 104/1, 11, 14), 2 rims (fig. 104/5, 17), 1 annular basis (fig.104/3), 1 ceramic fragments burned by melting (fig. 104/8).Inventory of the workshopThe inventory of kiln A - ceramic- coarse ceramic: 2 vessel for food storage (fig. 98/8, ømouth=30 cm), the last were recovered 10 fragmentsdecorated with a polished wave (fig. 98/23-24), small annular basis, with particole white in the paste (fig.98/14; ø=5 cm), body (fig. 98/21), straight basis detached from the potter’s wheel with string (fig. 98/37;ø=10 cm), 2 annular bases with circular incisions and walls covered by white ash dust (fig. 98/39; 43;ø=10; 8 cm), first bricks; small straight basis blackish, matte (fig. 98/40), straight basis with one vesselfor food storage in the paste with few gravel, detached from the potter’s wheel with string (fig. 99/14 –½);- ceramic of slightly coarse paste: body (fig. 98/19; øbody=14 cm), body of another vessel, to 4 cm of basiswith horizontal lines buried, to basic whitish, probably from burning to a high temperature (fig. 98/22),straight basis (fig. 98/41; ø =4,5 cm);1 grayish-blackish ceramic, porous (fig. 100/7, øcorp=16 cm);- ceramic of blackish fine paste: wall with fine polished horizontal lines (fig. 98/13); blackish, 3 base,one of them polished (100/4-5, 8; øbasis=7; 2x10 cm); grayish-blackish, 2 tureens polished (fig. 100/1-2,ømouth=21 cm), 1 jar (fig. 100/3), matte light, 1 rim, probably from jar (fig. 98/6), 1 edge (fig. 99/7);- ceramic of greyish fine paste, mug (fig. 99/11), 3 tureens (fig. 99/1, 4-5), penultimat with shoulderarched angular - one imported, grayish polished, 1 jar (fig. 100/6; øbody=22 cm), decorated with lineshorizontal polished, 1 jar (fig. 99/2), the paste with more sand, 1 tureen (fig. 99/9; ømouth=18 cm), anotherwith mouth wide (fig. 99/13; ømouth=32), 1 tureen with edge almost right, type of Santana de Mures (fig.99/8), 1 rim (fig. 99/6), edge (fig. 98/4; ømouth=24 cm), with handles (fig. 98/5), 3 rims of paste polishedfin (fig. 98/10, 12, 20), wall (fig. 98/7, 11; øbody=14 cm), handles (fig. 98/15), 8 annular bases (fig. 98/25-30, 32, 34; ø=7,5; 5,5; 10x2; 7; 11x2; 8 cm), 1 grayish fine (fig. 99/10), 1 redish fine (fig. 98/31; ø=6,4cm) and 1 blackish paste of polished (fig. 98/33; ø=8,8 cm), all grayish, 1 concave basis (fig. 98/35;ø=7,5 cm), 1 wall (98/36) or 1 basis redish (fig. 98/39; ø=10 cm) and 1 grayish-blackish (fig. 98/42);- the imported pottery: 16-18 wall of amphorae; yellowish outside, redish inside, coarse paste (fig.98/16), 19 fragment of amphoraae, yellowish (fig. 98/17), wall redish (fig. 98/18), an basis (fig. 99/3). Construction materials: - splice fragments of burnt brick-red, the paste with sand, chaff and broken potshards (fig. 98/1, 38);- 2 fragments of adobe, first with traces of a circular beam section, the second with sleek both sides (fig.98/2-3).The inventory of kiln B - ceramic- hand made ceramic: 1 flared basis (fig. 102/8; ø=8 cm)- slightly coarse ceramic, 1 edge (fig. 101/19), 1 wall with groove (fig. 101/15), 2 bases (fig. 101/34; 37,ømouth=5,3; 8 cm), redish, matte, 1 edge with traces of modeling, and paste with the gritty, slightly dust(fig. 101/21; ømouth=14 cm); 1 wall from vessel for food storage (fig. 101/36), 1 annular basis detachedfrom the potter’s wheel with string, red with white-redish engoba (fig. 102/8; ø=20 cm);- ceramic of blackish fine paste, 1 basis polished (fig. 101/27), 1 wall of blackish matte (fig. 102/2);- ceramic of redish fine paste, 1 tureen (fig. 102/7; ømouth=18), 1 basis (fig. 101/33; 38, ø=8 cm), 1 handle(fig. 102/5);- ceramic of grayish fine paste, 3 tureens (fig. 101/1, 6; 102/15; ømouth=21; 16 cm), 3 tureens with profilein the S (fig. 101/3, 7, 9; ømouth17; 18 cm), 1 tureen with shoulder angled bottom (fig. 101/4; ømouth=18cm), 3 tureens (fig. 102/1, 3-4), first two of fine gray paste-closed; 2 edge of jars (fig. 101/5, 8; ømouth=18;8 cm), other invasive edge (fig. 101/14; ømouth=20 cm) and two probably from same vessel (fig. 101/13;103/26), 4 annular bases (fig. 101/26, 28-30, 35, ømouth=3,5; 8; 10; 8,5; 5,5), 2 right high, with a string(fig. 101/10), other small(fig. 101/12), 1 slightly annular basis (fig. 101/32; ø=8 cm), wall (fig. 101/31;øbody=7 cm); 3 grayish ceramic fragments use for filling up the perforations of the kiln plate for pit B,paste of polished, a means has a groove, other incisions distanced (fig. 102/15-17) and other fragments(fig. 101/41-42, 44-47);


- the imported pottery: wall of redish amphora (fig. 101/24, 43); sliver of flint (fig. 102/13); gresie (fig.102/9), basis of redish amphora (fig. 102/10).The inventory of pits Pit – P1, 17 (fig. 103/1-9, 12-13)- ceramic of coarse paste: 2 groove walls (fig. 103/8, 12), blackish, 1 wall polished fine (fig. 103/13); - ceramic of grayish-blackish fine paste: 1 edge (fig. 103/4);- ceramic of grayish fine paste: 1 edge of tureen (fig. 103/3), 3 edges (fig. 103/1-2, 5), 1 edge with handle(fig. 103/6), 1 annular basis (fig. 103/6; ø=9 cm); 103/9, 12);- the imported pottery: 16-18 wall of amphorae; outside yellowish, inside redish, coarse paste (fig.98/16), 19 wall of yellowish amphora (fig. 98/17), redish (fig. 98/18), and basis amphora (fig. 99/3). Pit – P2, 19 (fig. 103/14-39)- coarse ceramic: 1 basis white outside, covered with a layer of ashes (fig. 103/30, ø=10 cm), 2 basis,first with traces of modeling or impressions from a net (fig. 103/36, 39), 1wall (fig. 103/32);- slightly coarse ceramic: 2 jars (fig. 104/1, 7: ømouth=14; 13 cm); 1 rim (fig. 103/16), 1 basis (fig. 103/31,ø=5 cm), 1 fragment ceramic canelat (fig. 103/37);- ceramic of grayish fine paste: 5 tureens (fig. 103/14-15, 18-19; 28; ømouth=16-17; 22 cm), 1 small tureen(fig. 103/24), 6 rims (fig. 103/20-23; 25; 33; ømouth=20; 18; 16 cm), 1 jar (fig. 103/26), 1 wall (fig.103/27), 1 handle (fig. 103/17), 2 annular bases (fig. 103/35, 38; ø=8, 6, 10 cm), 1 straight basis (fig.103/29; ø=16 cm).Big pit – P3 (fig. 104/6, 9-10, 12)- hand made ware ceramic: 1 rim (fig. 104/6), 2 bases (fig. 104/9, 12; ø=10, 12 cm);- ceramic of grayish fine paste: 1 annular basis (fig. 104/10, ø=10 cm). Interior of the workshop: - gray fine ceramic: 2 mugs (fig. 104/2, 15; ømouth=8; 7,5 cm), 2 tureen (fig. 104/1, 11; ømouth=14; 22 cm), tureen with umăr carenat, îngroşat şi rotunjit (fig. 104/14; ømouth=16 cm), 2 rims (fig. 104/5, 17; ømouth=24cm), 1 annular basis (fig. 104/3; ø=4,5 cm), ceramic fragments burned by melting (fig. 104/8). -1 bowl put together from pieces, pot wall for filling up the perforations of the kiln plate (fig. 103/1-4);- 3 fragmentary bowls (fig. 104/1, 3-4); 2 potsherds decorated with incisions or with nervures (fig. 104/210); 3 bases (fig. 104/5-6, 8), 1 basis an amphora (fig. 104/9) and 3 vessels (fig. 104/1-6, 8). Various artifacts - tools, utensils, other items: - 1 rubber (fig. 104/7).Construction materials: - remains of kiln daub (fig. 104/10).

Fragmentary fauna inventory: The fauna inventory of this feature represents the richest example - 1816 remains – assigned to the following taxonomical groups: mollusks, fish, amphibians, birds and mammals. 87 bones of a piglet wereseparated from the bone group of Sus domesticus, as they result from the same individual, probably laidas a whole. From the total number of fauna remains, 501 did not allow the specific determination, theybeing distributed to: the large mammals - 36, average size mammals - 289, mammals - 20,micromammals - 53 and 103 left undetermined. Taphonomically the following traces were identified: 32black traces of firing, three of which were even calcined, 17 of butchering, two of skinning and two ofmeat removal, and 40 were gnawed by carnivores.- Amphibians: bone and fragments (434) of Bufo sp. and Rana sp. From the entire skeleton (cranium 20,ilion 39, crural 58, humerus 41, sacral vertebrae 9, autopodal bones 85, femur 59, mandible 27, radius-ulna 34, urostil 24, pro-atlantic vertebra 3, thoracic vertebra 35) from a large number of individuals. - Aves: 128 bones and fragments, out of which 3 of Gallus domesticus (coracoid, metacarpal al III andsinsacrum), 66 from various small birds, probably wild (1 cranium m, 4 furculae, 1 mandible, 13 flatbones, 39 long bones, 6 scapulars, 2 sinsacrums), while for the other bones there was no possibility for ageneral anatomical determination. - Mollusks: 43 shells, whole or fragmentary, from the following species: Cepaea virdobonensis,Cerithium sp., Helicella ovia, Helicella sp., Helix pomatia, Viviparus viviparus, Viviparus sp., Unio sp.; - Pisces: 382 bones, mainly from teleosteans (Aspius aspius, Cyprinus carpio, Esox lucius, Silurus glanis,Stizostedion lucioperca and other), and from sturgeons (Acipenser sp.);- Bos taurus: 1 heel-bone (left), 1 half-moon carpal (left), 1 centro-tarsal, 5 proximal phalanges, 1 medial


phalange, 1 distal phalange, 5 right member pieces (astragal, heel-bone, kneecap, tibia, centro-tarsal) inanatomic connection, from one adult individual, as well as bone fragments - 6 hipbone, 22 cranial (3 left,4 right; with a skull showing on its frontal bone the mark of the slaughterer’s hit), 1 ulna (left), 8humerus (2 left, 3 right), 16 mandible (6 left, 4 right), 1 metacarpal al, 6 metatarsal (2 left, 1 right), 3radius (left), 12 scapula (3 left, 2 right), 2 tibia (from adult individuals, one from the left member), atlasand axis vertebrae; - Canis familiaris: hipbone (left), tooth, tibia (right) and 7 other bones from the same, adult individual, (skull, 2 mandible and its first 4 cervical vertebrae);- Capreolus capreolus: fragments of the cranium, mandible, radius (left), tibia - 2;- Equus caballus: bone fragments - 4 hipbones (1 left), femur (right), tibia (left), atlas, 4 vertebrae andwhole bones - 2 jugal upper left teeth, proximal phalange; - Ovicaprinae: 7 jugal teeth and incisors, fragments of cranium - 3, humerus - 2 (1 left), mandible - 4 (1left, 2 right), metacarpal - 2 (1 right and one from an adult individual), metapodal - 1, radius - 1 (left,from an adult individual); - Ovis aries: bone fragments - 6 cranial, 2 mandibles (left, right), 2 tibiae (1 right), 1 atlas; - Sus domesticus: ribs fragments - 10, cranium - 17, ulna - 1 (right), mandible - 4, metapodal - 7, scapula- 1, tibia - 2 (left, from an adult individual), sacrum, vertebrae - 7, carpal/tarsal - 1 and whole bones: teeth- 11, phalanges - 4, metacarpal al III - 2 (left). In addition there were found another 87 bones and bonefragments, from a very young individual (the same piglet, in our opinion): 2 astragal s(left, right), 2 heel-bone (left, right), 3 carpals - right cuboid and scaphoid, 27 ribs fragments, 4 fragments of hipbone (2 left,2 right), 2 ulna (left, right), 3 proximal phalanges, 3 femurs (1 right), 2 humeri (left, right), 1 metacarpalal III left, 2 metacarpal al IV, 1 metapodal, 2 metatarsal III, 1 metatarsal IV, 2 fibulae, 3 radius (left,right), 3 scapulae (1 left, 2 right), 2 tibiae (left, right), 18 vertebrae, 2 mandible (left, right), 1 long bone. The faunal remains recovered from this archeological feature, according to the results of the analysescarried out by PhD Simina Stanc, assemble the richest find of this type within the settlement: 1816, andare assigned to the following taxonomic groups: Mollusks, Amphibians, Fish, Birds and Mammals. Fromthe taphonomic point of vies, there were identified the following types of traces: 32 of black burn, threecalcinated; 17 of butchering, two of each skinning and boning and 40 traces of the action of wildcarnivores. As reported by the author of the study, the ancient inhabitants were using the local animals asfood-source.

16. Şuletea, Fedeşti, jud. Vaslui, secolul al IV-lea, cercetare Vasile Palade.Cuptor de ars ceramica (V. Palade 1992, p. 204).

Şuletea, Fedeşti, Vaslui county, 4th century AD, excavations by Vasile Palade.The potter’s workshop (V. Palade 1992, p. 204).

17. Berezeni - Vicoleni, jud. Vaslui, secolul al IV-lea, cercetare arheologică G. Coman.Cuptor de olar în focar cu pilon central, descoperit pe terasa interfluvială din vatra satului (N. Zaharia,M. Petrescu-Dîmboviţa, Em. Zaharia 1970, p. 356; Gh. Coman 1969, p. 292).Pe terasa interfluvială din vatra satului, s-au descoperit numeroase fragmente de căni, castronaşe,străchini, lucrate la roată din pastă fină cenuşie, decorate cu brâie fine, cu motiv în val, lustruite, din sec.IV, V-VI (Gh. Coman 1969, p. 292; idem, 1980, VIII.5.; T. Udrescu 1973, p. 25).

Berezeni - Vicoleni, Vaslui county, secolul al IV-lea, archaeological researches G. Coman.The pottery kilns with central pillar, discovered on the interfluvium terrace within the village (N.Zaharia, M. Petrescu-Dîmboviţa, Em. Zaharia 1970, p. 356; G. Coman 1969.

18. Fereşti, com. Văleni, secolul al IV-lea p.Hr., cercetări de suprafaţă Ghenuţă Coman.Pe interfluviul din marginea sudică a satului, la fostul sediu C.A.P.Cuptor (ø=1,55 m; h=2 m).Încăperea de acces mai adâncă, situată la 2,60 m.Focăria distrusă în mare parte (G. Coman 1980, LXVII.1., p. 259).Inventar: resturi ceramice datate între sfârşitul sec. IV - prima jumătate a sec. V.


Fereşti, com. Văleni, 4th century AD, surface researches by Ghenuţă Coman.On the interfluvium from the southern outskirts of village.Potter’s kiln (ø=1,55 m; h=2 m).The acces room is deeper, situated at 2,60 m.The fireplace chamber was almost destroyed (G. Coman 1980, LXVII.1., p. 259).Inventory: numerous items was founded, dated between end of 4th century – first half of the 5th centuryAD.

19. Dodeşti - Şipot şi Călugăreasca, jud. Vaslui, secolul al IV-lea, săpături arheologice sistematice realizatede Dan G. Teodor şi Cătălina Bloşiu, 1968-1969.Staţiune pluristratigrafică situată între satele Dodeşti şi Tămăşeni, locuire Sântana de Mureş.Cuptor de ars oale cu două camere suprapuse, în focar cu perete median, inedit (G. Coman 1970, p. 183;Idem 1980, p. 265-266, fig. 133/7; 142/23; D. Gh. Teodor 1994, p. 54, nota 59; R. Vulpe, S. Teodor,2003, p. 397).

Dodeşti - Şipot and Călugăreasca, Vaslui county, 4th century, systematic archeological excavations by DanG. Teodor and Cătălina Bloşiu, 1968-1969.Multi-layered site, located between the villages of Dodeşti and Tămăşeni. Pertaining to the settlement ofSântana de Mureş culture it was excavated a potter’s kiln, with two superimposed chambers, withmedian wall in the fireplace, unpublished (G. Coman 1970, p. 183; Idem 1980, p. 265-266, fig. 133/7;142/23; D. Gh. Teodor 1994, p. 54, footnote 59; R. Vulpe, S. Teodor 2003, p. 397).

20. Poieneşti - Dealul Teilor, com. Poieneşti, jud. Vaslui, secolele III-IV, cercetări coordonate deConstantin Cihodaru, Radu Vulpe, Mircea Babeş.

a. Cuptorul nr. 1. În partea de nord-vest a prelungirii Dealului Teilor, în săpăturile realizate de C.Cihodaru, în 1949, în sondajul C, a apărut un cuptor distrus în mare parte în timpul plantării viei (Idem1938, p. 35-37, fig. 14-15; R. Vulpe 1953, p. 219; G. Coman 1980, p. 212, LII.1.; Gh. Bichir 1966, p.503, notele 1, 17; Idem 1967, p. 214; Idem 1973a, p. 58). Maria Comşa a situat această instalaţie de arsceramica la câţiva metri nord-est de cuptorul crematoriu din perioada La Téne şi la datat în secolul al IV-lea, după specificul ceramicii aflate în preajma lui şi după amplasarea acestuia la periferia aşezării. L-aconsiderat a fi o formă intermediară între cuptoarele cu pilon central şi cele cu grătarul sprijinit pe unperete median. În focărie avea un pilon central, romboidal în secţiune, care însă se continua în spate cuun perete subţire, arcuit pe ambele părţi, înspre spatele cuptorului îngroşat.

Fig. 55. Poieneşti - Dealul Teilor. Cuptor de ars oale din secolulal IV-lea p.Hr. Săpături C. Cihodaru, reconstituire M. Comşa(apud ~, 1985, fig. 4). Potter’s kiln of 4th century AD. Excavations by C. Cihodaru,reconstructions by M. Comşa (apud ~, 1985, fig. 4).

Şi gura de foc alungită era specifică cuptoarelor datate mai târziu (L=1 m), peretele median prelungitforma două galerii de foc. Camera de ardere a vaselor s-a distrus prin plantarea viei. Aici s-au descoperit părţi de la două vase marispecifice ultimei perioade de existenţă a acestei aşezări (1985, p. 173, fig. 4). Cele două camere precum


şi grătarul aveau o culoare cenuşie, era folosit mai ales pentru arderea reducătoare a ceramicii Vl. Vornic2007, p. 64.M. Comşa l-a reconstituit folosind schiţele publicate de C. Cihodaru şi schiţele prof. R. Vulpe. C. Cihodaru consemna prezenţa cuptorului în partea de sud a şanţului A II "În acest loc, de o parte şi dealta a unei vetre [la suprafaţă cu o crustă albicioasă] se înălţau două hornuri. Lângă unul s-au găsitfragmente ceramice La Tene (?) lustruite, negre iar lângă al doilea era sfărâmat un vas mare (= chiup) dinepoca romană" (1938, p. 36, fig. 43), specific secolului al IV-lea (cf. M. Comşa 1985, p. 173).Apare clar că este vorba de două cuptoare tronconice (cu sau fără grătar), probabil care se alimentau dinaceeaşi încăpere, ce aveau camera de ardere a vaselor din nuiele împletite, lipite cu lut. Probabil vatradintre ele era spaţiul din faţa gurilor de foc (Eadem, p. 173, nota 29).Particularităţi: pilonul central, în plan romboidal, se continuă spre spatele cuptorului cu un perete, ca oformă intermediară între cele cu pilon şi cu perete median.Inventar. Deasupra grătarului se aflau două vase mari, conform cărora M. Comşa atribuie cuptorulaşezării aparţinând culturii Sântana de Mureş, cercetată prin săpături sistematice pe Măgură (1985, p.173).- de aici provine un rest de amforă pe gât cu un X aplicat cu vopsea roşie (Em. Popescu 1976, p. 401, fig.punct 443).

b. Cuptorul nr. 2. Recent, în săpăturile coaordonate de M. Babeş, din anul 1970, s-a mai descoperit uncuptor de olărie, datat în secolul al IV-lea, prevăzut în focărie cu perete median Aşezarea specificăcomplexului cultural Sântana de Mureş - Cerneahov, la scurt timp a suprapus aşezarea carpică de aici (~et alii 1980, p. 35 şi urm.; M. Babeş 1988, p. 3 şi urm.; Idem 2000, p. 340; M. Babeş, D. Spânu 2006). Cuptor, cu perete median.Gura de foc era alungită, cu peretele median prelungit pentru a forma două galerii de foc.

Poieneşti - Dealul Teilor, commune of Poieneşti, Vaslui county, 3rd–4th centuries, research coordinated byConstantin Cihodaru, Radu Vulpe, Mircea Babeş.

a. Kiln no. 1. At the northwest extremity of Teilor Hill, there was a potter’s kiln identified in trench Cduring the excavations carried out by C. Cihodaru, in 1949, destroyed in most part by the vineyard works(Idem 1938, p. 35-37, fig. 14-15; R. Vulpe 1953, p. 219; G. Coman 1980, p. 212, LII.1.; Gh. Bichir 1966,p. 503, footnotes 1, 17; Idem 1967, p. 214; Idem 1973a, p. 58). Maria Comşa located this installation inthe northeast vicinity of the La Tène cremation kiln, and dated it in the 4th century AD, judging from thespecific pottery found around it, as well as from its location at the outskirts of the settlement. Sheconsidered it as a intermediary form, between the central pillar kilns and the median wall ones. The fireplace was equipped with a central pillar, lozenge in cross-section, which was continued towardsthe thickened back wall of the chamber by a thin dividing wall, flared at the top. The elongated fire channel was also specific to the later-dated kilns (L=1 m). The firing chamber was destroyed by the vineyard works. It was associated with the find of fragmentsof two large vessels, specific of the last phase of the settlement (M. Comşa 1985, p. 173, fig. 4).The reconstruction made by M. Comşa used the drawings published by C. Cihodaru and the sketches ofprof. R. Vulpe. C. Cihodaru reported the existence of the kiln in the southern area of the trench II. “In this spot, on bothsides of a hearth (covered by a whitish crust), there were raised two chimneys. Several fragments of LaTène (?) pottery, black and polished, were found near one of these, while the near the other there lay abroken large storage jar from the Roman times” (1938, p. 36, fig. 43), which configuration is specific tothe 4th century (cf. M. Comşa 1985, p. 173).There is evident that this refers to two conical kilns (with or without perforated plate), which werefuelled from the same room, with fireplaces built from wattle and daub. Probably, the “hearth” betweenthem was the area in front of the feeding openings (Eadem, p. 173, note 29).Peculiarities: the lozenge shaped central pillar, which is continued by the dividing wall, up to the back-wall of the fireplace, an intermediary form between the central pillar kilns and the median wall ones.Inventory. Above the perforated plate, there were found the fragments of two large vessels, used by M.Comşa to assign this kiln to the Sântana de Mureş culture settlement, located on the Măgură and studiedby systematic excavations (1985, p. 173).

b. Kiln no. 2. Recently, during the excavations coordinated by M. Babeş, in 1970, it was discovered anotherpottery kiln, dated to the 4th century AD. The settlement of Sântana de Mureş – Cerneahov cultural


complex superimposed the local Carpic settlement, shortly after its end (~ et alii 1980, p. 35 sq.; M.Babeş 1988, p. 3 et sq.; Idem 2000, p. 340).

Judeţul Iaşi / Iaşi County 21. Isaiia - Satu Nou, com. Răducăneni, jud. Iaşi, secolele III-IV p.Hr., punct descoperit prin cercetările de

teren realizate de Constantin Iconomu, în vatra satului Isaiia.În surpăturile din faţa casei locuitorului Stratulat I. Ioan s-a descoperit un cuptor de ars oale. Pe vatracirculară (ø=1,40 m) a acestuia, la adâncimea de 1 m, de la nivelul actual de călcare, se aflau douăulcioare, unul păstrat întreg şi altul fragmentar, care datează complexul în secolele III-IV p.Hr. (V.Chirica, M. Tanasachi 1985, p. 338, LXI.3).

Isaiia - Satu Nou, commune of Răducăneni, Iaşi county, 3rd–4th centuries AD, discovered by the survey ofConstantin Iconomu, within the village of Isaiia.The collapse of road-banks in front of the house of Stratulat I. Ioan revealed a pottery kiln. On itspreserved circular hearth (ø=1.40 m) there were found, 1 m below the current trading level, two jugs, onewhole and the other one fragmentary, which date the feature in the 3rd–4th centuries AD (V. Chirica, M.Tanasachi 1985, p. 338, LXI.3).

22. Sârca - Pe linia ferată, com. Bălţaţi, jud. Iaşi, secolul IV - prima jumătate a secolului V, săpături C.Bloşiu.Lucrările pentru repararea liniei ferate, în dreptul km 45, au deranjat două cuptoare de ars ceramică, din tipul cu pilon central şi grătar, ce fac parte dintr-o aşezare datată în secolul IV - prima jumătate asecolului V p.Hr. (C. Bloşiu 1975, p. 203 şi urm.; Adriana Stoia 1975, p. 301; V. Chirica, M. Tanasachi1984, p. 48, IV.6.F.; M. Comşa 1981, p. 91).

Sârca - Pe linia ferată, commune of Bălţaţi, Iaşi county, 4th century – the first half of the 5th, excavations byC. Bloşiu.The repair works of the railway, at Km 45, unearthed two pottery kilns, the type with central pillar andperforated plate, pertaining to the settlement dated in the 4th century – first half of the 5th AD (C. Bloşiu1975, p. 203 sq.; Adriana Stoia 1975, p. 301; V. Chirica, M. Tanasachi 1984, p. 48, IV.6.F.; M. Comşa1981, p. 91).

23. Băiceni - Laiu II, com. Cucuteni, jud. Iaşi, secolele III-IV, cercetări coordonate de M. Petrescu-Dîmboviţa. Aşezarea din punctul Laiu, din perioada post-romană, secolele III-IV, se află la circa 250 m vest deCetăţuia, pe un teren în pantă uşoară, cu râpi în partea de sud-vest. Cuptorul avea culoarul de alimentare - praefurnium-ul alungit şi grătarul sprijinit pe un stâlp central(M. Petrescu-Dîmboviţa 1966, p. 36; V. Chirica, M. Tanasachi 1984, p. 114, XX.2.L.; Gh. Bichir 1966,p. 505; Idem 1973a, p. 60; Gh. Iordache 1996, p. 51; O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 93,tabel sinoptic 37; M. Comşa 1981, p. 90-91).

Băiceni - Laiu II, commune of Cucuteni, Iaşi county, 3rd–4th centuries AD, research coordinated by M.Petrescu-Dîmboviţa. The settlement on the Laiu hill, dated in the post-Roman period (3rd–4th century AD) is locatedapproximately 250 m west of Cetatuia hill, on a gentle slope, cut by ravines at its SW edge The kiln has an elongated fire channel and the perforated plate supported by a central pillar (M.Petrescu-Dîmboviţa 1966, p. 36; V. Chirica, M. Tanasachi 1984, p. 114, XX.2.L.; Gh. Bichir 1966, p.505; Idem 1973a, p. 60; Gh. Iordache 1996, p. 51; O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 93,summarizing table 37; M. Comşa 1981, p. 90-91).

24. Băiceni - Silişte, com. Cucuteni, jud. Iaşi, secolele III-IV, cercetări sistematice realizate, de I. Ioniţă, V.Palade şi V. Bîrliba, 1963. Pe partea dreaptă a pârâului Recea, nu departe de aşezarea situată pe Dâmbul lui Pletosu, au fostdescoperite resturi de locuire datând din diferite epoci, printre care şi din secolele II-III şi IV. În total s-au dezvelit 22 de locuinţe de suprafaţă şi adâncite, 80 de gropi şi un cuptor de ars ceramică în focărie cu


picior de susţinere a grătarului (D. Popescu 1965, p. 591, nr. 27; O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan1970, p. 93; Gh. Bichir 1966, p. 505; Idem 1973a, p. 60; V. Chirica, M. Tanasachi 1984, p 115).

Băiceni - Silişte, commune of Cucuteni, Iaşi county, 3rd–4th centuries AD, systematic research by I. Ioniţă,V. Palade and V. Bîrliba, 1963. On the right bank of Recea creek, not far from the settlement of Dâmbul lui Pletosu, there werediscovered traces of habitation dated to several periods, the 3rd–4th centuries among them. There wereunearthed 22 dwellings overall, above-ground and half-buried, 80 pits and one potter’s kiln, with acentral supporting pillar in the fireplace (D. Popescu 1965, p. 591, nr. 27; O. Floca, Şt. Ferenczi, L.Mărghitan 1970, p. 93; Gh. Bichir 1966, p. 505; 1973a, p. 60; V. Chirica, M. Tanasachi 1984, p 115).

25. Glăvăneştii Vechi - La Ghilitoare, com. Andrieşeni, jud. Iaşi, probabil secolele III-IV, săpături IonNestor şi colaboratori, 1949-1950. La circa 1 km vest - sud - vest de sat, pe un martor de eroziune al terasei inferioare din dreapta Jijiei, înperimetrul a cinci movile s-au realizat săpături arheologice. În partea de nord a suprafeţei cercetate seaflă o locuire din secolele III-IV p.Hr., din care s-au dezvelit două locuinţe, vetre, un cuptor de ars oale(ø=1,30 m), mai perfecţionat decât cel aparţinând locuirii cucuteniene. În una dintre locuinţe s-au aflat: obrăţară tubulară de fier, o fibulă de bronz şi o monedă de argint de la Antoninus Pius (138-161) (V.Chirica, M. Tanasachi 1984, p. 37, II.5.B, cu bibliografia).

Fig. 57. Glăvăneştii Vechi - La Ghilitoare. Cuptor de ars oale (apud Gh. Iordache 1996, fig. 18).The Potter’s kiln (apud Gh. Iordache 1996, fig. 18).

Cuptorul în plan circular (ø=1,30 m), cu două camere suprapuse, s-a descoperit în partea dinspre deal astaţiunii (I. Nestor et alii 1951, p. 67-68). Cuptorul avea camera de foc prevăzută cu pilon central, rezervat din pământ. Focarul se prelungea princuloarul de alimentare - praefurnium-ul, construit mult alungit, pentru arderea combustibilului. Pereţiicamerei în care se întreţinea focul, cât şi stâlpul central au fost căptuşiţi cu un strat gros de lutuială.Platforma de susţinere a vaselor s-a construit pe un pat de nuiele dispuse în raze, ce se sprijinea pemarginile cuptorului. La fel s-a montat şi "acoperişul camerei de foc", cu vergile dispuse în raze,sprijinite cu un capăt pe de jur împrejurul marginii gropii, amenajată ca o poliţă şi cu alt capăt pe stâlpulcentral (Ibidem, p. 68; Gh. Iordache 1996, p. 51, fig. 18). Vergile au fost acoperite cu trei rânduri succesive de lipitură, în care s-au realizat perforările pentrucirculaţia aerului cald.


Bolta ce acoperea camera de ardere a vaselor s-a prăbuşit din vechime. Fragmentele acesteia se găsescrăvăşite pe placă şi împrejur. În partea de sus trebuie să fi avut o deschidere care a servit de horn.În faţa cuptorului era încăperea de acces "în care stătea olarul" (I. Nestor et alii 1951, p. 68; Fl. B.Florescu 1965, p. 151-153; Gh. Bichir 1966, p. 504; Idem 1973a, p. 60).Particularităţi: praefurnium-ul era mult alungit; pilon rezervat din pământ; grătarul construit pe unsuport de nuiele dispuse în raze pe marginile cuptorului iar bolta cu vergi ordonate tot în raze sprijinite pemarginea gropii (O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 93-94, tabel sinoptic 38).Inventar. Ceramica din preajma cuptorului face parte din categoria celei lucrate la roată şi s-a ordonat îndouă categorii; a celei din pastă amestecată cu nisip şi pietricele, ce reprezenta ceramica de uz casnic şi acelei din pastă fină, cenuşie, cu suprafeţele lustruite, ades şi ornate (I. Nestor et alii 1951, p. 68; Gh.Iordache 1996, p. 51).

Glăvăneştii Vechi - La Ghilitoare, commune of Andrieşeni, Iaşi county, probably 3rd–4th century AD,excavations by Ion Nestor & team, 1949-1950. Around 1 km WSW from the modern village, on an erosion witness in the lower terrace of Jijia river, onits right bank, a series of archeological excavations were carried out in the area of five mounds. Thenorth area of the site revealed a 3rd–4th century settlement, where were excavated two dwellings, severalhearths and a pottery kiln (ø=1.30 m), which was more technologically advanced than the type used inthe Cucuteni culture. The inventory of one of the dwellings included: a tubular iron bracelet, a bronzeshoulder clasp and a silver coin, issued by Antoninus Pius (138-161) (V. Chirica, M. Tanasachi 1984, p.37, II.5.B, with bibliography). The kiln was circular in plan (ø=1.30 m), with two superimposed chambers and it was found in theupper area of the site (I. Nestor et alii 1951, p. 67-68). The fireplace of the kiln was equipped with a central pillar, spared from the natural clay. The fireplacechamber was extended by the fire channel, which was long, to accommodate the burning fuel (Ibidem).The walls of the fireplace chamber, as well as the central pillar were covered by a thick daub layer.The perforated platform was built on a supporting bed made of radial arranged twigs, seated on theedges of the fireplace chamber. In the same manner was build the capping of the fireplace, with the twigsarranged radial, with one end supported by the top of the walls, worked as ledge, and the other end by thecentral pillar (Ibidem, p. 68; Gh. Iordache 1996, p. 51, fig. 18). The twigs were covered by threesuccessive layers of daubing, through which the hot air holes were perforated. The dome covering the firing chamber collapsed in the antiquity, its fragments were found spread on topof the plate and around it. It might have had an opening at the top, that served also as a chimney.In front of the kiln was located the access room, “in which the potter was seated” (I. Nestor et alii 1951,p. 68; Fl. B. Florescu 1965, p. 151-153; Gh. Bichir 1966, p. 504; Idem 1973a, p. 60).Peculiarities: the overextended fire channel, the central pillar spared from the natural clay, the perforatedplate built on supporting bed of radially arranged twigs supported on the walls of the kiln, and the domeof the fire chamber built in the same manner, with the twigs seated on the edge of the firing chamberwalls (O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 93-94, summarizing table 38).Inventory. The potsherds found in and around the kiln are wheel-thrown and may be separated in twocategories: the coarse paste, with sand and gravel, representing the domestic use pottery and the fine paste, grey-baked with polished walls, often decorated (I. Nestor et alii 1951, p. 68; Gh. Iordache 1996,p. 51).

26. Iaşi - Nicolina, jud. Iaşi, secolele IV-V p.Hr., staţiune cercetată sistematic de Ion Ioniţă, 1975-1978Una dintre cele mai importante descoperiri, datate în secolul al IV-lea (fig. 54), se găseşte în zona detrecere de la platourile mai înalte ale Podişului Central Moldovenesc, la Câmpia Moldovei. Punctul seaflă în marginea de sud a municipiului Iaşi, în cartierul Nicolina, în apropierea terasei inferioare apârâului Nicolina, de-a lungul a 1000 m, ce au fost împărţiţi pentru cercetare, în funcţie de specificulnatural, în trei sectoare, A-C. Aici, în perioada 1975-1978, înaintea construirii Combinatului de utilaj greu, au fost efectuate amplesăpături de salvare pentru descoperirea complexelor arheologice din secolele IV-VI p.Hr., şi anume: 32de locuinţe, 17 adâncite în sol şi 15 construite la suprafaţă, 4 vetre din piatră şi lut, 2 cuptoare de piatră,23 de gropi cu resturi menajere, precum şi 5 cuptoare de ars ceramica (I. Ioniţă 1985, p. 30).


Patru din cuptoarele de ars ceramica erau din tipul cu două camere suprapuse şi unul din cel cu o singurăcameră. I. Ioniţă a ordonat cuptoarele în două tipuri, în funcţie de specificul acestora, orientarea, forma şidimensiunile camerei şi galeriei de foc, grosimea, diametrul şi sistemul de susţinere a grătarului (1985,tabelul 3). În primul tip a inclus cuptoarele din secolul al IV-lea, din care a desprins două variante(Ibidem, p. 30-49).

a. Prima variantă, A, cuprinde cuptoarele C1 şi C4, de dimensiuni mari, orientate cu gura spre sud-est.Acestea aveau camera de ardere tronconică (ø=176-188, inclusiv C3; h=42-44 cm) şi interior stâlpcentral tronconic, cu baza mai mare (6 x70 şi 46x48 cm). Gura de foc, la C4 era mai înaltă (h=0,68 m),faţă de C1,2 (h=22-30 cm) iar C1,3,4 aveau L=0,70-1,15 m; l=56-64, inclusiv C2).Grătarul (C1, ø=1,50 m; C4,2, ø=1,14-1,24 m), era susţinut de un stâlp central la C1-2,4 (I. Ioniţă 1985,fig. 4/1, 3).

Fig. 58. Iaşi - Nicolina. Cuptoarele de olărie C1 şi C2

- 1 pământ ars; 2 grătar (apud I. Ioniţă 1985, p. 34,fig. 4).

The potter’s kilns C1 and C2: 1 burned earth; 2perforated plate (apud I. Ioniţă 1985, p. 34, fig. 4).

Cuptor C2 de dimensiuni mult mai mici, era orientat cu faţa spre sud.Focarul cilindric, avea dimensiuni mai mici (ø=114 cm; h=20 cm), iar în interior un stâlp centraltronconic (40x28 cm), mai mare spre grătar (h=18 cm). În prelungirea camerei de ardere acombustibilului s-a amenajat galeria de foc, orientată nord-sud (ø=30 cm), de mici dimensiuni (I. Ioniţă1985, fig. 4/1, 4).

b. Celei de-a doua variante, B, corespunde cuptorul C3, cu diametru mai mare, conservat parţial, orientat cufaţa spre est. Camera de foc era despărţită de un mic perete median (l=40 cm) pe care se sprijineagrătarul.

Iaşi - Nicolina, Iaşi county, 4th–5th centuries AD, systematical excavation of the site by Ion Ioniţă, 1975-1978.One of the most important discoveries for the period of the 4th century AD, the site is situated in theinterface of the Central Moldavian Highlands’ high plateaus with the Moldavian Plain. It is located in thesouthern outskirts of Iasi municipality, within Nicolina suburb, near the lower terrace of Nicolina river,on a 1000 m strip, which, for the purpose of the research was divided in three sectors, A to C, accordingto the terrain. There were carried out ample archeological rescue excavations in the interval 1975-1978,before the starting of the construction of the Heavy Machinery Industrial complex.


There were discovered numerous archeological features dated in the 4th–6th century AD, consisting in: 32dwellings, 17 dugouts and 15 above ground houses, 4 hearths of clay and stone, 2 stone ovens, 23 wastedisposal pits, as well as 5 pottery kilns (I. Ioniţă 1985, p. 30).Four of the pottery kilns were of the type with two superimposed chambers and one of the single-chambered type. I. Ioniţă classified the kilns in two categories, according to their specific features,orientation, shape and size of the fireplace chamber and fire-channel, as well as the thickness, diameterand supporting system of the perforated plate (1985, table 3). The first category included the 4th centurykilns, with two variants (Ibidem, p. 30-49).

a. Cat. 1, var. A included the kilns C1 and C4, large in size, with the feeding opening towards SE. thesewere equipped with a conical fireplace chamber (ø=176-188 cm, including C3, h=42-44 cm) withconical central pillar with widened base (65 x 70 and 46 x 48 cm).The feeding opening was higher in the case of kiln C4 (h=0,68 m), compared to C1 and C2 (h=22-30 cm)while kilns C1, C3 and C4 had a long fire channel (L=0.70-1.15 m; w=56-64 cm, including C2).The perforated plate (C1 with ø=1.50 m; C4 and C2 with ø=1.14-1.24 m), was supported by a centralpillar on kilns C1, C2 and C4 (I. Ioniţă 1985, fig. 4/1, 3).The kiln C2, of much smaller size, was oriented towards south.Its cylindrical fireplace chamber was smaller (ø=114 cm; h=20 cm), with a inverted conical centralpillar (40 x 28 cm), widened towards the perforated plate (h=18 cm). The shorter fire channel was builtin the axis of the fireplace chamber, with north-south orientation (ø=30 cm) (I. Ioniţă 1985, fig. 4/1, 4).

b. Cat. 1, var. B includes the kiln C3, which is larger in diameter, only partially preserved. Its orientationwas towards east. The fireplace chamber was divided by a small median wall (l=40 cm) on which theperforated plate was seated.

Judeţul Bacău / Bacău county27. Ştefan cel Mare - Dealul Viorica, com. în jud. Bacău, secolele III-IV, săpături arheologice realizate de

Constantin Eminovici şi Ionel Bauman.Nu s-a precizat dacă aparţine culturii carpice sau Sântana de Mureş (A. Stoia 1975, p. 301).Cuptor de ars oale descoperit în comuna suburbană a municipiului Bacău, din tipul cu două cameresuprapuse.Focarul săpat în pământul viu era despărţit în două de un perete median. Grătarul era prevăzut cu perforări pentru tiraj.Camera de ardere a vaselor era puternic distrusă (M. Comşa 1981, p. 90, nota 5; Eadem 1985, nota 26).Inventar: ceramică specifică pentru categoriile modelate din pastă fină sau zgrunţuroasă.

Ştefan cel Mare - Dealul Viorica, commune of ~, Bacău county, 3rd-4th centuries AD, excavations byConstantin Eminovici and Ionel Bauman. There are no data as for its chronology, i.e. Carpic or Sântana de Mureş culture.Potter’s kiln found on the territory of a suburban commune pertainin to Bacau municipality, it falls intothe type with two superimposed chambers.The fireplace was hollowed out from the natural clay and it was divided by a median wall.It was identified a perforated plate.The firing chamber was almost completely destroyed (A. Stoia 1975, p. 301; M. Comşa 1981, p. 90,footnote 5; Eadem 1985, footnote 26).Inventory: pottery specific for the fine-paste and coarse-paste species.

28. Gutinaş, com. Ştefan cel Mare, jud. Bacău, secolul al IV-lea, săpături Ionel Bauman, în 1973. Cercetărirealizate sub coordonarea Muzeului de istorie a Municipiului Gheorghe Gheorghiu Dej. Aşezare de tip Sântana de Mureş în care s-a descoperit şi un cuptor de ars ceramica de tip înalt, prevăzutîn focar cu perete median (Gh. Bichir 1973a, p. 59; I. Bauman 1974, p. 44, nota 7; M. Comşa 1981, p.90).

Gutinaş, commune of Ştefan cel Mare, Bacău county, 4th century AD, excavations by Ionel Bauman, 1973.The research was carried out under the coordination of the Municipal Museum of History of GheorgheGheorghiu Dej City.


This Sântana de Mureş settlement also included a potter’s kiln with median wall (Gh. Bichir 1973a, p.59-60; I. Bauman 1974, p. 44, footnote 7; M. Comşa 1981, p. 90).

29. Bacău - Curtea Domnească, municipiul Bacău, jud. Bacău, secolul al IV-lea şi primele decenii alesecolului al V-lea, cercetări arheologice coordonate de Ioan Mitrea şi Alexandru Artimon, în anul 1970.Cercetările întreprinse în perimetrul complexului medieval au dus şi la descoperirea, în aşezarea dinsecolul al IV-lea şi primele decenii ale secolului al V-lea, a opt locuinţe şi a unui cuptor de ars ceramicade dimensiuni mici, format din două încăperi suprapuse. Aşezarea se continuă în secolele următoare. S-amenţionat suprapunerea locuinţei L3, din perioada culturii Sântana de Mureş, de o alta, L4, din secoleleVI-VII (I. Mitrea, Al. Artimon 1971, p. 228, fig. 6).

Fig. 59. Bacău - Curtea Domnească. Secţiune prin cuptorul dears oale: 1a-b camera de foc, camera de ardere a vaselor; 2 solarabil; 3 sol brun-zgrunţuros; 4-5 sol brun-cafeniu şi ars; 6 solgalben; 7 grătar; 8 sol cenuşiu; 9 bolta reconstituită (apud I.Mitrea, Al. Artimon 1971, fig. 6).

Section through the pottery kiln: fireplace; 1b firing chamber;2 ploughed topsoil; 3 brown grainy soil; 4 dark brown soil; 5baked earth; 6 yellow clay; 7 the perforated plate; 8 grey soil; 9reconstructed dome (apud I. Mitrea, Al. Artimon 1971, fig. 6).

Focăria deschisă s-a săpat în solul galben. Deasupra ei s-a construit grătarul circular (ø > 1 m), perforat,modelat din lut amestecat cu paie, pe un suport de nuiele şi pari, dispuse paralel. Marginile grătarului sesprijineau pe un prag amenajat la săparea gropii, în jurul acesteia. Nu s-a surprins nici un sistem desusţinere a grătarului, probabil dimensiunile mici ale camerei de ardere a vaselor nu necesitau aceasta. M.Comşa a subliniat lipsa şi a piciorului central şi a peretelui median şi modalitatea în care grătarul s-asprijinit pe peretele camerei de foc (1985, p. 173). Gura de foc s-a amenajat în partea de nord. Camera de ardere a vaselor, de formă cilindrică, trebuie să fi fost boltită spre partea de sus, distrusă dinvechime. Ambele camere au fost pomestite şi netezite cu lut.Inventar: ceramica lucrată la roată şi cu mâna, se afla peste grătar, din ultima s-a întregit doar un vas (I.Mitrea, Al. Artimon 1971, p. 225, 228-229, fig. 7-8; J. Werner 1956, p. 64-65).Particularităţi: grătarul sprijinit doar pe marginea de sus a focarului.Inventar: ceramica lucrată la roată cuprinde, aproape în proporţii egale, părţi de la vasele lucrate dinpastă cenuşie fină (fig. 56/1-9) şi din pastă zgrunţuroasă. Între vase 4-5 erau de provizii, un procentridicat din totalul ceramicii, de obicei cu gâtul scurt sau aproape inexistent şi ornate cu specifica bandăliniară incizată, vălurită (I. Mitrea, Al. Artimon 1971, p. 231, fig. 9/1; 10/2). Pe un fragment din pastăfină cenuşie, apare decorul lustruit (Ibidem, fig. 9/4).Ceramica lucrată cu mâna (fig. 56/10-12), lucrată dintr-o pastă grosieră, amestecată cu şamotă, cuprinde:vase borcan cu buza evazată, uneori pe umăr cu brâie alveolate (Ibidem, fig. 7/1; 8/3; 10/1), primele două


au fost descoperite pe grătarul cuptorului, alături de ceramica lucrată la roată (Ibidem, fig. 8/1-2, 6).Analogii ale vaselor ornate cu brâie alveolate: Dodeşti, sud-estul Transilvaniei şi Dobrogea (Z. Székely1969, pl. XVII/7; XIX/3; C. Scorpan 1970, p. 146-148, 152, fig. 2/1-2; 6/1-2).Datarea, în secolul IV şi primele decenii ale secolului V, se sprijină pe ponderea relativ mare a vaselorde provizii specifice unei etape târzii a culturii, procentul mic de ceramică fină cenuşie, în comparaţie cuetapa clasică, de mare înflorire şi specificul ceramicii zgrunţuroase, care aparţine unei categorii târzii capastă, forme şi decor (I. Artimon, Al. Mitrea 1996, p. 25-28, fig. 7-8). Alte câteva fragmente de vase,lucrate tot la roată, din pastă cu microprundişuri, cu buza răsfrântă, pe umăr şi sub buză cu striuri drepte,ornate cu un val realizat, indică tot o datare târzie (Ibidem, fig. 7-8).

Bacău - The Princely Court, Bacău municipality, Bacău county, 4th century AD and the beginning of the 5th,archeological research coordinated by Ioan Mitrea and Alexandru Artimon, 1970. The excavations carried out within the medieval site revealed also, within the area of the 4th-5th centuryAD settlement, of eight dwellings and a small pottery kiln with two superimposed chambers. Thesettlement continues to exist during the following centuries. It was reported the superimposition ofdwelling L3 (Sântana de Mureş culture) by a later, 6th-7th century AD one (L4) (I. Mitrea, Al. Artimon1971, p. 228, fig. 6). The open fireplace was excavated into the natural yellow clay. On top of it the perforated plate wasbuilt (ø > 1 m), from clay mixed with straw, on a wattle bedding. The edges of the plate were seated onthe ledge spared to this purpose, at the time of the building, around the fireplace pit.There was no supporting system for the plate to be found, due perhaps to the small size of the firingchamber that did not require such supporting system. M. Comşa emphasized the lack of central pillar ormedian wall, as well as the means of seating the perforated place on the fireplace wall (1985, p. 173). The feeding opening was located on the north side of the kiln. The firing chamber is cylindrical in shape and it should have been domed at the top, which wasdestroyed in the antiquity. Both chambers were daubed and the clay smoothed.Inventory: wheel-thrown and hand-modeled pottery, spread over the perforated plate. The latter categoryconsisted in only one reconstructible pot (I. Mitrea, Al. Artimon 1971, p. 225, 228-229, fig. 7-8; J.Werner 1956, p. 64-65).Peculiarities: the perforated plate supported only by the walls of the fireplace.

Fig. 60. Bacău - Curtea Domnească.Ceramică din cuptor (apud I. Mitrea,Al. Artimon 1971, fig. 6).

Pottery from the kiln (apud I.Mitrea, Al. Artimon 1971, fig. 6).


Inventory: The wheel-thrown pottery includes, in roughly equal proportions, fragments of grey-baked fine (fig.56/1-9) and coarse paste. Amid the accountable vessels, 4 or 5 were large storage jars, which represents arelatively large percentage of the overall ceramic inventory. These storage jars were short-necked, almostwithout neck, and decorated with the specific incised wavy ribbon on the shoulder (I. Mitrea, Al. Artimon1971, p. 231, fig. 9/1; 10/2). The polished decoration is also present, on fine grey (Ibidem, fig. 9/4). The hand-modeled pottery (fig. 56/10-12), is made from coarse paste, with ground brick as additive,and includes: flared rimmed jars, sometimes decorated with wavy ribbons n the shoulder (Ibidem, fig.7/1; 8/3; 10/1), the first two jars were found inside the firing chamber, on the plate, along with the wheel-thrown vessels (Ibidem, fig. 8/1-2, 6). There are analogies for the jars decorated with wavy ribbons:Dodeşti, South-east Transylvania and Dobrudja (Z. Székely 1969, pl. XVII/7; XIX/3; C. Scorpan 1970, p.146-148, 152, fig. 2/1-2; 6/1-2).The dating, to the 4th century AD and the beginning of the 5th, is supported by the relatively largepercentage of the storage jars specific to the late phases of the culture, the small percentage of fine greypottery, compared to its classical phase, of maximum flourishing, as well as the presence of a specificcoarse ware, which is more common to a later period, as paste, shapes and decoration (Al. Artimon, I.Mitrea 1996, p. 25-28, fig. 7-8). Another few potsherds, wheel-thrown, from coarse paste with micro-gravel, with overturned rim and decorated with straight-and-wavy ribbons on the shoulder and neck,which also indicate a later period (Ibidem, fig. 7-8).

Judeţul Neamţ / Neamţ county30. Costişa - Mănoaia, jud. Neamţ, sfârşitul secolului al IV-lea şi prima jumătate a secolului al V-lea,

săpături 1962, 1965-1968, M. Zamoşteanu Dan Gh. Teodor, Viorel Căpitanu, Ioan Mitrea 1968.La Mănoaia, pe malul stâng al Bistriţei a fost descoperită o aşezare Sântana de Mureş, încadrată de I.Nestor între sfârşitul secolului al IV-lea şi prima jumătate a secolului al V-lea. În suprafaţa acesteia, pepanta lină din apropierea sursei de apă, s-a investigat şi un cuptor de ars ceramică, pe grătarul căruia s-aupăstrat resturi de vase dintr-o şarjă. Olăria lucrată la roată din pastă zgrunţuroasă brun-cenuşie, printehnică, forme şi ornamente, are trăsăturile culturii Costişa – Mănoaia – Botoşana, răspândită în regiunileest-carpatice în secolele V-VII (D. Gh. Teodor, V. Căpitanu, I. Mitrea 1968, p. 238-239; Al. Vulpe, D.Gh. Teodor, E. Nicolae 1994, p. 362-363). Unele urne au partea inferioară a corpului dublu boltită(Ibidem, fig. 6/11), precum vasele de provizii lucrate cu mâna de la Bâtca Doamnei. I. Nestor, pornind de la aceste descoperiri de o deosebită importanţă, a definit pentru prima datăconceptul de cultură Costişa, caracteristic populaţiei autohtone în vremea dominaţiei hunilor în acesteregiuni (1964, p. 399). Stratigrafia prezintă o succesiune aproape neîntreruptă de orizonturi culturale,datate între sfârşitul secolului III şi prima jumătate a secolului VI, între care mai intens locuită esteperioada culturii Sântana de Mureş, dintre secolele IV-V(I. Mitrea 2007, p. 138).

Costişa - Mănoaia, Neamţ county, end of 4th century – first half of the 5th century AD, excavations by M.Zamoşteanu 1965; Dan Gh. Teodor, Viorel Căpitanu, Ioan Mitrea 1968.A Sântana de Mureş settlement was discovered at Mănoaia, on the left bank of Bistrita river, which wasdated by I. Nestor between the end of 4th century and the first half of the 5th century AD. On its surface,on a gentle slope in the vicinity of a water source it was found and investigated a potter’s kiln, on whichplate there were preserved several fragmentary vessels from the last batch. The brown-grey coarse-pastepottery, by its technique, shape and decoration, is specific to the Costişa – Mănoaia – Botoşana culture,which was spread in the regions east of Carpathians during the 5th and 6th centuries AD (D. Gh. Teodor,V. Căpitanu, I. Mitrea 1968; Al. Vulpe, D. Gh. Teodor, E. Nicolae 1994, p. 362-363). Some of the urns have twin-vaulted bases (Ibidem, fig. 6/11), similar to the hand-modeled storage jarsfrom Bâtca Doamnei.Starting form these important discoveries, I. Nestor defined for the first time the base concepts of Costişaculture, which is specific to the local population at the time of the Huns’ domination on this lands (1964,p. 399). The stratigraphy shows an uninterrupted sequence of cultural horizons, dated from the end of 3rd

century to the middle of 6th century. Within this interval, the most intense populated period is the one ofSântana de Mureş culture, between the 4th century and the middle of the 5th (I. Mitrea 2007, p. 138).


Judeţul Suceava / Suceava county31. Liteni, jud. Suceava, săpături Emil Emandi.

Săpăturile sistematice realizate la Liteni au surprins şi un nivel de locuire din secolul al IV-lea, pentrucare s-a semnalat şi un cuptor de ars ceramica din tipul cu două camere suprapuse.

Liteni, Suceava county, excavations by Emil Emandi.The systematic excavations carried out on the site of Liteni revealed also a habitation level from the 4th

century AD, for which was reported a potter’s kiln with two superimposed chambers.

Judeţul Botoşani /Botoşani county32. Truşeşti - Pe Cuha = Cuha, jud. Botoşani, secolele III-IV, săpături coordonate de M. Petrescu-

Dîmboviţa, D. G. Teodor şi A. Niţu, 1954. Punct situat la circa 1,5 km nord de Ţugueta, la locul numit Pe Cuha, aflat pe panta vestică a unei văisecundare a Jijiei. În aşezarea de pe Cuha, din secolele III-IV, au fost documentate ambele tipuri decuptoare, în focărie cu pilon central sau cu perete median (M. Petrescu-Dîmboviţa et alii 1955, p. 172-175, fig. 6). Atelierul descoperit aici era format dintr-o încăpere de acces în care, spre peretele verticalerau construite două cuptoare, frecvent menţionate în lucrările referitoare la tehnicile de ardere (Gh.Bichir 1966, p. 505; M. Constantiniu, P. I. Panait 1968, p. 54; O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970,p. 69, 71, 94, tabel sinoptic nr. 29; M. Comşa 1981, p. 90; Gh. Iordache 1996, p. 51).

Fig. 61. Truşeşti - Pe Cuha. Cuptor de arsceramica (apud M. Petrescu-Dîmboviţa etalii 1955, fig. 6). Potter’s kiln (apud M. Petrescu-Dîmboviţaet alii 1955, fig. 6).

a. Cuptorul 1, face parte din tipul celor prevăzute cu două camere, în plan circulare.Focăria, adâncită în lutul galben, avea pereţii arcuiţi, în centru cu un stâlp, rotund în secţiune, cruţat înmomentul construirii camerei de foc, în care se forma un spaţiu circular. Gura de alimentare nu s-a păstrat în întregime (M. Petrescu-Dîmboviţa 1955, p. 174). Grătarul, rezervat între cele două camere, a fost acoperit cu un strat gros de lut frământat cu resturivegetale, care, prin ardere s-a transformat într-o placă dură. În urma arderilor repetate acesta s-a prăbuşit parţial iar partea distrusă s-a reparat cu lipituri de lut de aceeaşi grosime.Camera de ardere a vaselor are forma unui trunchi de con, cu partea superioară deschisă deasuprasolului şi pereţii acoperiţi cu un strat subţire de lutuială, refăcută de mai multe ori şi prevăzută pemargine cu un colac exterior tot de lut, din care s-a păstrat o parte. Acoperirea la timpul potrivit a gurii,cu pământ şi cioburi, permitea o ardere înăbuşită a vaselor.

b. Cuptorul 2, avea tot plan circular (M. Petrescu-Dîmboviţa et alii 1955, p. 174; Gh. Bichir 1966, p. 505;M. Constantiniu, P. I. Panait 1968, p. 54, nota 14).Focăria cu un aspect boltit, la fel ca şi la primul cuptor s-a adâncit în lutul galben, dar, spre deosebire deacesta era despărţită de un perete median, prin care se formau “două cărări în care focul ardea separat”. Grătarul (platforma) realizat din pământ natural şi prevăzut cu perforări, se consideră că a fost refăcutdupă prăbuşirea acestuia în urma arderilor repetate (Gh. Bichir 1966, p. 505; Idem, 1973, p. 60; M.Comşa, op. cit., 1985, p. 173; Gh. Iordache 1996, p. 51).Camera de ardere a vaselor se apropie tot de forma unui trunchi de con.


Ambele camere, peretele median şi grătarul aveau pereţii lutuiţi cu straturi succesive, refăcute de maimulte ori şi întărite prin ardere. Solul natural din jurul cuptoarelor, sub acţiunea focului şi a căldurii, prezintă o zonă arsă la cenuşiu, urmată de una arsă la roşu. Încăperea de acces la cuptoare, ovală în plan, din care se puneau în funcţiune cele două instalaţii de arsceramica, a apărut spre capătul de est al SII. Pe laturile scurte şi pe latura de nord are pereţii arcuiţipentru ca, la capătul de est să fie tăiate câteva trepte, acum năruite, pentru a înlesni accesul. Peretele depe latura de sud a gropii este aproape vertical (M. Petrescu-Dîmboviţa et alii 1955, p. 174). Dupădezafectarea atelierului, încăperea de acces şi zona cuptoarelor s-au umplut cu pământ, cenuşă, cioburi.Inventarul ceramic ocupă primul loc şi s-a ordonat în patru grupuri, în funcţie de compoziţia pastei,formă şi decor. Prima grupă, considerată a fi cea mai importantă prin cantitatea, calitatea şi originea ei,include ceramica de tradiţie La Tène modelată din pastă fină, arsă cenuşiu deschis sau negru. Forme: cupe sau străchini cu gura joasă sau înaltă, verticală sau invazată, cu umărul carenat saurotunjit; boluri sau străchini cu gura largă, cu baza lată şi umărul carenat sau rotunjit; castronulcu baza orizontală şi trei torţi verticale, cana cu gât înalt şi toarta plată; văsciorul cu gât îngustat;borcanul cu umăr rotunjit şi buza răsfrântă. Bazele sunt fie simple, fie profilate sau înălţate cu unscurt picior cilindric. Suprafaţa vaselor s-a lustruit şi în primul registru prezintă una sau douănervuri în relief şi linii formate prin lustruire, în zigzag, oblice sau în reţea.

Fig. 62. Truşeşti - Pe Cuha. Amforă cu inscripţia M A K A P I (apud M.Petrescu-Dîmboviţa et alii 1955, fig. 7-7a).

Amphora bearing the inscription “M A K A P I” (apud M. Petrescu-Dîmboviţa et alii 1955, fig. 7-7a).

Un fragment de castron din pastă cenuşie, cu lustru negru, prezintă pe umărul carenat caneluri şi vârcioblice în relief, realizate prin împingerea peretelui din interior în afară. Grupa a doua, ceramicazgrunţuroasă, prezintă două variante, prima a vaselor lucrate din pastă de aspect grosier, amestecată şi cupietriş, bine arsă şi a doua a celor modelate din pastă mai densă, cu mici pietricele şi ardere cenuşie.Predomină chiupurile cu buza orizontală şi borcanul cu buza răsfrântă şi îngroşată diferit, cu baze plateprofilate sau înălţate.A treia grupă cuprinde ceramica lucrata cu mâna. Ca forme predomină borcanul cu umerii înalţi şirotunjiţi, de origine La Tène (M. Petrescu-Dîmboviţa et alii 1955, p. 175).A patra grupă o constituie ceramica de import, probabil din sud: cupe cu firnis negru şi amfore din tipulcu toarte înalte şi baza ascuţită şi amfora romană cu baza rotundă şi toarte joase prinse sub gât, pe umărcu şănţuiri orizontale. În umplutura cuptorului 2 s-a păstrat un gât de amforă gălbuie, cu inscripţia pictatăcu roşu (miniu) M A K A P I (M. Petrescu-Dîmboviţa et alii 1955, p. 176, fig. 7-7a). Complexul s-a datatşi prin fragmentul de amforă descoperit în umplutura cuptoarelor, care avea pe gât pictată cu roşu(miniu), o inscripţie în limba greacă M A K A P I, completat MAKAPIOS, considerată de MariusAlexianu şi Nelu Zugravu, un antroponim creştin din secolul al IV-le (1996-1997, p. 173-178, fig. 1; M.Petrescu-Dîmboviţa et alii 1955, 1-2, p. 165 şi urm.; ~ et alii 1999, p. 640-641, fig. 418). Particularităţi: pe marginea din partea superioară a camerei de ardere a vaselor era un colac exterior delut, din care s-a păstrat o parte, cum s-a afirmat, realizată împotriva scurgerii apelor de la suprafaţă.

Truşeşti - Pe Cuha = Cuha, Botoşani county, 3rd–4th centuries, excavations coordinated by M. Petrescu-Dîmboviţa, D. G. Teodor and A. Niţu, 1954.The site is located around 1.5 km north of Ţugueta hill, at the point known as Pe Cuha, on the western slope of a secondary course of river Jijia.


In the settlement of Cuha, dated in 3rd–4th century AD, there were documented both types of potterykilns, with central pillar or median wall in he fireplace chamber (M. Petrescu-Dîmboviţa et alii 1955, p.175, fig. 6). The workshop discovered here consisted in an access room with two pottery kilns openinginto it, which are frequently mentioned in the publications dealing with the techniques of pottery firing(Gh. Bichir 1966, p. 505; M. Constantiniu, P. I. Panait 1968, p. 54; O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan1970, p. 69, 71, 94, summarizing table no. 29; M. Comşa 1981, p. 90; Gh. Iordache 1996, p. 51).

a. Kiln no. 1, is of the type with two superimposed chambers, circular in plan.The fireplace is hollowed out from the natural clay, with arched walls, with a cylindrical central pillar,spared from the natural clay art the moment of the building (M. Petrescu-Dîmboviţa 1955, p. 174). The feeding opening and the fire channel are only fragmentarily preserved.The perforated plate that separate the two chambers was covered by a thick layer of clay mixed withvegetal trimmings, which was baked into a hard, stone-like slab. Following the repeated firings, this platepartially collapsed and the break was repaired with clay lumps of the same thickness.The firing chamber was built in the shape of a truncated cone, with its upper half, which had theloading opening, above ground, and the walls covered by a thin daub, which was remade several times.The chamber was equipped with an external clay belt, which was partially preserved. The timelycovering of the loading opening, by means of soil and potsherd, ensured the anaerobe firing of the batch.

b. The kiln no. 2, it was also circular in plan (M. Petrescu-Dîmboviţa et alii 1955, p. 174; Gh. Bichir 1966,p. 505; M. Constantiniu, P. I. Panait 1968, p. 54, footnote 14).The fireplace was somehow domed, as in the case of kiln 1, and also hollowed out from the natural claybut, opposite to kiln 1, it was divided by a median wall resulting in a “two paths in which the fire burnedseparately”. The perforated plate (the platform) is build from the excavated clay and it is thought that was remadeafter it collapsed following the intense use.The firing chamber is roughly in the shape of the same truncated cone. Both chambers, the median walland the perforated plate had their surfaces covered by successive layers of daub, which daubing wasremade several times, and was hardened by the heat. The natural soil surrounding the kilns was baked toa grey, with an outer regon baked to red. The access area was elliptic in plan and was used to start and fuel both kilns. It was discovered at theeastern end of trench S II. Its short sides and the north wall are slightly arched, while the east end wasequipped with several access steps, which were partially collapsed on the time of their discovery. Thesouthern wall was almost vertical (M. Petrescu-Dîmboviţa et alii 1955, p. 174). After the workshop fellout of use, the access area and the kilns were filled with earth, ash and potsherds.The inventory is mainly ceramic, which was categorized in four groups, according to the pastecomposition, shape and decoration.The first group is the most important, by quantity, quality and origin and consists of pottery of La Tènetradition, of fine paste; light grey or black-baked. The shapes: cups or dishes with high or low mouth, upright or inward-curved rimmed, with ridged orrounded shoulders; wide-mouthed bowls or dishes, with widened bases and with ridged or roundedshoulders; the bowl with horizontal base and three vertical ears, the jug with high neck and flat ear; thesmall pot with tapered neck; the jar with rounded shoulder and outward turned rim. The bases are eithersimple or profiled and elongated, with a short cylindrical stem. The surface of the vessels is polished,decorated in the upper register with one or two ridges and polished wavy, zigzag diagonal lines or mesh.One fragment of a bowl, in fine grey-baked paste with black sheen, shows on its ridged shoulder a seriesof diagonal grooves and edges made by pushing the clay outwards from the interior of the vessel.The second group consists in coarse pottery with two variants; the first one includes the coarser pastewith gravel, thoroughly fired vessels; the second one includes the denser paste with only sparse smallpebbles, grey-baked vessels (M. Petrescu-Dîmboviţa et alii 1955, p. 175). The group is dominated by flatrimmed storage jars, and jars with outward turned rims, of uneven thickness. The bases are flat, ridged orheightened.The third group includes the hand-modeled pottery. Its dominant shape is the jar with high rounded shoulders, of La Tène origin.The fourth group includes the imported pottery, of probable southern origins: black-slipped cups as wellas amphorae of the type with elongated ears and pointed base and Roman amphorae with short ears at thebase of the neck and round bases, decorated with horizontal grooves on the shoulder. Inside the filling of


kiln 2 it was found a neck from a yellowish amphora, bearing the painted (red minium) inscription:(miniu) M A K A P I (M. Petrescu-Dîmboviţa et alii 1955, p. 176, fig. 7-7a). The feature was also datedby means of the amphora fragment discovered in the filling of the kilns, which showed on its neck,painted with minium red, an inscription in Greek, MAKAPI, completed as MAKAPIOS, considered byMarius Alexianu and Nelu Zugravu, a Christian anthroponym dated to the 4th century (M. Petrescu-Dîmboviţa et alii 1955, 1-2, p. 165 et sq.; ~ et alii 1999, p. 640-641, fig. 418; M. Alexianu, N. Zugravu1996-1997, p. 173-178, fig. 1).Peculiarities: the clay belt outside the upper walls of the firing chamber, partially preserved, intended, asreported, to protect the kiln against the surface waters.

33. Ionăşeni - Ţintirim, secolul al IV-lea, com. Truşeşti, jud. Botoşani.În vatra sat s-a descoperit o întinsă aşezare din secolul al III-lea p.Hr., cultura dacilor liberi şi alta dinsecolul al IV-lea specifică culturii Sântana de Mureş (M. Petrescu-Dîmboviţa 1955, p. 177-180; I. Ioniţă1996, p. 264). În literatura de specialitate apare menţionat cuptorul de olar nr. 2 de la Ionăşeni (Gh. Bichir 1973a, p. 60;M. Comşa 1981, p. 90; V. Palade 2004, p. 84).

Ionăşeni - Ţintirim, 4th century, commune of Truşeşti, Botoşani county.Within the perimeter of the village nucleus there were discovered two large settlements, one of the FreeDacians culture (3th century AD) and the other one, specific to Sântana de Mureş culture (4th century) (M.Petrescu-Dîmboviţa 1955, p. 177-180; I. Ioniţă 1996, p. 264). The kiln no. 2 from Ionaseni is the feature mentioned in the academic publications (Gh. Bichir 1973a, p.60; M. Comşa 1981, p. 90; V. Palade 2004, p. 84).

34. Botoşani - Dealul Cărămidăriei, secolul al IV-lea, săpături realizate de N. Zaharia, Em. Zaharia, S.Raţă, în 1958.În apropiere de oraşul Botoşani, pe stânga pârâului Sitna se află o aşezare specifică secolului alIV-lea, culturii Sântana de Mureş şi o necropolă datată în prima jumătate a secolului al V-lea,deranjată în parte de lutăria din marginea ei.

Fig. 63. Botoşani - Dealul Cărămidăriei. Profil. Legenda: 1camere; 1-3 sol înţelenit; 4-6 sol cenuşos brun-roşcat,galben; 7 grătar; 8 împletitură de nuiele; 9 făţuială de lut;10-11 sol vitrificat 10, ars roşu 11 (apud N. Zaharia, Em.Zaharia, S. Raţă 1961, p. 464, fig. 4). Profile. Key: 1 chambers; 2-3 grassy soil; 4-6 ashy, red-brown and yellow soil; 7 perforated plate; 8 wattle structure;9 daubing; 10 vitrified soil; 11 red-baked soil (apud N.Zaharia, Em. Zaharia, S. Raţă 1961, p. 464, fig. 4).

Prin cercetări de suprafaţă, în malul râpei Cărămidăriei, Em. Zaharia a identificat un cuptor de ars oale,prevăzut cu două camere, des întâlnit în arealul culturii Sântana de Mureş, ulterior cercetat de N. Zaharia,Em. Zaharia, S. Raţă (1961, p. 464, fig. 4; O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 93, tabel sinoptic36; M. Comşa 1981, p. 90).Cuptorul face parte din tipul cu două camere suprapuse (h=1,53 m; ø=1,73 m). Focarul era despărţit de un perete median (h=59 cm), cruţat în timpul săpării acestuia, mai lat spre bază(l=22 cm), unde s-au realizat două mici trepte şi mai subţire spre partea superioară (h=12 cm), pe care se


sprijinea gratarul. Caracteristic pentru acesta este lipsa oricărei comunicaţii între cele două camere defoc. Din cauza temperaturii ridicate, pământul în care s-a săpat cuptorul s-a vitrificat până la jumătateacamerei de ardere şi sub vatră, pe o grosime de 4-5 cm, după care pământul s-a înroşit 7-10 cm.Grătarul pe care se ordonau vasele pentru ars, sprijinit pe peretele median din focar, s-a construit pe unpat de nuiele subţiri, împletite, peste care s-a aplicat mai întâi un strat de lut amestecat cu paie, pleavă şichiar crenguţe subţiri, după care s-a finisat cu lut curat. În aceste două straturi (h=17 cm) s-au realizatperforările grătarului (ø=3-4 cm), pentru circulaţia aerului cald din camera de foc în camera de ardere avaselor (N. Zaharia, Em. Zaharia, S. Raţă 1961, p. 464, fig. 4; Gh. Bichir 1973a, p. 60; Gh. Iordache1996, p. 51; Vl. Zirra, Margareta Tudor 1954, p. 315; I. T. Dragomir 1962, p. 13).Camera de ardere a vaselor (h=0,74 m) avea pereţii feţuiţi şi terminaţi spre gură cu o margine rotunjită.La baza ei, în pereţii săpaţi s-a cruţat un prag (prichici) (l=10-12 cm), drept suport circular pentrususţinerea grătarului. Accesul la cuptor se făcea dinspre râpa cărămidăriei, de unde, prin gura de alimentare se realizaalimentarea cu lemne.Particularităţi: perete median cruţat, plin, mai lat spre bază, unde are şi două mici trepte; grătar format pe o împletitură de nuiele şi sprijinit pe un prag aflat pe focar; în partea de sus a boltei era prevăzut cu o margine rotunjită (N. Zaharia, Em. Zaharia, S. Raţă (1961, p. 464). Analogii: Glăvăneştii Vechi - La Ghilitoare (I. Nestor et alii 1951, p. 67-68), Truşeşti - Pe Cuha, jud.Iaşi (M. Petrescu-Dîmboviţa 1955, p. 174-175, fig. 6), Bucureşti - Crângaşi, jud. Ilfov (Vl. Zirra, D.Tudor 1954, p. 312-313). Inventar: fragmentele ceramice din aşezare provin de la borcane cu marginile neîngroşate, lucrate dinpastă semifină, amestecată cu nisip şi pietricele mărunte, arsă cenuşiu sau brun; din pastă zgrunţuroasă,vase cu marginile evazate şi rotunjite, cu o şănţuire în interior şi din pastă foarte fină (N. Zaharia, Em.Zaharia, S. Raţă 1961, p. 468, fig. 8).

Botoşani - Dealul Cărămidăriei, Botoşani county, 4th century AD, excavations by N. Zaharia, Em. Zaharia,S. Raţă, 1958.At the outskirts of Botoşani municipality, on the left bank of Sitna creek, it was discovered a 4th centuryAD settlement, specific to Sântana de Mureş culture, and a cemetery dated in the first half of the 5th century AD, partially affected at the edge by the clay pits made by the local villagers.The archeological survey carried out on the banks of Cărămidăriei creek by Em. Zaharia revealed apottery kiln, with two superimposed chambers, which is quite common in the area of Sântana de Mureşculture. The kiln was later excavated by N. Zaharia, Em. Zaharia, S. Raţă (1961, p. 464, fig. 4; O. Floca,Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 93, summarizing table no. 36; M. Comşa 1981, p. 90).The kiln pertains to the type with two superimposed chambers (h=1.53 m; ø=1.73 m).The fireplace was divided by a median wall (h=59 cm), spared from the natural clay in the course of thekiln’s building, and is wider at the base (l=22 cm), which includes two small steps, and narrower at thetop (h=12 cm), at the junction with the perforated plate. The two compartments do not communicate,which is one of the characteristics of the construction. Due to the high temperatures generated during theoperation, the surrounding soil is vitrified around the lower half and under the fireplace, to a depth of 4-5cm, and then red-baked, to another 7-10 cm.The perforated plate that supported the batch being fired was seated on top of the median wall and itwas built from a wattle bedding of thin twigs, covered by a layer of clay mixed with straw, chaff andeven minute twigs, finished with a daubing of clean clay. The perforations (ø=3-4 cm), were made intothese two layers (h=17 cm) to circulate the hot air from the fireplace into the firing chamber (N. Zaharia,Em. Zaharia, S. Raţă 1961, p. 464, fig. 4; Gh. Bichir 1973a, p. 60; Gh. Iordache 1996, p. 51; Vl. Zirra,M. Tudor 1954, p. 315; I. T. Dragomir 1962, p. 13).The walls of the firing chamber (h=0.74 m) were daubed and their edges rounded at the top opeing. Thebase of the firing chamber is equipped with a ledge spared from the natural clay (w=10-12 cm), as acircular seating for the perforated plate. The kiln access was made from the “brickworks” ravine, where the fueling was carried out.Peculiarities: the solid median wall spared from the natural clay, wider at the base, with two small steps;the perforated plate built on top of wattle bedding and supported by a ledge on top of the fireplace walls;the opening of the firing chamber has rounded edges (N. Zaharia, Em. Zaharia, S. Raţă (1961, p. 464).


Analogies: Glăvăneştii Vechi - La Ghilitoare (I. Nestor et alii 1951, p. 67-68), Truşeşti - Pe Cuha, Iaşicounty (M. Petrescu-Dîmboviţa 1955, p. 174-175, fig. 6), Bucureşti - Crângaşi, Ilfov county (Vl. Zirra,M. Tudor 1954, p. 312-313). Inventory: the potsherds from the settlement originates from jars with even rims, of semi-fine paste withsand and small pebbles, grey or brown baked; from flared, round rimmed vessels, from coarse paste, withlid seating inside the rim, as well as from fine-paste ware (N. Zaharia, Em. Zaharia, S. Raţă 1961, p. 468,fig. 8).

35. Huţanu - Saivan, jud. Botoşani, secolul al IV-lea, săpături Mariana Marcu, Napoleon Ungureanu. Înpartea de nord-vest a terasei situate foarte aproape de valea pârâului Gârla, s-au semnalat trei cuptoare deolărit, nr. 1 cu pilon central şi nr. 2-3 cu perete median în focărie şi două gropi în plan circulare, aflateîn apropierea încăperilor de acces la primele ateliere, care au servit probabil pentru scoaterea lutului (M.Marcu, N. Ungureanu 1988, p. 225).

a. Cuptorul nr. 1. Focarul avea pilonul pentru susţinerea grătarului modelat din lut, în secţiune uşor oval(h=40; ø=46/50 cm), dispus lateral faţă de focar, praefurnium-ul era bine conservat (L=75x55; h=26 cm).Grătarul cuptorului (ø=1,38x1,30 m) era distrus aproape în întregime. Perforările grătarului aveaudiametre cu deschideri de 3-4 cm. Camera de ardere a vaselor nu s-a păstrat decât spre bază. După urmele de lipituri căzute pe placă, pereţii acesteia, formaţi din straturi succesive de lut, aveau o grosime de trei cm. În urma arderilorrepetate prin funcţionarea cuptoruluii au căpătat o culoare cenuşiu-verzuie, ca şi grătarul. Împrejurulpereţilor şi sub vatra focarului s-au înroşit 10-12 cm (Ibidem, p. 224).Încăperea de acces la cuptor în plan era ovală (L=5 m; l=3,50) şi are spre vest trepte pentru acces.Adâncimea maximă a gropii este de 1,05 cm de la nivelul actual al solului. Latura de vest a încăperii atăiat o altă groapă datată mai timpuriu. Inventar. În groapa de acces a cuptorului s-a descoperit o fusaiolă şi o pensetă de bronz, din tipul aflat laBotoşani - Dealul Cărămidăriei, Izvoare, datate în secolul al IV-lea (Ibidem, p. 224). Ceramica. Predomină fragmentele de vase specifice categoriilor cunoscute, lucrate cu mâna şi la roată.Ceramica lucrată cu mâna cuprinde oalele-borcan zvelte, cu buze uşor evazate, interior şănţuite şi cubuze drepte, unele decorate cu brâie alveolate.Ceramica lucrată la roată a fost bine reprezentată de grupa celei zgrunţuroase, modelate din pastă cudiferite incluziuni, cu deosebire nisip. Între forme se deosebesc străchinile cu buzele drepte sau uşorevazate şi corp bitronconic, oala-borcan cu buza uşor îngroşată şi evazată, umeri proeminenţi şi bazeledrepte sau evazate şi corp mai zvelt. Ultimele rar au pe umăr o linie incizată sau o incizie mai adâncăpentru a forma un prag. În cuptor s-au găsit şi fragmente de la vase de provizii de tip Krausengefäss.Ceramica lucrată din pastă fină are culoare cenuşie, rar cărămizie sau gălbuie iar între forme predominăstrăchinile, oalele şi cănile. Se remarcă un gât de cană, cu decor lustruit. Baza era inelară sau dreaptă,uneori înălţată.

b. Cuptorul nr. 2, de ars oale era bine conservat, s-a descoperit întreg.Focăria de formă ovală, avea axul lung de 2,05 m iar cel scurt de 1,50 m. Pe axul lung se afla peretelemedian (L=1,25; h=0,45 m) format din lut, începe de la 1,35 m faţă de intrarea în praefurnium şi setermină la 40 cm distanţă de peretele opus. În faţa cuptorului are lăţimea de 16 cm şi spre perete 40 cm.Grătarul circular (ø=1,38x1,20 m) se sprijină la exterior pe pereţii laterali ai camerei de foc. S-a realizatpe o leasă de nuiele şi crengi bine fixată în pereţii marginali, lipită şi consolidată cu straturi succesive delut, de 12-15 cm. Grătarul prezintă 39 de perforări. Camera de ardere a vaselor a fost parţial acoperită cu o încăpere tronconică, păstrată până la înălţimeade 50 cm. Iniţial ea depăşea nivelului antic de călcare. Înălţimea cuptorului a fost de aproximativ 1,15 miar praefurnium-ul era alungit (l=1,05; l=0,75; h=25 m) (Ibidem, p. 225).Încăperea de acces la cuptor avea o formă aproximativ rectangulară, cu colturile rotunjite (L=2,10x2,20m) iar înălţimea de la nivelul actual de călcare era de 1,38 m. În groapa de acces se coboara pe douătrepte situate în partea opusă praefurnium-ului. Ea a tăiat o altă groapă, în plan ovală (ø=2,45; h=2,09 m).Inventar. Cu deosebire, în camera de ardere a vaselor, dar şi în focărie, s-au descoperit numeroasefragmente ceramice de la vase de provizii. În groapa de acces s-a era multă ceramică lucrată la roată şi cumâna, precum şi un fragment de oglindă cu tamga. După aspect ceramica din groapă este mai timpuriedecât aceea din cuptor, din secolul al III-lea p.Hr. (Ibidem, p. 226).


c. Cuptorul nr. 3, de ars oale, descoperit pe S VIII, M 14-22, era în plan de formă circulară (ø=1 m x 0,90m) şi adâncit puţin în pământ, fapt pentru care camera de ardere a vaselor a fost distrusă. De la nivelulactual de călcare adâncimea este de 65 cm iar de la cel antic de 40 cm.Focăria şi praefurnium-ul (L=70 cm), s-au împărţit în două de un perete median (h=27 cm spre interiorşi 20 cm la gură). Peretele, la 78 de cm de spate s-a arcuit cu un unghi de 170o, pentru a se continua pânăla intrarea în praefurnium.Încăperea de acces (L=2,55; h=0,65 cm de la nivelul actual de călcare) avea în plan o formărectangulară. Încăperea a secţionat o locuinţă B6 (h=1,22 m). În inventarul locuinţei s-a descoperit multăceramică specifică secolului al III-lea, mai timpurie în raport cu atelierul datat în secolul al IV-lea.

Huţanu - Saivan, Botoşani county, 4th century, excavations by Mariana Marcu, Napoleon Ungureanu. In thenorthwest side of the terrace very near to the valley of Gârla brook, there were pointed out three potter’sworkshops and two pits of circular plan, near the access rooms to the first workshops, which then wereprobably used for clay exploitation purposes (1988, p. 225).

a. Kiln no. 1. The fire chamber had the pillar for sustaining the perforated plate made of clay, its cross-section was slightly oval (h=40; ø=46/50 cm), somehow to the side of the fire chamber, with thepraefurnium better preserved (L=75; l=55; h=26 cm). The perforated plate of the kiln (ø=1,38x1,30 m) was almost completely destroyed. The perforationsconsisted in openings with diameters of 3-4 cm. The pot firing chamber had only its lower part preserved. According to the traced of daubing fallen onthe plate, its walls, made of successive layers of clay, were three cm thick. Following the repeated firingwhen the kiln was functional, their color turned grayish greenish, similar to the one of the perforatedplate. Around the walls and under the fire chamber hearth, 10-12 cm turned reddish (Ibidem, p. 224).The kiln access room had an oval plan (L=5 m; l=3,50) and to the west it has stairs for facilitating theaccess. The maximal depth of the pit is of 1,05 cm from the current treading level of the soil. The westernside of the room cut another pit dated to an earlier period. Inventory. The kiln access pit revealed a spindle whorl and bronze pincers, of the same type as those ofBotoşani - Dealul Cărămidăriei, Izvoare, dated to the 4th century (Ibidem, p. 224). Ceramic ware. There are mostly potsherds from vessels specific to the two categories, hand-made andwheel-thrown. The hand-made pottery includes the svelte jar-pots, with slightly flared rims, with innergrooves and straight rims, some decorated with alveoli belts.The wheel-thrown pottery was better represented by the group of coarse ceramic ware, shaped out of apaste including various added materials, especially sand. In terms of shapes, mention should be made ofthe dishes with straight or slightly flared rims and biconical body, the jar-pot with slightly thickened andflared rim, prominent shoulders and straight or flared bases and rather svelte body. The latter ones onlyrarely show on the shoulder a deeper incised line so to create a threshold. In kiln 1 there were also foundfragments resulting from food storage vessels of the Krausengefäss type.The ceramic ware made of fine paste is of grayish color, only rarely brick-red or yellowish and in termsof shapes there predominate the dishes, pots and mugs. The neck of a mug is particularly interesting dueto its polished ornament. Its basis was ring-like or straight, sometimes raised.

b. Kiln no. 2, for pot firing, was well preserved and was uncovered as a whole item.The fire chamber was of oval shape, its long axis was of 2,05 m and the short one of 1,50 m. On the longaxis, there stands the median wall (L=1,25 m; h=0,45 m) made of clay, which starts from 1,35 mmeasured from the entrance into the praefurnium and ends at 40 cm distance from the opposite wallthereof. The frontal width of the kiln is of 16 cm and to the wall is of 40 cm.The circular perforated plate (ø=1,38x1,20 m) is sustained from the outside on the side walls of the firechamber. It was made from a wattle well embedded in the lateral walls, the knitted branches being wellconsolidated with successive layers of clay, of 12-15 cm. The perforated plate shows 39 holes. The pot firing chamber was partly covered with a conical vault, preserved up to the height of 50 cm.Initially, it exceeded the ancient treading level. The height of the kiln is of about 1,15 m and thepraefurnium had an elongated shape (l=1,05; l=0,75; h=25 m) (Ibidem, p. 225).The kiln access room had a rather rectangular shape, with rounded corners (L=2,1x2,2 m) and the heightmeasured from the present treading level is of 1,38 m. In the access pit one could enter by means of twosteps situated on the opposite side of the praefurnium. It cut another pit of oval plan (ø=2,45; h=2,09 m).


Inventory. Numerous potsherds resulting from food storage vessels were found especially in the potfiring chamber but also in the fire chamber. In the access pit there was a lot of wheel-thrown and hand-made ceramic ware, but also a fragment of mirror with tamga. According to its aspect, the ceramic warein the pit is earlier than the one in the kiln, dated to the 3rd century AD (Ibidem, p. 226).

c. Kiln no. 3, for pot firing, discovered on S VIII, M 14-22, had a circular plan (ø=1x0,90 m), slightlyburied in the ground reason why the pot firing chamber was destroyed. Measured from the currenttreading level, the height is of 65 cm and from the ancient one it is of 40 cm.The fire chamber and the praefurnium (L=70 cm) were divided in two by a median wall (h=27 cmtoward the interior and 20 cm at mouth level). The wall, at 78 cm from the back, was arched with anangle of 170o, being continued until the entrance into the praefurnium. The access room (L=2,55; h=0,65 m from the current treading level) had a rectangular plan. The roomsectioned a dwelling B6 (h=1,22 m). The inventory of the dwelling revealed a lot of ceramic ware specificto the 3rd century, earlier than the workshop dated to the 4th century.

36. Vorniceni - Pod Ibăneasa, com. Vorniceni, jud. Botoşani, semnalare Maria Diaconescu.Punctul se află la circa 3-4 km est de satul Vorniceni, pe un promontoriu din dreapta pârâului Ibăneasa,care, spre sud-est se varsă în Jijia, în apropierea podului ce traversează şoseaua Vorniceni – Săveni,aşezare de secol IV (L. Şovan, P. Şadurschi 1981, p. 51). În alunecările de teren din marginea drumului ce duce spre punctul Pod Ibăneasa, unde se întindecunoscuta aşezare Cucuteni A-B, se află şi un cuptor de olărie prevăzut cu două camere suprapuse.

Vorniceni - Pod Ibăneasa, commune of Vorniceni village, Botoşani county, reported by Maria Diaconescu.The point is located about 3-4 km east of Vorniceni, on a promontory on the right bank of Ibăneasacreek, not far from its confluence with the Jijia, close to the bridge on the Vorniceni-Săveni road andsettlement of 4th centuries (L. Şovan, P. Şadurschi 1981, p. 51). The landslides near the road to Pod Ibăneasa point, not far from the area of the known settlement ofCucuteni A-B culture, revealed a pottery kiln, of the type with two superimposed chambers.

Republica Moldova / Republic of Moldova37. Pruteni - Sub Dealul Babei, Republica Moldova, datate în secolul al III-lea (II) p.Hr., săpături 2001,

2003, Vlad Vornic, Nicolai Telnov, Valeriu Bubulici, Serghei Kurceatov, Larisa Ciobanu, redactateunitară într-un volum împreună cu Eugen Nicola (Vl. Vornic et alii / E. Nicolae 2007, p. 38-74, pl. 2-3,13-16).

a. Cuptorul nr. 1, de ars oale, cvasitronconic, nu era bine conservat, partea estică s-a năruit prin alunecarea marginii pantei iar în partea sudică s-a săpat groapa unui pom (Ibidem, p. 39-43, pl. 2-3, 13-16). Focăria s-a săpat în solul viu (h=0,35 m) iar diametrul părţii păstrate avea 0,75 m, avînd central cruţatdin pământ peretele median orientat nord-vest / sud-est, trapezoidal în secţiune (lbază/grătar=0,35/18-20;h=0,44 m), nu se continua în galeria de alimentare. Pereţii s-au lutuit cu un strat de 0,02-0,03 m,zgurificat de la arderile puternice, cu pământul spre lutul viu înroşit 0,15 m (Vl. Vornic et alii / E.Nicolae 2007, p. 39). Gura de alimentare a focăriei (L=0,45; h=0,36; l=0,72 m) era finisată cu un strat de2 cm de lut fin. În el s-au realizat concentric perforările, - cu vergele de lemn -, la distanţe diferite, de 13-20 cm (Ibidem, p. 43). Grătarul circular (ø=1,68; h=0,20-0,24 m) s-a format pe un cofraj de nuiele dispuse în două rânduri,perpendiculare unele pe altele, din trei straturi de lut amestecat cu paie şi pleavă şi prezintă 39 deperforări. S-a fixat pe pragul (14-16 cm), format deasupra pereţilor focăriei şi pe peretele median. Camera de ardere a vaselor (ø=1,68; h=1,59 m) era la nivelul antic de călcare, la fel cu pereţii mai groşila bază, o parte din peretele estic s-a dărâmat complet (hpăstrată=20-26; lpăstrată=6-4 cm).Încăperea de acces la cuptor avea o formă oval-neregulată (ø=2,3-2,1 m), mai lată în faţa cuptorului, cupodeaua uşor albiată şi puternic bătătorită, spre gura cuptorului cu multă cenuşă şi intrarea spre vest, sprenord a fost tăiată de o groapă recentă. Înălţimea de la nivelul actual de călcare era de 1,38 m. În groapa deacces se cobora pe două trepte situate în partea opusă praefurnium-ului. Ea a tăiat o altă groapă, în planovală (ø=2,45; h=2,09 m) (Vl. Vornic et alii / E. Nicolae 2007, p. 43). Inventar: umplutura camerei inferioare şi a canalului de alimentare consta din pământ amestecat cucenuşă, lut ars şi părţi de vase lucrate la roată din pastă fină, 352 cenuşii, 27 roşii (Ibidem, p. 39, tab. 1);


- în umplutura camerei de ardere a vaselor erau, 379 fragmente ceramice de la vasele lucrate din pastăfină, 32 roşii şi 347 cenuşii (Ibidem, p. 43, fig. 7-12, 22/1-11; 23).

Fig. 64. Pruteni - Sub Dealul Babei, R. Moldova, cuptor deolărie nr. 1 (apud Vl. Vornic et alii / E. Nicolae 2007, fig. 13-16).

The potter’s kiln no. 1 (apud Vl. Vornic et alii / E.Nicolae 2007, fig. 13-16).

- în umplutura gropii olarului s-au găsit părţi de la vasele lucrate din pastă fină, cenuşii – 761 fragmente,roşii 164 fragmente (Ibidem, fig. 13-19; 20/5-11 şi 20/1-4; 21).

b. Cuptorul nr. 2, era la 2 m vest de C1, conservat întreg (Vl. Vornic et alii / E. Nicolae 2007, p. 43, pl. 2-3, 17-19).Focarul s-a săpat în solul viu (h=0,35 m), în centru avea cruţat din pământ un perete median, care-lîmpărţea în două camere (L=0,65/0,55; h=0,35 m), cu vatra uşor înclinată spre încăperea de acces.- inventarul ceramic cuprinde un fragment de la un vas modelat cu mâna, 126 de vase fine lucrate laroată, din care 52 cenuşii şi 73 roşii (Ibidem, p. 46, fig. 24/1-8 şi 9-18).Gura de alimentare (0,51x0,32 m), orientată spre vest, a fost adâncită cu 15 cm faţă de nivelul vetrei şila fel s-a acoperit cu lut fin devenit la exterior cenuşiu şi în adâncime cărămiziu, 4-6 cm. Deschidereadinspre încăpere era astupată bine cu lut (Ibidem, p. 46, nota 25), autorii exemplificând acest obicei cuspecificul unui cuptor din oraşul antic Phanagoria – nr. 4, unde se practica, după V. Gajdukevič, pentruca încărcătura să se răcească încet (apud И. Д. Зилъманович 1967, p. 116), poate şi cu un cuptor dinaşezarea romană Slăveni, cu gura acoperită cu o ţiglă (Gh. Popilian 1976b, p. 140).Camera de ardere a vaselor era tronconică, din cauză că a fost construită la nivelul antic de călcare, afost distrusă în parte de lucrările agricole. Avea pereţii conservaţi 17-42 cm, mai bine spre sud şi vest(Ibidem, p. 43). S-a ridicat pe un schelet de nuiele înfipte în pământ, la 10-15 cm una de alta, pesteacestea s-a aplicat lutul în straturi, iniţial peretele avea peste 20 cm, acum doar de 5 cm. Nu s-au păstrat urmele acoperişului sau capacului ce astupa deschiderea lăsată pentru umplerea cu vase şi pentru tiraj.


Grătarul era aproape circular (ø=2,25x2,32; h=0,17-0,25 m). De la margine spre centru, în trei patru cercuri erau realizate cel puţin 35 de perforaţii (ø=5-7 cm), trei erau încă acoperite cu părţi de vase, maiales baze (Ibidem, p. 46, fig. 22/12). Un strat de lutuială nears s-a aplicat, după cum cred autorii, pentrupregătirea realizării unei noi şarje. Ei au argumentat cu o consemnare făcută de Иoн Г. Хынку, cuprivire la olarii din Moldova, care pregătesc cuptorul înainte de fiecare şarjă, îl curăţă şi-i ung crăpăturilecu lut, după uscarea acestor reparaţii ei astupă perforările grătarului cu mici pereţi de vase pentru aproteja încărcătura ceramică de acţiunea directă a flăcărilor (1969, p. 52-53).

Fig. 65. Pruteni - Sub Dealul Babei, cuptor de olărie nr. 2 (apud Vl.Vornic et alii / E. Nicolae 2007, fig. 17-19).The potter’s kiln no. 2 (apud Vl. Vornic et alii / E. Nicolae 2007, fig.17-19).

- în umplutura camerei de ardere a vaselor şi pe grătar erau 158 fragmente ceramice de la 21 vase roşii,patru de la vase modelate cu mâna şi 133 de la vase din pastă fină (Ibidem, p. 46, fig. 22/1-11; 23).Încăperea de acces la cuptor (L=2,3x2,2 m), precum şi focăria şi gura de alimentare, au fost acoperite cuun strat subţire de lut, de 1 cm, care a devenit cenuşiu, chiar s-a pietrificat prin arderile reducătoare dese.Încăperea avea pe latura de sud o treaptă din pământ cruţat, semiovală (0,45x0,19x0,7 m). În faţa gurii dealimentare era groapa aproximativ rectangulară (1x0,9x0,1 m), în care se evacuau cenuşa şi cărbunele.- În umplutură au fost fragmente ceramice, patru de la vase lucrate cu mâna, 461 cenuşii şi 162 roşii(Ibidem, p. 48, fig. 25-26; 57/11-16 şi 27 şi 57/2-4, 6-10).

c. Cuptorul nr. 3, cvasitronconic, de ars oale a fost cel mai bine conservat, se afla în apropierea părţii denord-vest a încăperii de deservire a cuptorului nr. 1 (Ibidem, p. 48, pl. 20-22).Focarul s-a săpat în solul viu, era prevăzut în centru tot cu un perete median prelungit în gura dealimentare format din lut cruţat, în secţiune trapezoidal (h=0,45; l=0,45 şi 0,18 m) care-l împărţea îndouă camere (L=0,65 şi 0,55 m), cu vatra uşor înclinată spre încăperea de acces. Era puternic ars roşu-maroniu în unele locuri zgurificat. În apropierea gurii era o placă de gresie neprelucrată (L=5x15x10 cm),folosită după autorii descoperirii pentru înmagazinarea căldurii, poate şi pentru acoperirea gurii focaruluişi izolarea încăperii de focul din ea. Gura de alimentare, din partea de nord-vest a cuptorului eraîmpărţită în două prin prelungirea peretelui median. Astfel, s-au format două galerii, cu deschideri ovale,una estică şi alta vestică (l=0,52/0,50; h=50/45), la fel feţuite şi arse.- inventar, din ambele s-au recuperat 439 cioburi, 260 roşii, 163 cenuşii şi 16 modelate la mână (Ibidem,fig. 33/1-2, 5-17; 29/9 şi 33/3-4). Grătarul aproape circular (ø=1,7; h=0,16-0,25 m; pl. 20-22) avea de la margine spre centru 40 deperforaţii (ø=5-8 cm), dispuse tot în patru şiruri, în momentul descoperirii erau acoperite cu un strat delut zgurificat. La fel s-a realizat pe un cofraj de nuiele dispuse perpendicular probabil numai într-un rând,urmele se văd la baza grătarului, pe prag sau pe peretele median, erau acoperite cu patru staturi de lutamestecat cu paie şi pleavă. La nord-vest se mai văd urmele unei lopăţele utilizate pentru amenajare.


Camera de ardere a vaselor era la nivelul antic de călcare şi în parte a fost distrusă de lucrările agricole(hpăstrată=35-55 cm), avea pereţii uşor arcuiţi.

Fig. 66. Pruteni - Sub Dealul Babei, R. Moldova, cuptor de olărie nr. 3(apud Vl. Vornic et alii / E. Nicolae 2007, fig. 20-22).

The potter’s kiln no. 3 (apud Vl. Vornic et alii / E. Nicolae 2007, fig.20-22).

Inventar, o gresie de ascuţit, bucăţi de lut ars şi ceramică, 287 cioburi lucrate la roată, 222 roşii şi 65cenuşii (Ibidem, p. 48, fig. 28 şi 29/10-15), de asemenea, cenuşă, cărbuni şi lut zgurificat.Încăperea de acces la cuptor (L=2,7x3,4; h=1,4 m), pe latura de vest avea o laviţă amenajată din lutcruţat (l=0,40; h=0,31 m), în faţa gurilor de alimentare era groapa aproximativ ovală (ø=0,4x0,7; h=0,1m), în care se evacuau cenuşa şi cărbunele.- în umplutură au fost găsite 1347 fragmente ceramice, unul de la un vas lucrat cu mâna, 255 cenuşii şi1091 roşii (Ibidem, p. 52, fig. 36/19 şi 29/1-8; 30 şi 31-32; 34-36/1-8).

d. Cuptorul nr. 4, cel mai puţin conservat, pe locul acestuia fusese plantat un pom. Se afla la circa 1 m degroapa de alimentare a cuptorului nr. 2 (Ibidem, pl. 2; 11-12; 23-25).Focarul (ø=1,8; h=0,45 m), a fost distrus în mare parte, s-a săpat în solul viu, avea în centru tot un peretemedian din lut cruţat, în secţiune trapezoidală (l=0,35 şi 0,15; h=0,45 m) care împărţea focarul în douăcamere (L=0,65 şi 0,55 m) şi se prelungea în gura de alimentare, formând două camere, una estică, altavestică (l=0,40 şi 0,45; h=0,42 şi 0,40 m). Toate au fost feţuite cu un strat subţire de lut, care, în urmaarderilor oxidante a devenit roşiatic.- În umplutură, pe vatra focarului, spre est s-a găsit şi o piatră brută de gresie (3x2x15 cm), în partea devest s-au păstrat două fragmente mari arse secundar de la amfore romane de import şi multe fragmenteceramice, 157 de la vase roşii lucrate la roată (Ibidem, fig. 72-73/1, 3-5; 74/5-11; 75), 259 cenuşii şi şasefragmente de amfore romane (Ibidem, fig. 71 şi 73/2, 6).Camera de ardere a vaselor avea pereţii uşor curbaţi, şi se afla la nivelul antic de călcare.- În umplutură, în partea superioară a camerei, au fost găsite, împreună cu multă cenuşă şi cărbune,fragmente ceramice, unele deformate de foc sau chiar zgurificate. Deasupra grătarului erau fragmente dela patru amfore de mari dimensiuni, arse la roşu dar incomplet. Grătarul era aproape circular (ø=1,8; h=0,15-0,25 m). La fel s-a realizat din straturi de lut amestecat cupaie şi pleavă, dispuse pe un suport de nuiele şi s-a fixat pe gardina lată de 0,14-0,17 m, de pe margineacamerei de foc şi pe peretele median. La nord-vest de grătar se mai văd urmele unei lopăţele utilizatepentru amenajarea cuptorului. Perforaţiile, 17 păstrate, pentru pătrunderea aerului fierbinte şi eraudispuse de la margine spre centru (ø=4-7 cm). Cuptoarele nr. 3 şi 4 aveau grătarele sfărâmicioase,probabil de la arderea oxidantă iar în nr. 1-2, grătarele erau zgurificate puternic de la arderile reducătoare.


Fig. 67. Pruteni - Sub Dealul Babei, R. Moldova. Cuptor deolărie nr. 4 (apud Vl. Vornic et alii / E. Nicolae 2007, fig. 23,25). The potter’s kiln no. 4 (apud Vl. Vornic et alii / E. Nicolae2007, fig. 23, 25).

- În total erau 1456 fragmente ceramice, între ele şi de la amforele de imitaţie romană, opt de la vaselucrate cu mâna (Ibidem, p. 52, fig. 65/10-16), 541 de la vase lucrate la roată cenuşii (Ibidem, fig. 64/1-5,7, 9-18; 65/9, 11-15; 66-69) şi 907 de la recipiente de culoare roşie (Ibidem, fig. 64/6, 8; 65/1-8; 74/1-4;100/1-2; 101-102; 103/1, 3; 104/1, 3).Încăperea de acces la cuptor avea formă oval-neregulată (ømic=2,9 m), avea pe latura de est o poliţă depământ cruţat semiovală (l=0,4 x0,35; h=0,15 m) iar la nord-vest o treaptă rectangulară (l=0,4; h=0,2 m).- În umplutură, au fost găsite, împreună cu multă cenuşă şi cărbune, fragmente de la vase lucrate la roatădin pastă fină, 1438 roşii (Ibidem, p. 56, fig. 76-80/1-10; 81-85/2-20; 86/3-12) şi 1218 cenuşii (Ibidem, p.56, fig. 87-93/3-13; 94-96), plus trei de la vase lucrate cu mâna (Ibidem, p. 56, fig. 86/1-2; 93/1-2).

Pruteni - Sub Dealul Babei, Republic of Moldova, discoveries dated to the 3rd (2nd) century AD, resultingfrom excavations carried out in 2001, 2003, by Vlad Vornic, Nicolai Telnov, Valeriu Bubulici, LarisaCiobanu, presented in an unitary volume co-signed by Eugen Nicola (Vl. Vornic et alii / E. Nicolae 2007,p. 38-74, pl. 2-3, 13-16).

a.Kiln no.1,of quasi-conical shape, was not well preserved, the eastern side collapsed when on the border ofthe slope slid away in the southern side, there was made a pit for a tree (Ibidem, p. 39-43, pl. 2-3, 13-16).The fire chamber was carved in virgin soil (h=0,35 m) and the diameter of the preserved part was of 0.75m, having in the center the median wall spared from the soil, with a northwest/ southeast orientation,with a trapezoidal cross-section (lbase/perforated grill=0.35/18-20; h=0.44 m), which did not continue in thefeeding gallery. The walls were daubed with a layer of 0.02-0.03 m, baked to slag-like aspect due tomassive firing, with the soil toward the virgin clay turning red 0,15 m (Vl. Vornic et alii / E. Nicolae2007, p. 39). The feeding opening of the fire chamber (L=0.45; h=0,36; l=0.72 m) was finished with alayer of 2 cm of fine clay. Within it, there were made the concentric perforations, - with wooden rods -,at varying distances, of 13-20 cm (Ibidem, p. 43).The circular perforated plate (ø=1.68; h=0.20-0.24 m) was formed using a mould made of rods arrangedin two rows, perpendicular ones on the others, of three layers of clay mixed with straw and chaff andincludes 39 perforations. On the exterior the threshold was embedded (14-16 cm), formed above the sidewalls of the fire chamber and the median wall.The vessel firing chamber (ø=1.68; h=1.59 m) was at the ancient treading level, and so war the walls thicker at the base. Part of the eastern wall fully collapsed (hpreserved=20-26; lpreserved=6-4 cm).


The kiln access room was of an irregular oval shape (ø=2.3-2.,1 m), wider in front of the oven, with theslightly bedded and massively trodden floor, with a lot of ash to the kiln opening, with the entrance to thewest, where must have been the steps, while to the north there was dug out a recent pit. The height fromthe current treading level was of 1.38 m. To reach the access pit, one should climb down two stepssituated on the opposite side of the praefurnium. It cut another pit, of oval plan (ø=2.45; h=2.09 m) (Vl.Vornic et alii / E. Nicolae 2007, p. 43).Inventory: The filling of the lower chamber and of the feeding gallery consists in soil mixed with ash,fired clay and parts of fine paste wheel-made vessels, 352 grayish, 27 reddish (Ibidem, p. 39, tab. 1);- in the filling of the vessel firing chamber there were 379 potsherds of the fine paste vessels, 32 reddishand 347 grayish (Ibidem, p. 43, fig. 7-12, 22/1-11; 23).- in the filling of the pottar’s pit, there were found parts of fine paste vessels, grayish – 761 fragments,red 164 fragments (Ibidem, fig. 13-19; 20/5-11 and 20/1-4; 21).

b. Kiln no. 2 was situated 2 m west of kiln no. 1, and was preserved as a whole (Vl. Vornic et alii / E.Nicolae 2007, p. 43, pl. 2-3, 17-19).The fire chamber was dug out in the virgin soil (h=0.35 m), with a median wall spared out of the soil inthe center, splitting the kiln into two chambers (L=0.65/0.55; h=0.35 m), with the hearth slightly sloped towards the access room.- the ceramic inventory also contains a potsherd of a hand-shaped vessel, 126 fine wheel-made vessels,out of which 52 grayish and 73 red (Ibidem, p. 46, fig. 24/1-8 and 9-18).The feeding opening (0.51x0.32 m), oriented to the west, was deepened with 15 cm in relation to thelevel of the hearth and it was covered with fine clay which on the outside became grayish and in depthbrick red, 4-6 cm. The opening from the chamber was well lined with clay (Ibidem, p. 46, note 25), theauthors exemplifying this habit with the one practiced in the case of a kiln from the ancient townPhanagoria – no. 4, where according to V. Gajdukevič, with the role of letting the batch cool slowly(apud И. Д. Зилъманович 1967, p. 116) and with a kiln of the Roman settlement of Slăveni, which hadthe opening covered with a tile (Gh. Popilian 1976b, p. 140).The vessel firing chamber was conical, as it was built on the ancient treading level, and partly destroyedby the agricultural works. Its walls were preserved for 17-42 cm, better to the south and to the west(Ibidem, p. 43). It was built on a structure of rods embedded into the soil, at a 10-15 cm distance betweenthem, covered with layers of clay, which initially formed a wall more than 20 cm wide, which now hasonly 5 cm of width. There are no remains of the roof or of the lid that closed the opening left for insertingthe batch and for the draft.The perforated plate was almost circular (ø=2.25x2.32; h=0.17-0.25 m). From the side to the center, inthree or four circles, there were at least 35 perforations (ø=5-7 cm), three were still covered with parts ofvessels, especially bases (Ibidem, p. 46, fig. 22/12). In the authors’ opinion, a layer of non fired daubingwas applied in order to prepare a new batch. They argued with a notification made by Иoн Г. Хынку,concerning the potters of Moldova, who prepare the kiln before each batch, clean it and cover the crackswith clay, and after these repairing works get dry they fill the holes of the perforated plate with shards inorder to protect the batch from the direct action of the flames (1969, p. 52-53).- in the filling of the vessel firing chamber and on the perforated plate there were found 158 potsherdsfrom 21 red vessels, four from hand-shaped vessels and 133 from fine paste grayish vessels (Vl. Vornicet alii / E. Nicolae 2007, p. 46, fig. 22/1-11; 23).The kiln access room (L=2.3x2.2 m), as well as the fire chamber and the feeding opening were coveredwith a thin layer of clay, of 1 cm, which became grayish, even got petrified by frequent reducing firing.The room had on the south side a semioval step made of spared soil (0.45x0.19x0.7 m). In front of thefeeding opening there was the approximately rectangular pit (1x0.9x0.1 m), where the ash and thecharcoal were disposed. In the filling there were potsherds, four from hand-shaped vessels, 461 grayishand 162 red (Ibidem, p. 48, fig. 25-26; 57/11-16 and 27 and 57/2-4, 6-10).

c. Kiln no. 3, quasi-conical, de was the best preserved. It was situated near the northwest part of the accessroom to kiln no. 1 (Ibidem, p. 48, pl. 20-22).The fire chamber was dug out of the virgin soil, it had in the center also a median wall extended to thefeeding opening formed of spared clay, of trapezoidal cross-section (h=0.45; l=0.45 and 0.18 m) whichsplit it into two chambers (L=0.65 and 0.55 m), with the hearth slightly sloped towards the access room.It was strongly fired, of brownish red in some areas of slag-like aspect. Near the opening there was aplate of unprocessed gritstone (L=25x15x10 cm), used, as the authors point out, to storing heat, maybe


also for covering the opening of the fire chamber and the isolation of the room from the fire inside it.The feeding opening, in the northwest side of the kiln, was split in two by the extension of the medianwall. Thus, there were created two galleries, with oval openings, one to the east and the other to the westuna (l=0,52/0,50; h=50/45), equally daubed and fired.- Inventory. From both of them, there were recovered 439 shards, 260 red, 163 grayish and 16 han-shaped (Ibidem, fig. 33/1-2, 5-17; 29/9 and 33/3-4).The perforated plate was almost circular (ø=1,7; h=0,16-0,25 m; pl. 20-22). From the side to the centerthere were 40 perforations (ø=5-8 cm), arranged also in four rows, in the moment of the discovery theywere covered with a layer of slag-like clay. The same procedure was applied to create a mould of rodsperpendicularly arranged probably in one row only, the traces thereof being visible at the base of theperforated plate, on the threshold and on the median wall and covered with four layers of clay mixed withstraw and chaff. To the northwest of the perforated plate, one can still see the traces of a small shovel for the preparation of the kiln The vessel firing chamber was on the ancient treading level and was partly destroyed by the agriculturalworks (hpreserved =35-55 cm), and had the walls slightly rounded.- Inventory: gritstone for sharpening, pieces of fired clay and ceramic ware, 287 wheel-made potsherds,222 red and 65 grayish (Ibidem, p. 48, fig. 28 and 29/10-15), also ash, charcoals and slag-like clay.The kiln access room (L=2.7x3.4; h=1.4 m), on the western side, has a bench made of spared clay(l=0.40; h=0.31 m). In front of the feeding openings there was the pit of approximately oval shape(ø=0.4x0.7; h=0.1 m), where the ash and the charcoal were disposed.- in the filling there were found 1347 potsherds, one from a hand-shaped vessel, 255 grayish and 1091red (Ibidem, p. 52, fig. 36/19 and 29/1-8; 30 and 31-32; 34-36/1-8).

d. Kiln no. 4, the worst preserved, on whose place a tree had been planted. It was at about 1 m from thefeeding pit of kiln no. 2 (Ibidem, pl. 2; 11-12; 23-25).The fire chamber (ø=1.8; h=0.45 m) was mostly destroyed. It was dug out in the virgin soil, it also hadin the center a median wall made of spared clay, of trapezoidal cross-section (l=0.35 and 0.15; h=0.45 m)which split the fire chamber in two chambers (L=0.65 and 0.55 m) and extended in the feeding opening,forming two chambers, one to the east and the other to the west (l=0.40 and 0.45; h=0.42 and 0.40 m).They were all daubed with a thin clay layer, which following the oxidizing firing became reddish.- In the filling, on the hearth of the fire chamber, to the east there was also found a raw whetstone(3x2x15 cm), in the western side there were preserved two large fragments with secondary firing fromimported Roman amphorae and many potsherds, 157 from red wheel-made vessels (Ibidem, fig. 72-73/1,3-5; 74/5-11; 75), 259 grayish and six fragments of Roman amphorae (Ibidem, fig. 71 and 73/2, 6).The vessel firing chamber had the walls slightly rounded, and was situated on the ancient treading level.- In the filling, in the upper part of the chamber, there were found together with a lot of ash and charcoal,potsherds, some of which were deformed by fire or even acquired a slag-like aspect. Above theperforated plate there were fragments from four large amphorae, red but incompletely fired.The perforated plate was almost circular (ø=1.8; h=0.15-0.25 m). It was also obtained from successivelayers of clay mixed with straw and chaff, laid on a support of rods and attached to the wide border of0.14-0.17 m, on the side of the fire chamber and the median wall. To the northwest of the perforated plateone can still see the traces of a small shovel used at preparing the kiln. The perforations - 17 werepreserved – whose role was to let in the hot air, were arranged from the border towards the center (ø=4-7cm). Kilns no. 3 and 4 had crumbly perforated plates, probably in these cases the firing was oxidizing and in no. 1-2, the perforated plates had a slag-like aspect due to the reducing firing.- In total, there were found 1456 potsherds, and among them those of the Roman imitation amphorae,eight from hand-shaped vessels (Ibidem, p. 52, fig. 65/10-16), 541 from wheel-shaped vessels of grayish(Ibidem, fig. 64/1-5, 7, 9-18; 65/9, 11-15; 66-69) and 907 from red vessels (Ibidem, fig. 64/6, 8; 65/1-8;74/1-4; 100/1-2; 101-102; 103/1, 3; 104/1, 3).The kiln access room had an oval irregular shape (øsmall=2.9 m). A bench of spared soil, of semi-ovalshape was located on the eastern side (l=0.4x0.35; h=0.15 m) and in the northwest side there was arectangular step (l=0.4; h=0.2 m). In the filling there were found apart from a lot of ash and charcoal,potsherds from wheel-shaped vessels of fine paste, 1438 red (Ibidem, p. 56, fig. 76-80/1-10; 81-85/2-20;86/3-12) and 1218 grayish (Ibidem, p. 56, fig. 87-93/3-13; 94-96), plus three from hand-made vessels(Ibidem, p. 56, fig. 86/1-2; 93/1-2).

180

Anexa / Anexe VI. Analogii cu ţinuturile de la sud de Carpaţi / Analogies with regions of Lower Danube Ateliere şi cuptoare de ars ceramică cu două camere suprapuse, secolele II a.Hr.-VI p.Hr. / Workshops and pottery firing kilns with two overlapped chambers, 2rd century BC–6th century AD

Judeţul Ilfov / Ilfov County 1. Bucureşti - Căţelu Nou, jud. Ilfov, cuptor geto-dacic, datat mai timpuriu, în secolele II-I a.Hr., săpături

Valeriu Leahu, 1960. Selişte „statornicită pe terasa ultimă a râului Colentina”, cu mai multe locuiri, între care şi o aşezareageto-dacică din secolele II-I a.Hr. (V. Leahu 1963, p. 35).

Fig. 68. Bucureşti - Căţelu Nou I-II. 1 Cuptor de ars ceramica, 2 reconstituire (apudV. Leahu 1963, fig. 19-20).

1 The potter’s kiln, 2 reconstruction (apud V. Leahu 1963, fig. 19-20).

Cuptorul din aşezarea geto-dacică se afla către marginea terasei, în nivelul al doilea. Se înscrie întreinstalaţiile de olărie prevăzute cu două camere suprapuse, cu dimensiuni medii (ømaxim=1,76 m).Focăria avea pereţii înalţi (h=88 cm) şi era prevăzută cu un perete median care împărţea camera de foc.Spre deosebire de alte instalaţii de acest tip prezenta semiadâncituri în pereţii camerei de ardere avaselor (V. Leahu 1963, p. 30, fig. 19-20; Gh. Bichir 1966, p. 504; Idem 1973a, nota 168; M.Constantiniu, P. I. Panait 1968, p. 54; O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 70, 94, notele 61,142; Gh. Iordache 1996, p. 33). Datare: autorul cercetărilor a încadrat cuptorul în secolele II-I a.Hr. (Ibidem, p. 30, 33, 35), Gh. Bichirmenţionează ca fiind corectă datarea acestuia în secolele II-I şi nu în secolele III-IV (I. H. Crişan 1967, p.111-112; idem 1973, nota 168). Ulterior, avându-se în vedere dimensiunile şi gradul de perfecţionare, s-aconsiderat a fi fost din secolul I a.Hr., una din perioadele de înflorire a meşteşugurilor la geto-daci (M.Comşa 1977, p. 172; Eadem, 1985, p. 171, nota 4). Analogii: Bucureşti - Crângaşi (Vl. Zirra, M. Tudor 1954, fig. 2-6), Străuleşti - Măicăneşti (M.Constantiniu, P. I. Panait 1968, p. 54, 56, fig. 4), Popeşti, centru meşteşugăresc şi comercial (V. Leahu1963, p. 34).Particularităţi: semiadâncituri în pereţii boltei camerei de ardere a vaselor.

Bucureşti - Căţelu Nou, county Ilfov, Geto-Dacian kiln, dated earlier, in the 2nd–1st centuries BC.Small village „established on the last terrace of River Colentina”, with several habitations, among which a Geto-Dacian settlement of the 2nd–1st centuries BC (V. Leahu 1963, p. 35). The kiln of the Geto-Dacian settlement was to the margin of the terrace, in the second level. It belongs tothe category of pottery installations with two overlapped chambers, of average dimensions (ømaximal=1.76m).

Anexa / Anexe VI. Analogii cu ţinuturile de la sud de Carpaţi / Analogies with regions of Lower Danube 181

The fire chamber has high walls (h=88 cm) and a median wall that divided the fire chamber in two.Unlike other installations of this type, this one showed the presence of deepened areas in the width of thewalls of the vessel firing chamber (V. Leahu 1963, p. 30, fig. 19-20; Gh. Bichir 1966, p. 504; Idem1973a, note 168; M. Constantiniu, P. I. Panait 1968, p. 54; O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p.70, 94, notes 61, 142; Gh. Iordache 1996, p. 33). Dated to: the author of the researches included the kiln in the 2nd–1st centuries BC (Ibidem, p. 30, 33,35), Gh. Bichir mentions such dating as correct in the 2nd–1st centuries BC and not in the 3rd– thcenturies (I. H. Crişan 1967, p. 111-112; idem 1973, note 168). Later on, having in mind the dimensionsand degree of technique, it was considered as belonging to the 1st century BC, a crafts flourishing periodin the case of the Geto-Dacians (M. Comşa 1977, p. 172; Eadem, 1985, p. 171, note 4), Popeşti beingsuch a craftsmen and trading center.Peculiarities: deepened areas in the walls and vault of the vessel firing chamber.

2. Bucureşti - Crângaşi, cartier în Bucureşti, jud. Ilfov, secolul al IV-lea, săpături Vl. Zirra, M. Tudor 1953.Aşezare, din secolul al IV-lea, situată pe martorul păstrat din vechea terasă, şi cea mai înaltă, din stângaDâmboviţei, cu o depunere de 20-60 cm, mai bogată spre sud-vest unde s-a săpat un cuptor de olărie bineconservat. În a doua jumătate a sec. XIX aici s-au instalat numeroase cărămidării.

Fig. 69. Bucureşti - Crângaşi. 1-2Cuptorul în momentul descoperirii; 3reconstituire; 4 fibulă; 5-6 fragmentede vase de provizii; 7 greutate de larăzboiul de ţesut (apud Vl. Zirra, M.Tudor 1954, fig. 2-6).

1-2 The potter’s kiln, at themoment of its discovery; 3reconstruction; 4 shoulder-clasp; 5-6fragments of storage jars; 7 clayweight from a weaving loom (apudVl. Zirra, M. Tudor 1953, fig. 2-6).

Cuptor, degajat în întregime, constituit din trei părţi principale şi reconstituit prin desen (Vl. Zirra, M.Tudor 1954, p. 309-316, fig. 2-3 şi 4-5; O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 69 şi urm.; Gh.Bichir 1976, p. 505).Particularităţi: pilonul central, relativ tronconic, s-a realizat prin cruţarea unui calup de lut în momentulsăpării gropii. Gura cuptorului (praefurnium) s-a construit din lespezi de piatră patrate, asemănătoareunor cărămizi romane.

șBucharest - Crânga i, residential district in Bucharest, Ilfov County, 4th century AD, excavations by Vl.Zirra, M. Tudor 1953.


A settlement dated to the 4th century, located on the highest erosion witness preserved from the ancient țterrace on the left bank of Dâmbovi a river, with a deposit layer of 20-60 cm thickness and a richer

southwestern area, where a well-preserved pottery kiln was uncovered. During the second half of the 19th

century the site was used for brick-making workshops.The kiln excavated completely, is made of three main parts, which were reconstructed by means ofdrawing (Vl. Zirra, M. Tudor 1953, p. 309-316, fig. 2-3, 4-5; O. Floca, Şt. Ferenczy, L. Mărghitan 1970,p. 69 etc.; Gh. Bichir 1976, p. 505).The feeding room, used by the potter for feeding the kiln.The fireplace is slightly oval in shape, with inward-leaning walls, its dimensions of: h=1.80m,diam.=1.40m, is hollowed into the southern wall of the feeding chamber and is divided by a median wallspared from the natural clay. The walls of the fireplace were burned to a depth of 20 cm, due to itsrepeated use. Two feeding openings extend the two chambers of the fireplace into the feeding room, neara water pot, which remains were found in place, ensuring the required level of moisture. The two feedingopenings were usually closed with small stone slabs or with clay stoppers.The firing chamber is conical, excavated top-down from the surface of the ancient treading level, roughlyon top of the fireplace, with the perforated plate “seated” as a lid above the fireplace. The pots of thecharge were piled upon this perforated plate. The firing chamber was covered by a built clay dome (Vl.Zirra, M. Tudor 1953, p. 309-310, fig. 2-3). The walls of the firing chamber were lined with a mixture ofclay, sand and chaff, which was also used for daubing the bottom of the fireplace as well as theperforated plate. The repeated firings resulted in brick-hard baking the clay of the kiln, leading to a goodstate of conservation for the said archaeological feature, as shown in the reconstruction image. (Ibidem,p. 313, fig. 4-5).Dated to: the second half of the 4th century, on the basis of the ceramic inventory, a bronze shoulder-clasp with under-turned stem (Ibidem, p. 315, fig. 6), a copper coin issued by Emperor Valentinian I(Ibidem, p. 315, cf. Coh.2 69).Find inventory: the dominant pottery is the grey-purple, porous, coarse-ware with large quantities ofgravel mixed in the paste (65%), mainly as jars with arched walls, decorated with 2-3 horizontal, parallellines on the belly, in smaller numbers are present the large storage jars, decorated with groups of wavystriations below the rim, together with three variants of dishes and few cups.The fine grey, high quality pottery, represents 25% of the ceramic inventory, in form of cups, mugs,dishes and storage jars.Several fragments of amphorae and black luster vessels were also uncovered from within the feature.Analogies: Ileana - Podari, Călăraşi county (Vl. Zirra 1959, p. 501) and Glăvăneştii Vechi, Iaşi county.

3. Bucureşti - Fundenii Doamnei, secolul al IV-lea, săpături arheologice MIB, inedit.Aşezare situată către marginea de vest a platoului din stânga râului Colentina, pe dealul Radu Vodă, lasud de biserica spătarului Mihai Cantacuzino, fratele voievodului Şerban, Bucureşti, cu locuinţe desuprafaţă şi semiadâncite (Vl. Zirra 1959, p. 758). Cuptor mare pentru olărie, prevăzut cu două camere suprapuse, doar menţionat în literatura despecialitate.Focăria era prevăzută cu un pilon central (M. Constantiniu, P. I. Panait 1968, p. 50, 54; O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 69 şi urm.; Gh. Iordache 1996, p. 51).Camera de ardere a vaselor avea la bază placa grătarului perforată pentru pătrunderea aerului încins dinfocărie. Pe aceasta şi în faţa cuptorului s-au găsit părţi de la vasele unei şarje arse în cuptor, instalaţia afost menţionată de Vl. Zirra şi M. Tudor (1954, p. 315 şi urm.; Gh. Bichir 1976, p. 505 1973a, p. 60, M.Comşa (1985, p. 173, nota 39).

Bucureşti - Fundenii Doamnei, 4th century, excavations by MIB, novelty.A settlement situated to the west end of the plateau to the left of Radu Vodă Hill, south of the church ofSword bearer Mihai Cantacuzino, brother of Prince Şerban, Bucharest with surface and half-burieddwellings (Vl. Zirra 1959, p. 758). The vessel firing chamber had at the base the perforated plate whose holes allowed the penetration of theair heated in the fire chamber. On this plate and in front of the kiln there were found parts of the vesselsof a batch fired inside the kiln.


4. Bucureşti, cartier Străuleşti - Măicăneşti, jud. Ilfov, săpături M. Constantiniu, P. I. Panait 1960-1966.a. Cuptor aflat la "600 m de cele două cuptoare cunoscute de la Măicăneşti" (S. Morintz 1972, p. 333).Bucureşti, Măicăneşti - La Nuci, jud. Ilfov, secolul al III-lea, săpături M. Constantiniu, în 1967.

La circa 600 m de Străuleşti, în sectorul aflat pe versantul estic al colinei Măicăneşti, pe terenul fostuluiCAP Otopeni, denumit de localnici La Nuci, s-a investigat un cuptor de ars ceramica (M. Constantiniu1978, p. 174, 181; S. Dolinescu - Ferche 1976, p. 555; Gh. Iordache 1996, p. 51). Din umplutura încăperii de acces de formă ovală, din care meşterul mânuia instalaţia, s-au adunat nunumai fragmente ceramice dar şi bucăţi de lut cu multă pleavă de la unul sau mai mulţi stâlpi în secţiunesemicirculari (ø=13 cm), care probabil au aparţinut unei construcţii ce-l adăpostera sau unui paravan dinfaţa acestuia.Cuptorul cu aceeaşi orientare precum cel de la Măicăneşti, a fost situat faţă de acesta la 25 m nord-est,în linie dreaptă. Este apropiat de bordeiul 59, săpat în 1964, în care se aflau numeroase deşeuri ceramiceputernic arse şi deformate (M. Constantiniu 1969, p. 15). Focăria, aproape cilindrică (h=50 cm), s-a săpat în pământul viu, cu vatra la - 2,15 m de la nivelul actualde călcare şi a fost prevăzută cu un pilon central (ø=44 cm). Gura de alimentare, neprelungită, era însecţiune transversală ovală (Eadem, p. 16).Grătarul perforat, cu o grosime de 16 cm, s-a păstrat în mică parte. S-a montat pe o plasă de nuieleacoperită cu lut amestecat cu paie iar pentru fixarea lui, în pereţii marginii s-a realizat o şănţuire circulară(Vl. Zirra, M. Tudor 1954, p. 315, fig. 2-5; I. T. Dragomir 1962, p. 13; V. Palade 2003, p. 84).Camera de ardere a vaselor s-a păstrat pe alocuri până la înălţimea de 64 cm şi are pereţii arşi superficial– 6 cm, fapt pentru care s-au fărâmat (M. Constantiniu 1969a, p. 13 şi urm.; Eadem 1969b, p. 16).Inventar, olărie lucrată cu mână şi la roată, din pastă fină şi zgrunţuroasă. Din preajma cuptorului s-aîntregit o oală bitronconică cu marginea arcuită exterior, baza inelară şi două străchini, una cu buzarotunjită şi umăr carenat, alta cu buza dreaptă, datată în sec. III. În umplutura atelierului mai numeroaseerau oalele cu marginea evazată şi buza rotunjită sau în muchie şi borcanele lucrate cu mâna având înpastă cioburi sfărâmate, un buton de capac, dar şi două fibule cu piciorul întors pe dedesubt, o brăţară debronz şi un pinten de fier cu spin (Eadem, p. 18, fig. 2). Ceramica era specifică aşezărilor geto-dacice dincentrul Munteniei.Analogii, s-a comparat cu primul cuptor de la Măicăneşti, din apropiere (M. Constantiniu, P. I. Panait1968, p. 45, fig. 4), Butnăreşti (Gh. Bichir 1966, p. 497), Poieneşti - Măgura Dealul Teilor (R. Vulpe1953, p. 357).

b. Bucureşti, Străuleşti - Măicăneşti, municipiul Bucureşti, jud. Ilfov, secolele III-IV, săpături M.Constantiniu, P. I. Panait 1960-1966, cuptor descoperit în 1965.Aşezare geto-dacică din zona centrală a Câmpiei Munteniei situată pe terasa stângă a Colentinei, unde, înzona estică a terenului, în apropiere de locuinţele 42-43 şi 49-50, s-a descoperit un cuptor de ars oale, înpartea superioară în plan sub forma unui cerc de pământ înroşit, dublat la 30 cm nord-est de peretele unuicanal arcuit pe 60 cm, un coş - horn pentru aerisire, neîntâlnit încă la astfel de cuptoare (M. Constantiniu,P. I. Panait 1968, p. 53-54, fig. 4, nota 11).

Fig. 70. Bucureşti, Străuleşti -Măicăneşti. Cuptor de ars ceramica(apud M. Constantiniu, P. I. Panait1968, fig. 4).

The potter’s kiln (apud M.Constantiniu, P. I. Panait 1968, fig.4).

Încăperea de acces la cuptor avea mici dimensiuni (L=2x1,35 m) iar adâncimea era la nivelul gurii defoc, în dreptul căreia era un prag (Ibidem, p. 56). Camera de foc de formă tronconică (h=0,40; ø=1,50 m), cu stâlp central pentru sprijinirea grătarului (ø=0,50 m) avea gura de foc proiectată în afară (ø=30; L=20 cm). Platforma grătarului era groasă de 30


cm şi străpunsă de 18 perforări egale (ø=6 cm), dispuse în jurul stâlpului central pe două rânduri. Camera de ardere a vaselor (ø=1,12 cm), cu pereţii păstraţi pe alocuri cel mult 40 cm, s-a presupus că seastupa în partea superioară cu cioburi, aşa cum se procedează şi astăzi la Marginea, în Bucovina (Fl. B.Florescu 1958, p. 38). La baza peretelui de nord-est a camerei de foc, în dreptul peretelui dublu, se aflautrei ferestre mici, dreptunghiulare, una la mijloc mai mare iar de o parte şi de alta câte una mai mică. Princamera de ardere se comunica astfel cu acest horn al cuptorului, care, avea şi el la bază, două perforăricare conduceau în canalul de aerisire. Astfel se producea un curent constant în timpul arderii, probabil înprima fază iar când se înăbuşea cuptorul, canalul asigura un tiraj minim.Inventar: pe cuptor era o căniţă din pastă fină cenuşie şi în camera de ardere o oală din pastăzgrunţuroasă (M. Constantiniu, P. I. Panait 1968, p. 56, fig. 2/7; 5/10). În groapa cuptorului erau străchinişi oale, asemănătoare cu cele din L42-43. O strachină s-a şi întregit cu un fragment din L43. Altele au unaspect mai timpuriu specific aşezărilor de sec. II-III (Ibidem).Analogii: s-a asociat cu instalaţiile tot cu stâlp central de la Bucureşti - Căţelu Nou, din sec. III-I a.Hr.,precum şi la Fundenii Doamnei, din sec. IV, dar şi cu Bucureşti - Crângaşi, în focărie cu peretedespărţitor (M. Constantiniu, P. I. Panait 1968, p. 54, nota 13), Şindriliţa, cuptorul de la care s-a păstratcupola (Ibidem, nota 13) sau Truşeşti - Pe Cuha (M. Petrescu-Dîmboviţa 1955, p. 172-177, fig. 6).

Bucureşti. Străuleşti - Măicăneşti, jud. Ilfov, excavations by M. Constantiniu, P. I. Panait 1960-1966.a. Kiln situated at "600m from the two kilns acknowledged at Măicăneşti" (S. Morintz 1972, p. 333).Bucharest, Străuleşti quarter, Măicăneşti - La Nuci, 3th century, excavations by M. Constantiniu, in 1967.

At about 600m of Străuleşti, in the sector located on the eastern slope of Măicăneşti hill, on the land ofthe former CAP Otopeni, referred to by the local inhabitants as La Nuci, there was investigated a kiln.The filling of the oval shaped access room, wherefrom the craftsman would manipulate the installation,brought to light not only potshards but also pieces of clay with a lot of chaff from one or several pillars ofsemicircular cross-section (ø=13 cm), which probably belonged to a construction that sheltered it or aprotection panel in front of it. The kiln had the same orientation as the one of Măicăneşti, and wassituated 25m northeast of the same, at a bird’s flight. It is close to hut 59, excavated in 1964, whichcontained numerous ceramic debris considerably fired and deformed (M. Constantiniu 1969, p. 15). The fire chamber, almost cylindrical (h=50 cm), was dug out in the virgin soil, with the hearth at-2,15m from the current treading level and has a central pillar (ø=44 cm). The feeding opening, without extension, had an oval cross-section (Eadem, p. 16).The perforated plate, with the width of 16 cm, was preserved to a little extent. It was mounted on awattle made of rods covered with clay mixed with straw and for embedding it a circular groove wascreated on the border of the walls.The vessel firing chamber was preserved here and there, up to the height of 64 cm and has superficiallyfired walls – 6 cm, reason why they broke (M. Constantiniu 1969a, p. 13 et sq.; Eadem 1969b, p. 16).Inventory – hand-made and wheel-made pottery made of fine and coarse paste. Around the kiln therewas found a fragmented biconical pot that allowed to put it back together. Its border was arched towardthe exterior, the base was ring-shaped. There were also found two dishes, out of which one was with arounded rim and a ridged shoulder, the other with straight rim, dated to the 3rd century. Within the fillingof the potter’s workshop there also existed pots with flared border and rounded rim, or with edged rime,and hand-made jars whose paste contains smashed shards, a lid button, and two fibulae with theunderneath turned foot, a bronze bracelet and an iron spur (Eadem, p. 18, fig. 2). The ceramicware wasspecific to the Geto-Dacian settlements of the central part of eastern Walachia.Analogies – it was compared to the first kiln of Măicăneşti, in the neighborhoud (M. Constantiniu, P. I.Panait 1968, p. 45, fig. 4), Butnăreşti (Gh. Bichir 1966, p. 497), Poieneşti (R. Vulpe 1953, p. 357).

b. Bucureşti, quarter Străuleşti - Măicăneşti, municipiul Bucureşti, Ilfov county, 3rd–4th centuries secoleleIII-IV, săpături M. Constantiniu, P. I. Panait 1960-1966, cuptor descoperit în 1965.Geto-Dacian settlement of the central par of the Walachian plain situated on the left terrace of RiverColentina, where, in the eastern area, near dwellings 42-43 and 49-50, there was discovered kiln. Theupper part hereof was circular in terms of plan, being made of reddened soil, doubled 30 cm to thenortheast by the wall of a channel arched over 60 cm, an air intake flue, the first one discovered so far inthe case of such kilns (M. Constantiniu, P. I. Panait 1968, p. 53-54, fig. 4, note 11). The room providing access to the kiln was of small dimensions (L=2x1.35 m) and the base thereof was at the same level as the feeding opening, where there was also a threshold (Ibidem, p. 56).


The fire chamber of conical shape (h=40 cm; ø=1.50 m), with a central pillar for sustaining theperforated plate (ø=0.50 m), had the fuel feeding opening protruded to the outside (ø=30; L=20 cm). Theplatform of the perforated plate was 30 cm thick and showed 18 perforations of the same size (ø=6 cm),laid around the central pillar on two rows. The vessel firing chamber (ø=1.12 cm), with the walls preserved here and there, for at most 40 cm, wasassumedly closed up in the upper part with shards, as people do even nowadays at Marginea in Bucovine(Fl. B. Florescu 1958, p. 38). At the base of the northeast wall of the fire chamber, at the level of thedouble wall, there were three small rectangular windows, the one in the middle slightly larger, whilethose on the sides were smaller. The fire chamber communicated this way with this kiln flue, which alsohad at the base two perforations which led to the air intake channel. This is how a constant draft wascreated during firing, probably in the first phase and then, when the kiln was closed, the channel provideda minimal air intake. Inventory: on the kiln there was a small cup of grayish fine paste and in the firingchamber a pot made of coarse paste (M. Constantiniu, P. I. Panait 1968, p. 56, fig. 2/7; 5/10). In the pit ofthe kiln there were dishes and pots, similar to those of L42-43. As a matter of fact a dish allowed to becompleted with a fragment found in L43. Other dishes have an earlier aspect specific to the 2nd–3rd

centuries sites (Ibidem).Analogies: it was associated with the central pillar installations of Bucharest - Căţelu Nou, dated to the3rd–1st centuries BC, as well as of Fundenii Doamnei, dated to the 4th century, and also of Crângaşi, whichhad a median wall in the fire chamber, and with the one of Şindriliţa, the kiln out of which the cupolawas preserved (Ibidem, note 13) or the one of Truşeşti - Pe Cuha (M. Petrescu-Dîmboviţa 1955, fig. 6).

5. Bucureşti - Dămăroaia, sec. VI-VII p.Hr., săpături D. V. Rosetti (1939, p. 207-213), publicate în 1959 deS. Morintz, D. V. Rosetti şi în 1972 de V. Teodorescu (1972, p. 75-76, 94; Idem, 2009, p. 150 şi urm.).S-a descoperit în Piaţa de Flori, str. Sf. Ioan Nou, stradă aflată pe teritoriul oraşului Bucureşti, lângăbiserică.

Fig. 71. Bucureşti, Piaţa de Flori, str. Sf. Ioan Nou. 1a-bCuptor de olar, plan şi profile; 2 suport de lut pentru vase,sec. VI-VII p.Hr. (apud S. Morintz, D. V. Rosetti 1959, p.34, pl. XXXIV/3-4; XXXVII/2a-b).

The potter’s kiln, 1a-b plan et profiles 1a-b; 2 claysupport for the vessels, 6rd–7th centuries (apud S.Morintz, D. V. Rosetti 1959, p. 34, pl. XXXIV/3-4;XXXVII/2a-b).

Cuptor de ars oale trapezoidal în secţiune, s-a săpat în lut într-o groapă simplă conică, fără grătar (S.Morintz, D. V. Rosetti 1959, p. 34, pl. XXXIV/3-4; XXXVII/2a-b). De jurul împrejurul vetrei aveacruţată o mică treaptă - o poliţă pe care se ordonau vasele, pe două rânduri, despărţite de suluri de lut,pentru a nu fi atinse de flăcările focului (M. Constantiniu, P. I. Panait 1968, p. 54; M. Comşa 1975, p.181-182; Eadem 1981, p. 247).

Bucureşti - Dămăroaia, 6rd–7th centuries p.Hr., excavations by D. V. Rosetti (1939, p. 207-213), publishing in 1959 by S. Morintz şi D. V. Rosetti and in 1972 de V. Teodorescu (1972, p. 75-76, 94; ; Idem, 2009,p. 150 et sq.).There was discovered in the Flower Square, Sf.Ioan Nou str., within the city of Bucharest,near the church(1959, p. 34, pl. XXXIV/3-4; XXXVII/2a-b), a clay support for the vessels.


The kiln had a trapezoidal cross-section. A simple conical pit was dug out in the clay, without aperforated plate. But, all around the hearth, there was spared a small step – a reserved bench on which thevessels would be ordered, on two rows, separated by clay rolls, so to protect them from the flames (M.Constantiniu, P. I. Panait 1968, p. 54; M. Comşa 1975, p. 181-182; Eadem 1981, p. 247).

6. Şindriliţa, com. Găneasa, jud. Ilfov, cultura Sântana de Mureş, cuptorul a fost identificat în 1966.Complet distrus de lucrările de îndiguire.Aici se află o aşezare din secolele III-IV, în cadrul căreia s-a investigat şi un cuptor de ars ceramica,specific culturii Sântana de Mureş (M. Constantiniu, P. I. Panait 1968, p. 54, nota 10), de la care s-apăstrat, în partea superioară a camerei de ars ceramica (Ibidem, nota 13), un capac pentru acoperitdeschiderea acesteia (Gh. Bichir 1966, p. 505, nota 36; M. Constantinescu 1978, p. 127, nota 4).După M. Comşa, dacă partea superioară avea cupolă este vorba de un cuptor de ars oale (1985, p. 173).

Şindriliţa, Găneasa commune, Ilfov county, Sântana de Mureş culture. The kiln was identified in 1966.It was completely destroyed by the dam construction works.Here, there was found a 3rd–4th century site, which also contained a kiln specific to the Sântana de Mureşculture (M. Constantiniu, P. I. Panait 1968, p. 54, note 10) Out of this kiln the upper part of the cupolawas preserved (Ibidem, note 13), a lid used at closing up the vault opening (Gh. Bichir 1966, p. 505, note36; M. Constantinescu 1978, p. 127, note 4). According to M. Comşa, if the upper part had a cupola itmeans this could be nothing but a kiln (1985, p. 173).

Judeţul Dâmboviţa / Dâmboviţa County7. Târgovişte, Bucşani, jud. Dâmboviţa, sec. IV-V, săpături Luciana Oancea.a-c. Bucşani, s-au descoperit trei cuptoare de olari, în apropierea aşezării din secolele IV-V cercetate aici,

conform informaţiilor date de Luciana Oancea Muscă (1976, p. 56-60; M. Comşa 1985, p. 173, nota 40).Târgovişte, Bucşani, Dâmboviţa co, 4rd-5th centuries, excavations by Luciana Oancea Muscă.a-c. Bucşani, there were discovered three kilns near the 4th–5th century settlement, researched there,

according to the information provided by Luciana Oancea (1976, p. 56; M. Comşa 1985, p.173, note 40).

8. Mătăsaru, la sud-est de satul Păneşti, secolele III-IV, săpături Gh. Bichir (2000, p. 40), Em. Popescu.Aşezare a culturii Chilia-Militari, din Muntenia, din secolele II-IV, în cadrul căreia s-au descoperit şidouă cuptoare de ars ceramica (Gh. Bichir, Em. Popescu 1970, p. 271 şi urm.).

Mătăsaru, la sud-est de satul Păneşti, 3rd–4th centuries, excavations Gh. Bichir, Em. Popescu (1968, p. 271).

Judeţul Ialomiţa / Ialomiţa County9. Crăsanii de Jos - Piscu Crăsani, sat în com. Balaciu, jud. Ialomiţa, sec. II-I a.Hr., săpături începute în

1870, 1876 şi 1922, sistematice 1923, reluate în 1969, 1973, 1978, 1985, de N. Conovici şi colaboratori.Centru meşteşugăresc, situat pe malul drept al Ialomiţei, în dava getică din sec. III-I a.Hr. (V. Pârvan1927, p. 173-220; C. Preda 2000, p. 371). Cuptoare cu două camere.Ateliere în care se modelau cupe cu decor în relief, poate unele aduse de la Popeşti, fructiere cu picior şiamfore locale cu ştampile anepigrafe, realizate după cele de Thasos şi Rhodos, confecţionate aici sau înalt centru important, poate la Cetăţeni (N. Conovici 1979, p. 145).

Crăsanii de Jos - Piscu Crăsani, village within Balaciu commune, Ialomiţa county, 2nd–1st centuries BC, theexcavations started in 1870, and continued in 1876 and 1922, systematic excavations were carried out in1923, and were taken over in 1969, 1973, 1978, 1985, by N. Conovici and his team.Craftsmen center, situated on the right bank of River Ialomiţa, in the Getic dava dated to the 3rd–1st

centuries BC. (V. Pârvan 1927, p. 173-220; C. Preda 2000, p. 371). Two chambered kilns. Workshop in which there were shaped chalices with ornaments in relief, some ofthem being possibly brought from Popeşti, fruit vessels with a stem and local amphorae, with anepigraphstamps, made following the model of those of Thasos and Rhodos. These local amphorae were eithermade on the spot, or in another important center, possibly at Cetăţeni (N. Conovici 1979, p. 145).

10. Răduleşti, jud. Ialomiţa, secolele II-III p.Hr., săpături Radu Vulpe, 1931.a-d. În staţiune s-au descoperit patru cuptoare de ars ceramica.


Fig. 72. Răduleşti. Cuptor de ars oale geto-dacic, secolele II-III p.Hr.Săpături R. Vulpe, reconstituire M. Comşa (apud 1985, fig. 3).

Geto-Dacian potter’s kiln, 2nd–3rd centuries AD. Excavations by R.Vulpe, reconstruction by M. Comşa (apud 1985, fig. 3).

Cuptor atribuit geto-dacilor (øaprox.=1,43 m) (R. Vulpe 1931, p. 156-158; M. Comşa 1985, p. 172, fig. 3).Camera de ardere a combustibilului avea formă ovală şi perete median pentru sprijinirea grătarului, carese oprea puţin înaintea gurii de alimentare.Camera de ardere a vaselor, s-a conservat pe o înălţime de cel mult 20 cm, avea pereţii lutuiţi, de 22 cm Inventarul ceramic specific perioadei geto-dacilor, a permis datarea lor în secolele II-III p.Hr. (R. Vulpe1931, p. 157-158, fig. 2-4).

Răduleşti, Ialomiţa county, 2nd–3rd centuries AD, excavations by Radu Vulpe, 1931. In the settlement therewere discovered four kilns for firing ceramic ware, out of which only one provided any information (R.Vulpe 1931, p. 156-158; M. Comşa 1985, p. 172, fig. 3).

a-d. Four kilns were discovered in the settlement.Kiln assigned to the Geto-Dacians (øapprox.=1.43 m) (R. Vulpe 1931, p. 156-158; M. Comşa 1985, p. 172,fig. 3).The fuel firing chamber was of oval shape and had a median wall for sustaining the perforated plate,which stopped slightly in front of the fuel feeding opening.The vessel firing chamber was conserved on a height of at most 20 cm, its walls were clayed, and wereof 22 cm The potter’s workshop and the ceramic inventory specific to the Geto-Dacian period allowed its dating tothe 2nd–3rd centuries AD (R. Vulpe 1931, p. 157-158, fig. 2-4).

Judeţul Călăraşi / Călăraşi county 11. Independenţa - Vatra satului, com. în jud. Călăraşi, secolele III-IV, semnalat de Bucur Mitrea şi

Nicolae AnghelescuCuptor cu două camere suprapuse.Focăria avea stâlp central (B. Mitrea, N. Anghelescu 1962, p. 612; Gh. Bichir 1973a, p. 60 Idem 1976,p. 505; M. Comşa 1985, p. 173; O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 69 şi urm.; Gh. Iordache1996, p. 51).

Independenţa - Vatra satului, com. în jud. Călăraşi, the 3nd–4rd centuries AD, specified by Bucur Mitrea andNicolae Anghelescu.The kiln had two overlapped chambers.The fire chamber of conical shape (B. Mitrea, N. Anghelescu 1962, p. 612; O. Floca, Şt. Ferenczi, L.Mărghitan 1970, p. 69 et sq.; Gh. Bichir 1973a, p. 60 Idem 1976, p. 505; M. Comşa 1985, p. 173; Gh.Iordache 1996, p. 51).

12. Ileana - Podari, jud. Călăraşi, investigaţiile de teren D. V. Rosetti, menţionat în 1959 de Vl. Zirra.Cuptor cu două camere suprapuse, cu plan circular specific perioadei post romane, când se continuă

folosirea acestor construcţii (Vl. Zirra 1959, p. 501)Focăria avea stâlp central sub platforma grătarului (O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 69 şiurm.; Gh. Bichir 1973a, p. 60; Idem 1976, p. 505; Gh. Iordache 1996, p. 51).


Ileana - Podari, Călăraşi county, field investigations carried out by D. V. Rosetti, specified in 1959 by Vl.Zirra.The kiln had two overlapped chambers, with a circular plan specific for the post-Roman period, whenthese constructions continued to be used (Vl. Zirra 1959, p. 501)The fire chamber had a central pillar under the platform of the perforated plate (O. Floca, Şt. Ferenczi,L. Mărghitan 1970, p. 69.; Gh. Bichir 1973a, p. 60; Idem 1976, p. 505; Gh. Iordache 1996, p. 51).

Judeţul Giurgiu / Giurgiu county 13. Popeşti - Nucet, com. Mihăileşti, jud. Giurgiu, sec. II-I a.Hr.-I p.Hr., cercetări R. Vulpe.

Centru meşteşugăresc şi comercial (V. Leahu 1963, p. 34). Olăria este aceea obişnuită epocii clasicegeto-dacice. Principalul centru de producţie al cupelor deliene sau megariene elenistice, cum indică imitaţiiledescoperite (R. Vulpe 1955, p. 241; Al. Vulpe 2000, p. 353)Tot aici funcţiona şi un centru de producere a amforelor imitaţii după cele de Rhodos sau de Kios, unelecu ştampile anepigrafe care imitau pe cele originale greceşti (Ibidem, p. 353).

Popeşti - Nucet, Mihăileşti commune, Giurgiu county, 2nd–1st centuries BC –1st century AD, R. Vulpe.Craft and trade center (V. Leahu 1963, p. 34). The ceramicware is the one specific to the classical Geto-Dacian period. The main production center of local chalices imitating the Greek ones created in Delos or Megara (R.Vulpe 1955, p. 241; Al. Vulpe 2000, p. 353).There also existed a center where there were created amphorae imitating those of Rhodos and Kios, someof them with anepigraph stamps which imitated the Greek originals (Ibidem, p. 353).

14. Adunaţii Copăceni - La Porcărie, sat şi com., jud. Giurgiu, secolele III-IV, săpături arheologice VasileBarbu, 1988.Pe teritoriul comunei Adunaţii - Copăceni, în satul cu acelaşi nume, pe terasa înaltă din dreapta râuluiArgeş, în punctul La Porcărie, în cadrul unei locuiri Sântana de Mureş s-a investigat un cuptor de arsceramica, aflat în preajma unei aşezări (V. Barbu 1999-2000, p. 231, fig. 1-3)

Fig. 73. Adunaţii Copăceni - Porcărie. Cuptor de ars oale, secolul al IV-lea (V. Barbu 1999-2000, fig. 1-2).Potter’s kiln, 4th century AD (V. Barbu 1999-2000, fig. 1-2).

a. Cuptorul prevăzut cu două camere suprapuse, se afla la 1500 m vest de şoseaua Bucureşti – Giurgiu, peterasa înaltă din dreapta râului Argeş, şi era distrus parţial ca urmare a ruperii malului drept abrupt, înaltaici de 6-7 m. Din el s-a conservat mai mult de jumătate (C. Schuster 2007, p. 43-44, pl. I/4).

Focăria, camera de ardere a combustibilului s-a săpat în cea mai mare parte în pământul viu şi era aproapecilindrică, interior mai mică (ø=1,18 m), decât exterior (ø=1,50-1,60 m). Era prevăzută cu stâlp central cilindric (ø=40; h=44 cm), cu o îngroşare în partea inferioară, pentrususţinerea plăcii grătarului.Camera de ardere a vaselor era la fel cilindrică spre bază (ø=1,05-1,10 m) şi tronconică în parteasuperioară (h=1,30 m), dar depăşea nivelul antic de călcare (V. Barbu 1999-2000, p. 231, fig. 3).V. Barbu crede că "fiind partea cea mai friabilă din toate componentele unui cuptor de ars ceramica, eaera refăcută foarte des (Ibidem, p. 232, fig. 3), refacere susţinută şi de O. Floca, Şt. Ferenczi şi L.Mărghitan (1970, p. 41-42) sau de Gh. Bichir (1966, p. 492-495, fig. 9).Grătarul în ultima parte de folosire a cuptorului era "portantă", se sprijinea de pilon şi pe bordura de 5-8cm, săpată deasupra focarului în pământul crud. Şi bordura avea la distanţe neregulate mici şanţuri. După


autorul cercetărilor cupola era demontată în urma realizării unei şarje. Se văd unele adăugiri de lipituri cupământ amestecat cu paie şi pleavă, spre partea de formare a bolţii, de la un nivel diferit de cel iniţial.Lipiturile păstrate arată trei straturi succesive de reparaţii şi adăugiri, deci cuptorul s-a întrebuinţat maimultă vreme, cât şi faptul că în unele etape de întreţinere şi consolidare a suferit şi mici modificări.

Fig. 74. Adunaţii Copăceni - Porcărie. Cuptorde ars oale (V. Barbu 1999-2000, fig. 3).

Potter’s kiln, 4th century AD (V. Barbu 1999-2000, fig. 3).

Adunaţii Copăceni - La Porcărie, village and commune, Giurgiu county, 3rd–4th centuries, excavations byVasile Barbu, in 1988.The works for the Canal Danube - Bucharest, made on the right bank of River Argeş, laid to thediscovery of several kilns. Wells existed around these kilns although they were rather close to the waters.They were placed near a river in order to allow the processing of the ceramic paste, and also due to thepossibility of extinguishing a fire, if necessary (V. Barbu 1999-2000, p. 231, note 2).

a. The high kiln, situated west of the village (Ibidem, p. 231; C. Schuster 2007, p. 43-44, pl. I/4). Thenorthern part was not preserved as it was close to the right bank of River Argeş, and as such collapsed(V. Barbu 1999-2000, p. 231-232, fig. 1-3). The fire chamber, almost cylindrical (h=1,18 m and outside ø=1,50-1,60 m), was dug out in the virginsoil, with the hearth at 0,44 m from the current treading level and has a central pillar (ø=40; h=44 cm),which sustained the perforated plate was hour glass – shaped, being formed of cone trunks dug in thesoil. The one toward the perforated plate shoed traces of successive daubing, which indicates that at leastin the last phase of existence of the kiln the central pillar and the perforated plate were not united(Ibidem, p. 232, fig. 3). The feeding opening was situated on the northeast side of the fire chamber(L=70; l=82 and 52-44 cm).The vessel firing chamber had an almost cylindrical shape (ø=1,05-1,10 m), the walls were preservedonly two sides, for a height of about 0,50-0,70m. The three layers of daub were made of clay mixed withstraw and chaff, visible even after repeated firings, they were successively applied, as indicated by the joining of the vertical walls with the firing platform (V. Barbu 1999-2000, p. 231, fig. 3).


The perforated platform: above it, at 15 cm. It was also "sustainable" but its borders were not supportedany more on the sides, but were stuck on both sides to the walls of the kiln itself. The perforations werelaid in four concentric circles, on the side there were 12 and in the middle four.

15. Mironeşti - Giurgiu, jud. Giurgiu, secolul al IV-lea, cercetări Vasile Barbu, 1988. a. Cuptor nr. 1, era situat la est de sat, lângă sediul fostului CAP Mironeşti, de tip înalt (ø=1,40-1,50; h=140

m, 60+15+60), partea de nord a dispărut prin căderea malului. A fost suprapus de o vatră specificăculturii Dridu (Ibidem, fig. 10-11).Focăria (ø=1,20-140/1,50 m), era prevăzută cu stâlp central, rezervat din pământul crud, în formă declepsidră, două trunchiuri de con cu bazele mari la extremităţi (l=0,42; h=0,60 m), pentru susţinereaplăcii grătarului. S-a săpat în mare parte în pământul viu, era aproape cilindrică. Lipiturile păstrate aratătrei straturi succesive de reparaţii şi adăugiri, deci cuptorul s-a întrebuinţat mai multă vreme. La bazabolţii s-a adăugat lut amestecat cu paie şi pleavă pe partea superioară a pereţilor (Ibidem, fig. 12/5 şi 16).

Fig. 75. Mironeşti - Giurgiu. Cuptor de ars oale, secolul al IV-lea (V. Barbu 1999-2000, fig. 10-11, 13-14). Potter’s kiln, 4th century AD (V. Barbu 1999-2000, fig. 10-11, 13-14).

Lucrările pentru Canalul Dunăre - Bucureşti, realizate pe malul drept al Argeşului, au dus la descoperireaşi a cuptorului de pe terasa înaltă din dreapta râului Argeş, în cadrul unei locuiri Sântana de Mureş (V.Barbu 1999-2000, p. 233; fig. 3, 14-16).Camera de ardere a vaselor era aproape cilindrică, mai mare cu 0,30-0,40 m decât focarul, doar parteasuperioară depăşea nivelul antic de călcare (Ibidem, p. 233, fig. 12/9-13).Gura cuptorului şi încăperea de alimentare, plasate pe latura de nord-est a focarului, au fost distruse.Inventar. Ceramica se împarte în trei categorii, cenuşie din pastă fină, grosieră şi modelată cu mâna.Platforma perforată: era "portantă" şi se sprijinea pe pilonul central din focar, avea marginile lipite peambele feţe de pereţii cuptorului. Perforările pentru tiraj au fost dispuse în patru cercuri concentrice, celde pe marginea avea 12, iar cel mai mic patru (Ibidem, fig. 12/1; 14). Perforările erau astupate cu dopuri


tronconice (L=15,5 cm), teşite la partea superioară, realizate din pământ amestecat cu paie şi pleavă(Ibidem, p. 234, fig. 15).Inventarul ceramic aflat în umplutura rămasă a cuptorului, cuprindea la fel ceramica modelată la roatăcenuşie din pastă fină şi din pastă mai grosieră şi ceramica lucrată cu mâna.Amenajări, surse de apă. În preajma cuptoarelor erau amenajate puţuri, deşi erau în apropierea apelor.Amplasarea pe marginea unei ape se făcea pentru prelucrarea pastei ceramice, dar şi pentru a stinge uneventual incendiu (V. Barbu 1999-2000, p. 231, nota 2). Particularităţi. Platforma portantă, detaşată de pereţii camerei de ardere şi de focar, avea perforările distribuite în patru cercuri concentrice. Prezenţa dopurilor care permiteau opturarea perforărilor şiabţinerea unor temperaturi diferite în camera de ardere.

b. Cuptoare cu plan circular, în prima cameră cu stâlp central (Gh. Iordache 1996, p. 51), unul menţionat deV. Barbu (1999-2000, p. 233).

Mironeşti - Giurgiu, jud. Giurgiu, 4th century, cercetări Vasile Barbu. The northern part was not preserved as it was close to the right bank of River Argeş, and as suchcollapsed (V. Barbu 1999-2000, p. 233, fig. 10-11).

a. The high kiln, situated east of the village (V. Barbu 1999-2000, p. 233-234; C. Schuster 2007, p. 43-44). The fire chamber was of hemispheric shape, it was 0,30-0,40 m larger than the vessel firing chamber(h=0,65 m; ø=1,20 - 140/150m).

Fig. 76. Mironeşti - Giurgiu. Cuptor de ars oale, secolul al IV-lea (V.Barbu 1999-2000, fig. 12).

Potter’s kiln, 4rd century AD (V. Barbu 1999-2000, fig. 12).

The vessel firing chamber had an almost cylindrical shape (ø=1.20; h=0,65 m), the walls were preservedonly two sides, for a height of about 0,50-0,70m and has a central pillar, which sustained the perforatedplate was hour glass – shaped, being formed of cone trunks dug in the soil (ø=40; h=44 cm).The three layers of daub were made of clay mixed with straw and chaff, visible even after repeatedfirings, they were successively applied, as indicated by the joining of the vertical walls with the firingplatform (V. Barbu 1999-2000, p. 231, fig. 12/9; 13). The perforated platform: above it, at 10-20 cm, there was the hearth of a Dridu dwelling. It was also"sustainable" but its borders were not supported any more on the sides, but were stuck on both sides tothe walls of the kiln itself. The perforations were laid in four concentric circles, on the side there were 12and in the middle four. Two of the rows of perforations were filled with cylindrical stoppers (L=0,155;ø=0,42-0,45 m), beveled in the upper part and narrowed at the other, made of earth mixed with straw andchaff. Others though were discovered in the area (Ibidem, p. 234, fig. 12/1; 14-15). The feeding opening and the kiln access room were destroyed.Inventory: hand made ceramic, slightly coarse ceramic and ceramic of fine paste. The kilns was locatedon its surface, on a gentle slope in the vicinity of a water source (V. Barbu 1999-2000, p. 231, nota 2). Peculiarities: the perforated plate "sustainable" but its borders were not supported any more on the sides,the perforations were laid in four concentric circles and perforations filled with cylindrical stoppers.

b. The kiln, although partly destroyed (V. Barbu 1999-2000, p. 233).


Judeţul Olt / Olt county16. Romula - Reşca, com. Dobrosloveni, jud. Olt, datare a doua jumătate a secolului II şi în prima jumătate

a secolului III, săpături D. Tudor, Gh. Popilian şi colaboratori.

Fig. 77. Romula - Reşca. Plan(apud D. Tudor, 1996, fig. p. 511).

Oraş roman în Dacia, mare centru de olărie din timpul stăpânirii romane (Gh. Bichir 1973, p. 61). S-aconsiderat a fi fost "cel mai mare oraş din Dacia romană de la sud de Carpaţi. Aici s-a dezvoltat unimportant centru de producţie meşteşugărească situat în partea de nord a oraşului, extra muros, înapropierea surselor de lut bun, apă şi a unor întinse păduri (D. Tudor 1976, p. 510). Tot aici s-auidentificat şi cărămidării romane, în prezent mult deteriorate (Idem, 1968, p. 95; Gh. Bichir 1973, p. 61;O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 77, nota 86, tabel sinoptic nr. 24).

Şapte cuptoare de ars ceramica - ordonate în grupuri de câte două sau patru - construite în tehnica romană,erau probabil dirijate de meşteri specializaţi, favorizând astfel formarea producţiei de serie (Gh. Popilian1976, p. 222 şi urm.). La Reşca, centrul de olărie din timpul stăpânirii romane, prin dispunerea cuptoarelor în grupuri, două -patru, mai rar mai multe, "bateria", se creau condiţiile pentru realizarea ceramicii în serie (1984, p. 46).

Romula - Reşca, Dobrosloveni commune, Olt county, dated to the second half of the 2nd century and thefirst half of the 3rd, excavations carried out by D. Tudor, Gh. Popilian, and their team.Roman city in Dacia, large pottery center dated to the Roman occupation (Gh. Bichir 1973, p. 61). It wasconsidered as "the largest town in Roman Dacia south the Carpathians, an important economic, military,administrative center", which became the capital of Lower Dacia and then of Dacia Malvensis. Duringthe second half of the 2nd and the first half of the following century, Romula - Reşca, acknowledged a


wide economic, political and cultural development and became "one of the most flourishing craftsmen’scentre in the whole Roman province of Dacia" (Gh. Popilian 1984, p. 46).

Fig. 78. Romula - Reşca. Tiparepentru statuete: Diana 1a; Bacchus(apud, Gh. Popilian 1984, fig. 2).

Mold for statuettes: of Diana 1a;of Bacchus (apud Gh. Popilian1984, fig. 2).

It was here that an important center of craft work was developed in the north part of the town, extramuros, close to the sources of good clay, water and wide forests (D. Tudor 1976, p. 510). It was also herethat Roman bricks were also identified, although much deteriorated at present (Idem 1968, p. 95; Gh.Bichir 1973, p. 61; O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan 1970, p. 77, note 86, synoptic table no. 24).Seven kilns - ordered in groups of two or four – built in the Roman technique, were probably coordinatedby specialized craftsmen favoring serial production (Gh. Popilian 1976, p. 222 and the foll.). At Reşca, the pottery center dated to the Roman occupation, as the location of the kilns in groups of two-four, more rarely a higher number, indicate, there were created the conditions for serial production of theceramicware (1984, p. 46).

17. Sucidava - Celeiu, sat în raza oraşului Corabia, astăzi desfiinţat, jud. Olt, săpături V. Christescu, D.Tudor şi colaboratori. La Sucidava, veche aşezare geto-dacică, apoi centru militar roman şi cetate romano-bizantină situată peterasa inferioară a Dunării, au fost descoperite şase cuptoare pentru ars ceramica, cinci de formăaproximativ cilindrică sau tronconică şi unul rectangular (D. Tudor 1966; Gh. Petre 1968, p. 147; O.Toropu, C. Tătulea 1987, p. 115).

a. Cuptor nr. 1, secolele II-III p.Hr.Focăria, săpată în pământ din camera de acces, avea central un pilon pentru sprijinirea platformeigrătarului şi se continua cu gura de alimentare. Din bolta camerei de ardere s-a păstrat o parte.

b. Atelierul de olar, din secolul al III-lea p.Hr., a fost protejat de ploi printr-un acoperiş din ţigle mari, a fostprevăzut cu un mic cuptor de ars oale (ø=1,25 m), care se compunea din două camere etajate. S-a săpat înpământ din camera de acces. Probabil acesta a fost menţionat între analogii (V. Christescu 1929, p. 76;D. Tudor 1965, p. 44-45; Idem 1966; Gh. I. Petre 1968, p. 147; O. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan1970, p. 93, nota 122, tabel sinoptic nr. 23).Camera de foc avea central tot un pilon iar camera de ardere a vaselor a fost prevăzută cu boltă.

c. Cuptor nr. 3, din secolul al VI-lea, s-a săpat în pământ din camera de acces.Focăria avea central tot un pilon.

d. Cuptorul 4, la fel s-a săpat în pământ din camera de acces, dar platforma grătarului se sprijinea pe treipilaştri realizaţi din cărămizi de chirpici, lipiţi de pereţii camerei de foc cu rostul de a susţine grătarul.

e. Cuptor nr. 5, de formă tronconică, datat în secolul al IV-lea, s-a săpat la fel din camera de alimentare.După săparea gropii focăriei în pământ, pereţii acesteia s-au zidit cu piatră, cărămizi şi ţigle întregi orifragmentare, legate cu lut.


Fig. 79. Sucidava - Celeiu, cuptoare dears ceramica 1-2. Legenda: ţigle,cărămizi, lipitură de lut galben, piatră(apud O. Toropu, C. Tătulea 1987, fig.29 şi 11).

Kilns 1-2. Key: tile-s, bricks, yellowdaub, stone (apud O. Toropu, C. Tătulea1987, fig. 29 and 11).

Încăperea de alimentare, de formă pentagonală, s-a realizat din cărămizi şi are profil de "casă" cuacoperişul în două ape. Camerele de foc şi de ardere au fost lutuite interior, fără a avea o platformă şi unsistem de susţinere. În lipsa lor, pe vatra camerei de foc au fost aşezate vertical olane întregi iar deasupralor cărămizi, pe care se stivuiau vasele destinate arderii (O. Toropu, C. Tătulea 1987, p. 115, fig. 29).

f. Cuptor nr. 6, de formă dreptunghiulară, destinat mai ales pentru sau doar pentru arderea materialelor deconstrucţie, cărămizi, ţigle, a fost realizat din cărămidă, având pilonii din interior legaţi între ei prinarcade zidite (Ibidem). Inventar. Aici se produceau, în a doua jumătate a secolului al II-lea p. Hr., ceramică de lux - terrasigillata, cum indică tiparul descoperit în aşezarea civilă, după prototipuri provenite din atelierele de laLezoux, din Galia Centrală, iar în secolele II-III şi opaiţe - lucernae, cum indică tiparele de lut, unele cuinscripţii care ar putea indica numele producătorilor (Ibidem, p. 117-118, fig. 30/3; 31/1). Din pastă roşiegălbuie au fost modelate, căniţe cu o toartă, la suprafaţă cu un strat de vopsea roşie rar maronie, cupe-pahare, străchini, capace şi urcioare cu una sau două toarte; din argilă albă, căniţe şi oale cu toarte, dar şicreuzete; iar din pastă zgrunţuroasă cenuşie, castroane. Rar s-au ornat cu linii incizate drepte, paralele,caneluri. În secolul al IV-lea s-au executat local opaiţe aproximativ cilindrice, lucrate din pastă cenuşie -negricioasă sau din pastă roşie cărămizie, lipsite de decor (Ibidem, fig. 32).Olarii din secolele IV-VI lucrau la roata rapidă vase din pastă roşie carămizie, arsă oxidant, fină, din cares-au lucrat, farfurii, străchini, căni, căni-urcioare, oale fără sau cu toarte, urcioare cu o toartă şi capace devase; din pastă de aspect zgrunţuros, cenuşiu-negricioasă, oale fără sau cu o toartă, căni sau urcioare cutoartă, cu acelaşi decor simplu (Ibidem, fig. 33/1, 3-7, 9-10, 13, 18-20). Pe unele dintre vasele de lut arsse află inscripţii – graffiti, incizate cu un vârf ascuţit, probabil cu numele proprietarilor, precum[A]NTONIN[VS] şi MA[RCVS ?]. Se imitau produsele fine aduse din atelierele unor olarivestiţi din Apus, ca Armenius, Cassius, Fortis, Octavius, Sextus, Vettus şi alţii (Ibidem, fig. 24),altele erau importuri (M. Lange 1976; F. Laubenheimer 1985). Materiale de construcţie. La Sucidava s-a dezvoltat producţia de olane, cărămizi, ţigle, unele dedimensiuni impresionante: 65x65x8 şi 52x42x6 cm. Pentru comercializare se realizau în ateliere mari,dar şi în gospodării, cum sugerează prezenţa rară a ştampilelor cu numele producătorilor imprimate peele. Unele se transportau peste Dunăre, în oraşul Oescus, pentru realizarea construcţiilor civile şi militare.Producţia de ţigle şi cărămizi a fost mult mai mare în secolele IV-V p.Hr., când garnizoanele ce au trecutprin cetate aveau grijă să le însemne cu numele lor (Ibidem, fig. 8).


Alte produse: greutăţi de lut pentru războiul de ţesut vertical sau pentru plase de pescuit, fusaiole, bazesau fusuri de colonete, reliefuri, figurine antropomorfe (Ibidem, p. 121, fig. 34/2-4; 35/2-6; 40/2). Datare. O monedă, găsită în camera de foc, datează cuptorul în anii 238-244 p.Hr.

Fig. 80. Sucidava - Celeiu, Atelier de ars ceramica, reconstituire.The pottery baking workshop, reconstruction.

Sucidava - Celeiu, village within the city of Corabia, which does not exist any more nowadays, Olt co.,excavations by V. Christescu, D. Tudor and collaborators. In Sucidava, old Geto-Dacian site, thenRoman military centre and Roman – Byzantine fortress situated on the lower terrace of the Danube, therewere discovered six kilns, five of them of cylindrical or conical shape and a rectangular one (D. Tudor1966; Gh. I. Petre 1968, p. 147; O. Toropu, C. Tătulea 1987, p. 115).

a. Kiln no. 1, 2nd–3rd centuries ADThe fire chamber, hollowed out in the ground from the access chamber, had a central pillar forsustaining the platform of the perforated plate and continued with the feeding opening. The vault of the firing chamber was preserved as half.

b. The potter’s workshop no. 2, dated to the 3rd century AD, was protected from rain waters by a roof madeof large tiles, and had a small kiln consisting in two superimposed chambers. It was dug in the earth fromthe access chamber.The fire chamber had a central pillar and the pot firing chamber was vaulted.

c. Kiln no. 3, dated to the 4th century, was dug out in the ground from the access chamber.The fire chamber also had a central pillar.

d. Kiln no. 4 was also dug into the ground from the access chamber, but the platform of the perforated platewas sustained by three pilasters – made of adobe bricks, bound to the walls of the fire chamber, in orderto sustain the perforated plate.

e. Kiln no. 5, dated to the 4th century, was also dug from the feeding chamber.After the pit of the fire chamber was dug in the ground, its walls being lined with whole or fragmentary,clay bound stones, bricks and tile. The fire opening, of pentagonal shape, was made of bricks too and hada "house" profile, by its two slope-roof. The fire and firing chambers were lined with clay inside but hadneither platform nor sustaining system. In their absence, on the hearth of the fire chamber there were laidvertically whole pipes and above them bricks on which the vessels to be baked were piled up (O. Toropu,C. Tătulea 1987, p. 115, fig. 29).

f. Kiln no. 6, of rectangular shape, especially meant for or only for the firing of construction materials,bricks, tiles, it was made of bricks, with interior pillars connected between them by walled-up arcades(Ibidem).


The potter’s workshop. It was here that during the second half of the 2nd century there were produced luxury ceramic ware items - terra sigillata, as indicated by the mould found in the lay settlement,according to prototypes resulting from workshops of Lezoux, Central Gallia, and during the 2nd–3rd

centuries also lanterns - lucernae, as shown by the clay moulds, some with inscriptions that mightindicate the name of the producers (Ibidem, p. 117-118, fig. 30/3; 31/1). The yellowish reddish paste wasused to shape small mugs with a handle, covered with a layer of red or rarely brownish paint, cups-beakers, dishes, lids and pitchers with one or two handles; the white clay was used for small cups andpots with handles but also for crucibles; the grayish coarse paste was used for bowls. It was only rarelythat the ceramic ware was decorated with straight parallel incised lines or grooves. In the 4th century,there were locally made approximately cylindrical lanterns, made of blackish – grayish paste or of brick-red paste, without ornamentation (Ibidem, fig. 32).The 4th–5th century potters made with the fast wheel vessels of brick-red fine paste, fired in oxidizingatmosphere, out of which plates, dishes, mugs, pitchers/mugs, pots with or without handles, pitchers withone handle and vessel lids; of grayish – blackish coarse paste, pots without or with one handle, mugs orpitchers with one handle, with the same simple ornamentation (Ibidem, fig. 33/1, 3-7, 9-10, 13, 18-20).On some of the vessels of fired clay there are inscriptions – graffiti, incised after firing with a sharppoint, probably with the names of the owners, such as [A]NTONIN[VS] and MA[RCVS ?]. There wereimitated the fine products brought from the workshops of famous Occidental potters such as Armenius,Cassius, Fortis, Octavius, Sextus, Vettus and others (Ibidem, fig. 24), others were imported from theGreek (M. Lange 1976). Construction materials. At Sucidava there was developed the production of pipes, bricks, tiles, some ofimpressive dimensions: 65x65x8 şi 52x42x6 cm. Those for trading were made in large workshops, butalso in households, as indicated by the rare presence of the stamps with the name of the producersimpressed thereunto. Some were transported across the Danube, in the city of Oescus, in order to makethe civilian and military constructions. The production of tiles and bricks was much higher during the 4th–5th centuries AD, when the garrisons that passed in the fortress took care to mark them with their names(Ibidem, fig. 8).Other products: clay weights for the vertical loom or for fishing nets, whorls, bases or shafts ofcolumnettes, reliefs, anthropomorphic figurines (Ibidem, p. 121, fig. 34/2-4; 35/2-6; 40/2). Dating. A coin, found in the fire chamber, dates the kiln to the years 238-244 AD (fig. 3).

18. Slăveni - Castrul roman, com. Gostavăţ, jud. Olt, 250-251 p.Hr. - sfârşitul secolului III p.Hr., săpăturiD. Tudor, Gh. Popilian şi colaboratori, 1962–1969 (1971, p. 627 şi urm.; Idem, 1976, passim). Aşezareacivilă şi romană situată pe Limes Alutanus. În colţul de nord-est al thermelor şi al castrului de la Slăveni,care, după D. Tudor, era un avanpost al Romulei (1968, p. 309), s-au descoperit patru cuptoare de tipînalt, din care două erau conservate mai bine (1976, p. 546; Gh. Popilian 1971, p. 627 şi urm., fig. 5, 7;Idem, 1976, passim; Gh. I. Petre 1968, p. 147; V. Lungu et alii 1970, p. 21; Gh. Bichir 1973, p. 61; Gh.Iordache 1996, p. 45).

a. Cuptor nr. 1, distrus.b. Cuptor nr. 2, deşi în parte era distrus, s-a construit ca şi ultimul, dar cu pilonul central din carămizi

(40x28x6 cm). Avea vatra focarului arsă puternic (ø=1,50 m). c. Cuptorul nr. 3, precum şi al doilea, au fost distruse de gropi moderne.

Focarul avea vatra pavată cu pietre de râu, de mici dimensiuni, peste care s-a aplicat un strat de lutuială.d. Cuptorul nr. 4 s-a păstrat mai bine, în raport cu altele din acest centru de olărie din timpul stăpânirii

romane. Camera de foc (ø=2 m; h=56 cm), săpată în panta malului Olt, în pământ sănătos, era prevăzutăcu pilon central de lut (ø=40 cm) şi s-a finisat cu un strat de lut (5-28 cm). Praefurnium-ul pentrualimentarea cu diferiţi combustibili, nu avea dimensiuni prea mari (h=65; h=50 cm). Grătarul (ø=1,35 m;h=28 cm), susţinut de un pilon, avea 14 perforări (ø=13-14 cm) dispuse în două cercuri concentrice.Camera de ardere a ceramicii s-a păstrat pe o înălţime de 1 m.Inventar. Ceramica din zona cuptoarelor s-a modelat din pastă la pipăit fină şi zgrunţuroasă şi s-a arscenuşiu sau roşu. Din ceramica roşie s-a menţionat o parte dintr-o cupă, dar şi câteva părţi de figurine delut (Gh. Popilian 1971, p. 636, fig. 7/2; 8/1-3). Datare. Cuptoarele au funcţionat după folosirea băilor. Datorită faptului că amplasarea cuptorului nr. 3 adus la distrugerea canalului colector, s-a presupus că olarii şi-au desfăşurat activitatea după părăsirea


castrului, când thermele încetează să mai funcţioneze, în urma atacului goţilor din iarna anului 249-250.Ei ajungând până la Augusta, distrugând Novae, Nicopolis ad Istrum, Oescus (Ibidem, p. 634).

Fig. 81. Slăveni - Castrul roman. Profil şi plan cuptor nr. 2, sec. II-III (apud D. Tudor1968, fig. 5).

Profile and plan of potter’s kiln no. 2, 2rd-3th centuries (apud D. Tudor 1968, fig. 5).

Cum a precizat D. Tudor a fost părăsită în urma unor atacuri serioase (1970, p. 67 şi urm.). După aceastădată viaţa a continuat în aşezarea civilă. Data părăsirii cuptoarelor trebuie să fi fost la sfârşitul secoluluial III-lea (Gh. Popilian 1971, p. 634). Analogii: Sucidava.

Fig. 82. Slăveni - Castrul roman.Ceramica descoperită în zonacuptoarelor (apud D. Tudor 1968,fig. 7).

Ceramic ware discovered inthe area of the potter’s kiln (apudD. Tudor 1968, fig. 7).

Slăveni – The Roman castrum, com. Gostavăţ, Olt county, 250-251 AD – end of the 3rd century AD,excavations by D. Tudor, Gh. Popilian and collaborators, 1962 – 1969 (1971, p. 627 sq.; Idem, 1976,passim). This lay and Roman settlement is situated on Limes Alutanus. In the northeast corner of thethermae and of the castrum of Slăveni, which according to D. Tudor, was an outpost of Romula - Reşca(1968, p. 309), there were discovered four high kilns two of them being better preserved (D. Tudor 1976,p. 546; Gh. Popilian 1971, p. 627 sq., fig. 5, 7; Idem, 1976, passim; Gh. I. Petre 1968, p. 147, V. Lunguet alii 1970, p. 21; Gh. Bichir 1973, p. 61; Gh. Iordache 1996, p. 45).

a. Kiln no. 1, destroyed.b. Kiln no. 2, although partly destroyed, had a structure similar to the one of the last kiln, although its

central pillar was made of bricks (40x28x6 cm). The hearth of the fire chamber was strongly fired(ø=1,50 m).

c. Kiln no. 3, like the second one, was destroyed by modern pits. The fire chamber had the hearth paved with small river stones, which were covered with a layer of daub.

d. Kiln no. 4, was better preserved in comparison to the others of this pottery centre dated to the Romanoccupation.


The fire chamber (ø=2 m; h=56 cm), excavated in the slope of the bank of River Olt, in healthy ground,was equipped with a clay central pillar (ø=40 cm) and was finished with a layer of clay (5-28 cm). The praefurnium for the feeding with various fuels, was of average dimensions (h=65; h=50 cm).The perforated plate (ø=1,35 m; h=28 cm), sustained by a pillar, had 14 holes (ø=13-14 cm) disposed intwo concentric circles. The pottery firing chamber was preserved for the height of 1 m.The potter’s workshop. The pottery in the kiln area was modeled of fine and coarse paste and was grayish or red fired. The red ceramic ware includes a part of a chalice, but also several parts of clayfigurines (Gh. Popilian 1971, p. 636, fig. 7/2; 8/1-3). Dating. The four kilns functioned after the period when the baths were used. Due to the fact that theposition of kiln 3 led to the destruction of the collecting pipe, it was supposed the potters of Slăvenicarried out their activity after the castrum was left, when the thermae of Slăveni stopped functioning,following the Goths’ attack in the winter of year 249-250, when they reached Augusta, destroying Novae,Nicopolis ad Istrum, Oescus (Ibidem, p. 634). As pointed out by D. Tudor the therma was left followingserious attacks (1970, p. 67 sq.). After this moment, life in the lay settlement continued its sequence. Thedate when the kilns were left must be placed sometimes at the end of the 3rd century (Ibidem, p. 634). Analogies: Sucidava.

Judeţul Vâlcea / Vâlcea county 19. Buridava dacică şi romană, situată la vest de Ocniţa, com. Ocniţa,

localitate componentă a municipiului Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea, săpături coordonate de D. Tudor 1965, D.Berciu 1981, P. Bardaşu, Gh. Bichir (1983, p. 336 şi urm.; Idem 1989,p. 45 şi urm).

Fig. 83. Buridava - Ocniţa. Cuptor de olari, sec. III (apud Gh. I. Petre 1968, fig. 1-2).

Potter’s kiln, 3th century (apud Gh. I. Petre 1968, fig. 1-2).

Fig. 84. Buridava - Ocniţa. Cuptor de olărie (apud Gh. I. Petre1968, fig. 1, 6).

The potter’s kiln (apud Gh. I. Petre 1968, fig. 1, 6).


Fig. 85. Buridava - Ocniţa. 1 Căţuie descoperită în aşezarea civilăromană; 2-6 vase din cuptor (apud Gh. I. Petre 1968, fig. 2/1-6).1Primitive lamp discovered in the area of Roman civil settlement; 2-6 ceramic with the potter’s kiln.

Fig. 86. Buridava - Ocniţa. Vase din cuptor, prima jumătatea sec. III (apud Gh. Petre 1968, fig. 3).Ceramic with the potter’s kiln, 3th centuries (apud Gh. Petre1968, fig. 3).

Aici, în vremea regelui Thiamarcus, funcţiona centrul unei formaţiuni politice, cu mare rol economic,cultural, spiritual şi militar din Subcarpaţii Olteniei care a intrat în statul lui Decebal (Ibidem).

a. Cuptor nr. 1, geto-dacic, Latène, menţionat de Gh. Iordache (1996, p. 33, 45).


b. Cuptor nr. 2 de olărit descoperit întâmplător în perimetrul vechii aşezări, datat în timpul stăpâniriiromane, prima jumătate a secolului III p.Hr. (fig. 83-84), prin săpăturile de salvare întreprinse de Gh. I.Petre (1968, p. 147 şi urm., fig. 1-5).Cuptorul în plan circular, aflat în perimetrul vechii aşezări, a fost deranjat de şanţul unei conducte.Cuptorul s-a prăbuşit din antichitate în timpul arderii unei şarje, după noi probabil pilonul nu a fostsuficient de rezistent. S-a folosit atât pentru arderea ceramicii dacice cât şi a celei romane (Ibidem; V.Lungu et alii 1970, p. 21; O. Floca 1971, p. 268, Gh. Iordache 1996, p. 33). Focăria s-a săpat la 1 m adâncime (ø=1,65; h=0,40 m) şi a fost prevăzută central cu un pilon, distrus dinvechime cum indică rămăşiţele acestuia de pe vatră. Gura de alimentare (h=93; l=60 cm), prelungită înîncăperea de acces, avea o lungime de 45 cm, avea în faţă un prag din piatră de Olt. Mare parte dincuptor s-a întărit cu o tencuială de lut, de 6-10 cm şi de 20 cm spre gura cuptorului, la bază prevăzută şicu un prag din pietre de Olt (L=60 cm).

Fig. 87. Buridava - Ocniţa. Căţuie descoperită în aşezare, vaseromane din cuptor (apud Gh. Petre 1968, fig. 4-5/1-3, 5).

Ceramic with the potter’s kiln (apud Gh. Petre 1968, fig. 4-5/1-3, 5).

Grătarul era prevăzut cu 24 de perforări dispuse în trei cercuri concentrice în jurul pilonului, înreconstituire fiecare prezintă câte opt perforări. Nu s-au păstrat pereţii camerei de ardere a vaselor, care,probabil era protejată de un acoperiş, cum indică ţigla existentă în jur. Inventar: din interiorul cuptorului s-au recuperat câteva vase romane. Împreună cu ceramica romană aapărut şi o căţuie, un mare vas dacic modelat cu mâna în formă de sac şi o ustensilă de bronz (Gh. I. Petre1968, p. 147-159, fig. 2/2-6; 3-5/1-3, 5).Datare, în timpul stăpânirii romane, prima jumătate a secolului III p.Hr.


Analogii: Poieneşti, Slăveni, Sucidava (Ibidem, p. 147).În aşezarea civilă romană, dezvoltată la începutul secolului II p.Hr., când a devenit un puternic centrumilitar iar în secolele II-III un important centru economic şi comercial, s-au cercetat două grupuri detherme. În cele mari, pentru Dacia Inferior – Malvensis – cel mai bine păstrate - s-au identificat guri decuptoare pentru încălzit – praefurnia, dar şi numeroase materiale arse pe loc, cărămizi de mărimi şiforme diferite, pătrate, cruciforme, pişcoturi pentru a forma pavajele - în opus spicatum -, ţigle, tuburi delut ars folosite pentru aducţiunea apei. După retragerea stăpânirii romane din Dacia, 275 p.Hr., însectorul unde se aflaseră thermele mari, locuitorii rămaşi daco-romani şi daci liberi - carpi, refacconstrucţiile romane ridicând ziduri fără mortar iar podelele pavate cu mortar (în opus signinum) s-aureparat cu lut (Gh. Bichir, P. Bardaşu 1983; Gh. Bichir 1994, p. 229).

The Dacian and Roman Buridava, west of Ocniţa, ~ commune, locality which nowadays is part of the cityof Rm. Vâlcea, Vâlcea county, the excavations were coordinated by D. Tudor 1965, D. Berciu 1981, Gh.Bichir, P. Bardaşu (1983, p. 336 and the foll.; Idem 1989, p. 45 et sq.). The development of the Dacian center of Ocniţa, delimited to the east by River Olt, geographicallysituated in the Vâlceni Subcarpathians, was also possible thanks to the rich salines in the area, the saletrading, "salt being so much asked for at the time south the Danube" (M. Babeş, D. Berciu 2000, p. 219),and also thanks to the existence of mirror workshops, and especially potter workshops, such as the oneowned by the king himself.

a. Geto-Dacian kiln no. 1, La Tène, mentioned by Gh. Iordache (1996, p. 33, 45). The presence ofworkshops dated to the period between the end of the 2nd century BC and the 2nd century AD, may be alsoindicated by the inscriptions preserved in totality. One of them is written on a dolium, with Greek capitalletters, in Greek, which in latin transcription reads Basileus Thiamarcus epoiei – that is "KingThiamarcus made (this vessel in his capacity of workshop owner) -, representing for the first time thename of a Geto-Dacian King, unknown from written sources of Antiquity (M. Babeş, D. Berciu 2000, p.219). There, in the time of king Thiamarcus, there functioned the center of a political formation, with aconsiderable economic, cultural, spiritual and military role in the Olteniei Subcarapthians that entered inDecebal’s State. Possible anthroponyms of the brick workshop coordinators are [IVL?] IVS APER or[COR] NELIVS SEVERVS (Gh. Bichir 1994, p. 230).

b. Kiln no. 2. Buridava – Roman settlement situated on the bank of River Olt, west of Ocniţa, nowadayssuperposed by Stolniceni village. Within the perimeter of the old settlement there was discovered bychance a kiln dated to the Roman occupation, the first half of the 3rd century AD (fig. 84), by the salvageexcavations carried out by Gh. I. Petre (1968, p. 147 and the foll., fig. 1-5). Dated to the period of the Roman occupation, the first half of the 3rd century AD.

The kiln had a circular plan, and was contained within the perimeter of the old settlement. It was disturbedby the ditch of a pipe. The kiln collapsed already in Antiquity, during the firing of a batch, as in ouropinion the pillar was not resistant enough. It was used for firing both Dacian and Roman ceramicware(Ibidem; V. Lungu et alii 1970, p. 21; O. Floca 1971, p. 268; Gh. Iordache 1996, p. 33). The fire chamber was excavated down to 1m deep (ø=1.65 m, h=0.40 m) and had a pillar, destroyedsince Antiquity as indicated by the remains hereof on the hearth. The feeding opening (h=93 cm; l=60cm), extended in access room, was 45cm long, and had in front of it an Olt stone threshold. The kiln wasfor the most part consolidated with a clay plastering, of 6-10 cm and of 20 cm toward the kiln opening, lathe base also had an Olt stone threshold (L=60 cm). The perforated plate has 24 perforations laid in three concentric circles around the pillar, and in the reconstruction each of them has eight perforations. The walls of the vessel firing chamber were notpreserved. This chamber was probably protected by a roof, as indicated by the tiles in the area. Inventory: from inside the kiln there were recuperated several Roman vessels. Toghether with the Romanceramicware, there also appeared a small cup, a large Dacian hand-made vessel in the shape of a sack anda bronze implement (Gh. I. Petre 1968, p. 147-159, fig. 2/2-6; 3-5/1-3, 5). In the Roman civil settlement, developed at the beginning of the 2nd century AD, when it became apowerful military center, and in the 2nd–3rd centuries, an important economic and commercial center,there were investigated two groups of thermae. In the large ones, for Dacia Inferior – Malvensis – thebest preserved, there were identified openings of heating installations – praefurnia, and also numerousmaterials fired on the spot, bricks of various sizes and shapes, square, cruciform, or eight-shaped in orderto create pavements - in opus spicatum -, roof tiles, fired clay pipes used for water adduction. After the


Roman retreat from Dacia, in 275 AD, in the sector where there were the large thermae, the remaininginhabitants, Dacian-Romans and Free Dacians – Carpaisn, remake the Roman constructions erectingmortar free walls while the floors paved with mortar (in opus signinum) where repaired with clay (Gh.Bichir, P. Bardaşu 1983; Gh. Bichir 1994, p. 229).

Judeţul Gorj / Gorj County 20. Bumbeşti - Jiu, com. în jud. Gorj, aşezare civilă romană din prima jumătate a secolului III, săpături

Expectatus Bujor.Aşezare civilă romană situată la 3 km sud de defileul Jiului, în apropierea castrului din dreptul găriiBumbeşti. Cuptorul descoperit aici este în plan circular şi a aparţinut unui meşter producător de olane.Spre gura cuptorului, pe placa perforată aflată acum la mică distanţă sub pământul arabil, s-au păstratcâteva exemplare (E. Bujor 1973, p. 108, fig. 2). Inventar. În săpăturile din această campanie s-au găsitpărţi de oale de origine provincială romană, lucrate la roată, căni, ulcele, străchini, amfore şi un tipar delut probabil pentru ornamentarea ceramicii (Ibidem, 1973).

Fig. 88. Bumbeşti – Jiu. Cuptor de olar din aşezarea civilă romană(apud E. Bujor 1973, fig. 2).

The potter’s kiln of a civil Roman settlement (apud E. Bujor1973, fig. 2).

Bumbeşti - Jiu, a commune in Gorj county, a civil Roman settlement of the first half of the 3rd century,excavations by Expectatus Bujor.A civil Roman settlement situated 3 km south the Gorges of River Jiu, near the castrum situated by therailway station of Bumbeşti. The kiln discovered there has a circular plan and belonged to a tile maker.Towards the opening of the kiln, on the perforated plate situated now at a small distance under theploughing level, there were preserved few such items (E. Bujor 1973, p. 108, fig. 2). Inventory. The excavations of this campaign led to the identification of potshards which belong to the Roman provincial wheel-made ceramicware: mugs, pitchers, dishes, amphorae and a clay mould probably for decorating the ceramic ware (Ibidem).

21. Cătunele, comună în judeţul Gorj, din epoca Roman, secolele I-III, săpături realizate de D. Tudor, M.Davidescu.Pe teritoriul comunei, în apropierea malului Râului Motru, la confluenţa cu Chivădaru, s-a cercetat uncastru roman în plan rectangular, cu spaţii rezervate pentru practicarea meşteşugurilor şi cu câtevaateliere de olărie (D. Tudor 1968, p. 226, 273).

Cătunele, a commune in Gorj county, dated to the Roman epoch, the 1st half of the 3rd century, excavationsby D. Tudor, M. Davidescu.On the territory of this commune, on the left bank of River Motru, at the confluence with Chivădarubrook, there was researched an earth-walled Roman castrum of rectangular shape, with a space forpracticing crafts, and within this some brick workshops (D. Tudor 1968, p. 226, 273).


Judeţul Mehedinţi / Mehedinţi County22. Turnu Severin - Ostrovul Şimian, secolul I p.Hr., cercetat în anii 1933 şi 1935 de D. Berciu (1939, p.

341-342). Staţiunea se află pe o insulă a Dunării, în raza oraşului Turnu Severin - Drobeta.a. Cuptorul descoperit aici a fost considerat deosebit de Maria Comşa şi datorită faptului că, spre deosebire

de celelalte cuptoare, are un plan oval (ø=2,70x1,10 m), mult alungit. De asemenea, în peretele opus guriide alimentare, de o parte şi de alta a peretelui median, prezintă câte două perforări triunghiulare pentruaerisire şi pentru a întreţine un tiraj mai mare în camera de foc, necesar datorită lungimii cuptorului (D.Berciu 1939, p. 340-342, fig. 234/a). La exterior perforările se vedeau din groapa de acces, situaţieîntâlnită şi în secolele VI-VII la Radovanu - Pe Neguleasă, unde se afla un horn pentru răsuflare (M.Comşa 1977, p. 172; Eadem 1985, p. 171-172; Eadem 1981, fig. 1).

Fig. 89. Turnu Severin - Ostrovul Şimian. Cuptor de olărie,secol I p.Hr. (apud D. Berciu 1939, reconstituire apud M.Comşa 1985, fig. 2).

The potter’s kiln, 1th century (apud D. Berciu 1939,reconstruction apud M. Comşa 1985, fig. 2).

M. Comşa, în funcţie de datele cunoscute pentru camera de foc a reconstituit cuptorul: grătarul şi camera de ardere a vaselor (h=70 cm). În partea de sus a acestuia deschizătura avea o formă tot ovală (ø=1x0,35m) (Ibidem, p. 172, fig. 2).Inventarul ceramic descoperit spre intrarea în camera de foc, cuprinde fragmente modelate cu mânadacice în asociere cu cele de influenţă celtică, cenuşii, pe baza cărora s-a datat cuptorul în secolul I p.Hr.(D. Berciu 1939, p. 342).

Turnu Severin - Ostrovul Şimian, 1st century AD, researched between 1933 and 1935 by D. Berciu (1939,p. 341-342). The settlement is on a Danube island, near the city of Turnu Severin - Drobeta.

a. The kiln that was discovered there, was considered by M. Comşa to be special also due to the fact thatunlike the other kilns its plan is oval (ø=2.70x1.10 m), prolonged. On the wall opposite the feedingopening, on each side of the median wall, it shows two triangular perforations created for ventilationpurposes and for providing a better air intake for the fire chamber, necessary due to the length of theoven (Ibidem, p. 340-342, fig. 234/a). On the outside, the perforations were visible from the access pit,situation which was also identified in the case of the 6th–7th century kiln of Radovanu - Pe Neguleasă,which also had an air intake flue (M. Comşa 1985, p. 171-172; Eadem 1981, fig. 1).According to the data available for the fire chamber, M. Comşa reconstructed the kiln: the perforatedplate and the vessel firing chamber (h=70 cm). In its upper part the opening also had an oval shape(ø=1x0,35 m) (Ibidem, p. 172, fig. 2).The ceramic inventory discovered towards the entrance of the fire chamber contains Dacian fragments associated with those of Celtic influence, grayish, which were used at dating the kiln in the 1st century AD (D. Berciu 1939, p. 342).


23. Drobeta, centru roman, devenit municipiu, astăzi Drobeta - Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, cuptoaredatate la sfârşitul secolului III şi în secolul IV, săpături Grigore Tocilescu, Alexandru Bărcăcilă, MişuDavidescu.Drobeta a fost oraşul roman cel mai important, după Romula - Reşca, în Dacia de la sud de MunţiiCarpaţi. Aici funcţionau diferite ateliere, între care şi ceramice. Din vechile centre de olărie din timpulstăpânirii romane (Gh. Bichir 1973, p. 61) s-au descoperit cuptoare cu diverse funcţionalităţi, folositepentru arderea vaselor de provizii, a ceramicii pentru uz casnic şi a celei fine, dar şi pentru realizareacărămizilor, ţiglelor, tuburilor pentru aducţiunea apei (Al. Bărcăcilă 1934; M. Davidescu 1980, p. 112).

a. Cuptor nr. 1, de ars olărie, primul descoperit în castru a fost semnalat de Grigore Tocilescu, în zona încare se afla una din încăperile perioadei târzii (M. Davidescu 1980, p. 212, nota 206, Manuscris, 5135,fila 13).

b. Cuptor nr. 2, de ars oale, datat la sfârşitul secolului III şi în secolul IV, descoperit în latus praetoriidextra, din care s-a păstrat camera de foc de formă circulară, grătarul şi gura de foc.Inventar, în jurul lui se aflau multe fragmente de vase de calitate superioară, modelate la roată, deculoare cenuşie (R. Florescu 1967, p. 148; M. Davidescu 1980, p. 113).

c. Cuptor nr. 3, de ars ceramica semnalat în anul 1964, în praetentura sinistra, în zona uneia dinconstrucţiile realizate din piatră şi pământ din aceeaşi vreme.

d. Un alt cuptor nr. 4, de ars oale dar şi cărămidă, s-a descoperit în zona cimitirului roman, de M.Davidescu, în partea de nord-est a oraşului Drobeta, datat în secolele IV-V (1980, p. 113). Cuptorulconstruit din cărămizi mari (L=4,47x4 m) s-a săpat în pământ. Focăria avea opt canale făcute din şiruri de cărămidă, perpendiculare pe canale, cărora le corespundeauîn grătar opt şiruri de perforări dreptunghiulare. S-a construit din cărămizile făcute din lut amestecat cupaie şi pleavă, precum chirpicii, dar care prin ardere au devenit rezistenţi.

Fig. 90. Turnu Severin - Drobeta. 1-2.Cuptor de olărie şi de ars cărămida, sec.IV-V (apud M. Davidescu 1980, p. 213-214).

The potter’s kiln and brick-makingworkshops, 4rd-5th centuries (apud M.Davidescu 1980, p. 213-214).

Alimentarea cuptorului se asigura prin două guri de alimentare, de forma a două canale realizate dinrânduri de cărămizi (h=1 m; lbază=0,60 m), care străbăteau cuptorul de la est la vest. Spre deosebire de alteinstalaţii erau ferite de curenţii de aer, prin orientarea spre răsărit.


Grătarul (h=0,30 m) s-a fixat pe un picior aflat în mijlocul focarului, care şi despărţea cele două guri defoc. S-a construit la 1,30 m, de la solul actual.Inventar: pe placa grătarului s-au găsit bucăţi de cărămidă arsă şi fragmente ceramice cenuşii datate însecolele II-III, de factură romană provincială.Analogiile s-au stabilit cu instalaţiile descoperite la Garvăn, jud. Tulcea şi Ostrovul Banului, jud.Mehedinţi (M. Davidescu 1977, p. 41-42; Idem 1980, p. 113).

e. Depozitul mare de ţiglă, cărămidă, olane, tuburi de diverse dimensiuni pentru aducţiunea apei şicanalizare, poate argumenta şi existenţa în apropiere a cuptoarelor, s-a descoperit în urma unor lucrăriedilitare, în partea de vest a oraşului, în apropierea castrului de pământ. S-a datat în prima fază dedezvoltare a oraşului şi de construire a fortificaţiilor militare. Tot aici erau şi multe gropi rămase în urmafolosirii argilei, în acest perimetru, de altfel, în mare cantitate şi de bună calitate (M. Davidescu 1975, p.67). Instalaţiile de apă ale thermelor romane au fost alimentate cu apă de o conductă de pământ, surprinsăpe nivelul antic de Al. Bărcăcilă (1938, p. 34-35, fig. 71, 73; M. Davidescu 1980, p. 113). Muzeul Porţilede Fier, în anul 1938, tot aici se aminteşte şi un fragment de terra sigilatta, care avea ştampila olaruluiEBVRRVS (Ibidem, p. 115).

Drobeta - Roman center, turned into municipality, end of the 3rd–4rd centuries AD, săpături GrigoreTocilescu, Alexandru Bărcăcilă, Mişu Davidescu. The settlement is situated on a Danube island, near the town Turnu Severin - Drobeta. The kilndiscovered here was considered by M. Comşa as being special also due to the fact that unlike the otherkilns its plan is oval (ø=2.70x1.10 m), considerably extended. Also, in the wall opposite the feedingopening, on each side of the median wall, there are two rectangular perforations for ventilation and forthe air intake for the fire chamber, necessary due to the length of the kiln (D. Berciu 1939, p. 340-342,fig. 234/a). On the exterior the perforations were visible from the access pit, situation which was alsofound in the 6th–7th centuries at Radovanu - Pe Neguleasă, where there existed an air intake flue (M.Comşa 1985, p. 171-172; Eadem 1981, fig. 1).Based on the available information for the fire chamber, M. Comşa reconstructed the kiln: the perforatedplate and the vessel firing chamber (h=70 cm). In the lower part thereof the opening was also oval(ø=1x0.35 m) (Ibidem, p. 172, fig. 2).The ceramic inventory discovered towards the entrance into the fire chamber contains Dacian potsherdsassociated with those of Celtic influence, grayish, which were used for the dating to the 1st century AD(D. Berciu 1939, p. 342).

a. Kiln no. 1. Between the kilns discovered in the castrum, there was one pointed out by Grigore Tocilescu,in one of the rooms of the late period (M. Davidescu 1980, p. 212, note 206, manuscris, 5135, fila 13).

b. Kiln no. 2. Potter center dated to the time of the Roman occupation (Gh. Bichir 1973, p. 61). Kiln datedto the end of the 3rd century and to the 4th century, discovered in latus praetorii dextra, out of which thecircular fire chamber, the perforated plate and the fire opening were preserved inside the kiln whileoutside it there were discovered numerous fragments of grayish wheel-shaped qualitative potsherds (R.Florescu 1967, p. 148; M. Davidescu 1980, p. 113). Sântana de Mureş ceramicware.

c. Kiln no. 3. In 1964 there was pointed out another kiln, in praetentura sinistra, in one of the constructionsmade of stone and earth of the same epoch.

d. Kiln no. 4. Another kiln used both at firing ceramicware and bricks, was discovered in the area of theRoman cemetery, by M. Davidescu, in the northeast side of the town Drobeta, dated to the 4th–5th

centuries, with grayish ceramicware (1980, p. 113). The kiln made of large bricks (L=4.47x4 m) was duginto the earth, and had the perforated plate at 1.30 m, from the current treading level. The bricks weremade of clay mixed with straw and chaff, like the adobe, but by firing they became more resistant.The fire chamber had eight channels made of rows of bricks, perpendicular on the channels, to whichthere corresponded in the perforated plate eight rows of rectangular perforations.Two feeding openings, in the shape of two channels made of rows of bricks (h=1; lbase=0.60 m), crossedthe kiln from east to west, and assured the feeding of the kiln. Unlike other installations they wereprotected from air currents by the eastwards orientation. The perforated plate (h=0,30 m) was embedded on a stand in the middle of the kiln which also separated the two fire openings. On the plate there were found pieces of fired bricks and potsherds dated to the 2nd–3rd centuries, of Roman provincial style. There were established analogies with the installationsdiscovered at Garvăn and Ostrovul Banului (M. Davidescu 1977, p. 41-42; Idem 1980, p. 113).


e. The large storehouse of roof tiles, bricks, pipes, ducts of various dimensions for water adduction andsewerage, may also sustain their existence near the kilns. It was discovered as a result of urban works, inthe west side of the town, near the earth-walled castrum. It was dated to the first phase of the towndevelopment and construction of the military fortification. It was also here that there were found pitsresulting from the qualitative and quantitative use of clay in this perimeter (M. Davidescu 1975, p. 67).The water installations of the Roman thermae were water supplied by a cly duct (Idem, 1980), identifiedon the ancient level by the Al. Bărcăcilă (1938, p. 34-35, fig. 71, 73; M. Davidescu 1980, p. 113). TheDanube’s Iron Gates Museum. In 1938, also here, there was found a fragment of terra sigilatta, whichshowed the potter’s stamp EBVRRVS (Ibidem, p. 115).

24. Ostrovul Banului, numit şi Ostrovu Golu, judeţul Mehedinţi, insulă pe Dunăre, situată în apropiereasatului Gura Văii, în prezent acoperită de apele lacului de acumulare Porţile de Fier. În perioada romană a existat o fortificaţie de piatră situată în partea de vest, spre ieşirea Dunării dinstrâmtoarea Porţilor de Fier, săpături M. Davidescu (1977, p. 37-42).

Fig. 91. Ostrovul Banului. 1-3 Cuptor construitdin cărămidă, pentru arderea materialelor deconstrucţie (M. Davidescu 1980).

Kiln made of bricks, for firing constructionmaterials (M. Davidescu 1980).

a. Cuptor nr. 1, datare, secolul al IV-lea (M. Davidescu 1980, p. 115), construit tot din cărămidă, la fel ca şiprimul, dar mai mic (Ibidem, p. 214). Cuptoarele au fost apropiate de instalaţiile de la Sarmizegetusa,Romula - Reşca şi Garvăn (O. Floca 1945, p. 431-440; Gh. Popilian 1969, p. 167-169; Idem 1976a, p.139-145; Gh. Ştefan 1957, p. 339-345). M. Comşa, în funcţie de datele cunoscute pentru camera de foc areconstituit cuptorul: grătarul şi camera de ardere a vaselor (h=70 cm). În partea de sus a acestuiadeschizătura avea o formă tot ovală (ø=1x0,35 m) (Ibidem, p. 172, fig. 2).Inventarul ceramic descoperit spre intrarea în camera de foc, cuprinde fragmente ceramice dacice înasociere cu cele de influenţă celtică, cenuşii, pe baza cărora s-a datat cuptorul în secolul I p.Hr. (D.Berciu 1939, p. 342).


Aici, în afara fortificaţiei, s-au descoperit două cuptoare de ars cărămizi, la circa 25 m unele de altele, înmalul de pe latura de sud a ostrovului şi la 1,50 m adâncime. În acest fel erau ferite de curenţi, devânturile ce bat dinspre vest şi nord şi se asigura o ardere constantă (M. Davidescu 1980, p. 206, 212).

b. Cuptor nr. 2 de cărămidă, de formă dreptunghiulară (L=4,60 x l=4 m), avea în focar un şir de bolţi carese sprijineau pe piciorul median şi în partea opusă pe marginile perimetrali. Bolţile sprijineau întreagagreutate a grătarului şi a cărămizilor stivuite pentru a fi arse. Pentru a se păstra căldura tot interiorul s-alutuit cu un strat de 10-12 cm, pentru a nu permite pierderea căldurii.Cele două guri de foc semicirculare (h=75 cm), aveau în faţă câte o piatră masivă pe care se sprijineaucapetele lemnelor cu care se alimenta cuptorul şi o gardină (h=30 m), fixată la 40 cm în faţa cuptorului,care nu lăsa curenţii de aer să pătrundă în interior şi să influenţeze arderea.Grătarul plan, de mari dimensiuni (3,90 x 3,60 m), se sprijinea pe peretele median şi pe cele şase rânduride bolţi. Între arcade era prevăzută cu şapte rânduri de perforări pentru tiraj, necesare pentru circulaţiacăldurii. Pe grătar se stivuia cărămida crudă, în spaţiul dintre perforări, numai deasupra bolţilor, lăsatelibere pentru circulaţia căldurii printre şirurile de cărămizi.După cum a explicat M. Davidescu, sistemul de transmitere a căldurii se realiza prin perforările realizateîn spaţiul de 25 cm dintre şirurile bolţilor. În acest spaţiu pentru fiecare perforare erau fixate în picioarecâte două sau trei cărămizi, între ele cu 10-12 cm, interval despărţit de o altă cărămidă, dispusălongitudinal, pentru a forma cele două compartimente ale perforărilor de tiraj, ulterior lutuite cu un stratde 5-6 cm. În final şarja de cărămidă crudă era lutuită la exterior, lăsându-se orificii pentru evacuareafumului (M. Davidescu 1980, p. 213-214).

Ostrovul Banului, also named Ostrovu Golu, Mehedinţi county, Isle on the Danube, situated close to thevillage Gura Văii, at present covered by the waters of the reservoir Porţile de Fier. Durign the Roman period, there existed a stone fortification situated to the west, toward the exiting of thePorţile de Fier Narrows, excavations by M. Davidescu (1977, p. 37-42). Here, outside the fortification, there were discovered two kilns for firing bricks, at about 25m one fromthe other, in the bank on the south side of the island and the at the depth of 1.50m. This way, they wereprotected from currents, winds blowing from west and north and a constant firing was also provided(Ibidem, p. 206, 212).

a. Kiln no. 1 was made of bricks, dated to the beginning of the 4th century (M. Davidescu 1980, p. 115), ofrectangular shape (L=4.60xl=4 m), had in its fire chamber a row of vaults that were sustained by themedian stand and in the opposite side on the perimetral borders. The vaults sustained the whole weight ofthe perforated plate and of the bricks piled for being fired. In order to keep the heat inside, the kiln waslined with a 10-12 cm clay layer, so to avoid loosing temperature.The two semicircular fire openings (h=75 cm) had each in front of them a massive stone on which therewere propped the ends of the logs used at feeding the kiln and a raised border (h=30 m), embedded at 40cm in front of the kiln, so to prevent the air currents penetrate inside and influence the firing.The plan of the perforated plate showed large dimensions (3.90 x 3.60 m), and was supported on themedian wall and the six rows of vaults. Between the arcades there were seven rows of perforations forthe air intake necessary to the circulation of the heat. On the perforated plate the raw bricks were piled inthe space between the perforations, only above the vaults, left free so to assure the circulation of the heatbetween the rows of bricks. As M. Davidescu explained, the heat transmission system used theperforations created in the 25cm space between the rows of the vaults. In this space for each perforationthere were embedded standing two or three bricks, at a 10-12cm distance one from the other, intervalseparated by another brick, longitudinally laid, in order to create the two compartments of the air intakeperforations, later on daubed with a 5-6 cm clay layer. In the end, the batch of raw bricks was daubed onthe outside, leaving orifices for evacuating smoke (1980, p. 213-214).

b. Kiln no. 2 was also made of bricks, like the one above, but smaller (Ibidem, p. 214). The kilns werecompared to the installations of Sarmizegetusa, Romula - Reşca and Garvăn (O. Floca 1945, p. 431-440;Gh. Popilian 1969, p. 167-169; Idem 1976a, p. 139-145; Gh. Ştefan 1957, p. 339-345).According to the data available for the fire chamber M. Comşa reconstructed the kiln: the perforatedplate and the vessel firing chamber (h=70 cm). In the upper part of the kiln the opening was also of ovalshape (ø=1x0,35 m) (Ibidem, p. 172, fig. 2). The ceramic inventory discovered towards the entrance intothe fire chamber contains Dacian potsherds associated to those of Celtic influence, grayish, used at datingthe kiln to the 1st century AD (D. Berciu 1939, p. 342).


BanatJudeţul Caraş-Severin / Caraş-Severin County

25. Gornea - Căuniţa de Sus, com. Sicheviţa, jud. Caraş-Severin, secolul al III-lea, săpături Nicolae Gudea.Aşezare rurală romană situată pe o terasă situată la 500-600 m de malul Dunării. În 1967, în apropiereaunei locuinţe cu zid de piatră (16,6x5,85 m), cu absidă având încălzire cu hypocaust. Aici s-au descoperitdouă cuptoare pentru ars materiale de construcţie: ţigle, cărămizi, în preajmă erau şi fragmente de vase,semn că nici producerea acestora nu era neglijată (N. Gudea 1977, p. 13-14; L. Mărghitan 1980, p. 101,nota 105).

Gornea - Căuniţa de Sus, Sicheviţa commune, Caraş-Severin county, 3rd century, excavations by N. Gudea.The Roman rural settlement is situated on the terrace at a 500-600m distance from the bank of theDanube. In 1967, near a stone wall dwelling (16.60 x 5.85 m), with an apse with hypocaust heating, therewere discovered two kilns for firing construction materials: roof tiles, bricks, also having around thempotsherds, thus indicating that the production of ceramicware was not neglected either (N. Gudea 1977,p. 13-14; L. Mărghitan 1980, p. 101, note 105).

26. Satul Jupa - Cetate, Tibiscum, jud. Caraş-Severin, datare secolul al II-lea, săpături M. Moga 1964, D.Benea, Fl. Medeleţ, P. Bona, R. Petrovsky, 1979.Castru şi aşezare civilă romană, aflată la joncţiunea mai multor drumuri Lederata - Tibiscum, Dierna -Tibiscum, Tibiscum - Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cetate situată la nord de sat, întinsă de o parte şi dealta a râului Timiş, în imediata apropiere a castrului spre nord, în preajma clădirilor care formau aşezareacivilă, s-au menţionat şi câteva cuptoare (I. Gloradiu 1976, p. 572) şi s-au prezentat complexele ceramice(D. Benea 1977, p. 161; Eadem 1990, p. 149).

a. Cuptor nr. 1. În 1976, I. Glodariu menţionează prezenţa unui cuptor de ars ceramica (Ibidem, p. 572). În1978, în zona sistemului defensiv şi a thermelor s-au semnalat ateliere de prelucrat metalele şi un atelierde sticlă, cu patru încăperi, din care a doua s-a utilizat drept locuinţă (D. Benea et alii 1980, p. 300).

b. Cuptor nr. 2. În 1978, în apropierea unui atelier de sticlă, pe SI A, de la care s-au extins cinci casete, s-adescoperit un cuptor de olar, datat la începutul secolului II. Din el s-a păstrat focarul, cu baza la - 2,30 m(Ibidem, p. 301) şi groapa de acces la cuptor. După dezafectarea cuptorului terenul s-a nivelat. Inventar. În aceasta s-a descoperit o parte dintr-o ţiglă cu ştampila, COH I S, în cartuş tabula ansata,specifică pentru cohors I Sagittariorum. Este dovada existenţei aici a unui atelier ceramic care aparţineaacestei unităţi şi deservea armata. S-a exemplificat cu situaţia asemănătoare de la Brigeto (D. Benea etalii 1980, p. 302; cf. E. Bonis 1977, p. 105-139). Ceramica modelată din pastă degresată cu mică, nisipfin sau pietricele, pentru cele aspre la pipăit, mai puţin sfărâmate. Categoria cea mai fină este de culoaregălbuie, cu angobă roşu carmin. S-au modelat: străchini de diferite dimensiuni. Din arsă rosu s-aumodelat urcioarele cu gât cilindric şi corp globular, căni, fructiere ş.a.

Fig. 92. Tibiscum. Cuptorul de olar descoperit în anul 1978 (apud D. Beneaet alii 1980, fig. 5).

Potter’s kiln discovered in 1978 (apud D. Benea et alii 1980, fig. 5).

Din pastă neagră-cenuşie, s-au modelat cu mâna oale-borcan cu buza evazată, căţui, străchini cu corptronconic. Cum menţionează autorii cercetărilor - în funcţie de cerinţa de piaţă. Cuptorul s-a distrus în118 - cum indică o monedă de la Hadrianus. S-a legat de evenimentele din anii 117/118, provocate denăvălirile sarmaţilor iazygi (D. Benea et alii 1980, p. 302).

b1. Cuptor de sticlă. Peste cuptorul de olar a apărut un cuptor de sticlă, de mici dimensiuni (ø=40 cm), aapărut în suprafaţa A/1979 (h=1,60-1,75 m) şi construcţia în care se obţineau diferite produse, mărgele.Din acesta s-a conservat in situ doar baza camerei de foc, cu pereţii realizaţi din sferturi de cărămizilegate cu lut (20x13x5 cm), în interior lutuiţi cu grijă. Podeaua, formată dintr-o cărămidă de 40x25x6 cm,


avea deasupra cu un strat dens de cenuşă, de 3-4 cm. Pe podeaua camerei de ardere s-au descoperitfragmente din placa de chirpic a camerei de ardere, amestecat cu mult pietriş. Pe ea se turna amestecul denisip, var şi potasă. Nu s-a păstrat nimic din boltă. Peste cuptor erau ţigle şi olane, ce proveneau probabilde la construcţia ce-l acoperea (Ibidem, p. 301).

Fig. 93. Tibiscum. Cuptor de sticlă (D. Benea et alii 1980, p. 301).Glass maker’s kiln (D. Benea et alii 1980, p. 301).

c. Cuptor nr. 3. În anul 1979 la Tibiscum s-a descoperit un alt cuptor de ars oale în plan circular (ø=1,50;h=0,45 m), în apropierea clădirii VIII, la sud de un atelier de fierărie, la -1,10 m, datat în a doua jumătatea secolului III.

Fig. 94. Tibiscum. Cuptorul de olar descoperit în anul1979 (apud D. Benea et alii 1980, fig. 6).

Potter’s kiln discovered in 1979 (apud D. Benea etalii 1980, fig. 6).

Focarul cu planul rotunjit avea gura de alimentare trapezoidală (h=15-20 cm), cu pereţii groşi de 12-15cm îndreptată spre vest.Grătarul nu există, dar pilonul central, format din fragmente de cărămizi, ţigle, olane legate cu lut, eratronconic (h=35; ø=90 cm), uşor înclinat din cauza suprafeţei mari lipite de peretele interior şitransformată în suport pentru depunerea vaselor pentru ars. Camera de foc s-a lutuit cu un strat delutuială de 2-4 cm. Bolta păstrată pe partea de sud s-a realizat rudimentar, din fragmente de cărămidă, ţiglă, olane. Aerulîncălzit circula între placă şi peretele dinspre nord şi sud al cuptorului, dintre pereţii laterali şi acest suport (D. Benea et alii 1980, p. 302). În groapa de acces la cuptor, erau urme de chirpici arşi până la zgurificare iar în faţa gurii acestuia eragroapa de cenuşă (ø=80 cm), uşor albiată, cu pereţii căptuşiţi cu scânduri de lemn.Inventar. În groapă au apărut părţi de vase de culoare cenuşie, o cană cu o toartă şi o strachină, lucrate laroată din pastă cu multă mică, oase de pasăre, poate şi porumbel, sâmburi de cireşe ş.a. (D. Benea et alii1980, p. 302; D. Benea 1983, p. 309, fig. 20).


În colţul de nord-vest al încăperii 2, a fost dezvelită o platformă de lut bătut (L=3; l=0,90 m), prevăzutăcu bordură de 10-15 cm. La est de ea se află două bazine din cărămizi (L=80; l=50 şi 56 m), bine lutuite,orientate est-vest, folosite pentru dospirea lutului, curăţirea de impurităţi pentru obţinerea unei pasteelastice bună pentru modelarea ceramicii, forme nedescoperite arheologic încă (D. Benea 1983, p. 308,fig. 7; 17; 19).

d. Cuptorul nr. 4. Pe teritoriul municipiului, în timpul dezvelirii clădirii II, la 3,30 m de colţul de nord-vestal acesteia, pe stratul de lut a fost construit un cuptor ce avea gura de alimentare orientată spre vest. Dinel s-a conservat doar baza camerei de foc, în rest era distrus. Cuptorul nu depăşeşte veacul al II-lea(Eadem, p. 310).Focarul în plan rotund (ø=1 m) avea gura de alimentare spre vest. În interiorul acesteia s-a descoperit ofructieră din pastă roşie, lucrată la roată, decorata cu brâu alveolar crestat, alături de o căniţă, lucrată totdin pastă roşie. La gura cuptorului s-a descoperit o pateră şi trei ceşti dacice, modelate cu mâna. Dupăieşirea cuptorului din uz a fost dezafectat intenţionat iar terenul nivelat, ca urmare a unui puternicincendiu, după care a urmat întinderea unui strat de lut steril galben, gros de 45 cm. Se considera că deacest cuptor ţinea şi o încăpere a subsolului, folosită pentru depozitat ceramica, cum indică mareacantitate de ceramică rămasă pe pardoseala acesteia (D. Benea 1983, p. 310-311, fig. 20/3; 27/1-4).

d1. Într-o etapă târzie de folosire a clădirii I, la acest nivel, exact deasupra cuptorului a fost ridicată oinstalaţie de topit sticlă (ø > 1 m), conservată doar pe o înălţime de 14 cm, apropiat ca formă de celdescoperit în suprafaţa A/1978.

Fig. 94. Tibiscum. Instalaţie de topit sticlă (apud D. Benea et alii 1983, fig. 7). Glass maker’s kiln (apud D. Benea et alii 1983, fig. 7).

S-a mai păstrat din podeaua focarului, o parte dintr-o ţiglă cu bordura în jos, ce o acopereau, şi un stratgros de cenuşă. Pereţii s-au clădit câte două rânduri de sferturi de cărămizi (16 x 15 cm), legate cu lut şiavând interior o făţuială de lut din de circa 1 cm. Pereţii au urme compacte de sticlă prelinsă şi zgurăsticloasă, sub ele cu un strat de cenuşă de 2,5 cm. Topirea sticlei se făcea într-un recipient de lut cu guralargă, cum indică fragmentele ceramice pe ele cu sticlă topită, a unor tuburi de ceramică cu sticlăprelinsă, folosite la amestecarea pastei sticloase în timpul topirii şi amestecului cu coloranţi. În apropiereerau şi mărgele de sticlă, deci era un atelier de sticlă, anexă a clădirii principale II. Toate au permisurmărirea procesului de fabricare a sticlei. Astfel de cuptoare - destul de fragile - nu s-au conservatîntregi (D. Benea 1983, p. 311, fig. 7). Klaus Kühne a propus o reconstituire (1976, p. 23). Datarea,prima jumătate a secolului II. La fel se datează instalaţia de topire a sticlei, ce a fost considerată oposibilă anexă a atelierului, cu sfârşitul posibil în epoca lui Marcus Aurelius (Eadem, p. 311).

Village Jupa - Cetate, Tibiscum, north of this village, Caraş-Severin county, dated to the 2nd century,excavations by M. Moga 1964, D. Benea, Fl. Medeleţ, P. Bona, R. Petrovsky, 1979.Castrum and Roman civil settlement at the junction of several roads ţiunea Lederata - Tibiscum, Dierna -Tibiscum, Tibiscum - Ulpia Traiana Szegetusa, and spread on both sides of River Timiş, and also nearcastrum to the north, near the buildings that formed the civil settlement, there were also mentionedseveral kilns (I. Gloradiu 1976, p. 572) and it was exemplified with ceramic complexes (D. Benea 1977,p. 161; Eadem 1990, p. 149).


a. Kiln no. 1. In 1976, I. Glodariu mentions the presence here of a kiln (p. 572). In 1978, in the area of thedefensive system and of the thermae there were pointed out workshops for metal processing. Also a glassworkshop, with four rooms, out of which the second was used as a dwelling (D.Benea et alii 1980,p.300).

b. Kiln no. 2. In 1978, near a glass workshop, on SI A, wherefrom five excavation areas were spread, therewas found a potter’s kiln, dated to the beginning of the 2nd century. Out of it, the fire chamber, with thebase at – 2.30m (Ibidem, p. 301) and the kiln access pit were preserved. After the kiln was turned out ofuse, the land was leveled.Inventory. Within it there was discovered a part of a roof tile with the stamp COH I S, in escutcheontabula ansata, specific for cohors I Sagittariorum. This is the proof there existed here a potter’sworkshop that belonged to these entity and its products were used by the army. It was exemplified withthe similar situation of Brigeto (Ibidem, p. 302; cf. E. Bonis 1977, p. 105-139).The ceramicware was shaped of paste degreased with mica, fine sand or small gravel in the case ofcoarser vessels, which got less fragmented. The finest category is the yellowish one, with carmine redslip. Dishes of various sizes were made out of this paste. The red paste was used to shape pitchers withcylindrical neck and globular body, mugs, fruits trays etc. From the grayish black paste, there wereshaped by hand pot-jars with flared rim, small cups, dishes with conical body, according to the authors ofthe researches this being reflected in the market demand. The kiln was destroyed in 118 – as indicated bya coin from Hadrianus. It was related to the events of 117/118, caused by invasions of the IazygesSarmatians (D. Benea et alii 1980, p. 302)

b1. Above the potter’s kiln there appeared a glass maker’s kiln, of small dimensions (ø=40 cm). It was foundin the surface A/1979 (h=1.60-1.75 m) in this construction various items and beads were produced. Onlythe base of the fire chamber was preserved in situ, with the walls made of brick quarters bound with clay(20 x 13 x 5 cm), carefully daubed to the interior. The floor, made of a tile of 40 x 25 x 6 cm, was toppedwith a 3-4 cm thick layer of ash. On the floor of the firing chamber there were discovered fragments ofthe firing chamber adobe plate, mixed with lot of gravel. On it, the mixture of sand, line and potash waslaid. Nothing remained out of the vault. Above the kiln there were roof tiles and pipes, which probablyremained from the building covering it (D. Benea et alii 1980, p. 301).

c. Kiln no. 3. In 1979, there was discovered another kiln of circular plan (ø=1.50; h=0.45 m), near buildingVIII, south a blacksmith’s workshop, at -1.10 m, dated to the 2nd half of the 3rd century. The fire chamber with rounded plan had a trapezoidal feeding opening (h=15-20 cm), with thick walls of12-15 cm, directed westwards.The perforated plate does not exist, but the central pillar, formed of fragments of bricks, roof tiles, pipes,bound with clay, was conical (h=35; ø=90 cm), slightly sloped due to the large daubed surface on theinterior wall transformed in support for the vessels to be fired. The fire chamber was daubed with a 2-4cm layer. The vault was preserved only in the southern side. It was obtained in a rudimentary manner, offragments of bricks, roof tiles, pipes. The heated air circulated between the plate and the north wall andsouth walls of the kiln, between the side walls and this support (D. Benea et alii 1980, p. 302). In the kiln access pit, there were traces of adobe fired until it became scorified and in front of the openingthere was the ash pit (ø=80 cm), slightly concave, with the walls lined with planks.Inventory. In the pit there were found grayish potsherds, an eared mug and a dish, wheel-made, from apaste including a large proportion of mica, bird bones, possibly dove too, cherry stones etc. (D. Benea etalii 1980, p. 302; D. Benea 1983, p. 309, fig. 20).In the northwest corner of room 2, there was found a trodden clay platform (L=3; l=0.90 m), with a 10-15cm border. East of it there are two basins made of bricks (L=80; l=50 and 56 m), well clayed, east-westoriented, used for slacking the clay, cleaning of impurities and obtaining an elastic paste good forshaping the ceramic ware. Such structures were for the first time discovered in this case (D. Benea 1983,p. 308, fig. 7, 17, 19).

d. Kiln no. 4. On the territory of the town, during the excavation of building II, at 3.30m of the northwestcorner hereof, on the clay layer, there was built a kiln with westwards feeding opening. Only the base ofthe fire chamber was preserved out of it, the rest being already destroyed. The kiln does not exceed the2nd century (Eadem, p. 310).The fire chamber had a round plan (ø=1 m) and westwards feeding opening.Inside it, there was discovered a red paste wheel-made fruit tray, decorated with a notched alveolar belt,together with a small mug, made also of red paste. At the kiln opening there were discovered a pateraand three Dacian cups, hand-made. After the kiln stopped being functional, it was destroyed on purpose


and the soil leveled as a result of a massive fire, followed by the spreading of a layer of yellow sterileclay, 45cm thick. It was considered that an underground chamber also belonged to such kiln. Theconcerned chamber was used for storing the ceramicware, as indicated by the large quantity of pottery remaining on the floor thereof (D. Benea 1983, p. 310-311, fig. 20/3; 27/1-4).

d1. In a late phase of the usage of building I, at this level, exactly above the kiln, there was erected a glassmelting installation (ø > 1 m), conserved only on a 14 cm height, similar, as shape to the one discoveredin area A/1978. From the floor of the fire chamber there were preserved a fragment of a roof tile withlower turned border, which covered it, and a thick layer of ash. The walls were built of two rows of brickquarters (16 x 15 cm), bound with clay and having inside a clay daubing of about 1 cm. The walls showcompact traces of poured glass and glassy slag, with a 2.5 cm ash layer underneath. The melting of theglass was done in a wide open clay vessel, as indicated by the potsherds that show melted glass on theirsurface, and also ceramic pipes with poured glass, used at mixing the glassy paste during melting and themixing of colorants. In the neighborhood there also were glass beads, therefore a glass workshop,adjacent to the main building II. All these allowed to follow the process of stone fabrication. Such kilns -rather fragile – were not preserved as a whole. Klaus Kühne proposed a reconstruction (D. Benea 1983,p. 311, fig. 7; K. Kühne 1976, p. 23). The dating is to the first half of the 2nd century. The same datinggoes for the glass melting installation, which can also be considered a possible adjacent structure of theworkshop, its end being possibly situated to the epoch of Aurelius (Eadem, p. 311).

27. Ramna, com. în judeţul Caraş-Severin, informaţii Octavian Răut, participant la săpăturile efectute în1961.

a-... Cuptoare. Săpăturile efectuate în 1961 la Ramna, jud. Caraş-Severin, au dus şi la dezvelirea unorcuptoare (D. Benea, A. Bejan, p. 143, nr. 83). În apropierea unui cuptor de ars ceramica se găseau şi părţide la o ceaşcă dacică (D. Benea 1992, p. 251, informaţii O. Răut).

Ramna, commune in the Caraş-Severin county, information from Octavian Răut, participant in theexcavations carried out in 1961.Here, near a kiln, there were also found shards from a Dacian cup (D. Benea 1992, p. 251, informationfrom O. Răut).

213

AbrevieriActaMM = Acta Moldaviae Meridionalis. Muzeul judeţean „Ştefan cel Mare”, Vaslui.ActaMT = Acta Musei Tutovensis, Anuarul muzeului „Vasile Pârvan” Bârlad.AIStCl = AIStCl. Anuarul Institutului de Studii Clasice, Cluj, I 1928 – V 1949. AKM = Apxeoлогическая картам Молдави, Кишинeв. ALMKV = Anuarul Liceului „M. Kogălniceanu” - Vaslui.Apulum = Apulum. Acta Musei Apulensis, Alba - Iulia.ArhMold = Arheologia Moldovei. Institutul de (Istorie şi) Arheologie “A. D. Xenopol”, Iaşi.Arta şi Arheologia = Arta şi Arheologia, Iaşi.AŞUIaşi = Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi.BAR = British Archaeological Reports. International Series, Oxford.BerRGK = Deutsches Archäologisches Instituut. Bericht der Römish – Germanische

Kommission, Frankfurt am Main.Bibliotheca Memoriae Antiquitatis = Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, Piatra Neamţ.CercetIst = Cercetări istorice, seria nouă, Iaşi.Carpica = Carpica. Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă „Iulian Antonescu”, Bacău.CercetIst = Cercetări istorice. Complexul Naţional Muzeal „Moldova”, Iaşi.Dacia = Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en Roumanie, Bucarest, I-XII

(1924-1947).Dacia, NS = Dacia, Nouvelle Série, Revue d’archéologie et d’histoire anciene, Bucarest, 1957-Danubius = Danubius. Istorie. Muzeul Regional de Istorie – Galaţi.Drevnejšie obščnosti = Drevnejšie obščnosti, Kišinev.FolArh = Folia Arheologica, Budapest.Hierasus = Hierasus. Muzeul Judeţean Botoşani.EAIVR = EAIVR, Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României, vol. I-III, 1994,

1996, 2000.КСИА = Кpaткие соoбщенияИнститута Археологии, Mockвa.KZNM = Kurgany v zonah novostroek Moldavii, Kišinev.Marisia = Marisia. Studii şi materiale. Arheologie, istorie, etnografie. Muzeul judeţean

Mureş, Tg. Mureş.Materiale = Materiale şi cercetări arheologice, Bucureşti.MemAntiq = Memoria Antiquitatis, Acta Musei Petrodavensis, Complexul Muzeal Judeţean

Neamţ, Piatra Neamţ.MIA-MИA = Мaтериалы и исследования по Aрхеологии CCCPP, Mockвa.Pontica = Pontica. Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, Constanţa.Revista arheologică = Revista arheologică, Chişinău.REF = Revista de etnografie şi folclor, Institutul de etnografie şi folclor, Bucureşti.SAA = Studia Antiqua et Archaeologica, Seminarul de Istorie Antică şi

Arheologie al Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi.SatuMareStCom = Satu Mare, Studii şi Comunicări.SCIV(A) = Studii şi cercetări de istorie veche (şi arheologie), Institutul de Arheologie

„Vasile Pârvan”, Bucureşti.SCŞ-Iaşi = Studii şi cercetări ştiinţifice, Iaşi.SCA = Studii şi cercetări antropologice, Bucureşti.Sc.Piteşti = Studii şi comunicări, Piteşti. SNECMI = Spaţiul nord-est carpatic în mileniul întunecat, coord. Victor Spinei,

Editura Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” Iaşi.SymThr = Symposia Thracologica, Institutul Român de Tracologie, Bucureşti.Thraco-Dacica = Thraco-Dacica. Institutul Român de Tracologie, Bucureşti.Thracian World = The Thracian World at the Crossroads of Civilisations. Proceedings of the

Seventh International Congress of Thracology, Constanţa-Mangalia-Tulcea 1996.Tyragetia = Tyragetia. Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, Chişinău.“Valahia” = Anales D'Université Targoviste, section d'Archéologie et d'Histoire.VDI-ВДИ = Вопросы древней истории, Mosckвa.Vrancea. Studii şi Comunicări = Vrancea. Studii şi Comunicări.ZfA = Zeitschrift für Archäologie, BerlinL = lungime; l = lăţime; h = înălţime; ø = diametru; L1 = locuinţă; Gr. = groapă; Cpl. = complex

214

BibliografieRuxandra Alaiba [Maxim]

1983 Locuinţe din sec. III-IV şi VIII-IX descoperite la Gara Banca, jud. Vaslui, Materiale, a XVII-asesiune anuală de rapoarte Ploieşti, partea a II-a, Ed. Academiei RSR, p. 355-359.1987 Două morminte turanice târzii de la Banca, ArhMold, XI, p. 235-240.1988 Consideraţii preliminare cu privire la viaţa spirituală a locuitorilor de la Gara Banca Vasluidin secolele IX-X, ArhMold, XIII, p. 253-261.1990 Câteva consideraţii privind meşteşugul olăritului în aşezarea de la Gara Banca "Şapte Case",secolele IV - V e.n., jud. Vaslui, Symposia Thracologica, SatuMare, Carei, 8, p. 221-224.1996 Banca, sat Gara Banca - Şapte case, jud. Vaslui, Campania 1995, Comisia Naţională deArheologie. Situri arheologice cercetate în perioada 1983-1992, Muzeul Brăilei, 1996, p. 7.2007a Atelierul de olărit descoperit în aşezarea Gara Banca - Şapte Case, din secolul al IV-lea –începutul secolului al V-lea, ActaMT, Bârlad, 2007, p. 18-36.2007b Complexul cultural Cucuteni – Tripolie. Meşteşugul olăritului. Editura Junimea, Iaşi.2008 Staţiunea Banca Gară - Şapte case – monografie arheologică. Preistorie - primul mileniu,secolele III-VI (I), în colab. O. Leviţki, S. Stanc, G. Miu, V. V. Alaiba, L. Bireescu.2009 Banca Gară, comuna Banca, jud. Vaslui, punct Şapte Case, cod. Sit. 162201.01 (nr. 7),CCA/Campania 2008, XLIII, coordonatori: Ministerul Culturii, Cultelor, Patrimoniului Naţional,Consiliul Judeţean Dâmboviţa, Comisia Naţională de Arheologie, Direcţia Monumente Istorice,Arheologie, Peisaje culturale şi zone protejate, Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească"Târgovişte, 27-30 mai, 2009, Ed. CNMCD şi CIMEC - Târgovişte, Valachica, 21-22, p. 73-74. 2009 Cercetările arheologice de la Banca Gară - Şapte case, secolele III-VI, judeţul Vaslui/Thearchaeological researches of Banca Gară - Şapte case Settlement, 3-6th centuries, Vaslui county, cf.Cunoaşterea prin cercetări interdisciplinare a vechilor aşezări rurale din spaţiul carpato-dunărean/The knowledge by means of interdisciplinary researches aboutthe ancient rural sitesthroughout the Carpathian – Danubian Space, M. Zahariade ed., Junimea, p. 119-132.2009 Ruxandra Alaiba, Cuptoare performante de ars ceramica, în spaţiul dintre Carpaţi şi Prut,secolele III a.Hr. - V p.Hr./Performance kilns for pottery firing, in the area between theCarpathians and river Prut, (3)4rdcentury BC - 5thcentury AD, cf.Cunoaşterea prin cercetăriinterdisciplinare a vechilor aşezări rurale din spaţiul carpato-dunărean/The knowledge by means ofinterdisciplinary researches aboutthe ancient rural sites throughout the Carpathian–DanubianSpace, ed. Mihail Zahariade,Ibidem, p. 132-143.

R. Alaiba-Maxim, Gheorghe Gherghe1987-1989 Unele consideraţii privind habitatul din zona dealurilor Banca Griviţa, ActaMM, IX-XI,p. 247-268.

R. Alaiba, Georgeta Miu, Simina Stanc2005 Studiul arheologic şi antropologic al mormintelor de la Banca Gară - Şapte case, jud. Vaslui,Memoriile Secţiilor Ştiinţifice, seria IV, tomul XXVIII, Editura Academiei Române, p. 153-160.

Georgeta Miu, Ruxandra Alaiba2008 Archaeological and anthropological study of the grave of Banca Şapte Case (Vaslui),Zhivotilovka – Volchansk – Bursuceni group, International Symposium The 85th Birth Anniversaryof Eugen Comsa, cu tema între 6-12 octombrie 2008 – Bucuresti.

R. Alaiba, Simina Stanc2008 Şantierul arheologic Banca Gară, punctul Şapte Case, secolele III-IV – locuinţe, Arh.Mold,XXXI, p. 173-202.

Vasile V. Alaiba2009 Capacităţi şi funcţionalităţi ale ceramicii descoperite în staţiunea din secolele III-V de laBanca Gară - Şapte case/Capacities and functionalities of the pottery ware found at the 3rd-4th

Centuries Banca Gară - Şapte case Settlement, cf.Cunoaşterea prin cercetări interdisciplinare avechilor aşezări rurale din spaţiul carpato-dunărean/The knowledge by means of interdisciplinary

215

researches aboutthe ancient rural sites throughout the Carpathian–Danubian Space, ed. MihailZahariade, Ed. Junimea, p. 107-115.

Marius Alexianu, Nelu Zugravu1996-1997 MAKAPIOS. Sur la signification d'un anthroponyme attesté à Truşeşti (Cultura Sântanade Mureş), SAA, III-IV, Iaşi, p. 173-178.

Dorin Alicu, Emil Nemeş1982 Obiecte de os descoperite la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, ActaMN, 19, p. 345-365.

Iulian Antonescu1959 Săpăturile de la Gabăra - Porceşti (r. Roman, reg. Bacău), Materiale, VI, p. 474-485.

Radu Ardevan1978 Le collège des fabres à Ulpia Traiana Sarmizegetusa, ActaMN, XV, 1978, p. 169-172.

Mircea Babeş1971 Les fouilles archéologiques en Roumanie (1970), Dacia, NS, XV, p. 359-393.1980 Unelte geto-dacice pentru modelarea ceramicii, SCIVA, t. 31, nr. 1, p. 23-31.1988 Săpăturile de la Poieneşti (jud. Vaslui) şi contribuţia lor la cunoaşterea pre-şi protoistorieiDaciei răsăritene, Documente recent descoperite şi informaţii arheologice, Bucureşti, Academia deştiinţe social-politice, p. 3-16.2000 Poieneşti, EAIVR, p. 337-340.

Mircea Babeş, V. Mihăilescu-Bîrliba1972 Germanische latènezeitliche "Feuerböcke" aus der Moldau, 51-52 BerRGK 1970-1971,Berlin, p. 369-374.

Mircea Babeş, N. Miriţoiu, M. Istrate, G. Coman = M. Babeş et alii1980 Raport preliminar privind reluarea săpăturilor de la Poieneşti-1979, ActaMM, II, p. 35-44.

Mircea Babeş, D. Spânu 2006 Poieneşti, Prezentare în cadrul Institutului de Arheologie ”Vasile Pârvan” Bucureşti.

Mircea Babeş, Dumitru Berciu 2000 Ocniţa, EAIVR, p. 217-219.

Gheorghe Baltag1979 Date pentru un studiu arheologic al zonei municipiului Sighişoara, Marisia, IX, p.75-106.

Vasile Barbu1989 Cuptoare de ars ceramica din secolul al IV-lea e.n. descoperite în judeţul Giurgiu, SymposiaThracologica, 7, Tulcea, 1989, p. 379-380.1999-2000 Cuptoare de ars ceramica pe cursul inferior al Argeşului, Buletinul Muzeului "TeohariAntonescu:", V-VI, p. 231-233.

Ionel Bauman1974 O unealtă pentru ornamentat ceramica descoperită la Stoicani, com. Folteşti (jud. Galaţi),Carpica, 6, Bacău, p. 43-46.

Victor H. Baumann1983 Ferma romană din Dobrogea, Tulcea.1991 Un nou cuptor de ars material tegular, descoperit în ferma romană târzie de la Teliţa, punctul“La Pod”, jud. Tulcea, Peuce 10, p. 105-108.1995 Aşezări rurale antice în zona Gurilor Dunării. Tulcea.

Vasile Băcăuanu, Nicolae Barbu, Maria Pantazică, Al. Ungureanu, Dumitru Chiriac = V. Băcăuanu et alii1980 Podişul Moldovei. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

Maria Bărbulescu2001 Viaţa rurală în Dobrogea romană (sec. I-III p.Chr.). Constanţa.

Alexandru Bărcăcilă1934 Monumentele religioase ale Drobetei. AO.1938 Une ville daco-romaine: Deubeta, L'archéologie en Roumanie, Craiova.

Doina Benea1977 Tipare şi medalioane de ceramică în colecţia Muzeului Banatului, Banatica, 4, p. 161-168.

216

1980 Cercetările arheologice de la Tibiscum, Materiale, Bucureşti, p. 298-303.1982 Ateliere ceramice de la Tibiscum (Contribuţii la istoria atelierelor de ceramică din sud-vestulDaciei), Potaissa, 3, p. 22-40. 1983 Cercetările arheologice de la Tibiscum, Materiale, Bucureşti, p. 306-323.1990 Lampes romaines de Tibiscum, Dacia, XXXIV, p. 149-158.1994 Viaţa rurală în sud-vestul Daciei în secolele II-IV (II), ActaMN, 26-30, I/1, 1989-1933, p.127-148.1995 Die Lampenproduktion aus Tibiscum und ihr Verbreitungsareal, Actes du XIXe CongrèsInternational RCRF, août-septembre 1994, Timişoara, 1995, p. 59-62.

D. Benea, Fl. Medeleţ, P. Bona, R. Petrovschi = D. Benea et alii 1980 Cercetările arheologice de la Tibiscum, Materiale, p. 298-303.

D. Benea, A. Bejan1987-1988 Viaţa rurală în sud-vestul Daciei în secolele II-IV, ActaMN, 24-25, p. 247-260;1989-1993 Viaţa rurală în sud-vestul Daciei în secolele II-IV, ActaMN, 26-30, 1, p. 127-148.

D. Benea, P. Bona1994 Tibiscum. Bucureşti, p. 119-123.

Ion Berciu 1958 Descoperiri arheologice la Apulum, Apulum (1947-1949), III, p. 180-188.

Dumitru Berciu1939 Arheologia preistorică a Olteniei. Craiova.

Gheorghe Bichir1965 Noi contribuţii la cunoaşterea culturii materiale a carpilor, SCIV, t. 16, nr. 4, p. 675-694. 1966 Cuptoarele de ars ceramică din cadrul culturii Vârteşcoiu - Poieneşti. Un atelier de olăriedescoperit la Butnăreşti, SCIV, t. 17, nr. 3, p. 489-509.1967a La civilisation des carpes (IIe-IIIe siècle de n.e.) à la lumière des fouillers archèologiques dePoiana - Dulceşti, de Butnăreşti et de Pădureni, Dacia, N.S. XI, 1967.1967b. Descoperiri carpice în regiunea Galaţi, Danubius, I, p. 116-120.1973a Cultura carpică. Editura Academiei RSR, Biblioteca de arheologie XX.1973b Şantierul arheologic Poiana – Dulceşti, jud. Neamţ (1961-1970), Materiale, X.1976 The Archaeology and History of the Carpi from the Second to the Fourth Century A.D.,BARSuppl. Ser. 16 (I-II), Oxford.1984 Geto-dacii din Muntenia în epoca romană. Bucureşti. 1989 Cuptoare de ars ceramică şi ţigle la Stolniceni-Buridava, SCIVA, t. 40, nr. 1, p. 45-56.1994 Butnăreşti, EAIVR, p. 321.1996 Germăneşti, jud. Vaslui, EAIVR, p. 188.2000 Medieşu Aurit, EAIVR, p. 46.2000 Mătăsaru, EAIVR, p. 40-41.

Gh. Bichir, Em. Popescu 1968 Mătăsaru, Sc.Piteşti, 1, p. 81-96.1970 Mătăsaru, cultura Chilia-Militari, Materiale, IX, p. 271-279.

Gh. Bichir, P. Bardaşu1983 Şantierul arheologic Stolniceni - Buridava, Materiale, p. 336-343.

M. T. Biró 1987 Alba Regia 23, p. 36.

Maria Bitiri-Ciortescu1996 Lazuri, EAIVR, p. 301.

Cătălina Bloşiu1969 Sondajul din necropola de tip Sântana de Mureş de la Leţcani-Iaşi, ArhMold, VI, p. 137-148. 1969a O inscripţie runică descoperită în necropola din secolul al IV-lea de la Leţcani-Iaşi,MemAntiq, I, p. 167-180. 1975 Necropola din secolul al IV-lea e.n. de la Leţcani (jud. Iaşi), ArhMold, VIII, p. 203-280.

217

Victor Bobi 1981 Contribuţii la repertoriul arheologic al judeţului Vrancea (sec. II-VIII î.e.n.), Vrancea. Studii şi comunicări, IV, Focşani. 1985 Consideraţii preliminare asupra celor două necropole din secolul al IV-lea e.n. descoperite înMoldova de Jos, MemAntiq, 9-11 (1977-79), p. 205-226.

Victor Bobi, Ion Cernat 1991 Un cuptor dacic de ars ceramică, descoperit la Pădureni - Jariştea, judeţul Vrancea,Vrancea. Studii şi Comunicări, VIII-X, p. 351-356.

E. Bonis 1977 Folia Arheologica, XXVIII, p. 105-139.

Ovidiu Bozu1990 Aşezarea daco-romană de la Grădinari, "Sălişte", jud. Caraş-Severin, Banatica, X, p. 147-183.1996 Grădinari, "Sălişte", jud. Caraş-Severin, Situri arheologice cercetate în perioada 1983-1992,Muzeul Brăilei, p. 55-56, fig. 127.

A. T. Braicevskaja 1960 Černjahovskie pamjatniki Nadporoj'ja, MIA, 82, p. 157-178.

A. G. Brown2001 Alluvial geoarchaeology. Floodplain archaeology and environement change, Cambridge.

Expectatus Bujor1983 Lucrările de restauare şi consolidare la castrul cu zid de piatră de la Bumbeşti-Jiu (jud.Gorj), Materiale, 1983, p. 350-351.

Valer Butură1978 Etnografia poporului român. Cluj-Napoca, p. 58-65.

A. Cătinaş1997 La poterie éstampillée de Potaissa, Études sur la céramique romaine et daco-romaine de laDacie et de la Mésie Inférieure, Timişoara, p. 21-30.

Marin Cârciumaru1982 Consideraţii generale asupra oscilaţiilor climei în ultimii 5000 de ani, Suceava, IX, p. 468-477. 1996 Paleoetnobotanica. Editura Glasul Bucovinei, Editura Helios, Iaşi.

G. Charachidzé1988 Prometeu sau Caucazul. Încercare de mitologie contrastică. prefaţă de G. Dumézil,traducere şi note suplimentatre Barbu şi Dan Sluşanschi, Bucureşti

J. Chevalie, A. Gheerbrant1994 Dicţionar de simboluri. vol. I; 1995 vol. II-III.

Vasile Chirica, Marcel Tanasachi 1984 Repertoriul arheologic al judeţului Iaşi, vol. I; Ibidem, 1985, vol. II.

Constantin D. Chiriţă, Constantin Păunescu, Dumitru Teaci1967 Solurile României, cu un determinator în culori. Bucureşti, Ed. Agro-Silvică.

Vasile Christescu1929 Viaţa economică a Daciei Romane. cu un rezumat în franceză: La vie économique de laDacie romaine.2004 Viaţa economică a Daciei Romane (Contribuţii la o reconstituire istorică)2. ediţie îngrijităde Claudiu Christescu şi Constantin C. Petolescu, reactualizare bibliografică şi postfaţă deConstantin C. Petolescu, Editura Ars Docendi, 2004.

C. C. Cihodaru1938 Poieneşti - Tamasidava: o aşezare carpică în Moldova centrală, Arta şi Arheologia, 13-14, p.30-59.

CILCorpus Inscriptionum Latinarum.

218

Elvira Ciocea1983 Reprezentări umane pe un fragment ceramic aparţinând culturii Sântana de Mureş -Cerneahov, SAA, I, p. 200-205.

Nicoleta Ciucă, Vasile Palade, Ghenuţă Coman 1971 Bordeie de tip protodridu de la Bogdăneşti – Fălciu, MemAntiq, III, p. 469-477.

Maria Coja1962 Activitatea meşteşugărească la Histria în sec. IV-I î.e.n., SCIV, t. XIII, nr. 1, p. 19-46.

Maria Coja, P. Dupont1979 Histria V. Ateliers céramiques. Bucarest.

Ghenuţă Coman1970 Instalaţii pentru foc în aşezările culturii Dridu în sudul Moldovei, Danubius, IV, p. 161-184.1980 Statornicie, continuitate. Repertoriul arheologic al judeţului Vaslui. Editura Litera,Bucureşti.

Eugen Comşa1976a Caracteristicile şi însemnătatea cuptoarelor de ars oale din aria culturii Cucuteni - Ariuşd,SCIV, 27, 1, p. 23-33; în germană 1976b, Die Töpferöfen im Neolithikum Rumäniens, JMV, 60, p.353-364.1981 Consideraţii cu privire la cuptoarele de olar din epoca neolitică, de pe teritoriul României,Studii şi comunicări de istorie a civilizaţiei populare din România, vol. I, Sibiu, p. 227-230.

Maria Comşa1972 Elemente barbare în zona limesului Dunării inferioare în secolele III-IV e.n., Pontica, 5, p.223-234. 1975 Socio-economic organization of the Daco-Romanic and Slav populations on the lowerDanube during the 6 th-8 th – centuries. Relations betwen the autochthonous populations on theterritory of Romania, Bibl. Hist. Romaniae, XVI, Bucureşti.1981a Un cuptor de ars oale din sec. al IV-lea e.n. Descoperit la Dumbrăveni, judeţul Vrancea,Vrancea. Studii şi comunicări, IV, p. 89-95.1981b Cuptoarele de ars oale din secolele VI-VII, descoperite la Radovanu-Ilfov, Studii şicomunicări de istorie a civilizaţiei populare din România, I, Sibiu, p. 241-248. 1985 Cuptoare de ars oale din secolele I î.e.n.-IV e.n. În regiunile de la est şi sud de Carpaţi,MemAntiq, IX-XI (1977-1979), p. 171-184.1986 Un cuptor getic de ars oale descoperit la Radovanu. Contribuţii privind olăritul la geto-daci,CCDJ 2, p. 143-161.

Emil Condurachi1954 Histria I. Bucureşti.

Emil Condurachi, D. M. Pippidi, Gabriella Bordenache, I. Stoian, Suzana Dumitriu, Maria Coja, VictoriaEftimie, Carmen Radu, Petrică Alexandrescu, Emilian Popescu, Petre Aurelian, H. Nubar, VladZirra = Em. Condurachi et alii1959 Şantierul Histria, Materiale, VI, p. 265-306.

Nicolae Conovici1979 Şantierul arheologic Piscul Crăsani – 1978. Raport preliminar, Materiale, Oradea, XIII, p.143-145.1994 Cuptoare, EAIVR, vol. I, Bucureşti, p. 393-395.

Marius Em. Constantinescu1978 Descoperiri arheologice din secolele III şi IV e.n. la Izvoru-Dulce, com.Merei, judeţul Buzău,SCIVA, 29, 1, p. 123-138.

Margareta Constantiniu1969a Săpăturile arheologice de la Străuleşti – 1967. Aşezările prefeudale, Bucureşti, Materiale deIstorie şi Muzeologie, VII, p. 13-30.1969b Străuleşti - Măicăneşti, CAB, 4, p. 16-18.

Margareta Constantiniu, Panait I. Panait 1968 Şantierul Băneasa - Străuleşti. Cercetări din sectorul Măicăneşti (1964-1966), Bucureşti,

219

Materiale de Istorie şi Muzeologie, VI, p. 43-64.Florea Fl. Costea

1995 Repertoriul arheologic al judeţului Braşov (I).Muzeul de Istorie Braşov, Cvmidava, XV-XIX.Ion Horaţiu Crişan

1965a Ziridava, Apulum, V, p. 127-135.1965b Săpături şi sondaje în valea mijlocie a Mureşului, ActaMN, II, 1965, p. 51-63.1967 În legătură cu cuptoarele de ars ceramică la daco-geţii din epoca La Tène, Apulum, VI, p.111-118.1969 Ceramica geto-dacică. Cu specială privire la Transilvania, Bucureşti, Editura Academiei.1977 Burebista şi epoca sa2, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.1983 Despre datarea culturii Sântana - Cerneahov, SCIVA, t. 34, nr. 3, p. 235-242.

Ion Horaţiu Crişan, Mihai Bărbulescu, Eugen Chirilă, Valentin Vasiliev, Iudita Winkler1992 Repertoriul arheologic al judeţului Cluj. Bibliotheca Musei Napocensis, V.

A. Cserny1912 Museumi ès Könyvtàri Értesitö.

N. Cuomo di Caprio1985 La ceramica in archaeologia. Antiche tecniche di lavorazione e moderni metodi d'indagine,Roma.

Constantin Daicoviciu 1941 Problema continuităţii în Dacia, AIStCl, 3, p. 216-239.

Mişu Davidescu1977 Cercetările arheologice din Ostrovul Banului - Golu, RMM, 6, p. 40-42.1980 Drobeta în secolele I-VII e.n. Editura Scrisul românesc, Craiova, 1980.

Gh. Diaconu 1977 Aşezarea şi necropola de la Gherăseni – Buzău (Noi dovezi despre persistanţa populaţieiautohtone de la Dunărea de Jos, SCIVA, t. 28, nr. 3, p. 341-456.2003 Târgşor – un sat milenar. Studii de istorie şi arheologie. Ed. Consiliul judeţean Prahova,Muzeul judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova.

DIVR1976 Dicţionar de istorie veche a României. Bucureşti.

Suzana Dolinescu-Ferche1969 Un cuptor de ars oale din secolul al VI-lea e.n. la Dulceanca (jud. Teleorman), SCIV, t. 20,nr. 1, p. 117-124.

Egon Dörner1968 Urme ale culturii materiale dacice pe teritoriul arădean, Arad.1974 Dacii liberi din câmpia Aradului şi stadiul lor de romanizare în secolele II-IV e.n., Ziridava,III-IV, p. 94-95.

I. T. Dragomir1957 Cercetări arheologice pe valea Călmăţuiului, Materiale, III, 1957, p. 293-311. 1959 Săpăturile arheologice de la Cavadineşti, Materaile VI, p. 453-471. 1961 Săpăturile arheologice de la Cavadineşti (r. Bereşti, reg. Galaţi), Materiale, VII, p. 151-162.1962 Săpăturile arheologice întreprinse la Bălteni (r. Făurei, reg. Galaţi), Materiale, VIII, p. 11-23.1970 Descoperiri arheologice la Rogojeni, jud. Galaţi, Materiale, IX, p. 110-117.

I. T. Dragomir, S. Sanie 1977 De la Dunăre la Mare. Galaţi.

P. Duhamel1973 Les fours céramiques Gallo Romaines, In: P. Duval, ed., Recherches d'archéologie Celtique etGallo-Romaines, Geneve.

Stelian Dumistrăcel 1990 Cuvântul românesc autohton gresie şi semnificaţia magico-cultuală a pietrei de ascuţit înperspectiva etnoarheologică, ArhMold, XIII, p. 225-242.

220

Sever Dumitraşcu1977 Dacii liberi din vestul şi nord-vestul României (sec. II-IV e.n.), Crisia, VII, p. 69-70.1979 Raport asupra săpăturilor arheologice din anul 1978 de la Biharea, Materiale, 13, p. 297-307.1981 Două centre de prelucrat ceramică în Crişana: Biharea (jud. Bihor) şi Medieşul Aurit (jud.Satu Mare), Studii şi comunicări de istorie a civilizaţiei populare din România, vol. I, Sibiu, p. 233-240.

Sever Dumitraşcu, Tiberiu Bader 1967a Aşezarea dacilor liberi de la Medieşul Aurit, Publicaţiile Muzeului de istorie Satu Mare, I,Oradea, p. 20-31.1967b Aşezarea dacică de la Medieşul Aurit, ActaMN, IV, p. 107-112.

Nicolae Dunăre 1979 Ornamentica tradiţională comparată, Bucureşti.

EAIVR Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, coordonator ştiinţific Constantin Preda,

Linda Ellis1984 The Cucuteni-Tripolye Culture. A Study in Technology and the Origin of Complex Society.BAR, Intern. Ser. 217, Oxford; Eadem La civilisation de Cucuteni, Iaşi, 1987, p. 175-191.

Gheorghe B. Fedorov1957 Descoperirile arheologice din R. S. S. Moldovenească privind mileniul I al e.n., SCS Iaşi,VIII, fasc. 1, fig. 3.

FHDR 1964 Fontes Historiae Daco-Romane, vol. I, Bucureşti; vol. II, Bucureşti, 1970.

Al. Ferenczi1929 Dare de seamă asupra săpăturilor arheologice de la Cristeşti, ACMIT, I, 1926-1928, p. 216-217.

G. şi Şt. Ferenczi 1976 Săpături arheologice la Mugeni, ActaMN, XIII, p. 239-255.

A. Filimon 1940 Cristeşti (Sangidava), Revista de preistorie şi antichităţi naţionale, II-IV, Bucureşti, p. 89-94.

M. Filipescu1950 Îmbătrânirea prematură a reţelei hidrografice din partea sudică a Moldovei dintre Siret şiPrut şi consecinţele acestui fenomen, ”Natura”, 5, Bucureşti.

Octavian Floca1937 Bul. Muz Arh. Tg. Mureş.1945 Der römische Ziegelofen von Sarmizegetusa, Dacia, IX-X.1971 Cuptor dacic de ars vase descoperit la Deva, Apulum, IX, p. 263-270.

Octavian Floca, Ştefan Ferenczi, Liviu Mărghitan 1970 Micia. Grupul de cuptoare romane de ars ceramică, Deva.

Florea Bobu Florescu1958 Ceramica neagră lustruită de la Marginea. Bucureşti.1965 Evoluţia cuptoarelor de ceramică din Moldova. Din neolitic până astăzi, Studii şi cercetări deetnografie şi artă populară, Bucureşti, p. 137-140.

Radu Florescu 1967 Les phases de construction du castru Drobeta, Studien zu Den militärgrenzen roms, p. 140-160.

Radu Florescu, Hadrian Daicoviciu, Lucian Roşu = R. Florescu et alii1980 Dicţionar enciclopedic de artă veche a României, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, p. 126-127.

Grigore Foit1965 Siliştea Şcheii, RM, II, p. 411-412.1969 Aşezarea dacică de la Siliştea Şcheii (sec. II-III e.n.), Studii şi materiale, Istorie, I, Suceava, p.25-28.

221

Dragoş Gheorghiu2004 Fire and air-draught: experimenting the Chalcolithic Pyroinstruments, CulturalAnthropology Studies, Bucureşti.

Constantin C. Giurescu1976 Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi tmpuri până astăzi2, Bucureşti.

Ion Glodariu1974 Relaţii comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi romană, Cluj. 1976 Tibiscum, DIVR, p. 572. 2000 Orheiu Bistriţei, EAIVR, p. 240.

I. Glodariu, E. Iaroslavschi, Th. Nägler, M. Rill1979 Raport asupra cercetărilor arheologice întreprinse în 1978 la Şura Mică (jud. Sibiu),Materiale, XIII, Oradea, p. 149-154.

Ioan Godea1995 La céramique, Editura de Vest, Timişoara.

Nicolae Gudea1977 Gornea. Aşezări din epoca romană şi romano-bizantină. Reşiţa.1989 Un complex daco-roman la marginea de nord a Imperiuluii Roman, Zalău, ActaMP, XIII, p.829-830, nr. 4-5.

Radu Harhoiu, Gheorghe Baltag2006 Sighişoara ”Dealul Viilor”. Monografie arheologică. Bistriţa – Cluj-Napoca.2007 Sighişoara ”Dealul Viilor”. Monografie arheologică. Catalog-Planşe. Bistriţa – Cluj-Napoca.

J. Henning1977 Entwicklungstendenzen der Keramikproduction an der mittleren und unteren Donau im 1.Jahrtausend, ZfA, 11, p. 181-206.

Kurt Horedt 1956 Epoca dacică, Aşezarea de la Sf. Gheorghe, Bedehaza, Materiale, II, p. 19-21.1967 Unele probleme privind răspândirea culturii Sântana de Mureş - Cerneahov în România,SCIV, 18, 4, p. 575-592.

M. M. Hudeak 1952, SA, XVI, p. 257-267.

Constantin Iconomu1968 Cercetări arheologice la Mangalia şi Neptun, Pontice I, p. 235-270.

Ion Ioniţă1966 Contribuţii cu privire la cultura Sântana de Mureş - Cerneahov pe teritoriul R. S. R.,ArhMold, IV, p. 189-261.1982 Din istoria şi civilizaţia dacilor liberi. Dacii din spatiul est-carpatic în secolele II-IV e.n., Iaşi.1985 Importantele descoperiri arheologice din perioada de formare a poporului român în aşezareade la Iaşi - Nicolina, ArhMold, 10, 1985, p. 30-49.1996 Ionăşeni, EAIVR, p. 264.2001 Istoria românilor, Daco-romani, romanici, alogeni, Coordonatori: dr. Dumitru Protase, Al.Suceveanu, volumul II, Ed. Enciclopedică, Academia română Bucureşti.2010 Un cuptor de olărie din secolul al IV-lea d. Hr. Descoperit la Siliştea (com. Iana, jud. Vaslui),ActaMT, p. 191-206.

Ion Ioniţă, Vasile Ursache1968 Noi date arheologice privind riturile funerare la carpo-daci, SCIV, t. 19, nr. 2, p. 211-226.

Gh. Iordache 1996 Ocupaţii tradiţionale pe teritoriul României. Bucureşti, Editura Academiei, vol. III.

M. Irimia1968 Cuptoarele romano-bizantine de ars ceramică de la Oltina, Pontica, I, p. 379-408.

Horst Klusch 1981 Consideraţii critice pe marginea necesităţii respectării tehnologiei tradiţionale în producerea ceramicii populare, Studii şi comunicari de istorie a civilizaţiei populare din România, 1, Sibiu, p.255-260.

222

A. Kokowski 1999 Vorsehlag zur relativen Chronologie der südöstlichen Kulturen des ”Gotenkreises”(Die Forschungs ergebnisse zur Maslomecz-Gruppe in Polen). In: Die Sântana de Mureş – ČernjachovKultur, Bonn, p. 179-209.

V. Kotigoroško1995 Ţinuturile Tisei superioare în veacurile III î.e.n.- IV e.n. Bibliotheca Thracologica XI,Bucureşti.

István Kovács 1912 A marosszentannai népvándorláskori temetö, Dolgozatok, Cluj, II, 2, p. 250-367.

Klaus Kühne1976 Werkstoff Glas. Berlin.

M. Lange1976 The Athenian Agora: graffiti and dipinti. Princeton.

F. Laubenheimer1985 La production des amphores en Gaule Narbonnaise. Paris.1989 Les amphores gauloises sous Empire. Recherches nouvelles sur leur production etchronologie, Amphores romaines et histoire économique: dix ans de recherche, Coll. De l'École Fr.de Rome nr. 114, Roma, p. 105-138.

Gheorghe Lazin1980 Cuptoare dacice de ars ceramică din secolele III-IV e.n. Descoperite la Satu Mare,SatuMareStCom, IV, p. 133-140.1981-1982 Descoperiri dacice din sec. III î.e.n.-I e.n. în judeţul Satu Mare, SatuMareStCom, V-VI,p. 71-81

Valeriu Leahu 1963 Raport asupra săpaturilro arheologice efectuate în 1960 la Căţelu Nou, CAB, I, p. 15-46.

A. Levinschi 1996 Atelierele de ceramică de la Solonceni şi unele probleme privind olăritul la purtătorii culturiiSântana de Mureş-Cerneahov, Tyragetia III, 1996, p. 61-78.

I. T. Lipovan1996 Ceramica romană de la Ampelum decorată în tehnica barbotinei, SCIVA, t. 47, nr. 2, p. 203-213.

Mihai Macrea1945-1947 Note au sujet des briqueteries en Dacie, Dacia, XI-XII, p. 275-300.1957 Şantierul arheologic Caşolţ - Arpaşu de Sus, Materiale, IV, p. 145-149, 152-154.

M. Macrea, Dumitru Protase, Ştefan Dănilă1967 Castrul roman de la Orheiul Bistriţei, SCIV, t. 18, nr. 1, p. 113-121.

M. Macrea, Ion Glodariu1976 Aşezarea dacică de la Arpaşu de Sus. Bucureşti.

Idem, M. Rusu1960 Der Dakische Friedhof von Porolissum und das problem der Dakischen Bestattungs-bräuchein der spätlatenenzeit, Dacia, NS, IV.

René Majurel 1965 Fours de potiers Gallo-Romains, Ogam, XVII, 1-2, p. 95-114.

Mariana Marcu1988 Cuptoare de ars oale datând din secolul al IV-lea e.n., Documente recent descoperite şiinformaţii arheologice, Bucureşti, Academia de ştiinţe social-politice, p. 43-49.

M. Marcu, Napoleon Ungureanu1989 Cercetările arheologice de la Huţani (judeţul Botoşani), Hierasus, VII-VIII, p. 223-233.

Vsevolod I. Marcheevici1981 Pozdne-tripolskie plemena Severnoj Moldavii, Kišinev.

223

Constantin Matasă, Ioana Zamoşteanu, Mihai Zamoşteanu1961 Săpăturile de la Piatra Neamţ, Materiale, VII, p. 339-349.1984 Cu privire la structura socială a comunităţilor săteşti dintre Carpaţi şi Dunăre în secolul alIV-lea e.n., RdI, 37, 4, p. 324-345.

Alexandru V. Matei1984 Un cuptor de ars ceramică descoperit în aşezarea dacilor liberi de la Zalău – Valea Mâţei,AMP 8, p. 237-246.

Liviu Mărghitan1970 Micia a fost un ”pagus” în tot timpull stăpânirii romane?, SCIV, t. 21, nr. 4, p. 579-594.1971 Un cuptor din centrul de ars obiecte ceramice recent descoperit la Micia, Apulum, IX, p.531-535.1995-1996 Rolul economic al aşezării romane de la Micia în cadrul provinciei Dacia, Sargetia 26,p. 319-324.

MEM 1980 Mică enciclopedie de metalurgie. Coordonator general: prof. dr. doc. ing. Iosif Tripşa,Autori: dr. ing. Ovidiu Hăţărăscu, ing. Paul Iordănescu, ing. Paulina Rozolimo, dr. doc. ing. IosifTripşa, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

H. Mikler1997 Die römischen Funde aus Bein im Landesmuseum Mainz, Instrumentum I, p. 51-60.

Bucur Mitrea, N. Anghelescu1962 Şantierul Independenţa, Materiale, VIII, p. 609-614.

Ion Mitrea, Alexandru Artimon1971 Descoperiri prefeudale la Curtea Domnească - Bacău, Carpica, IV, p. 225-252.

Ioan Mitrofan 1990 Les recherches archéologiques dans l'établissement roman de Micăsasa, Dacia, XXXIV, p.129-138.1994a Cercetări arheologice în aşezarea romană de la Micăsasa (campania 1991), ActaMN, 31, I,p. 523-528.1994b Cercetări arheologice în aşezarea romană de la Micăsasa (campania 1992), ActaMN, 31, I,p. 529-531.1994c Cercetări arheologice în aşezarea romană de la Micăsasa (campania 1993), ActaMN, 31, I,p. 532-538.1995 Le centre de productionn céramique de Micăsasa, Cluj-Napoca, Bulletin of the Center forTransilvanian Studies 4, 4.1995 Micăsasa, Apulum, 32, p. 186-190.

Sebastian Morintz 1972 Bucureştii de odinioară, Bucureşti, p. 333-343.

Sebastian Morintz, Dinu V. Rosetti 1959 Bucureştii de odinioară în lumina cercetărilor arheologice, Bucureşti.

Sebastian Morintz, Nicolae Harţuchi1962 Săpăturile de la Ţifeşti (r. Panciu, reg. Galaţi), Materiale, VIII, p. 521-526.

Crişan Muşeţeanu 1999 Un poanson din os de la Durostorum, SCIVA, t. 50, nr. 1-2, 1999, p. 83-84.

Veselina Natcheva1987, RCRFActa 25-26, p. 113-123.

Ion Németi1974 Cuptoare de ars ceramică din epoca Latène de la Andrid (jud. Satu Mare), SCIVA, t. 25, nr.4, p. 579-584.

Ion Nestor1960 Die menschliche Geselschaft an der unteren Donau in vor und nachrömischer Zeit, RapportsII, Antiquité, IXe Congr`es International des Sciences Historiques, Stockholm, Göteborg -Stockholm - Uppsala, p. 129-142. 1961 Istoria României. p. 682-694.

224

1964 Les données archéologiques et le problème de la formation du peuple roumain, Revue roumaine d’histoire, 3, p. 388-392.

I. Nestor, Al. Alexandrescu, E. Comşa, E. Zaharia,Vl. Zirra = Nestor et alii1951 Săpăturile de pe şantierul Valea Jijiei (Iaşi-Botoşani-Dorohoi) în anul 1950, SCIV, t. 2, nr. 1,p. 51-76.

Ion Nestor, Alexandrina Alexandrescu, Anton Niţu, Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Zoltan Székély, EugeniaZaharia = I. Nestor et alii

1952 Şantierul Valea Jijiei, SCIV, t. 2, nr. 1, p. 19-111.Eugen Nicolae

1994 Apulum, EAIVR, vol. I, p. 82-84.Corina Nicolescu, Paul Petrescu

1974 Ceramica românească tradiţională. Bucureşti.1981 Consideraţii critice pe marginea necesităţii respectării tehnologiei tradiţionale în producereaceramicii populare, Studii şi comunicari de istorie a civilizaţiei populare din România, 1, Sibiu, p.255-260.

Mărioara Nicorescu1965 Cuptoare de ars ecramică din secolele XIV-XV de la Suceava, SCIV, t. 16, nr. 1, p. 97-111.

Ion Niculiţă 1996 Habitatul traco- getic de la Butuceni, Thraco- Dacica, XVII, 1-2, 1996, p. 139- 168.

Anton Niţu, I. Zamoşteanu, M. Zamoşteanu 1959 Sondajele de la Piatra Neamţ, Materiale, VI, p. 359-374.

Luciana Oanceadun1976 Săpăturile arheologice de la Târgovişte, 1972. Aşezarea prefeudală, Archiva Valachica, p. 56-60.

Ştefan Olteanu, Nina Grigore, Victor Nicolae2007 Comunitatea sătească de la Şirna, judeţul Prahova (secolele II-X d.H.) în lumina izvoarelorarheologice. Bucureşti.

A. Opaiţ1996 Aspecte ale vieţii economice din provincia Scythia (secolele IV-VI p. Ch.). Producţiaceramicii locale şi de import, Institutul Român de Tracologie, Bibliotheca Thracologica, XVI.

C. O. Opreanu1998 Dacia romană şi Barbaricum, Timişoara.

Vasile Palade1966 Atelierele pentru lucrat piepteni din os din secolul al IV-lea e.n. de la Bârla - Valea Seacă,ArhMold, 4, p. 261-277.1969a Un cuptor de olar din secolul al IV-lea e.n., la Zorleni-Fântânele (jud. Vaslui), MemAntiq, I,p. 339-362.1969b Noi ateliere de lucrat pieptenii din corn de cerb în secolul al IV-lea e.n. la Valea Seacă -Bârlad, Carpica, 2, p. 233-252.1970 Cuptor de olar de la Fântânele, Magazin Istoric, IV, 2 (35), p. 45.1971b Un nou centru de prelucrare a cornului de cerb în secolul al IV-lea e.n. la Fedeşti, Carpica,IV, p. 207-224.1978 Un vas de cult din secolul al IV-lea e.n. în Moldova, SCIVA, t. 29, nr. 2, p. 282-288. 1981 Centrul meşteşugăresc de prelucrare a cornului de cerb de la Bârlad - Valea Seacă, datânddin secolul al IV-lea e.n., SCICPR, I, Sibiu, p. 179-215.1987-1989 Sondajul arheologic de salvare din aşezarea datând din secolul al V-lea de laFântânele, comuna Zorleni, judeţul Vaslui, ActaMM, IX-X, p. 53-63. 2004 Aşezarea şi necropola de la Bârlad-Valea Seacă (sfârşitul sec. al III-lea - a doua jumătate asec. al V-lea. Volum îngrijit de Eugenia Popuşoi, Eidtura ARC 2000, Bucureşti.

Anton Paragină, Victor Bobi1983 Staţiunea arheologică Voetin, jud. Vrancea, Materiale, Ploieşti, p. 15-29.

225

T. S. Passek1949 Periodizacija tripol'skich poselenij (III-II tysjaceletija d.n.e.), MIA, 10.

V. Pârvan1927 Getica.

C. C. Petolescu 1994 Gornea, EAIVR, I, 1994, p. 199.

Gh. I. Petre1968 Cuptor de olar cu vase dacice şi romane la Buridava, SCIV, t. 19, nr. 1, p. 147-158.

M. Petrescu-Dîmboviţa1966 Cucuteni, Bucureşti.

Mircea Petrescu-Dîmboviţa, M. Dinu, A. Florescu, A. Niţu, D. Ştefan, E. şi N. Zaharia = M. Petrescu-Dîmboviţa et alii

1955 Şantierul arheologic Truşeşti, SCIV, t. 6, nr. 1-2, p. 165-194. D. M. Pippidi, V. Eftimie, I. Stoian, Em. Popescu, S. Dumitriu, M. Coja, Vl. Zirra, P. Alexandrescu, D.

Berciu, C. Preda = D. M. Pippidi et alii1959 Sectorul Z2, Raport asupra activităţii şantierului Histria în campania 1956, Materiale, V, p.283-328.

Gheorghe Poenaru Bordea 1994 Aque – azi Cioroiul Nou, AEIVR, p. 84-85.

Dorin Popescu1956 Sondajele arheologice de la Cristeşti - 1950, Materiale, II, p. 155-195.

Emilian Popescu 1976 Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV-XIII descoperite în România. Bucureşti.1989 Dobrogea şi teritoriile româneşti nord-dunărene în secolele IV-VI, Symposia Thracologica,Tulcea, p. 189-198.

Gheorghe Popilian1967 Şantierul arheologic Cioroiul Nou, Apulum, VI.1971 Thermele de la Slăveni, Apulum, IX, p. 627-641.1976a Un quertier artizanal à Romula, Dacia, XX, p. 221-230.1976b Ceramica romană din Oltenia. Editura Scrisul Românesc, Craiova.1984 Date noi cu privire la centrul ceramic de la Romula, Arhivele Olteniei, p. 46-54.

Constantin Preda1994 Bâtca Doamnei, EAIVR, p. 186.2000 Crăsanii de Jos, EAIVR, p. 371.

Dumitru Protase1965 Un cuptor roman de ars cărămizi la Orheiul Bistriţei, Apulum, V, 1965, p. 557 – 561.1994 Castrul roman de la Tihău (jud. Sălaj) în lumina cunoştinţelor actuale, EphemerisNapocensis, IV, p. 75-101.

Idem, Ştefan Dănilă1965 Un cuptor roman de ars cărămizi la Orheiul Bistriţei, Apulum, V, p. 557 – 561.

R. L. Rands 1988 Least-cost and function-optimizng interpretations of ceramic production: an archaeolo-gicalperspective, Ch. C. Kolb (ed), Ceramic ecology revisited, 1987: the technology and socio-economics ofpottery, BAR, S436, p. 165-191.

A. Rădulescu1965 Podoabe de bronz ale unui car roman şi depozitul de ţigle de la Teliţa, RevMuz, II, p. 437-438.1969 Ateliere meşteşugăreşti pentru ars materiale de construcţie din lut, Pontica, 2, 1969, p. 333-353.1971 Podoabe de bronz ale unui car roman şi depozitul de ţigle de la Teliţa, Pontica, 4, p. 273-288.1972 Dezvoltarea meşteşugurilor în Dobrogea romană. Rezumatul tezei de decotorat, Cluj.

226

D. Rhodes1968 Kiln, design, construction and operation. Philadelphia.

P. M. Rice1987 Pottery analysis: a sourcebook. Cikago.

G. B. Rogers1976 Poteries sigillées de la Gaule. Paris, 1974.

D. V. Rosetti1932 Câteva aşezări şi locuinţe preistorice din preajma Bucureştilor. Bucureşti, 1939 Die Siedlungen der Keisenzei und der Volkerwanderungszeit bei Bukarest, Germania XVII, p.207-213.

Alexandru Roşu1980 Geografia fizică a României. Editura Didactică şi Pedagogică.

I. I. Russu 1981 Etnogeneza românilor. Fondul autohton traco-dacic şi componenta latino-romanică. Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

E. V. Saiko1982 Tehnica i tehnologhia keramičeskogo remesla, Srednei Azii v istoriceskom razvitii, p. 32-44.

Silviu Sanie1981 Civilizaţia romană la est de Carpaţi şi romanitatea pe teritoriul Moldovei (sec. II î.e.n. - IIIe.n.). Iaşi, 1981. 1995 Din istoria culturii şi religei geto-dacice. Ed. Universităţii "Al. I. Cuza", Iaşi. 1996 Ceramică cu inscripţii şi ţigle ştampilate descoperite la Barboşi-Galaţi, SCIVA, t. 47, nr. 2,p. 121-153.

Silviu Sanie, Şeiva Sanie1973 Săpăturile de la Dumbrava, (com. Ciurea, Jud. Iaşi, CercetIst, 4, 1973, p. 61-92.

H. Schmidt1932 Cucuteni in der Oberen Moldau, Rumänien. Die befestigte Siedlung mit bemalter Keramikvon der Stein kupferzeit in bis die vollentwickelte Brozezeit, Berlin-Leipzig.

Cristian F. Schuster2007 Date noi cu privire la cultura Sântana de Mureş în centrul Munteniei (judeţul Giurgiu),Buridava – studii şi materiale, V, p. 42-53.

Constantin Scorpan1970 Aspecte ale continuităţii şi romanizării băştinaşilor din Dobrogea, în lumina recentelorcercetări, Pontica, 3, p. 146-152.

Ann O. Shepard1956 Ceramics for the Archaeologist. Carnegie Institution of Washington, nr. 609.

Barbu Slătineanu1938 Ceramica românească. Bucureşti.1972 Studii de artă populară. Bucureşti.

Valeriu Sîrbu1996 Dava getică de la Grădiştea, judeţul Brăila (I). Biblioteca Istros, Editura Istros, Brăila.

V. Spinei1985 Realităţi etnice şi politice în Moldova Meridională în secolele X-XIII. Români şi turanici.Editura Junimea.

Adriana Stoia1975 Les fouilles archéologiques en Roumanie (1973-1974), Dacia, NS, XIX, 1975, p. 299-301.

G. Stoica, I. Vlăduţiu, E. Secoşan, P. Petrescu = G. Stoica et alii1972 Arta populară din Vâlcea, Rm. Vâlcea.

Zoltán Székely1959 Sf. Gheorghe – 6, Raport preliminar asupra sondajelor executate de Muzeul regional din Sf.Gheorhe în anul 1956, Materiale, V, p. 240-242.1962 Sondajele executate de Muzeul Regional din Sf. Gheorghe, Materiale, VIII, p. 325-340.

227

1969 Materiale ale culturii Sântana de Mureş din sud-estul Transilvaniei, Aluta, I.1959 Raport preliminar asupra sondajelor executate de muzeul regional din Sf. Gheorghe în anul1956, Materiale, V, p. 231-245.

Al. Suceveanu1977 Viaţa economică în Dobrogea romană. Bucureşti. 2001-2002 Contribuţii la cunoaşterea satului dobrogean din epoca romană, SCIVA, t. 52-53, p. 157-172.

Al. Suceveanu, Alexandru Barnea1991 La Dobroudja Romaine, Bucureşti.

B. Sultov1962 Centres antiques de poteries en Moesie Inferieure, Archeologia, Sofia, 4, 1962, p. 12-22.1969 Actes du premier Congrés international des étides balkaniques et sud-est européennes, II,Sofia, 479-488.1976 Ancient Pottery Centres in Moesia Inferior, Sofia.1985 Ceramic Production on the Territory of Nicopolis ad Istrum, IInd-IVth Centuries, Sofia, 1983nnuaire de l'Université de Sofia “Kliment Ohridski”, 75, 2.

V. G. Swan 1984 The pottery kilns of Roman Britain. London.

Liviu Şovan, Paul Şadurschi1981 Noi descoperiri de amfore romane în judeţul Botoşani, Hierasus III, p. 51-62.

Gh. Ştefan1957 Un cuptor roman de ars ţigle descoperit la Garvăn, SCIV, t. 8, nr. 1-4, p. 339-346.

Gh. Ştefan, I. Barnea, E. Comşa, M. Chişvasi-Comşa, Bucur Mitrea = Gh. Ştefan et alii1959 Săpăturile arheologice de la Garvăn (r. Măcin, reg. Galaţi), Materiale, V, p. 565-586.

Nicolai Telnov, Vlad Vornic, Valeriu Bubulici, Serghei Kurciatov2002 Descoperiri arheologice din aşezarea dacior liberi de la Pruteni, Tyragetia XI, p. 63-75.

Nicolai Telnov, Vlad Vornic, Valeriu Bubulici, Serghei Kurciatov2003 Ceramica din aşezarea dacior liberi de la Pruteni, Tyragetia XII, p. 63-79.

D. Gh. Teodor 1984 Civilizaţia romanică la est de Carpaţi în secolele V-VII e.n. Aşezarea de la Botoşana-Suceava, Bucureşti, Ed. Academiei Române. 1987 Aşezarea feudală timpurie de la Epureni Vaslui, ArhMold, XI, p. 141-167. 1988 Tradiţii geto-dacice în cultura materială şi viaţa spirituală din secolele V-X e.n. De peteritoriul României, ActaMM, VII-VIII, p. 131-148.1996 Meşteşugurile la Nordul Dunării de Jos între secolele IV-XI, d.Hr., Ed. Helios, Iaşi.

V. Teodorescu 1972 Centre meşteşugăreşti din secolele V/VI – VII e.n. în Bucureşti, Materiale de Istorie şiMuzeografie Bucureşti, p. 73-101; In: Studii şi cercetări arheologice în Muntenia, 2009, p. 150-176.

Dan Gh. Teodor, Viorel Căpitanu, Ion Mitrea1968 Cercetările arheologice de la Mănoaia-Costişa şi contibuţia lor la cunoaştereaculturiimaterale locale din sec. V-VI din Modova, Carpica, I, p. 233-247.

Dan Gh. Teodor, Eugen Nicolae1994 Bacău, EAIVR, p. 150.

Octavian Toropu, Corneliu Tătulea1987 Sucidava Celei. Monumente şi Muzee, Editura Sport Turism.

George Trohani2001-2002 Ceramica geto-dacică din secolele II a.Chr. - I p.Chr., SCIVA, t. 52-53, Bucureşti, p.245-255.

Mioara Turcu1969 Ceramica geto-dacă din colecţiile muzeului de istorie a municipiului Bucureşti, VII, MIM, p.163-178.

228

Dumitru Tudor1960 Producţia de mărfuri, negustorii, Istoria României, Editura Academiei, p. 409-414.1965 Une cité daco-romaine et byzantine en Dacie, Coll. Latomus, Bruxelles.1968 Oltenia romană3; 1978 Oltenia romană4, Bucureşti. 1970 Distrugerea castrului roman de la Slăveni pe Olt, Historica, I, p. 67-83.1976 Romula, DIVR, p. 510.

Dumitru Tudor, E. Bujor1962 Săpăturile arheologice de la Cioroiul Nou, Materiale (r. Brăileşti, reg. Oltenia), VIII, p. 547-563.

Dumitru Tudor, I. Diaconescu, Gheorghe Popilian1967 Şantierul arheologicc Cioroiul Nou, Apulum, VI, 1967, p. 593-605.

Narcisa Ucă1981 Tipologia cuptoarelor de ars oale ilustrată în muzeul tehnicii populare din DumbravaSibiului, Studii şi comunicări de istorie a civilizaţiei populare din România, I, Sibiu, p. 249-253.

G. Ulbert1959 Die römischen Donau-Kastelle Aislingen und Burghöfe, Limesforschungen 1.

Ju. Vinogradov, S. D. KryžickijOlbia; Geschichte einer altgriechischen Stadt im Nordwestlichen Schwarzmeerraum, Leiden- NewYork- Köln, 1995, p. 81-83.

Titus Udrescu1973 Descoperiri arheologice în jumătatea sudică a Moldovei cu privire la cultura Noua, Carpica,VI, 1973.

Vasile Ursache1968 Cercetări arheologice efectuate de Muzeul de istorie din Roman în zona râurilor Siret şiMoldova, Carpica, I, 1968, p. 111 - 188. 1968 Cercetări arheologice efectuate de Muzeul de istorie din Roman, Carpica, I, 1968, p. 75 - 93. 1995 Zargidava. Cetatea dacică de la Brad, Bucureşti, p. 11-21.

Ion Vlăduţiu1981 Creatori populari contemporani. Ed. Sport-Turism, Bucureşti.1973 Etnografia românească. Bucureşti.

Vlad Vornic, Nicolai Telnov, Valeriu Bubulici2004 Noi descoperiri arheologice în aşezarea dacior liberi de la Pruteni, Tyragetia XIII, 2004, p.41-48.

Vlad Vornic, Nicolai Telnov, Valeriu Bubulici2006 Centrul de olărie dacic din epoca romană de la Pruteni, Akademos, 1(2), p. 8-14.

Vlad Vornic, Nicolai Telnov, Valeriu Bubulici, Larisa Ciobanu = Vl. Vornic et alii Eugen Nicolae redactare

2007 Pruteni un centru de olărie dacic din epoca romană. Biblioteca de Arheologie I, Chişinău.Radu Vuia

1975 Dovezi etnografice pentru vechimea şi continuitatea românilor în Transilvania, Studii deetnografie şi folclor, vol. 1, Bucureşti 1975, p. 78-79.

Alexandru Vulpe, Ion Glodariu1994 Cristeşti, EAIVR, p. 374-375.

Alexandru Vulpe, D. Gh. Teodor, Eugen Nicolae1994 Costişa, EAIVR, p. 361-363.

Alexandru Vulpe, C. Preda, Gh. Bichir2000 Poiana - Silişte, Dulceşti, EAIVR, p. 334-336.

Radu Vulpe 1931 Resturile de epocă Latène III de la Răduleşti-Ialomiţa, BCMI, XXIV, p. 156-158.1941 Les fouilles de Calu, Dacia, VII-VIII, 1937-40, p. 13-50.1953 Săpăturile de la Poieneşti din anul 1949, Materiale, I, 1953, p. 213-252. 1957 La civilisation dace et ses problèmes à la lumière des dernières de fouilles de Poiana en Basse-Moldavie, Dacia, NS, I, p. 143-164.

229

Radu Vulpe, E. Vulpe1933 Les Fouilles de Poiana, Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 253-351.

Radu Vulpe, A. Buhoiu, C. Cihodaru, C. Florea, A. Niţu, E. Vulpe = R. Vulpe et alii1950 Evoluţia aşezărilor omeneşti din societatea primitivă şi sclavagistă de la Poieneşti - Vaslui,SCIV, t. I, nr. 1, 1950, p. 41-46.

Radu Vulpe şi colaboratori1950 Evoluţia aşezărilor omeneşti în Moldova de Jos, Raport sumar despre activitatea şantieruluiarheologic Poiana- Tecuci 1949, SCIV, t. 2, nr. 1, p. 47-52.

Radu Vulpe, Ecaterina Vulpe, Anton Niţu, Pr. Constantin Matasă, Constantin Cihodaru, C. Călinescu,Viorica Balan, Ştefan Kiss, Ecaterina Negruţi, Radu Petre, Ştefan Ştefănescu = R. Vulpe et alii

1951 Raport preliminar asupra activităţii şantierului arheologic Poiana - Tecuci 1950, SCIV, t. 2,nr. 1, p. 177-216.

Radu Vulpe et alii1952 Şantierul Poiana, SCIV, t. 3, nr. 1-4, p. 191-230.

Radu şi Ecaterina Vulpe, P. Alexandrescu, Gloria Ceacalopol-Macovei, M. Ionescu, Gh. Rădulescu, D. V.Rosetti = R. Vulpe et alii1955 Şantierul arheologic Popeşti, SCIV, t. VI, nr. 1-2, p. 239-269.

Radu Vulpe, Silvia Teodor2003 Piroboridava, Bucureşti.

I. Werner 1956 Beiträge zur Archäologie des Attilareiches, München.

Nicolae Zaharia, Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Emilia Zaharia1970 Aşezări din Moldova. De la paleolitic până în secolul al XVIII-lea, Editura Academiei RSR,Bucureşti.

Nicolae Zaharia, Emilia Zaharia, Simion Raţă1961a Sondajul arheologic de la Botoşani «Dealul Cărămidăriei», Materiale, VII, p. 461-471.1961b Săpăturile de la Piatra Neamţ, Materiale, VII, p. 339-346.

Mihail Zahariade 1994 Ampelum, EAIVR, p. 65-66.

Vlad Zirra1959 Cercetări feudale timpurii la Ileana - Podari, Materiale, V, 1959, p. 501-509.1959 Şantierul arheologic Bucureşti. Săpăturile arheologice de la Fundenii Doamnei, Materiale, V,p. 758-764.

Vlad Zirra, Margareta Tudor1954 Şantierul arheologic Bucureşti (Crângaşi), Studii şi referate privind istoria României, I, p.312-315.

A. A. Бобринский1991 Гончарные мастерские и горны Восточн Eвропы. Москва.

A. T. Браичевская [A. T. Braicevskaja],1960 Черняховские памятники Надпорожъя, MIA, 82, p. 157-178.

M. И. Вязмитина [M. I. Viazmitina]1972 Залатая Балка. Kиев

И. Д. Зилъманович [D. I. Zilimanovici]1967 Гончарные печи Луки Врублевецкой, КСИA, вып. 112, p. 112-117.

Иoн Г. Хынку [Ion G. Hîncu]1969M. A. Тиханова Молдавская народная керамика, Кишинeв.

N. A. Лейпунская [N. A. Lejpunskaja]1986 Жилой Район Ольвии к Юго западу от агорыи (1972- 1977 г.). Олвьия.

230

Л. Л. Полевой [L. L. Polevoi]1969 Городское гончарство Пруто-Днecтровья в XIV веке. Кишинев, Ед. Штиинца.

Э. А. Рикман [E. A. Rickman]1960 Раскопки y c. Будешти, MIA, Кишинeв, p. 199-202.1964 Отчет об археологических работах 1963-1964. Кишинeв. 1975 Памятники сарматов и племен черняховской кулътуры, AKM, вып. 5, Кишинeв.

M. A. Тиханова [M. A. Tihanova]1957 О локальных вариантах Черняховской кулътуры, CA 4, 168-194.1963 Раскопки на поселении III-IV вв. ус. Лепесовка в 1957-1959 гг., CA 2, 178-191.1973 Гончарные печи на поселении у с. Лепесовка, КСИА, вып. 133, 129-137.

C.А.Токарев [S. A. Tokarev] 1964 РаннидформурелигиНаука, "Нayka". Moskвa.

К. Ф. Смирнов [K. F. Smirnov]1948 О погребениях роксолан, VDI -ВДИ, 1, p. 215-225.

231

Indice de culturi / Culture indexCarpi – cultura / The Carpian Culture, p. 23, 25, 51, 54,

59, 66, 69, 72, 96-99, 103, 105, 107, 113-114, 130-131, 133, 150, 157, 162, 201.

Chilia-Militari – cultura / culture, p. 51, 54, 59, 95, 186.Costişa - Mănoaia, cultura, complexe, p. 7, 12, 15, 17,

21, 73-75, 82-84, 165.Cucuteni, p. 9, 44, 59, 160, 173 – Tripolie, 38, 44.Cultura carpică / Carpian Culture, p. 29, 36, 68, 102-103,

113-114, 130-131. Dacii liberi – carpi / Free Dacians – The Carpian, p. 23,

25, 69, 72, 201. Daco-romană / Dacia-Romans, p. 13, 15, 26, 33, 56, 62,

85, 131, 201-202.Geto-daci – cultura / Geto-Dacians Culture, p. 6, 18, 21,

23-24, 26, 29, 31, 35, 50, 53-54, 66, 68, 70, 72, 78,94-98, 131, 133, 180-181, 183-184, 187-188, 193,195, 200-201.

Goţi / Goths, p. 19, 22, 28, 35, 136-137, 197, 189.Sarmaţi / Sarmatians, p. 19, 22, 28, 35, 70, 136-137, 197,

189.

Dridu – cultura / culture, p. 24, 31, 190-191.Horodiştea – Gordineşti, grup cultural / Cultural group,

9-10.Roman(ă), perioada / Period, 12, 14, 24-29, 31-33, 36-37,

41-42, 47, 51, 54-57, 59, 62, 67, 69-70, 72, 76, 81,89-91, 95, 98, 101, 103-107, 113, 115, 157, 167-168,174, 176, 179, 181, 192-193, 195-202, 204-206, 208,210.

Romanică/Romanic, post-romană/post-Roman period,13, 56, 62, 158, 187-188.

Romano-bizantin/Roman – Byzantine, p. 193, 195.Sântana de Mureş, p. 8, 23, 26, 29, 33, 36, 41, 47, 50-51,

53-54, 56-57, 62, 66-69, 90-91, 96-98, 103, 105-108,113-114, 118, 121-125, 127, 131-133, 147, 156-157,162-165, 169-170, 186, 188, 190, 205.

Životilovka – Volčansk, p. 136.Costeşti – Bursuceni – Taraclia, p. 136. Grupuri culturale

cu înmormântãri tumulare din bronzul timpuriu /cultural group a tomb that belongs, Early Bronze Age.

Indice de nume / Names indexAR. Alaiba, p. 6-7,18-19, 21-22, 24, 31, 59, 66, 68, 73, 75,

81, 136, 138, 214.V. V. Alaiba, p. 52, 55, 214.Al. Alexandrescu, p. 224.Petrică Alexandrescu, p. 56, 230, 218, 225.M. Alexianu, p. 167, 169, 215.D. Alicu, 38, 43, 215.N. Anghelescu, p. 8, 26, 33, 187, 223.I. Antonescu, p. 130-131, 133, 215.R. Ardevan, p. 27, 37, 215.Al. Artimon, p. 7, 24, 31, 67, 69, 74, 76, 163-165, 223Petre Aurelian, p. 218.BM. Babeş, p. 7, 37, 49, 74, 82, 118, 133-134,156-158,

201, 215. T. Bader, p. 27, 34, 58, 63, 220.Gh. Baltag, p. 28, 202, 215.Nicolae Barbu, p. 16-19, 21, 136, 215.V. Barbu, p. 8, 26, 29, 33, 36, 78, 188-191, 21.P. Bardaşu, p. 8, 198, 201-202, 216.Al. Barnea, p. 42, 48, 228.I. Barnea, p. 228.I. Bauman, p. 6-7, 28, 37, 43, 66, 68, 73-74, 82, 122-123,

215.V. H. Bauman, 28, 35, 215.Maria Bărbulescu, p. 29, 36, 215.M. Bărbulescu, p. 29, 36, 215.V. Băcăuanu, p. 16-19, 21, 136, 215.Al. Bărcăcilă, p. 8, 25, 32, 204-207, 215.A. Bejan, p. 212, 216.D. Benea, p. 8, 26, 28, 33, 35, 37, 78, 208-212, 215-216.

D. Berciu, p. 8, 78,198, 201, 203-205, 207-208, 215-216,225.

I. Berciu, p. 27, 33, 58, 63, 111, 114, 216.Gh. Bichir, p. 5-6, 8, 23, 25, 27-32, 34-36, 50-51, 54, 56-

60, 62-63, 66-69, 72-73, 76, 81, 87-88, 95-96, 98-99,102, 104, 106-119, 121, 123, 127-128, 131-134, 140,151-153, 157-161, 163, 167, 169-171, 181-185, 186-190,193-194, 197-199, 202-203, 205-206, 217, 216,229.

M. T. Biró, p. 38, 43, 216.M. Bitiri-Ciortescu, p. 28, 34, 216.C. Bloşiu, p. 7, 66, 68, 73, 82, 156, 158, 216.V. Bobi , p. 5-6, 25, 31, 66-69, 72, 76, 81, 90-91, 95-97,

217, 224.P. Bona, p. 8, 208, 210, 216.E. Bonis, p. 208, 211, 217.G. Bordenache, p. 56, 218.O. Bozu, p. 26-28, 33, 35, 150, 217. G. Brown, p. 39, 44, 217.V. Bubulici, p. 7, 25, 173, 177, 225, 228.E. Bujor, p. 8, 25, 32, 78, 202, 217.V. Butură, p. 30, 36, 217.CA. Cătinaş, p. 38, 43, 217.M. Cârciumaru, p. 18-19, 22, 217. I. Cernat, p. 6, 25, 31, 66-69, 72, 76, 81, 95-97, 217.G. Charachidzé. p. 61-62, 65, 217.Dumitru Chiriac, p. 16-19, 21, 136, 215. V. Chirica, p. 6, 29, 36, 66, 68, 72-73, 81-82, 95, 150,

158-160, 217. A. Gheerbrant, p. 60, 217.J. Chevalier, p. 60, 217.

232

E. Chirilă, p. 29, 36, 218.C. D. Chiriţă, p. 42, 47, 217.V. Christescu, p. 8, 25, 27, 33, 39, 41, 45, 47, 193, 195.C. Cihodaru, p. 7, 23, 30, 150, 156-157, 217.L. Ciobanu, p. 7, 25, 173, 177, 228.E. Ciocea, p. 38, 218.N. Ciucă, p. 6, 133-134, 218.M. Coja, p. 28, 56, 218, 225.G. Coman, p. 7, 16, 19, 24, 29, 31, 36, 67, 69, 74, 82,127-128, 132-134, 155-157, 218.E. Comşa, p. 51, 53, 55, 64, 74, 94.M. Comşa [Chişvasi, p.227],6, 9,23-26,29-33,36,49-51,

54, 66-69, 76, 78, 82, 94-96, 98, 107-108, 111, 114,116, 118, 120-122, 126-127, 131, 134, 156, 158, 162,164, 166, 168-170, 180-182, 186-187, 203, 205-206,218.

Em. Condurachi, 56, 218.N. Conovici, p. 8, 29, 36, 186, 218.M. Em. Constantinescu, p. 6-7, 24, 31, 57, 62, 64, 67, 73,

76, 81, 99-103, 186, 218.M. Constantiniu, p. 7, 26, 32, 42, 111, 114, 166, 168, 180,

182-186, 218.Fl. Costea, p. 29, 36, 219.I. H. Crişan, p. 27, 29, 34-36, 50, 53-54, 58, 64, 76, 86-87,

93, 130-131, 133, 180-181, 219.N. Cuomo di Caprio, p. 48, 42, 219.A. Cserny, p. 27, 33, 219.DC. Daicoviciu, p. 51, 54, 219-220.H. Daicoviciu, p. 220. M. Davidescu, p. 8, 25-26, 32, 76, 78, 202, 204-207, 219. Şt. Dănilă, p. 27, 34, 222, 225.Gh. Diaconu, p. 6, 52, 74, 82, 121, 219.I. Diaconescu, p. 27, 34, 228.M. Diaconescu, p. 7, 74, 83, 173.M. Dinu, p. 226.S. Dolinescu-Ferche, p. 183, 219.E. Dörner, p. 27, 34, 219.I. T. Dragomir, p. 5-6, 24, 31, 67, 69, 73, 81, 89-92, 101-

107, 111, 114, 126, 150, 170, 183, 219. P. Duhamel, p. 56, 219. St. Dumistrăcel, p. 60, 219.S. Dumitraşcu, p. 6, 27, 34, 58, 63, 89, 220.S. Dumitriu, p. 56, 215, 18.N. Dunăre, p. 47, 76, 220.P. Dupont, p. 28, 56, 218.EL. Ellis, p. 34, 39, 42, 44-45, 48, 220.E. Emandi, p. 7, 166.C. Eminovici, p. 7, 162.V. Eftimie, p. 218, 225.FGh. B. Fedorov, p. 105-106, 220.Al. Ferenczi, p. 31, 59, 220.Şt. Ferenczi, p. 27-28, 34, 42, 58-9, 63, 76, 95, 101, 103,

105, 107-109, 113, 115-117, 119, 158-160, 166, 168-170, 180-182, 187-189, 192-193, 220.

A. Filimon, p. 27, 33, 50, 220.M. Filipescu, p. 16, 20, 220.

O. Floca, p. 27-28, 34, 42, 58, 63, 76, 95, 101, 103, 105,107-109, 113, 115-117, 119, 158-160, 166, 168-170,180-182, 187-189, 192-193, 220.

A. Florescu, p. 225. Fl. B. Florescu, p. 30, 36, 51, 54, 57-58, 63, 93-94, 160,

185, 220.R. Florescu, p. 25, 27, 32, 34, 51, 54, 204-205, 220.Gr. Foit, p. 6, 24, 31, 57, 60, 67, 69, 73, 76, 81, 111, 114,

117-120, 126-127, 150, 220.G D. Gheorghiu, p. 40, 46, 221.Gh. Gherghe, p. 18-19, 22, 214. C. Giurescu, p. 18, 21, 221.I. Glodariu, p. 26-27, 33-34, 86-87, 208, 210, 220, 222, 228.Ioan Godea, 30, 36, 221.N. Grigore, p. 61, 224 . N. Gudea, p. 8, 26, 28, 33, 35, 38, 43, 208, 221.HR. Harhoiu, p. 28, 221.N. Harţuchi, p. 6, 24, 31, 67, 69, 73, 76, 81, 96-97, 107-

108, 111, 114, 126-127, 150.J. Henning, p. 29, 36, 71, 221.C. Hobincu, p. 9-10.K. Horedt, p. 29, 36, 50, 53, 221. M. M. Hudeak, p. 28, 35, 56, 221.IC. Iconomu, p. 7, 29, 35, 158, 221.I. Ioniţă, p. 5-7, 9, 24, 29, 31, 36, 41, 47, 67-69, 73-74,

76, 82, 92, 108, 123, 125, 130-131, 133, 158-162,169, 221.

Gh. Iordache, p. 30, 36-37, 39-40, 42-43, 45-46, 48, 51,54-55, 57-58, 63, 66-69, 74, 76, 82, 85, 94, 98, 112,114-116, 158-160, 166, 168, 170, 180-183, 187-188,191, 196-197, 200-201, 221.

M. Irimia, p. 29, 35, 221.M. Istrate, p. 215.KH. Klusch, p. 41, 46, 49, 52-53, 221.V. Kotigoroško, p. 29, 36, 51, 53, 222. István Kovács, p. 27, 33, 105, 222.A. Kokowski, p. 29, 222.K. Kühne, p. 210, 212, 222.LM. Lange, p. 194, 196, 222.F. Laubenheimer, p. 70, 14, 222.Gh. Lazin, p. 28, 34, 222. V. Leahu, p. 7, 78, 111, 180-181, 188, 222.A. Levinschi, p. 25, 222.O. Leviţki, p. 9-10.I. T. Lipovan, p. 28, 35, 222.MM. Macrea, p. 5, 50, 54, 86-87, 130, 133, 222.René Majurel, p. 27, 33, 222.V. I. Marchevici, p. 39, 45, 222.M. Marcu, p. 7, 29, 36, 74, 83, 171-172, 222 .C. Matasă, p. 6, 24, 31, 66, 68, 72-73, 76, 81, 98, 111, 114-

116, 150, 223.Al. V. Matei, p. 28, 34, 222-223.

233

L. Mărghitan, p. 9, 27-28, 34, 42, 58, 63, 76, 95, 101, 103,105, 107-109, 113, 115-117, 119, 158-160, 166, 168-170,180-182, 187-189, 192-193, 208, 215, 230, 227.Fl. Medeleţ, p. 8, 208, 210, 217, 223.V. Mihăilescu Bîrliba, p. 7, 118, 215.H. Mikler, p. 38, 43, 223. B. Mitrea, p. 8, 26, 32, 195.I. Mitrea, p. 7, 23, 31, 65, 67, 72, 74, 81, 168-171. N. Miriţoiu, p. 215.I. Mitrofan, p. 28, 34-35, 37-38, 43, 223.G. Miu, p. 136, 214.M. Moga, p. 8, 208, 210.S. Morintz, p. 6, 24, 31, 67, 69, 73, 76, 81, 96-97, 107-

108, 111, 114, 126-127, 150, 183, 184-185, 223.C. Muşeţeanu, p. 37, 43, 223.NV. Natcheva, p. 38, 43, 223.E. Nemeş, p. 38, 43, 215.I. Németi, p. 27, 34, 223.I. Nestor, p. 7, 24, 30, 66, 68, 74, 82, 159-160, 165, 170-

171, 223-224.E. Nicolae, p. 25, 28, 35, 52, 58, 60, 71, 74, 83, 108, 112-

113, 115, 117-118, 165, 173-178, 224, 227-228.V. Nicolae, p. 61, 231.C. Nicolescu, p. 30, 36-37, 43, 224.M. Nicorescu, p. 30, 36, 224.I. Niculiţă, p. 71, 224.A. Niţu, p. 7, 24, 31, 166-167, 224, 225, 229.H. Nubar, p. 56, 218.OL. Oancea, p. 8, 26, 33, 186, 224.Şt. Olteanu, p. 61, 224.A. Opaiţ, p. 29, 35-36, 42, 224.PV. Palade, p.5-7, 12, 14, 24, 31, 52, 55, 66, 69, 73-74, 76,

82, 88, 123, 134, 150, 155, 158-159, 169, 183, 214, 217,224.

P. I. Panait, p. 7, 26, 33, 112, 115, 167, 169, 181-187, 219.M. Pantazică, p. 16-19, 21, 136, 215.A. Paragină, p. 5, 25, 31, 76, 90-91, 224.V. Pârvan, p. 11, 13, 116, 225.T. S. Passek, p. 39, 45, 225. C. Păunescu, p. 42, 47, 217.C. C. Petolescu, p. 218, 225.Gh. I. Petre, p. 8, 25, 32, 131, 198-202, 225.Paul Petrescu, p. 30, 36-37, 43, 224, 226.M. Petrescu-Dîmboviţa, p. 7, 24, 29-30, 36, 39, 45, 66-69,

74, 82, 104, 106, 122, 126-127, 133, 155, 158, 166-171, 181, 184-185, 225, 229.

R. Petrovsky, p. 8, 208, 210.D. M. Pippidi, p. 28, 35, 56, 218, 225.I. Plugariu, p. 9-10.Gh. Poenaru Bordea, p. 27, 34, 225.Em. Popescu, p. 8, 95, 130, 157, 186, 216, 218, 225.D. Popescu, p. 131, 133, 158-159, 225.Gh. Popilian, p. 8, 26, 32, 37, 41-43, 47, 52, 58, 61, 71,

181, 185, 199-201, 205.C. Preda, p. 23, 30, 67-68, 72, 81, 94-95, 98, 186, 219,

225, 228.D. Protase, p. 27, 34, 221-222, 225.

RR. L. Rands, p. 29, 225.C. Radu, p. 56, 225.S. Raţă, p. 7, 24, 31, 74, 76, 82, 104, 106, 122, 126-127,

169-171, 236.A. Rădulescu, p. 28, 35, 226.O. Răut, p. 8, 219.D. Rhodes, p. 42, 48, 233.P. M. Rice, p. 42, 47, 228.G. B. Rogers, p. 38, 43, 226.D. V. Rosetti, p. 7-8, 185, 236.Al. Roşu, p. 16, 19-20, 226.L. Roşu, 233.I. I. Russu, p. 226.M. Rusu, p. 130, 133, 229.SE. V. Saiko, p. 29, 226.S. Sanie, p. 5, 50, 54, 87, 219, 226.Ş. Sanie, p. 5, 87, 226.H. Schmidt, p. 39, 44. 226.C. Schuster, p. 26, 33, 188-189, 191, 226.C. Scorpan, p. 163, 165, 226.E. Secoşan, 226.Ann O. Shepard, p. 29, 226.B. Slătineanu, p. 30, 36, 226.T. Smilenko, p. 226V. Sîrbu, p. 11, 13, 39, 41, 45, 47, 71, 80, 226.V. Spinei, p. 18, 21, 226.D. Spânu, p. 215.S. Stanc, 136, 138, 151, 155, 214.A. Stoia, p. 74, 82, 158, 162, 226.I. Stoian, p. 56, 218, 225.G. Stoica, p. 39, 45, 49, 52, 226.Al. Suceveanu, p. 42, 48, 221, 226-227.B. Sultov, p. 37-38, 43, 227.V. G. Swan, 38, 43, 227.Z. Székely, p. 27, 34, 122, 163, 165, 227.ŞP. Şadurschi, p. 173, 227.L. Şovan, p. 173, 227.D. Ştefan, p. 225.Gh. Ştefan, p. 28, 35, 140, 141, 227.TM. Tanasachi, p. 6, 29, 36, 66, 68, 72-73, 81-82, 95, 150,158-160, 217.C. Tătulea, p. 25, 32, 78, 193-195, 227.D. Teaci, p. 42, 47, 217.N. Telnov, p. 7, 25, 173, 177, 226, 228.D. G. Teodor, p. 7, 9-10, 16, 18-19, 21-24, 56, 62, 70, 74,

82, 94, 156, 165-167, 226-227.V. Teodoresu, p. 185.Gr. Tocilescu, p. 8, 25, 32, 204.O. Toropu, p. 25, 32, 78, 193-195, 227.Gh. Trohani, 39, 44, 49, 50, 53, 227.D. Tudor, p. 8, 25-26, 32, 59, 70, 78, 114, 122, 170-171,

192-193, 19 5, 196-198, 201-202, 228.M. Tudor, p. 7, 26, 78, 104, 106, 111, 122, 127, 170-171,

180-183, 228.UN. Ucă, p. 30, 36, 228.

234

G. Ulbert, p. 38, 43, 228. T. Udrescu, 133, 155, 228.Al. Ungureanu, p. 16-19, 21, 136, 215.N. Ungureanu, p. 7, 74, 83, 171-172, 222.V. Ursache, p. 6, 73, 89, 108, 130-131, 133, 221, 228.VV. Vasiliev, p. 29, 36, 218.I. Vlăduţiu, p. 30, 36, 228.Vl.Vornic, p. 7, 25, 57-61, 73, 76, 156, 173, 178, 226, 228.R. Vuia, p. 18, 22, 228.Al. Vulpe, p. 23, 67, 72, 74, 82, 98, 165, 188, 228.Ec. Vulpe, p. 5, 23, 30, 94-95, 130-131, 133, 228-229.R. Vulpe, p. 5-8, 23, 25, 30, 32, 50, 53-54, 59, 68, 72, 81,

87, 94-95, 111, 114, 126-127, 130-131, 133, 150, 156-157, 183-184, 186-188, 228-229.

WI. Werner, p. 163, 164, 229.I. Winkler, p. 29, 36, 218.ZEugenia Zaharia, p. 224.N. and Em. Zaharia – p. 7, 24, 29, 31, 36, 39, 45, 74, 76,

82, 104, 106, 122, 126-127, -133, 155, 169-171, 22.

M. Zahariade, 28, 35, 214-215, 229.I. Zamoşteanu, p. 6, 24, 31, 66, 68, 72-73, 76, 81, 98, 111,

114-116, 150, 223.M. Zamoşteanu, p. 6-7, 24, 31, 66, 68, 72-73, 76, 81, 98,

111, 114-116, 150, 165, 222-223.Vl. Zirra, p. 7, 26, 32-33, 78, 104, 106, 111, 114, 122,

126-127, 170-171, 180-183, 187-188, 218, 223-224,229.

N. Zugravu, p. 167, 169, 216.

A. A. Бобринский, p. 42, 118, 229.A. T. Браичевская, p. 67, 69, 229. M. И. Вязмитина, p. 59, 229.И. Д. Зилъманович, p. 174, 178, 229.Иoн Г. Хынк, p. 175, 178, 229.N. A. Лейпунская, p. 66, 68, 229.Л. Л. Полевой, p. 30, 36, 230.Э. А. Рикман, p. 36, 29, 230.К. Ф. Смирнов, p. 59, 230.M. A. Тиханова, p. 67, 69, 230.C.А.Токарев, p. 61, 65, 230.

Toponymical index AAdunaţii Copăceni - La Porcărie, p. 8, 26.Aislingen, fortificaţie în Germania, p. 38, 43. Alba, jud./county, p. 27-28, 33, 35, 39, 45.Alba Iulia, Apulum, Colonia Nova Apulensis, p. 27, 39, -

Nord vest, 27, 33, 39, 41, 45, 47, 58, 63.Andrid, p. 27, 34.Aque – Cioroiul Nou, p. 27, 34. Arad-Ceala, 24, 27, 31, 34, 111, 114; jud/county, p. 50,53.Arpaşu de Sus - Cetăţuia, 5, 12, 14, 38, 44, 50, 54, 86-87.BBanat, p. 26, 28, 33, 35, 37, 208.Banca Gară - Şapte case, p. 5-6, 9-12, 14-15, 17-18, 20-24, 39-42, 45-49, 52, 58, 60, 64, 67, 69, 73-76, 82-84,134-143, 145-146, 148-149, 151.Banca Gară-La Slătioara, p.17, 21.Banca - Sat, p. 6, 12, 15, 17, 20, 73, 75, 82-84, 133-134.Băiceni - Laiu II, 7, 12, 15, 17, 20, 66-69, 73, 75, 81-83,

122, 126-127, 158,- Silişte,p. 7, 12, 15, 17, 20, 24, 31,66, 68, 73, 75, 81-83, 158-159.

Bălteni - Gârla Strâmbu, p. 5-6, 12, 14-16, 20, 23-24, 31,38, 44, 51, 54, 67, 69, 72-73, 75, 81, 83-84, 89, 91,101, 103-106, 111, 114, 126-127, 150.

Băneasa - Străuleşti, p. 23.Bârlad, oraş/city, p. 9, 17, 21.Bârlad, râu/river, p. 16-18, 20-21, cu/with Petrişoara,

Ghermăneşti, Valea Luavei, Banca, Bujoreni, p. 17,21.

Bârlad - Valea Seacă, p. 5-6, 12, 14-15, 17, 20, 24, 31, 49,67, 69, 73-76, 82, 84, 88, 125-126, 150.

Berezeni - Vicoleni, p. 7, 73-75, 82-83, 155.Biharea-Grădina CAP Baraj, p.6, 12, 14, 27, 34, 38,44,89.

Bihor, jud./county, p. 6, 12, 14, 89.Bistriţa, p. 17, Bistriţa Năsăud, jud./county, p. 27, 34.Borduşani, p. 39, 44, 49, 53.Botoşani, jud./County, p. 7, 12, 15, 31, 39, 45, 66-69, 74,

83-84, 104, 106, 122, 166, 169-173.Botoşani - Dealul Cărămidăriei, p. 7, 12, 15, 17, 20, 24,

31, 57, 63, 67, 69, 73, 75-76, 82-83, 104, 106, 122,126-127, 169-170, 172.

Braşov, p. 29, 36.Bucşani, p. 8, 186.Bucureşti, p. 9, 17, 26, 66, 188, 190.Bucureşti - Căţelu Nou, p. 7, 67, 69, 111, 114, 180, 184-185, 222.Bucureşti - Crângaşi, p. 7, 26, 32, 67, 69, 78, 104, 106,122, 126-127, 171, 180-181, 184-185, 222.Bucureşti - Dămăroaia, p. 7, 185.Bucureşti-Fundenii Doamnei, p.7, 26, 57, 63,182,184-185.Bucureşti, Străuleşti - Măicăneşti, - La Nuci, p. 7, 26, 32,66, 68, 183-184.Bugeac, p. 16, 19, 31.Bumbeşti - Jiu, p. 8, 25, 32, 78, 202.Buridava, Stolniceni, p. 8, 25, 32, 78, 198-201.Butnăreşti, p. 6, 12, 15-16, 20, 23-24, 29, 35, 42, 57-60,

63-64, 66-69, 72-73, 75-76, 81, 83-84, 109-113, 118,120, 127, 130, 133, 144, 147, 150, 152, 183-184, 216.

Buzău, p. 5-6, 12-15, 31, 39, 41, 45, 47, 73, 81, 85, 89,99, 102-103, 105, 121.

CCaraş-Severin, jud./county, p. 8, 26, 28, 33, 35, 150, 208,

210, 212; olari/potter,Biniş, p. 51, 55.Carpaţi/Carpathians, p. 5, 7, 9-14, 16-17, 19, 23, 25, 29.Curbura ~, p. 20Caşin, râu/river, p. 26, 33.

235

Caucaz, p. 62.Cavadineşti - Râpa Glodului, p. 5, 12, 14, 38, 44, 51, 54,

83, 91.Călăraşi, p. 8, 182, 187-188.Cătunele, p. 8, 25, 32, 202. Câmpia/Plain Jijiei, Bahlui, p. 17, 20.Câmpia/plain Covurlui, p. 16, 20.Câmpia/Plain, Dealurile/Hills Fălciu, p. 16-17, 20.Câmpia/Plain Dorohoi–Botoşani, p. 17.Câmpia/Plain Moldovei, p.16-17, 20.Câmpia/Plain Munteniei, p. 26.Câmpia/Plain Râmnic, p. 19, 85.Câmpiei Română/Romanian Plain, p. 16, 19.Câmpia/Plain Săveni, p. 16-17, 19-20.Câmpia/plain Siret, p. 16, 19.Câmpia/plain Tecuci, p. 16, 19. Colinele Tutovei, p. 16.Câmpia Iaşilor/Iaşilor Plain, p. 16, 19.Cluj-Napoca, p. 29, 36, - Cartier Mânăştur, p. 27, 33;

Napoca, p. 28, 35.Costişa - Mănoaia, p. 7, 12, 15, 17, 21, 73-75, 82-84, 165.Crasna, râu/river, p. 16, 20.Crăsanii de Jos - Piscu Crăsani, p. 8, 186.Cucoşeni - Butnăreşti, p. 6, 12, 15-16, 20, 23-24, 29, 31,

35, 42, 57-60, 63-64, 66-69, 72-73, 75-76, 81, 83-84,109-113, 118, 120, 126-127, 130, 133, 144, 147, 150-152, 183-184.

DDacia, p. 26, 28, 32, 34-35, 38, 41-43, 47, 52, 56-57, 62,

70, 137, 192, 201-202, 204.Dâmboviţa, jud./county, p. 8, 51, 54, 111, 114, 181-182,

186, 214.DealurileHills, Copălău – Cozancea, p. 16, 19.Dealurile/Hills Banca-Griviţa, p. 18.Dealurile/Hills Comarna – Răducăneni, Faţa Prutului, p.

17, 20.Dealuri-câmpia/Hills-plain Fălciu,Tutova,p.16-22, 85,

136.Tutova, râu/river, p. 123-124.Dealurile/Hills Iapa, Unţeşti, Seaca, p. 17, 20.Dealurile/Hills Racova – Stemnic, p. 17, 20.Depres.Ozana – Topoliţa, Cracău Bistriţa, Râşca, p. 17,

20.Depres. Tazlău, Oituz-Caşin, Trebiş, Capăta, p. 17, 20.Dierna, p. 28, 35, 208, 210.Dinogetia, p. 29, 35.Dobrogea, p. 28-29, 35, 76, 163.Dodeşti - Şipot, Călugăreasca, p. 7, 9-10, 12, 15, 17-18,

20, 22, 44, 67, 69, 73-75, 82-84, 156, 163, 165.Donduşeni, p. 9-10.Drobeta - Turnu Severin, p. 8, 25, 28, 32, 35, 78, 203,205.Dumbrava - Căprărie, p. 5, 12, 14, 87. Dumbrăveni, p. 6, 12, 15-16, 20, 24, 67, 69, 73-76, 82-84,

96-97, 121-122, 126-127.Dumeşti - Între pâraie, p. 9-10,Dunăre/Danube, p. 11, 12, 16, 42, 59, 67, 72, 136, 190,

193-194, 203-206, 208.Durostorum, p. 37-38, 43.EEpureni - Şoldăneşti, p. 9-10, 24-31.

Europa, p. 38, 43.FFereşti, p. 7, 73-75, 82-83, 155.Folteşti, p. 37, 43, 122-123.GGalaţi, jud., p. 5-6, 12, 14-15, 24, 31, 37, 43, 50, 53-54,

68, 72-73, 81-83, 87, 91, 94-95, 122-123.Garvăn, 28, 35, 205-207.Germania/Germany, p. 38, 43.Gherăseni - Lacul Frâncului, p. 6, 12, 15-16, 20, 38, 44,

74-75, 82-83, 121.Giurgiu, jud./county, p. 8, 26, 50, 53, 188, 190-191,Glăvăneştii Vechi - La Ghilitoare, p. 7, 12, 15, 17, 20, 23,

30, 57, 63, 66, 68, 73-76, 81-83, 159-160, 170-171,182.

Gorj / jud./county, p. 8, 25.Gornea - Căuniţa de Sus, p. 8, 26, 28, 33, 35, 208.Gorsium, fortif. in Pannonia, p. 38, 43.Grădinari - Sălişte, p. 26, 28, 33, 35, 150.Grădiştea - Popină , p. 11, 13, 39, 41, 45, 47, 71, 80.Griviţa, p. 17-18, 20, 22, 136.Gura Văii, 206-207.Gutinaş, p. 7,12, 15, 17, 21, 66-69, 73-75, 82-84, 122,

162.HHistria, p. 28, 35, 51, 54, 56.Horezu p. 51, 55.Hunedoara, jud./county, p. 27, 34, 51, 55; olari/potter,

Baru Mare, p. 51, 55.Huţanu - Saivan, p. 7, 17, 73-75, 82-84, 171-172.IIalomiţa, p. 8, 25, 32, 186-187.Iaşi, oraş, p. 17, jud., p. 5-7, 12, 14-15, 24, 29, 31, 36, 57,

63, 66, 68, 72-74, 81, 87-92, 95, 104, 106, 122, 158-1161, 170-171, 182.

Iaşi - Nicolina, p. 5, 7, 12, 14-15, 17, 20, 24, 31, 66-69,73-76, 82-84, 92, 160.

Ileana - Podari, p. 8, 26, 33, 182, 187-188.Ilfov, p. 7, 9, 57, 63, 67, 69, 78, 104, 106, 111, 114, 122,

170-171, 180-181, 183-184, 186.Independenţa - Vatra satului, p. 8, 26, 33, 75, 187.Ionăşeni - Ţintirim, p. 7, 12, 14, 17, 20, 73, 82-83, 158.Isaiia - Satu Nou, p. 7, 12, 15, 17, 20, 73-75, 82-83, 158.Izvoru Dulce - Borcăniţa, p. 6, 12, 15-16, 20, 24, 38, 44,

57, 62, 64, 67, 69, 72-73, 75-76, 81, 81-84, 99-102.JJijia, p. 20, 161, 168, 174. LLazuri, p. 28, 34.Lederata, p. 26, 33, 208, 210.Liteni, p. 7, 12, 15, 17, 21, 73-75, 82-83, 166.MMamaia, p. 35.Mangalia - Nord, Neptun, p. 29, 35.Marea Neagră/Black Sea, p. 28, 35.Marginea, p. 5, 12, 14, 93, 113, 115, 184-185.Medieşu Aurit, p. 24, 27-28, 31, 34, 111, 114.Mehedinţi, jud./County, p. 8, 25, 32, 203-207;olari/potter, Şişeşti, p. 51, 55. Micăsasa, 28, 34-35, 37-38, 43, 116.

236

Micia, Miciensis p. 9, 28, 34, 58, 63, 101, 103.Militari - Mătăsaru, p. 8, 51, 54, 59, 186.Mironeşti - Giurgiu, p. 8, 26, 78, 190-191.Medieşul Aurit - Şuculeu, p. 27, 34. Moldova/Moldavia,p.12,16,18, 23-24, 29, 50,58,67,85,

101.Mugeni - Vízlok, p. 24, 31, 59. Muntenia/Walachia, p. 11, 18, 21, 25.Mureş, râu/river, p. 27, 33; jud./counti, p. 50, 53.NNeamţ, p. 5-7, 12, 14-15, 23-24, 50, 53, 66, 68, 72-74, 81-

82, 87, 97-98, 109, 113, 144, 147, 152, 165. Nicopolis ad Istrum, p. 196, 198; p. 37, 43.Novae, p. 196, 198.OObcinele Bucovinei, p. 16, 19.Oescus, p. 196, 198.Olt,jud./county, p.8, 25-26,192-193,196;râu/river 198,

201.Oltenia, p. 25, 31.Oltina - La dinamită, Altina (Altinum), p. 29.Orheiu Bistriţei, p. 27, 34.Ostrov, p. 29, 35.Ostrovul Banului, p. 8, 25, 32, 78, 205-207.Ostrovul Şimian, p. 8, 78, 203.PPannonia, p. 38, 43.Pădureni Jariştea - Piţigoi, p. 6, 12, 14, 25, 31, 38, 44, 66-

70, 72, 75-76, 81, 83-84, 95-97. Pecica - Şanţul Mare, p. 50, 53.Piatra Neamţ - Bâtca Doamnei, p. 6, 24, 31, 66, 68, 70,

72, 75, 81, 83, 98, 116.Piatra Neamţ - Dărmăneşti, p. 6, 12, 15-16, 20, 23-24, 31,

72-73, 75-76, 81, 83, 111, 114-116, 139, 150, 152. Piatra Şoimului (Calu) - Horodiştea, p. 50, 53.Platforma Europei Orientale/Eastern Europe Platform, p.

16, 19.Platforma Scitică, p. Podişul/plateau Bârlad, p. 16-20.Podişul, Câmpia/ Plateau, Plain Covurluiului, p. 16, 19. Podişul Central Moldovenesc/ Central Moldavian Plateau,

p. 16-17, 19-20. Podişului/plateau Moldovei, p. 16, 19-20.Podişul Niprului/Dnieper Plateau, p. 16, 19.Podişul/plateau Sucevei, p. 16-17, 19, 21.Podişul/plateau Wolhyno–Podolian, p. 16, 19.Poiana-Cetate, p. 5-6, 12,14, 23, 30, 38, 44, 50, 53-54,

66-70,72, 75-76, 81, 83,87, 94-95,111, 114, 126, 131,133.

Poiana - Silişte, p. 6, 12, 14, 23, 30, 38, 44, 67-70, 72, 75,81, 83, 97, 98, 111, 114, 126-127.

Poiana - Varniţă, Dulceşti, p. 5, 12, 14, 23, 50, 54, 59, 67,69, 87, 150.

Poieneşti - Dealul Teilor, p. 7, 12, 15, 17, 20, 23, 66, 68,73-76, 81-84, 111, 114, 116, 130, 133, 150, 156-157,183-184, 201.

Popeşti - Nucet, p. 8.Porolissum, p. 28, 35, 38, 43, 130, 133.Potaissa, p. 28, 35.Prut, River, p. 5, 9-13, 16-21, 23, 29.

Pruteni - Sub Dealul Babei, p. 7, 11, 25, 57-61, 71-73, 74-76, 81, 173-177.

RRadovanu - La fraţii Dincă, p. 33, 67, 69.Radovanu, p. 9-10 - Pe Neguleasa, p. 26, 33, 203, 205.Ramna, p. 8, 26, 28, 33, 35, 212.Răduleşti, p. 8, 25, 32, 67, 69, 78, 126-127, 186-187.Republica Moldova/Republic of Moldova, p. 7, 9-11, 25,

39, 45, 57, 71-73, 105-106, 173-178.România, p. 11, 21, 30, 39, 67, 102, 215.Romula - Reşca, p. 8, 26, 28, 32, 35, 37, 41-43, 47, 58, 63,

193-194, 198, 205, 207-208.Sarafineşti - Cetăţuia Corni, p. 39, 45. Sarmizegetusa, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica,

Dealul Grădiştii, M-ţii Orăştiei, p. 27-28, 34-35, 206-207.

Satu Mare, p. 27-28, 34, 89.Sârca - Pe linia ferată, p. 7, 12, 15, 17, 20, 66, 68, 73, 75,

81-83, 158.Scytia, p. 29, 36.Sf. Gheorghe - Eprestetö, p. 27, 34, 50, 53, 105-107, 122.Sibiu, p. 5, 12, 14, 86-87, 116.Sighişoara, p. 50, 53.Siliştea - Muncelu, p. 6, 9-10, 12, 24, 31, 73, 76, 123-124.Siret, p. 16-17, 19-21, 94-95, 109.Slăveni - Castrul roman/ Roman castrum, p. 8, 26, 32, 78,

174, 178, 196-198, 201.Stepele Euro-Asiatice/Euro-Asian Steppes, p. 19, 21.Stoicani - Poarta Ţarinii, p. 6, 12, 15-16, 20, 38, 44, 66,

68, 73, 75, 81-84, 122-123.Subcarpaţii/Subcarpathians, Moldova/Moldavian, p. 16-17, 21, Neamţ, Trotuş, Tazlău – Caşin, p. 17, 19-20. Subcarpaţii/Subcarpathians Vrancea, p. 17, 20.Suceava, p. 5-7, 12, 14-15, 19, 21, 57, 62, 67, 69, 73-74,

81-82, 93, 111, 113-115, 117, 119, 150, 166.Sucidava - Celeiu, p. 8, 25, 28, 31, 35, 78,193-198.ŞŞcheia - Siliştea, p. 6, 12, 15-16, 20, 23-24, 31, 38, 44, 57,

60, 62, 67, 69, 72-73, 75-76, 81, 83-84, 111, 114, 117-119, 126-127.

Şindriliţa, p. 8, 184-186.Şirna, p. 61.Ştefan cel Mare - Dealul Viorica, p. 7, 12, 14, 17, 20.Şuletea, Fedeşti, p. 6, 12, 15, 17, 20, 73-75, 82-83, 155.TTârgovişte, p. 7, 26.Târpeşti-Râpa lui Bodai, p. 19, 21.Teliţa, p. 29, 35, 51, - Amza, p. 28,- La Pod, p. 28, 35.Tibiscum, sat/village Jupa-Cetate, p. 8, 26, 28, 33, 35, 78,

208-210.Tissa, p. 36.Tomeşti, p. 6, 70, 72, 75, 81, 83, 95.Tomis, p. 29, 35.Transilvania/Transylvania, p. 12, 27-28, 33, 50, 66, 86.Trinca - Izvorul lui Luca, p. 9-10.Truşeşti - Pe Cuha, p. 7, 9, 12, 15, 17, 20, 23-24, 30, 57,

63, 66-69, 73-75, 82-84, 104, 106, 122, 126-127, 166-167, 169-171, 184-185; - Ţuguieta, p. 73.

Tulcea, jud./county, p. 28, 35, 205.Turnu Severin - Drobeta, p. 8, 25, 32, 78, 203-205.

237

Turnu Severin - Ostrovul Şimian, p. 8, 78, 203.ŢŢifeşti - La Grigoreşti, p. 6, 12, 15-17, 20, 23-24, 51, 54,

67, 69, 72-73, 75-76, 81, 83-84, 96-97, 107-108, 111,114, 126-127, 150.

Ţuţcani - Şipote, p. 24, 31.

UUcraina, p. 28, 38-39, 44, 67.VValea Caşinului, p. 26.Vaslui, oraş/city, p. 17, jud./county, p. 5-6, 9, 12, 14-15,

24, 29, 31, 36, 66-69, 73, 82, 88, 111, 114, 116, 123-127, 132-134, 136, 155-157.

Văleni - La Moară, p. 6, 12, 14, 38, 44, 51, 54, 72-73, 75,81, 83, 89, 108, 130, 133, 155.

Vâlcea, jud./county, p. 8, 25, 32, 198, 201; olari/potter,Dăeşti, p. 51, 55.

Vlădicesca, p. 39, 44, 49, 53.Voetin - La curte, p. 5, 12, 14, 25, 31, 38, 44, 76, 83, 90. Vorniceni-Pod Ibăneasa, p. 7, 12, 15, 17, 20, 73-75, 82-

83.Vrancea, jud./county, p. 5-6, 12, 14-15, 17, 20, 24-25, 31,

54, 67, 69, 72-74, 81, 85, 90, 95, 97, 107-108, 111,114, 121-122.

ZZalău - Valea Mâţei, p. 34.Zlatna, Ampelum, p. 28, 35.Zorleni - Fântânele, p. 6, 12, 15, 17, 20, 24, 31, 38, 44,

52, 55, 66, 68, 73, 75, 81-83, 126-132, 150.

meşteşugul olăriei în secolele ii-v în spaţiul dintre carpaţi şi prut

Documents