menŢinerea ordinii la manifestaŢiile din uniunea … · simţit că două dintre loviturile...

MENŢINEREA ORDINIILA MANIFESTAŢIILEDIN UNIUNEAEUROPEANĂ

Pe tot cuprinsul Uniunii Europene (UE),

responsabilii cu aplicarea legii au obligaţia de a

menţine ordinea la demonstraţii. Metodele lor

nu respectă însă întotdeauna standardele

internaţionale. Amnesty International a

documentat incidente de folosire excesivă a

forţei, abuz de arme „mai puţin letale”,

obstrucţionarea accesului la asistenţă medicală

şi detenţie arbitrară în mai multe ţări, printre

care Grecia, România şi Spania. În multe

cazuri, forţele de ordine au lovit în mod repetat

cu bastoanele demonstranţi paşnici, inclusiv în

cap şi gât, provocându-le răni grave. În ciuda

apelurilor către autorităţile din întreaga regiune,

aceste abuzuri persistă.

În oraşele din UE au avut loc numeroase

demonstraţii ca răspuns la măsurile recente

de austeritate adoptate de guverne. Pe fondul

reducerii resurselor şi serviciilor publice,

nemulţumirile vizavi de concedieri si reduceri

salariale au luat amploare, ducând la

numeroase proteste, uneori violente, în multe

părţi ale regiunii.

În Spania, de exemplu, reducerile salariilor şi

cheltuielilor sociale, în paralel cu majorarea

impozitelor, au dus la începerea

demonstraţiilor de la 15 mai 2011 şi

formarea aşa-numitei Mişcări 15-M, pentru

a cere, printre altele, schimbări în sistemul

politic pentru a permite o participare mai

amplă a cetăţenilor la viaţa politică. În Grecia,

protestele au început în primăvara anului

2010, ca reacţie la pierderea locurilor de

muncă, creşterea impozitelor şi reducerea

cheltuielilor, continuând pe tot parcursul

anului 2011. La Bucureşti proteste au avut

loc în ianuarie 2012, cerând schimbarea

situaţiei economice, politice şi sociale.

Forţele de ordine au fost de multe ori

acuzate de utilizare excesivă a forţei şi rele

tratamente în timpul operaţiunilor de

dispersare a participanţilor la aceste

proteste - chiar şi atunci când majoritatea

oamenilor îşi exercită în mod paşnic dreptul

la întrunire.

În multe astfel de cazuri, anchetele penale

declanşate în urma plângerilor formulate

împotriva ofiţerilor acuzaţi de comiterea

unor abuzuri nu sunt complete, imparţiale

sau efective; în alte cazuri, nici măcar nu

este lansată o anchetă. Dat fiind că din ce

în ce mai multe proteste au loc, există riscul

comiterii altor abuzuri, dacă poliţia nu este

trasă la răspundere mai viguros.

Amnesty International înţelege că menţinerea

ordinii la demonstraţii poate fi o operaţiune

dificilă şi că, uneori, forţele de ordine trebuie să

recurgă la folosirea forţei pentru a menţine

ordinea şi a preveni comiterea unor infracţiuni.

Totuşi, în exercitarea îndatoririlor lor, ele trebuie

să respecte principiile de drept internaţional.

Acest raport documentează mărturii personale

din Grecia, Spania şi România, despre

folosirea excesivă a forţei şi a armelor „mai

puţin letale” împotriva demonstranţilor de

către persoanele responsabile cu aplicarea

legii şi lipsa ulterioară a unor anchete efective

asupra acelor incidente. Raportul ilustrează

unele dintre preocupările organizaţiei Amnesty

International cu privire la nerespectarea de

către responsabilii cu aplicarea legii a

obligaţiilor internaţionale în timpul asigurării

ordinii la demonstraţiile din ţările UE şi

recomandă bune practici pentru asigurarea

ordinii la demonstraţii.

Amnesty International octombrie 2012 Indice: EUR 01/022/2012

„Imediat am fost înconjuraţi din toate părţile, din stânga, din dreapta, de poliţişti... A fost înfricoşător.... Când te înconjoară, te bat, te împroaşcă cu substanţe chimice şi aruncă grenade paralizante spre tine, poţi să mori.”Yiannis Kafkas, rănit de poliţie la un protest, mai 2011, Atena, Grecia

UTILIZAREA EXCESIVĂ A FORŢEIÎnregistrările video, fotografiile, relatările de

presă şi declaraţiile martorilor indică utilizarea

repetată a forţei excesive de către poliţie în

timpul demonstraţiilor organizate împotriva

măsurilor de austeritate la 15, 28 şi 29 iunie

2011 la Atena, în Grecia. De asemenea,

înregistrările video din Spania arată ofiţeri de

poliţie care se năpustesc în repetate rânduri

asupra manifestanţilor folosind bastoane de

cauciuc şi trăgând cu gloanţe de cauciuc sau

alte tipuri de proiectile neletale (proiectile de

impact) în mod repetat asupra manifestanţilor

care nu reprezentau nicio ameninţare

evidentă la adresa forţelor de ordine sau a

publicului, la Barcelona, la 27 mai 2011.

YIANNIS KAFKAS

Yiannis Kafkas, în vârstă de 32 de ani, a suferittraumatisme craniene aproape fatale după ce a fostbătut de poliţie în timpul protestului anti-austeritatede la Atena, de la 11 mai 2011. Yiannis a declarat căa fost lovit cu unul dintre extinctoarele pe care uniidintre poliţiştii din brigăzile mobile le au asupra lor.El a fost spitalizat pentru 20 de zile, dintre care zecela Terapie Intensivă, după o intervenţie chirurgicală

de urgenţă. Suferă în continuare de ameţeli şislăbiciune la nivelul braţului stâng.

Yiannis îşi aminteşte: „Am auzit explodând grenadeparalizante la vreo 100 până la 200 de metri înspatele meu. Cât ai clipi, am simţit în spatepresiunea celorlalţi protestatari care împingeau.Imediat am fost înconjuraţi din toate părţile, dinstânga, din dreapta, de poliţişti... A fost înfricoşător...Când te înconjoară, te bat, te împroaşcă cusubstanţe chimice şi aruncă grenade paralizantespre tine, poţi să mori. Cuprinşi de panică,protestatarii s-au călcat în picioare, neavând nicioieşire. Ei [poliţiştii] ne-au bătut cu brutalitate. M-au lovit pe corp şi în cap cu bastoanele, dar amsimţit că două dintre loviturile primite în cap au fostaplicate cu ceva complet diferit - ceva greu şimetalic. Am încercat să mă ridic şi să rămân înviaţă... Când m-am trezit la spital, nu-mi simţeamdeloc corpul... După ce am ieşit din comă, am scrispe o bucată de hârtie, în faţa mamei mele şi a uneiasistente medicale, că am fost lovit cu un extinctor.”

În februarie 2012, la nouă luni după deschidereaunei anchete penale în acest caz, poliţia şi-afinalizat cercetările, iar concluziile au fostprezentate procurorului. De atunci nu s-a mairaportat nicio evoluţie în acest dosar.

Indice: EUR 01/022/2012 Amnesty International octombrie 2012

3

StAndARdE IntERnAţIonAlEdreptul internaţional permite restrângereadreptului la libertatea de întrunire paşnică, cucondiţiile ca această restrângere să aibă un scoplegitim, cum ar fi protejarea siguranţei publice,ordinii, sănătăţii sau moralei sau drepturilor şilibertăţilor fundamentale ale altora. limiteleimpuse trebuie să fie proporţionale şi necesarepentru a atinge acest obiectiv.

În ce priveşte folosirea forţei în operaţiunile demenţinere a ordinii la adunări publice, articolul 3din Codul de conduită al onU pentru persoanelecare aplică legea stipulează că „persoanele careaplică legea pot recurge la forţă numai atuncicând este strict necesar şi în măsura necesarăpentru îndeplinirea îndatoririlor lor.” În cazul în care utilizarea forţei este inevitabilă,persoanele care aplică legea trebuie să deadovadă de reţinere în folosirea acesteia.

În plus, Principiile de bază ale onU privindutilizarea forţei şi a armelor de foc de cătreresponsabilii cu aplicarea legii prevăd că aceştia„nu vor folosi arme de foc împotriva persoanelor,cu excepţia situaţiilor de auto-apărare sau deapărare a altora împotriva unui pericol iminentde moarte sau vătămare gravă”.

Ciocniri între poliţie şi demonstranţii din

Plaza de Catalunya, Barcelona, Spania,

27 mai 2011.

© R

EU

TER

S/A

lber

t G

ea

ANgELA JARAMILLO

În seara zilei de 4 august 2011, câteva sute deprotestatari au manifestat la Madrid, în Spania, în faţa Ministerului de Interne. Potrivit mass-mediei, poliţia a reacţionat la încercarea unormanifestanţi de a lipi afişe pe gardul din jurulministerului, dar relatările martorilor, consemnatede Amnesty International, susţin că poliţia s-anăpustit asupra lor, inclusiv asupra demonstranţilorpaşnici. Fotografiile care circulă pe internet aratăcum forţele de ordine îi lovesc pe manifestanţi cubastoanele, deşi protestatarii nu par să opunăniciun fel de rezistenţă şi au mâinile ridicatedeasupra capului.

Angela Jaramillo, pe atunci în vârstă de 58 de ani, a declarat pentru Amnesty International că stătea singură, în apropierea unei bănci, în CalleCastellana, când a văzut venind spre ea aproximativ 10 de poliţişti din forţele de intervenţie. Ea nu-i ameninţa în vreun fel şi ţinea mâinile ridicate, dar când poliţiştii au trecutpe lângă ea, o poliţistă a lovit-o peste faţă cuscutul, făcând-o să cadă pe bancă. Poliţista a lovit-o apoi peste genunchiul stâng cu bastonul, provocându-i o rană care a necesitatîngrijiri medicale.

„Un grup de tineri s-a apropiat să mă ajute. [...] O fată s-a aşezat pe bancă lângă mine, m-a strâns în braţe şi m-a întrebat: „Sigur eşti în regulă? Te doare tare? Poţi să mergi?” În acelaşi timp, un tânăr i-a apostrofat de unde ne aflam pepoliţişti. Le-a spus: „Nu vedeţi că nu e o femeietânără? Cum puteţi s-o loviţi? Sunteţi niştesălbatici.” Şi atunci, poliţiştii s-au întors la noi şi auînceput să ne bată din nou [cu bastoanele]. Acela afost momentul când am primit o lovitură puternicăîn şoldul stâng. M-am aplecat, mi-am acoperitcapul cu braţele, m-am întors şi am văzut cum îibăteau pe toţi cei care îmi săriseră în ajutor, darmai ales pe fata care se aşezase lângă mine şi măluase în braţe.”

Mărturia Angelei a fost confirmată de una dintremartore, care a fost la rândul ei lovită în modrepetat cu bastoanele de către poliţişti şi anecesitat îngrijiri medicale pentru rănile suferite lagât, şold şi picioare. A doua zi, ambele au depusplângeri împotriva poliţiei.

La 5 august 2011, Angela Jaramillo a depus oplângere oficială la un tribunal din Madrid,denunţând agresiunea şi oferind probe, inclusivimagini cu operaţiunea poliţiei şi rapoartelemedicale. La 15 martie 2012, o altă instanţă din

Madrid a emis o decizie definitivă prin care nuadmitea plângerea, pe motiv că poliţistaresponsabilă nu a putut fi identificată.

După ce a suferit un atac de cord, Angela Jaramilloa murit pe neaşteptate la 15 iunie 2012, înainte săi se fi făcut dreptate.

DEMONSTRAŢIILE DE LABUCUREşTI În ianuarie 2012, la Bucureşti au avut loc mai

multe proteste, ca reacţie la măsurile de

austeritate şi reforma propusă ce privea

privatizarea parţială a sistemului de sănătate,

dar ajungând ulterior să includă nemulţumirile

generale faţă de politicile guvernului de

atunci. Deşi protestele au fost în general

paşnice, s-au raportat unele incidente

violente. La 15 ianuarie, unii protestatari au

ridicat baricade, le-au dat foc şi au aruncat cu

pietre şi bucăţi de asfalt asupra jandarmeriei,

care a răspuns cu bastoane, tunuri cu apă şi

gaze lacrimogene. În seara zilei de 19

ianuarie s-au semnalat violenţe între forţele de

ordine şi protestatari în Piaţa Universităţii,

când se pare că au fost folosite gaze

lacrimogene pentru a dispersa protestatarii.

MENŢINEREA ORDINII LA MANIFESTAŢIILE DIN UNIUNEA EUROPEANĂ


4

Potrivit unor relatări, au fost ridicate şi duse la

sedii de poliţie zeci de persoane, iar cinci

protestatari au avut nevoie de îngrijiri medicale.

Au fost documentate câteva incidente în care

jandarmii au utilizat forţa excesivă împotriva

demonstranţilor paşnici, care nu opuneau

rezistenţă. De exemplu, în înregistrările video

se poate vedea un ofiţer de poliţie lovind un

bărbat care e căzut la pământ şi nu opune

rezistenţă. Ele mai arată doi ofiţeri de poliţie

lovind un protestatar întins pe jos şi stropindu-l

în faţă cu ceea ce par a fi substanţe chimice.

Organizaţia pentru apărarea drepturilor

omului APADOR - CH, cu sediul la Bucureşti,

a documentat, într-un raport publicat în luna

aprilie 2012, mai multe cazuri de abuzuri ale

forţelor de ordine împotriva persoanelor în

timpul demonstraţiilor de stradă. Documentul

concluzionează că unele dintre acţiunile

responsabililor cu aplicarea legii au fost

arbitrare şi disproporţionate în raport cu

situaţia dată.

ANDREI şI AgUSTIN RISTAChE

Andrei Ristache şi tatăl său, Augustin, au participatla un protest paşnic în Piaţa Universităţii dinBucureşti, la 14 ianuarie 2012. La plecare au fostopriţi de jandarmi care au început să-i lovească.După ce li s-a dat drumul şi au plecat mai departe,au fost opriţi de un grup de jandarmi mascaţi care i-au lovit cu bastoanele până au căzut la pământ; aufost târâţi până la autospecială şi duşi la secţia depoliţie. Din cauză că Augustin avea dificultăţi derespiraţie, Andrei le-a cerut jandarmilor să-i permitătatălui său să meargă la spital, dar celor doi li s-aspus că, mai întâi, trebuiau duşi la secţia de poliţiepentru a fi amendaţi, după care urmau să fie liberi săfacă ce voiau. Andrei a solicitat o ambulanţă, care afost trimisă la secţia de poliţie pentru a-l ridica peAugustin şi a-l duce la spital, unde a rămas pestenoapte. Andrei a fost ţinut la secţia de poliţie timp de patru ore, i s-au luat amprentele şi a fostfotografiat, iar apoi a fost amendat pentrutulburarea ordinii publice.

Ambii bărbaţi au obţinut, ulterior, certificatemedicale care au consemnat traumatisme cranieneşi vânătăi pe corp.

Amnesty International a cerut autorităţilor

române să ancheteze prompt, independent,

amănunţit şi eficient toate acuzaţiile şi

plângerile înregistrate, referitoare la utilizarea

excesivă a forţei de către forţele de ordine,

şi să aducă în faţa justiţiei pe oricine se face

vinovat de încălcări ale drepturilor omului.

Secretarul de Stat din Ministerul de Interne

şi Procurorul General al României au răspuns

preocupărilor Amnesty International susţinând

că, în februarie 2012, au fost înregistrate

patru plângeri penale împotriva jandarmilor

implicaţi în asigurarea ordinii publice în

timpul protestelor şi că acestea urmau să

fie investigate.


5Forţe de ordine în timpul unui protest anti-

guvernamental în centrul Bucureştiului,

16 ianuarie 2012. Protestele au continuat

câteva zile în ianuarie şi au fost reluate în

februarie, în ciuda ciocnirilor dintre

demonstranţi şi brigăzile mobile de poliţie.

© R

EU

TER

S/R

adu

Sig

heti

BUNE PRACTICI PENTRURESPONSABILII CU APLICAREALEgII LA MANIFESTAŢIIGuvernele europene şi autorităţile responsabile

cu aplicarea legii, în special, trebuie să se

asigure că toate persoanele de pe teritoriul lor se

pot bucura de dreptul lor la întrunire paşnică şi

că drepturile lor la viaţă şi la un trai fără tortură

şi alte rele tratamente sunt respectate în orice

moment. Codul de conduită al ONU pentru

responsabilii cu aplicarea legii şi principiile de

bază ale ONU privind utilizarea forţei şi a armelor

de foc de către responsabilii cu aplicarea legii

trebuie să fie principiile directoare de la baza

tuturor operaţiunilor înainte, în timpul şi după

demonstraţii. Responsabilii cu aplicarea legii

trebuie să:

FACILITEZE adunările publicepaşnice. Este dreptul legitim al persoanelor de a-şi

exprima opiniile în spaţiul public. Participanţii la

adunările publice nu trebuie consideraţi

„inamici”. Ierarhia de comandă trebuie să

transmită un mesaj clar responsabililor cu

aplicarea legii, că sarcina lor este de a facilita,

şi nu de a restricţiona, o adunare publică paşnică.

Acest lucru trebuie să fie clar înţeles de către toţi

responsabilii cu aplicarea legii care participă la

menţinerea ordinii la adunarea respectivă.

Responsabilii cu aplicarea legii trebuie să evite

folosirea forţei în timpul asigurării ordinii la

demonstraţii neautorizate, dar nonviolente.

Dacă acest lucru nu poate fi evitat, de exemplu,

pentru asigurarea propriei siguranţe sau a

siguranţei altora, ei trebuie să utilizeze nivelul

minim necesar şi să se conformeze cu Principiile

de bază ale ONU.

PROTEJEZ adunările publicepaşnice, inclusiv împotrivapersoanelor violente sau grupurilormai mici. Încălcările minore ale legii, cum ar fi lipirea de

afişe, aruncatul gunoaielor, daune materiale minore

provocate de un grup mare de oameni participanţi

la o adunare, pot duce la anchete şi pot atrage în

final răspunderea individuală. Totuşi, dată fiind

importanţa dreptului la libertatea de întrunire,

aceasta nu ar trebui să conducă la o decizie de a

dispersa o adunare.

Decizia de a dispersa o adunare trebuie luată în

concordanţă cu principiile necesităţii şi

proporţionalităţii, numai atunci când nu există alte

mijloace disponibile pentru a proteja ordinea

publică de un risc iminent de violenţă.

În cazul în care o mică minoritate încearcă să

transforme o adunare paşnică într-una violentă,

responsabilii cu aplicarea legii trebuie să protejeze

protestatarii paşnici şi să nu folosească actele

violente ale unei minorităţi drept pretext pentru a

îngrădi sau împiedica exercitarea drepturilor

fundamentale ale unei majorităţi.

DEZESCALADEZ situaţiiletensionate sau violente. Comunicarea cu organizatorii şi demonstranţii

înainte şi în timpul operaţiunii trebuie să vizeze

crearea unui climat de înţelegere reciprocă şi să

prevină violenţa. În cazul în care probabilitatea

izbucnirii unor violenţe este foarte mare - de

exemplu, în contextul unor aniversări sensibile sau

al unor proteste publice împotriva măsurilor de

austeritate - comunicarea cu organizatorii şi

demonstranţii devine cu atât mai importantă,

pentru reducerea tensiunilor şi evitarea

confruntărilor inutile. Responsabilii cu aplicarea

legii şi organizatorii trebuie să caute împreună

modalităţi de a preveni violenţele sau de a le pune

capăt imediat după izbucnirea lor.

DEZESCALADEZE

Participanţi la o demonstraţie de protest

organizată la Bucureşti de coaliţia partidelor

de opoziţie, la 19 ianuarie 2012.

FACILITEZE

PROTEJEZE

Când este adoptat un ordin (legal) de

dispersare a unei adunări, acest ordin trebuie

comunicat în mod clar şi trebuie explicat,

pentru a obţine, în măsura în care este posibil,

înţelegerea şi cooperarea din partea

demonstranţilor. Trebuie acordat suficient timp

pentru dispersare.

FOLOSEASC forţa şi mijloacelede constrângere numai în scopuri legale. Nu se va face uz de forţă pentru a pedepsi

nerespectarea (presupusă) a unui ordin şi nici

pentru simpla participare la o adunare.

Arestul şi detenţia vor fi efectuate numai în

conformitate cu procedurile stabilite de lege.

Ele nu trebuie folosite ca mijloace de a

împiedica participarea paşnică la o adunare

publică, nici ca mijloc de pedeapsă pentru

participare.

REDUCĂ la minim daunele, săprotejeze şi să respecte viaţa şi săprotejeze persoanele neimplicate.Se va recurge la forţă numai înmăsura în care este necesar şinumai atunci când mijloacelenonviolente sau mai puţin violenteau eşuat sau este puţin probabilsă atingă obiectivul legitim. Armele de foc sau puştile nu trebuie utilizate

niciodată pentru dispersarea unei mulţimi.

Bastoanele şi echipamentul similar de impact

nu trebuie utilizate împotriva persoanelor care

nu prezintă o ameninţare şi nu sunt agresive.

În cazul în care utilizarea bastonului este

inevitabilă, responsabilii cu aplicarea legii

trebuie să aibă ordine clare să nu cauzeze

vătămarea gravă şi să excludă dintre zonele

vizate de lovituri anumite părţi vitale ale

corpului.

Tipul de echipament utilizat pentru a

dispersa o adunare trebuie să fie analizat cu

atenţie şi folosit numai când este necesar,

proporţional şi legal. Echipamentul de

menţinere a ordinii şi de securitate - cum ar fi

gloanţele de cauciuc, gazele lacrimogene şi

grenadele paralizante, adesea descrise ca fiind

„arme mai puţin letale” - poate provoca răniri

grave şi chiar moartea. Produsele chimice

iritante, cum ar fi gazele lacrimogene, nu

trebuie utilizate asupra persoanelor a căror

libertate de mişcare este limitată la un anumit

spaţiu, şi nu trebuie utilizate într-un mod care

poate provoca vătămări de durată (de exemplu

de foarte aproape sau vizând direct feţele

persoanelor).

Trebuie date ordine clare tuturor

responsabililor cu aplicarea legii, pentru

asigurarea fără întârziere a îngrijirilor medicale

pentru persoanele rănite.

RĂSPUND în faţa publicului şi alegii pentru toate operaţiunile. Orice utilizare a forţei în timpul unei adunări

publice trebuie analizată şi, după caz,

investigată şi sancţionată disciplinar sau penal.

Plângerile împotriva poliţiei trebuie

investigate eficient şi imparţial şi, după caz,

trebuie urmate de sancţiuni disciplinare

sau penale.

Responsabilii cu aplicarea legii trebuie să

poată fi identificabili în timpul operaţiunilor de

menţinere a ordinii publice (cu numele sau

numărul ecusonului). Trebuie emise dispoziţii

obligatorii pentru a asigura respectarea

obligaţiei de a purta astfel de ecusoane.

Echipamentul de protecţie trebuie utilizat

pentru protecţia persoanelor responsabile cu

aplicarea legii, şi nu ca mijloc de ascundere a

identităţii lor.

FOLOSEASCĂ

REDUCĂ

RĂSPUNDĂ

© D

AN

IEL

MIH

AIL

ES

CU

/AFP

/Get

ty I

mag

es

UTILIZAREA NECORESPUNZĂTOAREA SUBSTANŢELOR ChIMICEIRITANTE, gRENADELORPARALIZANTE şI gLOANŢELOR DE CAUCIUC

MANOLIS KYPREOS

„Era în jurul orei 14:30 şi atmosfera dintre poliţişti şiprotestatari era tensionată. Din experienţă, m-amgândit că ar putea urma curând violenţe, aşa că m-am decis să mă adăpostesc. La câţiva metri eraun echipaj de poliţie care a început să se retragăspre Piaţa Syntagma. Comandantul echipajului [un poliţist] m-a întrebat de ce fac fotografii. Le-am arătat că sunt jurnalist şi membru al UniuniiJurnaliştilor. După ce m-au înjurat, comandantulechipajului i-a ordonat unui alt poliţist să aruncespre mine o grenadă paralizantă. Am fost efectivaruncat în sus şi am căzut pe spate. Am crezut că ammurit. După câteva minute, un grup de cetăţeni m-aajutat să-mi recapăt cunoştinţa, turnându-mi apă pecap. Şi atunci mi-am dat seama că se întâmplaseceva, pentru că nu auzeam nimic.”

La data de 15 iunie 2011, Manolis Kypreos şi-apierdut total auzul în ambele urechi. În august 2011,

el a suferit o intervenţie chirurgicală în urmacăreia şi-a recăpătat parţial auzul, dar extrem de limitat; are încă probleme de mers, din cauzaafectării echilibrului. În urma infirmităţii sale şi a traumei psihice, cariera sa de jurnalist este efectiv încheiată.

În noiembrie 2011, Curtea Administrativă de la Atenaa decis plata către Manolis a unei compensaţiiintermediare, în legătură cu o plângere depusă înaugust împotriva autorităţilor elene. La sfârşitulanului 2011, Parchetul de la Atena a formulatacuzaţii împotriva unor ofiţeri de poliţie încăneidentificaţi, pentru vătămare corporală gravă în



8

ARmE „mAI PUţIn lEtAlE”

Amnesty International utilizează termenul de„mai puţin letale” pentru alte tipuri de armeîn afara celor de foc, având în vedere cămulte dintre armele plasate în aceastăcategorie au potenţialul de a fi letale.

dispozitivele de control al mulţimilor, cum arfi tunul de apă, proiectilele de impact(cunoscute mai ales sub denumirea degloanţe de plastic şi gloanţe de cauciuc),substanţele şi agenţii chimici iritanţi, cumar fi sprayul cu piper şi gazele lacrimogene,pot provoca răni grave şi chiar moartea.multe dintre aceste arme, inclusiv efectelelor medicale, nu au fost evaluate în modindependent, iar unele pot fi în mod inerentutilizate abuziv.

Amnesty International solicită guvernelor săintroducă reguli stricte privind proiectareaşi utilizarea unor astfel de echipamente şisă instituie mecanisme adecvate demonitorizare pentru a se asigura cărecomandările sunt evaluate şi respectate.

© G

rigo

ropo

ulos

Gio

rgos

mod intenţionat a jurnalistului, cazul fiind preluat dejudecătorul de instrucţie. La cincisprezece luni de laincident şi în ciuda furnizării de dovezi, inclusivfotografii cu unitatea de poliţie şi şeful unităţii carea comandat atacul împotriva sa, nu s-a înregistratnici un progres în acest caz.

ARME „MAI PUŢIN LETALE”FOLOSITE îMPOTRIVADEMONSTRANŢILORDIN hALKIDIKI, gRECIA La 5 august 2012, aproximativ 1.000 de protestatari,inclusiv locuitori din oraşele şi satele din Halkidiki,nordul Greciei, se îndreptau în mod paşnic spremuntele Kakavos, pentru a protesta împotriva uneioperaţiuni de minerit aurifer de acolo şi a impactuluiei ecologic şi economic.

Protestatarii au declarat pentru AmnestyInternational că, în timp ce negociau cu poliţiapentru a li se permite accesul spre munte, forţele deordine au folosit gaze lacrimogene împotriva lor,riscând incendierea pădurii din jur în urma aprinderiisubstanţelor chimice. Protestatarii au încercatcâteva ore să-şi continue marşul în timp ce erauobstrucţionaţi de poliţie, care ar fi continuat, potrivit

relatărilor, să folosească iritanţi chimici şi ar fi trascu gloanţe de cauciuc şi alte proiectile de impactasupra lor. M., unul dintre protestatari, a declaratpentru Amnesty International:

„Am văzut un poliţist la vreo 15 metri de mine ieşinddin dispozitiv şi aţintind arma nu spre picioarelemele, să mă sperie, ci spre partea de sus. Când amfost împuşcat, m-a scuturat şi am simţit o durereputernică în umărul stâng. Alţi protestatari şi-aufăcut griji că umflătura de pe braţul meu se învineţeatot mai tare, dar eu m-am bucurat că glonţul decauciuc nu m-a lovit în cap. Am mai văzut un altpoliţist care îşi aţintea arma spre un alt protestatarrănit la picior de glonţul de cauciuc. ”

Ministrul pentru Protecţia Cetăţenilor a negat faptulcă ar fi fost utilizate gloanţe de cauciuc împotrivaprotestatarilor. Cu toate acestea, protestatarii spuncă au colectat mostre de gloanţe de cauciuc şiproiectile de impact găsite în pădure după protest.


9Stânga extrem, jos: Manolis Kypreos vorbind la

o conferinţă a Asociaţiei Fotoreporterilor din

Grecia, Atena, 16 decembrie 2011.

Stânga: Un poliţist loveşte cu piciorul o

protestatară în timpul demonstraţiilor împotriva

măsurilor de austeritate, în Piaţa Syntagma,

Atena, Grecia, 15 iunie 2011.

Jos, foto de sus: M., rănit de un glonţ de

cauciuc în timpul unei manifestaţii la Kakavos,

august 2012.

Jos, foto de la mijloc: Exemplu de proiectil de

impact folosit de poliţie la Kakavos împotriva

demonstranţilor.

Jos, foto de jos: Alt protestatar a fost rănit la

picior, rană ce pare să fi fost provocată de un

proiectil de impact.

© A

lter

thes

s

© A

P P

hoto

/Lef

teri

s P

itar

akis

© A

lter

thes

s©

Alt

erth

ess

ATACURI îMPOTRIVAJURNALIşTILOR şIFOTOgRAFILOR

PALOMA AZNAR FERNANDEZ

Paloma este o experimentată jurnalistă liberprofesionistă. Ea a relatat de la mai multedemonstraţii împotriva măsurilor de austeritate aleguvernului de la Madrid.

La 11 iulie 2012, aşa-numitul „Marş negru” a adus laMadrid mineri din Aragón, Castilla-León şi Asturias,pentru a protesta faţă de deciziile guvernamentale dereduceri în industria de minerit carbonifer. Mii deprotestatari au participat la demonstraţia de pe stradaCastellana, unde îşi are sediul Ministerul Industriei.

Paloma purta ecusonul său de jurnalist şi avea la gâtaparatul de fotografiat. Ea a declarat pentru AmnestyInternational că poliţiştii i-au înconjurat pedemonstranţi şi s-au năpustit asupra lor, după ce unprotestatar a aruncat spre poliţişti una dintrebarierele de metal aflate în faţa MinisteruluiIndustriei. Ea a spus că s-a tras în toate direcţiile cugloanţe de cauciuc şi că, în replică, unii demonstranţiau aruncat cu pietre în poliţişti. În timp ce-şi căuta un

coleg rănit în timpul tulburărilor, a fost rănită laşoldul drept de un glonţ de cauciuc. Ea a raportat căofiţerii de poliţie nu purtau nicio formă vizibilă deidentificare şi că trăgeau cu gloanţe de cauciuc înmulţime. Înregistrările video arată poliţişti carelovesc cu bastoanele oameni întinşi pe trotuar şi tragcu gloanţe de cauciuc de foarte aproape.

Într-un incident anterior, Paloma a fost bătută eaînsăşi cu bastonul de către un poliţist, în timpul uneidemonstraţii împotriva vizitei Papei Benedict al XVI-lea la Madrid, din august 2011. Atunci a văzut celpuţin cinci ofiţeri de poliţie care loveau o tânărăîntinsă pe jos:

„Am crezut că, dacă le spun că sunt jurnalistă,încetează s-o mai lovească. Am fugit şi am strigat,dar din contră, unul dintre ei m-a lovit peste genunchide mai multe ori. Era întuneric pe stradă, dar eraumulte camere de luat vederi, deoarece în zonă se aflăo clădire guvernamentală.”

La 20 august 2011 ea a înaintat o plângere oficială înfaţa instanţelor de la Madrid, denunţând agresiunea.Cazul a fost închis la 13 octombrie 2011. În concluziile anchetei se arată că, deşi faptele arputea constitui o infracţiune penală, făptaşul nu aputut fi identificat.


10 Dreapta: Brigăzi mobile ale poliţiei spaniole

trag cu gloanţe de cauciuc asupra

demonstranţilor la Madrid, în timpul

ciocnirilor de la încheierea unui marş al

minerilor spanioli, la 11 iulie 2012. Paloma

a declarat că “se trăgea cu gloanţe de

cauciuc în toate direcţiile”.

Dreapta extrem: Angeliki Koutsoubou în timpul

protestului de la 5 decembrie 2009,

Atena, Grecia.

„Am crezut că, dacă le spun căsunt jurnalistă, încetează s-omai lovească. Am fugit şi amstrigat, dar din contră, unuldintre ei m-a lovit pestegenunchi de mai multe ori.”Paloma Aznar Fernandez

BLOCAREA ACCESULUI LAASISTENŢĂ MEDICALĂ

ANgELIKI KOUTSOUBOU

La 6 decembrie 2009, Angeliki Koutsoubou, pe atunciîn vârstă de 61 de ani, a participat împreună cu soţulei şi alţi membri ai Partidului Revoluţionar alMuncitorilor, la demonstraţia de la Atena, cu ocaziaprimei aniversări a morţii lui AlexandrosGregoropoulos. A fost lovită de un poliţist din „DELTAForce” aflat pe motocicletă, suferind răni grave lacap, pierderea auzului în urechea stângă, o claviculăşi patru coaste fracturate. Potrivit martorilor, pilotulmotocicletei de poliţie care a rănit-o pe Angeliki,împreună cu alţi poliţişti pe motociclete, au intratintenţionat în grupul de demonstranţi paşnici alăturide care manifesta şi ea.

Dimitris Georgiou, un medic care protesta cu Angeliki Koutsoubou, a declarat pentru Amnesty International:

„Am încercat să o ridic [pe Angeliki], dar ofiţerii depe motocicletă, împreună cu alţi poliţişti, m-aubătut, deşi le-am spus că sunt medic. Am fost bătutcu bastoanele în cap şi, când am ridicat mâna

dreaptă pentru a mă proteja, am fost lovit laîncheietura mâinii.” După unele relatări, un altpoliţist ar fi bătut-o pe Angeliki Koutsoubou în timpce zăcea inconştientă pe jos şi sângera din ureche.Angeliki a rămas acolo o jumătate de oră, iar un altmedic din grupul ei a afirmat că, atunci când le-asolicitat ofiţerilor de poliţie să cheme o ambulanţă,l-au abuzat verbal şi i-au spus: „De ce să chemăm oambulanţă? Îi daţi foc.”

În martie 2012, procurorul repartizat în acest caz adecis să respingă plângerea lui Angeliki Koutsoubouîmpotriva poliţiei. Într-o scurtă motivaţie, procurorula respins afirmaţia că ofiţerul ar fi intrat în modintenţionat cu motocicleta în ea şi ar fi rănit-o.Decizia a fost atacată prin recurs, însă acesta a fostrespins de procurorul de recurs, în iulie 2012.

CONCLUZIEÎn climatul actual de criză economică şi

măsuri de austeritate, nu au ridicat glasul

doar cetăţenii din Grecia, România şi Spania.

Demonstraţiile din Europa s-au înmulţit şi au

devenit tot mai ample, odată cu reducerile

bugetelor pentru serviciile publice. Poliţia -

afectată la rândul ei de măsurile de austeritate

- este adesea braţul cel mai vizibil al statului.

Utilizarea excesivă a forţei, dispersarea

şi arestările arbitrare riscă să provoace

aversiunea populaţiei şi pot transforma

furia împotriva guvernului în furie împotriva

poliţiei, amplificând tensiunile şi riscul unor

noi violenţe.

Este esenţial, atât pentru ordinea publică,

cât şi pentru drepturile cetăţenilor din

întreaga UE, ca responsabilii cu aplicarea

legii să respecte standardele internaţionale şi

recomandările de bune practici în operaţiunile

de menţinere a ordinii la demonstraţii.

Guvernele din întreaga UE trebuie să

comunice în mod clar aceste obligaţii

responsabililor cu aplicarea legii şi să se

asigure că acestea sunt respectate.



11

© A

P/P

A P

hoto

/And

res

Kud

acki

© P

riva

te


12

RECOMANDĂRIAmnesty International face un apel către

guvernele din Uniunea Europeană să:

ia toate măsurile necesare pentru a preveni

folosirea excesivă a forţei şi alte încălcări ale

drepturilor omului în timpul demonstraţiilor,

de către responsabilii cu aplicarea legii;

respecte în orice moment obligaţiile

internaţionale privind drepturile omului, precum

şi standardele internaţionale în asigurarea

ordinii, în special Codul de conduită al ONU

pentru persoanele responsabile cu aplicarea

legii şi principiile de bază ale ONU privind

utilizarea forţei şi a armelor de foc de către

persoanele responsabile cu aplicarea legii;

asigure desfăşurarea neîntârziată a unor

investigaţii complete, imparţiale şi eficiente în

toate acuzaţiile de utilizare excesivă a forţei şi

de încălcări grave ale drepturilor omului de către

responsabilii cu aplicarea legii;

asigure iniţierea procedurilor disciplinare şi,

după caz, a cercetărilor penale împotriva

responsabililor cu aplicarea legii despre care

se dovedeşte că au utilizat forţa excesivă;

compenseze adecvat victimele abuzurilor şi

relelor tratamente din partea forţelor de ordine;

examineze instruirea responsabililor cu

aplicarea legii, asigurând includerea unui

instructaj mai aprofundat privind utilizarea

legală a forţei şi armelor de foc, precum şi

respectarea drepturilor omului.

12

Amnesty International este o mişcare globală având peste 3 milioane desimpatizanţi, membri şi activişti în peste 150 de ţări şi teritorii, care militeazăpentru încetarea încălcărilor grave ale drepturilor omului.

Viziunea noastră este ca fiecare persoană să se bucure de toate drepturileînscrise în declaraţia Universală a drepturilor omului şi de alte standardeinternaţionale privind drepturile omului.

Suntem independenţi de orice guvern, ideologie politică, interes economic saureligie şi suntem finanţaţi în principal de membrii noştri şi prin donaţii publice.

Indice: EUR 01/022/2012Romanian

octombrie 2012

Amnesty InternationalInternational SecretariatPeter Benenson House1 Easton Streetlondon WC1X 0dWUnited Kingdom

amnesty.org

Sus: O tânără le oferă flori poliţiştilor în

timpul unui protest din centrul Madridului,

la 4 august 2011.

Coperta: O brigadă mobilă a poliţiei din

Grecia trece printr-un nor de gaze

lacrimogene, în timpul ciocnirilor din Piaţa

Syntagma, Atena, Grecia, 15 iunie 2011.

© AP/PA Photo/Kostas Tsironis

© A

P/P

A P

hoto

/Art

uro

Rod

rigu

ez

menŢinerea ordinii la manifestaŢiile din uniunea … · simţit că două dintre loviturile...

Documents