memorial Și angajament 4 8 12 16 20

42
2 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 Editorial Optzeci de ani – cu ce implicaþie? Un popor care se pregãteºte Isus vine – suntem gata sã Îl întâmpinãm în pace? Un popor al rãmãºiþei Cei credincioºi care rãmân pânã la sfârºitul timpului vor avea o credinþã unitã în adevãrul prezent. Un popor evlavios Adevãrata evlavie este o viaþã de continuu angajament iubitor. Un popor deosebit Ce privilegiu minunat! Un popor de misionari Zelul pentru slava lui Dumnezeu ne va motiva sã lucrãm pentru alþii. Un popor sãnãtos Restaurarea deplinã cuprinde toate facultãþile spirituale, mintale ºi fizice. Un popor darnic Cei care reflectã chipul lui Hristos vor fi la fel de generoºi cum a fost El. Un popor sigilat Un sigiliu protector de nepãtruns îi ocroteºte pe credincioºii fermi în credinþã aºa încât ei nu pot fi clintiþi de rãul care îi înconjoarã. Un popor plin de Duhul Sfânt Duhul Sfânt este un element cheie în acest tablou Un popor victorios Cea mai mare victorie ce poate fi câºtigatã vreodatã de fiinþele umane prin puterea lui Dumnezeu Cum se formeazã staulul Poezie MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT Privind înapoi spre cei 80 de ani în timpul cãrora Dumnezeu i-a chemat pe Adventiºtii de Ziua a ªaptea - Miºcarea de Reformã, sã þinã sus principiile sacre ale adevãrului prezent, vedem o minune a harului Sãu. Asupra luptelor, greutãþilor ºi sacrificiilor fãcute pentru cauza Sa se revarsã zilnic binecuvântãrile harului ceresc ºi ale ocrotirii divine. Prin puterea lui Dumnezeu, continuãm sã stãm neclintiþi pe platforma poruncilor lui Dumnezeu ºi a credinþei lui Isus, fiind pãtrunºi de o solemnitate profundã, ºi trãind ca ºi când am trãi ultimele zile ale istoriei acestui pãmânt. Aceastã sãptãmânã de rugãciune ºi consacrare de la mijlocul anului a fost pusã deoparte ca un timp în care sã reconsiderãm cu grijã felul în care Dumnezeu ne-a condus pânã aici, ºi chiar mai important, sã vedem care sunt intenþiile Sale cu noi pentru viitor. Nevoia noastrã este mare, ºi credincioºii de pe întregul pãmânt sunt încurajaþi sã se adune pentru aceste prelegeri, ºi sã-ºi aminteascã de asemenea ºi de sufletele izolate. Sã meditãm atent la acest subiect, “ºtiind cã este timpul sã ne trezim din somn: pentru cã acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.” (Romani 13:11). “Adevãrul trebuie practicat pentru a fi o putere în lume. Când acesta locuieºte în inimã, experienþa zilnicã este o descoperire a puterii stãpânitoare a harului lui Hristos. Nu þineþi niciodatã adevãrul în curtea din afarã. Fie ca Duhul Sfânt sã îl imprime în suflet.” 1 Dorim ca ultimul Sabat, cel din 25 iunie, sã fie o zi specialã de rugãciune ºi post pentru ca noi sã putem sta ca un popor unit în faþa unui Dumnezeu sfânt. Cei care pot ºi doresc sã posteascã sunt îndemnaþi sã o facã. Duminicã, 26 iunie, se va strânge o colectã specialã pentru dezvoltarea misiunilor noi din întreaga lume. Fie ca bunul Dumnezeu sã asculte ºi sã rãspundã la rugãciunile noastre ºi sã ne umple de puterea de care avem nevoie pentru a merge înainte în curãþie, cu energie ºi cu integritate, aºa încât sã fim “o priveliºte pentru oameni” (1 Corinteni 4:9) – poporul Sãu credincios în duh ºi în adevãr! Referinþe 1 Astãzi cu Dumnezeu, p. 70 (engl.) 3 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 ISSN: 1584-269x

Upload: others

Post on 19-Oct-2021

7 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

2 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

EditorialOptzeci de ani – cu ce implicaþie?

Un popor care se pregãteºte

Isus vine – suntem gata sã Îl întâmpinãm înpace?

Un popor al rãmãºiþeiCei credincioºi care rãmân pânã la sfârºitultimpului vor avea o credinþã unitã în adevãrulprezent.

Un popor evlaviosAdevãrata evlavie este o viaþã de continuuangajament iubitor.

Un popor deosebitCe privilegiu minunat!

Un popor de misionariZelul pentru slava lui Dumnezeu ne va motivasã lucrãm pentru alþii.

Un popor sãnãtosRestaurarea deplinã cuprinde toate facultãþilespirituale, mintale ºi fizice.

Un popor darnicCei care reflectã chipul lui Hristos vor fi la felde generoºi cum a fost El.

Un popor sigilatUn sigiliu protector de nepãtruns îi ocroteºtepe credincioºii fermi în credinþã aºa încât ei nupot fi clintiþi de rãul care îi înconjoarã.

Un popor plin de Duhul SfântDuhul Sfânt este un element cheie în acesttablou

Un popor victoriosCea mai mare victorie ce poate fi câºtigatãvreodatã de fiinþele umane prin puterea luiDumnezeu

Cum se formeazã staulul

Poezie

MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT

Privind înapoi spre cei 80 de ani în timpul cãrora Dumnezeu i-achemat pe Adventiºtii de Ziua a ªaptea - Miºcarea de Reformã, sã þinãsus principiile sacre ale adevãrului prezent, vedem o minune a haruluiSãu. Asupra luptelor, greutãþilor ºi sacrificiilor fãcute pentru cauza Sase revarsã zilnic binecuvântãrile harului ceresc ºi ale ocrotirii divine.Prin puterea lui Dumnezeu, continuãm sã stãm neclintiþi pe platformaporuncilor lui Dumnezeu ºi a credinþei lui Isus, fiind pãtrunºi de osolemnitate profundã, ºi trãind ca ºi când am trãi ultimele zile aleistoriei acestui pãmânt.

Aceastã sãptãmânã de rugãciune ºi consacrare de la mijlocul anuluia fost pusã deoparte ca un timp în care sã reconsiderãm cu grijã felul încare Dumnezeu ne-a condus pânã aici, ºi chiar mai important, sã vedemcare sunt intenþiile Sale cu noi pentru viitor. Nevoia noastrã este mare,ºi credincioºii de pe întregul pãmânt sunt încurajaþi sã se adune pentruaceste prelegeri, ºi sã-ºi aminteascã de asemenea ºi de sufletele izolate.Sã meditãm atent la acest subiect, “ºtiind cã este timpul sã ne trezimdin somn: pentru cã acum mântuirea este mai aproape de noi decâtatunci când am crezut.” (Romani 13:11). “Adevãrul trebuie practicatpentru a fi o putere în lume. Când acesta locuieºte în inimã, experienþazilnicã este o descoperire a puterii stãpânitoare a harului lui Hristos.Nu þineþi niciodatã adevãrul în curtea din afarã. Fie ca Duhul Sfânt sãîl imprime în suflet.” 1

Dorim ca ultimul Sabat, cel din 25 iunie, sã fie o zi specialã de

rugãciune ºi post pentru ca noi sã putem sta ca un popor unit în faþaunui Dumnezeu sfânt. Cei care pot ºi doresc sã posteascã sunt îndemnaþisã o facã. Duminicã, 26 iunie, se va strânge o colectã specialã pentrudezvoltarea misiunilor noi din întreaga lume. Fie ca bunul Dumnezeusã asculte ºi sã rãspundã la rugãciunile noastre ºi sã ne umple de putereade care avem nevoie pentru a merge înainte în curãþie, cu energie ºi cuintegritate, aºa încât sã fim “o priveliºte pentru oameni” (1 Corinteni4:9) – poporul Sãu credincios în duh ºi în adevãr!

Referinþe

1 Astãzi cu Dumnezeu, p. 70 (engl.)

3

4

8

12

16

20

24

28

32

36

40

44

ISSN: 1584-269x

Page 2: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 3

Adventiºtii de Ziua a ªaptea, avândo bazã profeticã în Daniel 8:14, s-au unit în 1860 când ºi-au ales

un nume, ºi s-au angajat sã pãzeascãporuncile lui Dumnezeu ºi credinþa lui Isus.La câþiva ani dupã aceea, în 1863, s-auorganizat într-o Conferinþã Generalã.

Într-o broºurã scrisã în 1897, intitulatã“Metode de lucru”, inspiraþia declarã: “uniidintre cei care astãzi duc solia adevãruluivor lãsa stindardul sã cadã din mâinile lor,îl vor târî în praf, ºi îl vor cãlca în picioare.Unii dintre cei care acum sunt în întunericulgreºelii vor primi adevãrul, vor fi convertiþi,ºi vor înãlþa steagul din mâinile acelora care îlþin acum.” 1

“Promisiunile lui Dumnezeu, care suntdate cu condiþia ascultãrii, sunt pentru ceicare urmeazã în lumina Cuvântului Sãusfânt. Cei care împlinesc voia Sa, potpretinde toate binecuvântãrile pe care le-apromis Domnul. Cei ascultãtori nu strigãdoar ‘Crede, tot ce trebuie sã faci este sãcrezi în Hristos’; ci credinþa lor este ca a luiNoe ºi a lui Avraam, o credinþã care i-acondus sã pãzeascã poruncile.” 2

“Dar, ce tablou trist! Cei care nu sesupun influenþei Duhului Sfânt vor pierdeîn curând binecuvântãrile pe care le-auprimit, când au recunoscut adevãrul cavenind din cer. Ei au decãzut, ajungând sãfie formaliºti reci, lipsiþi de duh; ºi-aupierdut interesul pentru sufletele care pier:ºi-au pãrãsit ‘dragostea dintâi.’ ªi Isus lespune: ‘Adu-þi aminte dar de unde ai cãzut;pocãieºte-te, ºi întoarce-te la faptele dintâi.Altfel voi veni în curând la tine ºi voi mutasfeºnicul de la locul lui, dacã nu te pocãieºti’(Apocalipsa 2:5, engl.). El va retrage DuhulSãu Sfânt de la bisericã, ºi Îl va da altora,care Îl vor aprecia.” 3

O reînviorare spiritualã ºi o lucrare dereformaþiune a început în 1888 ºi, în cele

din urmã, pentru ca acest steag aladevãrului – poruncile lui Dumnezeu ºicredinþa lui Isus – sã poatã fi þinut sus, primasesiune de delegaþi a Conferinþei Generalea Adventiºtilor de Ziua a ªaptea Miºcareade Reformã s-a þinut la Gotha, Germania,între 14-20 iulie 1925. Acum sunt 80 deani de când s-a organizat acest corp. Cutoate acestea, cei 80 de ani sunt aproapeegali cu dublul anilor pe care i-a petrecutpoporul Israel în pustie, cãlãtorind. Laaceastã rãscruce trebuie sã ne gândim seriosla lucrarea lui Dumnezeu ºi la datoria noastrãfaþã de El.

Dumnezeu ne-a încredinþat, nouã capopor, o lucrare pe care trebuie sã oîndeplinim pe pãmânt. Îndeplinim noi acestscop cu credincioºie? Acum când timpulde probã se va încheia în curând, care suntcondiþiile cu care noi putem pretinde cuîncredere acele promisiuni speciale, pe careEl le-a fãcut celor ce sunt “lumina ochilorLui” (Deuteronom 32:10)? Trebuie sãvestim solia celui de-al treilea înger ºi sãîndreptãm minþile oamenilor spresanctuarul ceresc, în care Hristos a intratpentru a face ispãºire pentru poporul Sãu.Sabatul trebuie proclamat cu o voceputernicã, pentru ca toþi locuitorii pãmân-tului sã audã avertizarea. Trebuie sã necurãþãm sufletele prin supunere desãvârºitãfaþã de Hristos ºi ascultare desãvârºitã deadevãr.

Dacã Adventiºtii ar fi rãmas statorniciîn credinþa lor dupã dezamãgirea din 1844,ºi dacã s-ar fi unit în jurul poruncilor luiDumnezeu ºi a credinþei lui Isus, Hristos arfi venit sã-i primeascã.

Nu a fost voia lui Dumnezeu ca venirealui Hristos sã fie amânatã atât de mult.Dumnezeu nu a dorit ca poporul Sãu sãrãtãceascã patruzeci de ani prin pustie. Elle promisese cã îi va duce direct în þara

Canaan. Dar din cauza necredinþei lor, amurmurãrii ºi a acþiunilor lor de rãsculare,ºi din cauza urii, El nu a putut sã κiîmplineascã legãmântul lor cu ei, ºi a fostconstrâns sã închidã Þara Promisã pentrumajoritatea dintre ei. În mod asemãnãtor,necredinþa, iubirea de lume, certurile ºi lipsade consacrare întârzie intrarea Israeluluimodern în Canaanul ceresc. 4

Dacã vom continua în felul acesta,probabil va trebui sã mai rãtãcim pe aiciani buni din cauza necredinþei noastre, ºi,asemenea înaintaºilor noºtri, riscãm casfeºnicul sã fie mutat de la noi. În loc deaceasta, ar trebui sã grãbim venireaDomnului, rãspândind evanghelia în lumeºi reprezentându-L pe Hristos în viaþanoastrã. Este privilegiul nostru nu doar sãdorim, ci ºi sã grãbim venirea Domnuluinostru Isus Hristos. Iubiþi fraþi, iubite surori,a sosit timpul sã vã consacraþi din nou vieþilelui Dumnezeu. De aceea avem nevoie deaceastã sãptãmânã specialã de rugãciune.Avem nevoie de aceste zece zile deconsacrare pentru ca sã ne cercetãm cuseriozitate inima, aºa încât Domnul sã nedea o dorinþã mai mare de a-L iubi pe El ºiunii pe alþii, sã ne dea acea dragoste carestrãluceºte în raze puternice de la tronulslavei. Fie ca, prin harul bogat al luiDumnezeu, sã preþuim la adevãrata eivaloare aceastã ocazie!

Referinþe

1 Mãrturii Speciale, Seria A, Nr. 7, p. 18 (engl.)2 The Signs of the Times, 31 martie 18903 The Review and Herald, 16 iulie 18954 Vezi Marea luptã, p. 458 (engl.)

EDITORIAL

OPTZECI DE ANIOPTZECI DE ANI

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 3

Page 3: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

4 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

Vineri, 17 iunie

B. JAKSIC - Australia

Ca ºi Israelului din vechime,Dumnezeu ne trimite ºi nouãaceeaºi solie: “Pregãteºte-te sã

întâlneºti pe Dumnezeul tãu” (Amos 4:12).În aceste ºapte cuvinte avem una dintre celemai importante solii din Biblie, datepoporului lui Dumnezeu. Aceste cuvinteconþin o mare provocare ºi destinul nostruveºnic depinde de atitudinea noastrã faþãde aceastã provocare.

“Sã întâlneºti pe Dumnezeul tãu”

A doua venire a lui Hristos a fostsperanþa poporului lui Dumnezeu de-alungul secolelor. Ea este ºi speranþapoporului lui Dumnezeu de astãzi. Ei credîn a doua Sa venire, deoarece credinþa lorse bazeazã pe Cuvântul lui Dumnezeu, carene spune cã a doua Sa venire este la fel desigurã cum a fost ºi prima Lui venire.

“Unul dintre cele mai solemne ºi maiglorioase adevãruri descoperite în Biblie,este acela al celei de a doua veniri a luiHristos pentru a încheia marea lucrare demântuire. Poporului peregrin al luiDumnezeu, care a rãmas atât de mult timpîn ‘valea umbrei morþii’, îi este datãpromisiunea preþioasã, plinã de speranþã, arevenirii Aceluia, care este ‘învierea ºiviaþa’, pentru ‘a-I lua acasã pe cei exilaþi’.Învãþãtura celei de a doua veniri a lui Isuseste nota fundamentalã a Sfintelor Scripturi.Din acea zi, când prima pereche de oameni

ºi-a întors plinã de tristeþe paºii dinspreEden, copiii credinþei au aºteptat venireaAceluia care urma sã sfãrâme putereadistrugãtorului ºi sã-i aducã înapoi înParadisul pierdut. Oamenii sfinþi auaºteptat venirea în slavã a lui Mesia, caîmplinire a speranþei lor. Lui Enoh, doar alºaptelea urmaº în linia genealogicã a celorcare au locuit în Eden, lui, care a umblataici pe pãmânt timp de trei secole alãturide Dumnezeul sãu, i s-a permis sã vadã dedeparte venirea Eliberatorului. ‘Iatã’, adeclarat el, ‘vine Domnul cu zecile de miide sfinþi ai Sãi, ca sã facã o judecatãîmpotriva tuturor’ (Iuda 14, 15).

În noaptea suferinþei sale, patriarhul Iova declarat cu încredere neclintitã: ‘Dar ºtiucã Rãscumpãrãtorul meu este viu, ºi cã seva ridica la urmã pe pãmânt: … Îl voi vedeatotuºi pe Dumnezeu. Îl voi vedea ºi îmi vafi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, ºi nu aialtuia.’ (Iov 19:25-27).” 1

Însuºi Hristos a spus în mod clar ºisigur cã va veni din nou. Înainte deînãlþarea Sa la Tatãl Sãu ceresc, El le-aîncredinþat ucenicilor Sãi ºi nouã aceastãsolie plinã de speranþã: “Mã voi întoarce”(Ioan 14:1-3). El nu κi va dezamãgipoporul. El vrea ca noi sã fim pregãtiþipentru acest eveniment mãreþ ºi glorios.De aceea El spune: “Pregãteºte-te sãîntâlneºti pe Dumnezeul tãu!”

O pregãtire spiritualã din toatã inima

Pregãtirea noastrã spiritualã pentruacest eveniment mãreþ trebuie sã fie maiadâncã decât doar o pregãtire formalistãsau de dragul arãtãrii exterioare. Acei caresperã sã trãiascã veºnic alãturi de Hristostrebuie sã dezvolte în aceastã viaþã, înaintede încheierea timpului de probã,caracteristicile care s-au descoperit înviaþa lui Hristos cât timp El a fost pepãmânt. Viaþa Lui a fost o descoperire acaracterului lui Dumnezeu. Dacã sperãmsã fim cu El când va veni, trebuie sã fimca El în caracter ºi în vieþuirea noastrãzilnicã.

O pregãtire amãnunþitã din parteanoastrã va atinge domeniile vieþii zilnice.Pregãtirea înseamnã mai mult decât a nenumi poporul lui Dumnezeu. Înseamnã maimult decât a avea numele noastre scriseîn registrele bisericii. A ne pregãti pentruvenirea lui Isus înseamnã mai mult decâta lua o expresie pioasã a feþei. Înseamnãmai mult decât a cunoaºte adevãrul ºi a-lputea apãra.

A fi pregãtit pentru a-L întâlni peDumnezeu înseamnã a avea chipul luiDumnezeu restaurat în suflet. Înseamnã atrãi toate adevãrurile fundamentale care suntvitale pentru mântuirea noastrã. A ne pregãtiînseamnã a câºtiga victoria asupra fiecãruipãcat cunoscut.

UN POPOR CARE SE PREGĂTEȘTEUN POPOR CARE SE PREGĂTEȘTE

Page 4: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 5

Dumnezeu nu cere imposibilul cândspune “De aceea fiþi gata.” Prin harul Lui,poporul lui Dumnezeu poate fi gata cupregãtirea lor spiritualã – poate fi “fãrã patã,fãrã zbârciturã sau ceva de felul acesta.”(Efeseni 5:27).

Mãrturisindu-L pe Hristos

Este un lucru tragic faptul cã mulþicreºtini Îl mãrturisesc pe Hristos cu guralor, dar Îl tãgãduiesc prin viaþa lor. Solia pecare o predicãm are doar puþinã valoare dacãnu o practicãm în viaþa noastrã zilnicã. Neva lipsi viaþa, dacã rugãciunile noastre suntforme lipsite de credinþã, dacã ne vedemgreºelile, dar nu le corectãm, dacãmãrturisim religia lui Hristos, dar nu nestãpânim limba. “Toþi greºim în multefeluri. Dacã nu greºeºte cineva în vorbire,este un om desãvârºit, ºi poate sã îºi þinã înfrâu tot trupul.” (Iacov 3:2).

Cuvintele noastre au o influenþã asupraaltora. Puþini realizeazã importanþavorbelor pe care le spun. Este atât de uºorsã laºi cuvintele sã-þi iasã din gurã ºi apoisã descoperi cât de mult rãu au fãcut. Viaþaºi vorbirea noastrã sunt inseparabile una decealaltã. Vorbirea este cel mai importantdar pe care ni l-a încredinþat Dumnezeu.Inspirat de Duhul lui Dumnezeu, Solomona scris: “Viaþa ºi moartea stau în puterealimbii” (Proverbe 18:21).

“Dumnezeu ne cheamã sã ne trezim,pentru cã sfârºitul este aproape. Fiecare orãcare se scurge este una de activitate încurþile cereºti, pentru a pregãti un popor pepãmânt, care sã joace un rol în marile scenecare se vor desfãºura în faþa noastrã. Acestemomente care trec, ºi care ni se par atât deneimportante, atârnã greu în cântar când evorba de interesele veºnice. Cuvintele pecare le spunem astãzi în auzul oamenilor,faptele pe care le facem, spiritul soliei pecare o purtãm, vor fi o mireasmã de viaþãspre viaþã, sau de moarte spre moarte.” 2

Pregãtirea înseamnã schimbareacaracterului

Cuvântul lui Dumnezeu descriecaracterele noastre ca ‘haine murdare’(Isaia 64:6). Este imposibil sã dezvoltãmun caracter creºtin dacã nu vrem sã nepredãm pe deplin lucrãrii Spiritului Sfântîn inima noastrã. Caracterul nostru poate fitransformat doar prin harul lui Dumnezeu.Aluatul adevãrului veºnic lucreazã înascuns, în liniºte ºi temeinic, pentru atransforma sufletul.

Un caracter creºtin nu se moºteneºte;nu putem ajunge la desãvârºireacaracterului creºtin bazându-ne pe eforturilealtora. Doar prin meritele ºi puterea luiHristos putem obþine desãvârºireacaracterului creºtin. Trebuie sã ne prindemde puterea care ne este oferitã. Domnuldeclarã: “Sã se prindã de tãria Mea, ca sãfacã pace cu Mine; ºi va face pace cu Mine”(Isaia 27:5).

“Nimeni nu trebuie sã eºueze, în sferasa, în dezvoltarea unui caracter creºtin. Prinjertfa lui Hristos s-au luat mãsuri, pentru cacel credincios sã primeascã toate lucrurilecare sunt necesare pentru viaþã ºi sfinþire.Dumnezeu ne cheamã sã ajungem lastandardul desãvârºirii ºi ne pune înainteexemplul caracterului lui Hristos. În naturaSa umanã, desãvârºitã printr-o viaþã decontinuã împotrivire faþã de rãu, Mântu-itorul a arãtat cã, prin cooperare cuDivinitatea, fiinþele umane pot atingedesãvârºirea de caracter chiar în aceastãviaþã. Aceasta este asigurarea lui Dum-nezeu pentru noi cã ºi noi putem obþinevictorie desãvârºitã.” 3

Supunerea voinþei

Una dintre cele mai mari bãtãlii carese dau în sufletul omului este aceea pentrua supune cu desãvârºire voinþa sa voii luiDumnezeu. Transformarea caracteruluinostru începe atunci când putem spune, la

fel cum a spus Hristos în grãdina Ghetsi-mani “nu voia Mea, ci voia Ta.” Deºiaceastã supunere cere o adevãratã luptã dinpartea noastrã, trebuie sã ne amintimîntotdeauna cã victoria vine doar dupã cene supunem. Nimeni nu a renunþat vreodatãla mai multe decât Hristos. El a fãcut toateacestea pentru noi. Cât de dispuºi ar trebuinoi sã predãm totul lui Isus. Aceastã predarese obþine prin comuniune constantã ºistrânsã cu Dumnezeu prin rugãciune ºicercetare a voii Lui.

“Viaþa creºtinã este o bãtãlie ºi un marº.Dar victoria care trebuie câºtigatã nu seobþine prin putere omeneascã. Câmpul debãtãlie este terenul inimii. Bãtãlia pe caretrebuie sã o dãm – cea mai mare bãtãlie pecare a dat-o vreodatã omul – este predareaeului lui Dumnezeu, supunerea inimii faþãde domnia iubirii. Vechea naturã, nãscutãdin carne ºi din dorinþa inimii nu poatemoºteni împãrãþia lui Dumnezeu. Tendin-þele ereditare, obiceiurile anterioare, trebuiepãrãsite.

Cel care se hotãrãºte sã intre înîmpãrãþia spiritualã va descoperi cã toateputerile întunericului ºi toate pasiunilenaturii neregenerate, susþinute de forþeleîmpãrãþiei întunericului, sunt aliniateîmpotriva lui. Egoismul ºi mândria se vorîmpotrivi oricãrui lucru care va arãta câtsunt acestea de pãcãtoase. Prin noi înºinenu putem învinge dorinþele ºi obiceiurilerele care se luptã pentru supremaþie. Nuputem învinge duºmanul puternic, ai cãruirobi suntem. Doar Dumnezeu ne poate davictoria. El vrea sã fie stãpânul nostru, alvoinþei ºi cãilor noastre. Dar El nu poatelucra în noi fãrã consimþãmântul ºi coope-rarea noastrã. Duhul Sfânt lucreazã prinfacultãþile ºi puterile încredinþate omului.Energiile noastre trebuie sã coopereze cuDumnezeu.

Victoria nu poate fi câºtigatã fãrã multãrugãciune serioasã, fãrã umilirea eului la

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 5

Page 5: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

6 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

fiecare pas. Voinþa noastrã nu trebuie sã fieforþatã sã coopereze cu agenþii divini, citrebuie sã se supunã de bunã voie. Chiardacã s-ar putea sã þi se dea Duhul Sfânt cu ointensitate de o sutã de ori mai mare,aceasta nu ar face din tine un creºtin, sau unelement pregãtit pentru cer. Puterea luiSatan nu ar fi sfãrâmatã. Voinþa trebuie pusãde partea voinþei lui Dumnezeu. Prin tineînsuþi nu poþi sã îþi aduci planurile, dorinþeleºi înclinaþiile în supunere faþã deDumnezeu; dar dacã eºti ‘gata sã fii fãcutbinevoitor’, Dumnezeu va îndeplini lucrareaaceasta pentru tine, chiar ‘rãsturnândizvodirile minþii ºi orice înãlþime, care seridicã împotriva cunoºtinþei lui Dumnezeu;ºi fãcând orice gând rob ascultãrii deHristos’ (2 Corinteni 10:5). Atunci îþi vei‘duce pânã la capãt mântuirea cu fricã ºi cutremur… Cãci Dumnezeu lucreazã în voi,ºi vã dã, dupã plãcerea Lui, ºi voinþa ºiînfãptuirea’ (Filipeni 2:12, 13).

Dar în timp ce mulþi sunt atraºi defrumuseþea lui Hristos ºi de gloria cerului,ei se dau înapoi din faþa condiþiilor princare acestea ar putea fi ale lor. Existã mulþipe calea largã, care nu sunt pe deplinmulþumiþi cu drumul pe care merg. Eidoresc sã o rupã cu robia pãcatului, ºi înputerea lor cautã sã se împotriveascãpracticilor lor greºite. Ei privesc spre poartacea strâmtã ºi spre calea cea îngustã; însãplãcerile egoiste, iubirea de lume, mândriaºi ambiþiile lor nesfinþite pun o barierã întreei ºi Mântuitorul. A renunþa la propria lorvoie, la lucrurile alese de ei ca obiecteasupra cãrora sã îºi reverse afecþiunea ºi pecare sã le urmãreascã, aceasta cere unsacrificiu pe care ei ezitã sã îl facã; seclatinã, ºi apoi se întorc înapoi. Mulþi ‘vorcãuta sã intre ºi nu vor putea.’ (Luca 13:24).Ei doresc binele, ºi fac unele eforturi pentrua-l obþine; dar ei nu îl aleg; ei nu ºi-austabilit ca scop sã ºi-l asigure cu orice preþ.

Singura noastrã speranþã, dacã vrem sãbiruim, este sã ne unim voia noastrã cu voialui Dumnezeu ºi sã lucrãm cooperând cuEl, ceas cu ceas, zi de zi. Nu putem sã nepãstrãm eul ºi totuºi sã intrãm în împãrãþialui Dumnezeu. Dacã vom ajunge vreodatã

la sfinþenie, va fi prin renunþarea la eu ºiprimirea gândului lui Hristos. Mândria ºimulþumirea de sine trebuie rãstignite.Suntem gata sã plãtim preþul care ni secere? Suntem gata sã lãsãm ca voia noastrãsã fie adusã în ascultare desãvârºitã de voialui Dumnezeu? Pânã când nu suntem gatasã facem aceasta, harul transformator al luiHristos nu se poate revãrsa asupra noastrã.

Lupta pe care trebuie sã o ducem este‘lupta cea bunã a credinþei’ (1 Timotei 6:12).‘Lucrez ºi eu’, spunea apostolul Pavel, ‘ºimã lupt conform cu lucrarea Lui, carelucreazã în mine cu tãrie.’ (Coloseni 1:29).” 4

Predare deplinã

“A avea religia lui Hristos înseamnã cãtu I-ai predat absolut tot ce ai lui Dumnezeu,ºi ai consimþit sã fii condus de SpiritulSfânt. Prin darul Duhului Sfânt þi se va daputere moralã, talentele încredinþate þie maiînainte vor fi în slujba lui Dumnezeu, ºi,mai mult decât atât, eficienþa lor va fisporitã într-o mãsurã foarte mare. Supunereatuturor puterilor noastre voinþei luiDumnezeu simplificã mult problemelevieþii. Ea slãbeºte ºi încheie mii de luptecu pasiunile inimii vechi. Religia este ocoardã de aur, care leagã de Hristos atâtsufletele celor tineri, cât ºi ale celor bãtrâni.Prin ea, cei ascultãtori ºi doritori sunt purtaþiîn siguranþã spre cetatea lui Dumnezeu chiarprin întuneric ºi pe cãrãri încurcate.” 5

“Nu descuraja dacã inima ta pare tare.Fiecare obstacol, fiecare duºman interior, crescnevoia noastrã de Hristos. El a venit pentru aîndepãrta inima de piatrã ºi a pune în locul eio inimã de carne. Priveºte la El pentru a primihar deosebit pentru a învinge greºelile taleparticulare. Când eºti asaltat de ispitã, rezistãcu tãrie în faþa atacurilor rãului; spunesufletului tãu: ‘Cum aº putea sã îmi dezonorezSalvatorul? M-am predat lui Hristos, nu potface lucrãrile lui Satan.’ Strigã cãtre iubitulMântuitor ca El sã te ajute sã sacrifici oriceidol ºi sã dai la o parte orice pãcat favorit. Fieca ochiul credinþei sã Îl vadã pe Isus stândînaintea tronului Tatãlui, prezentând mâinileSale rãnite, în timp ce pledeazã pentru tine.Crede cã puterea îþi vine prin preþiosul nostruMântuitor.” 6

O viaþã de ascultare

Adevãrata ascultare este rezultatul uneivieþi predate pe deplin. Înainte sã putemspera cã dezvoltãm un caracter creºtintrebuie sã ºtim din experienþã cã ascultareanu este o conformare la cerinþele luiDumnezeu doar în exterior; este lucrareaiubirii în sufletele noastre. Isus spune:“Dacã Mã iubiþi, veþi pãzi poruncile Mele”(Ioan 14:15). Iubirea ascultã bucuroasã. Cucât ne apropiem mai mult de Hristos, cuatât Îl iubim mai mult ºi cu atât maiascultãtori vom vrea sã fim. Iubirea noastrãpentru El ºi pãrtãºia noastrã cu El ne voraduce viaþa în conformitate cu voinþa Lui.

“Toatã adevãrata ascultare vine dininimã. Lucrarea lui Hristos a fost în inimã.Dacã noi consimþim, El Se va identificaîntr-atât cu gândurile ºi scopurile noastre,va aduce inimile ºi minþile noastre într-atât în conformitate cu voia Sa, încâtascultând de El vom îndeplini doarimboldurile noastre. Voinþa, curãþitã ºisfinþitã, îºi va gãsi desfãtarea supremã înîmplinirea lucrãrii Sale. Când Îl cunoaºtempe Dumnezeu aºa cum este privilegiulnostru sã Îl cunoaºtem, viaþa noastrã va fi oviaþã de continuã ascultare. Contemplândcaracterul lui Hristos, prin comuniune cuDumnezeu, vom ajunge sã urâm pãcatul.” 7

“Faþã de poporul Sãu, Dumnezeu esteca un tatã, ºi ca tatã El cere un serviciucredincios. Priviþi spre viaþa lui Hristos.Aflându-se în fruntea omenirii, slujindu-ITatãlui, El este un exemplu de ce ar trebuiºi ce ar putea sã f ie fiecare fiu. Ascultareape care a oferit-o Hristos este ceea ce cereDumnezeu de la fiecare fiinþã omeneascã.El I-a slujit Tatãlui Sãu din iubire, de bunãvoie ºi liber. ‘Îmi place sã fac voia Ta,Dumnezeule’, a spus El; ‘Legea Ta este înfundul inimii Mele’ (Psalm 40:8). Hristosnu a considerat nici un sacrificiu ca fiindprea mare, nici o povarã prea grea, pentru aîndeplini lucrarea pe care a venit sã o facã.La vârsta de doisprezece ani a spus: ‘Nuºtiaþi cã trebuie sã fiu în casa Tatãlui Meu?’(Luca 2:49). El auzise chemarea, ºi mersesela lucru. ‘Mâncarea Mea este sã fac voiaCelui ce M-a trimes ºi sã împlinesc lucrareaLui’, a spus El (Ioan 4:34)….

Page 6: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 7

sã bem singuri cupa amarã a luptei, aagoniei, pânã când am câºtigat victoria.

“Calea spre cer este o cale de renunþarela sine. Dar când te gândeºti cã aceastãcale este prea îngustã, ºi cã e prea multãrenunþare la sine pe aceastã cale strâmtã,când îþi spui ce greu e sã renunþi la toate,întrebã-te: ‘La ce a renunþat Hristos pentrumine?’ Aceastã întrebare umbreºte tot ceam putea numi noi renunþare la sine. Priviþi-Lpe El în Grãdina Ghetsimani. Priviþi lapicãturile mari de sânge care rãzbat prinporii Sãi în timp ce suportã acel chinsufletesc inexprimabil. Priviþi-L în sala dejudecatã, când este luat în râs, batjocorit ºiinsultat de gloata înfuriatã. Priviþi-Lîmbrãcat în acea veche hainã purpurie, ºiascultaþi glumele rãutãcioase ºi batjocuracrudã. Priviþi cum pun coroana de spini pefruntea aceea nobilã ºi cum Îl lovesc cu otrestie, fãcând ca spinii sã-I înþepe tâmplelesfinte, ºi ca picãturi de sânge sã se prelingãpe faþa Lui, ºi sã cadã pe pãmânt. Ascultaþigloata criminalã, cum cere cu sete sângeleFiului lui Dumnezeu. El este dat în mâinilelor, ºi palid, slab ºi sleit de puteri, este condusspre locul rãstignirii. Îi întind trupul pecruce, ºi bat cuiele în mâinile ºi picioareleSale gingaºe. Priviþi-L cum atârnã pe cruceore în ºir în agonie, pânã când îngerii îºiîntorc faþa de la aceastã scenã, soarele îºiascunde lumina, refuzând sã luminezeaceastã priveliºte îngrozitoare. Gândiþi-vãla aceste lucruri ºi întrebaþi-vã apoi: E preaîngustã cãrarea?

O, dacã fiecare ar realiza cã Isus arepregãtit pentru el ceva mult mai bun decâtel ºi-ar putea dori sau alege! Fie ca toþi sãînþeleagã pãcãtoºenia grozavã a pãcatuluiºi binecuvântarea neprihãnirii! Fie ca toþisã înþeleagã cât de lipsit de putere esteorice efort al nostru de a ne lupta cu CelAtotputernic! Omul provoacã cele mai maripagube sufletului sãu atunci când gândeºteºi acþioneazã contrar minþii ºi voii luiDumnezeu. El seamãnã în fireapãmânteascã ºi din aceasta va seceraputrezirea. Pe calea interzisã de Dumnezeu,Cel care ºtie ce e cel mai bine, ºi careplanificã totul pentru binele creaturilorSale, nu se gãseºte nici o bucurie adevãratã.

Pentru ca sã fim fericiþi, noi trebuie sã trãimpentru a-i face pe alþii fericiþi. Trebuie sãne predãm proprietãþile, talentele ºiafecþiunile noastre în consacrare plinã demulþumire, ºi în acest fel putem gãsi fericireaici ºi nemurire dupã aceea.

Cea mai dificilã experienþã din viaþaunui creºtin poate fi cea mai binecuvântatã.Ocrotirea deosebitã din orele întunecatepoate încuraja sufletul în faþa atacurilorviitoare ale lui Satan, ºi sã îi pregãteascãpe servii lui Dumnezeu pentru a sta tari încele mai aprige încercãri.” 9

Acum, astãzi, înainte ca viaþa sã sesfârºeascã, înainte de a se încheia timpulde încercare, este vremea de a dobândi ovictorie necesarã, timpul pentru a fi un poporcare se pregãteºte – da, un popor pregãtit.Putem atinge aceste obiective dacã prinharul lui Dumnezeu dorim aceasta. Cel maimãreþ ºi mai glorios obiectiv al nostru estede a dobândi victoria asupra fiecãrui pãcatºi a câºtiga cerul.

Punctul culminant

Adevãratul scop al celei de a doua veniria lui Hristos nu este acela de a distrugepãmântul, ci crearea unui pãmânt nou plinde slavã ºi a unor ceruri noi, “în care valocui neprihãnirea” (2 Petru 3:13).

Ce minunat va fi când vom auzicuvintele Mântuitorului ºi Salvatoruluinostru iubitor: “Veniþi, binecuvântaþiiTatãlui Meu ºi moºteniþi împãrãþia, carev-a fost pregãtitã de la întemeierea lumii”(Matei 25:34)!

Dragii mei, fraþi ºi surori, sã fim gata,sã fim pregãtiþi! Domnul vine sã ne ia înîmpãrãþia pe care Isus a pregãtit-o pentrunoi. Fie ca toþi sã fim acolo!Referinþe:

1 Marea luptã, p. 299 (engl.).2 Testimonies, vol. 5, p. 716 (engl.).3 Istoria faptelor apostolilor, p. 531(engl.).4 Cugetãri de pe muntele fericirilor, p. 141 – 144 (engl.).5 Solii pentru tineret, p. 30 (engl.).6 The Sanctified Life, p. 90, 91.7 Hristos, Lumina Lumii, p. 668 (engl.).8 Pildele Domnului, p. 282, 283 (engl.).9 The Review and Herald, 17 aprilie 1894.

Doar acela slujeºte, care lucreazãconform cu cel mai înalt standard alascultãrii. Toþi cei ce vor sã fie fii ºi fiiceale lui Dumnezeu trebuie sã dovedeascãfaptul cã sunt conlucrãtori cu Dumnezeu,cu Hristos ºi cu îngerii cereºti. Acesta estetestul pentru fiecare suflet. Despre aceiacare Îi slujesc cu credincioºie, Dumnezeuspune: ‘Ei vor fi ai Mei… Îmi vor fi ocomoarã deosebitã în ziua aceea, pe care opregãtesc Eu. Voi avea milã de ei, cum aremilã un om de fiul sãu, care îi slujeºte’(Maleahi 3:17).” 8

Atingându-ne þinta – fiind pregãtiþi

Importanþa atingerii scopurilor sau aobiectivelor este prezentatã în mod clar încuvântul lui Dumnezeu. Isus a fost un omcu obiective supreme. El a venit sã moarãca Înlocuitor al nostru, pentru a sfãrâmaputerea lui Satan, pentru a ne aduce viaþãveºnicã. El nu a dat greº, ci a atins acesteobiective. Unul dintre cele mai mariobiective ale Sale va fi realizat la a douaSa venire, când El κi va lua poporul încãminul Sãu ceresc.

Ca popor, noi trebuie de asemenea sãavem obiective. Provocarea cea mai marear trebui sã constea în obiectivul de a nepregãti sã Îl întâlnim pe Dumnezeu. Trebuiesã fim “lumina lumii”. Prin harul luiDumnezeu putem sã ne atingem þintanoastrã – desãvârºirea caracterului nostru –fiind astfel pregãtiþi. Pentru a atinge acestscop trebuie sã creºtem în Hristos, sãumblãm cu El, sã vorbim cu El, sã-Lcunoaºtem pe El, sã trãim ca El. Ne-amatins obiectivul atunci când recunoaºtemcã toatã slava I se cuvine lui Dumnezeu,când slava noastrã e în praf. Ne-am atinsobiectivul pe deplin atunci când acceptãmsfatul Martorului Credincios. Când avemadevãrata dragoste ºi credinþã. Când avemdiscernãmânt spiritual. Când suntemîmbrãcaþi în haina albã a dreptãþii luiHristos.

Avem de asemenea ºi obiectivulexperienþei din Ghetsimani. Acesta estelocul în care aflãm dacã urâm pãcatelelumii ºi iubim omenirea. În Ghetsimani neaflãm faþã în faþã cu obiectivul care ne cere

Page 7: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

8 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

Cuvântul “rãmãºiþã” înseamnã: “oparte micã ce a mai rãmas,” “ce amai rãmas,” “rãmas,” “rest,” “o

parte micã rãmasã,” “un fragment rãmas,”“o urmã existentã încã”.

În Cuvântul lui Dumnezeu existãpromisiuni minunate fãcute rãmãºiþeicredincioase. În acelaºi timp, rãmãºiþa esteidentificatã având anumite caracteristicispeciale. Urmãtoarele versete scriu:

“Rãmãºiþele lui Israel nu vor maisãvârºi nici o nelegiuire, nu vor mai spuneminciuni, ºi în gura lor nu se va mai gãsi olimbã înºelãtoare. Ci vor paºte ºi se vorodihni, ºi nimeni nu-i va tulbura” (Þefania3:13).

“ªi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dussã facã rãzboi cu rãmãºiþa seminþiei ei, carepãzesc poruncile lui Dumnezeu, ºi þinmãrturia lui Isus Hristos” (Apocalipsa12:17).

În aceste pasaje gãsim urmãtoarelecaracteristici: (1) “nu vor mai sãvârºi nicio nelegiuire,” (2) “nu vor mai spuneminciuni, ºi în gura lor nu se va mai gãsi olimbã înºelãtoare.” Apoi sunt douãpromisiuni: (1) “vor paºte ºi se vor odihni”ºi (2) “nimeni nu-i va tulbura”.

În Apocalipsa 12:17 este scris cã (1) eipãzesc poruncile lui Dumnezeu ºi (2) þinmãrturia lui Isus Hristos. În aceeaºi carte,

capitolul 19:10, scrie cã “mãrturia lui Isuseste Duhul proorociei.”

Apocalipsa 14:12, un verset asemãnãtor,îi descrie: “Aici este rãbdarea sfinþilor carepãzesc poruncile lui Dumnezeu ºi credinþalui Isus.”

Din scrierile inspirate avem destuleinformaþii pentru a identifica rãmãºiþacredincioasã: (1) nu sunt mincinoºi; (2)pãzesc poruncile lui Dumnezeu; (3) cred ºiascultã de instrucþiunile divine gãsite înCuvântul lui Dumnezeu; (4) au credinþa luiIsus. Cu alte cuvinte, cred evangheliaveºnicã a lui Isus Hristos, ºi, ca rezultat,ascultã de poruncile lui Dumnezeu.

Credinþa lui Isus

“Credinþa lui Isus a fost trecutã cuvederea ºi tratatã într-un mod indiferent ºineglijent. Ea nu a ocupat locul proeminentîn care i s-a descoperit lui Ioan. Credinþa înIsus ca singura speranþã a pãcãtosului a fostomisã într-o mare mãsurã, nu doar dindiscursurile þinute, ci ºi din experienþareligioasã a multora care pretind a credesolia îngerului al treilea.” 1

“Solia îngerului al treilea esteproclamarea poruncilor lui Dumnezeu ºi acredinþei lui Isus. Poruncile lui Dumnezeuau fost proclamate, dar credinþa lui Isus nua fost proclamatã de adventiºtii de ziua a

ºaptea ca fiind la fel de importantã,evanghelia ºi legea mergând mânã în mânã.Nu pot gãsi cuvinte care sã exprime acestsubiect în plinãtatea lui.

‘Credinþa lui Isus.’ S-a vorbit despre ea,dar nu a fost înþeleasã. Ce constituie credinþalui Isus, care este inclusã în a treia solieîngereascã? Isus devenind cel ce poartãpãcatul nostru, pentru ca sã devinã unMântuitor iertãtor de pãcate. El a fost tratatcum meritam noi sã fim trataþi ca sã devinãMântuitorul nostru iertãtor de pãcate. A venitîn lumea noastrã ºi a luat pãcatele noastre,pentru ca noi sã putem lua neprihãnirea Sa.ªi credinþa în capacitatea lui Isus de a nesalva pe deplin este credinþa lui Isus.

Unica siguranþã a izraeliþilor era sângelepe uºiorii uºii. Dumnezeu a zis: ‘Voi vedeasângele ºi voi trece pe lângã voi’ (Exod12:13). Toate celelalte mãsuri de protecþiear fi fost fãrã nici un folos. Nimic altceva înafarã de sângele pe uºiorii uºii nu l-ar fiîmpiedicat pe îngerul morþii sã intre. Doarîn sângele lui Hristos, acel sânge care necurãþeºte de toate pãcatele, existã salvarepentru pãcãtos. Omul cu un intelect cultivatpoate deþine rezerve bogate de cunoaºtere,poate sã se angajeze în speculaþii teologice,poate fi onorat de oameni ºi poate ficonsiderat un depozitar al cunoºtinþei, dardacã nu are o cunoºtinþã salvatoare despre

UN POPOR AL RĂMĂȘIŢEIUN POPOR AL RĂMĂȘIŢEI

D. P. SILVA - SUA

Sabat, 18 iunieSabat, 18 iunie

Page 8: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 9

Hristos, cel care a fost rãstignit pentru el, ºidacã nu se prinde de dreptatea lui Hristosprin credinþã, el este pierdut. Hristos a fost‘strãpuns pentru pãcatele noastre, zdrobitpentru fãrãdelegile noastre. Pedeapsa carene dã pacea a cãzut peste El, ºi prin rãnileLui suntem tãmãduiþi’ (Isaia 53:5). ‘Salvatprin sângele lui Hristos,’ aceasta va fisingura noastrã speranþã pentru timp ºicântecul nostru pentru veºnicie.” 2

“Amintiþi-vã cã exercitarea credinþeieste singurul mijloc pentru ca aceasta sã fiepãstratã. Dacã ai sta mereu într-o poziþie,fãrã sã te miºti, muºchii tãi ar deveni lipsiþide orice putere ºi membrele tale ºi-ar pierdeputerea de a se miºca. Acelaºi lucru estevalabil ºi pentru experienþa ta religioasã.Trebuie sã ai credinþã în promisiunile luiDumnezeu…. Credinþa se va desãvârºi prinexercitare ºi activitate.

Lucrul de cea mai mare importanþãpentru noi este sã ne înconjurãm sufletul cu oatmosferã de credinþã. În fiecare zi noi nedecidem destinul veºnic în armonie cuatmosfera care înconjoarã sufletul nostru.Suntem rãspunzãtori în mod individual pentruinfluenþa pe care o exercitãm, ºi din cuvinteleºi faptele noastre vor rezulta consecinþe pecare nu le vedem. Dacã Dumnezeu ar fi salvatSodoma de dragul a zece persoane drepte,care ar fi influenþa spre bine care s-ar exercitaca rezultat al credincioºiei poporului luiDumnezeu, dacã fiecare dintre cei caremãrturisesc numele lui Hristos ar fi îmbrãcatcu haina dreptãþii Sale?” 3

“Credinþa salvatoare este o tranzacþieprin care cei ce Îl primesc pe Hristos seunesc într-o relaþie de legãmânt cuDumnezeu. Adevãrata credinþã înseamnãviaþã. O credinþã vie înseamnã o creºtere avigorii, o încredere crescândã, prin caresufletul devine o putere biruitoare.” 4

“Întrebãrile care ne privesc cel mai multpe noi sunt: Cred în Fiul lui Dumnezeu cu ocredinþã salvatoare? Este viaþa mea înarmonie cu Legea divinã? ‘Cine crede înFiul, are viaþa veºnicã; cine nu crede înFiul nu va vedea viaþa.’ ‘ªi prin aceasta ºtimcã Îl cunoaºtem, dacã pãzim poruncile Lui’(Ioan 3:36; 1 Ioan 2:3).” 5

Ei au o credinþã care lucreazã

“Iertarea de pãcat este promisãaceluia care se pocãieºte ºi crede; cununavieþii va fi rãsplata aceluia care rãmânecredincios pânã la sfârºit. Putem creºteîn har, îndreptându-ne prin harul pe careîl avem deja. Trebuie sã ne pãstrãmneîntinaþi de lume, dacã vrem sã fimgãsiþi nevinovaþi în ziua lui Dumnezeu.Credinþa ºi faptele merg mânã în mânã;în lucrarea de biruinþã, ele lucreazã înarmonie. Faptele fãrã credinþã suntmoarte, ºi la fel, credinþa fãrã fapte estemoartã. Faptele nu ne vor salva niciodatã;meritele lui Hristos vor fi oferite înfavoarea noastrã. Prin credinþã în El,Hristos va face ca eforturile noastrenedesãvârºite sã fie plãcute înaintea luiDumnezeu. Credinþa pe care trebuie sã oavem nu este una în care sã nu faci nimic;credinþa salvatoare este credinþa carelucreazã prin dragoste ºi curãþã sufletul.Cel care va ridica înaintea lui Dumnezeumâini curate ºi fãrã mânie ºi îndoialã,va merge în mod inteligent în caleaporuncilor lui Dumnezeu.

Dacã vrem sã fim iertaþi de pãcatelenoastre, trebuie sã conºtientizãm maiîntâi ce înseamnã pãcatul, pentru ca sãne cãim ºi sã aducem roade vrednice depocãinþã. Trebuie sã avem o temeliesolidã pentru credinþa noastrã; ea trebuiesã se bazeze pe Cuvântul lui Dumnezeu,ºi rezultatele ei se vor vedea în ascultarede voia pe care a exprimat-o El. Apostolulspune: ‘fãrã ea [sfinþirea] nimeni nu vavedea pe Dumnezeu.’ (Evrei 12:14)….

Trãim într-o perioadã importantã ºiinteresantã a istoriei acestui pãmânt.Avem nevoie de mai multã credinþã decâtam avut pânã acum; avem nevoie de unsprijin mai puternic de sus. Satanlucreazã cu toatã puterea Lui pentru aobþine victoria asupra noastrã, pentru cãºtie cã are puþin timp în care sã mailucreze. Pavel era cuprins de fricã ºi detremur când lucra la mântuirea sa; nu artrebui sã ne temem noi ca nu cumva vreopromisiune care ne-a fost lãsatã sã fie

neglijatã de vreunul dintre noi, ºi noi sã nedovedim nevrednici de viaþa veºnicã? Artrebui sã veghem cu rugãciune, sã ne luptãmcu eforturi chiar pânã la moarte, pentru aintra pe poarta cea strâmtã.” 6

“Când rãspunzi atracþiei lui Hristos, ºite alãturi Lui, tu manifeºti credinþãsalvatoare…. Credinþa familiarizeazãsufletul cu existenþa ºi prezenþa luiDumnezeu, ºi, trãind cu privirea aþintitãdoar spre slava lui Dumnezeu, noidiscernem din ce în ce mai mult frumuseþeacaracterului Sãu, desãvârºirea harului Sãu.Sufletele noastre devin puternice, avândtãrie spiritualã; pentru cã noi respirãmatmosfera cerului…. Ne ridicãm deasupralumii, privindu-L pe Cel ce este Cel maimare peste zece mii, Cel mai frumos; ºiprivindu-L suntem schimbaþi în chipul Lui.” 7

“Trebuie sã învãþãm credinþa, credinþasalvatoare. Definiþia acestei credinþe în IsusHristos poate fi descrisã în câteva cuvinte:este un act al sufletului, prin care întreagafiinþã este încredinþatã grijii ºi controluluilui Isus Hristos. Omul locuieºte în Hristosºi Hristos locuieºte în suflet prin credinþã,fiind suveran. Credinciosul îºi încredinþeazãsufletul ºi trupul lui Dumnezeu, ºi poatespune cu deplinã încredinþare, cã Hristos‘poate sã pãstreze ceea ce i-am încredinþatpânã în acea zi.’ Toþi cei ce vor face aceastavor fi salvaþi spre viaþã veºnicã. Va fi osiguranþã cã sufletul este spãlat în sângelelui Hristos ºi îmbrãcat cu neprihãnirea Lui,ºi cã este preþios în ochii lui Isus. Gândurileºi speranþele noastre sunt îndreptate spre adoua venire a Domnului nostru. Aceasta esteziua când Judecãtorul întregului pãmânt varãsplãti încrederea poporului Sãu.” 8

“Credinþa înseamnã sã te încrezi înDumnezeu – crezând cã El ne iubeºte ºi cãºtie cel mai bine ce este spre binele nostru.Astfel, în locul cãii noastre proprii, El neconduce sã alegem calea Lui. În loculignoranþei noastre, noi acceptãm înþe-lepciunea Lui, în locul slãbiciunii noastre,tãria lui; în locul pãcãtoºeniei noastre,neprihãnirea Lui. Vieþile noastre, noi înºinesuntem deja ai Sãi, credinþa recunoaºteproprietatea Sa ºi acceptã binecuvântãrile

Page 9: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

10 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

acesteia. Adevãrul, dreptatea, curãþia s-audovedit secrete ale unei vieþi de succes.Credinþa ne pune în posesia acestorprincipii.” 9

“Credinþa este simplã în modul ei deacþiune, ºi puternicã în rezultatele ei. Mulþipretinºi creºtini, care au o cunoºtinþã despreCuvântul sfânt, ºi cred adevãrul, nu auîncrederea copilãreascã esenþialã pentrureligia lui Isus. Mâna lor nu este întinsã înatingerea aceea care aduce vindecaresufletului.” 1 0

Sunt îndreptãþiþi prin credinþã

“Credinþa care îndreptãþeºte întotdea-una produce mai întâi o adevãratã cãinþã, ºiapoi fapte bune, care sunt rezultatele aceleicredinþe. Nu existã credinþã salvatoare, caresã nu producã fapte bune. Dumnezeu L-adat pe Isus în lume, pentru ca El sã devinãînlocuitorul pãcãtosului. În momentul încare se exercitã credinþã în meritelepreþioasei jertfe ispãºitoare, recunoscându-L pe Hristos ca Mântuitor personal, în acelmoment pãcãtosul este îndreptãþit înaintealui Dumnezeu, pentru cã el este iertat.” 11

“Credinþa în Isus este ceva mai multdecât credinþa în El ca Mântuitor al lumii;ea îl acceptã pe El ca Mântuitor al nostru,ca Salvator al nostru. Voinþa noastrã esteguvernatã de voinþa Lui. Noi trebuie sã necurãþim afecþiunile, sã ne liniºtim tempe-ramentul ºi sã ne modelãm viaþa dupãmodelul oferit în viaþa ºi caracterul luiHristos. Aceasta este o mãrturisireinteligentã despre Hristos. Aceasta estecredinþa doveditã prin fapte, ºi singuracredinþã adevãratã, mântuitoare.” 12

“Credinþa este un principiu viu, durabil.Obiectul ei este adevãrul divin, veºnic ºineschimbat. Credinþa adevãratã, salvatoare,este inseparabilã de pocãinþã ºi convertire, ºiva manifesta roadele Duhului. Ea este oîncredere continuã, conºtientã în Isus. Singurasperanþã a pãcãtosului este în meritele unuiMântuitor crucificat ºi rãstignit. Nu existã nicio odihnã în eforturile noastre proprii, cu toateacestea, trebuie sã facem aceste eforturi.” 13

“Crezi din toatã inima cã Isus esteMântuitorul tãu? Îl aduci pe El în viaþa ta,

ºi þeºi caracterul tãu cu firele Lui pânã cândeºti una cu Hristos? Mulþi Îl acceptã peHristos ca pe un principiu de credinþã, darnu au o credinþã salvatoare în El ca jertfãpentru ei ºi Mântuitor. Ei nu realizeazã cãHristos a murit ca sã-i salveze de subpedeapsa Legii, pe care ei au cãlcat-o,pentru ca sã-i aducã înapoi la credincioºiefaþã de Dumnezeu. Crezi cã Hristos, caÎnlocuitor al tãu, a plãtit datoria pentruneascultarea ta? Totuºi, nu pentru ca tu sãcontinui în pãcat, ci pentru ca sã fii salvat depãcatele tale; pentru ca tu, prin meriteleneprihãnirii Sale, sã poþi fi repus în graþia luiDumnezeu. ªtii cã un Dumnezeu drept ºisfânt va accepta eforturile tale de a þineLegea prin meritele Fiului Sãu cel iubit, carea murit pentru rãzvrãtirea ta ºi pãcatul tãu?”

Ei acceptã sfatulMartorului Credincios

“Poþi spune cã tu ai credinþã în Isusatunci când apreciezi preþul mântuirii. Poþipretinde aceasta atunci când simþi cã Isus amurit pentru tine pe crucea Calvarului; cândcrezi în mod inteligent, raþional cã moarteaLui te poate face sã nu mai pãcãtuieºti, ºisã îþi desãvârºeºti un caracter prin harul luiDumnezeu, care þi se acordã ca rãscum-pãrare prin sângele lui Hristos. Ochiioamenilor cãzuþi au fost unºi cu alifiepentru ochi, care reprezintã înþelegereaspiritualã, ºi ei se pot vedea aºa cum sunt –sãraci, nenorociþi, orbi ºi goi. Ei pot fi fãcuþisã realizeze nevoia lor de pocãinþã faþã deDumnezeu, ºi de credinþã în Isus Hristos.” 14

“Credinþa esenþialã pentru mântuire nueste doar o credinþã cu numele, ci unprincipiu durabil, care îºi obþine putereavitalã de la Hristos. Ea va conduce sufletulsã simtã dragostea lui Hristos într-unasemenea grad, încât caracterul va fi curãþit,rafinat ºi înnobilat. Aceastã credinþã în Isusnu este doar un impuls, ci o putere carelucreazã prin dragoste, ºi curãþã sufletul.Ea îndeplineºte ceva, disciplinând sufletulºi ridicându-l din întinare ºi aducându-l înlegãturã cu Hristos, pânã când acesta îºiînsuºeºte virtuþile de care are nevoie.Aceasta este credinþa salvatoare.” 15

Ei Îl iubesc pe Dumnezeu ºi pesemenii lor

“Mântuitorul rezumã întreaga datorie aomului. El spune: ‘Sã iubeºti pe DomnulDumnezeul tãu cu toatã inima ta, cu totsufletul tãu ºi cu tot cugetul tãu… Sã iubeºtipe aproapele tãu ca pe tine însuþi’ (Matei22:37,39). În Cuvânt, planul de mântuire esteconturat în mod clar. Darul vieþii veºniceeste promis cu condiþia credinþei salvatoareîn Isus. Puterea de atracþie a Spiritului Sfânteste prezentatã ca un agent în lucrarea demântuire a omului. Rãsplãtirile celorcredincioºi, pedeapsa pentru cei vinovaþi,toate sunt prezentate în linii clare. Bibliaconþine ºtiinþa mântuirii pentru toþi cei cevor auzi ºi vor împlini cuvintele lui Hristos.” 16

Ei fac reformã,restaureazã ºi reparã

“Restaurarea spiritualã pentru carelucrarea lui Neemia a fost un simbol, estedescrisã în cuvintele lui Isaia: ‘Ei vor zidiiarãºi vechile dãrâmãturi, vor ridica iarãºinãruirile din vechime, vor înnoi cetãþipustiite.’ ‘Ai tãi vor zidi iarãºi pedãrâmãturile de mai înainte, vei ridica dinnou temeliile strãbune; vei fi numit‘dregãtor de spãrturi’, ‘cel ce dregedrumurile ºi face þara cu putinþã de locuit’(Isaia 61:4; 58:12).

Profetul descrie aici un popor care, într-un timp de depãrtare generalã de la adevãrºi dreptate, cautã sã restaureze principiilecare sunt temelia împãrãþiei lui Dumnezeu.Ei sunt dregãtorii spãrturii care a fost fãcutãîn Legea lui Dumnezeu – zidul care a fostpus în jurul aleºilor Sãi pentru a-i proteja.Ascultarea de aceste percepte ale dreptãþii,adevãrului ºi curãþiei trebuie sã fie protecþialor tot timpul.” 17

“[Isaia 58:8, 9, 12-14 citat]. Aici suntarãtate caracteristicile acelora care vor fireformatori, care vor purta stindardul celeide a treia solii îngereºti, care îºi însuºescpreceptele legii lui Dumnezeu – un poporcare pãstreazã aceste porunci, care Îlonoreazã pe Dumnezeu, ºi care s-a angajatcu seriozitate, în faþa întregului univers, sãclãdeascã vechile dãrâmãturi. Cine îi

Page 10: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 11

numeºte ‘dregãtori de spãrturi’, ‘cei ce dregdrumurile’? Dumnezeu este Cel ce îinumeºte aºa. Numele lor sunt înregistrate înceruri ca nume de reformatori - restauratori,care ridicã din nou temeliile strãbune.” 18

“La timpul sfârºitului, fiecare instituþiedivinã trebuie restauratã. Spãrtura fãcutãîn lege atunci când Sabatul a fost schimbatde om trebuie reparatã. Poporul luiDumnezeu, rãmãºiþa care stã înaintealumii ca reformatori, trebuie sã arate cãLegea lui Dumnezeu este temelia oricãreiadevãrate reforme ºi cã Sabatul poruncii apatra trebuie sã stea ca memorial alcreaþiunii, care aminteºte constant despreputerea lui Dumnezeu. Ei trebuie sã prezinteîn linii clare necesitatea ascultãrii de toatepreceptele Decalogului. Constrânºi deiubirea lui Dumnezeu, ei trebuie sãcoopereze cu El, pentru a înnoi cetãþilepustiite. Ei trebuie sã repare spãrtura, sãdreagã cãrãrile vechi.” 19

“Voi, cei care pretindeþi cã Îl iubiþi peDumnezeu, luaþi-L pe Isus oriunde mergeþi;ºi, la fel ca patriarhii din vechime, ridicaþiun altar Domnului oriunde vã aºezaþi cortul.E nevoie de o reformã în aceastã privinþã,ºi aceastã reformã trebuie sã fie adâncã ºivastã. Pãrinþii trebuie sã facã o reformã;predicatorii trebuie sã facã o reformã. Ei aunevoie de Dumnezeu în familiile ºigospodãriile lor. Ei trebuie sã clãdeascã dinnou locurile pustii ale Sionului, sã aºezedin nou porþile lui ºi sã întãreascã zidurilepentru apãrarea poporului.” 20

Ei sunt o armatã micã, ce se

împotriveºte supremaþiei lui Satan

“Biserica rãmãºiþei va ajunge într-oîncercare mare ºi în nenorociri. Cei careþin poruncile lui Dumnezeu ºi credinþa luiIsus vor simþi mânia balaurului ºi a oºtilorsale. Satan are o lume întreagã ca supuºi aisãi; el a câºtigat controlul asupra bisericilorapostaziate; dar existã o micã grupã carese împotriveºte supremaþiei lui. Dacã arputea sã-i ºteargã de pe faþa pãmântului,triumful sãu ar fi desãvârºit. Dupã cum ainfluenþat naþiunile pãgâne sã distrugãIsraelul, tot astfel, în viitorul apropiat, el

va agita puterile rãului de pe pãmânt pentruca sã distrugã poporul lui Dumnezeu.Tuturor li se va cere sã asculte de edicteomeneºti ºi sã calce Legea divinã. Cei carevor rãmâne credincioºi faþã de Dumnezeuºi de datoria lor, vor fi ameninþaþi, denunþaþiºi scoºi în afara legii. Ei vor fi înºelaþi ‘depãrinþi, de fraþi, de rude ºi de prieteni.’ ” 21

“Nu e departe timpul când fiecare sufletva fi testat. Ni se va cere sã respectãmsabatul fals. Lupta se va da între poruncilelui Dumnezeu ºi poruncile oamenilor. Ceice au cedat pas cu pas cerinþelor lumii ºis-au conformat la obiceiurile ei, se vorsupune acelor puteri mai degrabã decât sãfie luaþi în batjocurã, insultaþi, ameninþaþicu închisoarea ºi cu moartea. În acel timp,aurul va fi separat de zgurã…. Multe stelepe care le-am admirat pentru strãlucirealor vor apune în întuneric. Cei ce auîmbrãcat hainele Sanctuarului, dar nu aufost îmbrãcaþi cu haina dreptãþii lui Hristos,vor sta atunci îmbrãcaþi cu ruºineagoliciunii lor.” 22

“Decretul care se va da în cele din urmãîmpotriva rãmãºiþei poporului luiDumnezeu va fi foarte asemãnãtor cu celdat de Ahaºveroº împotriva evreilor. Astãzi,vrãjmaºii adevãratei biserici vãd în micagrupã de pãzitori ai Sabatului un Mardoheuîn poartã. Respectul poporului lui Dumnezeufaþã de Legea Sa este un continuu reproºpentru acei care au dat la o parte frica deDumnezeu ºi care calcã Sabatul Sãu.

Satan va trezi revoltã împotrivaminoritãþii care refuzã sã accepteobiceiurile ºi tradiþiile populare. Bãrbaþicu poziþii importante ºi cu faimã se voralãtura celor nelegiuiþi ºi josnici pentru ase sfãtui cum sã procedeze împotrivapoporului lui Dumnezeu. Bogãþia, geniul,educaþia se vor uni pentru a-i acoperi cudispreþ. Conducãtori care îngãduiepersecuþia, pastori ºi membri laici vor uneltiîmpotriva lor. Prin voce ºi prin scrieri, prinlaude, ameninþãri ºi batjocuri, ei vor încercasã le doboare credinþa. Prin reprezentãrigreºite ºi apeluri mânioase, bãrbaþii aceºtiavor agita emoþiile violente ale oamenilor.Pentru cã nu au un ‘Aºa stã scris’, pe care

sã-l aducã împotriva apãrãtorilor Sabatuluibiblic, ei vor trece la fapte opresive, pentrua înlocui ceea ce le lipseºte. Pentru a-ºiasigura popularitatea ºi sprijinul, legiuitoriise vor supune cererii ridicate în favoarealegilor duminicale. Dar acei care se tem deDumnezeu nu vor aproba o instituþie careîncalcã un precept al Decalogului. Pe acestcâmp de bãtaie se va da ultima mare bãtãliedin rãzboiul dintre adevãr ºi rãtãcire. ªi nusuntem lãsaþi în nesiguranþã referitor laacest punct. Astãzi, ca ºi în zilele Estereiºi ale lui Mardoheu, Domnul va rãzbunaadevãrul ºi poporul Sãu.” 23

Ei vor fi biruitori

“În cele din urmã s-a obþinut victoria.Armata care urma steagul cu inscripþia‘Poruncile lui Dumnezeu ºi credinþa luiIsus,’a ieºit învingãtoare, ºi glorioasã.Soldaþii lui Hristos erau aproape de porþilecetãþii, ºi plinã de bucurie, cetatea îºiîntâmpina regele. Împãrãþia pãcii, abucuriei ºi a neprihãnirii veºnice seinstalase.” 2 4

Referinþe

1 Selected Messages, vol. 3, p. 168.2 Idem, p. 172, 173.3 În locurile cereºti, p. 104 (engl.).4 Hristos, lumina lumii, p. 347 (engl.).5 Idem, p. 396 (engl.).6 Faith and Works, p. 48, 49.7 Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 183 (engl.)8 Minte, caracter ºi personalitate, vol. 2, p. 531 (engl.).9 Educaþia, p. 253 (engl.).10 The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 6, p. 1074.11 Înalta noastrã chemare, p. 52 (engl.).12 The Bible Echo, 1 iunie 1887.13 The Review and Herald, 27 noiembrie 1883.14 Idem, 24 iulie, 1888.15 Idem, 18 august 1891.16 Principiile fundamentale ale educaþiei creºtine, p. 187 (engl.).17 Profeþi ºi regi, p. 677, 678 (engl.).18 The Review and Herald, 13 octombrie 1891.19 Profeþi ºi regi, p. 678 (engl.).20 Testimonies, vol. 5, p 320, 321 (engl.).21 Idem, vol. 9, p. 231 (engl.).22 Profeþi ºi regi, p. 188 (engl.).23 Idem, p. 605, 606 (engl.).24 Testimonies, vol. 8, p. 41, 42 (engl.).

Page 11: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

12 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

Un popor preocupat de datoriile luireligioase, consacarat, înflã-cãrat, fierbinte, care îºi exercitã

credinþa cu vigoare – aºa sunt acei cãroraDumnezeu le va acorda încrederea Sasupremã, folosindu-i pentru a-ªi încheialucrarea. Urmãrind ºirul evenimentelor de-a lungul istoriei, vom constata cã “în fiecareperioadã a acestui pãmânt Dumnezeu a avutoamenii Sãi, cãrora le-a spus: ‘Voi sunteþimartorii Mei.’ În fiecare epocã au fostoameni devotaþi, care au strâns razele deluminã care au strãlucit de-a lungul cãiilor, ºi care au prezentat poporului cuvintelelui Dumnezeu. Enoh, Noe, Moise, Daniel,ºi lungul ºir de patriarhi ºi profeþi – aceºtiaau fost slujitori ai dreptãþii. Nu erauinfailibili; erau oameni slabi, supuºigreºelilor; dar Domnul a lucrat prin ei, pemãsurã ce ei s-au predat în serviciul Sãu.” 1

În anumite cazuri, aceºti credincioºi aucomunicat ultimele cuvinte de avertizareale lui Dumnezeu cãtre un popor, o naþiune,sau cãtre lumea sortitã pieirii. A proclamaastfel de solii a însemnat adesea greutãþi,batjocurã, ºi chiar moarte. Cu rugãciuni,post, ºi adesea cu ezitare, servii luiDumnezeu au înaintat, împlinindu-ºidatoriile plini de curaj.

Viaþa devoþionalã a lui Enoh

“Despre Enoh stã scris cã a trãit ºaizeciºi cinci de ani, ºi a nãscut un fiu. Dupã aceeaa umblat cu Dumnezeu trei sute de ani….Dar dupã naºterea primului sãu fiu, Enoh aajuns sã aibã o experienþã mai înaltã; a fostatras într-o relaþie mai strânsã cuDumnezeu. El a realizat mai pe deplinobligaþiile sale ºi responsabilitãþile sale cafiu al lui Dumnezeu. ªi când a vãzut iubireacopilului pentru tatãl sãu, încrederea lui

simplã în ocrotirea sa; când a simþitdragostea gingaºã a inimii sale pentruîntâiul sãu nãscut, el a învãþat o lecþiepreþioasã despre minunata iubire a luiDumnezeu pentru oameni doveditã prin darulFiului Sãu, ºi încrederea cu care copiii luiDumnezeu ar trebui sã se repauzeze în Tatãllor ceresc. Iubirea infinitã, de nepãtruns, alui Dumnezeu prin Isus Hristos, a devenitsubiectul meditaþiei sale zi ºi noapte; cu totzelul sufletului sãu, el cãuta sã dezvãluieacea iubire oamenilor între care locuia….

Enoh a fost un om cu o minte puternicãºi bine cultivatã, având o cunoºtinþã vastã;el a fost onorat cu descoperiri speciale dinpartea lui Dumnezeu; deºi era în comuniuneconstantã cu cerul, având un sentiment almãreþiei ºi desãvârºirii care fuseserãînaintea lui, el era unul dintre cei mai umilioameni. Cu cât mai strânsã era legãtura luicu Dumnezeu, cu atât mai adânc erasentimentul propriei sale slãbiciuni ºinedesãvârºiri.

Întristat de rãutatea crescândã a celornetemãtori de Dumnezeu, ºi temându-se cãnecredinþa lor ar putea sã îi slãbeascãrespectul lui pentru Dumnezeu, Enoh aevitat în mod constant asocierea cu ei, ºipetrecea mult timp în singurãtate,dedicându-se meditaþiei ºi rugãciunii.Astfel, el aºtepta înaintea Domnului, dorindo cunoºtinþã mai clarã despre voia Lui,pentru a putea sã o îndeplineascã. Pentruel, rugãciunea era respiraþia sufletului; eltrãia în atmosfera cerului….

În mijlocul unei vieþi de muncã activã,Enoh ºi-a menþinut cu fermitatecomuniunea cu Dumnezeu. Cu cât mai mariºi mai urgente erau lucrãrile sale, cu atâtmai constante ºi mai serioase eraurugãciunile sale. El continua sã se retragã

din societate, dupã anumite perioade detimp. Dupã ce rãmânea o vreme întreoameni, lucrând pentru a le fi de folos prininstrucþiuni ºi exemplu, el se retrãgea pentrua petrece un timp singur, flãmânzind ºiînsetând dupã acea cunoºtinþã divinã, pecare doar Dumnezeu o poate oferi.Comunicând astfel cu Dumnezeu, Enoh aajuns sã reflecte din ce în ce mai mult chipulceresc. Faþa sa radia de o luminã sfântã,chiar acea luminã care se reflecta de pefaþa lui Isus. Dupã ce se întorcea de la acestecomuniuni cu cerul, chiar ºi cei nelegiuiþipriveau cu teamã ºi veneraþie amprentacereascã, pe care o observau pe faþa sa.” 2

Viaþa de consacrare a lui Avraam

“Despre Avraam este scris cã el ‘a fostnumit prietenul lui Dumnezeu,’ ‘tatãl tuturorcelor care cred’ (Iacov 2:23; Romani 4:11).Mãrturia lui Dumnezeu referitoare la acestpatriarh credincios este: ‘Avraam a ascultatde porunca Mea, ºi a pãzit ce I-am cerut, apãzit poruncile Mele, orânduirile Mele, ºilegile Mele.’ ªi din nou, ‘Cãci Eu îl cunosc,ºi ºtiu cã are sã porunceascã fiilor lui ºicasei lui dupã el sã þinã calea Domnului,fãcând ce este drept ºi bine, pentru ca astfelDomnul sã împlineascã faþã de Avraam cei-a fãgãduit’ (Geneza 26:5; 18:19). Era omare onoare aceea la care fusese chematAvraam, aceea de a f i tatãl poporului caretimp de secole au fost pãzitorii ºi pãstrãtoriiadevãrului lui Dumnezeu pentru lume – alacelui popor prin care toate neamurile pãmân-tului aveau sã fie binecuvântate prin promi-siunea venirii Eliberatorului fãgãduit, Mesia.Dar cel ce l-a chemat pe patriarh l-a gãsitdemn. Dumnezeu spune aceasta. Cel cecunoaºte gândurile de mai înainte, ºi careevalueazã corect omul, spune ‘Îl cunosc.’

UN POPOR EVLAVIOSUN POPOR EVLAVIOSROLLY DUMAGUIT - Belize

Duminică, 19 iunieDuminică, 19 iunie

Page 12: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 13

Avraam nu va înºela adevãrul pentru scopuriegoiste. El va þine legea ºi va acþiona dupãdreptate ºi neprihãnire. Nu doar el se va temede Domnul, ci el va cultiva religia ºi încãminul sãu. El va instrui familia sa înneprihãnire. Legea lui Dumnezeu va fi regulaîn gospodãria ºi în familia sa.” 3

“Avraam, ‘prietenul lui Dumnezeu,’ ne-adat un exemplu demn de urmat. Viaþa sa afost o viaþã de rugãciune. Oriunde îºi aºezacortul, ridica un altar alãturi, strângându-ipe toþi cei din tabãra lui pentru rugãciuneade dimineaþã ºi de searã. Când îºi strângeacortul, altarul rãmânea acolo. În anii careau urmat, între canaaniþii nomazi existauunii care au primit instrucþiunile luiAvraam; ºi oridecâte ori unul dintre aceºtiaajungea la acel altar, el ºtia cine fuseseacolo înaintea lui; dupã ce îºi aºeza cortul,el repara altarul, ºi se închina acoloDumnezeului cel viu.” 4

Viaþa lui Avraam a fost una de credinþã,acþiune ºi rugãciune. Înainte de oriceacþiune, el se asigura cã a cerut cãlãuzirealui Dumnezeu. În cãlãtoriile sale dinMesopotamia spre Canaan, spre Egipt ºiapoi în ºederile sale în pustie, Avraam acãlãtorit fãrã hartã ºi fãrã busolã. Singurasa cãlãuzã a fost vocea lui Dumnezeu.Observaþi curajul ºi vitejia sa în acþiuneapentru salvarea locuitorilor Sodomei.Priviþi-l povestind cu Dumnezeu ca ºi cu unprieten ºi primind promisiunea cã el va fitatãl unei mari naþiuni. Observaþi chinulsãu când a fost chemat sã îºi jertfeascãiubitul sãu fiu. Vã veþi da seama cã succesulsãu în lucrurile materiale ºi spirituale sedatoreazã credincioºiei ºi devotamentuluisãu faþã de Dumnezeu.

Viaþa de consacrarea lui Moise

“Când a fost luat de sub ocrotireacãminului copilãriei sale, Moise era maitânãr decât Iosif sau Daniel; cu toateacestea, aceleaºi influenþe care au modelatvieþile celor doi, modelaserã deja ºi viaþalui Moise. El a petrecut doar doisprezeceani între rudele sale, între evrei; dar întimpul acestor ani a fost pusã temelia

mãreþiei sale; a fost pusã de mâna cuiva, aunei persoane aproape lipsitã de faimã…

Din cãminul umil din Gosen, fiul luiIochebed a fost adus în palatul lui Faraon,la prinþesa egipteanã, pentru a fi primit deea ca un fiu iubit ºi drag inimii ei. În ºcolileEgiptului, Moise a primit cea mai înaltãeducaþie militarã ºi civilã. Având un farmecpersonal deosebit, nobil în staturã ºi chip,dovedind o minte cultivatã ºi o þinutã regalã,fiind un renumit conducãtor militar, el adevenit mândria Egiptului. RegeleEgiptului era ºi un membru al claseipreoþeºti; ºi Moise, deºi a refuzat sã participela închinarea pãgânã, era iniþiat în misterelereligiei egiptene. Pentru cã pe vremea saEgiptul era încã cea mai puternicã ºi maicivilizatã dintre toate naþiunile, Moise, caviitor suveran, avea perspectiva de a ajungela cea mai înaltã onoare pe care o oferealumea aceasta. Dar alegerea sa a fost unamai nobilã. Pentru onoarea lui Dumnezeu ºipentru eliberarea poporului sãu cãlcat înpicioare, Moise a jertfit onorurile Egiptului.Apoi, într-un mod deosebit, Dumnezeu S-aocupat de educaþia lui.

Moise încã nu era pregãtit pentrulucrarea vieþii sale. Trebuia sã înveþe încãlecþia dependenþei de puterea divinã. El nuînþelesese clar planul lui Dumnezeu.Speranþa lui era aceea de a elibera Israelulprin forþa armelor. Pentru aceasta a riscattotul, ºi a eºuat. Înfrânt ºi dezamãgit, el adevenit un fugar exilat într-o þarã strãinã.

În pustia Madian, Moise a petrecutpatruzeci de ani ca pãstor. Aparent despãrþitpentru totdeauna de misiunea vieþii sale, elprimea disciplina necesarã pentru împlinireaacestei misiuni. Prin stãpânire de sine trebuiasã înveþe înþelepciunea necesarã pentruconducerea unei mulþimi neinstruite ºinedisciplinate. Îngrijind de oi ºi de mieiigingaºi, el a trebuit sã obþinã experienþa careurma sã îl facã un pãstor credincios ºiîndelung rãbdãtor al Israelului. Pentru ca sãfie un reprezentant al lui Dumnezeu, Moisea trebuit sã înveþe de la El.

Influenþele care îl înconjuraserã în Egipt,dragostea mamei sale vitrege, poziþia lui canepot al regelui, luxul ºi viciul care îl pândeau

în mii de forme, rafinamentul, subtilitatea ºimisticismul unei religii false fãcuserã oimpresie asupra minþii ºi caracterului sãu. Însimplitatea severã a deºertului, toate acesteaau dispãrut.

În mijlocul singurãtãþii munþilor ºi amaiestãþii solemne, Moise era singur cuDumnezeu. Numele Creatorului era scrispretutindeni. Moise pãrea cã stã în prezenþaLui ºi cã e umbrit de puterea Sa. Aici adispãrut mulþumirea sa de sine. În prezenþaCelui Infinit, el a realizat ce vederi îngusteare omul ºi cât de slab ºi de ineficient este.

Aici Moise a câºtigat ceea ce l-a însoþitprin anii vieþii sale de trudã ºi griji – unsentiment al prezenþei personale a CeluiDivin. El a privit peste secole, ºi L-a vãzutpe Hristos descoperit în trup; dar, mai multdecât atât, L-a vãzut însoþind poporulizraelit în toate cãlãtoriile lui. Când eragreºit înþeles ºi reprezentat, când trebuiasã sufere reproºuri ºi insulte, sã stea faþã înfaþã cu pericolul ºi moartea, el a putut sã lesufere pe toate, pentru cã vedea ‘pe Cel ceeste nevãzut’ (Evrei 11:27).

Moise nu se gândea doar la Dumnezeu,el L-a vãzut. Dumnezeu era viziunea pecare o avea el constant în faþa sa. El nu apierdut niciodatã din vedere acea faþã….

Rezultatele acelei educaþii, lecþiile pecare le-a primit acolo, se leagã nu doar deistoria Israelului, ci de tot ceea ce, din aceazi pânã astãzi, a contribuit la progresullumii. Cea mai mare mãrturie despremãreþia lui Moise, aprecierea fãcutã deInspiraþie referitor la viaþa Sa, este: ‘ÎnIsrael nu s-a mai ridicat prooroc ca Moise,pe care Domnul sã-l fi cunoscut faþã în faþã’(Deuteronom 34:10).” 5

Viaþa de consacrare a apostolilor

“Toþi împreunã erau nelipsiþi de latemplu în fiecare zi, frângeau pâinea acasã,ºi luau hrana cu bucurie ºi curãþie de inimã.Ei lãudau pe Domnul ºi erau plãcuþi înainteaîntregului norod. ªi Domnul adãuga înfiecare zi la numãrul lor pe cei ce eraumântuiþi (Fapte 2:46,47).”

“Ucenicii se rugau zilnic cu seriozitatedeosebitã pentru a fi pregãtiþi sã îi

Page 13: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

14 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

întâmpine pe oameni ºi ca în relaþiile lorzilnice sã rosteascã acele cuvinte, care îivor conduce pe oameni la Hristos. Dând la oparte toate diferenþele, toatã dorinþa desupremaþie, ei deveneau mai apropiaþi înpãrtãºie creºtinã. Ei se apropiau din ce în cemai mult de Dumnezeu ºi pe mãsurã cefãceau aceasta, au realizat ce privilegiu li seoferise, prin faptul cã li se îngãduise sã seasocieze cu Hristos într-un mod atât de strâns.Se umpleau de tristeþe când se gândeau decâte ori Îl întristaserã prin înþelegerea lorgreoaie, prin neînþelegerea lecþiilor pe careEl încerca sã îi înveþe spre binele lor.

Aceste zile de pregãtire erau zile deadâncã cercetare a inimii. Ucenicii simþeaunevoia lor spiritualã ºi strigau cãtre Domnul,cerând ungerea sfântã care urma sã îipregãteascã pentru lucrarea salvãrii desuflete. Ei nu cereau binecuvântãri doarpentru ei. Erau apãsaþi de povara mântuiriisufletelor. Ei realizau cã evanghelia trebuiadusã lumii, ºi cereau acea putere pe carele-o promisese Hristos.” 6

Viaþa de consacrarea rãmãºiþei

“Pãrtãºia cu Dumnezeu va înnobila viaþaºi caracterul. Oamenii vor cunoaºte, aºa cumºtiau ºi despre ucenici, cã am fost cu Isus.Aceasta îi va oferi lucrãtorului o putere, pecare nimic altceva nu i-o poate da. El nu îºipoate permite sã fie lipsit de aceastã putere.

Trebuie sã trãim o viaþã dublã – o viaþãde meditaþie ºi de acþiune, de rugãciune întainã ºi de lucrare serioasã.” 7

“Rugãciunea ºi efortul, efortul ºirugãciunea vor fi preocuparea vieþii noastre.Trebuie sã te rogi ca ºi când eficienþa ºilauda ar fi ale lui Dumnezeu, ºi sã lucrezica ºi când toatã datoria þi-ar aparþine.” 8

Odatã cãlãtoream în Filipine ºi amurcat la bordul unui vapor. Unul dintrepasageri era un preot musulman. La oradestinatã pentru rugãciune, chiar înmijlocul gloatei gãlãgioase, el s-a furiºatspre un colþ al camerei, ºi-a luat haina derugãciune, s-a aplecat cu faþa spre rãsãrit,ºi ºi-a înãlþat rugãciunea obiºnuitã spreAllah. Mã întreb câþi reformiºti sunt atât

de devotaþi lui Dumnezeu în aceste timpuriprimejdioase, comparând cu cât era de activacest preot. Trebuie sã fim sinceri înrugãciunile noastre personale ºi în închinareanoastrã din cadrul familiei; sã fim mereuprezenþi, la toate întâlnirile comunitãþii, ºisã fim foarte activi, împãrtãºind ºimãrturisind ºi altora adevãrul.

a. Rugãciunea personalã ºi studiul biblic

La fel cum apa, hrana ºi aerul suntindispensabile pentru viaþa fizicã, tot astfelºi rugãciunea ºi studiul biblic suntindispensabile pentru viaþa spiritualã.Apostolul Pavel ne avertizeazã sã ne rugãm“neîncetat” (1 Tesaloniceni 5:17). DomnulIsus ne aminteºte de asemenea “cercetaþiScripturile, pentru cã socotiþi cã în ele aveþiviaþã veºnicã” (Ioan 5:39). Satan ne atacãdin fiecare parte ºi în fiecare moment. Deaceea „nimeni nu este sigur, nici mãcar oorã, fãrã rugãciune. Ar trebui sã Îl rugãm peDomnul sã ne dea înþelepciune pentru aînþelege Cuvântul Sãu. În acesta suntdescoperite vicleºugurile ispititorului ºimijloacele prin care putem sã neîmpotrivim lui cu succes. Satan este expertîn aducerea dovezilor din Scripturã, ºi eloferã propria lui interpretare despre unelepasaje, prin care sperã sã ne facã sã nepoticnim. Ar trebui sã studiem Biblia cuumilinþã a inimii, fãrã sã pierdem din vederevreodatã dependenþa noastrã de Dumnezeu.În timp ce trebuie sã fim mereu în gardãîmpotriva procedeelor lui Satan, trebuie sãne rugãm neîncetat cu credinþã: ‘Nu ne duceîn ispitã’ (Matei 6:13).” 9

“Satan ºtie bine cã toþi acei pe care îipoate face sã neglijeze rugãciunea ºicercetarea Cuvântului lui Dumnezeu, vorfi învinºi de atacurile sale. De aceea, elinventeazã tot felul de metode prin care sãabsoarbã mintea.” 10

“Luaþi seama, fraþilor, la prima ocaziecând scade lumina voastrã, la primaneglijare a rugãciunii, la primul simptomal adormirii spirituale.” 11

Putem trimite cererile noastre laDumnezeu oriunde ne-am afla, orice am

face ºi oricând avem nevoie. “Putem aveapãrtãºie cu Dumnezeu în inimile noastre;putem umbla în tovãrãºie cu Hristos. Cândsuntem la lucrul nostru zilnic, Îi putem ºoptidorinþa inimii noastre, pe care nici o urecheomeneascã nu o poate auzi; dar acel cuvântnu va muri niciodatã în tãcere, nici nu poatefi pierdut vreodatã. Nimic nu poate înecadorinþa sufletului. Ea se ridicã deasupragãlãgiei strãzii, deasupra zgomotuluimaºinilor. Noi Îi vorbim lui Dumnezeu ºirugãciunea noastrã este auzitã.” 12

b. Închinarea în familie

Închinarea în familie este cea maiimportantã orã din viaþa de familie. Faceþi-ointeresantã, ºi aºa încât fiecare sã participe.Aceste servicii sunt termometrul spiritu-alitãþii noastre; ele leagã familia laolaltã cuo funie a iubirii, unirii ºi devoþiunii faþã deDumnezeu. Sã ne amintim cã familia carese roagã împreunã, rãmâne împreunã.

„În fiecare familie ar trebui sã existeun timp stabilit pentru rugãciunea dedimineaþã ºi de searã. Cât este de potrivitca pãrinþii sã îºi adune copiii în jurul lorînainte de masa de dimineaþã, ºi sã-Imulþumeascã lui Dumnezeu pentruocrotirea din timpul nopþii, ºi sã Îi cearãcãlãuzirea, ocrotirea ºi ajutorul Sãu pentruziua care le stã înainte! De asemenea, câteste de potrivit, ca la venirea serii, pãrinþiiºi copiii sã se adune încã o datã înainteaLui, pentru a-I mulþumi pentru binecu-vântãrile zilei trecute!

Tatãl sau, în absenþa sa, mama ar trebuisã conducã închinarea, alegând un pasaj dinScripturã, care este interesant ºi uºor deînþeles. Serviciul divin ar trebui sã fie scurt.Dacã se citeºte un capitol lung ºi se rosteºteo rugãciune lungã, serviciul divin esteobositor , ºi la încheierea lui toþi au unsentiment de uºurare. Dumnezeu estedezonorat atunci când ora de închinare esteseacã ºi obositoare, când este atât deplictisitoare ºi neinteresantã, încât copiiise tem de ea.

Taþi ºi mame, faceþi orele voastre deînchinare pe cât de interesante posibil. Nuexistã nici un motiv pentru care aceastã orã

Page 14: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 15

sã nu fie cea mai plãcutã ºi mai atrãgãtoaredin întreaga zi. Dacã vã gândiþi puþin înaintecum sã o pregãtiþi, aceasta o va face foarteinteresantã ºi folositoare. Variaþi din cândîn când serviciile divine. Puteþi puneîntrebãri despre un pasaj citit din Scripturã,ºi puteþi face câteva remarci serioase,potrivite. Se poate cânta un cântec de laudã.Rugãciunea înãlþatã trebuie sã fie scurtã ºila subiect. În cuvinte simple, serioase, celcare se roagã sã Îl laude pe Dumnezeu pentrubunãtatea Sa, ºi sã Îi cearã ajutorul Sãu.Dacã împrejurãrile permit aceasta, lãsaþi-iºi pe copii sã citeascã ºi sã se roage.” 13

c. Rugãciunea publicã

Unul dintre factorii cei mai importanþipentru creºterea noastrã spiritualã esteparticiparea regulatã la toate întâlnirile ºiadunãrile comunitãþii. Apostolul Pavelspune: “Sã nu pãrãsim adunarea noastrã,cum au unii obiceiul; ci sã ne îndemnãmunii pe alþii, ºi cu atât mai mult, cu câtvedeþi cã ziua se apropie (Evrei 10:25).

Fie ca rugãciunile noastre sã se înalþespre Dumnezeu, cerându-I harul Sãutransformator. În fiecare bisericã ar trebuisã se þinã adunãri de rugãciune solemnã ºicercetare serioasã a Cuvântului pentru acunoaºte adevãrul. Prindeþi-vã depromisiunile lui Dumnezeu, ºi cereþi-I cucredinþã vie sã reverse asupra voastrã DuhulSãu cel Sfânt. Când Duhul Sfânt va firevãrsat asupra noastrã, vom extrage dinCuvântul lui Dumnezeu miez ºi grãsime.” 14

“Temându-se cã vor suferi pierdereacomorii lor pãmânteºti, unii vor neglijarugãciunea ºi adunarea laolaltã pentruînchinare, pentru a avea mai mult timppentru fermele sau afacerile lor. Prin faptelelor ei aratã care e lumea pe care o preþuiesccel mai mult. Ei jertfesc privilegiilereligioase care sunt esenþiale pentruînaintarea lor spiritualã în favoarealucrurilor acestei lumi ºi nu obþin ocunoºtinþã a voii divine. Ei eºueazã înobþinerea unui caracter creºtin, ºi nu ajungla mãsura cerutã de Dumnezeu. Ei pun peprimul loc interesele lor temporare, lumeºti,ºi Îl jefuiesc pe Dumnezeu de timpul pe

care ar trebui sã îl devoteze în serviciulSãu. Dumnezeu vede aceste persoane, ºiele vor primi mai degrabã un blestem decâto binecuvântare.” 15

d. Împãrtãºind cu alþii ºi mãrturisind

“Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeuºi înaintea lui Hristos Isus, care are sãjudece viii ºi morþii, ºi pentru arãtarea ºiîmpãrãþia Sa, propovãduieºte Cuvântul,stãruieºte asupra lui la timp ºi ne la timp,mustrã, ceartã, îndeamnã cu toatã blândeþeaºi învãþãtura” (2 Timotei 4:1,2).

“Cel mai bun ajutor pe care predicatoriipot sã îl dea membrilor bisericilor noastrenu este sã le predice, ci sã planifice lucrulpentru ei. Daþi fiecãruia dintre ei ceva defãcut pentru ceilalþi. Ajutaþi-i pe toþi sã vadãcã primind harul lui Hristos, ei au datoriade a lucra pentru El. Învãþaþi-i pe toþi cumsã lucreze. În special cei care sunt de curândveniþi la credinþã au nevoie sã fie învãþaþicum pot fi lucrãtori împreunã cuDumnezeu.” 16

“Este o greºealã fatalã aceea de apresupune cã lucrarea salvãrii de sufletedepinde doar de predicatori. Credinciosulumil, consacrat, asupra cãruia Stãpânul vieia pus o povarã pentru suflete, trebuie încurajatde cei asupra cãrora Dumnezeu a pusresponsabilitãþi mai mari. Acei care suntconducãtori în bisericã trebuie sã realizezefaptul cã însãrcinarea datã de Dumnezeu seadreseazã tuturor. Dumnezeu va trimite învia Sa pe mulþi care nu au fost consacraþipredicãrii prin punerea mâinilor peste ei.” 17

“Lucrarea lui Dumnezeu pe acest pãmântnu se poate încheia pânã când bãrbaþii ºifemeile care sunt membri ai bisericii noastrenu se vor aduna ca sã lucreze ºi nu vor unieforturile lor cu eforturile predicatorilor ºislujbaºilor bisericii.” 18

Concluzie

“Când bisericile devin biserici vii,lucrãtoare, Duhul Sfânt Se va revãrsa carãspuns la rugãciunile lor sincere. Atunciadevãrul din Cuvântul lui Dumnezeu va fiprivit cu un interes nou, ºi va fi studiat ca ºicând ar fi o descoperire venitã din curþile

cereºti. Fiecare declaraþie a Inspiraþieireferitoare la Hristos va pune stãpânire pepãrþile cele mai tainice ale sufletului celorcare Îl iubesc. Invidia, gelozia, bãnuielilerele vor înceta. Biblia va fi primitã ca oscrisoare din cer. Studiul ei va absorbimintea, ºi adevãrurile ei vor desfãta sufletul.Promisiunile lui Dumnezeu, care acum suntrepetate ca ºi când sufletul nu a gustatniciodatã din iubirea Lui, vor strãluci atunciasupra altarului inimii, ºi vor cãdea încuvinte arzãtoare de pe buzele solilor luiDumnezeu. Atunci ei se vor ruga pentrusuflete cu o seriozitate care nu poate firespinsã. Ferestrele cerului se vor deschidepentru revãrsarea ploii târzii ºi urmaºii luiHristos vor fi uniþi în iubire.

Singura cale prin care adevãrul poate fiprezentat lumii în caracterul lui curat ºisfânt este ca cei care pretind cã îl cred sãfie exponenþii puterii lui. Biblia cere ca fiiiºi fiicele lui Dumnezeu sã stea pe oplatformã înaltã; pentru cã Dumnezeu îicheamã sã Îl reprezinte pe Hristos în lume.Reprezentându-L pe Hristos, ei Îl reprezintãpe Tatãl. Unitatea credincioºilor dovedeºteunirea lor cu Hristos, ºi lumina acumulatã,care strãluceºte acum pe calea copiilor luiDumnezeu, cere aceastã unitate.” 19

Referinþe

1 Slujitorii evangheliei, p. 13 (engl.). 2 Patriarhi ºi profeþi, p. 84-87 (engl.). 3 Idem, p. 140, 141 (engl.). 4 Idem, p. 128 (engl.). 5 Educaþia, p. 61-64 (engl.). 6 Istoria faptelor apostolilor, p. 37 (engl). 7 Pe urmele Marelui Medic, p. 512 (engl). 8 Testimonies, vol. 4, p. 538 (engl.). 9 Marea luptã, p. 530 (engl.).10 Idem, p. 519 (engl.).11 Testimonies, vol. 4, p. 124 (engl.).12 Slujitorii evangheliei, p. 258 (engl.).13 Testimonies, vol. 7, p. 43 (engl.).14 The Review and Herald, 25 februarie 1890.15 Testimonies, vol. 2, p. 654 (engl.).16 Idem, vol. 6, p. 49 (engl.).17 Istoria faptelor apostolilor, p. 110 (engl.).18 Testimonies,vol. 9, p. 117 (engl.).19 The Review and Herald, 25 februarie 1890.

Page 15: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

16 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

UN POPOR DEOSEBIT

Suntem cunoscuþi pentru o mulþimede lucruri. Uneori poate suntemcunoscuþi pentru frumuseþea noastrã

ºi pentru chipul nostru plãcut. Alteori poatepentru cât suntem de zgârciþi sau urâþi. Uniipoate ne cunosc datoritã serviciilor noastre.Alþii poate datoritã maºinilor pe care leconducem sau a casei în care locuim. Putemfi cunoscuþi pentru cât de buni suntem înanumite domenii. Cred cã în cele din urmãnoi, fiind creºtini, vom deveni cunoscuþipentru felul nostru creºtin de a trãi. De fapt,Dumnezeu ne va recunoaºte ca ai Sãi doardacã trãim vieþi sfinte, în armonie cuCuvântul Sãu sfânt. Trãim vieþi deosebite.Vieþi unice, diferite de ale altora, vieþi careies în mod deosebit în evidenþã.

“Poporul lui Dumnezeu trebuie sã sedistingã ca popor care Îi serveºte pe deplin,din toatã inima Domnului, neluând onoareapentru ei, un popor care îºi aduce amintecã, printr-unul din cele mai solemnelegãminte, s-a angajat sã Îi slujeascã luiDumnezeu ºi numai Lui….

Cine sunt aceºtia? Ei sunt poporul alesal lui Dumnezeu, care ºi-a doveditcredincioºia cât a fost pe acest pãmânt.Cine sunt ei? Sunt acei care au pãzitporuncile lui Dumnezeu ºi credinþa lui Isus;cei care au fãcut din Cel rãstignitMântuitorul lor.” 1

Acesta este rezultatul acceptãrii lui IsusHristos ca Domn ºi Salvator. Odatã ce amdobândit cunoºtinþa esenþialã despre Celcare ne-a creat vom înþelege în curând harullui Dumnezeu ºi ce înseamnã cu adevãratsã umbli cu Isus, care ne-a cunoscut încã dela început ca ai Sãi, comoara Sa deosebitã,preþioasã. Dacã suntem credincioºi bine

înrãdãcinaþi în credinþa noastrã cã suntemun popor cu adevãrat special, poporul luiDumnezeu, atunci noi vom fi remarcaþi într-un mod excepþional, deosebit, trãind o viaþãasemãnãtoare cu viaþa lui Hristos. Totul –caracterul, înfãþiºarea, atitudinea, dispo-ziþia, comportamentul, conversaþia, gân-durile, motivele ºi scopurile noastre – totulva purta amprenta cerului.

Ce înseamnã sã fii deosebit?

Prin definiþie, termenul “deosebit,distinct” are câteva semnificaþii, la fel cumorice alt termen din englezã are câtevasinonime sau echivalenþi ºi câteva conotaþii.

Distinct înseamnã special; unic;înseamnã a avea caracteristici tipice aletale; înseamnã a fi al cuiva; separat; careaparþine în mod special sau exclusiv cuiva,o proprietate specialã a lui Dumnezeu;proprietatea deosebit de valoroasã a luiDumnezeu; înconjurat.

Nu ciudat sau straniu

În timp ce suntem unici ºi diferiþi, nusuntem ciudaþi sau excentrici, bizari saustranii. În timp ce putem fi deosebiþi faþãde lume în multe aspecte ºi plãcuþi în faþalui Dumnezeu, totuºi nu ºi în faþa oamenilor,nu ar trebui sã fim distincþi prin formelipsite de sens, sau prin idiosincrazii (reacþiide intoleranþã la anumite lucruri), care nusunt plãcute Domnului. Poporul Sãu deosebitnu este un popor de fanatici sau formaliºti.Nu ar trebui sã fim ca cei care sespecializeazã în nimicuri ºi acordã oimportanþã necuvenitã practicilornenecesare, doar pentru a fi priviþi caciudaþi sau excentrici. Cu alte cuvinte, nu

trebuie sã fim ca fariseii, care cãlcau înpicioare lucruri de mare importanþã, în timpce se ocupau de lucruri mult mai simple ºinesemnificative, doar pentru a fi vãzuþi ºiaplaudaþi sau aprobaþi de oameni.

“În timp ce nu trebuie sã vã conformaþilumii, amintiþi-vã: credinþa noastrã poartãsemnul singularitãþii, ºi ne face un popordistinct. De aceea, toate noþiunile stranii ºiciudãþeniile individuale, planurile îngustecare dau impresii false despre mãreþialucrãrii ar trebui evitate. Nici unul dintrelucrãtori nu ar trebui sã inventeze cruci ºidatorii; Biblia ne-a dat deja regula, crucea,calea.” 2

Un popor distinct - poporul proprietate

a lui Dumnezeu prin creaþiune

Întregul pãmânt ºi tot ce este pe El Îiaparþine lui Dumnezeu (Psalm 24:1; 50:10);totuºi, dintre toate lucrurile create, existãceva ce El preþuieºte mai mult decât oricealtceva. Promisiunea Sa este: “Acum, dacãveþi asculta de glasul Meu ºi dacã veþi pãzilegãmântul Meu, veþi fi ai Mei dintre toatepopoarele, cãci tot pãmântul este al Meu”(Exod 19:5).

“Suntem ai Lui prin creaþiune ºirãscumpãrare. Nici mãcar trupurile noastrenu sunt ale noastre, ca sã le putem tratacum vrem, sã le slãbim prin obiceiuri careduc la boalã sau infirmitate, ºi care neîmpiedicã sã Îi aducem lui Dumnezeu unserviciu desãvârºit. Vieþile noastre ºi toateaptitudinile noastre Îi aparþin Lui.” 3

Acest concept al proprietãþii deosebitea lui Dumnezeu este descris prin douãcuvinte neobiºnuite în Noul Testament:“peripoiesis” (1 Petru 2:9) ºi “periousios”

Luni, 20 iunie

D. SAMY DOSS – Africa de SudD. SAMY DOSS – Africa de Sud

UN POPOR DEOSEBIT

Page 16: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 17

(Tit 2:14). Versiunea King James a NouluiTestament traduce aceste cuvinte prin“peculiar” (“distinct”, “ciudat” în englezã).Din nefericire, în englezã acest cuvântpoate însemna atât (1) ciudat, curios,excentric, cât ºi (2) special, distinctiv sau“caracteristic þie”, “al tãu”. Unii oameniasociazã prima dintre aceste semnificaþiicu pasajul biblic. Totuºi, a douasemnificaþie, care este mai puþin folositã,este de fapt mult mai aproape de ideeabiblicã. Cu toate acestea, nici mãcar aceastanu redã semnificaþia adevãratã a acestorcuvinte. În 1 Petru 2:9 se face referire labisericã astfel: “o seminþie aleasã, o preoþieîmpãrãteascã, un neam sfânt, un poporproprietate a lui Dumnezeu ( laos eis

peripoiesin).” În Tit 2:14, cuvântul folositredã de asemenea ideea de proprietatedeosebitã a lui Dumnezeu.

Proprietatea lui Dumnezeu prinrãscumpãrare

Suntem proprietatea pe care Dumnezeuo apreciazã datoritã preþului uimitor pe careL-a plãtit pentru a ne cumpãra – jertfa FiuluiSãu.

Devenim poporul lui Dumnezeu princreaþiune ºi rãscumpãrare. Când Dumnezeune rãscumpãrã, noi devenim ai Lui. Arãscumpãra înseamnã “a cumpãra înapoi”.κi trage însemnãtatea de la locul unde sefãceau târguri. Acest cuvânt se foloseºte înalte contexte pentru a exprima eliberareaunui sclav, sau a unui prizonier dupã ce s-aplãtit o rãscumpãrare. Dumnezeu arãscumpãrat poporul Sãu, Israelul, din robiaegipteanã. Mai important decât aceasta, Isusa eliberat poporul Sãu din robia pãcatului(Isaia 1:2-9). Odatã aparþineam pãcatuluiºi eram þinuþi captivi de cel rãu. În timp ceeram în sclavia pãcatului nu ne puteambucura de pãrtãºia cu Dumnezeu. Hristos aplãtit un preþ foarte scump pentrurãscumpãrarea noastrã, dându-ªi viaþapentru noi. “Cãci ºtiþi cã nu cu lucruripieritoare, cu argint sau aur, aþi fostrãscumpãraþi din felul vostru deºert devieþuire, pe care-l moºteniserãþi de lapãrinþii voºtri, ci cu sângele scump al lui

Hristos, Mielul fãrã cusur ºi fãrã prihanã”(1 Petru 1:18,19). Doar sângele preþios allui Isus – nu sângele vreunui om, sau alvreunui înger – putea sã ne salveze.

„Toþi cei care Îl iau pe Dumnezeu caparte a lor în aceastã viaþã vor fi subcontrolul Lui, ºi vor primi semnul, sigiliullui Dumnezeu, care dovedeºte cã ei suntproprietatea Lui specialã.” 4

Dacã Hristos te-a salvat, tu nu trebuiesã mai slujeºti pãcatului, ci Domnului ºiStãpânului tãu. Acum tu eºti al Lui. Nu eºtial tãu ºi nu poþi face cum îþi place. Nu aifost salvat doar pentru fericirea ºi înãlþareata, ci pentru slava Sa. Ai fost eliberat depãcat, ºi acum eºti proprietatea Lui.

Aceastã poziþie înaltã de comoarãdeosebitã a lui Dumnezeu aduce cu sinecâteva responsabilitãþi. Trebuie sãproclamãm minunãþiile Aceluia care ne-achemat de la întunerec la lumina Saminunatã (1 Petru 2:9), ºi trebuie sã fim„plini de râvnã pentru fapte bune” (Tit 2:14).Dupã cum Israel, poporul deosebit al luiDumnezeu din Vechiul Testament, a fostchemat sã dea mãrturie oamenilor dinvremea lor, tot astfel biserica, poporul„peripoiesis” (proprietate deosebitã) a luiDumnezeu, este chemat sã dea mãrturiecelor din vremea noastrã.

O comoarã unicã ºi specialã, curãþitã

Prin curãþire devenim poporul luiDumnezeu. „Cãci toþi au pãcãtuit ºi suntlipsiþi de slava lui Dumnezeu.” (Romani3:23), ºi pentru cã Dumnezeu estedesãvârºit în sfinþenie ºi urãºte pãcatul,poporul Sãu trebuie sã fie sfinþit dacã vor sãaibã pãrtãºie cu El. „Ferice de cei cu inimacuratã, cãci ei vor vedea pe Dumnezeu”(Matei 5:8). Dumnezeu nu poate privipãcatul, ºi oamenii rãi nu Îl pot vedea peDumnezeu. Cu alte cuvinte, doar oameniisfinþi Îl pot vedea pe Dumnezeu, aºa dupãcum este scris în Evrei 12:14, „urmãriþipacea cu toþii ºi sfinþirea, fãrã de carenimeni nu va vedea pe Dumnezeu.” Deci,pentru a deveni sfinþi, trebuie sã existecurãþire (sfinþire), aºa încât Dumnezeu sãSe poatã uita cu bunãvoinþã înspre noi, ºi

aºa încât sã Îl putem vedea într-o zi.De fiecare datã când pãcãtuim, suntem

murdãriþi de acel pãcat. Cum suntemcurãþiþi sub noul legãmânt? „Dacã nemãrturisim pãcatele, El este credincios ºidrept, ca sã ne ierte pãcatele ºi sã necurãþeascã de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9).Nu trebuie sã trecem printr-un ritual rigurosºi minuþios, ci trebuie doar sã ne întoarcemcãtre Dumnezeu prin rugãciune, regretândpãcatele noastre ºi mãrturisindu-leDomnului. El ne va curãþa. ªi dacã harul luiDumnezeu e din belºug, sã continuãm înpãcat? Nicidecum. (Vezi Romani 6:1-15).

„Religia lui Isus Hristos nu degradeazãniciodatã pe cel care o primeºte. Dacã îigãseºte pe oameni fireºti, obiºnuiþi, nema-nieraþi, lipsiþi de amabilitate în vorbire,aspri în conversaþie, egoiºti ºi preocupaþide ei înºiºi, adevãrul primit în inimã îºiîncepe lucrarea de curãþire, de înnobilare.În cuvinte, în îmbrãcãminte, în toateobiceiurile noastre se vede o reformã ºiacele lucruri care Îi plac lui Dumnezeu.Atunci întreaga lume poate vedea influenþalui (a adevãrului) în procesul detransformare.” 5

Ca popor al lui Dumnezeu, trebuie sãurmãm porunca Lui: „Fiþi sfinþi, cãci Eusunt sfânt” (1 Petru 1:16); „Voi fiþi dardesãvârºiþi, dupã cum ºi Tatãl vostru celceresc este desãvârºit.” (Matei 5:48).

Un popor deosebit care dã mãrturie înfaþa lumii

Putem da mãrturie doar imitându-L peHristos în viaþa noastrã – nu fãcând lucrurileîn felul nostru pãmântesc, firesc, ci maidegrabã fãcând orice în felul lui Hristos.Roadele Duhului sunt descrise în Galateni5:22, 23, ºi existã de asemenea câtevaaspecte ale standardelor creºtine pe careIsus le-a menþionat în predica de pe munte:luaþi de exemplu problema rãzbunãrii.Metoda veche, cea fireascã spunea cã dacãcineva mi-a greºit am dreptul sã mã confruntcu el ºi sã îmi iau ceea ce mi se cuvine.Atunci ideea de ochi pentru ochi ºi dintepentru dinte a fost instituitã nu pentru aacorda drepturi nelimitate sau absolute în

Page 17: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

18 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

rãzbunare, ci mai degrabã pentru a lerestrânge, limitând pedeapsa la o rãzbunarecomparabilã cu rana. Dar acum a venitHristos, ºi noi suntem poporul Lui, cumpãratcu sângele Lui. El ne cere sã urmãm unstandard mult mai înalt: de exemplu, a filovit peste obraz era o insultã. Forma acesteiinsulte era sã loveºti cealaltã persoanã pesteobraz cu dosul pãlmii. Când suntem jigniþirãspunsul nostru firesc este de a lovi înapoi,fiecare loviturã devenind din ce în ce maitare. Dar în schimb Isus ne spune sãrãspundem rãului cu milã. „Nu întoarceþinimãnui rãu pentru rãu” (Romani 12:17).Fãcând aceasta ne asemãnãm cu Hristos,care a suferit cea mai adâncã umilinþã; amurit de mâinile acelora pe care a venit sã îisalveze. Isus avea toate motivele sã devinãfurios, sã riposteze, sã cheme îngerii din cerºi sã distrugã omenirea. În schimb, El S-asupus rãului omenirii, ºi l-a schimbat în bine.

Suntem chemaþi sã fim un popordeosebit, un popor care se poartã întocmaica Isus. Trebuie sã ne iubim vrãjmaºii. Dacãîi iubiþi doar pe cei ce vã iubesc, nu faceþimai bine decât vameºii – acei perceptoride impozite, cei mai mari asupritori aioamenilor dintr-o anumitã epocã. Dacã îisalutaþi doar pe cei care vã plac, nu faceþimai bine decât cel mai ticãlos pãgân.Dumnezeu ne porunceºte în schimb sã îiiubim pe ceilalþi cum ne iubeºte ºi El penoi. Motivul pentru care trebuie sã fim oproprietate deosebitã, unicã ºi preþioasã alui Dumnezeu este acela cã El ne-a chemat,ne-a ales mai dinainte, ne-a numit ca preoþiai Sãi, ºi ne-a fãcut fii ºi fiice ale Sale.Primindu-L pe Hristos, devenim fii ºi fiiceale lui Dumnezeu, ºi „tuturor celor ce L-auprimit, adicã celor ce cred în Numele Lui,le-a dat dreptul sã se facã copii ai luiDumnezeu” (Ioan 1:12).

A fi în poporul lui Dumnezeu înseamnãa asculta de poruncile Lui ºi a împlinilegãmântul Sãu. Vei vrea sã Îi fi pe plac,pentru cã El þi-a schimbat inima, scriindLegea Sa în ea. „Cãci tu eºti un popor sfântpentru Domnul, Dumnezeul tãu; DomnulDumnezeul tãu te-a ales, ca sã fii un poporal Lui dintre toate popoarele de pe faþa

pãmântului” (Deuteronom 7:6). Ceprivilegiu solemn! Dar împreunã cu acestprivilegiu ne revine ºi o responsabilitatemare. Hristos κi curãþeºte un popor deosebit,ºi dacã El te-a ales, aceasta este pentru catu sã devii plin de râvnã pentru fapte bune.Eºti zelos? Sau eºti cuprins de amorþealã,eziþi, eºti indiferent în serviciul tãu pentruHristos? Dumnezeu vrea ca poporul Sãu sãfie serios în lucrarea Sa – fãcând voia Sa.El nu te-a salvat pentru ca tu sã faci voiaLui din silã. El nu te-a rãscumpãrat ca tu sãÎl asculþi cu inima împãrþitã, ºi sã Îi oferiun serviciu fãcut cu jumãtate de inimã. Elcautã oameni zeloºi, care fac imediat oricespune Dumnezeu ºi aceasta fiind plini deentuziasm. Poate cã va trebui sã încerci sãrefaci o cãsnicie care se destramã. Probabilva trebui sã întinzi mâna ta ca sã salvezi pecineva care e doborât la pãmânt ºi e respinsde societate. Poate cã va trebui sã ajuþi unuialcoolic sã îºi biruiascã pãcatul. Bibliaspune: „Sã ºtiþi cã cine întoarce pe unpãcãtos de la rãtãcirea cãii lui, va mântuiun suflet de la moarte ºi va acoperi osumedenie de pãcate” (Iacov 5:20).

Caracteristici vizibile în afarã(exterioare)

a. Pãzesc poruncile lui Dumnezeu ºicredinþa lui Isus, ca rãspuns la dragostea Sa(1 Ioan 4:19; Ioan 14:15; Apocalipsa 14:12).

„ ‚ªi azi, Domnul þi-a mãrturisit cã veifi un popor al Lui, cum þi-a spus, dacã veipãzi toate poruncile Lui, ºi îþi va da asupratuturor neamurilor pe care le-a fãcut:întâietate în slavã, în faimã ºi mãreþie, ºivei fi un popor sfânt pentru Domnul,Dumnezeul tãu, cum þi-a spus’ (Deute-ronom 26:18, 19). Dumnezeu îi acceptã peacei care vor sã lucreze pentru slavaNumelui Sãu, pentru a aduce laudã numeluiSãu într-o lume plinã de apostazie ºi deidolatrie. El va fi înãlþat de poporul Sãucare þine poruncile Lui.” 6

b . Urmeazã un „Aºa zice Domnul.”„Cuvântul lui Dumnezeu trebuie sã fierecunoscut deasupra tuturor legiloromeneºti. Un ‚aºa zice Domnul’ nu trebuiedat la o parte de un ‚aºa zice biserica’ sau‚aºa zice statul.’ Cununa lui Hristos trebuie

s ã fie înãlþatã deasupra diademelorstãpânitorilor pãmânteºti.” 7

c. Reformã în îmbrãcãminte. „Cândbiserica este convertitã, va fi o mare reformãîn îmbrãcãminte.” 8

d. Reformã în pãzirea Sabatului. „Ce cereDomnul de la noi? Respectarea SabatuluiSãu, ca ‚un legãmânt veºnic.’ Dumnezeuvrea ca fiecare familie sã poarte sigiliulSãu. Astfel putem dov edi cã suntemcredincioºi poruncilor Lui.” 9

e. Reformã în principiile sãnãtãþii.„[Dumnezeu] ne cheamã sã facem o

reformã hotãrâtã. Toate lucrurile create gemsub blestem. Poporul lui Dumnezeu ar trebuisã se aºeze acolo unde pot creºte în har ,fiind sfinþiþi prin adevãr – trup, suflet ºispirit. Când renunþã la toate lucrurile pecare le-au tolerat, care le distrugeausãnãtatea, ei vor avea o înþelegere mai clarãdespre ceea ce înseamnã adevãratadumnezeire. O schimbare minunatã va avealoc în experienþa lor religioasã.” 10

f. În lume, dar nu din lume (Ioan 17: 16).„Despre ucenicii lui Hristos, care sunt

zeloºi ºi jertfitori de sine, stã scris cã Isusnu Se ruºineazã sã îi numeascã fraþii Lui,pentru cã ei manifestau aºa de deplin DuhulSãu, ºi dovedeau asemãnarea cu El. Prinfaptele lor ei mãrturiseau neîncetat cãlumea aceasta nu era cãminul lor. Cetãþenialor era sus; ei cãutau o þarã mai bunã, unacereascã. Afecþiunile ºi conversaþia lor eraulegate de lucrurile cereºti. Ei erau în lume,dar nu din lume; în gând ºi în faptã ei eraudespãrþiþi de maximele ºi obiceiurile ei.Exemplul lor zilnic dovedea cã ei trãiaupentru slava lui Dumnezeu. AsemeneaMântuitorului lor, interesul lor cel maimare, era de a salva suflete. Ei se trudeau ºise jertfeau pe sine pentru aceasta, neiubindu-ºi vieþile. Prin viaþa ºi caracterul lor, ei aulãsat o urmã luminoasã în drumul lor sprecer. La aceºti ucenici, Isus poate privi cumulþumire ca reprezentanþi ai Sãi. Ei nu vorreprezenta greºit caracterul Lui.” 11

„Singura noastrã siguranþã este de a staca popor deosebit al lui Dumnezeu. Nu trebuiesã cedãm nici mãcar o unitate de mãsurã înfaþa obiceiurilor ºi modelor acestui veacdegenerat, ci sã stãm dovedind independenþã

Page 18: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 19

moralã, nefãcând nici un compromis cupracticile lui corupte ºi idolatre.” 12

g. Nici o vinã – conversaþie curatã ºi plinãde har. „Cãci din cuvintele tale vei fi scosfãrã vinã ºi din cuvintele tale vei fi osândit”(Matei 12:37). Se spune despre rãmãºiþadeosebitã a lui Dumnezeu cã „în gura lor nus-a gãsit minciunã, cãci sunt fãrã vinãînaintea scaunului de domnie al luiDumnezeu” (Apocalipsa 14:5). „Dacã Îlreprezentãm pe Hristos înaintea lumii, vomfi curaþi în inimã, în viaþã, în caracter; vomfi sfinþi în conversaþia noastrã. Nu va fi nicio vinã în inimile sau pe buzele noastre.”13

h. Plini de râvnã pentru fapte bune. Isusspune: „Tot astfel sã lumineze ºi luminavoastrã înaintea oamenilor, ca ei sã vadãfaptele voastre bune ºi sã slãveascã pe Tatãlvostru care este în ceruri” (Matei 5:16).Scripturile ne stau la dispoziþie „pentru caomul lui Dumnezeu sã fie desãvârºit ºi cutotul destoinic pentru orice lucrare bunã”(2 Timotei 3:17).i. Practicã o religie curatã. „Religiuneacuratã ºi neîntinatã înaintea lui Dumnezeu,Tatãl nostru, este sã cercetãm pe orfani ºipe vãduve în necazurile lor, ºi sã ne pãzimneîntinaþi de lume” (Iacov 1:27).j. Studiazã Cuvântul. „Cautã sã teînfãþiºezi înaintea lui Dumnezeu ca un omîncercat, ca un lucrãtor care n-are de ce sã-i fie ruºine, ºi care împarte drept Cuvântuladevãrului” (2 Timotei 2:15).k. Rãspândesc evanghelia. „Duceþi-vã întoatã lumea ºi propovãduiþi evanghelia laorice fãpturã” (Marcu 16:15).l. Stãruie în rugãciune. „Rugaþi-vãneîncetat. Mulþumiþi lui Dumnezeu pentrutoate lucrurile, cãci aceasta este voia luiDumnezeu, în Isus Hristos, cu privire la voi”(1 Tesaloniceni 5:17,18).

Caracteristici interioare

a. Cresc în har ºi în cunoºtinþa lui Hristos.„Creºteþi în harul ºi în cunoºtinþa Domnuluiºi Mântuitorului nostru Isus Hristos” (2Petru 3:18).b. Înrãdãcinaþi ºi întemeiaþi în credinþã.„Fiind înrãdãcinaþi ºi zidiþi în El, întãriþiprin credinþã” (Coloseni 2:7).c. Au speranþa mântuirii. „Este bine ca un om

sã spere ºi sã aºtepte în tãcere mântuireaDomnului” (Plângerile lui Ieremia 3:26 engl.).d. Au o convertire adevãratã. „Dacã nu vãveþi întoarce la Dumnezeu ºi nu vã veþi faceca niºte copilaºi, cu nici un chip nu veþiintra în împãrãþia cerurilor” (Matei 18:3).e. S-au pocãit de pãcate. „Pocãiþi-vã dar, ºiîntoarceþi-vã la Dumnezeu pentru ca sã vi seºteargã pãcatele ºi sã vinã de la Domnulvremurile de înviorare” (Fapte 3:19).f. Urãsc pãcatul. „Tu iubeºti neprihãnireaºi urãºti rãutatea. De aceea, Dumnezeule,Dumnezeul Tãu Te-a uns cu un untdelemnde bucurie mai presus decât pe tovarãºiiTãi de slujbã” (Psalm 45:7).g. Ascultã de vocea lui Dumnezeu.„Ascultã glasul Domnului în ce îþi spun,cãci o vei duce bine ºi vei scãpa cu viaþã”(Ieremia 38:20).h. Au milã ºi simt o povarã pentru suflete.„Încolo, toþi sã fiþi cu aceleaºi gânduri,simþind cu alþii, iubind ca fraþii, miloºismeriþi” (1 Petru 3:8).i. Sunt îndreptãþiþi. „Oricine crede este iertatprin El de toate lucrurile de care n-aþi pututfi iertaþi prin Legea lui Moise” (Fapte 13:39).j. Sunt sfinþiþi (Fapte 20:32).k. Vor fi slãviþi (Romani 8:30).l. Doresc ºi sperã sã fie cu Domnul pentrutotdeauna (1 Tesaloniceni 2:19).

Lumina ochilor Sãi – Dumnezeu îipãzeºte pe ai Lui

Dumnezeu κi revarsã atenþia Sa plinãde grijã asupra poporului Sãu. Isus a promis„Nicidecum n-am sã te las, cu nici un chipnu te voi pãrãsi.” (Evrei 13:5). „Oile Meleascultã glasul Meu; Eu le cunosc, ºi ele vindupã Mine. Eu le dau viaþa veºnicã, în veacnu vor pieri, ºi nimeni nu le va smulge dinmâna Mea.” (Ioan 10:27-29). „Cãci parteaDomnului este poporul Lui, Iacov este parteaLui de moºtenire. El l-a gãsit într-un þinutpustiu, într-o singurãtate plinã de urleteînfricoºate; l-a înconjurat, l-a îngrijit ºi l-apãzit ca lumina ochiului Lui.” (Deuteronom32: 9,10).

„Îngerii cereºti au misiunea de a pãzioile pãºunii lui Hristos. Când Satan vrea sãîi înºele cu ispitele sale chiar ºi pe cei aleºi

– dacã e posibil – aceºti îngeri pun înmiºcare influenþe care vor salva sufleteleispitite, dacã se prind de Cuvântul luiDumnezeu, dacã realizeazã pericolul lor ºispun: ‚Nu, nu voi lua parte la planurile luiSatan. Am un frate mai mare pe tronul dincer, care mi-a dovedit cã are un interesgingaº pentru mine, ºi eu nu voi rãni inimaLui iubitoare. ªtiu ºi sunt sigur cã El aregrijã de copiii Lui, cã îi pãzeºte ca pelumina ochilor Sãi. Iubirea Lui nu a scãzut.Nu voi întrista inima lui Hristos; voi încercasã nu devin un ispititor al altora.’ ” 14

Nu ar trebui oare ca faptul cã suntempreþioºi în ochii lui Dumnezeu, comoara Luideosebitã, sã fie o sursã nesfârºitã demângâiere ºi cel mai puternic motiv pentru aduce o viaþã sfântã? Iubiþii mei fraþi, iubitesurori, meditaþi asupra acestui adevãr solemn– ce reprezentaþi pentru Dumnezeu ºi cereprezintã Dumnezeu pentru voi – în specialdacã treceþi prin ape tulburi ºi prin momentepline de îngrijorare care vã cer toatã atenþia.

Fie ca Domnul sã ne binecuvânteze petoþi în timp ce încercãm sã fim conlucrãtoricu EL, acceptându-L pe Isus Hristos caMântuitor ºi Domn al nostru plin debunãtate, acum când sãrbãtorim a 80-aaniversare a poporului proprietate deosebitãa lui Dumnezeu – POPORUL SÃUDEOSEBIT. Sã ne dovedim vrednici de asta înaintea Aceluia care ªi-a dat viaþapentru fiecare dintre noi. Sã fim credincioºipânã la capãt, realizând apropierea veniriiiubitului nostru Domn ºi Mântuitor. Amin

Referinþe

1 Înalta noastrã chemare, p. 345 (engl.).2 Testimonies to Southern Africa, p. 12.3 Slujirea medicalã, p. 275, 276 (engl.).4 The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 7, p. 969.5 Înalta noastrã chemare, p. 34 (engl.).6 Manuscript Releases, vol. 1, p. 118.7 Slujitorii evangheliei, p. 390 (engl.).8 Special Testimony to the Oakland and Battle Creek Churches, p. 14, 15.9 The Review and Herald, 17 aprilie 1900.10 Idem, 27 mai 1902.11 The Signs of the Times, 22 decembrie1890.12 Testimonies, vol. 5, p. 78 (engl.).13 Lift Him Up, p. 326.14 The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 7, p. 922.

Page 19: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

20 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

În cartea lui Isaia, în capitolele 51 ºi 52,Dumnezeu prezintã o profeþie frumoasã,pentru a mângâia ºi a da speranþã

poporului Sãu iubit dar întristat, care trebuiasã treacã printr-o perioadã lungã ºiobositoare de chin ºi suferinþã în captivitatesub domnia vrãjmaºilor lor. Poporul echemat sã vadã ºi sã ia în consideraremoºtenirea pe care o are de la strãmoºulsãu Avraam, prietenul lui Dumnezeu – unom de o credinþã adâncã, de care El nu seruºina. Avraam s-a încrezut în promisiunealui Dumnezeu cã îl va binecuvântaînmulþindu-i sãmânþa pentru a deveni onaþiune mare prin puterea celuiAtotputernic, ºi a descoperit bunãtatea ºiiubirea Lui unei lumi care nu Îl cunoºteanici pe El, nici caracterul Lui adevãrat.

Dumnezeu ne invitã sã privim ºi sãanalizãm marele privilegiu pe care ni l-aoferit, prin urmãtoarele cuvinte: „Ascultaþi-Mã, voi, care umblaþi dupã neprihãnire, carecãutaþi pe Domnul! Priviþi spre stânca dincare aþi fost ciopliþi, spre gaura gropii dincare aþi fost scoºi. Uitaþi-vã la pãrintelevostru Avraam, ºi spre Sara care v-a nãscut;cãci l-am chemat, când era numai el singur,l-am binecuvântat ºi înmulþit” (Isaia 51:1,2). Expresia „l-am chemat când era numaiel singur” dovedeºte cã Avraam nu putea sãaducã nici o obiecþie sau scuzã când a fostchemat sã iasã din þara sa, sã pãrãseascãorice priveliºte familiarã lui, ºi sã-ºiîndrepte paºii spre teritorii necunoscute,

spre care îl conducea Providenþa. El trebuiasã înceapã o lucrare misionarã de evan-ghelizare printre popoarele ignorante ºiidolatre, descoperind dreptatea, mila ºiadevãrul Dumnezeului cerului. „Princredinþã Avraam, când a fost chemat sãplece într-un loc pe care avea sã-L ia camoºtenire, a ascultat, ºi a plecat fãrã sãºtie unde se duce” (Evrei 11:8).

Pentru a imprima în mintea poporuluiSãu noþiunea de responsabilitate ºiprivilegiu, Dumnezeu ne spune sã privimspre „stânca din care aþi fost ciopliþi”. Cualte cuvinte, nu trebuie sã uitãm niciodatãcã am fost chemaþi sã împlinim o misiuneasemãnãtoare cu cea a tatãlui nostruAvraam. A fi copiii lui Avraam nu înseamnãdoar a ridica pretenþii lãudãroase referitoarela aceastã chemare. Mai degrabã, aceastaimplicã un angajament sfânt, plin de curajde a fi misionari jertfitori de sine la fel cuma fost ºi Avraam.

Scopul lui Dumnezeu a fost ca princaptivitatea lor, poporul Sãu iubit sã înveþelecþii importante, care sã îi ajute sã Îl cautedin toatã inima ºi sã îi facã sã îºi doreascãmai mult sã atingã principalul scop al luiDumnezeu cu ei, acela de a-i face o naþiunemãreaþã. În profeþia pe care o analizãm,Dumnezeu promite sã κi elibereze poporulºi sã îi aducã din nou într-o poziþie din caresã poatã exercita o influenþã salvatoareasupra naþiunilor înconjurãtoare ºi a întregiilumi. Profeþia spune: „Tot astfel, Domnulare milã de Sion, ºi mângâie toate

dãrâmãturile lui. El va face pustia lui ca unRai, ºi pãmântul lui uscat ca o grãdinã aDomnului. Bucuria ºi veselia vor fi înmijlocul lui, mulþumiri ºi cântãri de laudã”(Isaia 51:3). Dumnezeu doreºte ca poporulSãu sã se bucure ºi sã fie plin de mulþumirepentru cã El i-a rãscumpãrat pe deplin dinmâinile vrãjmaºilor lor, cã i-a restaurat,fãcându-i o naþiune liberã care se poatebucura în pace ºi liniºte fãrã cea mai micãteamã cã vor fi despãrþiþi în mod violent decei dragi ai lor, cã se pot închina Lui înlibertate. Pentru aceste binecuvântãri eitrebuia sã fie gata sã vesteascã marilelucrãri pe care El le-a fãcut în favoarea lor.

„Luminã popoarelor”

În continuare Domnul spune, conformcu profeþia lui Isaia: „Ia aminte spre Mine,deci, poporul Meu, pleacã urechea spreMine, neamul Meu! Cãci din Mine va ieºiLegea, ºi voi pune Legea Mea luminãpopoarelor” (Isaia 51:4). În mod clar ,Dumnezeu face un apel cãtre Israel, caacesta sã îºi îndeplineascã în modcredincios rolul de misionari desemnaþi deDumnezeu – ºi acest apel nu e doar pentruIsraelul din vechime, ci ºi pentru noi astãzi.El ne îndeamnã sã þinem cont de aceastãchemare înaltã care ne-a fost adresatã nouãca Israel spiritual, care se încrede înadevãrul prezent ºi în mântuirea oferitã deEl în aceste ultime zile, descoperind luminaadevãrului, care trebuie sã lumineze oricesuflet de pe faþa acestui pãmânt.

EDUARDO LAINEZ – Honduras

UN POPOR DE MISIONARIUN POPOR DE MISIONARI

Marţi, 21 iunieMarţi, 21 iunie

Page 20: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 21

Când înþelegem harul Tatãlui nostru ºial Salvatorului nostru Isus Hristos, noi, ceicare credem ºi acceptãm planul demântuire, avem o apreciere adâncã pentrueliberarea noastrã din robia crudã apãcatului. Nu ne putem abþine sã exprimãmprin cuvintele ºi faptele noastre mareanoastrã bucurie ºi recunoºtinþã faþã deminunatul nostru Tatã ceresc pentru cã ne-aoferit aceastã mântuire binecuvântatã. Pemãsurã ce suntem umpluþi de acest gândmãreþ, mergem oriunde e posibil pentru aîmpãrtãºi experienþa binecuvântatã pe caream descoperit-o alãturi de Pãstorul nostruiubitor.

În Isaia 60:1-3, Domnul ne porunceºte:„Scoalã-te, lumineazã-te! Cãci lumina tavine, ºi slava Domnului rãsare peste tine.Cãci iatã, întunericul acopere pãmântul, ºinegurã mare popoarele; dar peste tine rãsareDomnul, ºi slava Lui se aratã peste tine.Neamuri vor umbla în lumina ta, ºi împãraþiîn strãlucirea razelor tale.”

Trãim în timpul împlinirii acesteiprofeþii; lumea este învãluitã în întunerecspiritual, crime ºi desconsiderare adrepturilor celorlalþi. Nu existã siguranþãpublicã ºi oamenii nu pot ºti ce lucrurigroaznice se pot întâmpla în fiecaremoment pentru cã majoritatea oamenilornu se tem de Dumnezeu; ei sunt þinuþicaptivi în strânsoarea lui Satan ºi suntconduºi de spiritul lui, cauzând durere ºizdrobind inimi în întreaga familie umanã.

Spiritul Profeþiei ne spune: „Este untimp de întuneric spiritual în bisericile dinlume. Ignoranþa faþã de lucrurile divine aascuns adevãrul ºi pe Dumnezeu priviriloroamenilor. Forþele rãului cresc în putere.Satan îºi linguºeºte conlucrãtorii cã el va

îndeplini o lucrare care va captiva întreagalume. În timp ce asupra bisericii a venit ostare de inactivitate parþialã, Satan ºi oºtilesale lucreazã intens. Bisericile pretinscreºtine nu convertesc lumea; pentru cã eleînsele sunt degradate de egoism ºi mândrieºi trebuie sã simtã puterea transformatoarea lui Dumnezeu în mijlocul lor înainte caei sã poatã conduce pe alþii la un standardmai înalt ºi mai curat.” 1

Acum, mai mult ca oricând, chemarealui Dumnezeu de a ne scula ºi a lumina culumina cunoºtinþei lui Dumnezeu este de oimportanþã deosebitã, pentru cã multesuflete tânjesc dupã o cale mai bunã decâtcea pe care au cunoscut-o înainte. Estedatoria noastrã de a-i ajuta, cãlãuzindpicioarele lor pe calea adevãrului. Cea maieficientã metodã pentru aceasta este de astrãluci ca un exemplu de credincioºienestrãmutatã faþã de principiile Cuvântuluilui Dumnezeu, ascultând în mod explicitde poruncile Sale prin credinþa în Isus.

În Matei 5:16, Domnul exprimã acestmare adevãr spunând: „Tot aºa sã luminezeºi lumina voastrã înaintea oamenilor, ca eisã vadã faptele voastre bune, ºi sã slãveascãpe Tatãl vostru, care este în ceruri.”

„Trezeºte-te, îmbracã-te cu putere”

Soliile din cartea profetului Isaia, careau fost adresate Israelului din vechimerãsunã încã, având o însemnãtate chiar maimare în zilele noastre: „Trezeºte-te,trezeºte-te! Îmbracã-te în puterea ta,Sioane! Pune-þi hainele de sãrbãtoare,Ierusalime, cetate Sfântã! Cãci nu va maiintra în tine nici un om netãiat împrejur saunecurat. Scuturã-þi þãrâna de pe tine, scoalã-te, ºi ºezi în capul oaselor, Ierusalime!

Desleagã-þi legãturile de la gât, fiicã, roabãa Sionului!” (Isaia 52:1, 2 engl.).

Ni se prezintã aici o repetare a chemãriide a ne trezi din somnul nostru spiritual, pecare vrãjmaºul sufletelor l-a aruncat asuprapoporului lui Dumnezeu din aceste zile –chiar poporul acela care stã la marginealumii eterne, cu puþin timp înainte de a-Lvedea pe Rãscumpãrãtor faþã în faþã. „ªiaceasta cu atât mai mult, cu cât ºtiþi în ceîmprejurãri ne aflãm: este ceasul sã vãtreziþi în sfârºit din somn; cãci acummântuirea este mai aproape de noi decâtatunci când am crezut” (Romani 13:11).Dacã biserica nu ar dormi, dacã uceniciilui Hristos ar veghea ºi s-ar ruga, ei arînþelege miºcãrile vrãjmaºului.

„Sfârºitul este aproape! Dumnezeucheamã biserica sã punã în ordine lucrurilecare mai rãmân. Conlucrãtori ai luiDumnezeu, sunteþi împuterniciþi deDumnezeu sã luaþi ºi pe alþii împreunã cuvoi în împãrãþia Lui. Trebuie sã fiþi agenþiivii ai lui Dumnezeu, canale de luminã înlume. Împrejurul vostru sunt îngeri din cercãrora Hristos le-a dat misiunea de a vãsusþine, întãri, ºi ridica în lucrarea voastrãpentru salvarea sufletelor...

Având în vedere ceea ce poate fi fãcutdacã biserica ºi-ar îndeplini responsa-bilitãþile date de Dumnezeu, vor mai dormimembrii ei, sau îºi vor da ei seama ceonoare li s-a încredinþat din Providenþaplinã de milã a lui Dumnezeu? κi vorstrânge ei încrederea moºtenitã, vor profitade adevãrul prezent ºi vor simþi necesitateade a se scula pentru a face faþã nevoii urgentecare a apãrut? O, fie ca toþi sã se scoale ºisã dovedeascã lumii cã ei au o credinþã vie,cã o problemã importantã stã în faþa lumii,

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 21

Page 21: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

22 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

cã Isus va veni în curând. Fie ca oamenii sãvadã cã noi credem cã suntem la margineaveºniciei.” 2

O altã expresie pe care Domnul ofoloseºte în aceste versete este: „Scutu-rã-þi þãrâna de pe tine; ... Dezleagã-þilegãturile de la gât!”

A-þi scutura þãrâna de pe tinesimbolizeazã începerea unei activitãþiintense; putem compara aceasta foarte binecu uneltele de metal care se folosesc pentrua îndeplini diferite treburi. Atâta timp câtuneltele sunt folosite, ele sunt curate ºiascuþite, dar când stau nefolosite le acoperãpraful, ruginesc ºi în curând nu mai pot fiîntrebuinþate pentru scopul pentru care aufost create.

„Dezleagã-þi legãturile de pe gât!”Care sunt legãturile care ne împiedicã sãfacem lucrarea lui Dumnezeu cuînflãcãrare? Pentru unii acestea pot figrijile ºi lucrurile vremelnice ale acesteivieþi. Isus ne porunceºte: „Luaþi seama lavoi înºivã, ca nu cumva sã vi se îngreuiezeinimile cu îmbuibare de mâncare ºibãuturã, ºi cu îngrijorãrile vieþii acesteia,ºi astfel ziua aceea sã vinã fãrã vesteasupra voastrã” (Luca 21:34). Acestelucruri ne rãpesc timpul. În curând vor trecezile, luni, ºi ani ºi noi nu vom fi fãcutlucrarea în favoarea sufletelor din jurulnostru. Totul se încheie cu intenþiile bune,pentru cã speranþa de a începe lucrul estelãsatã pentru mâine. ªi se poate sã nuexiste nici un „mâine.” Dintr -o datã,persoanele cu care ne gândim sã vorbimpot fi departe de noi. Împrejurãrile le potschimba serviciul sau locuinþa, sau se poatesã moarã pe neaºteptate. Acelaºi lucru nise poate întâmpla nouã. În ciuda celor maibune intenþii ale noastre, datoritã anumitorîmprejurãri se poate sã nu ne maiîntoarcem niciodatã sã mai vedem acelesuflete, ºi putem doar deplânge ceea ceam fi putut face, dar nu am fãcut.

Cât despre alþii, atracþiile acestei lumile captiveazã mintea ºi nu le permit sã aibão înþelegere clarã despre valoarea propriilorsuflete, a sufletelor fraþilor lor, sau a vreuneialte fiinþe fãcute dupã chipul lui Dumnezeu.

Toate acestea ne împiedicã sã fim pedeplin consacraþi lui Dumnezeu. Neîmpiedicã de asemenea sã avem o credinþãrãbdãtoare ºi statornicã pentru a lucra pentrumântuirea acelora pentru care Hristos ªi-adat viaþa. Avem nevoie de Duhul Sfânt allui Dumnezeu pentru a lucra în adânculinimii noastre pentru ca sã Îl vedem princredinþã pe Mântuitorul nostru iubitoratârnând în agonia durerii pe crucea aceeaveche, plãtind preþul pentru vina noastrã.Atunci, iubirea Lui va supune viaþa noastrãºi nu vom mai putea rãmâne indiferenþi,pasivi ºi distanþi, neîmpãrtãºind darulsalvãrii ºi cu alþii pentru care a murit El.

Serva Domnului cere bisericilor dinfiecare conferinþã sã „stea despãrþiþi ºiaparte de lume – în lume, dar nu din lume,reflectând razele Soarelui Neprihãnirii, fiindcuraþi, sfinþi ºi nepãtaþi, ºi sã ducã princredinþã lumina la toate drumurile ºigardurile lumii.

Fie ca bisericile sã se trezeascã înaintesã fie pentru totdeauna prea târziu. Fiecaremembru sã se ocupe de lucrarea saindividualã ºi sã îndreptãþeascã numele luiDumnezeu cu care este numit. Credinþa bineîntemeiatã ºi evlavia serioasã sã ia loculindolenþei ºi necredinþei. Când credinþa seprinde de Hristos, adevãrul va desfãtasufletul, ºi serviciile religioase nu vor fiplictisitoare ºi neinteresante.” 3

Biserica, o ºcoalã practicã

Principalul scop în organizarea bisericiiDomnului nostru Isus Hristos a fost ca prinaceasta sã poatã fi procurate mijloacepentru ca evanghelia sã fie dusã spre fiecarecolþ al pãmântului. Cu acest scop au fostaleºi cei doisprezece ucenici, oameni cucaractere ºi niveluri de culturã diferite; uniidintre ei pãrând cã nu promit prea multe ºinu sunt foarte înzestraþi intelectual. Dar Isuscunoºtea sinceritatea inimii lor, ºi, subcãlãuzirea Sa, aceºtia au devenit bãrbaþicapabili, cãrora li s-a putut încredinþamarea lucrare de evanghelizare, ºi care aufãcut sã înainteze lucrarea începutã înscurtul timp al slujirii Sale. În Marcu 3:13,14 citim cã Hristos „S-a suit pe munte; a

chemat la El pe cine a vrut, ºi ei au venit laEl. A rânduit dintre ei doisprezece, ca sã-iaibã cu Sine, ºi sã-i trimitã sãpropovãduiascã.”

Când Cuvântul lui Dumnezeu spune cã„sã-i aibã cu Sine,” aceasta nu înseamnã cãei trebuia sã se afle într-o stare deinactivitate, pentru cã dacã ei nu erau într-o stare de activitate constantã, ei nu ar fiputut sã înveþe de la Stãpânul lor cele maieficiente metode, pe care sã le punã înpracticã dupã înãlþarea Lui. Dupã ce i-ainstruit, Hristos i-a trimis sã prediceevanghelia, mai întâi fraþilor lor, la „oilepierdute ale casei lui Israel.” Doar dupãaceasta trebuiau ei sã meargã ºi sã lucrezeîntre celelalte naþiuni, pânã când evangheliaavea sã ajungã la toatã lumea. Exact înacelaºi mod, biserica trebuie sã îºiinstruiascã membrii aºa încât fiecare sãocupe un loc în via lui Dumnezeu – fiecaretrebuie sã fie activ în sfera sa de datoriemisionarã individualã.

„Mulþi ar fi gata sã meargã la lucru,dacã ar fi învãþaþi cum sã înceapã. Ei aunevoie sã fie învãþaþi ºi încurajaþi.

Fiecare bisericã ar trebui sã fie o ºcoalãde pregãtire pentru lucrãtori biblici.Membrii ei trebuie sã fie învãþaþi cum sãþinã studii biblice, ºi cum sã predea lecþiileªcolii de Sabat, cum sã-i ajute cel mai binepe cei sãraci, cum sã se îngrijeascã de ceibolnavi, cum sã lucreze pentru ceineconvertiþi. Trebuie sã existe cursuri despresãnãtate, cursuri de gãtit, ºi cursuri îndiferitele domenii ale lucrãrii de ajutorcreºtin. Nu trebuie doar sã se predea acestea,ci sã se lucreze efectiv alãturi de instructoriicu experienþã. Profesorii sã îndrumestudenþii înspre lucrarea de ajutorare aoamenilor chiar în mijlocul lor, ºi alþii, carese vor uni cu ei, vor învãþa din exemplul lor.Un exemplu viu este mai de folos decâtmulte indicaþii.” 4

Apã vie care izvorãºte spre viaþã

veºnicã

În timpul slujirii Sale pe pãmânt,Hristos a mers la Ierusalim pentrusãrbãtoarea corturilor (Ioan 7:10), o

Page 22: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 23

sãrbãtoare de ºapte zile care producea marebucurie fiecãrui locuitor din Israel. Aceastaavea loc la încheierea anului evreiesc, lascurt timp dupã Ziua Ispãºirii, cândDumnezeu acceptase poporul Sãu în pace.Era o comemorare a milei lui Dumnezeudin timpul cãlãtoriei lor prin pustiu. Întreaceste sãrbãtori exista una care avea o mareînsemnãtate, ºi care aducea mare bucurie:„În zorii primei zile, preoþii sunau un sunetprelung ºi ascuþit din trâmbiþele lor de argint,ºi trâmbiþele care rãspundeau ºi glasurileoamenilor din colibele lor rãsunau pestedeal ºi vale, ºi spuneau un bun venit zilelorde sãrbãtoare. Apoi preotul scotea din apeleChedronului un vas cu apã, ºi, înãlþându-lîn timp ce trompetele sunau, urca treptelelargi ale templului în ritmul muzicii, cupaºi rari ºi mãsuraþi, cântând‚ ‚Picioarelemi se opresc în porþile tale, Ierusalime!’(Psalmi 122:2).

Preotul ducea vasul în faþa altarului,care ocupa o poziþie centralã în curteapreoþilor. Aici erau douã ligheane de argint,lângã care stãteau doi preoþi. Vasul cu apãera turnat într-unul din cele douã lighene,iar în celãlalt se turna un vas cu vin;conþinutul ambelor vase curgea într-o þeavãcare avea legãturã cu râul Chedron, ºi deacolo curgea în Marea Moartã.” 5

Aceastã întreagã ceremonie eraîndeplinitã în amintirea izvorului de apãproaspãtã, care a curs din stâncã la cuvântullui Dumnezeu prin Moise, ºi care a potolitsetea arzândã a multor oameni. Isus a mersla aceastã sãrbãtoare ºi a început sã prediceîn public în templu; confuzia a fost mareîntre mulþimea de ascultãtori care nu puteasã creadã cã El era Mesia cel promis. Deºiei se minunaserã de învãþãturile Lui,majoritatea se îndoise referitor lapretenþiile Sale cã ar fi Fiul lui Dumnezeu.Cu toate acestea, El era Cel care stinsesesetea fizicã a strãmoºilor lor în pustie, ºiacum El era din nou gata sã stingã seteaspiritualã a multora dintre închinãtoriiprezenþi cu aceastã ocazie. La încheiereaacestei mari sãrbãtori naþionale, Hristos nua pierdut frumoasa ocazie de a li se prezentaîn mod clar ca singurul care poate satisface

setea spiritualã a sufletului, pentru cã Elºtia cã în ciuda pompei exterioare orbitoarea sãrbãtorii, multe inimi erau încã uscate ºigoale, fãrã sã ºtie unde Îl pot gãsi.

„În ziua de pe urmã, care era ziua ceamare a praznicului, Isus a stat în picioare,ºi a strigat: „Dacã înseteazã cineva, sã vinãla Mine, ºi sã bea” (Ioan 7:37). Niciunuldintre cei care L-au primit pe Isus cucredinþã sincerã în inimã nu va avea oexperienþã stagnantã. Oriunde vor merge,ei vor fi impresionaþi de Duhul luiDumnezeu sã mãrturiseascã desprebunãtatea lui Dumnezeu, ºi vor simþi odorinþã de a le descoperi celorlalþi cum potexperimenta ºi ei aceasta în viaþa lor. Lafel de natural cum apele unui râu curg zi ºinoapte, împãrþind viaþã în jurul lor, tot astfelfiecare creºtin adevãrat va fi un izvor deapã tâºnind spre viaþã veºnicã.

Spiritul Profeþiei comenteazã: „Fiecareadevãrat ucenic se naºte în împãrãþia luiDumnezeu ca misionar. Cel ce bea din apade viaþã devine un izvor de viaþã. Primitoruldevine dãtãtor. Harul lui Hristos în sufleteste ca un izvor în pustie, izvorând pentrua-i înviora pe toþi, ºi fãcându-i doritori sãbea din apa vieþii pe cei care sunt în pericolsã piarã.” 6

„Cei care s-au unit cu Domnul prinlegãmântul de a-i sluji sunt obligaþi sã seuneascã cu El în marea ºi mãreaþa lucrarede salvare a sufletelor.” 7

O promisiune infailibilã

Hristos a primit de la Tatãl Sãuautoritate în cer ºi pe pãmânt ºi, pe bazaacestei autoritãþi, El le-a încredinþatucenicilor Sãi misiunea de a merge înîntreaga lume pentru a predica tuturornaþiunilor, botezându-i în numele Tatãlui,al Fiului ºi al Duhului Sfânt (Matei 28:18-19). Una dintre principalele porunci a fostde a-i învãþa pe cei proaspãt convertiþi sãþinã toate lucrurile pe care le-a poruncit Elºi sã le exemplifice prin viaþa lor, ca ºi cândIsus era cu ei pe pãmânt. Dacã ei urmau sãfie credincioºi în împlinirea lucrãrii Saleîn viaþa lor personalã, ºi dacã urmau sã facãlucrare misionarã în folosul altora, El urma

sã fie cu ei pânã la sfârºitul lumii. Aceastãpreþioasã promisiune i-a reînviorat ºiîncurajat pe toþi credincioºii în Hristos,chiar în cele mai solemne etape ale istorieibisericii creºtine. Aceeaºi promisiune estevalabilã ºi astãzi – când suntem maiaproape de împlinirea binecuvântateinoastre speranþe – ºi nu suntem singuri cândlucrãm pentru salvarea altora, chiar cupericolul vieþii noastre. Prin Duhul Sfânt,Hristos a promis cã va fi cu noi ºi în noi înorice moment, ºi în orice loc.

O îndatorire pusã asupra noastrã

Dragi fraþi ºi surori, tineri ºi copii,dorinþa mea în Domnul Isus Hristos este caîn cursul acestei sãptãmâni de rugãciuneDuhul Sfânt sã ne lumineze înþelegerea ºisã atingã cele mai sensibile corzi ale inimiinoastre. Fie ca noi sã înþelegem scurtimeatimpului ºi sã vedem ocazia noastrã,privilegiul nostru, responsabilitatea noastrã,ºi sã fim lucrãtori activi ºi bucuroºi înmarele program misionar al lui Dumnezeu!Împreunã cu apostolul Pavel putem declara„Dacã vestesc Evanghelia, nu este pentrumine o pricinã de laudã, cãci trebuie s-ovestesc; ºi vai de mine, dacã nu vestescEvanghelia! Dacã fac lucrul acesta de bunãvoie, am o rãsplatã. Chiar dacã-l fac de silã,este o isprãvnicie care mi-a fostîncredinþatã” (1 Corinteni 9:16, 17).

Fie ca ungerea divinã sã se reverse dinabundenþã asupra fiecãrui frate ºi a fiecãreisurori în binecuvântata credinþã a lui IsusHristos; fie ca noi sã fim recunoscuþi în cerºi pe pãmânt cã am învãþat de la Hristos ºicã suntem un popor de misionari!

Referinþe

1 Testimonies, vol. 9, p. 65 (engl.).2 Idem., vol. 6, p. 436, 437(engl.).3 Idem., p. 437(engl.).4 Pe urmele Marelui Medic, p. 149(engl.).5 Hristos, Lumina lumii, p. 448, 449(engl.).6 Idem., p. 195 (engl.).7 Testimonies, vol. 7, p. 19 (engl.).

Page 23: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

24 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

Acei care se nimicesc prin faptelelor nu vor avea niciodatã viaþa veºnicã. Acei care vor continua

sã abuzeze de viaþa ºi sãnãtatea datã lor deDumnezeu în aceastã lume, nu arîntrebuinþa în mod corect sãnãtatea ºi viaþafãrã de moarte dacã ar ajunge în împãrãþiaveºnicã a lui Dumnezeu.” 1

Asaltul de informaþii

Este aproape imposibil sã cuprinzi toateciudãþeniile din societatea de astãzi. Asaltulinformaþional este la fel de dens ca ceaþaprimãvara. Auzi peste tot de hibrizi ºi mutaþiigenetice, ca ºi de pãsãri, oi, cai clonaþi ºichiar de unele încercãri de clonare aoamenilor. Revistele de peste tot te invitãcu o diversitate foarte bogatã de reþete princare sã devii suplu în doar câteva zile, sãdobândeºti o faþã perfect simetricã, sã ieivitamina asta sau cealaltã pentru a-þimenþine corpul într-o formã perfectã ºi, dacãai destul curaj, poþi sã te înrolezi „online”pentru a participa la un experiment gratisfãcut pentru un „institut ºtiinþific” carelucreazã la un proiect strict secret pentru acrea „soldaþi universali excepþionali.” Pestrãzile din lumea noastrã se poate auziexpresia: „Ce mai e nou?” De curând aceastaa fost actualizatã de „Ce se mai întâmplã?”

Astfel subiectul „Un popor sãnãtos” nuva mai face multã senzaþie într-o lumeunde mâinile, picioarele, organele vitaleºi - probabil în cele din urmã unii îºi vorimagina aceasta – chiar creierul poate fitransplantat. Mi se pare cã pe mãsurã ceacest mic elefant numit „ºtiinþã” creºtefãrã principii morale sau etice, lumeanoastrã devine din ce în ce mai robotizatãpânã când în cele din urmã vom avea o„limbã de fier” ºi vom vorbi desprecimitire frumoase, spitale bune, divorþurinecesare, ºi în cele din urmã despreselecþie naturalã, dupã cum încerca sã neînveþe aºa-numitul „pãrinte” CharlesDarwin. Acesta este motivul pentru careacest minunat ideal prevãzut iniþial deDumnezeu – „un popor sãnãtos” – vadeveni în curând o utopie mondialã.

Veriga care lipseºte

„Mulþi suferã de maladii ale sufletuluimai mult decât de boli ale trupului, ºiaceºtia nu vor gãsi nici un remediu pânãcând va veni Hristos, izvorul vieþii. Nu seva mai plânge nimeni de obosealã,singurãtate, nemulþumire - toate vor înceta.Bucurii care te umplu de mulþumire vor davigoare minþii, ºi sãnãtate ºi energie vitalãtrupului.” 2

În ciuda faptului cã existã un interespublic foarte larg rãspândit în legãturã cusãnãtatea ºi fericirea, valorile mentale ºifizice ale omenirii se depreciazã zilnic.Lipseºte o verigã. Ceva e greºit în aºteptãrilenoastre legate de sãnãtate ºi fericire – secheltuiesc mulþi bani fãrã rost, la fel ca încazul femeii din Biblie, care îºi cheltuisetoatã averea cãutând un tratament pentruscurgerea de sânge de care suferea. Citim înMarcu 5:25-29 cã „era o femeie, care dedoisprezece ani avea o scurgere de sânge. Easuferise mult de la mulþi doctori; cheltuisetot ce avea, ºi nu simþise nici o uºurare; baîncã îi era mai rãu. A auzit vorbindu-se despreIsus, a venit pe dinapoi prin mulþime, ºi s-aatins de haina Lui. Cãci îºi zicea ea: „Dacãaº putea doar sã mã ating de haina Lui, mãvoi tãmãdui. ªi îndatã, a secat izvorulsângelui ei. ªi a simþit în tot trupul ei cã s-atãmãduit de boalã.”

Spiritul Profeþiei consemneazã astfelacest eveniment:

„În mulþime era o femeie care sufereade mult timp de o boalã dureroasã. Easuferea de doisprezece ani de aceastã boalã.κi cheltuise tot ce avusese mergând ladoctori, dar nu simþise nici o uºurare, ci îiera chiar mai rãu. I se spusese despreputerea lui Isus, dar ea nu s-a considerat

UN POPOR SĂNĂTOSUN POPOR SĂNĂTOS

Miercuri, 22 iunieMiercuri, 22 iunie

LIVIU TUDOROIU – CanadaLIVIU TUDOROIU – Canada

Page 24: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 25

vrednicã de atenþia Lui. ‚Dacã aº putea sãmã ating de poala hainei Lui,’ gândea ea,‚m-aº însãnãtoºi.’ Ea cãutã o ocazie, ºi Isusîn iubirea Sa infinitã, cunoscând dorinþainimii ei, S-a îndreptat spre ea. Prin credinþã,ea ºi-a întins mâna, ºi atingând tivul haineiLui, s-a însãnãtoºit în aceeaºi clipã.Credinþa ei nu era în haina Lui, ci înmeritele Aceluia care purta haina.” 3

Acest sãrman suferind ºi-a pus singuraºi ultima speranþã în Isus. Întotdeauna seîntâmplã aºa. Atât de des, Isus este ultimulîn afacerile noastre. Venim la El doar cândnu mai avem nici o altã soluþie. Nu putemvorbi despre sãnãtate gândindu-ne la odietã perfectã ºi la un spirit greºit, sauinvers. ªtim cã sãnãtatea perfectã are maimult de a face cu starea noastrã mintalãdecât cu ideea unui yoghin de a avea odietã deosebitã pentru a deveni un guruspiritual înãlþat deasupra restuluisocietãþii ºi de a primi închinare ca unmic zeu. În viaþa noastrã creºtinã oricetrebuie sã înceapã cu Isus. Probabil cã numai e la modã sau poate am înclinat sã neconstruim propriul nostru mod de gândire,sau propriul nostru drum spre cer, afarã deceea ce stã scris, dar pentru a fi un poporsãnãtos avem nevoie de Hristos în întreaganoastrã viaþã. Greºeala fatalã în care poatecãdea creºtinul este de a disocia sãnãtateafizicã ºi cea spiritualã. Este necesar sãmenþii un echilibru între aceºti doi stâlpidin viaþa noastrã. În majoritateavindecãrilor pe care le-a fãcut, Isus puneaurmãtoarea întrebare: „Crezi?” În viaþalui Isus, sãnãtatea spiritualã era ceadintâi, ºi apoi cea fizicã era un rezultatf iresc al acesteia. Sãnãtatea esteimportantã pentru a menþine armoniacaracterului care a fost clãdit pe genunchiîn rugãciune serioasã. Nu cred cã a existato persoanã mai sãnãtoasã decât Isus. El afost un exemplu în toate. Deci, sã învãþãmde la „Omul” care a separat în douã pãrþiistoria omenirii.

Comoara ascunsã

Lucrul pe care îl cãutãm se aflã deobicei în ultimul loc în care l-ar cãutamintea noastrã.

În viaþa lui Isus e foarte greu dedescoperit dacã El avea un program rigurosîn mâncare, odihnã ºi lucru. Raportul biblicacordã un spaþiu restrâns subiectului legatde ceea ce mânca El, când ºi cât de multdormea, ºi aºa mai departe, dar avemsuficiente informaþii pentru a înþelege cãviaþa Sa obositoare era plinã de evenimente,de tristeþe, de foarte multã respingere. Înciuda acestora, puterea pe care o primeavenea din douã surse care I-au marcat viaþaºi au uluit lumea ºtiinþei: „postul ºirugãciunea.” Este uimitor sã vezi cum unOm ca Isus a trãit reforma sãnãtãþii în celemai austere condiþii în Palestina de acum2000 de ani. El S-a implicat mai mult înlucrarea de vindecare, decât în cea depredicare. Da, era Stãpânul lumii, dar mânaSa era întotdeauna în locul potrivit la timpulpotrivit pentru a-i atinge pe cei slabi ºineajutoraþi, pentru a-i hrãni pe cei flãmânzi,a-i învia pe cei morþi, fãrã sã facã o singurãgreºealã.

Postul

Medicina contemporanã a început sã sepreocupe mai mult de problema postului ºiinfluenþa acestuia asupra sãnãtãþii. Acestsubiect a fost studiat timp de secole, ºiºtiinþa medicalã a ajuns la stadiul în caresã înþeleagã legãtura dintre post ºiameliorarea sãnãtãþii. Sã citim câtevaparagrafe inspirate, care ar putearevoluþiona lumea ºtiinþei medicale, dacãar fi luate în serios:

„Mântuitorul nostru a postit timp deaproape ºase sãptãmâni pentru ca sã poatãcâºtiga pentru om biruinþa asupra poftei. Cumpot pretinºii creºtini, care au conºtiinþeluminate ºi pe Isus înaintea lor ca model, sãîºi îngãduie pofte care au o influenþã ce aþâþãmintea ºi trupul? E un fapt dureros cã obiceiuri

de mulþumire de sine cu preþul sãnãtãþii ºi aputerii morale þin ºi în prezent o mare parte alumii creºtine în lanþurile sclaviei.

Mulþi care pretind cã îl cunosc peDumnezeu nu se întreabã care a fost motivulpentru postul îndelungat ºi suferinþa lui Isusîn pustie. Chinul Sãu nu s-a datorat atât demult durerilor provocate de foame, câtfaptului cã simþea rezultatul îngrozitor alîngãduirii apetitului ºi a poftei în rasaumanã. El ºtia cã pofta era idolul omului ºicã aceasta îl va conduce sã Îl uite peDumnezeu ºi cã va sta în mod nemijlocit încalea mântuirii sale.” 4

Postul este unul dintre primeletratamente care poate fi administrat cuuºurinþã celor care au abuzat de viaþa lorprin îngãduirea apetitului. Aplicarea acestortratamente aduce cu sine o întãrire a puteriivoinþei, o ascuþire a minþii, curãþireacorpului, ºi umilinþa inimii pentru a crea opredispoziþie pentru rugãciune.

Rugãciunea

„Nici un suspin nu e scos, nici o dureresimþitã, nici o mâhnire nu rãneºte sufletul,fãrã ca acestea sã vibreze în inima Tatãlui....

Dumnezeu Se apleacã de pe tronul Sãupentru a auzi strigãtul celor asupriþi. Lafiecare rugãciune sincerã, El rãspunde:‚Sunt aici.’ El ridicã pe cei întristaþi ºidoborâþi la pãmânt. În toate durerile noastreE l simte durerea. În fiecare ispitã ºiîncercare, îngerul prezenþei Sale esteaproape pentru a ne elibera.” 5

Putem doar sã ne mirãm cum a pututIsus sã κi petreacã întreaga noapte înrugãciune ºi cereri, ºi dimineaþa sã fie dinnou atât de prietenos ºi de bine dispus sãînceapã o nouã zi – doar pentru a ficonfruntat din nou cu necredinþa ºi îndoialaconducãtorilor pretins religioºi. Adeseachiar comportamentul dezamãgitor alpropriilor Lui ucenici Îi sporeau încercãrileºi dificultãþile vieþii. Rugãciunea era sursasuccesului Sãu; este una din condiþiile prin

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 25

Page 25: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

26 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

care îþi poþi pãstra mintea într-o stare bunã.Era sursa de putere, de speranþã ºi fericiredin viaþa lui Isus. Comunicarea cu Tatãl,îndreptarea continuã a minþii spre cer esteunul dintre cele mai importante cãi deobþinere a sãnãtãþii. Este o lege a minþiiumane cã prin contemplare devenimschimbaþi. Conform descoperirilorºtiinþifice avem nevoie de zece secundepentru a suferi o schimbare de personalitateºi de trei sãptãmâni pentru a ne crea unobicei nou. Rugãciunea poate ajuta ºi înaceste douã aspecte ale sãnãtãþii noastremintale. Rugãciunea este un tratament bunºi împotriva stresului, a nesiguranþei, africii, a nervozitãþii, depresiei ºi a multoraltor probleme spirituale.

Aerul proaspãt, razele de soare ºi un

mediu înconjurãtor natural

Aerul proaspãt va curãþa sângele, vaîmprospãta trupul, ºi va ajuta ca acesta sãdevinã puternic ºi sãnãtos. „Înviorareaprodusã se va reflecta asupra minþii, dându-i un tonus bun ºi claritate, liniºte ºi putereade a rãmâne calm ºi a gândi lucid. Ea dã unstimul sãnãtos poftei, îmbunãtãþeºtedigestia, oferã un somn lin ºi odihnitor. Ceice trãiesc în încãperi mici, prost ventilate,suferã o slãbire a organismului, mintea lordevine întunecatã, pielea galben-pãmântie,ºi circulaþia sângelui slabã; sângele curgeîncet, digestia este întârziatã ºi organismulsuferã de o sensibilitate specificã faþã derãcealã. Trebuie ca ei sã se obiºnuiascã cuaerul proaspãt, rece, pentru ca sã nu mai fieafectaþi de micile variaþii de temperaturã.Bineînþeles, trebuie sã aibã grijã sã nu steaîn încãperi reci sau în curent când suntobosiþi, sau transpiraþi.” 6

Ellen White relateazã o experienþãinteresantã:

„Într-o toamnã cãlãtoream într-un vagonaglomerat. Atâtea corpuri ºi aerul expiratde atâþia plãmâni fãceau ca atmosfera sãfie foarte murdarã, ºi îmi dãdeau o senzaþiede boalã, care mã copleºea. Am deschisfereastra ºi respiram aer proaspãt, când odoamnã îmi strigã pe un ton serios,

implorându-mã: ‚Închideþi geamul! Vã veþirãci, ºi vã veþi îmbolnãvi; aerul de noapteeste foarte nesãnãtos!’ I-am rãspuns:‚Doamnã, nu avem alt aer decât cel denoapte, fie cã acesta e în vagon sau afarã.Dacã refuzaþi sã respiraþi aer de noapte,trebuie sã nu mai respiraþi deloc.’ În rãcoareaserii poate fi necesar sã vã feriþi de rãcoare,îmbrãcându-vã mai bine; dar aerul proaspãtar trebui sã circule liber în timpul orelor desomn. Aerul proaspãt al cerului – fie ziua,sau noaptea – este una dintre cele mai maribinecuvântãri de care ne putem bucura.” 7

Nu trebuie sã ne mirãm de ce uniioameni care au o muncã de tip sedentar nupot fi sãnãtoºi atât de uºor. Lipsa aeruluiproaspãt va fi întotdeauna o cale sigurã spreo moarte prematurã. Aerul este pentruplãmâni ceea ce rugãciunea este pentruspirit. Lipsa aerului sau a camerelor bineoxigenate va avea ca efect pe termen lungslãbirea sistemului imunitar în aºa mãsurãîncât cancerul va fi la el acasã într-unasemenea loc. Mulþi germeni periculoºisunt transportaþi dintr-o parte în alta de unaer poluat, infectat. Acesta este motivulpentru care, în loc sã avem o mobilã luxoasãîn casã, ar fi mai bine sã avem mulþi pomicât de cât aproape, ºi în loc de flori pictatepe pereþi ar trebui sã avem o grãdinãadevãratã. În loc sã avem lumini la miezulnopþii în casã ar fi mult mai bine sã avemrazele lunii, iar ziua razele soarelui. Viaþaartificialã nu va înlocui niciodatã planuloriginal ºi iniþial al Creatorului, la fel cumadevãrul nu poate fi înlocuit de niºteexplicaþii inteligente în favoarea pãcatului.

„Nu Dumnezeu a adus asupra noastrãmultele vaiuri pe care le moºtenesc acummuritorii. Propria noastrã nebunie ne-acondus sã ne pierdem lucrurile care suntpreþioase, binecuvântãrile care, dacã ar fifolosite corespunzãtor, ar fi de o valoareinestimabilã pentru pãstrarea sãnãtãþii.Dacã vrei sã ai un cãmin plãcut ºi atrãgãtor,fã-l luminos, plin de aer proaspãt ºi raze desoare. Îndepãrteazã perdelele grele,deschide geamurile, dã la o parte jaluzelele

ºi bucurã-te de razele bogate ale soarelui,chiar dacã aceasta ar fi cu preþul culorilorcovoarelor tale.

Apa ºi curãþenia

Când se trezesc dimineaþa, multepersoane ar avea un beneficiu foarte maredacã ar face un duº, frecându-se cub uretele sau cu mâna. Aceasta arîndepãrta impuritãþile de pe piele, ºi armenþine-o netedã ºi umedã, ajutând prinaceasta circulaþiei. Persoanele sãnãtoasenu ar trebui sã neglijeze sub nici un motivbaia frecventã. Fie cã o persoanã estesãnãtoasã sau bolnavã, printr-o baierespiraþia devine mai uºoarã ºi maiadâncã. Mintea ºi trupul se învioreazã înaceeaºi mãsurã. Muºchii devin maielastici, fiecare facultate a minþii devinemai strãlucitoare. Baia este un calmantal nervilor. În loc de a creºte predispoziþiapentru rãcealã, ea întãreºte organismulcontra rãcelii, pentru cã îmbunãtãþeºtecirculaþia; sângele este adus la suprafaþã,ºi se obþine astfel un flux mai uºor ºi mairegulat al lichidului vital.” 8

„Copiilor lui Israel nu li se permiteasub nici o formã sã aibã impuritãþi pehainele lor sau pe ei. Cei care aveau vreonecurãþie personalã trebuiau excluºi dintabãrã pânã seara ºi trebuiau sã se cureþe peei ºi hainele lor înainte de a se puteaîntoarce. Li se poruncea de asemenea sã îºiducã toatã mizeria la o mare distanþã detabãrã. Iar aceasta era atât o mãsurã deigienã, cât ºi o poruncã religioasã. Domnulnu cere de la poporul Sãu astãzi mai puþindecât a cerut de la poporul Sãu din vechime.O neglijare a curãþeniei va aduce cu sineboalã. Suferinþa nu vine fãrã vreo cauzã.Epidemiile violente de friguri au apãrut însate ºi oraºe care erau considerate perfectsãnãtoase, ºi acestea au avut ca rezultatmoartea sau trupuri ruinate. În multe cazurichiar casele acelora care au cãzut victimeacestor epidemii au conþinut agenþiinimicitori care au rãspândit otrava demoarte în atmosferã, care a fost inhalatã demembrii familiei ºi de vecinii lor. Este

Page 26: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 27

uimitor sã vezi atâta ignoranþã faþã derezultatele pe care le au lenea ºi nepãsãreaasupra sãnãtãþii.

Când lordul Palmerston, primul ministrual Angliei, a fost rugat de clericii scoþienisã stabileascã o zi de post ºi rugãciunepentru a abate holera, acesta a rãspuns‚Curãþaþi-vã ºi dezinfectaþi-vã strãzile ºicasele, încurajaþi curãþenia ºi sãnãtateaîntre cei sãraci, ºi aveþi grijã ca ei sã aibãhranã bunã ºi haine, ºi stabiliþi regulisanitare generale corecte, ºi nu veþi aveanici un motiv de post ºi rugãciune. Domnulnu vã va asculta rugãciunile atâta timp câtmãsurile Sale preventive rãmân nebãgateîn seamã.’ ”9

O viaþã de activitate fizicã

Existã o cãutare permanentã dupãmângâiere ºi relaxare în cel mai rãu sens alcuvântului. Munca fizicã a fost creatã deDumnezeu de dragul omenirii. Dar cinecrede cu adevãrat în aceastã dispoziþie aLui? O mare parte a cercetãrilor ºtiinþificesunt direcþionate pentru a servi acestui scop:cum pot sã trãiesc fãrã sã fac efort fizic?Ce pot inventa ca sã îmi fac viaþa mai uºoarãdecât este? ªi ce credeþi? În loc de a-ºiface viaþa mai plãcutã, în loc de a economisitimp, robia civilizaþiei noastre afecteazãmoralitatea, educaþia ºi cultura naþiunilor,pânã la distrugere finalã.

În urmã cu un secol, cea mai mare vitezãla care puteau visa fiinþele umane nu eramai mare decât viteza unui cal. ªi oameniidin acea generaþie reuºeau totuºi sã ajungãoriunde punctuali. Mai mult decât atât, înfaþa casei aveau o bãncuþã pe care se puteaurelaxa puþin dupã amiaza, stând ºiconversând cu vecinii lor, ºi aºa mai departe.Relaþiile sociale ale generaþiei aceleia eraumai sãnãtoase decât ale noastre. Ei aveauun mediu înconjurãtor mai natural ºi toatebunurile necesare pentru a face viaþa maiplãcutã.

Astãzi avem supersonice, telefoanemobile, e-mail, dar nu ne cunoaºtem veciniiºi nu împãrtãºim cu ei evanghelia. Estesfârºitul lumii!

„Constituþia fizicã a lui Isus ºi dez-voltarea Sa spiritualã ne sunt prezentate princuvintele ‚copilul creºtea’ ºi ‚creºtea înstaturã.’ În timpul copilãriei ºi a tinereþiitrebuie acordatã atenþie dezvoltãrii fizice.Pãrinþii trebuie sã îºi instruiascã astfel copiiiîncât prin obiceiurile bune în mâncare,bãuturã, îmbrãcãminte ºi exerciþiu sã se punão bazã bunã pentru o sãnãtate stabilã în cursulvieþii ce urmeazã. Organismului trebuie sã ise acorde o atenþie specialã, aºa încâtputerile fizice sã nu se piperniceascã, ci sãse dezvolte în mãsurã deplinã. Aceasta îiaºeazã pe copii ºi pe tineri într-o poziþiefavorabilã, aºa încât, cu o educaþie religioasãpotrivitã, ei sã poatã creºte – asemenea luiHristos – puternici în spirit.” 10

„Bãrbaþii care au puteri fizice bunetrebuie sã se educe sã gândeascã la fel debine precum lucreazã, ºi sã nu depindã dealte creiere care sã gândeascã în locul lor.Este o greºealã popularã printre marea masãa oamenilor aceea de a considera muncadegradantã. De aceea, tinerii sunt foartenerãbdãtori sã primeascã o educaþie în urmacãreia sã poatã deveni profesori, funcþionari,comercianþi, avocaþi, ºi sã poatã ocupaaproape orice poziþie care nu presupunemuncã fizicã. Tinerele considerã munca îngospodãrie înjositoare. ªi, deºi muncanecesarã pentru a îndeplini datoriile casniceeste – dacã nu e prea solicitantã – menitãsã promoveze sãnãtatea, ele vor cãuta sãobþinã o educaþie care sã le pregãteascãpentru meseria de profesor sau funcþionar,sau vor învãþa o meserie care le va þine toatãziua în casã la activitatea lor sedentarã.Roºeaþa sãnãtoasã va dispãrea de pe obrajiilor, ºi boala se va prinde de ele, pentrucã s-au privat de exerciþiu fizic ºi obiceiurilelor sunt în general pervertite. Toate lucrurileacestea pentru cã aºa e la modã! Se bucurãde o viaþã delicatã, care este de faptslãbiciune ºi decãdere.” 11

Existã multe condiþii pentru a atingeidealul de a avea un stil de viaþã sãnãtos, ºilista poate fi lungã, dar ceea ce e importante sã Îl cunoºti pe Hristos. Dacã Îl cunoaºtem,El ne va conduce în tot adevãrul, inclusiv înprivinþa întrebãrii cum sã avem un stil de

viaþã sãnãtos. Sunt pe deplin încredinþat cãnoua lume va veni în curând, cu pomul vieþii,ale cãrui frunze vor fi folosite pentruvindecarea neamurilor. În grãdina Edenului,din care au fost alungaþi primii noºtripãrinþi, vor înflori trandafirii ªaronului ºiai Carmelului ºi Mielul lui Dumnezeu vadomni cu sfinþii într-o lume sãnãtoasã, într-un loc unde pofta ºi pasiunile vor fi servitori,nu stãpâni.

„Un popor sãnãtos” este o þintã care vinede sus. Toþi cei care se gândesc la mântuire ºila cer trebuie sã înþeleagã faptul cã dacã Hristosnu deþine controlul vieþilor lor, nu va exista ovictorie realã asupra poftei, a îngãduinþei desine, a urii, mândriei sau a multor altediformitãþi ale naturii umane. Fãrã Hristospoate exista doar o minte bolnavã, ipocritã,care se înºealã singurã. Iertarea este soluþiapentru multe probleme în viaþa personalã, defamilie, de bisericã sau chiar în afacerilelumeºti. Iertarea este ultimul remediu pentruomenire, pe care l-a exprimat Isus pe cruceaCalvarului. Iertarea este o stare a minþii, uncomportament constant, o alegere mintalã, odovadã a convertirii. Iertarea este o poartã spreeliberare ºi soluþia finalã pentru pace mintalã.Un popor sãnãtos nu va „mai învãþa fiecare pevecinul sau pe fratele sãu, zicând: ‘Cunoaºtepe Domnul!’ Cãci toþi Mã vor cunoaºte, de lacel mai mic pânã la cel mai mare dintre ei.Pentru cã le voi ierta nelegiuirile, ºi nu-Mi voimai aduce aminte de pãcatele ºi fãrãdelegilelor (Evrei 8: 11, 12).”

Sã f im gata sã învãþãm de la DomnulIsus stilul Sãu umil de viaþã. Amin.

Referinþe

1 Un apel solemn, p 74 (engl.).2 Sfaturi despre sãnãtate, p. 241 (engl.).3 The Signs of the Times, 25 octombrie 1899.4 Confrontation, p. 50, 51 (engl.). 5

Hristos, Lumina lumii, p. 356 (engl.).6 Cumpãtarea creºtinã, p. 104 (engl.). 7 Idem. 8 Idem, p. 106, 107 (engl.). 9 Idem, p. 105, 106 (engl.).10 Îndrumarea copilului, p. 18711 Testimonies, vol. 3, p. 158 (engl.).

Page 27: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

28 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

UN POPOR DARNICUN POPOR DARNIC

Un lucrãtor biblic laic studiaBiblia cu o persoanã interesatã,al cãrei nume era Jane.

Subiectul la care ajunseserã în cursulstudiului era zecimea. Era citat versetul„Aduceþi însã la casa vistieriei toatezeciuielile, ca sã fie hranã în Casa Mea;puneþi-Mã astfel la încercare, zice Domnuloºtirilor, ºi veþi vedea dacã nu vã voideschide zãgazurile cerurilor, ºi vã voi dabinecuvântari, aºa încât nu veþi avea destulspaþiu sã le primiþi” (Maleahi 3:10 engl.).

Dupã aproape un an, Jane a declarat: - ªtiu acum cã versetul acesta este

adevãrat – exact aºa cum este scris. - De ce?, a întrebat lucrãtorul. - Timp de mulþi ani soþul meu ºi cu

mine nu puteam avea copii. Ne doream atâtde mult un bebeluº, dar dintr-un motivoarecare nu puteam avea unul. Dar de cânddãm zecimea... - ºi strãlucea de mulþumireuitându-se cu plãcere spre noul nãscutdrãguþ, sãnãtos ºi bine fãcut – acumDumnezeu a deschis zãgazurile cerului ºiacum nu mai avem destul loc în casã pentrutoate lucrurile bebeluºului!

Totuºi, dupã câteva sãptãmâni, Jane afãcut un alt comentariu referitor la zecime,exprimând o îngrijorare: „Sunt sigurã cãsuntem binecuvântaþi în urma zecimii,fiindu-mi suficientã minunea cu bebeluºulnostru. Dar soþul meu ar fi mai convins dacãar putea vedea o dovadã sub forma de banigheaþã.”

Deci, împreunã cu lucrãtorul, ea s-arugat. În decurs de puþine luni, Jane ºi soþulei au fost contactaþi de o companie deasigurãri ºi li s-a oferit o platã finalã uriaºã,în mod absolut neaºteptat. Suma se pare cã

li se cuvenea deja de mulþi ani, dar pânãacum li se pãruse imposibil sã se fi strânsvreodatã. Timp de ani, toate apelurile lorfuseserã zadarnice. Acum, banii care leajungeau în mâini se ridicau la aproximativ1000% din ceea ce înapoiaserã ei Domnuluisub forma zecimii.

Dãruire sistematicã

„Ultima solie de har este încredinþatãservilor umili ºi credincioºi ai luiDumnezeu din zilele noastre. Dumnezeui-a condus pe acei care nu s-au ferit deresponsabilitãþi, ºi a aºezat poveri asupralor, ºi prin ei a prezentat poporului Sãu unplan de dãruire sistematicã, în care se potangaja toþi ºi pot lucra în armonie. Acestsistem a fost adus la bun sfârºit ºi afuncþionat într-un mod minunat. El susþinecu generozitate predicatorii ºi cauzaDomnului. Când predicatorii au încetat sãse mai opunã ºi s-au ferit din cale, poporul arãspuns din toatã inima chemãrii ºi auapreciat sistemul. Totul este fãcut uºor ºicomod pentru predicatori, aºa încât ei sãpoatã lucra fãrã sã fie stânjeniþi. Poporulnostru a dovedit o voinþã ºi un interes carenu se poate gãsi în nici o altã clasã.” 1

„Tatãl nostru nu a creat planul acestade dãruire sistematicã pentru a Se îmbogãþipe Sine, ci ca acesta sã fie o marebinecuvântare pentru om. El a vãzut cã acestsistem de binefacere este tocmai ceea ceavea nevoie omul.” 2

Planul de dãruire sistematicã înadventismul timpuriu

„Dupã cum a raportat J. N. Lough-borough, câþiva lucrãtori, incluzându-l pefratele J. N. Andrews, care a fost chemat

pentru acest scop, s-au întâlnit timp de douãzile în Battle Creek pentru a studia unsistem financiar bazat pe Biblie pentru a fifolosit în biserica ce creºtea.” 3

Planul pe care l-au dezvoltat ei a fostpublicat în Review and Herald din 3februarie 1859, ºi începea cu urmãtoarelecuvinte:

„Iubiþi fraþi ºi surori: Vrem sã vãatragem atenþia la un plan de dãruiresistematicã pentru sprijinirea rãspândiriisoliei îngerului al treilea, care poate fi înarmonie cu declaraþiile simple ale SfinteiScripturi.”

„Bazându-se pe un citat din NoulTestament, s-au strâns într-un cadru biblicpentru procedurile planificate, ºi s-a propusca ‚sã luãm din aceste întâmplãri niºteinstrucþiuni potrivite pentru propria noastrãdatorie.’ Pionierii bisericii Adventiste deZiua a ªaptea s-ar fi putut îndrepta cu maimultã uºurinþã spre Vechiul Testament, ºisã ridice problema obligativitãþii zecimii,dar în momentele de atunci, fãcândabstracþie de cât de atrãgãtoare era zecimea,nu erau siguri dacã aceasta nu era una dintreobligaþiile legii ceremoniale, care s-aîmplinit la cruce. Când menþionauocazional organizaþia, ei priveau spre NoulTestament cu cei ºapte diaconi, nu spreVechiul Testament cu numirea celorºaptezeci de cãtre Moise. În problemelefinanciare priveau spre Noul Testament ºispre sfatul lui Pavel din 1 Corinteni 16:2 ca‚În ziua dintâi a sãptãmânii, fiecare din voisã punã deoparte acasã ce va putea, dupãcâºtigul lui, ca sã nu se strângã ajutoarelecând voi veni eu,’ mai degrabã decât spreindicaþia lui Maleahi ‚Aduceþi însã la casa

Joi, 23 iunieJoi, 23 iunie

ROBERTO M. DUARTE – SUAROBERTO M. DUARTE – SUA

Page 28: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 29

vistieriei toate zeciuielile, ca sã fie hranãîn Casa Mea’ (Maleahi 3:10). Ei erau deacord cã sistemul zecimii era unul bun, ºiacesta a avut o influenþã puternicã asupraconcluziilor la care s-a ajuns ºi care au fostprezentate în faþa adunãrii. Iatã argumentulprezentat în discursul lor:

‚Dacã Pavel a considerat cã pentru unsucces deplin este necesar sã se þinã contde o metodã în strângerea mijloacelor pentruajutorare de bunãvoie, cu siguranþã nu eexagerat sã concluzionãm cã ºi noi ar trebuisã considerãm acelaºi lucru ca beneficpentru promovarea unui lucru asemãnãtor.Dupã cum Pavel scria fiind inspirat de DuhulSfânt, ºi noi putem sã fim siguri ºi liniºtiþicã propunerile sale nu sunt doar sigure deurmat, ci ºi gândite sã asigure succesul ºicã sunt în concordanþã cu voia lui Dumnezeu.De aceea nu Îl întristãm [pe Dumnezeu]dacã adoptãm propunerile fãcute de servulSãu, Pavel.’...

Urmãtorul paragraf subliniazã punctelesusþinute de Scripturã, despre care gândeauei cã trebuie sã alcãtuiascã temeliaplanului pe care adventiºtii care þineauSabatul trebuia sã îl urmeze:

‚În ziua dintâi a sãptãmânii, fiecare dinvoi sã punã deoparte acasã ce va putea.’Aceasta implicã: 1. Un timp anume pentruacest lucru, ºi anume, prima zi a sãptãmânii.2. E un lucru care trebuie fãcut de toatãlumea, pentru cã Pavel scrie ‚fiecare dinvoi’ sã punã deoparte. 3. Aceasta nu este ocolectã publicã, ci o acþiune privatã depunere deoparte pentru Domnul a unei pãrþidin ceea ce posedã El. 4. Cantitatea pe caresã o dea fiecare depinde de conºtiinþafiecãruia, pentru cã se spune ‚ce va putea’(în engl. ‚dupã cum l-a binecuvântatDumnezeu’). ” 4

„Dãruirea sistematicã a fost aprobatãde Ellen White încã de timpuriu, ºi ea a pusaceasta în legãturã cu zecimea. Prima datãea a asigurat biserica în 1859 cã ‚Planul dedãruire sistematicã este plãcut luiDumnezeu’ (1T, p. 190 engl.), ºi apoi în 1861scria într-o mãrturie intitulatã ‚Dãruireasistematicã’: ‚Nu Îl jefuiþi pe Dumnezeureþinând zecimea ºi darurile.’ Articolul se

încheia cu Maleahi 3: 8-11 citat în întregime(Idem, p. 221, 222 engl.). La început nu sefãcea distincþie între zecime ºi daruri.Nevoia de fonduri era în principal pentrususþinerea predicatorilor ºi a rãspândiriievangheliei.

Dupã câþiva ani, într-un articol publicatîn Mãrturii sub titlul ‚Zecimi ºi daruri’,Ellen White scria despre dãruireasistematicã:

‚Sistemul deosebit de zecimi a fostbazat pe un principiu care este deneschimbat, la fel ca Legea lui Dumnezeu.Acest sistem de zecimi a fost o binecu-vântare pentru evrei, altfel Dumnezeu nu lil-ar fi dat. De asemenea, el va fi obinecuvântare pentru cei care îl res-pectã, pânã la sfârºitul timpului.’ – 3T,p 404, 405 engl.

S-au înregistrat dezvoltãri de-a lungultimpului, pentru cã lucrarea bisericii acrescut, iar aceasta a impus o clasificare afondurilor în ‚zecime’ ºi ‚daruri.’ Deasemenea, scopul specific al zecimii, careeste consacratã pentru susþinerea slujbaºilorbisericii, a fost adesea adus în atenþiaconducãtorilor ºi a membrilor.” 5

„Metoda de calculare a zecimii a foststabilitã în 1876, ca fiind a zecea parte dinvenitul unei persoane, indiferent din ce sursãar fi acesta... Casa de editurã Adventistã deZiua a ªaptea a publicat în 1878 o broºurãintitulatã ‚Dãruirea sistematicã, sau planulbiblic de susþinere a slujbaºilor’, rezumândtotul sub forma de întrebare ºi rãspuns: ‚Câtde mult trebuie sã dau pentru susþinereaevangheliei?’

‚Dupã ce am analizat subiectul din toatepunctele de vedere, rãspundem: o zecimedin tot venitul nostru.’ ”6

„Dumnezeu îi binecuvânteazã peoameni cu proprietãþi, ºi El face aceastapentru ca ei sã poatã da pentru înaintareacauzei Sale. El le trimite razele de soare ºiploaia. El face vegetaþia sã creascã. El dãsãnãtatea ºi puterea de a strânge mijloace.Toate binecuvântãrile noastre vin din mânaSa darnicã. În schimb, El vrea ca bãrbaþii ºifemeile sã îºi arate recunoºtinþa dându-Iînapoi o parte în formã de zecime ºi daruri

– în daruri de mulþumire, daruri de bunãvoie,daruri pentru vinã. Dacã mijloacele ar curgeîn visterie în conformitate cu planul divin –o zecime din tot venitul ºi daruri de bunãvoie– ar fi o abundenþã de mijloace pentruînaintarea lucrãrii lui Dumnezeu.” 7

Un adevãr care pune la încercare

„Cel mai mare pãcat care existã acumîn bisericã este lãcomia. Dumnezeupriveºte cu neplãcere spre poporul Sãudatoritã egoismului acestuia.” 8

„În cer domneºte ordinea ºi DumnezeuSe bucurã de eforturile poporului Sãu de aumbla în ordine ºi organizat în lucrarea Sape pãmânt. Am vãzut cã trebuie sã existeordine în biserica lui Dumnezeu ºi cã enevoie de organizare pentru ca ultima soliede milã sã fie dusã lumii cu succes.Dumnezeu conduce poporul Sãu în planulde dãruire sistematicã, ºi acesta este unuldin punctele în care Dumnezeu κi educãpoporul, dar este cel mai dificil pentru unii(p. 57). Pentru ei aceasta înseamnã sã îºitaie mâna dreaptã, sã îºi scoatã ochiul drept,în timp ce pentru alþii este ceva foarte uºor.Pentru sufletele nobile, generoase, cererilecare li se adreseazã li se par foarte mici, ºiei nu se mulþumesc sã facã doar atât. Uniiau proprietãþi mari, ºi dacã trebuie sã lepunã deoparte pentru scopuri de binefacereîn mãsura în care i-a binecuvântatDumnezeu, darurile li se par o sumã uriaºã.Inima egoistã se agaþã de un dar mic la felde strâns ca de un dar mare, ºi face ca osumã micã sã parã foarte mare....

Pretinzi a crede adevãrul; fã ca fapteletale sã dovedeascã acest lucru. Cât timpcredinþa ta nu lucreazã, ea este moartã.Nimic altceva în afarã de o credinþã vie nute va salva de scenele groaznice care stauchiar înaintea ta.

Mi-a fost arãtat cã este timpul ca aceicare au proprietãþi mari sã înceapã sãlucreze repede. Este timpul ca ei sã nu lepunã deoparte pentru cã Dumnezeu îibinecuvânteazã, ci pentru cã i-a binecu-vântat. În zilele apostolilor se fãceau planuriaºa încât sã nu fie unii împovãraþi ºi alþiifãrã poveri. Se fãceau înþelegeri ca toþi sã

Page 29: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

30 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

ducã o parte din poverile bisericii – fiecaredupã capacitãþile lui. Îngerul spune: ‚Secureatrebuie înfiptã la rãdãcina pomului.’ Aceicare, asemenea lui Iuda, ºi-au alipit inimilede comorile pãmânteºti, vor murmuraasemenea lui. Inima lui poftea preþulparfumului vãrsat pentru Isus, ºi el a încercatsã îºi ascundã egoismul sub o grijãevlavioasã, scrupuloasã pentru sãraci: ‚Dece nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute delei ºi sã se fi dat sãracilor?’ El îºi dorea camirul sã ajungã în mâinile sale; astfel nu arfi fost risipit pentru Mântuitorul. L-ar fiîntrebuinþat pentru folosul lui propriu; l-arfi vândut pentru bani. El Îl preþuia peMântuitorul doar atât cât sã Îl vândã unoroameni rãi în schimbul a câtorva monezide argint. Dupã cum Iuda a amintit sãraciica scuzã pentru egoismul lui, tot astfelpretinºii creºtini, ale cãror inimi suntlacome, vor încerca sã îºi ascundã egoismulsub o conºtiinciozitate de formã. Ah, ei setem cã adoptând dãruirea sistematicã noidevenim ca bisericile cu numele! ‚Sã nuºtie stânga ta ce face dreapta.’ Ei par sãaibã o dorinþã scrupuloasã de a urma exactBiblia în ceea ce înþeleg ei despre acestlucru; dar ei neglijeazã cu totul aver-tismentul clar al lui Isus: ‚Vinde tot ce ai ºidã la sãraci.’

‚Bãgaþi de seamã sã nu vã faceþimilosteniile în faþa oamenilor, ca sã fiþivãzuþi de ei.’ Unii cred cã acest text neînvaþã, cã ei trebuie sã pãstreze secretelucrãrile lor de binefacere sau de milã. Darei fac doar puþin, scuzându-se cã nu ºtiucum sã dea. Dar Isus le-a explicat ucenicilorSãi astfel: ‚Tu, deci, când faci milostenie,nu suna cu trâmbiþa înaintea ta, cum facfãþarnicii, în sinagogi ºi în uliþe, ca sã fieslãviþi de oameni. Adevãrat vã spun, cãºi-au luat rãsplata.’ Ei dãdeau pentru a ficonsideraþi nobili ºi generoºi. Ei primeaulaude de la oameni ºi Isus le-a spusucenicilor Sãi cã aceasta urma sã fie toatãrãsplata lor. În cazul multora, stânga nu ºtiece face dreapta, pentru cã dreapta nu facenimic vrednic sã ºtie stânga. Aceastã lecþiepe care a dat-o Isus ucenicilor era o mustrare

pentru acei care doreau sã primeascã slavaoamenilor. Ei îºi fãceau milosteniile înadunãri publice; ºi înainte de a face aceastase fãcea un anunþ care vestea oamenilorgenerozitatea lor; mulþi dãdeau sume maride bani doar pentru ca numele lor sã fieînãlþat de oameni. Mijloacele pe care ei ledãdeau în felul acesta erau adesea stoarsede la alþii, prin reþinerea plãþii ce i secuvenea muncitorului cu ziua, ºi prinasuprirea sãracilor.

Mi s-a arãtat cã acest pasaj biblic nuse aplicã celor care au cauza luiDumnezeu pe inimã ºi care îºi folosescmijloacele lor umile pentru înaintarea ei.Am fost condusã spre urmãtoareleversete: ‚Tot aºa sã lumineze ºi luminavoastrã înaintea oamenilor, ca ei sã vadãfaptele voastre bune, ºi sã slãveascã peTatãl vostru, care este în ceruri.’ ‚Dupãroadele lor îi veþi cunoaºte.’ Mi-a fostarãtat cã mãrturia biblicã se armo-nizeazã când e înþeleasã corect. Faptelebune ale copiilor lui Dumnezeu sunt celemai eficiente predici pentru cel ne-credincios. El crede cã trebuie sã existemotive puternice care sã îl determine pecreºt in sã îºi lepede eul ºi sã îºifoloseascã mijloacele încercând sã îisalveze pe semenii lui. Este diferit despiritul lumii. Roadele acestea dovedescfaptul cã cei ce le fac sunt adevãraþicreºtini. Ei par sã tindã mereu în sus spreo comoarã nepieritoare.” 9

„E nevoie de misionari acasã ºi pestehotare, ºi ei nu pot fi niciodatã într-un numãrprea mare. Totul trebuie fãcut în legãturãcu salvarea sufletelor, pentru slava luiDumnezeu.

Nu trebuie sã existe extravaganþãmanifestatã prin clãdirea de case rafinate,cumpãrarea de mobile scumpe, îngãduireaîmbrãcãminþii lumeºti, sau procurarea dehranã costisitoare; ci în toate sã ne gândimla sufletele pentru care a murit Hristos.Egoismul ºi mândria sã moarã. Nimeni sãnu îºi cheltuiascã banii multiplicând pozepe care sã le trimitã prietenilor lor.Economisiþi fiecare dolar posibil, pentru ca

farmecul neasemuit al lui Hristos sã fieprezentat înaintea sufletelor care pier .Satana va sugera multe cãi pe care sã vãcheltuiþi banii. Dar dacã sunt cheltuiþipentru mulþumirea de sine, pentru lucrurinenecesare, indiferent care ar fi preþul lor,banii nu sunt folosiþi pentru slava luiDumnezeu. Sã privim cu seriozitate asupraacestei probleme ºi sã vedem dacã netãgãduim pe noi aºa cum ar trebui. Facemnoi sacrificii pentru ca sã rãspândim luminaadevãrului la cei pierduþi?...

Fiecare ar trebui sã se strãduiascã sãfacã pentru Isus tot ce este posibil pentru elsã facã, prin daruri, prin sacrificii. Trebuiesã existe hranã în casa Domnului, ºi aceastaînseamnã o visterie plinã, ca sã se poatãrãspunde la strigãtele macedoniene care seaud din fiecare þarã. Ce jalnic e cã suntemobligaþi sã spunem celor ce strigã dupãajutor: ‚Nu vã putem trimite oameni saubani, avem o vistierie goalã.’ Fie ca toþibanii, toate monedele, toþi leii care nu ajungîn visterie din cauza iubirii de plãceri, adorinþei de a fi în ton cu standardele lumii,a iubirii de uºurãtate sã ajungã sã se reverseîn canalele care curg spre vistieria luiDumnezeu. Pârâurile care curg unul într-altul formeazã în cele din urmã râuri. Sãfim creºtini conºtiincioºi, conlucrãtori cuDumnezeu.

De ce existã atât de puþinã dragosteadevãratã pentru Hristos în bisericã? –Pentru cã iubirea de sine a luat locul iubiriipentru Acela care a murit pe cruceaCalvarului pentru pãcatele lumii. Sã fimuniþi în gânduri ºi în inimã, ºi sã neapropiem de Dumnezeu, pentru ca El sã Seapropie de noi ºi sã ne umple de iubireadâncã pentru sufletele pierdute. Fiecareinimã sã batã la unison, având acelaºiinteres pentru cauza lui Hristos. Trebuiedeschise noi câmpuri de lucru, trebuie sã seadauge suflete noi în credinþã, nume noi vorapãrea în registrele bisericii – nume carevor fi scrise în rapoartele veºnice din ceruri.O, dacã am realiza ce s-ar putea face cubanii care sunt cheltuiþi pentru satisfacereaeului!” 10

Page 30: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 31

Probabil putem învãþa ceva dinatitudinea unei fetiþe care a primit în darzece monezi. Tatãl ei o învãþa despreprincipiul zecimii, ºi a împrãºtiat monezilepe masã, punând o monedã deoparte.

„Fiica mea,” a explicat el, „toate acestemonezi sunt de fapt ale lui Dumnezeu. Eleste cel care a fãcut rost de ele ca sã þi ledea þie ca slujitoare a Lui. Aceasta una vafi pentru El, restul sunt pentru tine.”

„Dar tati, dacã toate sunt ale luiDumnezeu, atunci El ar trebui sã primeascãacea grãmadã mare, ºi eu o sã iau doar una.”

„Nu, draga mea, nu e nevoie. El e gatasã îþi dea þie grãmada cea mai mare, ºi îþicere sã îi pui deoparte doar acea parte.”

„O, tati, dar asta e aºa de drãguþ dinpartea Lui! Atunci hai sã Îi alegem luiDumnezeu cea mai frumoasã ºi maistrãlucitoare monedã!”

Suntem la fel de nerãbdãtori sã Îi dãmcu atâta drag cea mai bunã parte a noastrãlui Dumnezeu, sau venim adesea cu scuzeleunei inimi împietrite?

Scuze neîntemeiate

„Unii nu vin sã se uneascã în planul dedãruire sistematicã, scuzându-se cã audatorii. Argumenteazã cã mai întâi trebuie‚sã nu datoraþi nimãnui nimic’. Dar faptulcã au datorii nu îi scuzã. Am vãzut cã eitrebuie sã dea Cezarului ce este al Cezaruluiºi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.Unii se simt obligaþi ‚sã nu datoreze nimãnuinimic’, ºi cred cã Dumnezeu nu le poatecere nimic pânã când nu îºi plãtesc toatedatoriile. În privinþa aceasta se înºealãsinguri. Ei nu Îi dau lui Dumnezeu lucrurilecare sunt ale Lui. Fiecare trebuie sã Îi aducãlui Dumnezeu o jertfã potrivitã. Cei ce audatorii ar trebui sã scadã suma datoriilorlor din ceea ce deþin ºi sã dea parteacorespunzãtoare din ceea ce le rãmâne.

Unii au simþit o obligaþie sfântã faþã decopiii lor. Ei trebuie sã dea fiecãruia o parte,dar nu se simt în stare sã dea din mijloacelelor pentru a ajuta cauza lui Dumnezeu. Eise scuzã cã au o datorie faþã de copiii lor. Eipot avea dreptate, dar prima lor datorie estefaþã de Dumnezeu. Daþi Cezarului ce este

al Cezarului ºi lui Dumnezeu ce este al luiDumnezeu. Nu Îl jefuiþi pe Dumnezeureþinând zecimea ºi darurile. Prima datoriesfântã este aceea de a da lui Dumnezeupartea care I se cuvine. Nimeni sã nu ridicepretenþii care sã vã conducã sã Îl jefuiþi peDumnezeu. Nici unul din copiii voºtri sã nufure jertfa voastrã de pe altarul luiDumnezeu pentru propriul lor folos.

Am vãzut cã lãcomia unora din vechimei-a condus sã reþinã o anumitã parte; ei auadus o jertfã mai micã. Aceasta a fostînregistratã în ceruri ºi recoltele ºi turmelelor au fost blestemate exact dupã cum auoprit ei acea parte. Unii au avut întristãri înfamilie. Dumnezeu nu acceptã jertfeschiloade. Aceasta (jertfa) trebuia sã f ie fãrãcusur, cea mai bunã din turmele lor, ºi celemai bune roade ale câmpului. Trebuia sãfie o jertfã de bunã voie, dacã doreau cabinecuvântarea lui Dumnezeu sã fie asuprafamiliilor ºi a bunurilor lor....

Prin orânduirea referitoare la dãruireasistematicã, inimile vor fi puse la încercareºi se va dovedi ce e în ele. Acesta este untest constant, viu. Îl conduce pe fiecare sãîºi cunoascã propria inimã, sã vadã dacã îninimã predominã dragostea de adevãr saudragostea de lume.” 11

O binecuvântare pusã deoparte

Fraþi ºi surori, inima noastrã este pusãla încercare. Existã o solie care trebuie sãînconjoare lumea – întregul pãmânt – soliaprimului, celui de al doilea ºi a celui de altreilea înger. Trebuie sã ajungã la întreagalume – la orice naþiune, neam, limbã saupopor. Aceasta va cere o zecime credin-cioasã ºi daruri de bunãvoie, din adevãratãjertfire de sine – nu doar daruri generoase,ci daruri din abundenþã. Trebuie sã ajungemla întreaga populaþie a lumii– ce mulþime!Este o misiune imposibilã! Totuºi ceamintire frumoasã avem dintr-o dupã-amiazã târzie din viaþa lui Isus, când Andrei,ucenicul, se plângea: „Este aici un bãieþel,care are cinci pâini de orz ºi doi peºti; darce sunt acestea la atâþia?” (Ioan 6:9). Într-adevãr, ºi noi putem fi astãzi ecoul acelui„dar ce sunt acestea la atîþia?”. În mod

asemãnãtor, ºi astãzi existã un popor cufoarte puþine pâini, foarte puþini peºti saubani. Ei sunt descriºi ca „un popor smerit ºimic, care se va încrede în NumeleDomnului” (Þefania 3:12). La fel ca în cazulbãieþelului care ºi-a adus prânzul laFãcãtorul de minuni, aceste mijloaceinsuficiente pot fi înmulþite. La fel cumucenicii au fost rugaþi sã împartã oameniiîn grupuri organizate ºi sã distribuie hranape care Isus o binecuvântase, tot astfel ºiastãzi servii lui Dumnezeu pot rãspândi soliaDomnului lor prin planul Sãu de dãruiresistematicã. Dumnezeu declarã: „tot aºa ºiCuvântul Meu, care iese din gura Mea, nuse întoarce la Mine fãrã rod, ci va face voiaMea ºi va împlini planurile Mele” (Isaia55:11).

Dupã minunea cu înmulþirea pâinilor aurãmas douãsprezece coºuri cu fãrâmituridupã ce a fost hrãnitã mulþimea. La fel seva întâmpla ºi astãzi. Amintiþi-vã de Jane,acel suflet din zilele noastre, careflãmânzea dupã adevãrul prezent – sufletulîn care credinþa chiar a izvorât prin credinþãîn promisiunile lui Dumnezeu. El are multeasemenea suflete în lume. Vom exercita noio astfel de credinþã pentru ca ei sã audãsolia? Iubiþii mei, ziua aproape a trecut;noaptea este chiar la uºi. Asemeneabãieþelului a cãrui credinþã a adus înamurgul unei seri o binecuvântare pentruatât de mulþi oameni, sã ne grãbim ºi noi sãne aducem pâinile de ovãz la Isus!

Referinþe

1 Testimonies, vol. 1, p. 375, 376 (engl.).2 Idem., vol. 3, p. 405 (engl.).3 Arthur L. White, Ellen G. White: The Early Years, vol. 1, p. 388.4 Idem., p. 389, 390 (italicele în original).5 Idem., p. 393 (italicele în original).6 Mãrturii pentru predicatori, p. 523 (apendice la p. 27) (engl.). 7 Istoria faptelor apostolilor, p. 75 (engl.) 8 Testimonies, vol. 1, p. 194 (engl.).. 9 Idem., p. 191–19410 The Review and Herald, 27 ianuarie 1891.11 Testimonies, vol. 1, p. 220, 221 (engl.)

Page 31: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

32 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

UN POPOR SIGILATUN POPOR SIGILAT

Descriind realitãþile solemne alecurþilor cereºti, vizionarul Ioanrelateazã o scenã care te inspirã:

„ªi toþi îngerii stãteau împrejurul scaunuluide domnie, împrejurul bãtrânilor ºiîmprejurul celor patru fãpturi vii. ªi s-auaruncat cu feþele la pãmânt în faþa scaunuluide domnie, ºi s-au închinat lui Dumnezeu,ºi au zis: „Amin.” „A Dumnezeului nostru,sã fie lauda, slava, înþelepciunea,mulþumirile, cinstea, puterea ºi tãria, învecii vecilor! Amin.” ªi unul din bãtrâni aluat cuvântul, ºi mi-a zis: „Aceºtia, caresunt îmbrãcaþi în haine albe, cine sunt oare?ªi de unde au venit?” „Doamne” i-amrãspuns eu „Tu ºtii”. ªi el mi-a zis: „Aceºtiavin din necazul cel mare; ei ºi-au spãlathainele, ºi le-au albit în sângele Mielului”(Apocalipsa 7:11-14).

Împãratul Diocleþian (Decius înenglezã) (201 - 251 d. Hr), dorind sã impunãînchinarea pãgânã ca religie oficialã îninteriorul imperiului sãu, a declarat unrãzboi pentru exterminarea creºtinilor. El adat un decret cerând ca, fãrã excepþie, toþicreºtinii sã se închine zeilor cãrora li seînchina împãratul, sau sã fie omorâþi. Unval de persecuþie a început în fiecarelocalitate. În curtea unei închisori dinCartagina, un atac a fost îndreptat asupraunui grup singuratic de suflete credincioase.Ei au fost legaþi de rug ºi expuºi soareluiarzãtor. Timp de douã zile au fost lãsaþiastfel în soare, pãrãsiþi, fãrã hranã sau apã.Alãturi de ei era un altar pãgân. Dacã învreun moment oarecare aceste suflete ar fifost înclinate sã se clatine în credincioºia

lor faþã de Dumnezeu, puteau sã întindã doarmâna ºi sã aducã tãmâie unui idol ºi ar fifost imediat eliberaþi de chinul lor.

Unii creºtini oftau sub chinul aceleicãlduri apãsãtoare ºi erau istoviþi de sete.Când unul dintre ei dãdea primele semnede obosealã sau ezitare, unul sau altul dintrecei care sufereau împreunã cu el spunea încuvinte clare ºi desluºite: „Aceºtia vin dinnecazul cel mare; ei ºi-au spãlat hainele, ºile-au albit în sângele Mielului. Pentruaceasta stau ei înaintea scaunului de domnieal lui Dumnezeu, ºi-I slujesc zi ºi noapte înTemplul Lui. Cel ce ºade pe scaunul dedomnie, îºi va întinde peste ei cortul Lui.Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete;nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreoaltã arºiþã. Cãci Mielul, care stã în mijloculscaunului de domnie, va fi Pãstorul lor, îi vaduce la izvoarele apelor vieþii, ºi Dumnezeuva ºterge orice lacrimã din ochii lor”(Apocalipsa 7:14-17).

Astfel, mângâiaþi de Cuvântul luiDumnezeu, suferindul înceta sã mai ofteze;un zâmbet lumina feþele lor ºi cu liniºte ºio pace dulce ei au rezistat teribilului test,menþinându-ºi credincioºia faþã deDumnezeu pânã la capãt.

Profeþia indicã spre un timp destrâmtorare cum nu a mai fost niciodatã ºiacesta va veni în curând peste bisericarãmãºiþei. „Cei iubiþi ai lui Dumnezeu trecprin zile obositoare, legaþi în lanþuri, închiºiîn spatele zidurilor închisorilor, condamnaþila moarte, unii pãrând pãrãsiþi sã moarã defoame în închisori întunecoase ºidezgustãtoare. Nici o ureche omeneascã nu

e deschisã pentru a le auzi vaietele; nici omânã omeneascã nu e gata sã îi ajute.” 1

Cu toate acestea, Dumnezeu declarã:„chiar dacã mamele îºi uitã copiii, eu totnu te voi uita” (Isaia 49:15 engl.) „Cãci aºavorbeºte Domnul oºtirilor: „Dupã slavãm-a trimis El la neamurile care v-au jefuit;cãci cel ce se atinge de voi se atinge delumina ochilor Lui” (Zaharia 2:8). „ªi iatãcã Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã lasfârºitul veacului” (Matei 28:20).

Iubiþi fraþi ºi surori, ca membri aifamiliei de reformiºti noi avem un mareprivilegiu de a participa la aceastãsãptãmânã de rugãciune ºi de a studia soliasolemnã a sigilãrii poporului lui Dumnezeu.Solia din Apocalipsa 7 este una dintre celemai sublime, totuºi ºi una dintre cele maicontroversate doctrine predicate de cei cepretind sã þinã Sabatul în aceste ultime zile.

Ce este sigilarea?

Sigilarea celor 144.000 este unul dintrestâlpii credinþei advente. Aceastã soliecuprinsã în Apocalipsa 7 este esenþa solieiîngerului al treilea din Apocalipsa 14:9-11.Sigilarea este un punct important aladevãrului prezent descoperit în soliilecelor trei îngeri din Apocalipsa 14:6-13.Sigiliul indicã spre restaurarea caracteruluilui Dumnezeu în cei 144.000 de credincioºi,prin intermediul evangheliei lui Hristos. Eava merge mânã în mânã cu proclamareatuturor cerinþelor legii Sale sfinte(Apocalipsa 14:12) în timpul sfârºitului.Sigilarea este lucrarea finalã fãcutã pentrupoporul lui Dumnezeu.

Vineri, 24 iunieVineri, 24 iunie

MATHEUS DE SOUZA SILVA – BraziliaMATHEUS DE SOUZA SILVA – Brazilia

Page 32: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 33

Când are loc sigilarea?

„ªi Templul lui Dumnezeu, care este încer, a fost deschis: ºi s-a vãzut chivotullegãmântului Sãu, în Templul Sãu. ªi aufost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur depãmânt, ºi o grindinã mare” (Apocalipsa11:19). „Doar acei care, în atitudinea lorfaþã de Dumnezeu se pocãiesc ºi îºimãrturisesc pãcatele în marea zi antitipicãa ispãºirii, vor fi recunoscuþi ºi însemnaþica vrednici de ocrotirea lui Dumnezeu.” 2

„În 1844, Marele nostru Preot a intrat înSfânta Sfintelor din Sanctuarul ceresc,pentru a începe judecata de cercetare.Cazurile drepþilor adormiþi au fost revãzuteînaintea lui Dumnezeu. Când lucrareaaceasta se va încheia, se va pronunþajudecata asupra celor vii. Cât de preþioase,cât de importante sunt aceste momentesolemne! Cazul fiecãruia dintre noi estejudecat în instanþa cereascã. Fiecare dintrenoi este judecat conform cu faptele pe carele-a fãcut în trup. În serviciul tip, cândmarele preot sãvârºea lucrarea de ispãºireîn sanctuarul pãmântesc, poporul trebuia sãîºi întristeze sufletele înaintea luiDumnezeu, ºi sã îºi mãrturiseascã pãcatele,pentru ca sã se poatã face ispãºire pentruele ºi sã fie ºterse. Se va cere oare maipuþin de la noi în aceastã zi de ispãºireantitipicã, când Hristos pledeazã însanctuarul de sus în favoarea poporului Sãu,ºi când asupra fiecãrui caz se pronunþãdecizia finalã, irevocabilã?” 3

Ce este sigiliul?

Orice sigiliu guvernamental trebuie sãcuprindã trei lucruri:

1. Numele guvernatorului.2. Autoritatea sa.3. Teritoriul pe care îl are sub jurisdicþia

sau în stãpânirea sa.În Legea lui Dumnezeu gãsim Numele

Sãu, autoritatea Sa ºi teritoriul peste carestãpâneºte. Toate aceste atribute se gãsescîn porunca a patra din Legea Sa sfântã.Aceasta este singura poruncã în care ni sedescoperã identitatea lui Dumnezeu ºirelaþia Sa cu noi, El fiind Creatorul nostru.

Aici vedem cã în ºase zile Domnul a fãcutcerurile ºi pãmântul, marea ºi tot ce este înele (Exod 20:8-11). Aici Dumnezeu seidentificã drept:

1. Domnul – Iehova, Cel existent prinSine Însuºi;

2. Creatorul – El este cel care a fãcuttoate lucrurile;

3. El stãpâneºte peste întregul univers –cer, pãmânt, mãri, ºi aºa mai departe.

Fiind Creatorul nostru, El are dreptul sãcomande creaturilor Sale, ºi în armonie cuporunca a patra El porunceºte: „Copiii luiIsrael sã pãzeascã Sabatul, prãznuindu-l, eiºi urmaºii lor, ca un legãmânt necurmat.Acesta va fi între Mine ºi copiii lui Israelun semn veºnic; cãci în ºase zile a fãcutDomnul cerurile ºi pãmântul, iar în ziua aºaptea S-a odihnit ºi a rãsuflat.” „ªase zilesã lucraþi, dar ziua a ºaptea sã vã fie sfân-tã; acesta este Sabatul, ziua de odihnã,închinatã Domnului. Cine va face vreolucrare în ziua aceea, sã fie pedepsit cumoartea.” „Le-am dat ºi Sabatele Mele, sãfie ca un semn între Mine ºi ei, ca sã ºtie cãEu sunt Domnul, care-i sfinþesc... SfinþiþiSabatele Mele, cãci ele sunt un semn întreMine ºi voi, ca sã ºtiþi cã Eu Sunt Domnul,Dumnezeul vostru!” (Exod 31:16, 17; 35:2;Ezechiel 20:12, 20).

„Dintre cele zece porunci, doar poruncaa patra conþine sigiliul marelui Legiuitor,Creatorul cerurilor ºi al pãmântului.” 4

„Îngerul nimicitor va trece din nou prinþarã. Trebuie sã fie pus un semn asuprapoporului lui Dumnezeu, ºi acel semn estepãzirea sfântului Sãu Sabat.” 5

„Sabatul poruncii a patra este sigiliulviului Dumnezeu.” 6

„Dumnezeu va chema cu siguranþãlumea la judecatã pentru a rãzbuna moarteasingurului Sãu Fiu, Cel care a stat lajudecatã în faþa lui Pilat ºi a lui Irod, Celcare este acum în curþile cereºti ºimijloceºte pentru poporul care L-a refuzat.Vom alege noi sigiliul lumii sau vom alegesã fim poporul deosebit, separat de lume,poporul lui Dumnezeu? Vom primi un ‚Aºazice Domnul’ în locul unui ‚Aºa zic...’

oamenii? Puterea papalã, omul fãrãdelegii,a hotãrât cã Biserica Romano-Catolicã aschimbat Legea lui Dumnezeu. În locul zileia ºaptea ei au botezat ºi au prezentat lumiicopilul papalitãþii, prima zi a sãptãmânii,ca sã fie pãstratã ca o zi sfântã de odihnã.Lumea protestantã a adoptat acest copil alpapalitãþii, l-a legãnat ºi i-a dat onoarea pecare Dumnezeu a dat-o zilei a ºaptea.” 7

Cât de mulþi vor fi sigilaþi?

„ªi am auzit numãrul celor ce fuseserãpecetluiþi: o sutã patruzeci ºi patru de mii,din toate seminþiile fiilor lui Israel”(Apocalipsa 7:4).

„Apoi m-am uitat, ºi iatã cã Mielulstãtea pe muntele Sionului; ºi împreunã cuEl stãteau o sutã patruzeci ºi patru de mii,care aveau scris pe frunte Numele Sãu ºiNumele Tatãlui Sãu” (Apocalipsa 14:1).

„Am vãzut îngeri zburând în grabã maredinspre cer ºi înspre cer. Un înger cu o panãde scris lângã el s-a întors de pe pãmânt ºiI-a raportat lui Isus cã lucrarea Sa fuseseîncheiatã, cã sfinþii fuseserã numãraþi ºisigilaþi.” 8

„Sfinþii în viaþã, 144.000 la numãr, auînþeles ºi au cunoscut vocea [luiDumnezeu]...

Cei 144.000 erau toþi sigilaþi ºi uniþi pedeplin. Pe frunþile lor era scris Dumnezeu,Noul Ierusalim ºi o stea mãreaþã conþinândnoul nume al lui Isus.’ ” 9

Între cei 144.000 sunt cei credincioºicare au murit dupã 1844 crezând în

întreita solie îngereascã

„ªi am auzit un glas din cer, care zicea:„Scrie: Ferice de acum încolo de morþii,care mor în Domnul!” -„Da” zice Duhul„ei se vor odihni de ostenelile lor, cãcifaptele lor îi urmeazã!” ” (Apocalipsa14:13).

„Mormintele se deschid ºi ‚mulþi dincei ce dorm în þãrâna pãmântului se trezesc:unii pentru viaþa veºnicã, ºi alþii pentruocarã ºi ruºine veºnicã’ (Daniel 12:2). Toþicei ce au murit în credinþã în solia îngeruluial treilea ies din morminte preschimbaþi,pentru a auzi legãmântul de pace fãcut cu

Page 33: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

34 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

cei care au þinut Legea Sa. ‚Cei ce L-austrãpuns’ (Apocalipsa 1:7), cei care au râsºi ºi-au bãtut joc de agonia de moarte a luiHristos, ºi cei ce au fost cei mai violenþiasupritori ai adevãrului ºi ai poporului Luise scoalã pentru a-L vedea venind în glorieºi pentru a vedea slava care e acordatã celorcredincioºi ºi ascultãtori.” 10

Pentru a confirma faptul cã lucrarea desigilare era în desfãºurare în 1859 citãmdintr-o scrisoare pe care sora White a scris-o în acel an:

„Dragã frate:Abia dacã ºtiu ce sã îþi scriu. Vestea

morþii soþiei tale m-a copleºit. Nu îmi veneasã cred ºi abia pot crede ºi acum. Dumnezeumi-a dat o vedenie în noaptea de dupã Sabat,pe care þi-o voi scrie....

Am vãzut cã ea a fost sigilatã ºi cã vaieºi din mormânt la vocea lui Dumnezeu,va sta pe pãmânt ºi va fi cu cei 144.000.” 11

La Conferinþa Generalã din 1909,prezbiterul Irwin a întrebat-o pe sora White:„ ‚Cei care au murit în solia aceasta vor fiprintre cei 144.000?’ Rãspunzând, soraWhite a spus: ‚O, da, cei care au murit încredinþã vor fi între cei 144.000. Nu am nicio nelãmurire în aceastã privinþã.’ ” 12

Înþelegerea cã cei care au fostcredincioºi întreitei solii îngereºti vor faceparte din cei 144.000 a fost predicatã ºi pevremea pionierilor adventiºti de ziua aºaptea. Sã îi citãm pe câþiva dintre ei:

James White

„Cei care au murit în solia îngerului altreilea fac parte din cei 144.000; nu maisunt 144.000 în completare la numãrulacestora, ci aceºtia ajutã la formareaacestui numãr. Ei se trezesc la viaþãmuritoare chiar înainte de a veni Isus, ºi...sunt schimbaþi în nemurire când apare Isus.” 13

Uriah Smith

„Cei care mor dupã ce au fostidentificaþi cu solia îngerului al treilea suntevident socotiþi ca fãcând parte din cei144.000; pentru cã aceastã solie este exactsolia sigilãrii din Apocalipsa 7 ºi prin aceasolie doar 144.000 sunt sigilaþi. Sunt mulþi

a cãror întreagã experienþã religioasã a fostîn timpul acestei solii, dar care au murit. Eimor în Domnul, ºi de aici înainte suntsocotiþi ca sigilaþi, pentru cã vor fi salvaþi.Dar solia vorbeºte despre sigilarea a doar144.000; de aceea ei trebuie sã fie incluºiîn acel numãr. Fiind înviaþi la înviereaspecialã (Daniel 12:2; Apocalipsa 1:7) careare loc când vocea lui Dumnezeu se audevorbind din templu la începutul plãgii aºaptea (Apocalipsa 16:17; Ioel 3:16; Evrei12:26), ei trec prin timpul acelei plãgi, ºide aceea se poate spune cã ei vin ‚din mareastrâmtorare’ (Apocalipsa 7:14); fiind înviaþidin mormânt doar pentru viaþã muritoare,ei stau alãturi de credincioºii care nu aumurit, ºi primesc împreunã cu ei nemurireala ultimul sunet de trâmbiþã (1 Corinteni15:52), fiind schimbaþi împreunã cu ceilalþiîntr-o clipã, într-o clipealã din ochi. Astfel,deºi au trecut prin mormânt, despre ei sepoate spune cã au fost ‚salvaþi dintre oameni’(Apocalipsa 14:4), adicã dintre cei vii;pentru cã revenirea lui Hristos îi gãseºteîntre cei vii, aºteptând sã fie schimbaþi înnemurire, la fel ca cei care nu au murit, ºica ºi când nu ar fi murit niciodatã.” 14

H.R. Johnson

„Între cei care au strigat victorie asuprafiarei ºi asupra chipului ei erau acei careieºiserã din mormintele lor la înviereamixtã, ºi erau pe marea de cristal. Ei erau‚sfinþii în viaþã, 144.000 la numãr’ (EW15).” 1 6

Condiþii pentru primirea sigiliului

Credincioºia faþã de Dumnezeu ºi deadevãrul Sãu sunt printre caracteristicilede bazã ale celor sigilaþi; ei trebuie sãtrãiascã o viaþã sfântã ºi curatã în mijloculunei generaþii rele ºi degradate. Acest gruprãmâne în harul lui Hristos, credincioºichiar ºi în aspectele relativ minore alevieþii de creºtin. „Rãmãºiþele lui Israel nuvor mai sãvârºi nelegiuire, nu vor mai spuneminciuni, ºi nici în gura lor nu se va maigãsi o limbã înºelãtoare. Ci vor paºte, ºi sevor odihni, ºi nimeni nu-i va tulbura”(Þefania 3:13).

„Ca niºte copii ascultãtori, nu vã lãsaþitârâþi în poftele pe care le aveaþi altãdatã,când eraþi în neºtiinþã. Ci, dupã cum Cel cev-a chemat este sfânt, fiþi ºi voi sfinþi întoatã purtarea voastrã. Cãci este scris: „Fiþisfinþi, cãci Eu sunt sfânt” (1 Petru 1:14-16).”

Un popor deosebit

„Cei ce vor fi moºtenitori ai luiDumnezeu ºi împreunã moºtenitori cuHristos ai bogãþiei nepieritoare vor fideosebiþi. Da, atât de deosebiþi, încâtDumnezeu va pune un semn asupra lor cafiind ai Lui, pe de-a întregul ai Lui. Credeþivoi cã Dumnezeu va primi, va onora ºi varecunoaºte un popor atât de amestecat culumea încât se deosebesc de aceºtia doarprin nume?” 17

„Isus vine; va gãsi El un popor care se

conformeazã lumii? Va recunoaºte El acestpopor ca fiind poporul pe care ªi l-a curãþitEl? O, nu. El nu va recunoaºte ca fiind aiSãi pe nimeni altcineva decât pe cei curaþiºi sfinþi.” 18

„Nu putem fi pe jumãtate ai luiDumnezeu ºi pe jumãtate ai lumii. Nusuntem copiii lui Dumnezeu dacã nu suntemastfel pe deplin.” 19

„Dumnezeu are un popor în aceastãlume. Cine sunt ei? Ei sunt cei care îºi vorcurãþi sufletele ascultând de adevãr aºacum este acesta în Isus.” 20

Menþinând un standard moral înalt

„Sãnãtatea ºi curãþia bisericii trebuiepãstrate pentru ca ea sã stea înaintea lui

Dumnezeu nepãtatã, îmbrãcatã în hainaneprihãnirii lui Hristos.” 21

Unul dintre cele mai crunte pãcate aleacestor zile, ºi unul care cere acþiune

hotãrâtã ºi promptã din partea bisericii, estecãlcarea poruncii a ºaptea.

„Dacã ei [cei care pretind a pãziporuncile] comit adulter, pãcatul lor este

de zece ori mai mare decât al celor ... carenu recunosc Legea lui Dumnezeu ºi

obligativitatea ei asupra lor.” 22

Page 34: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 35

Peste acest pãcat nu trebuie sã se treacãîn nici un caz cu uºurinþã. Au fost dateinstrucþiuni foarte clare referitoare la aceicare calcã porunca a ºaptea.

„[Tinerii] vãd cu ce uºurãtate este privitpãcatul cãlcãrii poruncii a ºaptea, ºi celcare comite acest pãcat respingãtor credecã tot ce trebuie sã facã este sã mãrtu-riseascã faptul, greºeala, sã spunã cã îi parerãu ºi cã dupã aceea se poate bucura detoate privilegiile din casa Domnului ºi cãpoate fi þinut în braþe în pãrtãºia din bisericã.

Ei cred cã nu a fost un pãcat aºa de mare,dar subestimeazã cãlcarea poruncii aºaptea. Aceasta e suficient sã mute chivotullui Dumnezeu din tabãrã, chiar dacã nu arexista alte pãcate, care sã cauzeze luareachivotului ºi slãbirea lui Israel....

Cei care calcã porunca a ºaptea ar trebuisã fie excluºi din bisericã, ºi sã nu mai aibãpãrtãºia ei sau privilegiile din casaDomnului.” 23

Apel

„Acum îndreptaþi-vã cãile ºi faptele,ascultaþi glasul Domnului, Dumnezeuluivostru, ºi Domnul Se va cãi de rãul pe carel-a rostit împotriva voastrã!” (Ieremia26:13).

„Acum este timpul de pregãtire. Sigiliullui Dumnezeu nu va fi pus niciodatã pefruntea vreunui bãrbat sau a unei femeinecurate. Nu va fi pus niciodatã pe frunteabãrbatului sau a femeii ambiþioase sauiubitoare de lume. Nu va fi pus niciodatã pefruntea bãrbaþilor sau a femeilor cu buzemincinoase sau inimi înºelãtoare. Toþi ceice primesc sigiliul trebuie sã fie fãrã patãînaintea lui Dumnezeu – candidaþi pentrucer.” 24

„Îngerul va pune un semn pe frunteatuturor acelora care s-au depãrtat de pãcatºi pãcãtoºi.” 25

„Nimeni dintre noi nu va primi sigiliullui Dumnezeu în timp ce caracterelenoastre au vreo patã sau vreo murdãrie peele. Noi trebuie sã ne remediem defecteledin caracterele noastre, sã ne curãþim

templul sufletului de orice mânjiturã.” 26

„Cei care biruiesc lumea, carnea ºi pediavolul vor fi cei favorizaþi, care vor primisigiliul viului Dumnezeu. Cei ale cãrormâini nu sunt curate, ale cãror inimi nu suntpure, nu vor primi sigiliul viuluiDumnezeu.” 2 7

„Sã ne luptãm cu toatã puterea pe carene-a dat-o Dumnezeu sã fim printre cei144.000.” 28

Iubiþi fraþi ºi surori, aceasta este o soliede viaþã ºi de moarte, nu existã o cale demijloc. Trebuie sã fim hotãrâþi sã fim printrecei 144.000 de biruitori prin harul luiDumnezeu (Apocalipsa 15:2), sau vom fipierduþi pentru totdeauna. În acest timpsolemn, deosebit, când noi, ca popor alrãmãºiþei, împlinim 80 de ani de peregrinaj,luptându-ne pentru credinþa care a fost datãsfinþilor (Iuda 3), haideþi sã ne reconsacrãminima lui Dumnezeu ºi sã înlãturãm dinviaþa noastrã ºi din cãminul nostru oriceidol, orice vanitate ºi poftã lumeascã.

Amintiþi-vã apelurile lui Iacov ºi al luiIosua:

„Iacov a zis casei lui ºi tuturor celor ceerau cu el: „Scoateþi dumnezeii strãini caresunt în mijlocul vostru, curãþiþi-vã ºischimbaþi-vã hainele, ca sã ne sculãm ºi sãne suim la Betel; cãci acolo voi ridica unaltar Dumnezeului, care m-a ascultat înziua necazului meu ºi care a fost cu mine încãlãtoria pe care am fãcut-o.” Ei au dat luiIacov toþi dumnezeii strãini, care erau înmâinile lor, ºi cerceii pe care-i purtau înurechi. Iacov i-a îngropat în pãmânt substejarul de lângã Sihem” (Geneza 35: 2-4).

„Dacã veþi pãrãsi pe Domnul, ºi veþisluji unor dumnezei strãini, El Se vaîntoarce, ºi vã va face rãu, ºi vã va nimici,dupã ce v-a fãcut bine”. Poporul i-a zis luiIosua: „Nu! cãci vom sluji Domnului”. Iosuaa zis poporului: „Voi sunteþi martoriîmpotriva voastrã înºivã cã aþi ales peDomnul, ca sã-I slujiþi.” Ei au rãspuns:„Suntem martori!” „Scoateþi, deci,dumnezeii strãini care sunt în mijloculvostru, ºi întoarceþi-vã inima spre Domnul,

Dumnezeul lui Israel.” ªi poporul i-a zis luiIosua: „Noi vom sluji Domnului,Dumnezeului nostru, ºi vom asculta glasulLui”. Iosua a fãcut în ziua aceea unlegãmânt cu poporul, ºi i-a dat legi ºiporunci, la Sihem” (Iosua 24:20-25).

Fie ca Domnul sã ne pãstreze un popordistinct ºi deosebit! Amin.

Referinþe

1 Marea luptã, p. 626. 2 Mãrturii speciale pentru predicatori, p. 445 (engl.). 3 Selected Messages, bk. 1, p. 125. 4 Testimonies, vol. 6, p. 350 (engl.). 5 Historical Sketches of SDA Missions, p. 217. 6 Marea luptã, p. 640 (engl.). 7 Mãrturii speciale pentru predicatori, p. 139, 140 (engl.). 8 Early Writings, p. 279. 9 Idem, p. 15.10 Marea luptã, p. 637 (engl.).11 Selected Messages, bk. 2, p. 263.12 J. N. Loughborough, Questions on

the Sealing Message, p. 22.13 James White, The Review and Herald, 23 September 1880.14 Uriah Smith, Thoughts From Daniel and the Revelation, p. 634 (engl.).15 Early Writings, p. 15.16 H. R. Johnson, The Review and Herald, 27 iulie 1905.17 Testimonies, vol. 1, p. 287 (engl.).18 Idem, p. 133 (engl.).19 Calea cãtre Hristos, p. 44 (engl.).20 General Conference Bulletin, 23 aprilie 1901.21 Testimonies, vol. 7, p. 263 (engl.).22 Idem., vol. 2, p. 451 (engl.).23 Mãrturii referitoare la comportamentul sexual, adulter, ºi divorþ, p. 248 (engl.).24 Testimonies, vol. 5, p. 216(engl.).25 Idem., p. 505 (engl.).26 Idem., p. 214 (engl.).27 Mãrturii speciale pentru predicatori, p. 445 (engl.).28 The Review and Herald, 9 martie, 1905.

Page 35: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

36 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

DE E. G. WHITE

Sabat, 25 iunie

Un dar de care avem nevoie urgentã

Zi dupã zi se scurge în veºnicie, ºi neaduce mai aproape de timpul de încercare.Acum trebuie sã ne rugãm ca niciodatãînainte ca Duhul Sfânt sã fie revãrsat maibogat asupra noastrã, ºi trebuie sã lãsãm cainfluenþa Sa sfinþitoare sã vinã asupralucrãtorilor, pentru ca oamenii pentru carelucreazã ei sã ºtie cã aceºtia au fost cu Isusºi au învãþat de la El. Avem nevoie de oviziune spiritualã clarã, aºa cum nu am maiavut pânã acum, pentru ca sã vedem îndepãrtare ºi sã putem discerne cursele ºiplanurile vrãjmaºului, ºi ca strãjericredincioºi sã vestim pericolul. Avemnevoie de putere spiritualã pentru ca sãputem înþelege, atât cât poate cuprindemintea omeneascã, marile teme alecreºtinismului ºi cât de cuprinzãtoare suntprincipiile lui. 1

„Când va veni Mângîietorul, Duhuladevãrului, are sã vã cãlãuzeascã în totadevãrul; cãci El nu va vorbi de la El, ci vavorbi tot ce va fi auzit, ºi vã va descoperilucrurile viitoare” (Ioan 16:13).

Mângâietorul este numit „DuhulAdevãrului.” Lucrarea Sa este de a defini ºia menþine adevãrul. Mai întâi El locuieºteîn inimã ca Duh al adevãrului, ºi astfeldevine apoi Mângâietor . Existã pace ºiMângâiere în adevãr, dar în înºelãciune nu

poate exista pace sau mângâiereadevãratã....

Duhul Sfânt era cel mai mare dar pecare Isus îl putea cere de la Tatãl Sãu pentruînãlþarea poporului Sãu. El a fost dat ca unagent regenerator, ºi fãrã acesta, jertfa luiIsus nu ar fi fost de nici un folos. Puterearãului se întãrise de-a lungul secolelor, ºisupunerea omului faþã de aceastãcaptivitate satanicã era uimitoare.Rezistenþa împotriva pãcatului ºi biruinþaasupra lui puteau exista doar prin ajutorulcelei de a Treia Persoane a Dumnezeirii,care urma sã vinã cu energie neschimbatã,în plinãtatea puterii divine. Spiritul luiDumnezeu este cel care face eficient ceeace a fost îndeplinit prin lucrareaSalvatorului nostru. Prin El, inima estecurãþitã. Prin Spiritul lui Dumnezeu,credinciosul devine pãrtaº al naturii divine.Hristos a dat Spiritul Sãu ca o putere divinãpentru a birui toate tendinþele moºtenite ºicultivate spre pãcat, ºi pentru a imprimacaracterul Sãu în biserica Sa.

Despre Duhul, Isus a zis: „El Mã vaproslãvi” (Ioan 16:14). Mântuitorul a venitsã Îl slãveascã pe Tatãl prin demonstrareaiubirii Lui; tot astfel Duhul urma sã Îlslãveascã pe Isus prin descoperirea haruluiSãu lumii. Chipul lui Dumnezeu trebuie sãfie reprodus în omenire. Slava lui

Dumnezeu, slava lui Hristos implicã desã-vârºirea caracterului poporului Sãu.

Scopul Duhului Sfânt

„ªi când va veni El, va dovedi lumeavinovatã în ce priveºte pãcatul, neprihãnireaºi judecata” (Ioan 16:8). Predicareacuvântului nu va fi de nici un folos fãrãprezenþa continuã a Duhului Sfânt ºi fãrãajutorul Sãu. Acesta este singurul profesoreficient al adevãrului divin. Doar cândadevãrul din inimã este însoþit de DuhulSfânt va fi trezitã conºtiinþa ºi transformatãviaþa. Se poate ca cineva sã fie capabil sãprezinte litera adevãrului lui Dumnezeu ºipoate fi familiarizat cu poruncile ºipromisiunile lui; dar dacã Duhul Sfânt nuprezintã adevãrul, nici un suflet nu va cãdeape Stâncã ºi nu va fi zdrobit. Educaþia,avantajele – oricât ar fi acestea de mari –nu pot face ca cineva sã fie un canal deluminã, dacã nu coopereazã cu Duhul Sfânt.Semãnarea seminþei evangheliei nu va fiun succes dacã sãmânþa nu este trezitã laviaþã de roua cerului. Înainte ca vreo cartea Noului Testament sã fi fost scrisã, înainteca vreo predicã despre evanghelie sã fi fostþinutã dupã înãlþarea lui Hristos la cer ,Duhul Sfânt a venit asupra apostolilor carese rugau. Atunci mãrturia vrãjmaºilor lorera: „aþi umplut Ierusalimul cu învãþãturavoastrã” (Fapte 5:28).

UN POPOR PLIN DE DUHUL SFÂNTUN POPOR PLIN DE DUHUL SFÂNT

Page 36: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 37

Isus a promis bisericii Sale darulDuhului Sfânt ºi aceastã promisiune neaparþine ºi nouã la fel de mult ca primilorucenici. Dar ca orice altã promisiune, eaeste datã cu niºte condiþii. Existã mulþi carecred ºi pretind promisiunile lui Dumnezeu;ei vorbesc despre Hristos, despre DuhulSfânt, totuºi fãrã nici un folos. Ei nu îºisupun sufletul controlului ºi cãlãuziriiagenþilor divini. Noi nu putem folosi DuhulSfânt. Duhul Sfânt trebuie sã ne foloseascãpe noi. Prin Duhul, Dumnezeu lucreazã înpoporul Sãu „voinþa ºi înfãptuirea, dupã bunaSa plãcere” (Filipeni 2:13). Dar mulþi nuvor sã se supunã acesteia. Ei vor sã seconducã singuri. Acesta este motivul pentrucare ei nu primesc darul ceresc. Doar ceicare Îl aºteaptã în umilinþã pe Dumnezeu,care cautã cãlãuzirea ºi harul Lui, primescDuhul Sfânt. Puterea lui Dumnezeu aºteaptãsã fie cerutã ºi primitã. Aceastãbinecuvântare promisã, cerutã prin credinþã,aduce cu sine alte binecuvântãri. Ea estedatã potrivit cu bogãþiile harului lui Hristos,ºi este gata sã fie datã fiecãrui sufletconform cu capacitatea acestuia de a oprimi. 2

Rezultatele primirii Duhului Sfânt

Când cei din poporul lui Dumnezeu îºiumilesc sufletul înaintea Lui, cãutândfiecare Duhul Sãu Sfânt cu toatã inima, depe buzele omeneºti se va auzi o mãrturie cacea prezentatã în Scripturã: „Dupã aceeaam vãzut pogorându-se din cer un alt înger,care avea o mare putere; ºi pãmântul s-aluminat de slava lui” (Apocalipsa 18:1).Feþele vor strãluci de iubirea lui Dumnezeu,buzele vor fi atinse de focul sfânt, ºi vorspune: „sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui,ne curãþeºte de orice pãcat” (1 Ioan 1:7).

Cei care sunt sub influenþa Duhului luiDumnezeu nu vor fi fanatici, ci calmi,statornici, lipsiþi de extravaganþã. Dar fieca toþi cei asupra cãii cãrora a strãlucit

lumina adevãrului în mod clar ºi distinct sãfie atenþi cum strigã ‚pace ºi siguranþã’.Fiþi cu bãgare se seamã ce influenþãexercitaþi în acest timp.

Când Duhul lui Dumnezeu s-a revãrsatasupra primei biserici „Mulþimea celor cecrezuserã, era o inimã ºi un suflet” (Fapte4:32). Duhul lui Dumnezeu i-a fãcut sã fieuna. Acesta este rodul rãmânerii în Hristos.

Isus tânjeºte sã reverse asupra poporuluiSãu darurile cereºti în mãsurã bogatã. Zilnicse ridicã spre cer rugãciuni pentruîmplinirea acestei promisiuni; nici unadintre rugãciunile fãcute cu credinþã nu estepierdutã. Hristos S-a înãlþat la cer, a luatrobia roabã, ºi a dat daruri oamenilor. Carea fost rezultatul când, dupã înãlþarea luiHristos, Duhul Sfânt s-a coborât dupãpromisiune, ca un vânt puternic, nãvalnic,umplând încãperea în care erau adunaþiucenicii? – Mii au fost convertiþi într-osingurã zi. Am predicat ºi am aºteptat cã seva coborî un înger din cer ºi cã pãmântul vafi luminat de slava lui, când vom vedea oadunare mare de suflete, asemenea celeide la ziua Cincizecimii.

În mijlocul confuziei doctrinelorînºelãtoare, Duhul lui Dumnezeu va fi ocãlãuzã ºi un scut pentru cei care nu s-auîmpotrivit dovezilor adevãrului. El va reducela tãcere orice voce care nu vine de la Cel ceeste adevãrul ºi viaþa. Dumnezeu dã fiecãruisuflet ocazia de a auzi vocea AdevãratuluiPãstor, pentru ca acesta sã Îl primeascã peMântuitorul nostru ºi cunoºtinþa adevãratuluiDumnezeu. Când inima primeºte acestadevãr ca pe o comoarã preþioasã, Hristos iachip înãuntrul ei, El – nãdejdea slavei, întimp ce întregul Univers exclamã Amin!Amin!. Avem absolutã nevoie de puterearegeneratoare a Duhului Sfânt. Nu avem timpsã discutãm cu carnea ºi sângele.

Av em nevoie de iluminare divinã.Fiecare suflet luptã sã devinã un centru deinfluenþã; ºi pânã când Dumnezeu nulucreazã pentru poporul Sãu, ei nu vor vedeacã singura siguranþã pentru suflet estesupunerea faþã de Dumnezeu. Harul Sãutransformator în inimile umane va conducela unirea care nu s-a realizat pânã acum;pentru cã toþi cei ce s-au pierdut în Hristosvor fi în armonie unul cu celãlalt. DuhulSfânt va crea unire.

„El Mã va proslãvi.” „ ªi viaþa veºnicãeste aceasta: sã Te cunoascã pe Tine,singurul Dumnezeu adevãrat ºi pe IsusHristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 16:14; 17:3). Duhul Sfânt îl slãveºte peDumnezeu descoperind caracterul Luipoporului Sãu, pentru ca El sã devinãobiectul afecþiunilor lor supreme, ºidescoperind caracterul Lui în ei.

Ei vãd clar cã nu a existat nici oneprihãnire în lume în afarã de neprihãnireaSa, nici o excelenþã decât cea derivatã dela El. Când Duhul s-a revãrsat din înãlþime,biserica a fost umplutã de luminã, darHristos era sursa acelei lumini; Numele Luiera pe fiecare buze, iubirea Lui umpleafiecare inimã. Tot aºa va fi când îngerulcare se coboarã din cer cu putere mare valumina întregul pãmânt cu lumina slaveisale.

Aºa slabã ºi cu defecte cum este ea,biserica lui Hristos este singurul obiect depe pãmânt asupra cãruia Isus îºi revarsãgrija Sa supremã. În timp ce a fãcut întregiilumi invitaþia de a veni la El ºi de a fimântuiþi, El îi însãrcineazã pe îngerii Sãisã ofere ajutor divin fiecãrui suflet care vinela El cu pocãinþã ºi pãrere de rãu, ºi prinDuhul Sãu cel Sfânt El vine personal înmijlocul bisericii Sale.

Pentru biserica Sa, darul bogat alDuhului Sfânt în abundenþa ºi plinãtatea Saeste ca un zid înconjurãtor de foc, ºi puterileiadului nu îl vor putea birui. Hristos priveºteasupra poporului Sãu în puritatea lornepãtatã ca spre rãsplata suferinþei, aumilinþei Sale, a marii Lui iubiri ºi slavaLui aparte – Hristos marele centru de lacare porneºte toatã slava.

Cum putem sta în ziua încercãrii, dacãnu înþelegem cuvintele lui Isus? El a spus:„V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cuvoi. Dar Mângâietorul, adicã Duhul Sfânt,pe care-L va trimite Tatãl, în Numele Meu,vã va învãþa toate lucrurile, ºi vã va aduceaminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:25, 26). Duhul Sfânt ne va aminti cuvintelelui Hristos. Tema asupra cãreia a vrut sãzãboveascã Hristos în ultima Sa discuþie

Page 37: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

38 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

cu ucenicii a fost lucrarea Duhului Sfânt.El a deschis înaintea lor un izvor adânc deadevãr. Ei trebuiau sã primeascã princredinþã cuvintele Sale, ºi Mângâietorul,Duhul Sfânt, urma sã le aducã amintecuvintele lui Isus. Mângâierea datã de Isusîn aceastã promisiune se gãsea în faptul cãinfluenþa divinã urma sã fie cu urmaºii Sãipânã la sfârºit. Dar aceastã promisiune nueste acceptatã sau crezutã de poporul deastãzi, ºi de aceea nu este preþuitã de ei, iarîmplinirea ei nu se vede în experienþabisericii. Promisiunea darului Duhului Sfânteste abandonatã ca o problemã ce trebuieluatã doar puþin în considerare de bisericã.Nu este imprimatã în mintea poporului, ºirezultatul este doar cel la care trebuie sã neaºteptãm – secetã spiritualã, întunericspiritual, declin spiritual ºi moarte.Probleme minore ocupã mintea ºi sufletul,dar puterea divinã care este necesarã pentrucreºterea ºi prosperitatea bisericii, care arputea aduce multe alte binecuvântãri, dacãam poseda-o, lipseºte, deºi ne este oferitãîn mãsurã infinitã. Atâta timp cât bisericava fi mulþumitã cu lucruri neînsemnate, ease descalificã ºi nu poate primi de laDumnezeu lucrurile mãreþe.

Dar de ce nu flãmânzim ºi nu însetãmdupã darul Duhului Sfânt, dacã acesta estemijlocul prin care inima poate fi pãzitãcuratã? Domnul doreºte ca puterea divinãsã coopereze cu eforturile omeneºti. Esteabsolut esenþial pentru creºtin sã înþeleagãsemnificaþia promisiunii Duhului Sfântînainte de venirea Domnului nostru Isuspentru a doua oarã. Vorbiþi despre El, rugaþi-vã pentru El, predicaþi-L; pentru cã Domnuleste mai binevoitor sã dea Duhul Sfânt decâtsunt pãrinþii sã dea daruri bune copiilor lor.„Fiindcã atât de mult a iubit Dumnezeulumea, cã a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibãviaþa veºnicã” (Ioan 3:16).

Trãim în ultimele zile, când erezii încea mai înºelãtoare formã sunt acceptateºi crezute, în timp ce adevãrul este respins.Domnul îi va face atât pe predicatori, cât ºipoporul responsabili pentru lumina care

strãluceºte astãzi. Dumnezeu îi cheamã petoþi cei care pretind a crede adevãrul prezentsã lucreze cu chibzuinþã pentru a adunapreþioasele perle ale adevãrului, ºi sã le punãla locul lor în cadrul evangheliei. Lãsaþi-le sãstrãluceascã în toatã frumuseþea ºi în totfarmecul lor pentru ca lumina sã strãpungãîntunericul moral. Aceasta nu se poateîntâmpla fãrã ajutorul Duhului Sfânt, dar cuajutorul Duhului Sfânt putem face toatelucrurile. Când suntem înzestraþi cu DuhulSfânt, ne prindem prin credinþã de putereainfinitã. Nimic din ceea ce vine de laDumnezeu nu trebuie pierdut. Mântuitorullumii κi trimite solii cereºti la suflete,pentruca oamenii sã sape dupã adevãr, ca, prindescoperirea lui, ei sã poatã risipi mulþimeade erori. Aceasta este lucrarea creºtinului.

Lucrarea Duhului Sfânt este nemãsuratde vastã. Din acest izvor, lucrãtorul luiDumnezeu primeºte putere ºi succes; ºiDuhul Sfânt este Mângâietorul, ca prezenþapersonalã a lui Isus pentru suflet. Cel carepriveºte spre Isus în credinþã simplã,asemãnãtoare cu credinþa unui copil, estefãcut pãrtaº al naturii Sale divine prinintermediul Duhului Sfânt. Când e condusde Duhul lui Dumnezeu, creºtinul poate ºtiicã este fãcut desãvârºit prin Cel ce estecapul tuturor lucrurilor. Dupã cum Hristos afost glorificat la Ziua Cincizecimii, totastfel va fi glorificat El din nou la încheierealucrãrii evangheliei, când El κi va pregãtiun popor care sã reziste încercãrii finale,din ultima mare bãtãlie din marea luptã.

Când pãmântul va fi luminat de slavalui Dumnezeu, vom vedea o lucrareasemãnãtoare cu cea care a avut loc cânducenicii, umpluþi de Duhul Sfânt,propovãduiau puterea unui Mântuitor înviat.Lumina cerului a strãpuns minþileîntunecate a acelora care au fost înºelaþi devrãjmaºii lui Hristos, ºi reprezentarea falsãa lui Hristos a fost respinsã; pentru cã prineficienþa Duhului Sfânt, ei Îl vedeau acumînãlþat ca Prinþ ºi Mântuitor, pentru a dapocãinþã lui Israel ºi iertare de pãcate.Hristos era glorificat prin puterea DuhuluiSfânt care se odihnea peste oameni.

Faptul cã Hristos a fost descoperit prinDuhul Sfânt i-a condus sã aibã un sentimental puterii ºi maiestãþii Sale, ºi ei ºi-au întinsmâinile spre El în credinþã, spunând: „Cred.”Astfel a fost în timpul ploii timpurii; darploaia târzie va fi mai bogatã. Mântuitoruloamenilor va fi glorificat, ºi pãmântul va filuminat de razele strãlucitoare aleneprihãnirii Sale. El este izvorul de luminã,ºi lumina care strãluceºte prin porþiledeschise a strãlucit asupra poporului luiDumnezeu, pentru ca ei sã Îl înalþeprezentând caracterul Sãu glorios celor carestau în întuneric.

Ceea ce trebuie sã vadã pãcãtosul esteHristos în plinãtatea Sa, ca un Mântuitoriertãtor de pãcate; pentru cã iubireaneegalatã a lui Hristos, prin intermediulDuhului Sfânt, va convinge inima împietritãºi o va conduce spre pocãinþã.

O, fie ca noi ca popor sã ne umiliminimile înaintea lui Dumnezeu, ºi sã Îlrugãm stãruitor sã reverse Duhul Lui celSfânt! 3

Ce face de fapt Duhul Sfânt – cumlucreazã El

Pe cel pe care îl iartã Isus, El îl facemai întâi sã simtã pãrere de rãu, ºi lucrareaDuhului Sfânt este de a convinge de pãcat,de neprihãnire, ºi de judecatã. Pãcãtosulrecunoaºte desãvârºirea lui Dumnezeu,neprihãnirea lui Hristos, ºi Îl slãveºte astfelpe Dumnezeu. Privind aceastã desãvârºire,pãcãtosul îºi recunoaºte pãcatele, sepocãieºte ºi crede în ispãºirea pe care oface Isus Hristos, „pe care Dumnezeu L-arânduit mai dinainte sã fie, prin credinþa însângele Lui, o jertfã de ispãºire, ca sã-ªiarate neprihãnirea Lui; cãci trecuse cuvederea pãcatele dinainte, în vremeaîndelungii rãbdãri a lui Dumnezeu” (Romani3:25). 4

Sã existe o lucrare de reformã ºi depocãinþã. Fie ca toþi sã doreascã revãrsareaDuhului Sfânt. Cum a fost cu ucenicii dupãînãlþarea lui Isus, s-ar putea ca aceasta sãînsemne câteva zile de cãutare serioasã alui Dumnezeu ºi de îndepãrtare a pãcatului.

Page 38: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 39

Când poporul lui Dumnezeu esteprelucrat de Duhul lui Dumnezeu, ei vormanifesta un zel care este în de acord cucunoºtinþa. Când sunt conduºi de DuhulSfânt, ei nu îi vor mai conduce pe alþii pecãi greºite. Ei vor reflecta lumina pe carele-a dat-o timp de ani. Spiritul de criticã vafi dat la o parte. Umpluþi cu un duh deumilinþã, ei vor fi toþi un gând, uniþi unul cucelãlalt ºi împreunã cu Hristos. 5

Isus spune: energia ºi eficienþa voastrãîn clãdirea împãrãþiei Mele depind de felulîn care primiþi Duhul Meu. Trebuie sã fiþipãrtaºi ai harului Meu, pentru a fi omireasmã de viaþã spre viaþã. Atunci nu vamai exista rivalitate, preocupare cu sine,nici o dorinþã pentru locurile de frunte. Veþiavea acea dragoste care nu îºi cautã folosulei, ci binele altora. 6

Dupã revãrsarea Duhului Sfânt au fostconvertiþi mii. Îngerii lui Dumnezeu careexceleazã în putere, îmbrãcaþi custrãlucirea cerului, au venit în ajutorulbisericii, ºi au alungat puterile lui Satan.Lucrarea Duhului Sfânt nu a fost limitatãîn zilele apostolilor; ea nu este limitatã lavreo bisericã, fie ea micã sau mare: câmpulde slujire al Duhului Sfânt este lumea. „Elva dovedi lumea vinovatã în ce priveºtepãcatul, neprihãnirea ºi judecata” (Ioan16:8). Dar primele unelte prin care lucreazãDuhul Sfânt sunt membrii trupului luiHristos, cei care cred în Numele Sãu. Prinaceºti purtãtori ai luminii trebuie rãspânditãevanghelia la toate naþiunile pãmântului. 7

Hristos a declarat cã Duhul Sfânt nu vavorbi de la El, ci „El va mãrturisi despreMine” (Ioan 15:26). Duhul Sfânt urma sã Îlînalþe pe Salvatorul lumii, care a venitpentru a demonstra dragostea Tatãlui printr-o viaþã de suferinþã ºi umilinþã, ºi printr-omoarte ruºinoasã. Duhul Sfânt Îl mãreºtepe Hristos dând pe faþã în viaþa acelormembri ai bisericii, care urmeazã mareluiExemplu, jertfire de sine, tãgãduire de sineºi devoþiune. Aceºtia rãspândesc o influenþãcereascã, ºi descoperã în viaþa lorfrumuseþea lui Hristos, lucrând în armoniecu Duhul Sfânt. Ei pot fi tãcuþi în ce priveºte

eul lor mãrginit, dar pot lãuda mãreþia luiHristos, ºi prin descoperirea iubirii Saleuimitoare ei trezesc în alþii interes. Ei potsã Îi aducã laude Celui care i-a chemat dinîntuneric la lumina Sa minunatã.

O, fie ca limba sã tacã referitor laimaginea de sine! Sã se ruºineze pentrubanii care nu au ajuns în vistierie pentru areproduce asemãnarea cu Isus ºi pentru arãspândi farmecul Sãu de neegalat. DoarIsus ar trebui sã reþinã atenþia noastrã. Ceia cãror atenþie a fost concentratã asupraeului ar trebui sã îºi schimbe grabnic acestcurs de acþiune, ºi sã îndrepte inimileoamenilor spre Cel care meritã o iubire dintoatã inima. Ei ar trebui sã vadã cât de urâteste pãcatul de a da ajutor vrãjmaºului luiDumnezeu ºi al oamenilor sã punã în faþalor lucruri care sã distragã atenþia de laHristos ºi de la cer.

Aceastã lucrare a egoismului întristeazãSpiritul lui Dumnezeu. Oare nu a suferitIsus chin sufletesc pentru ca mântuirea uneilumi pierdute sã fie asiguratã? Nu ar trebuiatunci ca urmaºii lui Hristos, cei pe care Eli-a lãsat ca reprezentanþi ai Sãi, sã fieumpluþi de chin sufletesc pentru ca sufletesã fie aduse la Hristos? „Noi suntemîmpreunã lucrãtori cu Dumnezeu” (1Corinteni 3:9). Isus a lucrat neîntreruptpentru sufletele oamenilor; de ce stau atuncimembrii bisericii inactivi întreaga zi?Mergeþi, lucraþi în via Stãpânului. Pocãiþi-vã cu lacrimi ºi în umilinþã pentru cã aþipierdut atât de mult timp cu lucrurineimportante, în timp ce sufletele piereau.

Ca administratori ai harului luiDumnezeu, nu aveþi voi un interes personalîn lucrarea salvãrii semenilor voºtri? Sã fimurit oare Hristos în zadar pentru ei, pentrucã El nu poate lucra împreunã cu pretinºiiLui urmaºi? Dumnezeu cere ca voi sã fiþiumpluþi de Duhul Sfânt. Lucrarea luiHristos este sfântã ºi porunca este „Curãþiþi-vã, voi cei ce purtaþi vasele Domnului”(Isaia 52:11). El cere desãvârºire de caracterîn agenþii Sãi. Influenþa bisericii Saletrebuie sã tindã spre ridicarea cauzei Salepe acest pãmânt.

Fiecare membru trebuie sã cooperezecu Duhul Sfânt în slujirea Lui. Nimeni sãnu simtã cã trebuie sã se angajeze în rãzboipe cheltuiala lui. A neglija unul dintremijloacele pe care le-a pus la dispoziþieDumnezeu înseamnã a exclude razele deluminã care trebuie sã strãluceascã în lumeºi sã jefuieºti sufletele pentru care a muritHristos, luându-le lumina vieþii. Eforturileomeneºti trebuie sã se uneascã cu putereadivinã.

În faþa celor care cautã luminã se punpietre de poticnire, pentru cã pretinºiiurmaºi ai lui Hristos sunt lipsiþi de putereaDuhului Sfânt.

Pretinsul popor al lui Dumnezeu nustudiazã viaþa lui Hristos aºa cum ar trebui.Satana le-a umplut minþile cu interes pentrulucruri de micã importanþã, ºi realitãþileveºnice sunt date la o parte. Aceasta faceatât de mare criza de lucrãtori; acesta estemotivul pentru care semãnãtorii ºisecerãtorii sunt atât de puþini...

Sã lucrãm în Spiritul lui Hristos pentrusalvarea semenilor noºtri. Sã mergemînainte în oraºele mari, în cele mici, ladrumuri ºi la garduri, ºi sã Îl înãlþãm pe Isusca singurul care poate sã ierte de pãcate.Fiecare membru al bisericii poate fi unmembru activ, chiar dacã nu poate face maimult decât sã spunã „vino.” Pentru cãScriptura declarã: „ªi Duhul ºi Mireasa zic:„Vino!” ªi cine aude, sã zicã: „Vino!” ªicelui ce îi este sete, sã vinã; cine vrea, sã iaapa vieþii fãrã platã!” (Apocalipsa 22:17). 8

Referinþe

1 The Home Missionary, 1 noiembrie 1893.2 Hristos, Lumina lumii, p. 671, 672 (engl.).3 The Home Missionary, 1 noiembrie 1893.4 The Signs of the Times, 1 august 1895.5 Manuscript Releases, vol. 2, p. 23.6 Hristos, Lumina lumii, p. 439 (engl.).7 The Review and Herald, 20 ianuarie 1891.8 Idem, 27 ianuarie 1891.

Page 39: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

40 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

Imaginea unui popor victorios

Ioan, vizionarul, scrie: „ªi am vãzut cao mare de sticlã amestecatã cu foc; ºi pemarea de sticlã, cu alãutele lui Dumnezeuîn mânã, stãteau biruitorii fiarei, ai icoaneiei, ºi ai numãrului numelui ei. Ei cântaucântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, ºicântarea Mielului. ªi ziceau: ‘Mari ºiminunate sunt lucrãrile Tale, DoamneDumnezeule, Atotputernice! Drepte ºiadevãrate sunt cãile Tale, Împãrate alNeamurilor! Cine nu se va teme, Doamne,ºi cine nu va slãvi Numele Tãu? Cãci numaiTu eºti Sfânt, ºi toate Neamurile vor veni ºise vor închina înaintea Ta, pentru cãjudecãþile Tale au fost arãtate!’ ”(Apocalipsa 15:2-4).

„Îngerul din cer a venit înaintea lui Ioanîn maiestate. Înfãþiºarea lui strãlucea degloria neasemuitã a cerului. El i-adescoperit lui Ioan scene înfricoºãtoare ºide un interes adânc pentru biserica luiDumnezeu ºi i-a prezentat conflictele plinede primejdii prin care trebuiau sã treacã.Ioan i-a vãzut trecând prin încercãri teribile,fiind curãþiþi ºi încercaþi, ºi în cele din urmãbiruitori încununaþi de victorie, mântuiþi înslavã în împãrãþia lui Dumnezeu.Înfãþiºarea îngerului s-a luminat de bucurie,ºi era deosebit de mãreaþã în timp ce îi

D. SURESHKUMAR – SUA

Duminică, 26 iunie

UN POPOR VICTORIOSUN POPOR VICTORIOS

arãta lui Ioan triumful final al bisericii luiDumnezeu. Ioan a fost cuprins de bucuriecând a vãzut eliberarea finalã a bisericii.” 1

Aceasta este scena eliberãrii finale,triumful bisericii lui Dumnezeu.

„Lucrarea se va încheia în curând.Membrii bisericii luptãtoare care s-audovedit credincioºi vor deveni membriibisericii biruitoare.” 2

„Creºtinii s-au angajat într-un rãzboi.Biserica luptãtoare nu este bisericavictorioasã. Urmaºii lui Hristos careînainteazã spre Sion trebuie sã lupte lafiecare pas.” 3

Au trecut mai mult de nouãsprezecesecole de când apostolii se odihnesc demunca lor. Scrisã sub cãlãuzirea DuhuluiSfânt, istoria muncii lor zeloase, epuizanteºi a jertfelor lor pentru Hristos este încãîntre copiii Sãi, pentru clãdirea lor. A fostconsemnatã pentru ca noi, copiii luiDumnezeu, sã fim încurajaþi ºi sã fim maisinceri în cauza lui Dumnezeu.

Cine va fi victorios?

Vizionarul descrie un popor deosebitcare va triumfa. „Aici este rãbdareasf inþilor, care pãzesc poruncile luiDumnezeu ºi credinþa lui Isus” (Apocalipsa14:12). Aceºtia sunt poporul care va triumfa,poporul despre care citim în Apocalipsa 15:

„ªi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus sãfacã rãzboi cu rãmãºiþa seminþiei ei, carepãzesc poruncile lui Dumnezeu, ºi þinmãrturia lui Isus Hristos.” (Apocalipsa12:17). Aceºtia sunt cei care cred cã celcare Îl iubeºte þine poruncile Lui. Ei sunt înarmonie cu acea Lege care se aflã în chivot,în Sfânta Sfintelor din sanctuarul ceresc.Cu adevãrat, existã un grup de oameni carevor fi victorioºi ºi acest grup este bisericarãmãºiþei care va lumina pãmântul cu slavã.„Dumnezeu are o bisericã pe pãmânt ºiaceºtia sunt cei aleºi ai Sãi, care pãzescporuncile Lui. El conduce – nu mlãdiþerãtãcite, rãspândite una aici, una acolo – ciun popor.” 4

Aceasta este o miºcare a unui popor, omiºcare simbolizatã de îngerul care secoboarã din cer, ºi strigã la miezul nopþii cuo voce puternicã, anunþând pãcateleBabilonului, o miºcare cu o solie din cercare are o autoritate mare, pentru cã ei Îlurmeazã pe Hristos.

Rapoarte istorice

Împãraþi, regi, guvernatori, preoþi ºilegiuitori au încercat sã distrugã templullui Dumnezeu, exterminându-i pe copiiiSãi. Dar în ciuda închisorii, persecuþiei,hãrþuirii, ºi a morþii, cei credincioºi aucontinuat înaintând devotaþi cu lucrarea ºi

Page 40: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 41

în toate perioadele istoriei pãmântului aexistat o rãmãºiþã care a purtat drapelul luiHristos. De multe ori, ei au fost aproapedistruºi de atacurile celor ce li seîmpotriveau. Dar au înaintat cu curaj ºicredinþã neclintitã, având speranþa victoriei.

Vrãjmaºul a încercat sã distrugã unuldupã altul pe clãditorii bisericii luiDumnezeu. ªtefan a fost omorât cu pietre;Iacov – omorât cu sabia; Pavel – decapitat;Petru – rãstignit; Ioan – exilat. Dar din ce înce mai mulþi credincioºi luau locul celorcare cãdeau, ºi mai multe pietre se aºezauîn clãdirea templului lui Dumnezeu. Încetulcu încetul, templul lui Dumnezeu se înãlþa.Deºi mulþi lucrãtori au fost uciºi, lucrarealui Dumnezeu progresa. Valdenzii, JohnWycliffe, Huss, Ieronim, Martin Luther ºiZwingli, Cranmer, Latimer, Knox,hughenoþii, John ºi Charles Wesley ºi mulþialþii au pus la temelie material ce va duraîn veºnicie.

Au urmat multe secole de persecuþieviolentã, dar nu au lipsit niciodatã oamenicare sã preþuiascã lucrarea lui Dumnezeumai mult decât propria lor viaþã. Au existatoameni care nu au putut fi cumpãraþi, nicivânduþi, care au stat fermi ca acul busoleispre pol. Despre unii ca aceºtia stã scris:„Alþii au suferit batjocuri, bãtãi, lanþuri ºiînchisoare; au fost uciºi cu pietre, tãiaþi îndouã cu ferestrãul, chinuiþi; au murit uciºide sabie, au pribegit îmbrãcaþi cu cojoaceºi în piei de capre, lipsiþi de toate, prigoniþi,munciþi, ei, de care lumea nu era vrednicã –au rãtãcit prin pustiuri, prin munþi, prinpeºteri ºi prin crãpãturile pãmântului”(Evrei 11:36-38).

Trebuie sã punem la temelie materialcare va rezista

Toþi aceºti oameni drepþi ºi-au împlinitpartea lor. Dar noi trebuie sã continuãm,pentru cã lucrarea încã nu s-a terminat. Noi,cei care trãim în acest secol, avem de fãcuto lucrare, avem de îndeplinit o parte. Trebuiesã punem la temelie material care va rezistaîncercãrii de foc – aur, argint ºi pietrepreþioase „sãpate asemãnãtor cu un palat”(Psalm 144:12 engl.). Celor care clãdesc

pentru Dumnezeu, Pavel le spune cuvintede încurajare ºi de avertizare: „Dacãlucrarea ziditã de cineva pe temelia aceea,rãmâne în picioare, el va primi o rãsplatã”(1 Corinteni 3:14).

Aceºtia reprezintã poporul prin careDumnezeu va da ultima Sa solie lumii „înneamul acesta” (Geneza 7:1). Dar El nupoate face biserica sã ducã solia aceastapânã când nu are un popor care sã îºiiubeascã semenii ºi sã fie gata sã facãsacrificii pentru salvarea lor.

Cei care spun „Sunt membru în bisericã,sunt membru în biserica rãmãºiþei,” dar aulumea înãuntrul lor, nu vor fi victorioºi. Ceicare sunt indiferenþi nu vor birui. Bisericabiruitoare nu va fi o bisericã doar cu numele,care s-a unit cu lumea sau cu obiceiurile ei.Nu este destul sã spui „Sunt membru înbisericã” dar sã ai idolii cu tine.„Dumnezeu are o disputã cu poporul Sãu ºideºi în marea Sa milã El îi rabdã mult,totuºi, dacã ei persistã într-o viaþã de cãlcarea Legii Sale, ei nu vor putea sta în ziuamâniei Lui.” 6

Marele timp de încercare începe dupãîncheierea timpului de probã. Dar poporullui Dumnezeu este pregãtit pentru clipelede încercare din faþa lor . Timpul deîntristare ºi chin din faþa noastrã va cere ocredinþã care poate îndura obosealã,amânare ºi foame – o credinþã care nu vaeºua, oricât de sever ar fi încercatã.

„Biserica rãmãºiþei va trece printr-operioadã de mare încercare ºi suferinþã. Ceice pãzesc poruncile lui Dumnezeu ºicredinþa lui Isus vor simþi mânia balauruluiºi a oºtilor lui. Satan considerã lumeasupuºii lui. El a câºtigat controlul asuprabisericilor apostaziate; dar aici este un grupmic, care se opune supremaþiei lui. Dacã arputea sã îi ºteargã de pe faþa pãmântului,victoria sa ar fi desãvârºitã. Dupã cum ainfluenþat naþiunile pãgâne sã distrugãIsraelul, tot astfel, în viitorul apropiat, elva agita puterile rãului din lume pentru adistruge poporul lui Dumnezeu.” 7

Va fi datã o pedeapsã cu moartea pentrutoþi cei ce nu onoreazã duminica, asemenea

celei date de Ahaºveroº. „A fost dat undecret pentru omorârea celor sfinþi, iaraceasta îi fãcea sã strige zi ºi noapte dupãeliberare.” 8

Dar rãmãºiþa face din Dumnezeu scutulei. „Dacã poporul lui Dumnezeu îºi puneîncrederea în El, ºi prin credinþã se încredeîn puterea Lui, planurile lui Satan vor fidejucate la fel de prompt ca în zilele luiMardoheu.” 9

„ªi am vãzut ca o mare de sticlãamestecatã cu foc; ºi pe marea de sticlã, cualãutele lui Dumnezeu în mânã, stãteaubiruitorii fiarei, ai icoanei ei, ºi ainumãrului numelui ei” (Apocalipsa 15:2).

Cea mai mare probã

„Cea mai mare încercare va veni de laacei care pretind cã Îl cunosc pe Dumnezeu.Aºa era în vremea Mântuitorului – la fel vafi ºi cu urmaºii Sãi. M-aº îndoi cã sunt uncopil al lui Dumnezeu, dacã lumea sau chiarpretinºii creºtini m-ar vorbi de bine. Ceicare doresc cu seriozitate sã obþinã coroanavieþii veºnice nu trebuie sã fie surprinºi saudescurajaþi dacã la fiecare pas cãtreCanaanul ceresc întâlnesc obstacole ºitrebuie sã facã faþã încercãrilor.Împotrivirea pe care a simþit-o Isus veneadin partea naþiunii Sale, care ar fi fostbinecuvântatã foarte mult dacã L-ar fiacceptat. Într -un mod asemãnãtor,credincioºii din bisericã se confruntã cuîmpotrivire din partea celor care pretind cãsunt fraþii lor.” 10

Remarcaþi încã o datã ultima propoziþiea acestei profeþii: „Într-un mod asemãnãtor,credincioºii din bisericã se confruntã cuîmpotrivire din partea celor care pretind cãsunt fraþii lor.” Biserica rãmãºiþei se vaconfrunta cu opoziþie; dar din partea cui?Din partea acelora care spun „Noi suntembiserica rãmãºiþei” – din partea acelora carepretind cã sunt fraþii lor. De aici va veniostilitatea.

Dummnezeu trage o linie chiar prinmijlocul acestui grup mare de oameni. Eltrage o linie printre acei care pretind cãsunt copiii Sãi, biserica rãmãºiþei, ºi aceiale cãror caractere aratã cine sunt ei cu

Page 41: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

42 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

adevãrat. Cei care sunt chiar ascultãtori.Ei nu doar pretind, ci ei chiar ascultã.

Caracteristicile celor biruitori

Cine sunt cei care vor ieºi victorioºi?Iatã caracteristicile lor, aºa cum apar ele înBiblie. Dacã ai aceste caracteristici în viaþata, vei face parte din grupul biruitor.

1. Cei ce vor birui nu vor fi uniþi culumea. Ei se vor despãrþi de lume ºi despiritul ei. 11 (Iacov 4:4).

2. Cei biruitori vor fi un popor credinciosadevãrului ºi bisericii. Biserica este un stâlpºi baza adevãrului (1 Timotei 3:15).

3. Poporul celor biruitori va duce ultimaavertizare întregii lumi ºi va vesti cu puteresolia acelui „ un alt înger”. „Solia îngeruluial treilea va triumfa ºi noi trebuie sã neprindem de adevãr ºi sã triumfãm împreunãcu ea.” 12 „Adevãrul soliei îngerului al treileatrebuie sã triumfe, ºi cei ce îºi vor curãþisufletele de orice mânjiturã vor triumfaîmpreunã cu ea.” 13

4. Biserica biruitoare þine poruncile luiDumnezeu (Apocalipsa 12:17; 14:12) prinputerea pe care le-o dã Isus. Ei nu doar vorpretinde aceasta.

5. Poporul care va birui nu va cãutarecunoaºterea lumii sau onoarea ei(Apocalipsa 13:15-17; capitolele 14 ºi 15).

6. Poporul care va fi biruitor va fi biruitegoismul. Ca rezultat al morþii lui Isus pecrucea Calvarului ei nu mai trãiesc pentruei înºiºi, ci pentru Cel care a murit pentruei (2 Corinteni 5:15).

7. Ei sunt gata sã-I serveascã luiDumnezeu cu toatã inima, nu doar cu inimaîmpãrþitã. Ei nu Îi aduc o închinare doar cubuzele, ci o închinare cu inima.’ 14 Ei înþelegcã formele goale sunt ca o alamã sunãtoare,ºi ca un chimval zãngãnitor. Mulþi semulþumesc sã aducã o închinare cu buzele,

dar cei puþini care vor birui Îl doresc peDumnezeu cu o dorinþã puternicã, sincerã,serioasã ºi plinã de iubire.

8. Ei umblã cu Dumnezeu umiliþi ºi cuinima plinã de pocãinþã, ºi Domnul îi recunoaºteºi le dã harul Duhului Sãu, pentru ca ei sã poatãîndeplini lucrarea pe care le-a dat-o Dumnezeudupã puterea lor. (Mica 6:6-8).

9. Ei sunt lucrãtori împreunã cuDumnezeu. Ei nu pretind cã au o înþe-lepciune a lor, ci recunosc faptul cã doarputerea divinã îi face capabili (1 Corinteni3:9).

10. Biserica biruitoare va fi o bisericãce a trecut printr-un conflict puternic, aºadupã cum e descris în Apocalipsa 13, 14, 15ºi 17:14. Ea rezistã în faþa tuturordificultãþilor. „ªi Hristos a iubit Bisericaºi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfin-þeascã, dupã ce a curãþit-o prin botezul cuapã prin Cuvânt, ca sã înfãþiºeze înainteaLui aceastã Bisericã, slãvitã, fãrã patã, fãrãsbârciturã sau altceva de felul acesta, cisfântã ºi fãrã prihanã” (Efeseni 5:25-27).

11. Acest popor înþelege cã nuaparþinând bisericii aparþin ei lui Hristos,ci cã ei trebuie sã Îi aparþinã lui Hristospentru a aparþine bisericii. ªi diferenþadintre aceste douã lucruri este diferenþadintre creºtinism ºi taina fãrãdelegii.

12. Aceºtia fac parte din cei 144.000care au fost mântuiþi de pe pãmânt. „ ªi îngura lor nu s-a gãsit minciunã, cãci suntfãrã vinã înaintea scaunului de domnie allui Dumnezeu” (Apocalipsa 14:5).

13. „Aceºtia vin din necazul cel mare;ei ºi-au spãlat hainele, ºi le-au albit însângele Mielului” (Apocalipsa 7:14).

Experienþa lui Iacov

Venise ora. Patriarhul Iacov era faþã înfaþã cu una dintre cele mai întunecate

capitole din viaþa sa. Cruzimea fiiilor sãiîn omorârea locuitorilor nevinovaþi ai unuioraº întreg reflecta cu tristeþe proprianeglijenþã a patriarhului de a conduce dreptfamilia sa. Dumnezeu era dezonorat ºivieþile lor, ale tuturor, erau acum într-unmare pericol. Evenimentele conduseserãspre o crizã realã, ºi încotro putea sã mergãIacov? Ce speranþã exista în faþa unei vineatât de evidente? Perspectiva pãrea durerosde sumbrã. Pãrea cã nu existã nici un loc,absolut nici unul, spre care sã meargã, niciun braþ pe care sã se sprijine, nici o luminãcare sã împrãºtie întunerecul. Singura razãde speranþã se gãsea într-o aplecare umilãpentru a implora mila duioasã a unuiMântuitor compãtimitor.

„Iacov ‚a luptat cu îngerul, ºi a fostbiruitor’(Osea 12:4). Prin umilinþã,pocãinþã, predare personalã, acest muritorpãcãtos L-a învins pe Cel ce era Maiestateacerului. El se prinsese tremurând depromisiunile lui Dumnezeu ºi inima IubiriiInfinite nu putea sã neglijeze rugãminteastãruitoare a pãcãtosului.” 15

Efortul neclintit ºi credinþa necon-diþionatã sunt esenþiale pentru biruinþã.Iacov se temea ºi suferea când a încercat sãcâºtige biruinþa prin propriile sale puteri.El L-a confundat pe vizitatorul ceresc cuun duºman, ºi s-a luptat cu El cât timp aavut putere. Dar când s-a aruncat în braþelemilostive ale lui Dumnezeu a descoperitcã era îmbrãþiºat de iubirea infinitã, ºi cãîn loc sã fie în mâinile unui duºman,pãcatele sale erau iertate. Aceasta a fostvictoria sa.

Eforturile lui Iacov de a îndepãrta rãulau fost acceptate de Dumnezeu. Iacov eraumilit ºi a cerut familiei sale sã seumileascã ºi sã dea la o parte toatebijuteriile lor , pentru cã urma sã facã

42 Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005

Page 42: MEMORIAL ȘI ANGAJAMENT 4 8 12 16 20

Sãptãmâna de consacrare 17-26 iunie, 2005 43

ispãºire pentru pãcatele lor, aducând o jertfãlui Dumnezeu pentru ca El sã Se laseimplorat de ei, ºi sã nu îi lase sã fie distruºide celelalte naþiuni. Dumnezeu a acceptateforturile lui Iacov de a îndepãrta rãul dinfamilia sa, ºi i S-a arãtat, l-a binecuvântat,ºi i-a reînnoit promisiunea fãcutã, pentrucã groaza lui Dumnezeu mergea înaintealui. Aceasta a fost biruinþa sa.

Ca dovadã cã Iacov a fost iertat, numelelui a fost schimbat dintr-unul care aminteade pãcatul sãu într-unul care aminteabiruinþa sa. „Numele tãu”, a zis îngerul,„nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel(Cel ce luptã cu Dumnezeu); cãci ai luptatcu Dumnezeu ºi cu oamenii ºi ai fostbiruitor” (Geneza 32:28).

Experienþa lui Iacov repetatã de noi

„Iacov a biruit pentru cã a fost stãruitorºi hotãrât. Experienþa sa dovedeºte puterearugãciunii stãruitoare. Acum trebuie sãînvãþãm lecþia rugãciunii biruitoare, acredinþei care nu dã înapoi. Victoriile celemai însemnate ale bisericii sau alemembrilor individuali nu sunt cele câºtigateprin talent sau educaþie, prin bogãþie saufavoarea oamenilor. Ele sunt acele biruinþecâºtigate în camera de audienþã a luiDumnezeu, când credinþa serioasã,neclintitã se prinde de braþul puteriiinfinite.” 16

„Prin noi înºine nu putem face nimic. Înnevrednicia noastrã neajutoratã trebuie sãne încredem în meritele Salvatoruluirãstignit ºi înviat. Nici unul care face astfelnu va pieri. Lista lungã ºi neagrã a cãlcãrilornoastre de Lege este deschisã în faþaochiului celui Veºnic. Registrul estecomplet; nu e uitatã nici una dintre greºelilenoastre. Dar Cel care a ascultat strigãteleservilor Sãi din vechime va ascultarugãciunea credinþei, ºi ne va iertafãrãdelegile. El a promis aceasta, ºi κi vaþine cuvântul.” 17

Privilegiul încredinþat nouã

„Avem un vrãjmaº pe care trebuie sã îlînfruntãm, care este atent. El este în gardãîn orice moment. Cerinþele þãrii noastre nu

sunt mai puternice decât cerinþele luiDumnezeu. Dacã soldaþii care luptã pentruþara noastrã îndurã greutãþi ºi suferinþepentru a obþine stãpânirea ºi pentru a-iaduce la ascultare pe rebeli, cu cât maidornici ar trebui sã fie soldaþii lui Hristossã sufere lipsuri, renunþare la sine, ºi oricegreutate de dragul lui Hristos. Conducãtorulmântuirii noastre a fost fãcut desãvârºit prinsuferinþã, pentru ca sã poatã aduce mulþi fiiºi multe fiice la Domnul. Noi stãm substeagul pãtat de sânge al crucii lui Hristos.Trebuie sã îl înfruntãm pe Satana ºi oastealui. Trebuie sã biruim în Numele lui Isus,sau vom fi biruiþi. Înarmaþi cu gândul luiHristos vom fi mai mult decât biruitori. Casoldaþi credincioºi ai crucii, noi nu trebuiesã luptãm împotriva stãpânirilor ºi puterilor,ci împotriva duhurilor rãutãþii care sunt înlocuri înalte. Nu existã odihnã în acestrãzboi, nici uºurare. Ascultarea ºi credinþatrebuie sã ne caracterizeze pe noi ca serviai Domnului.” 18

Domnul vrea sã fim biruitori asupraputerilor întunericului. El este gata ºi vreasã îi salveze pe toþi cei care vin la El. PrinEl „am intrat în aceastã stare de har, în caresuntem; ºi ne bucurãm în nãdejdea slaveilui Dumnezeu” (Romani 5:2). Cu sabiaadevãrului El l-a învins pe duºman. Înarmaþicu aceastã sabie, ºi noi, biserica luptãtoare,vom putea sta protejaþi de scutul credinþeineclintiþi în faþa atacurilor lui Satan.Continuând sã rezistãm în faþa duºmanuluivom creºte în putere ºi în cele din urmãvom ajunge biruitori.

Concluzie

„Dacã biserica vrea sã îmbrace hainadreptãþii lui Hristos, îndepãrtându-se deorice asociere cu lumea, în faþa ei se aflã ozi luminoasã ºi plinã de slavã. Promisiunealui Dumnezeu pentru ea rãmâneneschimbatã. El o va face o bucurie veºnicã,o bucurie pentru multe generaþii.” 19

Trebuie sã ne analizãm ºi sã neîntrebãm: „Sunt un membru al bisericiipentru cã sunt trecut în registrele bisericii?Sau sunt un membru al bisericii pentru cãnumele meu este trecut în cartea vieþii de

când m-am predat lui Hristos ºi Îi aparþin ºiîn El trãiesc ºi mã miºc ºi am fiinþa?”

„Dupã aceea m-am uitat, ºi iatã cã erao mare gloatã pe care nu putea s-o numerenimeni, din orice neam, din orice seminþie,din orice norod ºi de orice limbã, care stãteaîn picioare înaintea scaunului de domnie ºiînaintea Mielului, îmbrãcaþi în haine albe, curamuri de finic în mâni; ºi strigau cu glas tare,ºi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeuluinostru, care ºade pe scaunul de domnie, ºi aMielului!” (Apocalipsa 7:9, 10).

„Aceºtia vin din necazul cel mare; eiºi-au spãlat hainele, ºi le-au albit în sângeleMielului. Pentru aceasta stau ei înainteascaunului de domnie al lui Dumnezeu, ºi-Islujesc zi ºi noapte în Templul Lui. Cel ceºade pe scaunul de domnie, îºi va întindepeste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame,nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nicisoarele, nici vreo altã arºiþã. Cãci Mielul,care stã în mijlocul scaunului de domnie,va fi Pãstorul lor, îi va duce la izvoareleapelor vieþii, ºi Dumnezeu va ºterge oricelacrimã din ochii lor.” „El va ºterge oricelacrimã din ochii lor. ªi moartea nu va maifi. Nu va mai fi nici tânguire, nici þipãt, nicidurere, pentru cã lucrurile dintâi au trecut”(Apocalipsa 7:14-17; 21:4).

Referinþe

1 Spiritual Gifts, vol. 1, p. 130, 131.2 Evangelizarea, p. 707 (engl.).3 The Signs of the Times, 10 iunie 1903.4 Mãrturii speciale pentru predicatori, p. 61 (engl.).5 Vezi Marea luptã, p. 604 (engl.).6 The Signs of the Times, 12 martie 1894.7 Testimonies, vol. 9, p. 231 (engl.).8 Early Writings, p. 36, 37.9 The Signs of the Times, 22 februarie 1910.10 The Review and Herald, 28 august 1883.11 Mãrturii speciale pentru predicatori, p. 128 (engl.).12 Manuscript Releases, vol. 20, p. 236.13 Sermons and Talks, vol. 2, p. 131.14 Vezi Sfaturi pentru ºcoala de Sabat, p. 179, 180 (engl.).15 Patriarhi ºi profeþi, p. 197 (engl.).16 Colporteur Ministry, p. 81.17 Patriarhi ºi profeþi, p. 203 (engl.).18 The Signs of the Times, 15 ianuarie 1880.19 Istoria faptelor apostolilor, p. 601 (engl.).