Pădurea Spânzuraţilor

Omul trebuie să înţeleagă că viaţa numai atunci e preţioasă când urmăreşte un ideal.

Să năzuieşti mereu a dobândi stima oamenilor, şi mai ales pe a ta însuţi.

În viaţă trebuie să contăm pe realităţi, nu pe dorinţe.

Dacă în prima ciocnire cu viaţa ne dăm bătuţi, atunci ce va fi viitorul?

Pasivitatea păstrează intacte speranţele, pe când activitatea acum e egală cu nimicirea.

Numai în faţa morţii omul pricepe preţul vieţii şi numai primejdia îi oţeleşte sufletul.

Pe ură nu poţi clădi, precum nu poţi clădi pe mlaştină.

Viaţa este o pedeapsă pentru cei care nu ştiu cum s-o trăiască.

Simţea împrejur întrebări fâlfâind cu aripi negre şi nu îndrăznea să le privească.

Judecă succesul prin prisma lucrurilor la care ai renunţat pentru a-l obţine.

Numai însufleţirea care rezistă pe cîntarul minţii, e vrednică să locuiască trainic în sufletul omului.

Viaţa fiinţează numai prin inimă, fără inimă creierul ar rămâne doar o grămadă de celule moarte.

Norocul e scutul tuturor.

Viitorul este ca o auroră strălucitoare, după o noapte vijelioasă.

Resemnarea este o atitudine animalică, nevrednică de omul liber.

În lumina spaimei de azi amintirile trecutului ne împresură, ca nişte ameninţări din ce în ce mai negre, oferă un sprijin simbolic.

Sentimentele adevărate trebuie să reziste oricărei ispite.

Nici o datorie din lume n-are dreptul să calce în picioare sufletul omului.

Numai când e singur omul cu sufletul său, numai atunci există un echilibru între lumea lui cea mică dinăuntru şi restu universului, îndată ce intervine realitatea de afară omul devine o jucărie neputincioasă, fără voinţă adevărată, mergând încotro îl mână puteri şi hotărâri străine de fiinţa lui.

Alergăm pe dunga prăpastiei şi ispita prăbuşirii ne pândeşte şi învăluie într-un nor de ceaţă în care mintea nu mai poate închega nici o hotărâre.

Preţul vieţii e viitorul.

Viaţa nu e niciodată o povară, moartea e povara cea mai grea.

Moartea cea mai eroică nu preţuieşte în realitate cât viaţa cea mai ticăloasă.

Pe inima şi gândurile mele numai eu sunt stăoân şi voi fi cât voi trăi.

Pedeapsa crimei n-are nevoie de justificare, căci crima poartă în pântecele ei pedeapsă.

Iubirea adevărată nu moare niciodată în sufletul omului, ba îl însoţeşte şi dincolo pănâ în sânul nemărginirii.

Unii oameni trăiesc zeci şi zeci de ani, şi totuşi când închid ochee nu pot spune că au trăit aevea, căci au fost simpli trecători prin viaţă sau spectatori străini de înţelesul lumii.

Azi orice sinceritate întîmpină numai gloanţe, astfel laşitatea e o armă de luptă şi rezistenţă.

Când mori luptând, moartea e răscumpărată şi când izbuteşti prin luptă, victoria e mai dulce.

Iubirea a dat faliment, ca şi umilinţa, smerenia. Omul vrea să fie acuma mândru şi stăpân şi egoist să lupte şi să-şi biruiască vrăjmaşul.

Pacea o fac cei ce n-au cunoscul războiul.

Omul când suferă e mai egoist şi nu simte suferinţa aproapelui.

Dacă ar pricepe omul toate care nu le pricepe, ce farmec ar mai avea viaţa?

A împărţi dreptate, sau a pedepsi pe cei vinovaţi, nu e o crimă ci o datorie a fiecărui om.

Uneori e mai îngrozitor să judeci pe alţii decât să fi judecat.

Viaţa omului nu e afară, ci înăuntru în suflet. Ce-i afară e indiferent nu există, numai suflet există. Când nu va mai fi sufletul, va înceta de a mai fi restul.

O viaţă smulsă prin minciună ar mai avea vre-un farmec sau vre-un preţ?

Minciuna care poate salva o viaţă de om e mai preţioasă decât toate adevărurile.

Orice întîrziere, e uneori un câştig, chiar şi de suferinţă.

Dragostea de viaţă e mai tare decât frica de moarte.

Vijeliile vieţii îndoaie sufletul omului.

Fug zilele, de parcă le-ar fi luat vântul, trece viaţa, se împlinesc destinele.

Adevăratul bărbat nu poate şi nu trebuie să se la se dezarmat.

Lacrimile sunt o mare uşurare în viaţa omului.

Atunci când ne părăseşte unicul prieten adevărat, locul lui rămâne gol penbtru totdeauna.

Când se despart 2 suflete îndrăgosite, nimeni nu ştie pe cât timp se despart. Pe o zi pe 2 , pentru totdeauna..

Atunci când nu mai văd ochii, vede sufletul.

Deseori a face un pas e o nimica toată, sunt cazuri însă, când, pentru a face n pas înseamnă a pune în cumpănă propria viaţă.

Prietenii sunt în ziua de azi doar umbre, se arată doar când luceşte soarele.

Destinul ne pândeşte din umbră, în fiece clipă.

Vorba a fost dată oamenilor ca să înţeleagă unul ce spune altul, a ajuns a fi însă prefăcută şi înşelătoare.

Mai bine să mări împăcat cu tine însuţi decât să trăieşti cu conştiinţa întinată.

Literatura nu e decât oglinda stării epocii în care se află.

O tulpină uscată pe care cresc flori este simbolul speranţei.

Dacă şti cât eşti de bogat, înseamnă că nu eşti.

Dacă vrei ca cineva să nu-ţi fie duşman, făţi-l prieten.

Te voi iubi o veşnicie, şi încă o zi,. Shakespeare

Durata vieţii se măsoară în fapte, nu în timp. Seneca

Fluturele Alb

Fă azi tot ce poţi, pentru că mâine s-ar putea ca lumea să te vorbească la timpul trecut.

Uneori soarele apune dimineaţa.

A face bine altora în exces, înseamnă a-ţi face rău însuţi.

Numai o mâină care şterge poate scrie ceva adevărat.

Sufletele fierbinţi îngheaţă greu.

Aventura întunecată a unui suflet bolnav.

Diamantele nu se găsesc decât în văgăunile întunecate ale pământului, iar adevărurile nu se găsesc decât în adâncurile cugetării.

Pasiune şi onoare

Dacă privirile ar ucide am fi morţi cu toţii.

Pasiunea înseamnă durere, dar nu plăcere, dacă nu e din raţiuni onorabile.

Dorinţa puternică şi atrcţia formează o combinaţie periculoasă.

Oamenii de proasă calitate îi dispreţuiesc mereu pe cei diferiţi. E singurul mod prin care se pot simţi superiori.

Timpul vindecă pasiunile nebune şi totodată întăreşte sentimentele adevărate.

Suferinţa şi munca sunt cele 2 feţe ale omului.

Minutarul ce se mişcă în cadran, se mişcă şi în sufletele oamenilor.

Uneori 2-3 rânduri necesită mai mult itmp decât pagini întregi.

Viaţa e scurtă. E atât de scurtă încât dacă clipeşti o dată o ratezi, e o goană nebună în care te agăţi cu degetele albe de încordare ca să nu cazi.

Aptitudinea cuplată cu atitudinea corectă duce spre altitudine.

Critică „Romeo şi Julieta”

Opera redă cu sensibilitate şi fidelitate valorile majore ale nemuritoarei „poveşti a lui Romeo şi a Julietei sale”, aşa cum Shakespeare a dăruit-o lumii.

„Din cele 2 case-nduşmăniteIes 2 îndrăgostiţi loviţi de soartă”

Julieta află de Romeo: „Sunt osândită să iubesc

Pe omul ce-s datoare să-l urăsc”

Romeo şi Julieta sărmane jerfe ale urei celor 2 familii.

Robinson Crusoe

Se pare că există o lege ascunsă, care ne face unealta propriei noastre nimiciri, spre care ne îndreptăm cu ochii deschişi .

Ce caraghioşi suntem în tinereţe, atunci când nu ne este ruşine să greşim, dar ne este ruşine să revenim asupra greşelilor, când de fapt tocmai aceasta este dovada adevăratei înţelepciuni.

Pune în faţa fiecărui rău un bine.

Îndreaptă-te cu încredere în direcţia visurilor tale.

Mereu facem decizii, însă cel mai greu este să trăim cu ele.

Întodeauna să fii în stare să pleci şi să te descurcă singură pe picioarele tale. Pare a fi o atitudine defetească însă nu este deloc aşa. Îţi oferă o satisfacţie enormă.

Tot timpul persoanele care păreau că te ajutau, nu erau decât o iluzie condimentată cu făţărnicie, iar în momentele dificile nu eşti decât tu şi atât.

Lucrurile simple sunt de fapt cele extraordinare, iar cele ce ne par nouă măreţe sunt cele irelevante.

Toate nemulţumirile din viaţă pornesc de la lipsa de recunoştinţă faţă de tot ce avem.

S-ar spune, că paralel cu pasiunea sau interesul meu sincer faţă de cineva, creşte şi o pasiune vrăjmaşă, care cere suprimarea, alterarea, detronarea celei dintâi.

Cine nu ştie ce vrea să realizeze în viaţă este o victimă care se pretează perfect să fie exploatată de alţii. Şi asta vor ceilalţi de la noi.

Oamenilor le lipseşte capacitatea de a gândi ei pentru ei şi de a recunoaşte ce este corect pentru ei.

Cu cât se obişnuesc ceilalţi mai mult că cineva se sacrifică pentru ei, cu atât descarcă mai mult asupra lui.

Pentru tot ce este azi important, mâine este prea târziu,

Risipim mai multă fantezie şi energie pentru a căuta un alibi, decât ar fi trebuit pentru rezolvarea unei probleme.

Mândria risipită ne impulsează la fapte eroice ieşite din comun, care depăşesc cu mult adevăratele noastre capacităţi.

Omul trebuie să iasă din robia viciilor şi a minciunilor.

Acţiunile şi ideile ce duc spre progres se nasc în gândirea individuală, şi nu în gândirea mulţimii. Mulţimea dor simte, ea este credulă, ea nimiceşte, foloseşte, urăşte, visează dar ea nu creează niciodată.

Viaţa îţi dă o mulţime de lecţii, din care înveţi şi din fericire te maturizezi.

Cărtărescu „Travesti”

Singur în odaia încinsă, poţi coborî în fine în lumea ta, în adevăratul tău, în tot ce există adânc şi enigmatic în tine, dacă eşti în stare să întâmpini cu acelaşi curaj abjecţia şi sublimul , dezastrul şi mântuirea... 

Merg încet, pentru că rana e profundă şi durerea sângerează şi din cele mai banale amănunte, în jocul ăsta căruia nu-i ştii regulile şi în care nu ştii să desparţi esenţialul de banalitate.

Acolo în adânc sunt tuneluri secrete între clădirile minţii mele, conducte şi mănunchiuri de cabluri colorate, canale cu apă fetidă , plină de dejecţiile creierului. Sunt camere de ascultare şi bordeluri subterane şi odăi în care n-a intrat nimeni. Iar singur în tot oraşul de la suprafaţă, sunt unicul stăpân şi unicul duşman.

Eram înăuntru şi afară, sus şi jos, asemenea unui embrion în burta neagră a lumiim . Îmi închipuiam câteodată că sunt întors pe dos ca o mănuşă şi că lumea exterioară e sângele meu, plămânii, pancreasul, limfa, coastele şi vertebrele, pe când adîncul corpului meu e luminos, plin de soare, lună şi stele, orbitor de Dumnezeu.

Paulo Coelho „Alchimistul şi Al 5 munte”

Când îţi doreşti un lucru tot universul conspiră la realizarea dorinţei tale.

Durerea nu înseamnă nimic faţă de bucuria datoriei împlinite.

Curajul este teama care-şi face rugăciunea

Teama durează până începe inevitabilul din acel moment nu-şi mai are rostul. Nu ne rămâne decât să sperăm că am luat hotărârea cea bună.

Ce este trecător?

Inevitabilul.Şi ce este absolut?Lecţiile inevitabilului.

Singurătatea are în sînul ei sămânţa nebuniei.

Un om nu poate lupta contra destinului.

Ideile înseamnă putere.

Când orgoliul străliceşte prea tare, orice înţelepciune se întunecă.

Viaţa nu-i făcută din ce doreşte omul, ci din ce înfăptuieşte.

Bucură-te de fiecare clipă. Pentru ca mai apoi să nu-ţi pară rău, să nu regreţi că ţi-ai irosit tinereţea.

Dintre toate armele de distrugere pe care le-a putut inventa omul, cea mai teribilă şi mai puternică era cuvântul. Pumnalele şi lăncile lăsau în urma lor sânge, săgeţile puteau fi văzute de la distanţă, otrăvurile erau descoperite şi, în cele din urmă anihilate.

Există sacrificii inevitabile în istoria omenirii, şi trebuie acceptate.

Trebuia să-şi demonstreze sieşi că era destul de puternic pentru a-şi recăpăta demnitatea.

Un copil poate oricând să-l înveţe pe matur trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ce-şi doreşte.

Omul trebuie să-şi aleagă, nu să-şi accepte destinul.

Duşmanul e numai un pretext pentru a ne încerca puterile.

Trebuie să uităm de teamă şi să începem reconstrucţia.

Am încetat să medităm asupra vieţii şi am început s-o trăim.

Iubind o femeie am început să iubsc toate făpturile.

Oamenii visează mai mult la întoarceri decât la plecări.

Este normal să-ţi fie frică să dai pentru un vis tot ce ai căpătat până acum.

Fiecare clipă de căutare este o clipă de regăsire.

O căutare începe totdeauna cu Norocul începătorului, şi se termină cu Proba cuceritorului.

Ochii dezvăluie puterea sufletului.

Un singur lucru face visele imposibile: frica de eşec.

Moartea face pe oameni mai sensibili faţă de viaţă.

Lumea este numai partea vizibilă a lui Dumnezeu.

Tot ce se ăntâmplă o dată, poate să nu se mai întâmple niciodată. Dar tot ce se întâmplă de doauă ori, se va întâmpla cu siguranţă şi a treia oară.

Unde va fi comoara ta, acolo-ţi va fi şi inima.

Tocmai posibilitatea să-ţi îndeplineşti un vis face viaţa mai interesantă.

Lucrurile smple sunt cele mai grele.

Şi când tu vrei ceva cu adevărat, tot Universul conspiră la realizarea dorinţei tale.

Totul în viaţa are un preţ.

Vedem lumea aşa cum vrem ca ea să fie, nu aşa cum este.

Şi când nu mai e cale de întoarcere, trebuie să te gândeşti la cel mai bun mod de a merge mai departe.

Trebuie să trăim cu învăţămintele din trecut şi cu visele din viiitor.

Viitorul îl ghiceşti prin semnele prezentului.

Nu există motiv pentru a iubi.

„Cel Rătăcit” A. Silvestru

Imposibilul este nu o realitate care nu există, ci o limită pe care mintea noastră nu cutează s-o depăşească. Este viitorul pe care ne temem să-l percepem ca prezent.

Nu încerca să fugi de ceea ce te sperie şi nu te teme de ceea ce nu înţelegi.

Regretele sunt bestiile care te sfâşie cu ghearele pînă în clipa morţii.

Vii din trecut cu o mulţime de cioburi ale relaţiilor pe care le-ai pierdut. Nu poţi scăpa de ele peste noapte. Le duci cu tine mai departe, iar ele te rănesc, te afectează, şi dacă nu eşti atent, te fac dependent de cicatricele pe care vrei să le ascunzi de ochii lumii... e mai bine să taci şi să nu scoţi la iveală rănile care te dor.

E foarte periculos să rămâi faă-n faţă cu trecutul tău, dar este şi mai periculos să-i laşi pe alţii să ţi-l cerceteze.

Logica vede ţinta , dar loveşte la nimereală. Intuiţia nu ştie unde trebuie să nimerească, dar aproape niciodatp nu dă greş.

Nu poţi avea succes dacă frica de a pierde este mai mare decât bucuria de a câştiga.

Omul de nimic are o singură mare satisfacţie să-l vadă îngenuncheat pe omul de valoare.

Mizase fără greş pe oportunităţi, care ulteriori s-au transformat în certitudini.

Greşeala lor va garanta succesul nostru.

Trăise mai multe vieţi într-un destin. Distinul era al ei, vieţile erau împrumutate.

Uneori n-am făcut nimic, alteori am făcut ce am vrut. În rest am făcut ce trebuie.

Nu poţi întoarce timpul pierdut. Poţi doar să nu-l mai pierzi în viitor.

Regretul nu e o salvare. Te ajută să coenştientizezi greşeala, dar nu te împiedică s-o repeţi.

Întrebările îl făceau din ce în ce mai vulnerabil.

Nimeni nu-ţi poate fura destinul. Banii, iubirea, fericirea- poate. Dar Destinul niciodată. E ca un bloc de marmură pe care îl porţi în suflet. Poţi face un monumen din el, dar, cu regret, cei mai mulţi dintre noi îl prefac într-o grămadă de aşchii.

Supranaturalul este un natural pe care încă nu-l cunoaştem.

Nu banii ci relaţiile te fac bogat.

Suntem căsătoriţi cu moartea, pe care o înşelăm zilnic cu cea mai dulce prostituată – Viaţa.

Binele este întodeauna dezinteresat, iar răul egoist, drept care binele se uită, în timp ce răul se întipăreşte în memorie. Cu toate acestea, nu răul, ci binele domină lumea, pentru că răul aduce ură şi dezbină oamenii, iar binele se sprijină pe iubire şi prin asta îi uneşte, îi apropie îi face mai puternici. Binele e o forţă. Răul- o slăbiciune. Viaţa însă doar prin unitatea lor capătă sens şi valoare.

Selecţionează informaţiile care ajung la tine. Pune-ţi un filtru pe ochi şi pe urechi şi permite să treacă doar ceea ce nu te va împinge jos, pentru că, pentru asta ajunge cotidianul nostru

Adulter

Într-o fracţiune de secundă îmi închipui că nopţile de insomnie vor deveni mai greu de suportat ca niciodată, de vreme ce acum am cu adevărat o problemă concretă: o inimă îndrăgostită.

Uitarea e o atitudine greşită. Cea corectă e înfruntarea.

Invitaţie la vals

Marile pasiuni rămân necunoscute, se consumă în anonimat.

Există o demnitate a simplităţii.

Banii se pot cheltui , chiar pierde. Averea minţii rămâne însă neatinsă: nu s-a născut pănî acum hoţul care s-o fure.

În definitiv, ce e dragostea, decât o taină pe care o ascund îndrăgostiţii şi o poartă în umbră, de frica lumii. Îndată ce taina se dă pe faţă, dragostea vestezeşte, îşi pierde frăgezimea, vraja, devine ceva obişnuit, de toate zilele.

Temă pentru Acasă

Viaţa este foarte rapidă; îl face pe om să treacă de la cer la infern în câteva secunde.

Chinurile dragostei transformă oamenii în monştri de tristeţe.

Nu mi-e frică de tine, mi-e teamă de mine fără tine.

Dragostea e un incendiu, în care cei din afară văd mai mult fumul şi cei dinăuntru, flacăra.

A spune cuiva te iubesc, este o invitaţie la veşnicie.

Elevul Dima dintr-a 7-a

Într-o operă genială, imperfecţiunile nu se observă decât foarte greu, pentru că sunt acoperite de perfecţiunea per anslamblu.

Viaţa noastră este un şir continuu de momente care se numesc ACUM. Ziua de ieri e doar un vis, ziua de mâine o închipuire, de aceea trăieşte din plin ASTĂZI.

Avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.