maurice halbwachs memoria colectiva

305
878167 Maurice Halbwachs Memoria colec ti v ă E l \ . ESEURI DE IERI SI RE HZI

Upload: jo-s

Post on 03-Jun-2018

272 views

Category:

Documents


10 download

TRANSCRIPT

Page 1: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 1/304

878167Maurice Halbwachs

M em oria co le c t iv ă

El\ .

ESEURI DE IERI SI RE HZI

Page 2: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 2/304

Page 3: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 3/304

Prefaţă

La o jumătate de secol după moartea sa...

Această ediţie critică este un eveniment,într-adevăr, nimic nu se aseamănă mai puţin cu ediţiile

anterioare aleMemoriei colective decît această ediţie critică,înainte de elaborarea sa, care foloseşte la maximum manuscriseleşi cele patru carnete, nu puteam decît să ne punem întrebări asupraimportanţei acestui text în raport cuCadrele sociale. Neînţelegereainiţială a textului fusese cauzată de o lectură a „manuscrisului”făcută de Jeanne Alexandre (născută Halbwachs). Ce distanţădesparte aşadar ansamblul textelor manuscrise şi ediţiile unei cărţifundamentale a sociologiei franceze, tradusă şi comentată în toatelimbile de 50 de ani?Memoria colectivă părea pînă astăzi ocontinuare şi o rescriere nuanţată aCadrelor sociale. JeanDuvignaud, în prefaţa sa din 1968, vedea în ea o revenire laconcret. InMemorie şi societate, eu însumi am crezut că discernun al doilea sistem, completîndu-1 pe cel dinCadre. In Italia,traducătorul P. Jedlowski căuta şi el un progres al gîndirii şiapropia memoria de criza modernităţii de la W. Benjamin.Interesul acestor puncte de vedere era limitat de o prejudecatăimplicită, cvasi-evoluţionistă:Memoria colectivă trebuia citită ca ocontinuare, o completare, o adăugire laCadre. Acest loc comun,după cum arată ediţia noastră critică, este un efect al prejudecăţii

iniţiale a d-nei Jeanne Alexandre.Parti pris-ul originar determinăopţiunile: efectul acestuia va fi că nu se va căuta înMemoria colectivă decît ceea ce completează cunoştinţele pe care cititorul leare sau crede că le are despreCadre. Această prejudecată va ducela incomprehensiunea totală a textului atunci cînd Halbwachs seîndepărtează de simpla polemică faţă de criticile lui Blondei(primele 50 de pagini şi primul capitol). Or, interpretarea aceastaeste complet denaturată:Memoria colectivă nu este o completare,

5

Page 4: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 4/304

Page 5: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 5/304

Prefaţă

Analiza riguroasă a textelor i-ar fi putut preveni pe cititori,căci se vorbeşte cînd de „hîrtiile” lui Maurice Halbwachs, ceea ceconstituie un ansamblu, nu o structură apropiată de realitate, cîndde „manuscrisul”Memoriei colective, ceea ce e o nemiloasă mistificare. Această mistificare, care probabil i-a scăpat coordonatorului colecţiei, Georges Balandier, este revelată de textulurmător: „[...] în afară de cîteva pasaje nefinisate (specificate în«Avertisment») şi a căror eliminare este semnalată prin puncte desuspensie. Manuscrisul a fost reprodus integral, titlurile capitolelorsînt cele alese de autor, doar subtitlurile au fost adăugate deeditori” . Căutam eventuale texte inedite care să fi rămas in familieşi, pornind de la această căutare, am descoperit că familia deţineaîncă ansamblul manuscriselorMemoriei colective, carnetele luiMaurice Halbwachs şi o importantă corespondenţă.

Documentele lui Maurice Halbwachs referitoare laMemoria colectivă, aşa cum ne-au fost ele prezentate în 1993-1994 dedoamna Germaine Halbwachs, sînt formate dintr-un dosar decarton tare, pe a cărui tranşă scrieMemorie şi societate, patrumape, unele de carton subţire, celelalte de carton dublat, cu foi manuscrise pliate. Aceste mape poartă titlurile reproduse în ediţiilesuccesive. Dosarele nu sînt numerotate (şi fără subtitlu). DoamneiMecarelli-Halbwachs îi sîntem însă datori că ne-a atras atenţia, în1995, că o comparare a scrisului din titluri şi a celui din scrisorilefamiliale lasă să planeze o îndoială asupra persoanei care le-a scris.Poate că Halbwachs a ales aceste titluri, dar se pare că scrisul esteal doamnei Alexandre, născută Halbwachs. O excepţie importantăeste cea a primului titlu şi a primului dosar; pe tranşa primului

dosar, editat în 1950 drept capitolul întîi, cuvintele „Memoriacolectivă”, aproape şterse, au fost scrise de Maurice Halbwachs.Prima variantă de titlu era „Memorie individuală şi memoriecolectivă”, cu un scris necunoscut (al soţiei sale, Yvonne?). Primuleditor a inversat acest titlu şi l-a prezentat sub forma publicată înultimii cincizeci de ani, „Memorie colectivă şi memorie individuală”, a cărei simetrie corespundea simetriei factice a celor treititluri ulterioare.

Vom publica această primă ediţie critică sub titlul care afăcut cartea celebră:Memoria colectivă, şi nu sub cel pe care i l-adat Gurvitch înL ’Annee sociologique, în preeditarea din 1947,acela deMemorie şi societate, titlu artificial al culegerii de manuscrise, scris de mîna doamnei Alexandre.

7

Page 6: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 6/304

O mie de variante pentru un singur manuscris?

între textul tipărit din 1947 pînă astăzi şi hîrtiile luHalbwachs care constituie ansamblul manuscrisului, există apromativ o mie de variante: toate subtitlurile sînt fictive, primul titeste inversat; celelalte titluri nu par să fi fost scrise de HalbwacFoarte numeroase sînt erorile de lectură, adăugirile, variantenesemnalate, textele omise, textele construite plecînd de la vriante, suprimările, corecturile: numim aşadar ansamblul mnuscris original „ansamblul cu o mie de variante”. Alegem stagma de ansamblu manuscris în primul rînd pentru a încerca înţelegem dificultăţile care au permis seria continuă de ostilitagrabă, indiferenţă şi suficienţă prin care această capodoperă a pusă fie masacrată.

Intre ansamblul cu o mie de variante şi ediţie intervenisercuvintele de nerostit ale primului editor: „manuscrisul a foreprodus integral”; nu e vorba aici de a savura cuvîntul „integraci de a contesta mitul acelui articol hotărît: „manuscrisw/”. Certudinea esenţială care trebuie pusă la îndoială este că aceansamblu ar fi constituit un manuscris elaborat în vederea editădin iulie 1944. Această frază repetată ne ascunde (pînă cînd agăsit ansamblul manuscris) faptul că nu avem de-a face cu umanuscris, ci cu o îmbinare de patru manuscrise (cel puţin) casînt recompuse în patru dosare ca eventuale elemente ale uneviitoare cărţi. Este un manuscris care, la un moment dat, probabitreia sau a patra încercare, a fost pregătit pentru editare, dar care stadiul final din 1944 se caracterizează printr-o absenţă totală indiciilor care să ne lase să credem că editarea era iminentă: nexistă o introducere (chiar dacă mitul solitarului din Londra put

servi ca element al unei introduceri); nu există o concluzie, deşi capitolul despre spaţiu se găsesc datele unei concluzii care s-arputut referi atît la spaţiu cît şi la cartea întreagă. Lipsa alcătuipentru editare neagă orice motiv pentru modul în care au fossuprimate între douăzeci şi treizeci de pagini de texte, fără a msocoti adaosurile şi modificările. în schimb, justifică aici pblicarea variantelor, dat fiind că Halbwachs le reia mereu. Dasemenea, ea justifică decizia noastră de a alege doar o sută din

variantele esenţiale.Avem de-a face cu un ansamblu de patru dosare provizorcare au fost rescrise de fiecare dată cînd autorul îşi revizuia opin

Page 7: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 7/304

Page 8: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 8/304

Avertisment

Această primă ediţie critică aMemoriei colective, care sevrea ediţia cea mai completă cu putinţă care să plece de laansamblul manuscris, cuprinde trei seturi de transformări în raportcu ediţia anterioară de la Presses Universitaires de France,intitulatăMemoria colectivă, ediţia a doua revăzută şi adăugită,PUF, 1978.

Mai întîi, din manuscrisul pe care l-am numit„Manuscrisul cu o mie de variante” am folosit 211 modificări careau fost inserate în text. Acestea constau în suprimări (suprimareasubtitlurilor puse de editori, suprimarea şi corectarea erorilor delectură sau de copiere, corectarea omisiunilor de punctuaţie).

Am menţinut, din ediţia anterioară, cîteva corecturiortografice evidente: acordul la plural între substantive şi verbe.Am restabilit în unele locuri textul lui Halbwachs (corectat

anterior), cînd eroarea sintactică dezvăluia o intenţie.Am stabilit un anumit număr de fraze care fuseserămodelate de editor, fie plecînd de la variante, fie în locul aceluiaşitext al lui Halbwachs. Un număr de semne grafice (...) care nuexistau în manuscris au fost suprimate. La fel, un număr demodificări tipografice (punct şi virgulă în loc de punct sau invers)au fost restabilite.

Al doilea ansamblu este constituit de cele 189 de variantenotate în text. Variantele sînt prezente în interiorul aceluiaşimanuscris (de exemplu, manuscrisul din 1932), după metoda sociologului care multiplică formulările preliminare înainte de aajunge la fraza pe care o alege. Aceste variante din aceeaşi perioadă, pe care le-am putea numi „instantanee”, ajung la un gradsuperior cînd autorul revine asupra unui manuscris anterior, a căruipaginare se schimbă, şi alege ceea ce vrea să folosească (în 1938,de exemplu) din manuscrisul din 1932.

1 1

Page 9: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 9/304

MAURICE HALBWACHS

Dacă adesea este aleasă ultima variantă găsită în 193întîmplă uneori ca Halbwachs să prefere o variantă anterior supri

Dacă trecerea de la 1932 spre 1938 nu pune dificumajore, nu acelaşi lucru se poate spune despre variantele sulterior. Există variante notate de Halbwachs pe spatele pagimanuscrise; de cele mai multe ori, aceste variante implică o ttere la text, dar există cazuri în care ele sînt lipsite de o astftrimitere, iar conţinutul textului poate trimite la mai multe capi

în fine, în capitolul despre spaţiu (pe care l-am desmai sus) apare fenomenul dosarelor care grupează diferite neutilizate în textele tipărite anterior şi care ar putea să legătură cu spaţiul. Unele dintre ele au, de asemenea, o dtrimitere, şi a trebuit să alegem unde este prioritară inseracestor variante.

Principiul în alegerea variantelor esenţiale a fost săpăstreze toate ezitările asupra sensului şi să fie sacrificate ezde formulare lingvistică sau ezitările în privinţa metaforelor,sînt de tip literar.

Am acordat atenţie variantelor care aparent, datoortografiei, aveau o importanţă considerabilă; ne gîndim, de pla varianta capitolului1, pagina 15 în ediţia precedentă [(1968)cf. p. 63 a acestui volum], unde Halbwachs scrisese mai întîicondiţia să ne plasăm din punctul de vedere al unui grup şi replasăm într-un curent de gîndire colectivă”, pentru ca apocorecteze fraza printr-un plural care (după cum arătăm în postare o mare importanţă: „din punctul de vedere al unuia saumultor grupuri şi să ne replasăm într-unul sau mai multe curengîndire colectivă”.

Unele variante care nu au fost bifate se găsesc la notschimb, variantele care se puteau integra direct în text au inserate, cele mai multe dintre textele omise de editorii precedfiind variante.

în cîteva cazuri nu am reuşit să citim unul sau dcuvinte ale lui Halbwachs, prea şterse, a căror prezenţă o indprin trei puncte [...].

Varianta 189 (ultima în raport cu textul ediţiei precedese referă la articolul despre muzicieni; această variantă s-ar numi şi „varianta1 bis”, deoarece articolul este inserat drcapitolul1 al cărţii.

12

Page 10: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 10/304

Avertisment

Al treilea grup de adaosuri din ediţia critică este constituitde textele inserate între croşete. Treizeci şi cinci de pagini au fostadăugate la cele 201 iniţiale*. Aceste inserţii sînt în număr de 21.

Textul 1 constituie noul capitol 1 („Memoria colectivă lamuzicieni”) şi corespunde paginilor 168-201 ale ediţiei de anterioare.

Textul 2 este o modificare, o distanţare a paragrafelor dela paginile 59-60.

Textul 3 se găseşte la paginile 62-63.Textul 4 este un lung text cuprins între paginile 76-87.

Aici Halbwachs reia, plecînd de la un manuscris mai vechi, reflecţiile din caietele sale datînd din perioada 1925-1932, privitoare la

iluziile memoriei. El recurge la Proust şi la noţiunea de memorieinvoluntară, opusă celei de memorie inconştientă. Analizeazăsentimentul de a fi pe punctul de descoperire a unei amintiri caexperienţă a incapacităţii de a realiza această desco-perire:interpretează această senzaţie prin apartenenţa unei amintiri la maimulte grupuri, la mai multe memorii colective.

Pentru a susţine poziţia potrivit căreia o amintire pe carene este greu să o evocăm aparţine unor grupuri cu care nu maisîntem familiari, el se orientează spre negarea,jocului invizibil alforţelor psihologice inconştiente” şi respinge logica de asociere aideilor prin contiguitate care putea explica inconştientul pentruBergson şi îl explică pentru Freud.

Caută prin urmare (în acest sens, textul ar putea fi datat înanii 1930) să explice asocierea de idei printr-o legătură cauzalăraţională. Respingerea asocierii de idei constă în a spune că acţiunea

reciprocă a grupurilor explică legătura unei amintiri cu altă amintire.Acest text trimite la schema explicaţiei din capitolul 2,unde Halbwachs explică amintirea copilului prin intersectareadintre influenţa unui curent de gîndire neperceput şi ideea că „estedificil să discernem (forţele) mediile sociale care, din exterior,determină cursul gîndurilor noastre”.

Textul 5 este o omisiune înainte de al doilea paragraf dela pagina 87.

Textul6 este inserat la pagina 91 şi evocă experienţa călătoriei şi tema experienţei afective prin care trece un copil în familia

* Aceste cifre se referă la ediţia franceză. în ediţia românească elenu sînt aceleaşi, dar se păstrează, desigur, proporţia (n. tr.).

Page 11: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 11/304

MAURICE HALBWACHS

sa, ca urmare a şocului produs de un eveniment. Halbwdescrie semi-conştiinţa pe care o au membrii unei familii în tură cu o vizită primită de capul familiei, semi-conştiinţă deoei nu ştiu despre ce este vorba şi cine este oaspetele, dar ştiuun moment dat, tatăl a făcut parte din două grupuri - famistrăinii spre deosebire de ceilalţi membri ai familiei.

Textul 8 este inserat Ia pagina 120 şi contestă concede memorie istorică la copil.

Textul 9 este inserat la pagina 136.Textul 19 corespunde textului omis de la finalul ca

lului despre memoria istorică. Se pune aici problema dacăposibil ca sentimentul de identitate personală să apară î

conştiinţă izolată. Acest text trebuie apropiat atît de ceea spune mai departe, în capitolul despre spaţiu, cu referire la tatea obiectelor, cît şi de ceea ce se spune într-un alt text omlegătură cu conştiinţa timpului pe care ne-am putea imagina căun animal.

Există aici un pasaj în care Halbwachs recurge la cnuitatea evidenţiată de Leibniz între infra-conştient şi conştien

Textul 11 este inserat la pagina 143.

Textul 12 este inserat la paginile 144-145 şi este un al textului10, cu referire la societatea obiectelor.Textele 13 şi 14 sînt inserate la paginile 179-180 ş

conver-gente. Primul arată că timpul colectiv se stabilizează,doilea că timpul nu păstrează despre viaţa grupului decît o amgenerală, şi nu una a detaliilor particulare, dar convergenţa mriilor temporale generale ale grupurilor permite păstrarea memtemporale a unui individ sau a unei situaţii individuale.

Textul 15 este inserat la pagina 190. Este un text polsarcastic, îndreptat împotriva lui Bergson, în care Halbwachbeşte despre vanitatea şi orgoliul de a ne atribui o memoriesonală, o durată pe care am fi liberi să o dilatăm sau contractăm după plac.

Textul 16 este inserat la pagina 191.Textul 17 este inserat la pagina 210.

Textul 18 (paginile 210-214) este unul dintre cele importante texte inserate. Acesta face trimitere la spaţiul metric, fiind semnalat ca omis. Pleacă de la viziunea ddumnezeire a lui Malebranche şi de la întrebarea dacă se

14

Page 12: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 12/304

Page 13: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 13/304

Capitolul 1

Memoria colectivă la muzicieni

Amintirea unui cuvînt se distinge de cea a unuisunet, natural sau muzical, prin faptul că primului îicorespunde întotdeauna un model sau o schemă exterioară,fixate fie în obişnuinţele fonetice ale grupului (adică pe unsuport organic), fie sub formă imprimată (adică pe osuprafaţă materială), pe cînd cei mai mulţi oameni, cînd audsunete care nu sînt cuvinte, nu le pot compara cu niştemodele care să fie pur auditive, acestea lipsindu-le.

Desigur, cînd, în cabinetul meu de lucru, îmi ridicfruntea s-ascult, un moment, zgomotele dinăuntru şi deafară, pot spune: acesta-i zgomotul unei lopeţi de cărbuni pe

coridor, acela-i pasul unui cal pe stradă, e strigătul unui copiletc. Dar, după cum vedem, nu în jurul unei reprezentări tipicauditive se grupează, de obicei, sunetele sau zgomotele dinaceeaşi categorie: cînd vreau să recunosc aceste zgomote,mă gîndesc la obiectele sau la fiinţele care, în conştiinţamea, produc unele analoage, adică mă raportez la noţiunicare nu sînt, în esenţă, de ordin sonor. Sunetul ne duce cugîndul la obiect, căci recunoaştem obiectul prin sunet; dar

obiectul însuşi (adică modelul la care ne raportăm) rar arevoca, singur, sunetul. Cînd auzim un zăngănit de lanţuri sauzgomotul făcut de frîul unui cal în galop, o plesnitură debici, ne gîndim la prizonieri, la o cursă de care. Dacă acestespectacole ni se înfăţişează pe ecranul unui cinematograf,

1Extras dinRevue philosophique, martie-aprilie 1939, pp. 136-165.

17

Page 14: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 14/304

fară ca o orchestră invizibilă să Ie acompanieze imitînd stele, nu vom evoca noi înşine sunetele, iar figurile caragită în tăcere ne vor produce o mult mai slabă iluzie.

Dar nu altfel se întîmplă în cazul vocii umane, cîatenţia noastră nu se mai îndreap tă spr e cu vin tele ca atarespre timbru, intonaţie şi accent. Să presupunem că, în înneric sau la telefon, auzim vorbind, pe rînd, persoane pe cle cunoaştem şi altele pe care nu le cun oa ştem . A uzim o soană pe care n-o vedem, încît nu ne putem gîndi decîtvocea ei. Dar Ia ce duce vocea ei cu gîndul? Rareoriraportăm la modele auditive şi sîntem interesaţi mai alesdistingem aceste voci urmărindu-le calitatea şi acţiuneacare o pot exercita asupra urechilor unui public: acest pude vedere se află în prim-plan la c on cu rsu l Con serva torueste acela al unui director de teatru. N e vo m gîndi, mdegrabă, cînd vom au zi vo ci cu noscu te, la p er so an ele pe le recunoaştem în spatele lor şi, cîn d vo m au zi v o ci nenoscute, la caracterul şi sentimentele pe care le revelează pe care par a le exprima. Ne raportăm, astfel, la un anunumăr de idei ce ne sînt familiare, idei şi reflecţii însoţiteimagini: chipurile părinţilor noştri, ale prietenilor, dar şi acelea care reprezintă, în ochii noştri, blîndeţea, tandreţinsensibilitatea, maliţiozitatea, acreala, prefăcătoria. aceste noţiuni stabile, la fel de stabile ca noţiunile obiectevom confrunta vocile auzite, pentru a le recunoaşte s

pentru a ne pune în m ăsu ră' să le r ecun oa ştem . D e aicîteodată, uimirea noastră faţă de o persoană străină cvorbeşte cu aceeaşi voce ca şi unul dintre părinţii sau prtenii noştri; uimire şi chiar sen tim entu l că -i c e v a c om ic, ccum părintele nostru şi-ar fi pu s o m a sc ă sau străinul s-aînşelat, luîndu-şi o voce care nu e a lui. La fel şi cînd intsitatea emisiei vocale este în dezacord cu aparenţa fizifiind puternică la o fiin ţă firav ă etc.

Să ajungem la sunetele muzicale. Dacă, pentru a le fixa în m em orie şi a ni le am inti, ne-am lim ita să le asctăm, cele mai multe dintre notele şi ansamblurile de sun

MAURICE HALBWACHS

18

Page 15: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 15/304

Memoria colectivă la muzicieni

muzicale care ne „ating” urechile s-ar pierde imediat.Berlioz a povestit, în memoriile sale, că a compus, într-onoapte, o simfonie care i se părea admirabilă. Urma s-onoteze pe hîrtie, cînd s-a gîndit că, pentru a o pune în scenă,

ar fi trebuit să cheltuiască prea mult timp şi bani cu diferitedemersuri, astfel că se hotărî să renunţe şi să nu notezenimic. Dimineaţa, nu-şi mai amintea nimic din ce-şireprezentase şi auzise în minte, cîteva ore mai devreme, cuatîta claritate. Cu atît mai valabil este acest fapt pentru ceicare n-au învăţat nici să descifreze, nici să execute. Fie că iesde la un concert, fie că au ascultat pentru prima dată o operă,

nu le mai rămîne aproape nimic în memorie. Motivelemelodice se destramă, iar notele se împrăştie ca perlele unuicolier al cărui fir s-a rupt. Desigur, chiar cînd nu pricepemtranscrierea muzicală, putem să recunoaştem şi să neamintim cutare sau cutare suită de note, arii, motive, melodiişi chiar acorduri şi părţi ale unei simfonii. Dar atunci fie evorba de ceva ce am auzit de mai multe ori şi am învăţat săreproducem vocal. Sunetele muzicale nu s-au fixat înmemorie sub formă de amintiri auditive, dar am învăţat săreproducem o suită de mişcări vocale. Cînd regăsim astfel oarie, ne raportăm la una dintre acele scheme active şi motoriide care vorbeşte dl. Bergson şi care, deşi fixate în creierulnostru, rămîn în afara conştiinţei noastre. Fie este vorba desuite de sunete pe care am fi incapabili să le reproducem noiînşine, dar le recunoaştem cînd alţii le execută, şi numai atunci.

Să presupunem că aceeaşi arie pe care am auzit-o lapian este acum cîntată la vioară. Unde-i modelul la care neraportăm cînd o recunoaştem? Trebuie că se găseşte, simultan, în creierul nostru şi în spaţiul sonor. In creier, subformă de înclinaţie, anterior dobîndită, de a reproduce ceeace am auzit, înclinaţie insuficientă şi incompletă totuşi,fiindcă n-am fi putut s-o reproducem. Dar sunetele auziteacum se întîlnesc cu acele mişcări de reproducere schiţate,încît ceea ce recunoaştem este ceea ce, în aceste sunete, seacordă cu mişcările, adică nu timbrul, ci în primul rînd dife

19

Page 16: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 16/304

MAURICE HALBWACHS

renţa de înălţime dintre sunete, intervalurile, ritmul sau, cualte cuvinte, ceea ce, din muzică, poate fi transcris şi figurprin simboluri vizuale. Auzim, bineînţeles, altceva. Auzi

sunetele propriu-zise, sunetele viorii, atît de diferite de ariexecutată la pian. Dar recunoaştem această arie deoarecfără să citim notele, să le vedem exact cum sînt înscrise ppartitură, ne reprezentăm totuşi, în felul nostru, simbolurilcare dictează mişcările muzicienilor şi care sînt aceleaşi, fcă ei cîntă Ia pian ori Ia vioară. Astfel, recunoaşterea n-ar posibilă, iar memoria nu ar reţine nimic dacă n-ar existprocesele cerebrale şi notele de pe por tativul m uzicien ilor.

Am distins anterior două modalităţi, pentrupersoanele care nu ştiu nici să citească muzica, nici să cînla un instrument, de a-şi aminti un motiv muzical. Unii şi-amintesc pentru că-1 pot reproduce fredonînd. Alţii şi-amintesc deoarece I-au mai auzit şi recunosc anumite pasajVom arăta acum alte două modalităţi, dar de această datpentru muzicieni sau pentru persoanele care ştiu să citeascnotele. Primii şi-l amintesc fiindcă pot să-l execute, iaceilalţi, deoarece, după ce au citit înainte sau citesc chiaacum partitura, îl vo r recun oaşte cînd îl vor au zi cîntat. întraceste două categorii de m uzicieni - unii care execută şi alţcare ascultă reprezentîndu-şi simbolurile muzicale şi suitlor - există acelaşi raport ca între cei care cîntă v ocal o arişi cei care o recun osc la au diţie, deşi nici un ii, nici ceilalţi nştiu să citească notele. Memoria muzicală este, în modnatural, mai extinsă şi mai sigură în grupurile de muziciendecît în altele. Să studiem mai îndeaproape mecanismucăruia par să i se supună aceste gru puri ex terioare.

Intr-o sală de concerte, avem un ansamblu deinstrumentişti care formează o orchestră. In timp ce-şi cîntăpropria parte, fiecare are ochii aţintiţi asupra unei foi de

hîrtie pe care sînt reproduse semnele. Aceste semne reprezintă notele, înălţimea şi durata lor, intervalurile care lesepară. Toate acestea par a avea rol de semnale, plasate îlocurile respective pentru a-l avertiza pe muzician şi a-i arăt

20

Page 17: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 17/304

ce trebuie să facă. Semnele nu sînt imagini ale sunetelor,care să reproducă sunetele înseşi. între liniile şi punctele

care se adresează privirii şi sunetele care se adreseazăurechii nu există nici un raport natural. Liniile şi punctele nureprezintă sunetele, fiindcă între unele şi altele nu există nicio asemănare, ci traduc într-un limbaj convenţional o întreagăserie de comenzi pe care muzicianul trebuie să le respectedacă vrea să reproducă notele şi suita lor cu nuanţele şiritmul potrivite.

D ar ce vede de fap t muzicianul cînd se uită pe acestepagini? Aici, ca în cazul oricărei lecturi, în funcţie de cît deexperimentat este cititorul, numărul semnelor percepute deretina sa este mai mic sau mai mare. Să distingem întresemnele propriu-zise şi combinaţiile în care intră ele. Acestesemne sînt în număr limitat şi fiecare este relativ simplu.Putem admite că, prin faptul că le citeşte şi execută ordinele

transmise de ele, muzicianul le-a asimilat pe deplin sensul,adică, altfel spus, că ele s-au întipărit într-un fel sau altul încreierul său: el n-are nevoie să le vadă ca să şi le amintească.Dimpotrivă, com binaţiile care se pot form a între aceste semnesînt în număr nelimitat, iar unele sînt foarte complicate, astfelîncît este imposibil ca toate aceste combinaţii să se păstrezeca atare în scoarţa cerebrală, sub form a unor mecanisme care

să pregă tescă m işcările necesare pentru a le reproduce.Dar acest lucru nici nu este necesar. In fapt, aceste

combinaţii de semne sînt întipărite în afara creierului, pe foide hîrtie, adică se conservă material în exterior. Desigur (înafara unor cazuri cu totul şi cu totul excepţionale), creierulunui muzician nu conţine, nu conservă notaţia, sub o formăoarecare dar suficientă ca să le poată reproduce, dintre toate

compoziţiile muzicale pe care le-a interpretat deja şi pe careurmează să le execute din nou. Chiar în momentul în careexecută o compoziţie pe care a repetat-o, muzicianul nu oştie complet pe de rost, avînd nevoie să privească măcar dincînd în cînd spre portativ. De remarcat că, dacă n-ar fiasimilat anterior semnele simple şi elementare şi chiar

Memoria colectivă la muzicieni

Page 18: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 18/304

Page 19: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 19/304

Memoria colectivă la muzicieni

în măsură să reproducă după dorinţă, în orice moment, peoricare dintre acestea. In orice caz, dacă muzicianul ar fiizolat şi privat de toate mijloacele de traducere şi de fixare asunetelor prin notaţiile muzicale, i-ar fi destul de dificil,aproape imposibil să-şi fixeze în memorie un număr atît demare de amintiri.

Semnele muzicale şi modificările cerebrale care lerăspund diferă de sunete şi de urmele lăsate de acestea în

creierul nostru prin faptul că primele sînt artificiale. Elerezultă din convenţii şi nu au sens decît în raport cu grupulcare le-a inventat sau adoptat. Un fiziolog cu totul străin demuzică, ignorînd chiar existenţa concertelor, a orchestrelor şia muzicienilor, dacă ar putea să pătrundă în creierul acestora,să identifice procesele produse aici şi să le relaţioneze cucauze exterioare, ar şti că unele rezultă din acele fenomenenaturale numite sunete. Dar, observînd creierul unui muzician în momentul în care acesta cîntă după partitură,fiziologul ar distinge, pe lîngă urmele cerebrale ale sunetelor, altele, provocate de caractere figurative, de semneletipărite, despre care n-ar putea spune decît că nu lerecunoaştem în natură.

Ar fi poate la fel de uluit ca Robinson cînd,explorîndu-şi insula, descoperă pe nisip, nu departe de mare,urme de paşi. Să presupunem că aceste urme ar fi fost lăsatede oameni veniţi în ziua precedentă, fară ca el să-i fi văzut,şi care au plecat. Mai sînt multe alte urme: urmele animalelor, pene de păsări, cochilii pe ţărm. Dar urmele paşiloromeneşti diferă de toate celelalte, deoarece acestea din urmă

au apărut pe insulă numai prin acţiunea forţelor naturale. Amputea spune că insula singură le-a produs. Dar o insulă pustienu produce singură urme de paşi. Aplecîndu-se asupraacestor urme, Robinson vede aşadar, în realitate, ceva diferitde insula sa. Deşi marcaţi pe nisip, aceşti paşi îl transportă înaltă parte. Prin ei ia din nou contact cu lumea oamenilor,căci ei n-au sens decît incluşi în ansamblul urmelor lăsate, pe

Page 20: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 20/304

MAURICE HALBWACHS

diferite părţi ale solului, de sosirea şi plecarea membrilorgrupului. Este şi cazul urmelor lăsate de semne în substanţacerebrală. Ele revelează acţiunea exercitată asupra creieruluiuman de ceea ce un fiziolog ar numi un sistem sau o colonie

de alte creiere umane.Particularitatea acestui gen de acţiune este că seexercită prin intermediul semnelor, adică presupune unacord prealabil şi un acord continuu între oameni în privinţasemnificaţiei semnelor. Aceste modificări, deşi se produc încreiere diferite, constituie un tot, deoarece una îi răspundeexact celeilalte. Mai mult, simbolul şi, în acelaşi timp,instrumentul acestei unităţi a totului există material: semnele

muzicale şi foile tipărite ale partiturii. Nimic din ceea ce seproduce în creier ca rezultat al acestui acord sau al acesteiunităţi nu poate fi luat în considerare izolat.

Pentru cineva care nu ar şti nimic despre existenţagrupului din care face parte muzicianul, acţiunea exercitatăde semne asupra creierului ar fi nesemnificativă, deoareceη-ar analiza-o decît după proprietăţile pur sensibile alesemnului însuşi. Or, aceste proprietăţi nu disting cu nimicsemnul de alte obiecte vizua le care nu exerc ită nici o acţiuneasupra noastră. Pentru a reda întreaga valoare a perceperiiacestui semn, trebuie s-o plasăm în ansamblul din care faceparte: amintirea unei pagini acoperite de note nu este decît oparte dintr-o amintire mai largă sau dintr-un ansamblu deamintiri: chiar în acelaşi timp în care privim în gînd partitura, vedem şi un întreg mediu social, pe muzicieni,convenţiile lor şi obligaţia care ni se impune, pentru a intraîn raport cu ei, să le respectăm .

Să ne mai aplecăm o dată asupra muzicienilor carecîntă într-o orchestră. Au toţi ochii aţintiţi spre partituri, iargîndurile şi gesturile lor se acordă fiindcă sînt tot atîtea copiiale aceluiaşi model. Să presupunem că toţi ar avea o memorie care le-ar permite să cînte fară a se mai uita la paginileacoperite de semne sau numai aruncînd cîte o privire din

cînd în cînd. Partiturile sînt aco lo. Dar la fel de bine ar putea24

Page 21: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 21/304

Memoria colectivă la muzicieni

nici să nu fie. Dacă n-ar fi nu s-ar schimba nimic, deoarecegîndirea lor se acordă, iar partiturile nu au alt rol decît săsimbolizeze acest acord. Nu s-ar putea spune atunci că nupartiturile explică păstrarea amintirilor muzicale —de parcămemoria ar avea nevoie să se sprijine pe un obiect materialdurabil —, căci ele încetează să mai joace vreun rol dinmomentul în care amintirea este fixată? Afirmînd cămuzicienii şi partiturile lor formează un ansamblu şi cătrebuie avut în vedere tot acest ansamblu pentru a explicapăstrarea amintirilor, oare nu ne plasăm într-un moment încare amintirea nu există încă, ci abia se formează, iar obiectul material exterior, partitura, nu va dispărea odată ceamintirea va exista şi va depinde numai de noi să o evocăm?Ar trebui prin urmare să revenim la teoria pur fiziologică amemoriei, să admitem că creierul este suficient pentru evocarea şi recunoaşterea acestor amintiri.

Credem totuşi că între un muzician care cîntă pe derost şi unul care urmăreşte notele pe portativ nu există decîto diferenţă de grad. Să remarcăm că, înainte de a o învăţa pede rost, cel dintîi a trebuit să citească şi să reciteascăpartitura. Indiferent dacă ultima lectură are loc în momentulinterpretării, cu cîteva ore sau zile înainte ori chiar la uninterval mai lung, timpul scurs nu schimbă natura acţiunii

exercitate de sistemul de sunete asupra celui care-1 traduce.Orice senzaţie cere un anumit timp pînă să o conştientizăm,fiindcă nu se produce niciodată un contact imediat întreconştiinţă şi obiect. Cel mai adesea senzaţia se formează şiexistă abia după ce obiectul său nu mai este prezent: darputem afirma că obiectul nu este cauza senzaţiei? Am spuscă se poate distinge memoria activă, prin care ne amintim şirecunoaştem un obiect a cărui acţiune nu o mai resimţim, derezonanţa sau acţiunea întîrziată şi continuă pe care unobiect o mai exercită asupra minţii noastre deşi un intervalde timp mai scurt sau mai lung ne separă de momentul cîndl-am perceput. Astfel, un obiect poate să nu mai fie prezent.Dar, dacă acţiunea exercitată de el durează încă, sistemul pe

Page 22: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 22/304

MAURICE HALBWACHS

care-1 formează reprezentarea şi obiectul constituie un circontinuu, închis de obiect, oricît de îndepărtat în timp ael. în cazul de faţă, obiectul este un ansamblu de semAcţiunea exercitată de el constă în comenzile pe cartransmite muzicianului. Muzicianul nu mai citeşte partitdar se comportă ca şi cum ar face-o. Asta nu înseamnsemnele vor fi trecut de pe partitură în mintea sa, ca imavizuale, căci el nu le mai vede. Vom spune că mişcărilcare Ie face sînt legate, că s-a creat în creierul său un mnism care face ca fiecare să o determine automat pe u

toarea? Fără îndoială. Dar trebuie explicată tocmai apaacestui mecanism. El trebuie pus în relaţie cu cauza sa,externă, şi anume sistemul de semne fixat de grup pe hîrtie

Avem o tăbliţă de ceară pe care a fost gravat unde litere şi cuvinte. Ea reproduce în adîncime ceea ce caterele prezentau în relief. Să îndepărtăm acum caracterAmprenta rămîne, şi ne-am putea imagina că urmele lăde caractere sînt legate una de alta şi că fiecare cuvînexplică prin precedentul. Dar ştim că nu e aşa, ci că ampta se explică prin compoziţia în relief, iar acţiunea ei subşi nu-şi schimbă natura chiar şi după ce caracterele în rnu mai sînt aplicate. La fel, dacă un om face parte dintgrup şi a învăţat să pronunţe anumite cuvinte într-o anum

ordine, el poate foarte bine să iasă din grup şi săîndepărteze. Atîta timp cît foloseşte încă acest limbajpoate spune că grupul îşi exercită în continuare acţiuasupra lui. Contactul dintre el şi acea societate este la fneîntrerupt ca şi cel dintre un tablou şi mîinile ori gîndpictorului care l-a realizat mai demult. Acelaşi este cazîntre un muzician şi o pagină de muzică pe care a citit-orecitit-o de mai multe ori, chiar dacă acum pare sălipsească de ea. în realitate, nu se lipseşte cîtuşi de puţiaceasta, căci poate cînta numai pentru că pagina este ainvizibilă, dar cu atît mai activă, aşa cum cineva nu niciodată mai supus decît atunci cînd nu mai este nevoiordinele să fie repetate.

Page 23: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 23/304

Memoria colectivă la muzicieni

Putem să spunem acum unde se află modelul care nepermite să recunoaştem piesele muzicale pe care ni le amintim. Am insistat asupra acestui exemplu deoarece amintirilemuzicale sînt de o diversitate infinită şi credem că acestaeste, cum spun psihologii, domeniul calităţii pure. Fiecaretemă, fiecare frază, fiecare parte dintr-o sonată sau dintr-osimfonie este unică în categoria sa. In absenţa oricăruisistem de notare, o memorie care ar vrea să reţină tot ceea ceun muzician urmează să cînte într-o serie de concerte artrebui, după cum se pare, să alinieze impresiile fiecărei clipe

una după alta. De ce complicaţie infinită ar trebui să dispunăcreierul pentru a putea înregistra şi păstra separat atîteareprezentări şi imagini?

Dar - ne spune dl. Bergson - acest lucru nu enecesar. E suficient să ne raportăm la un model schematic, încare fiecare compoziţie ascultată este înlocuită de o serie desemne. Nu mai sîntem obligaţi să reţinem separat toatesunetele succesive, flecare unic în felul său, cum am maispus, ci numai un număr restrîns de note, datorită semnelormuzicale. Evident, tot trebuie reţinute diversele moduri decombinare a sunetelor, care sînt multe şi toate diferite, compoziţiile distingîndu-se între ele. Dar aceste combinaţii complexe se descompun în combinaţii mai simple, care, deşisînt, fără îndoială, mai numeroase decît notele, se reproductotuşi adesea în aceeaşi piesă sau de la o piesă la alta. Unmuzician experimentat, care a interpretat multe piese diferite, va fi în situaţia cuiva care a citit foarte mult. Şicuvintele sînt mai numeroase decît literele, iar combinaţiilede cuvinte sînt mai numeroase decît cuvintele propriu-zise.La fiecare pagină, nu cuvintele sînt noi, nici măcar componentele frazei: toate acestea sînt uşor de reţinut. Ceea cetrebuie reţinut sau înţeles acum şi ceea ce trebuie să captezeatenţia este combinarea motivelor elementare, a alăturărilorde note sau de cuvinte deja cunoscute. Astfel este redusă şisimplificată sarcina memoriei. înţelegem prin asta că se potînvăţa pe de rost numeroase piese întregi, recunoscînd, la

27

Page 24: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 24/304

MAURICE HALBWACHS

audiţie, toată seria de note pe care acestea o desfăşoară: ajuns să avem în minte, într-un fel sau altul, un model creprezintă schematic intrarea unor termeni deja cunoscîntr-un nou mod de combinare. E suficient să ne reprezentăo alăturare de semne.

Dar de unde vin aceste semne? Cum ia naştere acmodel schematic? Să privim din punctul de vedere al dBergson, care ia în considerare un individ izolat. Acest aude de mai multe ori aceeaşi piesă muzicală. Fiecărei diţii îi corespunde o serie de impresii originale care nu confundă între ele. Insă Ia fiecare audiţie se produce în stemul său cerebro-spinal o serie de reacţii motrice, întotduna de acelaşi sens, care se intensifică de la o audiţie Ia aAceste reacţii sfîrşesc prin a trasa o schemă motorie. Aceschemă constituie modelul fix cu care compară apoi piascultată şi care îi permite s-o recunoască şi chiar sreproducă. In această privinţă, dl. Bergson acceptă teofiziologică a memoriei, care explică acest gen de rememrare şi de recunoaştere numai prin creierul individual.

Oameni care au în aceeaşi măsură ureche muzicanu vor reacţiona totuşi în acelaşi fel la audiţia, oricît repetată, a unei piese, după cum ştiu sau nu să descifrecaracterele muzicale. Dar între unii şi ceilalţi nu este decîdiferenţă de grad. Un muzician care a descifrat o pieînainte de a o asculta a descompus-o. El şi-a concentrat mîntîi atenţia asupra elementelor, reprezentate prin note, şi izolat una de alta reacţiile motrice care-i corespund fiecăre

Repetarea mai frecventă a aceloraşi mişcări le-a dat mai mrelief. A procedat apoi la combinarea acestor mişcări, ducombinaţiile de note pe care le auzea şi citea. De aceea şformat o idee clară: ştie tot ce conţin acestea. Mai e mirare că poate să figureze acest ansamblu de mişcări ajutorul semnelor? Unui om care n-a dat atenţie reacţiilelementare pe care le determină în mintea sa sunetele izolasau combinaţiile simple de sunete îi va fi mult mai greudistingă procesele provocate de ascultarea unei pie28

Page 25: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 25/304

Memoria colectivă la muzicieni

muzicale. Acestea vor fl mai confuze şi mai imprecise. Elevor rămîne cel mai adesea la stadiul de schiţări motrice. Insănu se vor deosebi, în esenţă, de cele ale unui muzician. Odovedeşte faptul că persoanele care n-au învăţat muzicăreuşesc totuşi să-şi amintească anumite motive, fie pentru căle-au auzit mai des, fie pentru că, dintr-un motiv sau altul,le-au remarcat mai mult decît pe altele învecinate.

Aşadar, potrivit dlui Bergson, semnele muzicale n-ar juca un rol indispensabil. Dimpotrivă, acestea nu ar existadecît din momentul în care am distinge notele elementare.Dar am avea de-a face cu ansambluri de sunete îmbinateîntre ele, adică un tot continuu. Va trebui deci să-l descompunem mai întîi, ceea ce înseamnă că la fiecare sunet saualăturare elementară de sunete creierul nostru răspunde printr-oreacţie distinctă. Vom putea atunci să reprezentăm separataceste mişcări prin tot atîtea semne. Aşadar procesele cerebralese transformă în semne, nu semnele dau naştere proceselor din

creier. Se poate, în mod natural, ajunge de la note la procese,deoarece notele nu sînt decît traducerea acestora: dar procesele sînt primele, aşa cum un text precede traducerea.

Această explicaţie nu ţine totuşi cont de un fapt, fărăîndoială din cauză că acesta nu este atît de evident dacăpresupunem că omul este izolat. Este vorba de faptul căaceste semne sînt rezultatul unei convenţii între mai mulţi

oameni. Limbajul muzical este unul ca oricare altul, adicăimplică un acord prealabil între cei care-I folosesc. Or,pentru a învăţa un limbaj, trebuie să ne supunem uneieducaţii stricte, care înlocuieşte reacţiile noastre naturale şiinstinctive cu o serie de mecanisme al căror model îl găsimcu totul în afara noastră, în societate.

în cazul limbajului muzical, am putea crede că seîntîmplă altfel. Există o ştiinţă a sunetelor care porneşte de ladatele naturale, psihice şi fiziologice. Să admitem că sistemul cerebral şi nervos al omului este un aparat de rezonanţă,capabil în mod natural să înregistreze şi să reproducă sunetele. Limbajul muzical s-ar limita să fixeze sub forma

Page 26: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 26/304

MAURICE HALBWACHS

semnelor reacţiile acestor aparate plasate într-un mesonor. Convenţia de care vorbim şi-ar afla deci fundameîn natură şi ar exista virtual în întregime din momentul

care unul dintre aceste aparate ar funcţiona. Dar, raţionastfel, uităm că oamenii, chiar copiii, înainte să învmuzica, au ascultat deja multe arii, cîntece, melodii, cu urechea şi vocea lor s-au obişnuit deja. Cu alte cuviaceste aparate funcţionează de mult, iar între mişcărileeste doar o diferenţă de grad, ca şi cum unele ar fi sonore decît celelalte sau aceleaşi note ar fi mai dinstînsă notele sînt diferite sau, mai degrabă, sînt combin

diferit. Dificultatea constă tocmai în a face ca aceste apasă devină sau să redevină identice, cu componente care smişte în acelaşi mod, şi atunci trebuie să se plece de lamodel care nu se confundă cu nici unul dintre ele.

Muzica muzicienilor nu este unica. Pruncul elegănat de cîntecele doicii. Mai tîrziu, repetă refrenele

care părinţii săi le fredonează în prezenţa lui. Există cîn•de joacă, precum şi cîntece de muncă. Pe străzile maoraşe cîntecele populare se transmit din gură-n gură, nioară reproduse de flaşnete, azi de gramofon. Melopvînzătorilor ambulanţi, ariile care acompaniază dansuumplu aerul de sunete şi acorduri. Nu e obligatoriuoamenii să fi învăţat muzică pentru a păstra amintirea uarii şi cîntece. Se poate spune totuşi că ei sînt, din amotiv, muzicieni? Cu toate acestea, dacă există numdiferenţă de grad între omul care recunoaşte o arie pentrua auzit-o adesea şi muzicianul care o recunoaşte pentru citit-o altădată sau o citeşte acum pe portativ, am putea ccă ajunge să ai o memorie plină de arii şi cîntece ca sa îfoarte uşor muzica şi, cu preţul unui mic efort suplimensă transpui prin note scrise sunetele repetate sau auzite. nu e aşa. Cineva care a auzit multe arii va trebui să urmeeducaţie muzicală completă ca să ajungă capabil de descifra. îi vor fi necesare Ia fel de mult timp şi un efo

30

Page 27: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 27/304

Memoria colectivă la muzicieni

fel de mare ca şi unei persoane care nu a ascultat şi nu areţinut decît foarte puţine arii. Mai mult, primul s-ar putea să

aibă mai multe dificultăţi decît celălalt în asimilarea limba jului muzical, deoarece vechile obişnuinţe vocale încă n-audispărut. Cu alte cuvinte, există două modalităţi pentru aînvăţa să reţii sunetele, una populară, cealaltă savantă, iarîntre ele nu este nici un raport.

Cum ne amintim o arie dacă nu sîntem muzicieni?Să luăm în considerare cazul cel mai simplu şi, fără îndoială,

cel mai frecvent. Cînd ascultăm o melodie care acompaniazănişte versuri, distingem atîtea părţi cîte versuri sau componente ale frazei. Sunetele par ataşate de cuvinte, care sîntobiecte discontinue. Cuvintele joacă aici rolul activ. Putemadesea să reproducem o arie fără a ne mai gîndi la cuvintelecare o însoţesc. Aria nu evocă versurile. In schimb, e greu sărepeţi versurile unui cîntec bine cunoscut fără să-l fredonezi

în gînd. De altfel, în primul caz, cînd reproducem o arie pecare altădată am cîntat-o împreună cu versurile, probabil căacestea sînt prezente, exercitîndu-şi acţiunea, deşi nu le maipronunţăm: fiecare grup de sunete care corespunde unuicuvînt formează un tot distinct, iar aria este scandată ca ofrază. Dar cuvintele înseşi şi frazele rezultă din convenţiisociale, care le fixează sensul şi rolul. Modelul după care

descompunem este întotdeauna în exteriorul nostru.Pe de altă parte, nu ne amintim ariile care nu sîntcîntece, nici melodiile ale căror versuri nu le-am auzit. Deaceastă dată, aria şi cîntecul au fost descompuse dupădiviziuni marcate de ritm. Dacă bate cineva cu degetul înmasă reproducînd ritmul unei arii pe care o cunoaştem,descoperim cu surpriză cîteodată că e de ajuns ca să ne-o

amintim. Nu altfel se întîmplă cînd ne amintim o melodieprin intermediul versurilor care o însoţesc. Loviturile separate de intervaluri mai lungi sau mai scurte, apropiate şiprecipitate, izolate sau dublate, produc sunete identice. Eleinvocă totuşi o suită de sunete de înălţime şi intensitatediferite. La fel şi cuvintele care, în sine, nu au nici o asemă-

31

Page 28: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 28/304

MAURICE HALBWACHS

nare cu ariile pe care Ie acompaniază. Nu ne vom mai mdacă vom observa că ritmul, ca şi cuvintele, ne aminteştsunetele, ci maniera în care le-am descompus succesiuîn înseşi cuvintele, ritmul joacă, poate, rolul principalaceastă privinţă. Cînd cîntăm din memorie, nu regăadesea cuvintele deoarece ne amintim ritmul? Scandăm surile, grupăm silabele cîte două, iar dacă vrem să grăsau să încetinim cîntecul, schimbăm ritmul.

Dacă, în definitiv, ritmul joacă aici rolul principtoată problema constă în a stabili ce este ritmul. Nu exisîn natură? E de neconceput ca un om izolat să descopsingur în spaţiul sonor aceste diviziuni ritmice? Dacă

fenomen natural îi sugerează ritmul, nu mai are nevoie preia de la alţi oameni. însă zgomotele pe care le recepde la natura însăşi nu se succed după vreo măsură cadenţă. Ritmul este un produs al vieţii în societate. De usingur, individul n-ar fi capabil să-l inventeze. Cîntecelemuncă, de pildă, rezultă din repetarea aceloraşi gesturi,de către oameni care lucrează împreună: de altfel, ei nu arandamentul aşteptat dacă gesturile înseşi ar fi ritmateabsenţa lor. Cîntecul oferă un model muncitorilor grupaţiritmul coboară din cîntec în gesturile lor. Presupune deciacord colectiv prealabil. Limbile pe care le vorbim ritmate. Asta ne permite să distingem părţile frazeicuvintele care, altfel, s-ar amesteca unele cu altele şine-ar prezenta decît o suprafaţă continuă şi confuză carene-ar atrage în nici un fel atenţia. Sîntem devreme faliarizaţi cu măsura. Dar societatea, şi nu natura materne-a adaptat la aceasta.

E drept că societatea este formată în cea mai mparte din oameni care nu ştiu muzică. între cîntecelemelodiile pe care ei le ascultă şi le repetă şi sonatele simfoniile interpretate de marile orchestre este, fără îndoitot atîta diferenţă ca între ritmurile profanilor şi măsmuzicienilor. Să presupunem că o persoană fară educmuzicală asistă la interpretarea unei opere complicate. N

32

Page 29: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 29/304

Memoria colectivă la muzicieni

reţine nimic sau îşi va aminti numai acele arii făcute parcă săfie fredonate, mai asemănătoare cu cele deja cunoscute. Deaceea detaşăm dintr-o simfonie sau o dramă lirică doar o

melodie, o arie de marş, de dans, care se şi pretează la detaşare şi care ar intra firesc în cadrul cîntecelor pe carepublicul le înţelege, reţine şi adoptă fără mare efort.

De ce reţinem numai această suită de sunete, şi nualtele? Deoarece prindem imediat ritmul. Nu doar fiindcă esimplu: dar auzul nostru regăseşte mişcări, o viteză şi unbalans pe care le cunoaşte deja şi care-i sînt aproapefamiliare. O operă îi impresionează uneori pe oameni princeea ce are mai banal şi mai frust ori, mai adesea, prin ceeace nu era în momentul în care artistul a compus-o, dar adevenit, însuşită fiind de către public. Odată ce cavalcadaWalkiriilor a intrat în programul muzicii militare, iarVenirea primăverii a fost cîntată cu aceleaşi inflexiuni şi înacelaşi spirit ca o melodie sentimentală oarecare, nu-i vinalui Wagner că auditorii cultivaţi n-au mai fost capabili decîtcu eforturi majore să considere aceste fragmente din punctulde vedere al ansamblului în care ar fi trebuit reintegrate.Wagner însuşi amintea că, în vremea operei italiene, spectatorii mergeau la concerte în special ca să asculte cîtevabucăţi de virtuozitate, destinate să pună în valoare resurselevocale ale unui tenor sau ale unei primadone. în restultimpului, muzica era numai un soi de înfloritură. Spectatoriivorbeau, fără măcar să o asculte. Dimpotrivă, Wagner a vrutca partea vocală să facă un corp comun cu desfăşurareamuzicală în ansamblu, iar vocea umană să fie numai uninstrument printre celelalte. Dar n-a putut să împiedice

marele public să reţină din opera sa mai ales acele fragmentecare păreau scrise pentru a fi fredonate.La începutul concertului, cînd se face linişte, odată

cu primele măsuri se delimitează un spaţiu în care nici unsunet, ba chiar nici o amintire a sunetelor din afară nu potpătrunde. Muzicienii şi auditoriul uită cîntecele şi ariileprezente în mod obişnuit în memoria oamenilor. Pentrua

Page 30: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 30/304

MAURICE HALBWACHS

înţelege muzica ascultată, trebuie exclusă raportaremodelele convenţionale pe care societatea în sens larpoartă mereu cu sine şi nu încetează să ni le înfăţişezesocietatea muzicienilor desfăşoară în faţa noastră un fpanglică invizibilă pe care sînt marcate diviziuni abstfără nici o legătură cu ritmurile tradiţionale şi familiarexaminăm acest ritm, care nu mai este unul al limbajului derivă din acesta.

Rolul acestor diviziuni nu este să readucă memoria muzicianului sau a persoanei care-1 ascultă şi carecunoaşte muzica suita notelor propriu-zise. Cum aposibil? Măsurile reprezintă doar intervaluri identicetimp. Sînt cadre goale. Trebuie exprimată înşiruirea noşi ea este făcută, fie de partitura unde notele sînt înscrisde aria prin care ele ajung la publicul muzicienilor. trebuie, de asemenea, să ştim să reproducem aceste susau să le ascultăm după o măsură. Pentru asta nu ajunurmărim cu privirea bagheta dirijorului sau să imprimămişcare ritmică unei părţi a corpului. Trebuie să nobişnuit în prealabil să introducem într-o măsură conaţiile cele mai frecvente de note sau să descompufiecare suită de note regăsind diviziunile măsurii, dupăsîntem interpreţi sau ascultători. Dar nici una dintre acoperaţii nu este naturală, deoarece nici ritmul însuşi, măsura nu sînt astfel. Ritmul muzicienilor nu are nimcomun cu celelalte ritmuri. Acestea corespund unor acte

nu sînt fundamental muzicale, precum mersul, dansuchiar vorbirea, al cărei principal scop este comunicareadurilor, nu reproducerea sunetelor. Dimpotrivă, ritmul mcal presupune un spaţiu exclusiv sonor şi o societatoameni interesaţi numai de sunete.

Intr-un spaţiu pur sonor, oamenii cu auzul foartear distinge în sunete multe nuanţe, precum şi numeroasporturi între diversele sunete, care nouă ne scapă. Cumdintre calităţile esenţiale ale sunetului, din punct de vemuzical, constă în durata sa, precum şi în durata interva

Page 31: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 31/304

Page 32: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 32/304

MAURICE HALBWACHS

umane. Am putea crede că, dacă arta imită natura, o fpentru a împrumuta o parte din efectele acesteia. Nu e oadevărat că unele compoziţii se construiesc pe teme caresînt în sine muzicale, ca şi cum s-ar urmări creşterea intesului faţă de muzică prin atracţia exercitată de dramTitlurile unor astfel de opere ne permit să presupunem autorul a vrut să trezescă în auditorii său emoţii de ordpoetic, să evoce în imaginaţia lor figuri şi spectacole. acest lucru ţine, poate, de faptul că societatea muziciennu reuşeşte uneori să se izoleze de societate în generalnici nu încearcă întotdeauna. Unii muzicieni sînt mai excsivişti, şi la ei trebuie să căutăm sentimentul a ceea ce putea numi muzică pură.

Să adoptăm ipoteza că muzicianul nu iese din cermuzicienilor. Ce se întîmplă atunci cînd introduce întrsonată ori simfonie un motiv împrumutat din natură sau dsocietate? Mai întîi, dacă a remarcat acest motiv acolo ul-a întîlnit e pentru calităţile muzicale ale acestuia. în timp

un profan este impresionat de un pasaj dintr-o sonată pen>că poate fi fredonat, un muzician îşi va fixa atenţia asu[unui cîntec de la o serbare ţărănească pentru că poate sănotat şi să figureze ca temă într-o sonată sau într-o copoziţie orchestrată. Profanul selectează melodia din sonInvers, muzicianul selectează cîntecul dintre celelalte sdin cîntec, separă aria de versuri şi chiar anumite măsuri

aceasta. Astfel detaşată, dezgolită şi sărăcită de o parte substanţa sa, aria va fi transferată în societatea muzicienşi se va prezenta în curînd sub un nou aspect. Asociată alsuite de sunete, amestecată poate într-un ansamblu, valoasa şi a părţilor sale va fi determinată de raporturile elemente muzicale care-i erau pînă atunci străine. Dacă jorol de temă, va fi dezvoltată, dar după reguli pur muzica

adică se va extrage din ea ceea ce conţinea, fără îndoială,nu putea fi descoperit decît de un muzician. Dacă joacă de motiv, va da o culoare originală părţilor de compoziţiecare va apărea şi va fi ea însăşi, de fiecare dată, transf

Page 33: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 33/304

Page 34: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 34/304

MAURICE HALBWACHS

zica. Fără el n-ar fi existat societatea muzicienilor, ba nici muzicieni, la fel cum fără legi n-ar exista nici cenici cetăţenii. Departe de a ne izola în contemplarea st

interioare, muzica ne face să ieşim din noi înşine. Eplasează într-o societate cu mult mai exclusivistă, magentă şi mai disciplinată decît toate celelalte grupuri dinfacem parte. Dar acest lucru este firesc, fiindcă e vordate precise, care nu comportă nici o fluctuaţie şi trebuie reproduse şi receptate cu o maximă exactitate.

Schopenhauer, criticînd definiţia dată de Leibmuzicii - exercitium arithmeticce occultum nescientis numerare animi, literal: „o operaţie de aritmetică ocultăcută de un suflet care calculează în mod inconştienrecunoaşte că este exactă; dar adaugă: nu este totuşi scoarţa, veşmîntul, exteriorul artei sunetelor1. Ni s-ar pobiecta că descriem exact memoria muzicianului din pude vedere al tehnicii, dar că trebuie făcută o distincţie îpe de o parte, amintirea mişcărilor sau a semnelor,

amintirea sunetelor aşa cum pot fi ele produse prin ai mişcări sau reprezentate prin semne şi, pe de altă parteIpresia pe care ne-o provoacă aceste sunete, fie că le pcem, fie că le ascultăm. Tot ceea ce am afirmat anterioaplica numai primului dintre cele două aspecte, şi puadmite că, în tot ceea ce priveşte cunoaşterea şi practiregulilor muzicale, memoria noastră depinde într-adevăsocietatea muzicienilor. Dar sentimentul muzical şi sentimentele pe care le trezeşte în noi muzica sînt cu altceva: or, chiar dacă acestea nu ocupă întreaga aminunei audiţii sau a unei interpretări, se întîmplă ca eltreacă în prim-plan: în orice caz, nu le putem neglija, nu-1 reducem pe muzician, indiferent dacă el interpretsau ascultă, la o activitate strict automată.

1 Schopenhauer, Die Welt als Wille und Vorstellung, Reclam,Leipzig, p. 338.

38

Page 35: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 35/304

Memoria colectivă la muzicieni

Cînd un muzician îşi reia locul în orchestră şi regăseşte în faţa sa partitura pe care a descifrat-o de multe ori, se

poate spune că nimic nu s-a schimbat şi că aceleaşi note vorfi reproduse, în aceeaşi ordine şi cu aceeaşi viteză: săadăugăm că interpretarea sa va fi, în general, aceeaşi şi cădiscurile de fonograf pe care au fost înregistrate prima şiultima execuţie n-ar fi uşor de diferenţiat. Se va spune căavem de-a face aici cu însuşi tipul de amintire muzicală? Daracesta cuprinde exclusiv ceea ce, în memorie, se reduce laun mecanism material, care poate fi fixat pe hîrtie sau însubstanţa nervoasă. Toate acestea se păstrează ca o amprentăsau o schiţă, ca tot ce e material şi inert. Memoria nu reţineînsă nimic altceva?

Fie că descifrăm, fie că executăm, nu e suficient săînţelegem semnele: un artist le interpretează în maniera sa,

inspirat de dispoziţiile afective de moment, sau permanente.El are propriul său temperament, încît în impresiile sale,chiar cele pur muzicale, precum şi în modul de execuţie intrăo parte de originalitate, de care el este conştient: cum să nuevoce, cu ocazia vreunei compoziţii sau a unui fragment,dispoziţiile speciale în care le-a auzit sau le-a cîntat şi nuanţacare distingea senzaţiile sale muzicale de ale celorlalţi? Oarenu izolîndu-se de muzicieni, uitînd că face parte din grupullor şi că se supune convenţiilor acestuia, va regăsi el clipeleîn care a luat contact, în profunzimea sufletului său, cu olume la care muzica îi oferea acces?

Cu toate acestea, nimic nu dovedeşte că sensibilitatea muzicală, prin nuanţele ei cele mai personale, neizolează de ceilalţi şi ne închide în noi înşine. Societateamuzicienilor se bazează pe reguli, dar este formată dinoameni. Este o societate a artiştilor; ea este interesată poatechiar mai mult de talentul muzical al membrilor decît detehnica artistică. Ştie că regulile nu ţin loc de geniu. Odatăcu compoziţiile, ea şi-i aminteşte pe cei care le-au îmbogăţitcu accente şi modalităţi noi şi au intensificat substanţa

Page 36: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 36/304

pătrunzînd mai bine semnificaţia. Muzicienii se observăpe altul, se compară, acceptă anumite ierarhii, admientuziasmul: există zei ai muzicii, sfinţi, mari preoţi.

Memoria muzicienilor este aşadar plină de trăsăumane, dar de cele care intră în raport cu datele muzicalnu ne închipuim că, pentru a se acutiza sau a se aprofusentimentul muzical trebuie să se desprindă de tehnică se izoleze de tot ce se întîmplă în societatea muzicienRemarcăm şi recunoaştem, apreciem şi admirăm teramentul sau talentul unui muzician deoarece în senlitatea şi în interpretarea sa regăsim unul dintre modmereu prezente în gîndirea celor interesaţi de sunete, iaconcretizează cel mai bine tendinţele grupului. Geniul mcal îl aşază deasupra celorlalţi, dar e ca şi cum ar fi stăpîun demon invizibil, al cărui spirit îi atinge pe toţi muzicdar care nu se lasă prins şi subjugat decît de foarte pUnde poate fi acesta găsit dacă nu în interiorul grupului

MAURICE HALBWACHS

1 (Varianta 189) Sferele muzicii se rotesc în spaţiu: nu ref, du-se în sine, ci contemplînd ceea ce e în afara lui, identificîi cu mediile va putea omul să perceapă armonia acestora. Unmuzical ne este exterior. Este o construcţie. în (cercul) sdeterminat de o societate, nu în limitele unei conştiinţe indivise rotesc aceste sfere. Beethoven, afectat de surzenie (era de

izolat), era separat de lumea auditivă imperfectă în care se mceilalţi oameni. (Totuşi) el trăia din amintirile muzicale. Sespune că era închis într-un univers interior? Nu. însă nu păsocietatea generală decît pentru a se adînci şi mai mult în muzicienilor şi în plimbările sale solitare. Simbolurilereprezentau sunetele dispăruseră din orizontul său auditivSunetele dispărute din orizontul său auditiv nu erau o smaterie plastică aşteptînd să capete formă.(Lumea muzicienilor) nu-şi reprezintă sunetele şi alăturaredecît prin simboluri, care le-au păstrat întreaga puritate.(Era însă izolat numai în aparenţă.) Vom spune că era îîntr-un univers interior? Avea vii amintirile muzicale, adicmînea, prin mijlocul simbolurilor care păstrau pentru el înt

Page 37: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 37/304

Page 38: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 38/304

MAURICE HALBWACHS

mine. Orice muzică e mediocră pentru mine dacă mă lasămă gîndesc lam u z ic ăTristeţe, bucurie, dragoste, planurisperanţe, oricare ne-ar fi dispoziţia interioară, se pare orice muzică poate, în anumite momente, să o adînceascăo intensifice. Totul se petrece ca şi cum succesiu<sunetelor ne-ar prezenta un fel de materie plastică fără vrsemnificaţie definită, dar gata să o primească pe cea pe cspiritul nostru va fi determinat să i-o dea.

Cum se explică această dedublare stranie şi fapcă, în timp ce auzul percepe sunetele şi balansul măsu

mintea noastră îşi poate desfăşura meditaţia sau imagininterioare, care par desprinse de pămînt? Să fie pentru muzica, detumîndu-ne atenţia de la orice obiect din afacreează în mintea nostră un fel de vid, încît orice gînd cne vine găseşte locul liber? Şi încă, să fie pentru că imsiile muzicale, succedîndu-se ca un curent continuu, nimic oprit, ne oferă spectacolul unei creaţii mereu reînnoi

încît gîndurile noastre sînt antrenate în acest curent şi aveiluzia că şi noi am putea crea, că nimic nu se opune voinşi fanteziei noastre? Acest sentiment original al unei creimaginative libere s-ar explica mai ales prin contrastul dinmediile unde se desfăşoară, în general, activitatea noasmintală şi cel în care ne găsim acum.

Gîndirea şi sensibilitatea - spuneam - unui muzici

care nu este decît muzician sînt obligate să urmeze uneori strîmte şi trebuie să rămînă într-o zonă definită. Sutele se supun unui ansamblu de legi extrem de precise. muzician, nu poţi înţelege şi simţi muzica decît cu condsă respecţi întru totul aceste legi. Iar dacă, dimpotrimergem la concert pentru a gusta plăcerea unică a gîndiriimaginaţiei libere, e de ajuns să ne adaptăm cît de cîtlegile muzicii ca să avem sentimentul că am schimbat diul, lăsîndu-ne legănaţi şi prinşi de ritm. Scăpăm atu

1 Stendhal,Lettres ă ses amis, p. 63.

42

Page 39: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 39/304

Memoria colectivă la muzicieni

măcar de convenţiile care ne apăsau în alte grupuri, înfrînîn-du-ne gîndirea şi imaginaţia. Facem parte în acelaşi timp dindouă societăţi, dar între ele există un asemenea contrast încîtnu simţim presiunea nici uneia. Insă trebuie să ne menţinemîn această poziţie de echilibru. Fie că ne preocupă prea multmuzica, că facem eforturi, adesea prost răsplătite, pentru a oînţelege, fie că, chiar asistînd la concert, nu uităm îndestulneplăcerile şi grijile pe care am fi vrut să le lăsăm în grupuldin care venim, exterior faţă de societatea muzicienilor,

pierdem acest sentiment de libertate. Este aceeaşi muzică pecare aţi ascultat-o altă dată, dar ea nu mai produce acelaşiefect, iar comparînd amintirea cu impresia actuală veţispune: „Aşadar asta era tot!” .

Ar exista deci două moduri de a asculta muzică,după cum atenţia este îndreptată spre sunete şi combinărilelor, adică spre aspecte şi obiecte propriu-zis muzicale, sauritmul şi succesiunea notelor nu sînt decît un acompaniamentpentru gîndurile noastre, pe care le antrenează în mişcarea lor.

Putem descrie în termeni generali acest sentiment delibertate, de expansiune, de putere creatoare, strîns legat demişcarea muzicală şi de ritmul sonor. Dar acesta aparenumai la auditorii sensibili la muzica însăşi. Fireşte, aceştia,fiind muzicieni cel puţin ca potenţial, sînt în acelaşi timpoameni, la fel ca muzicienii care compun şi care execută.Este natural ca fiorul comunicat lor prin suitele şi alăturărilede sunete să se traducă uneori, în mintea lor, în sentimente şiconcepţii umane comune artiştilor muzicieni, celorlalţi artiştişi chiar totalităţii oamenilor, sensibili la artă sau nu.

Să recitim ce scria pe această temă Schumann,

despre „dificila problemă de a şti pînă unde are muzicainstrumentală dreptul să meargă în reprezentarea gîndurilorşi a evenimentelor” 1. „Ne înşelăm cu siguranţă dacă ni-iimaginăm pe compozitori luîndu-şi pana şi hîrtia cu intenţia

1 Robert Schumann,Gesammelte Schriften iiber Musik und Musiker, Reclam, Leipzig, voi. I, pp. 108 şi 109.

Page 40: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 40/304

MAURICE HALBWACHS

jalnică de a exprima un lucru sau altul, de a descrie,picta. Dar să nu ignorăm influenţele contingente şi impre<exterioare. Adesea, pe lîngă fantezia muzicală, mai a

nează, inconştient, o idee, pe lîngă ureche, ochiul, organactivitate constantă care reţine, printre tonuri şi sunanumite contururi care pot, pe măsură ce muzica se deşoară, să se condenseze şi să se dezvolte în forme dminate. Cu cît gîndurile sau formele, evocate în minnoastră odată cu sunetele, conţin mai multe elemeînrudite cu muzica, cu atît mai poetică sau plastică expresia compoziţiei...”. Şi mai departe: „De ce n-ar fiBeethoven surprins, în toiul fanteziei sale, de gîndul neririi? De ce memoria unui mare erou căzut nu i-ar fi inspo operă? Oare muzica n-ar avea nimic să ne spună deItalia, despre Alpi, despre priveliştea mării sau zoriiprimăvară?”'. Iar apoi: „La origine, muzica nu putea ema decît stările simple de bucurie şi durere (superioarinferioară). Oamenilor necultivaţi le este greu să conceap

ea este capabilă să traducă pasiuni mai speciale, de aceapare atît de inaccesibilă inteligenţa marilor maeştri (BeethFr. Schubert)”.

Dar el adaugă: „Pătrunzînd mai adînc misterarmoniei, muzica a devenit capabilă să exprime celedelicate nuanţe ale sentimentului” . Insă, ne întrebăm nosentimentului pur şi simplu, sau ale sentimentului pe cnumai un muzician îl poate resimţi şi exprima? Căci, rtăm, muzicienii sînt şi ei oameni: totuşi, deşi ei pot treceplanul tehnic în cel uman, esenţial este faptul că rămînlumea muzicală. Este tocmai ceea ce lasă Schumann înţeleagă: „Un muzician cultivat va studia o MadonăRafael cu tot atîtea rezultate ca un pictor care ascultsimfonie de Mozart. Mai mult: pentru un sculptor, o

1 Acestei concepţii romantice i se opune cel mai clar cea Edward Hanslick,Vom Musikalisch-Schdnen, 1857, pentru caremuzica nu poate nici exprima, nici traduce altceva decît pe ea în

44

Page 41: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 41/304

Memoria colectivă la muzicieni

actor devine o statuie imobilă, pentru un pictor, orice poemeste un tablou, iar muzicianul transpune orice tablou în sunete”. La fel, putem spune că sentimentele şi concepţiile setranspun în muzică: cum le-am mai evoca mai tîrziu, fie căfacem parte din societatea muzicienilor, fie că ne amintim căam intrat pentru o perioadă în aceasta, dacă nu reconstituindîn jurul nostru, cel puţin în gînd, societatea însăşi, cu tehnicasa, convenţiile şi modurile sale de a judeca şi de a simţi?

Să revenim la remarca de la care am plecat. Ea sereferea la rolul semnelor în memorie, aşa cum l-am pututevidenţia prin exemplul muzicii. Pentru a învăţa să execute,să descifreze sau, atunci cînd ascultă numai, să recunoască şisă distingă sunetele, valoarea şi intervalurile lor, muzicieniiau nevoie să evoce un anumit număr de amintiri. Unde segăsesc aceste amintiri şi sub ce formă se păstrează ele?

Spuneam că, dacă le-am examina creierele, am descoperiunele mecanisme, care însă nu s-au format spontan. Pentruca acestea să apară, nu este de ajuns ca muzicianul să fielăsat izolat, iar asupra lui să acţioneze zgomotele şi sunetelenaturii. In realitate, pentru a explica aceste dispozitivecerebrale, ele trebuie puse în relaţie cu mecanisme corespondente, simetrice sau complementare, care funcţionează în

alte creiere, la alţi oameni. Mai mult, o asemenea corespondenţă nu poate fi realizată decît dacă se stabileşte un acordîntre aceşti oameni: dar un astfel de acord presupune creareaconvenţională a unui sistem de simboluri sau semne materiale cu semnificaţie bine definită.

Aceste semne reprezintă tot atîtea ordine date de societatea muzicienilor membrilor săi. Ele sînt foarte nume

roase, deoarece există o cantitate considerabilă de combinaţiide sunete, iar aceste combinaţii formează ele însele ansambluri în care fiecare parte are un loc bine determinat în timp.Or, muzicienii îşi pot aminti cu uşurinţă, după exerciţiisuficiente, ordinile elementare. Dar cei mai mulţi n-ar puteasă-şi fixeze în memorie ordinile complexe, care exprimă osuită foarte extinsă de sunete. De aceea trebuie să aibă sub

Page 42: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 42/304

Page 43: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 43/304

Memoria colectivă la muzicieni

expresiile preluate din diferite medii pot intra în limbajuldramatic sau comic; la fel, se întîmplă ca, printre texteletradiţionale, să se introducă rugăciuni cu caracter diferit,rugăciuni cu ocazia unui eveniment nou, rugăciuni locale,rugăciuni pentru o persoană, iar pentru un moment să sefolosească limbajul naţiunii, al provinciei sau al familiei.Dar trebuie ca toate acestea să ia formă literară sau moralizatoare, iar totul să se petreacă de parcă, în loc să împrumute de la societatea generală noi mijloace de expresie,teatrul şi Biserica au găsit pur şi simplu aici ceva ce leaparţinea şi care se rătăcise. Prin aceste caracteristici, societatea actorilor ori cea a credincioşilor seamănă cu un grup demuzicieni, încît memoria colectivă ar putea fi descrisă înacelaşi mod.

Această asemănare ţine poate, în parte, de faptul că,chiar dacă nu auzim pe moment nici cîntece, niciinstrumente în biserică sau la teatru, totuşi muzica a ocupatşi ocupă încă un loc important în acest gen de adunări. Defapt, în ciuda acestor analogii, oricît de reale şi de importante ar fi, există o mare diferenţă între societatea muzicienilor şi orice altă comunitate care foloseşte tot semne şicare le cere membrilor să repete literal aceleaşi cuvinte. Dece, cînd asistăm la o piesă de teatru, pretindem ca actorii săreproducă exact textul tipărit? Fiindcă este textul unui autor,adaptat gîndirii sale, adică personajelor pe care a vrut să leaducă pe scenă, caracterelor şi pasiunilor pe care a dorit să ni

le transmită. Cuvintele şi sunetele nu au aici un scop în sine:ele sînt căi de acces către sens, către sentimentele şi ideileexprimate, către mediul istoric sau figurile conturate, adicăspre ceea ce este cel mai important. De acestea se ataşeazăgîndirea noastră, asta vom evoca atunci cînd ne vom amintică am văzut piesa. Dar atunci nu va mai fi necesar săregăsim cuvintele exacte pe care le-am auzit. Avem altemijloace de a păstra prin memorie amintirea a ceea ce amsimţit în acel moment. Cu alte cuvinte, memoria colectivă aacestor adunări în care se reprezintă piese de teatru reţine,fără îndoială, textul operelor, dar mai ales ceea ce au evocat

47

Page 44: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 44/304

MAURICE HALBWACHS

cuvintele şi ceea ce trece dincolo de limbaj şi sunete. se întîmplă şi cu credincioşii care caută să-şi aminteasatît cuvintele rugăciunilor cît sentimentele religioase pele-au simţit: şi aici cuvintele trec în planul secund, iar ţinemsă Ie repetăm exact este tocmai pentru că noi conrămcă spiritul este inseparabil de literă: dar memoria ctivă a grupului religios caută să reţină în primul rînd spi

Dimpotrivă, muzicienii se opresc Ia sunete şcaută dincolo de ele. Satisfăcuţi că au creat o atmomuzicală, că au derulat motive muzicale, nu sînt interesanimic din ceea ce pot sugera şi care n-ar putea fi exprimlimba lor. într-o sală în care se interpretează opere muziunui poet, unui filozof, unui romancier, dar şi unui îngostit sau unui ambiţios le va fi întotdeauna uşor şi, de plăcut să uite pe jumătate de muzică şi să se izolemeditaţii şi reverii. Cu totul alta este atitudinea muzicilui, indiferent că interpretează sau ascultă: în acel momel este scufundat în mediul oamenilor care se ocupă nucu compunerea sau audiţia combinaţiilor de sunete; parte pe deplin din această societate. Cei dintîi nu îşi im

kdecît o mică parte din ei înşişi, cît să se izoleze puţi|nediul obişnuit, de grupul de care sînt legaţi şi din calealitate, nu au ieşit. însă, pentru a asigura conservaramintirea operelor muzicale, nu se poate face apel, cazul teatrului, la imagini şi idei, adică la semnificaţie, suită de sunete nu are altă semnificaţie decît ea însăştrebuie deci reţinută ca atare, integral.

Muzica este, ca să spunem adevărul, singura căreia i se impune această condiţie, deoarece se desfăîn totalitate în timp, nu se ataşează de nimic care să rămiar pentru a o recupera, trebuie să o recreăm continuuaceea este cel mai clar exemplu că nu se poate reţine o de amintiri, cu toate nuanţele şi detaliile cele mai predecît cu condiţia să se recurgă la toate resursele memcolective.

48

Page 45: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 45/304

Capitolul 2

Memorie individuală şi memorie colectivă

Facem apel la mărturii pentru a întări sau a infirma,dar şi pentru a completa ceea ce ştim despre un evenimentasupra căruia sîntem deja oarecum informaţi, dar multe circumstanţe ne rămîn necunoscute. Or, primul martor la careputemoricînd apela sîntem chiar noi înşine. Cînd o persoanăspune: „Nu-mi cred ochilor”, simte în interior două fiinţe:una, fiinţa sensibilă, este asemenea unui martor care relatează ce a văzut, în faţa eului care nu a fost de faţă, dar care avăzut, poate, altădată sau, poate, şi-a făcut o opinie spriji-nindu-se pe mărturiile altora. Astfel, cînd revenim într-unoraş în care am mai fost, ceea ce zărim ne ajută să reconstruim un tablou din care numeroase fragmente fuseserăuitate. Dacă tot ceea ce vedem astăzi îşi găseşte loc în cadrulvechilor amintiri, invers, aceste amintiri se adaptează ansamblului percepţiilor noastre actuale. Totul se întîmplă ca şicumam confrunta mai multe mărturii. Tocmai pentru că sînt,în esenţă, concordante, putem reconstrui un ansamblu deamintiri astfel încît să-l putem recunoaşte1.

(Varianta 1) Dar vom spune, mai exact, că eul nostru actual nueste decît locul de întîlnire a unui anumit număr de martori, dintrecare fiecare este, fără îndoială, acelaşi, dar fiecare, totodată, vorbeşte în numele unui (grup).

49

Page 46: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 46/304

MAURICE HALBWACHS

Desigur , dacă impresia noastră se poate sprijidoar pe amintirea noastră, ci şi pe ale celorlalţi, încrenoastră în exactitatea rememorării va fi mai mare, ca aceeaşi experienţă ar fi reîncepută nu numai de acpersoană, ci de mai multe. Cînd ne întîlnim cu un prietcare viaţa ne-a despărţit, ne este greu, la început, să rcontactul cu el. Dar curînd, după ce am evocat împdiverse circumstanţe de care fiecare dintre noi îşi amişi care nu sînt aceleaşi, deşi se raportează la aceleanimente, nu vom ajunge să gîndim şi să ne aminticomun, iar faptele trecute nu vor căpăta mai mult reli

ni se va părea că le trăim mai intens, deoarece nu ni lreprezentăm singuri, şi că le vedem acum aşa cum văzut altădată, cînd le privim, în acelaşi timp, cu prochi şi cu ai altuia?

Dar amintirile noastre rămîn colective şi ne provocate de alţii, chiar cînd e vorba de evenimente îndoar noi am fost implicaţi şi de obiecte pe care doale-am văzut. în realitate, nu sîntem niciodată singuri. nevoie ca alţi oameni să se găsească acolo, distingîmaterial, de noi: căci purtăm mereu cu noi şi în noi otitate de persoane care nu se confundă. Sosesc pentruoară la Londra, unde fac mai multe plimbări, cînd însoţitor, cînd cu altul. O dată e un arhitect care-mi aatenţia asupra edificiilor, a proporţiei şi dispunerii lordată e un istoric: aflu că această stradă a fost proieccutare epocă, că în această casă s-a născut un om celebaici şi acolo, s-au întîmplat incidente notabile. Alături pictor, sînt sensibil la tonalitatea parcurilor, la linia pala bisericilor, la jocurile de lumini şi umbre de pe zidufaţadele de la Westminster, Temple, de pe Tamisa. Umerciant, un om de afaceri mă antrenează pe străzilemerate din City, mă opreşte în faţa prăvăliilor, a librăr

(V2) dacă e vorba de mai multe amintiri despre acelîncrederea noastră va fi aşadar mai mare.50

Page 47: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 47/304

Memorie individuală şi memorie colectivă

marilor magazine. însă, chiar dacă n-aş fi mers alături decineva, ajunge să fi citit descrieri ale oraşului, făcute dintoate aceste diverse puncte de vedere, care mă sfătuiesc săurmăresc anumite aspecte sau, şi mai simplu, să fi studiatplanul. Să presupunem că mă plimb singur. S-ar putea spunecă din această promenadă nu pot păstra decît amintiriindividuale, care sînt numai ale mele? Totuşi nu m-am plimbat decît în aparenţă singur. Trecînd pe lîngă Westminster,m-am gîndit la ce-mi spusese prietenul meu istoric (sau, ceeace-i cam acelaşi lucru, la ceea ce citisem într-o istorie).Trecînd peste un pod, am urmărit efectul de perspectivă pecare mi-1 semnalase prietenul meu pictor (sau care măfrapase într-un tablou, într-o gravură). M-am orientat ra-portîndu-mă la imaginea pe care o aveam din plan. Primadată cînd am fost la Londra, în faţa catedralei St. Paul’s saua Mansion House, cînd am înconjurat Court of Law, multeimpresii îmi aminteau romanele lui Dickens, citite în copilărie: mă plimbam aşadar cu Dickens. în toate momenteleacestea, în toate circumstanţele, nu pot spune că eram singur,că reflectam singur, căci în gînd mă situam în cutare saucutare grup, cel pe care-1 compuneam împreună cu arhitectulşi, în afară de acesta, cu cei pe care el numai mi-i traducea,sau împreună cu pictorul (şi grupul său), cu geometrul caredesenase planul sau cu romancierul. Şi alţi oameni au avutaceste amintiri în comun cu mine. Mai mult, ei mă ajută larememorare: pentru a-mi aminti mai bine, mă întorc spre ei,adopt momentan punctul lor de vedere, intru în grupul lor,din care fac parte în continuare, fiindcă am simţit impulsul şiregăsesc în mine destule idei şi moduri de gîndire la care nuaş fi ajuns singur şi prin care rămîn în contact cu ei.

Astfel, pentru a confirma sau provoca o amintire,n-avem numaidecît nevoie de martori, în sensul obişnuit alcuvîntului, adică de indivizi prezenţi în formă materială şisensibilă.

(V3) chiar dacă aş fi parcurs singur toate aceste cartiere, aceste străzi.

Page 48: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 48/304

MAURICE HALBWACHS

De altfel, nici n-ar fi suficienţi. Se întîmplă ca sau mai multe persoane, reunindu-şi amintirile, să pdescrie foarte exact faptele sau obiectele pe care le-am vodată cu ele şi chiar să reconstituie toată suita actelocuvintelor noastre în circumstanţe definite, fără ca noi samintim nimic despre toate acestea. De exemplu, un facărui realitate este indiscutabilă. Avem dovezi certe căanumit eveniment s-a produs, că am fost prezenţi la accă am participat activ. Totuşi această scenă ne rămîne Ide străină, ca şi cum cu totul altcineva ar fi jucat rnostru. Ca să reluăm un exemplu care ni s-a dat drept co

argument, au existat în viaţa noastră cîteva evenimente nu puteau să nu se producă. Este sigur că a existat primazi de liceu, prima zi din clasa a patra, a treia etc. Totuşiacest fapt poate fi localizat în timp şi spaţiu, iar părinprietenii mi I-au povestit amănunţit, mă aflu în faţa unei abstracte căreia îmi este imposibil să-i găsesc un coredent printre amintirile vii: nu-mi amintesc nimic. Şi nu

recunosc un anume loc prin care cu siguranţă am trecudată sau de mai multe ori, pe cutare persoană pe carsiguranţă am întîlnit-o, cu toate că există martori. Este aşrolul acestora doar accesoriu şi complementar, mă ajusă-mi precizez şi să-mi completez amintirile, dar cu conca ele să fi revenit mai întîi, adică să le fi păstrat în mDar nu e nimic de mirare aici. Nu e de ajuns ca eu

asistat sau participat la o scenă la care alţi oameni auspectatori sau actori pentru ca, mai tîrziu, cînd o vor evoprezenţa mea, cînd vor reconstitui3 bucată cu bucată ginea în mintea mea, această construcţie artificială sanime deodată şi să ia chip de lucru viu, transformîndu-amintire. Destul de des, ce-i drept, asemenea imagini, csînt impuse de mediu, modifică impresia pe care am fi

(V4) cu condiţia ca amintirile mele să fie deja prezente.2(V5) dacă am adesea nevoie să mă sprijin pe amintirile alto3(V6) reconstrui52

Page 49: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 49/304

Memorie individuală şi memorie colectivă

s-o păstrăm despre un fapt vechi, despre o persoană cunoscută demult. E posibil ca aceste imagini să reproducă inexact1trecutul, iar elementul sau partea de amintire pe care le

aveam pînă atunci în minte să fie o expresie mai exactă:cîtorva amintiri reale li se adaugă astfel o masă compactă deamintiri fictive. Invers, e posibil ca tocmai mărturiile altorasă fie cele exacte şi să corecteze şi reformuleze amintireanoastră, devenind totodată parte a ei. în ambele cazuri, dacăimaginile se îmbină atît de strîns cu amintirile, încît par a leîmprumuta acestora din urmă substanţa lor, înseamnă că

memoria noastră nu este goală, că ne simţim capabili, prinpropriile forţe, să întrezărim, ca într-o oglindă tulbure, uneletrăsături şi contururi (poate iluzorii) care ne redau imagineatrecutului. La fel cum trebuie să introducem o sămînţăîntr-un mediu saturat pentru ca ea să încolţească, în acestansamblu de mărturii externe trebuie să aducem un germeneal rememorării pentru ca el să se transforme într-o masă con

sistentă de amintiri. Dacă, dimpotrivă, această scenă pare anu fi lăsat nici o urmă în memoria noastră, adică, în lipsamartorilor, ne simţim cu totul incapabili să reconstruim măcar o parte, cei care ne-o descriu vor putea să ne înfăţişezeun tablou viu, dar acesta nu va constitui niciodată o amintire2.

Cînd spunem că o mărturie nu ne va aminti nimicdacă nu ne-a rămas în minte nici o urmă a evenimentului din

trecut care este evocat, nu înţelegem că amintirea sau o partea ei ar fi trebuit să subziste ca atare în noi, ci doar că, dinmoment ce noi şi martorii facem parte din acelaşi grup şigîndim în comun în anumite privinţe, am rămas în contact cugrupul şi capabili să ne identificăm cu el şi să ne confundămtrecutul cu al său. La fel de bine am putea spune: trebuie cadin acel moment să nu ne fi pierdut nici obişnuinţa, nici

puterea de a gîndi şi de a ne aminti în calitate de membri ai(V7) să reprezinte inexact realitatea(V8) Pentru ca o mărturie oferită de alţii să se întîlnească astfel

cu o amintire păstrată de mine şi să reconstituie...

Page 50: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 50/304

MAURICE HALBWACHS

grupului din care noi şi acest martor facem parte, adicprivim din punctul de vedere al grupului şi să folosim tonoţiunile comune membrilor săi. Să luăm cazul unui prsor care a predat zece sau cincisprezece ani la un liceuîntîlneşte un fost elev şi cu mare greutate îl recunoaşAcesta din urmă îi vorbeşte despre colegii săi de odinioîşi aminteşte locurile pe care le ocupau în băncile din clEvocă multe evenimente şcolare care s-au produs în aceclasă în acel an: succesul unora, ciudăţeniile şi gafele alanumite părţi ale cursului, anumite explicaţii care i-au ipresionat şi interesat mai mult pe elevi. Or, se prea poatedespre toate acestea, profesorul să nu fi păstrat niciamintire. Totuşi elevul său nu se înşeală. De altfel, e cerîn toate zilele acelui an profesorul a avut foarte prezent minte tabloul care prezenta grupul de elevi, precum şi fiznomia fiecăruia şi toate evenimentele care modifică, accrează, rup sau încetinesc ritmul vieţii în clasă, determinî

istoria acesteia. Cum de-a uitat totul? Şi cum se face căafară de cîteva reminiscenţe destul de vagi, cuvintele fostusău elev nu trezesc în memoria sa nici un ecou al vremurde odinioară? Explicaţia este că grupul care constituieclasă este, în esenţă, efemer, cel puţin dacă din clasă coderămcă face parte şi profesorul, alături de elevi, şi elmai este acelaşi cînd elevii, poate aceiaşi, trec dintr-o c

în alta şi se regăsesc în alte bănci. După terminarea anuşcolar, elevii se despart, iar această clasă definită şi pculară nu se va mai reuni niciodată. Trebuie făcute totuunele distincţii. Elevii o vor mai păstra un timp în memoei vor avea mai des ocazia să-şi amintească de ea. Dat fcă au cam aceeaşi vîrstă, aparţin poate aceloraşi mesociale, nu vor uita că au avut acelaşi dascăl. Noţiunile

municate lor de acesta şi-au pus amprenta; adesea, cîndvor gîndi la una dintre aceste noţiuni, îi vor vedea dincolo ea pe profesorul care le-a revelat-o şi pe colegii care au

Page 51: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 51/304

Memorie individuală şi memorie colectivă

văţat-o odată cu ei. Cu totul altfel se întîmplă cu profesorul.Cînd era în clasă, îşi exercita funcţia : or, aspectul tehnic al

activităţii sale nu are raporturi mai apropiate cu o anumităclasă decît cu altele. Predînd în fiecare an aceleaşi cursuri,anii săi de profesorat nu se diferenţiază atît de net între eiprecum fiecare an de liceu pentru elevi2. Noi pentru elevi,predarea lecţiilor, îndemnurile, mustrările, dovezile de simpatie faţă de vreunul dintre ei, gesturile sale, accentul, chiarglumele nu reprezintă, poate, pentru el decît o serie de acte şide feluri de a fi obişnuite, determinate de profesie. Nimic dintoate acestea nu poate sta la baza unui ansamblu de amintiricare să se raporteze la o anumită clasă mai mult decît laaltele. Nu există un grup durabil din care profesorul săcontinue a face parte, la care să aibă ocazia de a se gîndi şidin punctul de vedere al căruia ar putea privi ca să-şi amintească, odată cu acesta, trecutul.

Dar astfel se prezintă toate cazurile în care alţiireconstruiesc pentru noi evenimentele pe care le-am trăitalături de ei, fără să putem crea în noi înşine sentimentul dedeja vu. Există o discontinuitate între aceste evenimente, ceiimplicaţi în ele şi noi, nu doar fiindcă grupul în cadrul căruiale percepeam atunci nu mai există material, ci şi pentru că nune-am mai gîndit la ele şi nu mai avem nici un mijloc de areconstrui imaginea. Fiecare membru al acestei societăţi' eradefinit în ochii noştri prin locul său în ansamblu, şi nu prinraporturile sale, pe care nu le cunoşteam, cu alte medii.Toate amintirile care puteau lua naştere în interiorul clasei sesprijineau una pe alta, nu pe amintiri din exterior. Duratamemoriei era aşadar limitată, prin forţa lucrurilor, la durata

grupului. Dacă rămîn totuşi martori, iar elevii, de exemplu.(VIO) orice activitate profesională se reduce la o serie de...(Vil) deoarece el nu se schimbă de la un an la altul. Ceea ce

pentru el este o datorie sau o consecinţă a funcţiei sale, în carenu-şi implică sau îşi implică foarte puţin personalitatea3(VI2) al grupului

Page 52: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 52/304

MAURICE HALBWACHS

îşi amintesc şi încearcă să-i amintească şi profesoruluce acesta a uitat e pentru că în interiorul clasei, împreu

cîţiva colegi, sau chiar în afara ei, împreună cu părinformau comunităţi mai restrînse, în orice caz mai durabinteresate de evenimentele din clasă; şi aceste societăţmici îşi aveau repercusiunile lor, lăsînd urme. Dar profeera exclus sau, chiar dacă era considerat printre memacestor societăţi, el nu ştia nimic.

De cîte ori nu se întîmplă ca, în societăţile de onatură pe care oamenii le formează între ei, unul dintre nu-şi facă o idee corectă despre locul pe care-1 ocumintea altora şi cîte neînţelegeri şi deziluzii nu produastfel de diferenţă a punctelor de vedere? In ordinea relaafective, în care imaginaţia joacă un asemenea rol, ucare este iubit foarte mult şi care iubeşte moderat îşi vseama destul de tîrziu sau chiar niciodată de importanţase dă celor mai mici gesturi ale lui, celor mai neînsemcuvinte. Cel care a iubit mai mult îi va aminti mai tceluilalt declaraţiile şi promisiunile despre care acesturmă n-a păstrat nici o amintire. Nu este întotdeauna efeinconstanţei, al infidelităţii, al uşurătăţii. Dar primulmult mai angajat decît celălalt în această societate cabaza pe un sentiment inegal împărtăşit. Astfel, un omdincios şi atît, cu o viaţă exemplară, sanctificat după mar fi uluit dacă, revenit la viaţă, şi-ar putea citi legeaceasta este alcătuită totuşi cu ajutorul unor amintiri păscu sfinţenie şi redactate cu bună-credinţă de cei în mijlcărora şi-a petrecut acea parte din viaţă care este relataacest caz, este probabil ca multe din evenimentele transmpe care sfintul nu le-ar recunoaşte, să nu fi avut loc; darşi unele care nu l-au impresionat, fiindcă el îşi conce

1(V14) efectul necredinţei, al indiferentei afectacte, als im ulăr ii

sau disimulării, al diminuării sentimentelor...■(VI5) în societatea pe care o formau în doi56

Page 53: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 53/304

Memorie individuală şi memorie colectivă

atenţia asupra imaginii interioare a lui Dumnezeu, dar pe

care le-au remarcat cei din jurul său, atenţi in special la el.Dar se poate şi să fim pe moment interesaţi la fel demult ca alţii sau chiar mai mult ca ei de un anumit evenimentşi totuşi să nu păstrăm nici o amintire, încît nici nu-1 mairecunoaştem cînd ei ni-1 descriu, deoarece, din momentul încare s-a produs, am părăsit grupul care l-a remarcat şi n-ammai revenit. Există persoane despre care se spune că trăiesc

numai în prezent, adică nu se interesează decît de persoaneleşi lucrurile în mijlocul cărora se găsesc pe moment şi care aulegătură cu actualul obiect al activităţii, ocupaţiei sau distracţiei lor. Odată afacerea încheiată sau călătoria ajunsă lacapăt, nu se mai gîndesc la cei care le-au fost asociaţi sauînsoţitori. Se dedică imediat altor interese, se implică în altegrupuri. Un fel de instinct vital îi împinge să nu se gîndească

la nimic care ar putea să le distragă de la preocupărileactuale. Uneori, ca urmare a circumstanţelor, aceste persoane se învîrt oarecum în acelaşi cerc, revenind de la ungrup la altul, ca în acele vechi figuri de dans în care,schimbînd mereu partenerul, acesta revine totuşi după uninterval destul de scurt. Aceste persoane nu se pierd decîtpentru a fi regăsite şi, cum uitarea se manifestă alternativ îndetrimentul şi în avantajul fiecărui grup prin care trec, s-arputea spune că le regăsim pe deplin . Dar se întîmplă, deasemenea, ca ele să urmeze un drum care nu se mai intersectează cu cel pe care l-au părăsit, îndepărtîndu-se chiar dince în ce mai mult de acesta din urmă. Atunci, dacă întîlnimmai tîrziu membri ai societăţii de care ne-am înstrăinat întretimp, deşi ne regăsim în mijlocul lor, nu mai putem reconstitui împreună vechiul grup. E ca şi cum am ajunge peun drum pe care am mers altădată, dar pe ocolite, ca şi cuml-am privi dintr-un punct din care nu l-am văzut niciodată.Replasăm diversele detalii într-un alt ansamblu, constituit

1(VI6) ele însele îşi reiau cu uşurinţă locul pe care-1 părăsiseră şiîşi resituează gîndirea

Page 54: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 54/304

MAURICE HALBWACHS

din reprezentările noastre asupra momentului. Ni se p

ne aflăm pe un drum nou. Amănuntele nu şi-ar recăpăta vechiul sens decît în raport cu un întreg anspe care gîndirea noastră nu-1 mai acoperă. Putem amintimtoate detaliile şi ordinea lor, dar de la ansamtrebui să plecăm. Or, acest lucru ne este imposibil dede mult timp1, ne-am îndepărtat şi ar trebui să revenimîn urmă.

Totul se petrece aici ca în cazul amnez

patologice care afectează un ansamblu bine definit şide amintiri. S-a constatat că, uneori, după un şoc cepersoana respectivă uită tot ce s-a întîmplat într-o perîn general înainte de şoc, pînă la o anumită dată din dar în rest îşi aminteşte totul. Sau uită o întreagă categamintiri de acelaşi ordin, indiferent de epoca în cardobîndit: de exemplu, tot ce ştia dintr-o limbă străinnumai din aceea. Acest lucru pare explicabil, din puvedere psihologic, nu prin faptul că amintirile danumită perioadă sau din aceeaşi categorie ar fi localsingura parte lezată a creierului, ci prin afectarea în ablu a funcţiei cerebrale de memorie. Creierul2 încatunci să îndeplinească anumite operaţii şi numai pe ala fel cum un organism slăbit nu mai este capabil, pentimp, fie să meargă, fie să vorbească, fie să asalimentele, deşi îşi păstrează celelalte funcţii. Dar amspune, de asemenea, că afectată este facultatea de a raport cu grupurile care compun societatea. Omdesprinde atunci numai de unul sau unele dintre acîntregul ansamblu de amintiri pe care le avea în comele dispare brusc. A uita o perioadă din viaţă înseapierde contactul cu cei care erau atunci în jurul nosuita o limbă străină înseamnă a nu mai fi în măsur

înţelegem pe cei care ni se adresau în acea limbă,1(VI7) gîndirea noastră se confundă cu cele ale altor grup2(VI8) Slăbit, creierul renunţă

Page 55: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 55/304

Memorie individuală şi memorie colectivă

fuseseră persoane vii şi prezente, fie autori cărora le citeamoperele1. Cînd ne îndreptam către ei, adoptam o atitudinedefinită, ca şi în prezenţa oricărui alt ansamblu uman. Acumnu mai depinde de noi să adoptăm acea atitudine şi să neîndreptăm spre acel grup. Putem să-ntîlnim pe cineva care neva spune că am învăţat limba respectivă şi, răsfoind cărţile şicaietele noastre, să găsim la fiecare pagină probe sigure căam tradus un text, că ştiam să aplicăm acele reguli. Nimicdin acestea nu va fi de ajuns pentru a restabili2 contactulîntrerupt între noi şi toţi cei care se exprimă sau au scris înacea limbă. Asta din cauză că nu mai avem suficientă forţăca să rămînem în raport şi cu acest grup, şi cu altele de care,fără îndoială, sîntem legaţi mai strîns şi mai actual. Nu eaşadar de mirare că aceste amintiri - şi numai ele —dispar.Ele formează un sistem independent, fiind amintirile

aceluiaşi grup, legate şi, într-un fel, sprijinite una de alta, iaracest grup se distinge net de toate celelalte, încît putem, înacelaşi timp, să facem parte din toate, dar să rămînem înafara celui dintîi. Intr-un mod mai puţin brusc şi, poate, maipuţin brutal, prin lipsa tulburărilor patologice, ne îndepărtămşi ne izolăm treptat de anumite medii care nu ne uită, dardespre care noi nu păstrăm decît o amintire vagă. Putem încăsă definim, în termeni generali, grupurile din care am făcutparte. Dar acestea nu ne mai interesează, fiindcă, în prezent,totul ne desparte.

Să presupunem acum că vom fi făcut o călătorie cuun grup de însoţitori pe care de atunci nu i-am revăzut. Gîndirea noastră era atunci foarte aproape şi, în acelaşi timp,foarte departe de ei. Stăteam de vorbă. Ne interesam împreună de detaliile drumului şi de feluritele incidente ale

1(VI9) sau măcar profesorii care ne-au învăţat acea limbă(V20) a trezi în noi(V21) Putem acum să revenim la un exemplu pe care l-am studiat

mai sus.

Page 56: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 56/304

MAURICE HALBWACHS

călătoriei. Dar, în acelaşi timp, reflecţiile noastre urmaucurs străin de ei. Purtam cu noi sentimente şi idei caraveau originea în alte grupuri, reale sau imaginareinterior, ne întreţineam cu alte persoane; străbătînd aregiune, o populam, în gînd, cu alte fiinţe: cutare loc, cucircumstanţă căpătau atunci în ochii noştri o valoare pe nu puteau s-o aibă pentru cei care ne însoţeau. Mai tîrziuvom întîlni, poate, cu vreunul dintre aceştia, iar el va aluzie la particularităţile călătoriei de care îşi aminteşte care ne-am fi amintit şi noi, dacă am fi păstrat legătura

însoţitorii, căci ei au mai vorbit de multe ori, de atudespre asta. Dar noi am uitat tot ce evocă el, încerczadarnic să ne amintească. In schimb, ne vom aminti ceesimţisem fără ştirea lor, ca şi cum acest gen de amintire fi pus mai puternic amprenta asupra memoriei noadeoarece nu ne privea decît pe noi . Astfel, în acest cazde o parte, mărturiile celorlalţi vor fi incapabile să rectituie amintirea noastră dispărută; pe de altă parte, ne vaminti, aparent fără ajutorul celorlalţi, impresii pe carele-amcomunicat nimănui.

Rezultă oare că memoria individuală, ca opozfaţă de memoria colectivă, ar fi o condiţie necesară şi cientă pentru rememorarea şi recunoaşterea amintirilor?nici un caz. Căci această primă amintire a dispărut şi ne imposibil s-o mai regăsim pentru că de mult nu mai faparte din grupul în memoria căruia ea se păstra. Pentrumemoria noastră să fie ajutată de cea a altora, nu sîntajuns mărturiile lor: mai trebuie ca ea să fi rămas mere

(V22) dar, aşa cumam arătat, nu există amintiri strict individ(Modul nostru de a gîndi şi de a simţi era într-atît de difegîndurile şi impresiile noastre ne transportau în afara cerculu

însoţitori pentru că ne închisesem într-o lume în care nu pătrunnici o influenţă exterioară. Dimpotrivă, chiar în acel momentdirea şi sensibilitatea noastră ne legau de alţi oameni decît însoţ

Page 57: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 57/304

Memorie individuală şi memorie colectivă

acord cu memoriile lor şi să existe suficiente puncte decontact pentru ca amintirea pe care ne-o evocă să poată fireconstruită pe un fundament comun1. Nu este suficientăreconstituirea, bucată cu bucată, a unui eveniment din trecutpentru a obţine o amintire; Trebuie ca această reconstrucţiesaTslTopereze plecînd de la date sau noţiuni comune care segăsesc în mintea noastră ca şi a celorlalţi, deoarece ele setransmit neîncetat de la ei la noi şi invers, lucru posibilnumai dacă toţi am făcut şi continuăm să facem parte dinaceeaşi societate. Numai în acest fel o amintire poate firecunoscută şi, totodată, reconstruită. Ce importanţă arepentru mine faptul că alţii sînt încă dominaţi de un sentimentpe care-1 încercam şi eu odinioară, dacă astăzi nu-1 maiîncerc? Nu mai pot să-l trezesc în mine însumi fiindcă demult nu mai am nimic în comun cu foştii însoţitori. Nu areceva de care să se agaţe atît în memoria mea cît şi într-a lor.Dar o memorie colectivă mai largă, care cuprindea şi memoria mea, şi pe ale lor, a dispărut. La fel, uneori, oameniipe care îi apropiaseră necesităţile unei lucrări comune, devotamentul faţă de unul dintre ei, ascendentul unuia, o preocupare artistică etc. se împart apoi în mai multe grupuri: fiecare

* dintre acestea este prea limitat pentru a reţine tot ce a ocupatgîndirea partidului, a cenaclului literar, a adunării religioasecare-i reuneau altădată. Astfel că se ataşează de un aspect alacestei gîndiri şi nu păstrează decît amintirea unei părţi dinactivitate. De unde descrierile multiple ale trecutului comun,care nu coincid şi dintre care nici una nu este exactă . Datfiind că acum sînt separate, nici unul nu poate reproduce totconţinutul vechii gîndiri. Dacă acum două dintre acestegrupuri reintră în contact, ceea ce le lipseşte pentru a se

(V23) în loc să fie oarecum impusă din afară unei gîndiri care nuse poate recunoaşte şi regăsi deloc în această amintire2(V24) un grup a uitat complet ceea ce altul a reţinut. Nici unuldintre grupuri nu se confundă pe deplin cu cel din care s-a desprinsşi care este mai larg... Ca să existe o memorie colectivă...

Page 58: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 58/304

înţelege unul pe altul, a se pune de acord şi a-şi confirreciproc amintirile este tocmai facultatea de a uita barier

care Ie separă în prezent. O neînţelegere apasă asupra lor,in cazul a doi oameni care se regăsesc, dar, cum se spunemai vorbesc aceeaşi limbă. Cît despre faptul că păstramintirea impresiilor pe care nici unul dintre însoţitori, vremea aceea, nu le-a putut afla, nici acesta nu constituidovadă că memoria noastră îşi este suficientă sieşi şi căare întotdeauna nevoie să se sprijine pe memoria celorlaSă presupunem că, atunci cînd am plecat în călătorie cusocietate de prieteni, eram copleşiţi de o preocupare pe cei n-o cunoşteau: absorbiţi de o idee sau un sentiment, raptam la acestea tot ceea ce vedeam: alimentam acel gsecret cu tot ceea ce, în aria preocupării noastre, putea aibă vreo legătură. Totul se petrecea ca şi cum n-ampărăsit grupul uman, mai mult sau mai puţin îndepărtat, care ne raportam reflecţiile; îi alăturam toate elementele dmediul nou pe care putea să le asimileze; acestui medconsiderat ca atare şi din punctul de vedere al însoţitorinoştri, îi acordam totuşi cea mai neînsemnată parte a gdurilor noastre1. Dacă ne gîndim, mai tîrziu, la aceacălătorie, nu putem spune că privim din punctul de vedere

celor care au mers împreună cu noi. Nici pe ei înşişi nu namintim decît în măsura în care persoanele lor erau cuprinîn cadrul preocupărilor noastre. De aceea, dacă am intpentru prima oară într-o cameră la căderea nopţii, am văzpereţii, mobilele şi toate obiectele învăluite în semiobsritate, aceste forme fantastice sau misterioase ne rămîn memorie drept cadrul aproape ireal al sentimentului de nenişte, surpriză sau tristeţe pe care-1 încercam în momentulcare ni s-au înfăţişat. N-ar fi de ajuns să vedem camerlumina zilei ca să ni le amintim: ar trebui ca, totodată, săgîndim ia tristeţea, surpriza sau neliniştea [de atunci. D

MAURICE HALBWACHS

I (V25) Mai tîrziu, cînd ne vom aminti impresiile de atunci, vom gîndi, cu siguranţă, la însoţitorii noştri.

Page 59: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 59/304

Memorie individuală şi memorie colectivă

impresiile provocate de călătorie şi de intrarea în aceacameră se explicau prin cursul reflecţiilor noastre, prinobişnuinţele de gîndire şi simţire care ne legau de alt grup deoameni decît cei care ne însoţeau, adică de cursul gînduriloraşa cum rezulta nu numai, şi nici în primul rind, din perceperea obiectelor, ci din diferitele evenimente, recente saumai vechi, din viaţa noastră care ne reţineau atunci atenţia.]Reac{ia personală în prezenţa acestor lucruri le transfigurapentru noi într-o asemenea măsură? Da, dacă vrem, dar cucondiţia să nu uităm că sentimentele şi gîndurile noastre celemai personale îşi au sursa în medii şi circumstanţe socialedefinite, iar efectul de contrast provenea mai ales din faptulcă noi căutam în aceste obiecte nu ceea ce vedeau cei cărorale erau familiare, ci ceea ce avea legătură cu preocupărilealtor oameni, a căror gîndire era pentru prima dată aplicată,prin noi, asupra aceastei camere.

Dacă această analiză este exactă, rezultatul la care neconduce ar permite, poate, un răspuns la obiecţia cea maiserioasă şi, de altfel, cea mai firească faţă de afirmaţia că nune amintim decît cu condiţia să adoptăm punctul de vedereal unuia sau mai multor grupuri şi să ne replasăm intr-unuisau mai multe curente de gîndire colectivă.

Veţi fi, poate, de acord că un mare număr de amintirireapar pentru că alţi oameni ni le rememorează; la fel, că,

dacă aceşti oameni nu sînt prezenţi material, se poate vorbide memorie colectivă cînd evocăm un eveniment care ocupaun loc în viaţa grupului nostru şi pe care l-am privit şi îlprivim încă, în momentul în care ni-1 amintim, din punctulde vedere al acestui grup. Avem pe deplin dreptul să pretindem aprobarea în acest al doilea punct, dat fiind că oasemenea atitudine mintală nu este posibilă decît la un omcare face sau a făcut parte dintr-o societate, a cărei influenţă,cel puţin de la distanţă, o suportă încă. De vreme ce nu neputem gîndi la un anumit obiect decît comportîndu-ne camembri ai unui grup, este evident că existenţa grupului este

63

Page 60: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 60/304

MAURICE HALBWACHS

chiar condiţia acelui gînd. De aceea, dacă un om se întoacasă fără să fie însoţit de cineva înseamnă, fară îndoiaun timp - ca să folosim limbajul comun —„a fost sinDar a fost numai în aparenţă, deoarece, chiar în ainterval, gîndurile şi faptele sale se explică prin natura sfiinţă socială, el neîncetînd nici o clipă să fie inclus însocietate. Nu aceasta este dificultatea.

Dar nu există oare amintiri care să reapară fară cvreun fel, să poată fi puse în raport cu un grup, deoaevenimentul pe care-I reproduc a fost perceput de noi atucînd eram singuri, nu aparent, ci cu adevărat singuri,imaginea lui nu se regăseşte în gîndirea vreunui ansamboameni? Şi pe care să le rememorăm (spontan şi de laplasîndu-ne într-un punct de vedere care nu poate fi decînostru? Oricît de rare ar fi faptele de acest gen, chiar exţionale, e de ajuns să se poată atesta cîteva pentru a stabmemoria colectivă nu explică toate amintirile noastre ş

poate, ea nu explică singură evocarea unei amintiri oareLa urma urmei, nimic nu dovedeşte că toate noţiunileimaginile care intervin în memorie, împrumutate din medsociale din care facem parte, nu acoperă, ca un ecraamintire individuală, chiar şi în cazul în care nu mai accesibilă. întrebarea esenţială este dacă o asemenea atire poate să existe, dacă este de conceput. Faptul căprodus, chiar şi o singură dată, ar fi suficient pentru amonstra că nimic nu o împiedică să apară în toate cazuLa baza oricărei amintiri s-ar afla atunci rememorarea ustări de conştiinţă strict individuale, pe care - ca s-o digem de percepţii, în care intră atîtea elemente ale gîndsociale - acceptăm să o numimintuiţie sensibil .

„Ne încearcă o anumită îngrijorare —spunea Charles Blondei - văzînd că este eliminată, sau aproapeamintire orice reflectare a acesteiintuiţii sensibile care nuconstituie, fără îndoială, întreaga percepţie, dar care totuşi, în mod evident, preambulul indispensabil şi consine qua non ale acesteia... Pentru a nu confunda recons64

Page 61: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 61/304

Memorie individuală ş i memorie colectivă

tuirea propriului trecut cu cea pe care o putem face pentrutrecutul aproapelui nostru, pentru ca acest trecut posibil dinpunct de vedere empiric, logic şi social să ne apară identiccu cel real, trebuie ca, în anumite părţi cel puţin, el să fie maimult decît o reconstituire făcută cu materiale împrumutate”(Revue philosophique, 1926, p. 296). La rîndul său, dl. DeşireRoustan ne scria: „Dacă vă mărginiţi să spuneţi: cînd credemcă evocăm trecutul, 99% înseamnă reconstrucţie şi 1% evocare veritabilă, acest rest de 1% care se opune explicaţieidumneavoastră e suficient pentru a ridica din nou întreagaproblemă a păstrării amintirii. Ori puteţi evita acest rest?” .

E greu să găsim amintiri care să ne trimită la unmoment1 cînd senzaţiile noastre nu erau decît reflectareaobiectelor exterioare, neamestecîndu-se cu nici o imagine, cunici un gînd prin care să fim legaţi de oamenii sau grupurilecare ne înconjurau. Nu ne amintim prima copilărie tocmaifiindcă impresiile noastre nu se pot agăţa de nici un suport,căci nu devenisem încă fiinţe sociale. „Prima mea amintire -spune Stendhal - este că am muşcat-o de obraz sau de fruntepe doamna Pison de Dugalland, vara mea... O şi văd, ofemeie de 25 de ani, cu trupul plin şi faţa rumenă... Scenami-a rămas clar întipărită, desigur din cauză că gestul meu fiisocotit pe loc drept o crimă de care mi se pomenea întruna”*.La fel, îşi aminteşte cum a înţepat cu o surcea un catîr, carel-a trîntit la pămînt: „«încă puţin şi murea», spuse bunicul,îmi închipui scena, dar probabil că nu-i o amintire directă,nu-i decît amintirea imaginii pe care mi-am facut-o despreaceastă întîmplare, foarte demult, pe vremea cînd a început

| (V26) în care gîndirea noastră era aproape lipsită de oricecon(inut ca o masă ştearsă în momentul în care impresiile noastrese găseau...* Stendhal,Viaţa lui Henry Brulard, traducere de Modest Morariu,EPL, Bucureşti, 1965, p. 30 (n. tr.).

Page 62: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 62/304

MAURICE HALBWACHS

să-mi fie povestită”* (F/ede Henry Brulard, pp. 31 şi5g\Este cazul multor aşa-zise amintiri din copilărie. Pricare amcrezut mult timp că pot să ajung este sosirea famele Ia Paris. Aveam atunci doi ani şi jumătate. Urctrepte seara (apartamentul era la etajul al patrulea), iacopiii, spuneamîn gura mare că la Paris lumea stă în pposibil ca unul dintre noi să fi făcut remarca aceastaînsă normal ca părinţii noştri, amuzaţi, s-o fi reţinut ne-o fi povestit mai tîrziu. Mai văd şi scara luminată: dvăzut-o de multe ori de atunci.

Iată acumun eveniment din copilăria lui BenvenCellini, aşa cumîl povesteşte acesta la începutul memsale: „Eram în vîrstă cam de trei ani, iar Andrea Cbunicul meu, mai trăia, avînd însă peste o sută de ani. zi, cu prilejul înlocuirii unei ţevi de la un rezervor de ieşise de acolo un scorpion mare, pe care ai mei nu-1 seră şi care, coborînd pe pămînt, se ascunsese sub o bl-amvăzut şi amalergat la el de l-am luat în mînă. Era amare încît, în timp ce-1 ţineam în mîna mea de copil, parte îi ieşea afară coada, iar de cealaltă parte - cecleşti. Se povesteşte că am alergat, bucuros nevoie-mbunicul meu, spunîndu-i: «Iată, bunicule, ce rac fruam!». Dîndu-şi seama că era un scorpion, bunicul a înde spaimă şi, cum mă iubea nespus de mult, fu cît pe-

cadă mort; mîngîindu-mă, îmi ceru să-i dau scorpionueu, nevoind să-l dau nimănui, începui să plîng, strîngîntot mai tare în mînă. La ţipetele mele, sosi alergînd şicare era de asemenea acasă şi care, mut de uimire, nştia ce să facă pentru ca acea jivină veninoasă să nucidă, cînd zări o pereche de foarfeci. Înarmîndu-se cmîngîindu-mă, tata tăie coada şi cleştii scorpionului. ce trecu primejdia, taică-meu socoti că toată întîmplare

’Ibidem, p. 55 (n. tr.).

66

Page 63: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 63/304

Memorie individuală şi memorie colectivă

un semn de noroc”*. Această scenă, agitată şi dramatică, se

desfăşoară în totalitate în sînul familiei. Cînd prinde scorpionul, copilul nu are nici o clipă ideea că este un animalpericulos: e un mic rac, precum cei pe care i-i arătaseră părinţii săi, lăsîndu-1 să-i atingă ca pe nişte jucării. în realitate,un element străin, venit din afară, a pătruns în casă, iar bunicul şi tatăl reacţionează fiecare în felul său: plînset de copil,rugăminţi şi mîngîieri părinteşti, anxietate, oroare şi exploziade bucurie care urmează: tot atîtea reacţii familiale caredefinesc sensul evenimentului. Să admitem că băiatul şi-laminteşte: imaginea este plasată în cadrul familiei, căci eraîncă de la început cuprinsă în acesta şi nu a ieşit deloc din el.

Să-l ascultăm acum pe dl. Charles Blondei: „îmiaduc aminte că, în copilărie, s-a întîmplat odată, cîndumblam printr-o casă părăsită, să cad pînă la jumătate, înmijlocul unei camere întunecoase, într-o groapă pe fundulcăreia era apă şi descopăr mai mult sau mai puţin uşor undeşi cînd s-a petrecut asta, dar intervin aici informaţiile, cutotul secundare faţă de amintire”. înţelegem că amintirea seprezintă ca o imagine care nu era localizată. Aşadar nugîndindu-se mai întîi la casă, adică plasîndu-se din punctulde vedere al familiei care locuia acolo, a putut să-şi amintească, mai ales că, ne spune domnul Blondei, n-a povestit

acest accident vreunei rude şi este sigur că nu s-a mai gînditla asta de atunci. „în acest caz —adaugă el —, am nevoie săreconstitui ambianţa amintirii mele, nu amintirea însăşi. Separe, într-adevăr, că în amintirile de acest gen avem uncontact direct cu trecutul, care precede şi condiţioneazăreconstituirea istorică”(loc. cit ., p. 297). Această relatare sedistinge clar de precedenta, mai întîi pentru că BenvenutoCellini ne indică în primul rînd epoca şi locul unde se desfăşoară scena pe care şi-o aminteşte, ceea ce domnul Blondeia omis cu totul cînd a povestit despre căderea într-o groapă

Viaţa lui Benvenuto Cellini scrisă de el însuşi, traducere deŞtefan Crudu, EPL, Bucureşti, 1964, voi. I, pp. 13-14 (n. tr.).

67

Page 64: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 64/304

MAURICE HALBWACHS

pe jumătate plină cu apă. Şi tocmai asupra acestui luinsista mai sus. Dar poate că nu aceasta este diferenţa esţială dintre ei. Grupul de care copilul, la această vîrstă, e

legat cel mai strîns şi care îl înconjoară mereu este familOr, de această dată copilul a ieşit de-acolo. Nu numai nu-şi mai vede părinţii, dar s-ar părea că ei nici nu sînprezenţi în mintea sa. In orice caz, nu intervin deloc înîntîmplare, pentru că nu vor fi informaţi sau nu-i vor acorddestulă importanţă ca să păstreze amintirea şi să i-povestească mai tîrziu eroului. Dar asta e suficient pentru să spunem că a fost cu adevărat singur? Noutatea intensitatea impresiei, impresie penibilă de abandonimpresie stranie de surpriză în faţa unei întîmplărineaşteptate, nemaivăzute şi prin care nu mai trecuse, sexplice faptul că gîndirea i-a fost deturnată dinspre părinţOare nu cumva, dimpotrivă, tocmai pentru că era copiladică mai strîns prins decît adulţii în reţeaua de sentimente de gînduri domestice, s-a trezit deodată în primejdie? Dar

se gîndea atunci la ai săi şi nu era singur decît în aparenţNici nu contează că nu-şi aminteşte epoca şi locul determinîn care se afla şi nu se poate sprijini pe un cadru local temporal. Gîndirea familiei absente furnizează cadrul, iacopilul nu are nevoie, cum spune dl. Blondei, „sreconstituie ambianţa amintirii” deoarece amintirea se prezintă în acest mediu. Nu trebuie să ne mire cu nimic faptucă, pe moment, copilul nu şi-a dat seama de asta, că nuacordat atenţie acestui aspect al gîndirii sale, nici că, mtîrziu, adultul care rememorează această amintire din coplărie nu remarcă nici el acest lucru. Un „curent de gîndiresocială este de obicei la fel de invizibil ca aerul pe carrespirăm. Nu-i recunoaştem existenţa, în viaţa normală, deccînd ne opunemlui, dar un copil care-i strigă pe ai săi, caare nevoie de ajutorul lor nu i se opune.

Dl. Blondei ar putea obiecta, pe bună dreptate, cfaptul pe care şi-l aminteşte are o serie de particularităţi fănici un raport cu vreun aspect al familiei sale. Umblîn

Page 65: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 65/304

Memorie individuală şi memorie colectivă

printr-o cameră întunecoasă, a căzut într-o groapă pe jumătate plină cu apă. Să admitem că, în acelaşi timp, s-a speriatfiindcă se simţea departe de ai săi.,jartea esenţială a întîm-plării, în spatele căreia tot restul pare să dispară, este aceastăimagine care, în sine, se prezintă drept complet desprinsă deambianţa domestică. Or, tocmai conservarea acestei imaginitrebuie explicată. Ea se distinge de orice alte circumstanţe încare mă găseam cînd mi-am dat seama că eram departe de aimei, întorcîndu-mă spre acelaşi mediu pentru a cere ajutor şispre aceeaşi «ambianţă». Cu alte cuvinte, nu văd cum uncadru atît de general precum familia ar putea să reproducăun fapt atît de particular”. „Pentru aceste forme care sîntcadrele impuse de societate —mai spune dl. Blondei —estenecesară şi o materie.” Dar de ce să nu admitem pur şisimplu că această materie chiar există, formată tocmai din

ceea ce, în amintire, nu are legătură cu cadrul, adică dinsenzaţiile şi intuiţiile sensibile retrăite în acest tablou? CîndTom Degeţel a fost abandonat de părinţii săi în pădure, s-agîndit, fireşte, la părinţi; dar multe alte obiecte i se înfăţişau:a mers pe una sau mai multe cărări, s-a căţărat într-un copac,a întrezărit o lumină, s-a apropiat de o casă izolată1etc. Cumsă se poată rezuma toate acestea într-o simplă remarcă: s-arătăcit şi nu şi-a regăsit părinţii? Dacă ar fi luat-o pe alt drumşi ar fi cunoscut alţi oameni, ar fi avut acelaşi sentiment deabandon şi totuşi ar fi păstrat cu totul alte amintiri.

Răspunsul nostru e că, atunci cînd un copil serătăceşte în pădure sau într-o casă, totul se petrece ca şi cum,prins pînă atunci în curentul de gînduri şi sentimente care-1lega de ai săi, el se trezeşte totodată antrenat într-un altcurent, care-1 îndepărtează de ei. Despre Tom Degeţel putemspune că rămîne în grupul familial, căci îi are alături pe fraţiisăi. Dar el se pune în fruntea lor, îi ia în grija sa, îi conduce,adică trece de la statutul de copil la cel de tată, intră în

1(V27) fiecare pas pe care-1 face îl îndepărtează de părinţi, tot ceeace i se întîmplă îl rupe de...

Page 66: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 66/304

MAURICE HALBWACHS

grupul adulţilor, rămînînd totuşi copil. Dar faptul este valaşi în cazul amintirii evocate de dl. Blondei, care este

acelaşi timp o amintire de copil şi una de adult, deoarcopilul s-a aflat pentru prima oară în situaţia unui aduCopil fiind, toate gîndurile sale erau la nivelul unui coObişnuit să considere obiectele exterioare cu ajutorul nonilor pe care Ie obţinuse de la părinţi săi, uimirea şi teamaprovin din dificultatea de a plasa în mica sa lume ceeavedea atunci. Devenea adult în sensul că, ai săi nemaifiindaproape, se găsea în prezenţa unor obiecte noi şi înspăimtătoare pentru el, dar care, fără îndoială, nu erau astfel, puţin nu în aceeaşi măsură, pentru o persoană matură. Nurămas mult timp în acel coridor întunecos. Nici nu a lucontact cu o lume pe care o va redescoperi mai tîrziu, cîva fi mai stăpîn pe sine. Există, de altfel, în copilărie mmomente în care avem de-a face cu altceva decît familiacă ne lovim sau ne rănim în contact cu obiectele, fie

trebuie să ne adaptăm şi să ne supunem forţei lucrurilor, Ică trecem, inevitabil, printr-o serie întreagă de mici încerc jcare ne pregătesc pentru viaţa de adulţi: este umbra pe ca[proiectează asupra copilăriei societatea persoanelor matuşi chiar mai mult decît o umbră, căci copilul trebuie săasume partea de griji şi responsabilităţi a căror greutate cade obicei, pe umeri mai puternici decît ai săi, iar acum inclus, cel puţin temporar şi printr-o singură latură a sa,grupul celor mai în vîrstă decît el. De aceea se spucîteodată despre unii oameni că nu au avut copilărie, fiinnevoia de a-şi cîştiga pîinea li s-a impus devreme, cotrîngîndu-i să intre în zone ale societăţii în care oameluptă pentru viaţa lor, pe cînd cei mai mulţi dintre copii nnu ştiau că aceste zone există, sau fiindcă, în urma unui ces, au resimţit un gen de suferinţă rezervată, în gener

adulţilor, căreia a trebuit să-i facă faţă pe acelaşi plan ca şConţinutul original al unor asemenea amintiri, cale detaşează de toate celelalte, s-ar explica deci prin faptuse găsesc la intersecţia a două sau mai multe serii de gînd

Page 67: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 67/304

Memorie individuală şi memorie colectivă

prin care sînt legate de tot atîtea grupuri diferite. Nu-i de

ajuns să spunem: la intersecţia unei serii de gînduri care neleagă de un grup, aici familia, şi a alteia care cuprinde numaisenzaţiile provocate de lucruri; totul ar fi din nou pus laîndoială deoarece această imagine a lucrurilor existîndnumai pentru noi, o parte din amintirea noastră nu s-ar spri

jini pe nici o memorie colectivă. Dar un copil se sperie deîntuneric sau cînd se rătăceşte într-un loc părăsit fiindcăpopulează acest spaţiu cu duşmani imaginari, temîndu-se căva da peste cine ştie ce fiinţe periculoase. Rousseau nepovesteşte că, într-o seară întunecată de toamnă, doamnaLambercier i-a dat cheia bisericii şi l-a trimis să caute înstrană Biblia pe care o lăsaseră acolo. „Deschizînd uşa -spune el mi s-a părut că vin din boltă nişte zgomote canişte glasuri; am simţit că mi se cam zdruncină hotărîreamea romană. După ce deschid bine uşa, dau să intru, dar deabia fac cîţiva paşi şi mă opresc. întunericul adînc cedomnea în golul cel mare al bisericii mă înspăimîntă, simt cămi se ridică părul pe cap [...] mă încurc printre bănci, nu-midau seama unde mă aflu şi, neputînd găsi nici amvonul, niciuşa, mă cuprinde o teamă pe care n-o pot exprima”*. Dacăbiserica ar fi fost luminată, ar fi văzut că nu era nimeni şi nus-ar mai fi speriat. Pentru copil, lumea nu este niciodatălipsită de fiinţe umane, de influenţe binefăcătoare saunegative. Punctelor (şi epocilor) în care aceste influenţe seîntîlnesc şi se intersectează le corespund, poate, în tabloultrecutului său, imagini mai distincte, fiindcă un obiectcăruia-i luminăm două laturi, din două surse diferite, nedezvăluie mai multe detalii şi se impune mai uşor atenţieinoastre. (Un membru al unei societăţi pătrunde în alta, iargîndurile care-1 leagă de fiecare dintre ele se întîlnesc.)

Jean-Jacques Rousseau,Emil sau Despre educafiune, traducere deGheorghe Adamescu, Moldova, Iaşi, 1998, voi. I, pp. 177-178 (n. tr.).

71

Page 68: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 68/304

MAURICE HALBWACHS

Am insistat destul asupra amintirilor din copilărAm putea invoca un mare număr de amintiri de adult atît

originale şi care se prezintă atît de unitare încît par să rezoricărei descompuneri. Dar şi în aceste exemple am puteevidenţiemaceeaşi iluzie. Un membru al unui grup a intîn acelaşi timp, în alt grup; gîndurile care-1 leagă de amse întîlnesc deodată în mintea Iui; ipotetic, el este singucare-şi dă seama de acest contrast. Cum să nu creadă csine însuşi se produce o impresie fără echivalent cu ceepot simţi ceilalţi membri ai celor două grupuri, dacă întrşi aceştia nu există alte puncte de contact? Această amineste cuprinsă, simultan, în două cadre; dar unul dintre acecadre îl împiedică să-l vadă pe celălalt şi invers: îşi fixatenţia asupra punctului de întîlnire al acestora, fară săpoată percepe în întregime. Astfel, cînd căutăm pe cer dstele care fac parte din constelaţii diferite, satisfăcuţi cătrasat între ele o linie imaginară, ne închipuim că sim

aliniere le conferă un soi de unitate; totuşi fiecare dintre Leste doar un element dintr-un grup, şi am putut să le gă' pentru că, în acel moment, nici una dintre constelaţii nu Fascunsă de nori. La fel, deoarece două gînduri, apropiacontrastante între ele, par să se întărească reciproc, credcă formează un tot care există ca atare, independent ansamblurile din care au fost extrase, şi nu ne dăm seamaîn realitate, luămîn considerare două grupuri, dar pe fiecdin punctul de vedere al celuilalt.Să revenim la presupunerea pe care am prezentatmai înainte. Am călătorit alături de persoane pe care cunoscusem de puţin timp şi pe care nu aveam să le mai decît la intervale îndepărtate. Toţi călătoream de plăceDar eu nu prea vorbeam şi nu-i ascultam deloc. Avemintea plină de gînduri şi imagini care nu i-ar fi putut inresa pe ceilalţi şi despre care ei nu ştiau nimic, fiindcărefereau la părinţii şi prietenii mei, de care mă îndepărtmomentan. Astfel, oamenii pe care-i iubeam, care avaceleaşi interese ca şi mine, o întreagă comunitate de c

Page 69: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 69/304

Memorie individuală şi memorie colectivă

eram strîns legat era introdusă, fără s-o ştie, într-un mediu,amestecată cu evenimente, asociată cu peisaje care-i eraucomplet străine sau indiferente. Să luăm acum în discuţieimpresia noastră. Ea se explică, fără îndoială, prin ceea ce seafla în centrul vieţii noastre afective sau intelectuale. însă eas-a desfăşurat într-un cadru temporal şi spaţial şi în circumstanţe puse în umbră de preocupările noastre, dar care, larîndul lor, îi modificau cursul şi aspectul: precum caseleconstruite la poalele unui monument antic, dar care nu auaceeaşi vechime. Cînd ne amintim această călătorie, nu

privim, bineînţeles, din acelaşi punct de vedere ca şi însoţitorii noştri, pentru că ea se rezumă, în ochii noştri, printr-oserie de impresii care fuseseră numai ale noastre. Dar nuputem spune nici că privim numai din punctul de vedere alpărinţilor, al prietenilor, al autorilor preferaţi, a căror amintire ne însoţea. Cînd mergem pe un drum de munte, alăturide oameni cu un anumit aspect fizic şi un anumit caracter,amestecîndu-ne distraţi în conversaţia lor, impresiile care sesucced în noi înşine sînt tot atîtea moduri particulare,originale, noi de a ni-i reprezenta pe cei dragi şi legăturilecare ne unesc cu ei. Dar, în alt sens, aceste impresii, tocmaipentru că sînt noi şi conţin numeroase elemente străine decursul anterior şi de partea cea mai intimă a gîndurilornoastre actuale, sînt străine şi faţă de grupurile de caresîntem legaţi cel mai strîns. Ele le exprimă pe acestea, dar, înacelaşi timp, nu le exprimă astfel decît cu condiţia să nu fieprezente material, fiindcă toate obiectele pe care le vedem,toate persoanele pe care le auzim ne atrag atenţia numai înmăsura în care ne fac să resimţim absenţa celor dintîi. Acestpunct de vedere, care nu este nici al actualilor însoţitori, nicipe deplin şi exclusiv al prietenilor de ieri şi de mîine, cumoare să nu-1 desprindem de unii şi de alţii pentru a ni-1

atribui? Nu e adevărat că, atunci cînd evocăm aceastăimpresie, ceea ce ne frapează ţine de partea din ea care nu seexplică prin raporturile noastre cu un grup sau altul, carecontrastează cu gîndirea şi experienţa lor? Ştiu că ea n-ar

Page 70: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 70/304

MAURICE HALBWACHS

putea fi împărtăşită, nici măcar ghicită de însoţitorii mMai ştiu şi că, sub această formă şi în acest cadru, imposibil să-mi fi fost sugerată de prieteni sau părinţi la cmă gîndeam în momentul Ia care trimite acum memoria mNu este acesta un rest de impresie independentă atît gîndirea cît şi de memoria ambelor grupuri şi care nu exdecît pentru mine?

în prim-planul memoriei unui grup se disting amitirile evenimentelor şi experienţelor care privesc un numcît mai mare de membri şi care rezultă fie din viaţa propfie din raporturile cu grupurile apropiate, cu care de cele mmulte ori este în contact. Cele care-i privesc pe foarte puţmembri sau uneori pe unul singur, chiar dacă sînt cuprinsememoria grupului prin faptul că, măcar parţial, s-au proîn limitele acestuia, trec în planul secund. Două fiinţe se simţi strîns legate una de alta şi îşi pot pune în comun togîndurile. Dacă, în anumite momente, ele trăiesc în mediferite, deşi îşi pot comunica detaliat, prin scrisodescrieri, relatări, circumstanţele în care s-au aflat atuncînd nu mai erau în contact, ar trebui să se identifice una alta pentru ca tot ceea ce, în experienţele lor, îi era străunei sau alteia să fie absorbit în gîndirea lor comună. Cdomnişoara de Lespinasse îi scrie contelui de Guibertpoate face să înţeleagă ceea ce simte departe de el, dasocietăţi şi medii mondene pe care el le cunoaşte, fiind legat de acestea. El şi-o poate închipui pe iubita sa, dcum şi ea se poate închipui pe sine, din punctul de vederacestor bărbaţi şi femei care nu ştiu nimic despre viaţaromanţioasă, dar şi din punctul de vedere al grupului asc

' Julie de Lespinasse (1732-1776), femeie de litere franceză, al cărei salon era frecventat de iluştri oameni de cultură ai epocii, printre care d’Alembert. Corespondenţa sa cu Jacques-Antoine- Hippolyte, conte de Guibert (1743-1790 ; viitor membru al Academiei Franceze), cu care a avut o relaţie amoroasă, a fost publicată în volum.

74

Page 71: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 71/304

Memorie individuală şi memorie colectivă

şi închis pe care-1 alcătuiesc împreună. Totuşi el este departe, iar în societatea pe care ea o frecventează se pot produce, fără ştirea lui, multe schimbări despre care scrisorilenu-i oferă o idee suficientă, încît anumite dispoziţii ale ei înprezenţa acestor medii mondene îi sînt şi îi vor rămîneîntotdeauna străine: faptul că o iubeşte atît de mult nu estesuficient ca să le ghicească.

Un grup intră, în general, în raport cu altele. Multeevenimente rezultă din asemenea contacte, precum şi multe

noţiuni care nu au altă origine. Uneori aceste contacte sîntpermanente sau, în orice caz, se repetă destul de des şicontinuă pentru o durată destul de lungă. De exemplu, cînd ofamilie trăieşte mult timp în acelaşi oraş sau în vecinătateaaceloraşi prieteni, oraşul şi familia, prietenii şi familiaconstituie un fel de societăţi complexe. Iau atunci naştereamintiri, cuprinse în cadrele de gîndire comune membrilordin cele două grupuri. Pentru a recunoaşte o amintire deacest gen, trebuie să faci parte simultan din ambele grupuriCondiţia este îndeplinită, un timp, de o parte dintre locuitoriioraşului, de o parte dintre membrii familiei, dar nu în aceeaşmăsură, în diferitele momente, după cum interesele lor aulegătură cu oraşul sau cu familia. De altfel, e de ajuns ca un

membri ai familiei să părăsească oraşul ca să trăiască în alparte pentru a le fi mai puţin uşor să-şi amintească lucruri pecare le reţineau numai pentru că erau prinşi simultan în douăcurente de memorie colectivă convergente, în timp ce acumsuportă aproape exclusiv acţiunea unuia dintre acestea. Dealtfel, dat fiind că numai o parte a membrilor unui grup sîntcuprinşi în celălalt şi invers, fiecare dintre aceste douăinfluenţe colective este mai slabă decît dacă s-ar exercitasingură. Nu grupul în totalitate, familia, de exemplu, cinumai o fracţiune poate să-l ajute pe un membru să rememoreze acest gen de amintiri. Trebuie să existe sau să fiecreate condiţiile pentru a permite celor două influenţe să-şicombine acţiunea cît mai eficient, pentru ca amintirea săreapară şi să fie recunoscută Astfel încît ea pare mai puţin

Page 72: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 72/304

MAURICE HALBWACHS

familiară, percepem mai puţin clar factorii colectivi cadetermină şi avem iluzia că se află mai puţin decît celesub puterea voinţei noastre.

[Nu este însă întru totul o iluzie. Nu vom regîntotdeauna amintirile pe care le căutăm, fiindcă trebuiaşteptăm circumstanţele —pe care voinţa noastră nucontrolează în întregime - care să le trezească şi să reprezinte. în această privinţă, nimic nu e mai surprinzădecît recunoaşterea unui chip sau a unui loc atunci cînd rîn cîmpul nostru de percepţie. Nu ne-am mai gîndit deloele de cînd le-amvăzut prima dată şi avem, poate, imprcă, oricîte eforturi de memorie am fi iâcut, ne-ar fi imposibil să le reconstituim. Totuşi nu ne înşelăm: renoaştem locul respectiv şi ne amintim totodată stareaspirit în care eram cînd l-am văzut; se pare că amintirerămas acolo, agăţată de faţadele caselor, aşteptînd lungul aleii, pe ţărmul golfului, pe această stîncă în form

jilţ să trecemdin nou pe acolo, ca să ne reţină în trecerI să-şi redobîndească în memoria noastră locul care, altfe[ fi rămas mereu neocupat.

Putemadmite că dacă n-am regăsit niciodată acea! amintire înseamnă că n-am revenit niciodată în acel localte cuvinte, pentru ca noi să ne gîndim din nou Ia condiţia necesară pare a fi o serie de percepţii pe care nputemretrăi decît facînd din nou acelaşi drum, încît să

găsim în faţa aceloraşi case, a aceleiaşi stînci etc. Sînaşadar aproape siguri că nu ne înşelăm cînd spunemm-ammai gîndit niciodată la asta fiindcă n-am putut, pmemorie şi reflecţie, să regrupez toate imaginile, atît diverse şi nuanţate, şi să reconstitui acea combinaţie unicprecisă de impresii sensibile, singura care mi-ar puorienta mintea exact spre această amintire. Aşadar nu nemai gîndit. Dacă amintirea reapare, ea rezultă nu dintalăturare de reflecţii, ci dintr-o apropiere a percepţiilor deminată de ordinea în care se înfăţişează anumite obiesensibile şi care rezultă, la rîndul ei, din poziţia lor spaţ

Page 73: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 73/304

Memorie individuală şi memorie colectivă

Dar, spre deosebire de reflecţii sau idei, simplele percepţii selimitează să reproducă obiectele exterioare, nu conţin nimicaltceva decît aceste obiecte şi nu ne pot conduce dincolo deele. De unde credinţa (trebuie să admitem) că ele au folositnumai pentru a ne crea o anumită dispoziţie corporală şisensibilă favorabilă reapariţiei amintirii. Presupunem atuncică amintirea, care nu a fost reconstruită, ci evocată, se găsea,probabil, în mintea noastră. Totuşi singurul mijloc de aumple această lacună a memoriei este să revenim în acel loc,să deschidem ochii. Ne mirăm regăsind o asemenea amintire, dar, după un moment de reflecţie, ne-am putea mira şică nu am evocat-o mai devreme: identificăm, în labirintulgîndurilor noastre, mai multe căi care ne-ar fi putut conducela ea. Locul şi obiectele ne-au readus o amintire. Dar ştim căpe ele le putem evoca fară să le revedem sau chiar fără sărevedem mediul lor. Nu ne lipsea puterea de a ne gîndi dinnou la ele, ci de a ne gîndi atît de intens încît să rememorămtoate detaliile. Cînd încercăm să demonstrăm o teoremă,uitată în prezent, mintea noastră se angajează pe mai multecăi şi, cum nici una nu o duce la rezultat, face referire lacartea pe care am avut-o altădată în mîini. în prezent, doardemonstraţia nu ne-o amintim, însă vedem că printr-unadintre metodele încercate mintea noastră se apropiase deaceasta: am abandonat prea devreme această pistă. Simţimcă, printr-un efort prelungit de atenţie şi fără ajutorul cărţii,am fi putut reface în gînd acel drum, care ar fi dus lademons-traţie. La fel, amintirea, legată de imaginea spaţiuluires-pectiv, dar cuprinsă totodată în toate succesiunile deimagini şi gînduri (care se intersectează aici) care ne-au

condus odinioară în acel loc, n-ar fi fost cu totul imposibil deregăsit: ne-a lipsit forţa atenţiei şi a reflecţiei; era însă deajuns să urmărim mai adînc una dintre seriile de amintiricare ne-ar fi condus, în gînd, acolo unde fusesem în trecut şipe unde hazardul a făcut să trecem din nou.

Poate că nu este decît o altă iluzie, dar care ridică oproblemă nouă. Dacă avem sentimentul că am fi putut

Page 74: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 74/304

ajunge Ia această amintire pe alte căi înseamnă că acesexistă, chiar dacă n-am fost în stare să le urmăm pîcapăt, adică pînă la amintire. Să examinăm ce se încînd, reveniţi în acelaşi Ioc şi în faţa aceloraşi obiecrecunoaştem. E vorba aici de acel gen de recunoaştecare dl. Bergson o numeşte recunoaştere prin imagintingînd-o net de ceea ce numeşte recunoaştere prin mişAceasta din urmă ar trimite la sentimentul de familiaritacare-1 încercămcînd un obiect văzut sau evocat determcorpul nostru aceleaşi mişcări de reacţie ca atunci cîndvăzut prima oară.

Recunoaşterea prin imagini, dimpotrivă, înseamrelaţionarea imaginii (percepute sau evocate) unui obiealte imagini, formînd împreună un ansamblu sau un taînseamnă regăsirea legăturilor acestui obiect cu alte obcare pot fi şi gînduri sau sentimente. Nu vom pune, deocamîntrebarea dacă între aceste două moduri de recunoaexistă o diferenţă de natură sau una de grad. Remarcămcă, în cazul de faţă, amintirea corespunde unui eveniîndepărtat în timp, unui moment din trecutul nostru. ■tocmai ceea ce dl. Bergson numeşte recunoaştere în imsau sentiment dedej -vu. De exemplu, ajung într-o gară care amintrat ca să aştept un tren, o singură dată, cu ani în urmă, la care nu m-am mai gîndit de atunci şi alaspect nu s-a schimbat. Pot spune, cînd recunosc acgară, că în mintea mea există două imagini care se supruna a tabloului pe care-1 am în faţa ochilor, alta a tablvăzut odinioară: o percepţie şi o amintire? Dar, dacopresc la simplele obiecte, cum să se mai distingă imaExistă una singură, pe care o am în faţa ochilor, ntrebuie s-o reconstruiesc, fiindcă e chiar acolo. Dacă todetaşez dintre toate celelalte, recunoscînd-o, e pentru îmi apare ca locul unde au luat naştere mai multe segînduri care acum îmi trec prin minte, dintre care unelleagă de grupurile din afara oraşului, din care făceam la care mă gîndeam atunci cînd aşteptam pe peronul gŞ>

MAURICE HALBWACHS

78

Page 75: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 75/304

Memorie individuală şi memorie colectivă

de care sînt încă legat, fiindcă pot să privesc din punctul lorde vedere, iar celălalt grup este al celor care locuiesc sau trecprin acest oraş, iar eu fac parte din el astăzi, temporar, la fel

ca atunci, în trecut. Aceste două curente de gîndire nu s-auintersectat niciodată decît în mintea mea, în acest loc: num-am mai gîndit de atunci la ambele simultan şi de aceeaabia cînd am trecut din nou prin acest loc, care a fostsingurul lor punct de intersecţie, s-a restabilit contactul,adică a reapărut amintirea mea.

La fel se întîmplă cînd privim portretele unorprieteni pe care nu i-am văzut de mult. Păstrăm o amintiredespre trăsăturile lor, dar o amintire vagă. I-am întîlnit încircumstanţe diferite, în medii diverse, iar chipul lor nu eraexact acelaşi cînd îl plasam într-un ansamblu sau altul. Unchip nu este numai o imagine vizuală. Detaliile, expresiilefizionomiei pot fi interpretate în multe feluri, în funcţie deambianţa în care ne apar, precum şi de direcţia gîndiriinoastre într-un moment sau altul. De aceea, dacă nu l-amvăzut pe un prieten de mult timp, păstrăm despre chipul luimai multe amintiri parţiale, incomplete, schematice, pe carear trebui să le apropiem, să le alăturăm şi să le suprapunemuna peste alta pentru a-i putea redescoperi imaginea. Artrebui să ni-1 reprezentăm simultan din punctul de vedere altuturor mediilor în care l-am întîlnit. Dar acestea sînt preanumeroase sau prea diferite, iar în memoria fiecăruiatrăsăturile prietenului nostru ocupă un loc prea redus ca săreuşim acest lucru fară mari dificultăţi. Ar trebui să-l revedem personal pentru ca toate amintirile să conveargă; deaceea, cînd privim un timp portretul unui prieten, fiecaretrăsătură a chipului este asemenea unui punct de perspectivăde unde identificăm mediile în care l-am văzut, încît avemimpresia că ne regăsim, în acelaşi timp, în mai multe grupuridiferite. Nu este însă o iluzie. Trebuie ca aceste grupuri săfie prezente, fiindcă aceste imagini incomplete erau cuprinse în fiecare dintre ele, iar imaginea nu poate să evocegrupul, după cum partea nu poate să ne redea întregul.

Page 76: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 76/304

MAURICE HALBWACHS

Acestea sînt cazurile-limită. Dar adesea mediile sociumane intră în raport pentru un timp prea scurt, cu ointensitate prea scăzută şi prea rar, încît un asemeneeveniment şi amintirea care-I reproduce nu ni se mai pafamiliare. Cu cît grupurile care intră astfel în contact sînt mîndepărtate sau cu cît sînt mai numeroase, cu atît scadinfluenţa fiecăruia. Este aşadar normal să nu o remarcămsă nu identificăm mediile sociale din care provin acţiunilîncît amintirea, odată reapărută, ni se pare lipsită de oriclegătură cu alte memorii decît a noastră. în fine, dat fiind cpentru a evoca anumite amintiri, trebuie să ne plasămsimultan în grupuri care nu au între ele decît raporturi rare accidentale sau în numeroase medii colective, se poate spucă nu reuşim decît în mod excepţional şi ca rezultat întîlnirilor, pe care avem toate motivele să le punem pseama hazardului, căci nu le-am căutat intenţionat. De aceni se pare că n-am fi putut să le rememorăm şi că reapariţlor se explică prin jocul invizibil al forţelor psihologiinconştiente. Nu e însă nimic misterios. Cauzele care dtermină rememorarea acestor amintiri nu depind de noi sanumai de noi, şi asta nu fiindcă sînt inconştiente, ci fiindcsînt, în parte, în exterior, iar noi exercităm asupra fiecăreiainfluenţă redusă. Cum să ne amintim un eveniment care s-produs în singurul punct de intersectare a două grupuri dcare am făcut parte simultan o singură dată şi între care nau mai existat alte raporturi? Cum să ne amintim o impresprovocată de o convergenţă de influenţe sociale atît de nmeroase, încît niciodată nu se va mai repeta? în ambecazuri, voinţa noastră este neputincioasă, iar probabilitateunei astfel de reîntoarceri este atît de mică încît echivaleaz

practic, cu imposibilul. Aceasta este limita de care ne appiem pe măsură ce se complică şi se multiplică datele socicare intră în amintirile noastre.

E adevărat că, în fiecare conştiinţă individuală, imginile şi gîndurile rezultate din diversele medii prin cartrecem se succed după o ordine originală, şi fiecare dint

80

Page 77: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 77/304

Memorie individuală şi memorie colectivă

noi are, în acest sens, propria istorie. în acest şir de stări,dacă fiecare, luată separat, are legătură cu unul sau maimulte medii, al căror punct de întîlnire îl semnalează,

succesiunea lor nu se explică prin vreunul din aceste medii.Ea ni se prezintă ca o serie u nică în cate go ria sa. C a urmare,ni se pare că aceste stări sînt legate între ele în conştiinţanoastră. După ce au intrat în această suită internă şi şi-auocupat locul, ele se organizează într-un ansamblu atît de binelegat încît ne închipuim că fiecare decurge din precedenteleşi conţine germ enele u rm ătoarelor. M ai m ult, o stare devineun punct de perspectivă asupra tuturor celorlal te, ca şi cumşi-ar trage din ele şi numai din ele întreaga substanţă. Cîndme-moria evocă una sau mai multe părţ i ale acestei seri i ,oare aceste stări nu reapar f i indcă sînt evocate de către al testări care au fost şi a u r ăm as, în m intea noastră, în legăturăcu cele dintîi? Intervine atunci exclusiv legătura internă sausubiectivă, cum spun fi lozofii . Cîndintuiţia sensibilă - şitoate e lementele ra ţ ionale ş i a fect ive legate de e a - s-aprodus pentru prima oară, ea se explica, am spune noi, prinmediu şi , totodată, prin organismul nostru, aflat în raport cumediul . Dar, odată t ransformată în imagine, ea s-a desprinsde acestea. Din acel moment , nu mai are rost să căutăm înexterior cauzele reapariţ iei sale; coerenţa amintir i lor se bazează pe unitatea internă a conşti inţei . Dar aceasta din urmăeste independentă de lumea exterioară şi de mediile pe carele traversăm. Nu contestăm că totul pare să treacă prinraportarea la datele aşa -n um itei o bse rva ţi i i interioare; sîntemînsă, aici , vict imele unei i luzii destul de fireşt i . Cum am maispus, în măsura în care o suportăm docil , nici nu simţim inf luenţa mediului social . în schimb, aceasta se manifestăatunci cînd în noi se înfruntă două medii . Cînd mai multecurente sociale se intersectează şi se ciocnesc în conşti inţanoastră, se produc stările pe care le numim intuiţii sensibileşi care iau forma stări lor individuale f i indcă nu se raporteazăîn întregime la n ici unul dintre m ed ii, şi atunci le rapo rtăm lanoi înşine. E le îşi trag totu şi fo rţa ş i inten sitatea din acţiunile

81

Page 78: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 78/304

MAURICE HALBWACHS

conjugate care se exercită asupra noastră. Ne vom da de asta dacă le vom analiza şi Ie vom urmări pînă lacinile lor. De obicei, nu ne interesează să le găsim caîntreaga noastră atenţie se concentrează asupra stăpropriu-zise, asupra contrastului dintre vivacitatea lor şnalitatea impresiilor sau gîndurilor anterioare, asupra bţiei pe care ne-o dezvăluie deodată în eul nostru, căci zintă o combinaţie originală de elemente cu diverse orLa fel de adevărat este şi că acesată combinaţie sau lese explică nu prin spontaneitatea noastră internă, ci întîlnirea, în noi, a unor curente care au o realitate obiecîn exterior. Chiar această întîlnire este un fapt obiectivun simplu joc de imagini, ci conjunctura efectiv realizreprezentările şi sentimentele obiective care sînt obiectenaturii, observabile din afară ca şi lucrurile materiale. Aintuiţia sensibilă şi legătura pe care o stabileşte eamoment, în conştiinţa noastră se explică prin legăturaexistă sau care se stabileşte între obiecte, în exterior.

Să înaintămacum în timp. Intuiţia sensibilă a înc

să existe şi, în acest sens, ea aparţine trecutului. Cuputea fi altfel din moment ce influenţele exterioare, cadeterminau prin întîlnirea lor, nu se mai întîlnesc? Mai exea poate conserva o realitate virtuală numai în măsucare ne-amregăsi în aceleaşi condiţii sociale complexei-au dat naştere altădată. Desigur, trecînd prin această sîntemoarecumtransformaţi, astfel încît, cînd ea va reap(dacă va reapărea vreodată), o vom recunoaşte. Am răprintr-o latură a noastră, în contact cu forţele care au pdus-o şi, chiar după ce acestea nu mai sînt prezente matsimţimcă, dacă facem efortul necesar, dacă urcăm dessus pe un curent de gîndire colectivă în care sîntem antrenaţi, este posibil s-o regăsim. Cînd recunoaştem stştimce ne lipsea ca s-o evocăm: puterea de reflecţie sară pentru a o descoperi într-un mediu la care mintea noamăcar parţial, are încă acces. Spunem că rememorareamitor amintiri nu depinde de voinţa noastră pentru că vo82

Page 79: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 79/304

Memorie individuală şi memorie colectivă

noastră nu este, de fapt, destul de puternică. Dar amintireaexistă în afara noastră, împărţită poate între mai multe medii.Dacă o recunoaştem, cînd reapare pe neaşteptate, recu

noaştem de fapt forţele care o fac să reapară şi cu care amfost într-un contact neîntrerupt. Atunci intuiţia sensibilă serecreează, însă în acel interval, dacă ne referim numai la noiînşine şi la organismul nostru psihofizic, ea încetase să existe.

Intuiţia sensibilă este mereu în prezent. Nu putemdeci să presupunem că ea ar fi capabilă să se recreeze singură, spontan, ca şi cum ar fi supravieţuit în noi ca o fanto

mă gata să se reîncarneze: transportată, imaginar, în trecut,ea nu mai înseamnă nimic. Explicăm totuşi astfel, cel puţinîn unele cazuri, faptul că ea reapare pentru că, neputînd săidentificăm cauzele exterioare care i-au dat naştere, nuputem decît să le căutăm în noi înşine. Asta înţelegem cîndspunem că o imagine o evocă pe alta sau că o amintiretrimite la altă amintire. Nu e însă decît o iluzie. Percepţiilenoastre asupra lumii exterioare se succed în ordinea succesiunii faptelor şi fenomenelor materiale. Ordinea naturiipătrunde în spiritul nostru şi reglează cursul stărilor sale.Cum s-ar putea altfel, dacă reprezentările noastre sînt doarreflectări ale lucrurilor? O reflectare nu se explică printr-oreflectare anterioară, ci prin lucrul care a produs-o chiar înacel moment. Să presupunem acum că evocăm, cu ochiiînchişi, o serie de imagini succesive. Legătura dintre ele seexplică tot prin înlănţuirea cauzală a fenomenelor naturale, şinu printr-o atracţie spontană şi reciprocă între stările deconştiinţă puse astfel în relaţie. Dacă-mi reprezint aspectulunei ţări prin care am mers pe jos în mai multe direcţii,dispunerea încăperilor într-o casă, a mobilelor dintr-o cameră în care am locuit, diversitatea şi legătura amintirilor pecare le evoc rezultă chiar din diversitatea şi legătura obiectelor sau a grupului de obiecte. Cu alte cuvinte, în seria stărilorpe care le derulează memoria mea disting părţile, nu dupădurata mea internă şi momentele cărora le-au corespuns, cidupă diviziunile din realitate: diviziuni obiective, cele pe

Page 80: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 80/304

MAURICE HALBWACHS

care percepţia curentă sau colectivă le introduce sauλ 1cunoaşte în natură şi care sînt fondate pe raporturile ndintre lucruri. Aceste diviziuni şi secţiuni care împartîn imagini distincte ajută şi la reconstituirea ei, ca fiecare stare ar tinde să se insereze în conturul stăriicedente sau următoare, ca şi cum punctul de divizimarca totodată şi o legătură. (De vreme ce separarginilor se realizeză după diviziuni naturale, şi regrupse conformează raporturilor naturale.) Diviziunile şiturile corespund unei logici spaţiale sau materialeaceastă logică se sprijină memoria percepţiilor. Coezacestei memorii depinde de amintirile coerente evocaea, aşa cum sînt fenomenele (obiective) din exterior. Dcauzalitatea naturală stabileşte legătura dintre lucgîndurile pe care aceastea le provoacă. (Se va spuaceastă concepţie explică faptul că amintirile nu sînt una de alta direct, prin raporturi de contiguitate, ci fiindcă obiectele corespondente sînt legate ele înselraporturi de cauzalitate, independent de activitatea prmemoriei. E totuşi greu de admis că o stare de conştrecreează pe alta din simplul motiv că ele s-au succtimp sau au fost apropiate în spaţiu.) De altfel, cenumimaici cauzalitate naturală nu desemnează decîzentarea pe care ne-o facem în societatea care ne încoLegile naturale nu se găsesc în lucruri, ci în gîndiretivă, care examinează lucrurile şi, în felul său, erelaţiile dintre ele. (Vom înţelege astfel mai bine că zentarea lucrurilor evocate de memoria individuală decît o modalitate de a conştientiza reprezentarea coleaceloraşi lucruri.) Există, cu alte cuvinte, o logică a ţiei care se impune grupului şi care-1 ajută să înţelearmonizeze toate (impresiile) noţiunile provenite dinexterioară: logică geografică, topografică, fizică, carealtceva decît ordinea introdusă de grupul nostru în retarea lucrurilor din spaţiu (aceasta determinînd logicaŞi raporturile). De fiecare dată cînd percepem ceva,

Page 81: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 81/304

Memorie individuală şi memorie colectivă

formămacestei logici; stabilim legăturile dintre obiecte dupălogica prezentată şi impusă nouă de către societate. Dar totaceastă logică şi aceste legi explică şi faptul că amintirilederulează în mintea noastră aceeaşi suită de legături, căci,chiar cînd nu mai sîntem în contact material cu obiectele,găsim în cadrele gîndirii colective mijloacele de a evocaînşiruirea acestora; ne-am da seama cu uşurinţă cînd avemde-a face cu percepţii din lumea materială dacă logica

socială n-ar fi, în acest domeniu, atît de riguroasă şi consolidată prin universalitatea sa. Legile naturale se impun tuturorsocietăţilor, cel puţin în principiu, şi, în fapt, tuturor celordin care facem sau am putea face parte. De aceea neconvingem repede că aceste legi ne sînt impuse nu fiindcăsînt admise în grupul nostru, ci fiindcă sîntem în contact culucrurile materiale. în realitate, percepţia rezultă dintr-o

educaţie îndelungată şi dintr-o disciplină (socială) neîntreruptă; dat fiind că lucrurile nu pot pătrunde în mintea noastrăşi că nu putem explica prin forţele şi raporturile din lumeainertă legătura dintre stările de conştiinţă care sînt amintirilenoastre, sîntem obligaţi să imaginăm un principiu de atracţieîntre imagini, precum principiul de asociere prin contiguitateîn timp şi spaţiu. Dar, privind mai îndeaproape, asta înseam

nă că succesiunea este explicată prin ea însăşi; „apariţia luiA după B (în prezent) se explică prin apariţia lui A după B(în trecut)”. Este o simplă constatare. Nu observăm că, dacăA i-a urmat altădată lui B, acest fapt nu este suficient în sine,fiind abstras dintr-un întreg ansamblu de influenţe exterioarecare constituiau adevărata cauză. Trebuie ca, dacă faptul sereproduce în prezent, el să se explice prin aceleaşi cauze,

care să acţioneze şi acum. (Acelaşi rol îl are şi asemănarea:ne gîndim la o similitudine între două obiecte.) Nu se poateexplica nimic dacă nu se arată că această contiguitate dintreobiecte rezultă dintr-o legătură cauzală. Dar atunci trebuie săadoptăm punctul de vedere al unei gîndiri colective, singuracapabilă să formuleze, în orice moment, un asemenea raportde cauzalitate (în termeni general valabili) pentru lucrurile

Page 82: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 82/304

MAURICE HALBWACHS

care ţin de domeniul experienţei sale. Acest punct de este cel al naturii (în sensul pe care l-am precizat), aobiectelor aşa cum sînt ele cunoscute de grup. Oricemorare a unei serii de amintiri raportate la lumea extese explică aşadar prin legile percepţiei colective.Dar acelaşi lucru se poate spune despre toate tirile, indiferent dacă ele privesc cuvintele schimbate îconversaţie, istoria relaţiilor noastre cu o persoană osau chiar reflecţiile, stările afective prin care am trectimpul unei plimbări sau al unui voiaj. De data aceasmoria percepţiilor nu are decît o intervenţie secundară.de ajuns să revedem în gînd aceleaşi locuri ca să reconstitui suitele de reflecţii şi de sentimente carederulat, fară îndoială, în acelaşi cadru spaţial, dar care stotul altceva decît imagini ale lumii exterioare. Totuşi, şi în acest caz, dacă examinăm conţinutul acestor segînduri, vedem că între diferitele stări cuprinse nu edelimitări arbitrare. Fiecare este ca un obiect cu o anuunitate şi contururi destul de definite: o persoană, un ev

ment, o idee, un sentiment la care am ajuns să ne gînfiindcă am traversat, efectiv sau imaginar, unul samulte medii sociale în conştiinţa cărora aceste reprezeaveau şi şi-au păstrat (cel puţin un timp) un loc bine do realitate substanţială. De asemenea, faptul că acgînduri au pătruns în conştiinţa noastră individuală, întanumit moment şi într-o anumită ordine, se explicăraporturile care existau între ele într-un mediu, precu

prin raporturile stabilite între diferitele medii din cfăceam parte simultan şi succesiv şi de la care, tot simşi succesiv, am preluat şi altele. Raţionînd aici ca şi învom spune că, dat fiind că stările şi succesiunea explicau, la momentul producerii, prin raporturile (carpot fi decît de cauzalitate) dintre diferitele elemente ale mediu social sau dintre mai multe medii sociale, connecesară pentru a le evoca prin memorie şi a le reproduaceeaşi ordine este să ne regăsim (măcar în gînd) în

Page 83: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 83/304

Page 84: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 84/304

MAURICE HALBWACHS

pasiuni pe care ni Ie-a inspirat grupul. Există un acord

bun între noi şi cei din jurul nostru, încît vibrăm la uninu mai ştim dacă punctul de plecare al vibraţiilor este îsau în ceilalţi. De cîte ori nu exprimăm, cu o convingerpare cît se poate de personală, reflecţii preluate dintr-uo carte sau o conversaţie! Ele corespund atît de binerilor noastre, încît ne-am mira să descoperim că nsîntemautorii lor. „Ne gîndiserăm deja la asta”: nu seama că nu sîntem decît un ecou. Arta oratorului copoate, în a da ascultătorilor iluzia că sentimentele şi cogerile pe care Ie trezeşte în ei nu le-au fost sugeraafară, ci ei înşişi au ajuns Ia ele, iar el a ghicit numai formula, în secret, conştiinţa lor şi le-a împrumutat vîntr-un fel sau altul, fiecare grup social încearcă să-şivingă membrii în această direcţie. Cîţi oameni au suspirit critic încît să disceamă, în propriile gînduri, ceaparţine altora şi să recunoască faţă de ei înşişi că, demai multe ori, n-au contribuit cu nimic? Uneori lăcercul oamenilor frecventaţi şi al lecturilor, ne facemerit din eclectismul care ne permite să vedem şi să cHemdiferitele aspecte ale problemelor şi ale lucrurilor; şi atunci se întîmplă adesea ca orientarea opiniilor noacomplexitatea sentimentelor şi a gusturilor să nu fierezultate ale hazardului care ne-a adus în raport cu grudiverse sau opuse, iar proporţia pe care o acordăm fiemod de gîndire este determinată de intensitatea ineginfluenţelor exercitate asupra noastră, separat, din exteIn orice caz, în măsura în care cedăm fără a opune reziunei sugestii exterioare, credem că gîndim şi simţim Din acest motiv nici nu observăm2cele mai multe infsociale cărora ne supunem. La fel se întîmplă, poatemai evident, cînd, în punctul de întîlnire al mai mcurente de gîndire colectivă care se intersectează în n

(V28) prin noi înşine şi prin propriile frămîntări.(V29) nici pe moment, nici mai tîrziu, cînd ne amintim

Page 85: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 85/304

Memorie individuală şi memorie colectivă

produce o stare complexă în care vrem să vedem un eveniment unic, care nu există decît pentru noi. într-o călătorie,un om simte deodată că reintră sub influenţa unor mediistrăine însoţitorilor săi. Printr-un concurs neaşteptat decircumstanţe, un copil ajunge într-o situaţie care nu e caracteristică vîrstei sale, iar gîndirea lui se deschide către sentimente şi preocupări de adult. O schimbare spaţială, profe

sională, familială nu ne rupe încă legăturile cu fostelegrupuri. Or, se întîmplă ca în asemenea cazuri influenţelesociale să devină mai complexe, f i ind mai numeroase şiîntreţesute. Este unul dintre motivele pentru care le sesizămmai greu şi le distingem mai confuz. Privim fiecare mediudin pe rspectiva altuia sau altora şi în a celaşi t imp din a sa şiavem impresia că ne opunem. Fără îndoială, din acestconflict sau din combinaţia de influenţe, fiecare dintre ele artrebui să iasă mai clar în relief. Dar, fiindcă aceste medii seînfruntă, avem impresia că nu sîntem implicaţi în nici unul.Primul plan este ocupat de stranietatea situaţiei, care absoarbe gîndirea individuală. Acest eveniment se interpune, ca unecran, între gîndirea individuală şi modurile de gîndire socială din a căror conjugare a rezultat. El nu poate fi înţelesde nici un membru al acestor medii, în afară de mine. în

acest sens, în momentul în care se produce deja, îmi aparţineşi voi fi tentat să-i g ăs e sc ex plicaţia do ar în mine însumi. Aşadmite că pînă şi circumstanţele, adică întîlnirea acestormedii, au servit drept ocazie, au permis producerea unui eveniment inclus de mult în destinul meu individual, apariţiaunui sentiment latent din sufletul meu. Pentru că alţii l-auignorat şi n-au avut (cel puţin aşa îmi închipui) nici un rol înproducerea sa, cînd îmi va reapărea mai tîrziu în memorievoi avea un singur mod de a-i explica revenirea: faptul că,într-un fel sau altul, s-a păstrat ca atare în mintea mea. Darlucrurile nu stau aşa. Aceste amintiri care ne par strict personale - crezînd că num ai noi le cunoaştem şi sîntemcapabili să le regăsim —se disting de celelalte prin comple

89

Page 86: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 86/304

xitatea condiţiilor necesare pentru a fi rememorate; estenumai o diferenţă de grad.

Cîteodată ne limităm să remarcăm că trecutul ncuprinde două feluri de elemente: cele pe care le evoca oricînd vrem şi cele care, dimpotrivă, nu răspuchemarea noastră , încît, cînd Ie căutăm în trecut, se pvoinţa noastră se loveşte de un obstacol. In realitate, pspune că primele ţin de domeniul comun, iar în acesceea ce ne este nouă familiar sau uşor accesibil este lpentru ceilalţi. Ideea pe care ne-o reprezentăm cel mai compusă din elemente oricît de personale şi particdorim, este ideea pe care o au ceilalţi despre noi, iar ementele vieţii noastre care sînt mereu cele mai prezenmarcat şi memoria grupurilor de care sîntem aproAstfel, faptele şi noţiunile pe care ni le amintim farcultate ţin de domeniul comun, cel puţin pentru unuunele grupuri. Aceste amintiri aparţin aşadar „tuturorsîntem oricînd vrem capabili să le rememorăm fiindcă psă ne sprijinim pe memoria altora. Despre celelalte, nu le putem rememora după voinţă, vom spune că nu altora, ci numai nouă, fiindcă nimeni în afară de noi nufi putut cunoaşte. Oricît de straniu şi paradoxal ar pamintirile pe care ne este cel mai greu să le evocăm sîncare ne privesc numai pe noi, care constituie bunul nostrmai exclusiv, ca şi cum nu le-ar putea scăpa celorlalţi

cu condiţia ca nici noi înşine să nu le reţinem.Putem spune că ni se întîmplă acelaşi lucru caomcare şi-a îngropat comoara într-un cufăr cu o încui

MAURICE HALBWACHS

1(V30) care se opun voinţei noastre; or, e curios să observămcă despre primele se mai spune că sînt ale tuturor, iar desprelalte că-s doar ale noastre. Este, într-o anumită măsură, adeviar cînd trecem gradual de la unele la altele, mai corect arspunem că primele depind de grupurile (unul sau mai multcare sîntem în raporturi frecvente şi familiare, încît putem ori90

I

Page 87: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 87/304

Memorie individuală şi memorie colectivă

atît de complicată încît nu mai reuşeşte să-l deschidă, că numai ştie cifrul lacătului şi este silit să lase în seama hazar

dului regăsirea acestuia? Există însă o explicaţie mai fireascăşi mai simplă. între amintirile pe care le evocăm intenţionatşi cele asupra cărora se pare că nu avem control se află, înrealitate, toate gradele. Condiţiile necesare pentru ca unelesau altele să apară nu diferă decît prin gradul de complexitate. Primele ne sînt întotdeauna accesibile fiindcă se păstrează în grupuri în care sîntem liberi să pătrundem oricînd

vrem, în gîndirea colectivă cu care rămînem mereu înraporturi strînse, încît toate elementele lor, toate legăturileîntre aceste elemente şi trecerile cele mai directe de la uneleIa altele ne sînt familiare. Celelalte ne sînt mai puţin şi mairar accesibile, deoarece grupurile care ni le-au furnizat sîntmai îndepărtate şi nu sîntem în contact cu ele decît intermitent. Există grupuri care se asociază sau care se întîlnesc

frecvent, încît putem să trecem de la unul la altul, să facemparte simultan din ambele; între alte grupuri raporturile sîntatît de reduse şi de puţin vizibile încît nu avem nici ocazia,nici ideea de a urma căile şterse prin care ele comunică. Dar,pe astfel de căi, pe astfel de poteci ascunse vom regăsi amintirile noastre, la fel cum un călător consideră poate dreptnumai ale lui un izvor, nişte stînci, un peisaj la care nu seajunge decît prin abaterea de la calea principală, pentru aajunge la alta, pe un drumeag anevoios şi neumblat. Capeteleacestui drum transversal se găsesc pe cele două căi şi Iecunoaştem: dar trebuie atenţie, poate şi noroc, ca să le regăsim şi putem să le parcurgem de multe ori pe amîndouă fărăsă avem ideea de a le căuta, mai ales cînd nu putem conta,pentru semnalarea lor, pe călătorii care merg pe una dintrecăi, aceştia nefiind interesaţi de destinaţia celeilalte.Să nu ne ferim să revenim la exemplele date. Vomvedea că sursele sau elementele acestor amintiri personalecare par să nu aparţină nimănui în afară de noi pot fi găsiteîn medii sociale definite în care se păstrează, iar membriiacestor grupuri (din care noi înşine n-am încetat să facem

Page 88: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 88/304

MAURICE HALBWACHS

parte) ar şti să le descopere şi să ni le arate dacă le-aîntrebările potrivite. Partenerii noştri de călătorie nu-noşteau pe părinţii şi prietenii pe care i-am lăsat în Dar au putut să observe că nu ne amestecăm pe dprintre ei, au simţit că, în anumite momente, eramelement străin în grupul lor. Dacă-i vom întîlni mai tîrzivor putea aminti că în cutare parte a călătoriei eram disau că am făcut o remarcă, am rostit cuvinte care arnu eram, cu gîndul, în totalitate alături de ei. Copilul carătăcit în pădure sau care s-a aflat într-un pericol cprovocat în el sentimente caracteristice adulţilor n-a povnimic despre asta părinţilor. Insă ei au putut să obsedupă aceea nu mai era nepăsător ca de obicei, ca şi umbră ar fi trecut peste el, şi că, revăzîndu-i, arăta o bucare nu mai era una de copil. Dacă m-am mutat dintr-uîn altul, locuitorii celui din urmă nu ştiau de unde vendar, înainte să mă adaptez la noul mediu, mirarea, czitatea, ignoranţa mea au fost, cu siguranţă, sesizateparte a grupului. Aceste urme abia vizibile ale unor e

mente fară prea mare importanţă pentru mediul însuşi reţinut decît puţin timp atenţia acestuia2. Unii membrregăsi totuşi sau ar şti unde să le caute, dacă le povevenimentul care le-a putut lăsa.

De altfel, dacă forţa şi durata memoriei coleprovin din faptul că ea are ca suport un ansamblu de oaindivizii sînt totuşi cei care-şi amintesc, în calitate debri ai grupului. Din această masă de amintiri comune csprijină una pe alta, nu-i vor apărea fiecăruia aceleamaximum de intensitate. Am spune că fiecare meindividuală este un punct de vedere asupra memorie

(V31) chiar dacă această schimbare de atitudine n-a fost decîde moment, ea a putut să lase o amprentă uşoară în mempupului familial

(V32) E de ajuns ca eu însumi să le fi perceput clar şi să recunoaşte, în măsura în care am participat şi particip

Page 89: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 89/304

Page 90: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 90/304

Page 91: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 91/304

Capitolul 3

Memorie colectivă şi memorie istorică

Nu ne-am obişnuit încă să vorbim despre memoriaunui grup, nici măcar ca metaforă. S-ar părea că o asemeneafacultate n-ar putea exista şi dura decît în măsura în care estelegată de un corp sau de un creier individual. Să admitemtotuşi că ar exista, pentru amintiri, două moduri de organizare şi că ele ar putea fie să se grupeze în jurul unei persoanedefinite, care le priveşte din punctul său de vedere, fie să sedistribuie în interiorul unei societăţi mari sau mici, pentrucare constituie tot atîtea imagini parţiale. Ar exista aşadarmemorii individuale şi, dacă vrem, memorii colective1. Cualte cuvinte, individul ar participa la două feluri de memorie.Insă, după cum participă la una sau la alta, el ar adopta douăatitudini foarte diferite şi chiar contrarii. Pe de o parte, amin

tirile s-ar instala în cadrul personalităţii sale sau al vieţii salepersonale: deşi le are în comun cu alţii, el nu le-ar privi decîtsub aspectul care-1 interesează, astfel încît să se distingă deceilalţi2. Pe de altă parte, ar fi capabil, în anumite momente,să se comporte doar ca membru al unui grup care contribuiela evocarea şi întreţinerea amintirilor impersonale, în măsuraîn care acestea intersectează grupul. Dacă aceste memorii se

întrepătrund adesea, mai ales dacă memoria individualăpoate, pentru a-şi confirma unele amintiri, pentru a le preciza

(V34) dar acestea s-ar distinge de celelalte.■ (V35) memoria individuală s-ar detaşa...

Page 92: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 92/304

M A U K 1 C I 1 H A L o W A L M ă

şi chiar pentru a-şi um ple un ele lacune , să se sprijinmemoria colectivă, să se relocalizeze în ea, să se confcu ea pentru un moment, nu se îndepărtează de proprcale, iar tot ac es t ap ort ex te rio r e ste as im ilat şi încorprogresiv în sub stan ţa s a. M em o ria co lectiv ă, pe departe, cuprinde m em oriile indiv idu ale , d ar nu se confundacestea. E a ev olu ea ză du p ă leg i pro prii, iar dacă în epătrund cîteodată şi unele amintiri individuale, acesteaschimbă imaginea odată ce sînt reaşezate într-un ansamcare nu mai este o con şt iinţă pe rso na lă .

Să exam inăm acu m m em or ia ind ividuală. E a nucomplet izolată şi închisă. Un om, ca să-şi evoce proptrecut, are adesea nevoie să facă apel la amintirile alto

Face referire la pun cte de rep er ca re e x ist ă în afa ra sa şisînt fixate de socie tat e. M a i m ult, fu ncţio nare a memoindividuale nu e p o sib ilă fa ră in stru m en tele constituitecuvinte şi idei, pe ca re ind ivid u l nu le -a inventat, ci le împmută din m ediul să u . N u e m ai puţin ad ev ăra t că nuamintim decît ce ea ce am v ăzu t, făcu t, sim ţit, gîndit lamoment dat, ad ică m em or ia n oa stră nu se confundă ccelorlalţi. Ea e ste de stu l d e st ric t lim ita tă în spa ţiu şi tiLa fel e şi memoria colectivă: dar limitele nu sînt aceleaPot fi mai restrînse, d a r şi m ai la rg i. în cu rsu l vieţii mgrupul naţional din care fac parte a fost teatrul unui anumnumăr de evenimente despre care spun că mi le amintes! dar pe care nu le-am cunoscut decît din ziare şi din mărtriile celor care au fo st dire ct im p lica ţi. A c e st e a o cup ă unîn mem oria naţiunii. D a r e u n-am a si st a t pe rson al la e

Cînd le evoc, sînt ob liga t s ă m ă b a z e z cu totul pe memocelorlalţi, care nu vin e a ic i s- o co m p le te ze şi s-o întăreaspe-a mea, ci este u nica su rs ă a c e e a c e p o t repeta. De muori, nu-mi sînt m ai c u n osc u te d e cî t even im en te le îndepărtateproduse înainte de n aşt er ea m ea . P or t c u m ine un bagaj

1(V36) Ar trebui, astfel, să distingem două probleme care nu

pun în aceeaşi termeni şi nu s e referă la ac elea şi obiecte96

Page 93: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 93/304

Memorie colectivă şi memorie istorică

amintiri istorice pe care-1 pot spori prin conversaţie saulectură. Dar aceasta este o memorie împrumutată, care nu-i amea. în gîndirea naţională, aceste evenimente au lăsat ourmă adîncă, nu doar pentru că instituţiile au fost modificate,ci pentru că tradiţia rămîne foarte vie în anumite părţi alegrupului, partidului politic, provinciei, clasei profesionalesau chiar în unele familii şi la anumiţi oameni care i-aucunoscut personal pe martori. Pentru mine, sînt noţiuni,simboluri; îmi sînt reprezen tate sub o fo rm ă m ai m ult sau

mai puţin populară; pot să mi le imaginez; dar mi-e cu totulimposibil să mi le amintesc. Printr-o latură a personalităţiimele, sînt angajat în grup, încît nimic din ceea ce se produceaici cît timp fac parte din acesta, nimic chiar din ceea ce l-apreocupat şi transformat înainte de intrarea mea nu-mi estecu totul străin. Insă dacă aş vrea să reconstitui integralamintirea unui anumit eveniment, ar trebui să reunesc toatereproducerile deformate şi parţiale ale membrilor grupului.Dimpotrivă, amintirile mele personale îmi aparţin în exclusivitate, sînt toate în mine.

Ar trebui aşad ar să distingem între d ou ă m em orii, pecare le putem num i, d ac ă vrem , pe un a interioară sau internă,iar pe cealaltă exterioară; sau m em orie p erso n ală şi m em orie

socială. Mai exact spus (din punctul de vedere pe caretocmai l-am indicat) , memorie autobiografică şi memorieistorică. Prima s-ar ajuta de cea de-a doua, căci istoria vieţiinoastre face parte din istorie în general. Desigur, cea de-adoua este cu mult mai extinsă decît prima. Pe de altă parte,ea ne reprezintă trecutul doar sub o formă rezumată şischematică, în timp ce memoria vieţii noastre prezintă untablou mai continuu şi mai dens.

Dacă admitem că ne cunoaştem memoria personalădin interior, iar pe cea colectivă din afară, între ele există uncontrast puternic. îmi amintesc oraşul Reims flndcă am trăitacolo un an întreg. îmi amintesc, de asemenea, că Jeanned’Arc a fost la Reims şi tot aici a fost încoronat Carol al

Page 94: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 94/304

MAURICE HALBWACHS

d’Arc a fost de atîtea ori portretizată în teatru, cinemaîncît nu mi-e greu de loc să m i-o im agin ez la Reimacelaşi timp, mi-e clar că nu puteam să fiu martor la ementul propriu -zis: m ă lim itez Ia cu vin te le pe care

citit sau auzit, semne reproduse de-a lungul timpului, sînt tot ce a jun ge la m ine d esp re ac e l trecut. La întîmplă cu toate fap te le isto rice pe car e le cunoaşNum e proprii, da te, fo rm u le car e rez um ă un lung şdetalii, uneori o anecdotă sau un citat: acesta este epitevenimentelor de odinioară, la fel de scurt, general şi sîn semnificaţie ca şi m ajo rit a tea in sc rip ţiilo r pe ca re le

pe pietrele de m orm înt. In tr-ad ev ăr, istor ia seamănă ccimitir în care spa ţiul e ste m ăsu ra t şi în ca re trebuie merse găsească locuri pentru m orm intele noi.

D acă m ediu l so c ia l trec ut n -ar su bzista pentrudecît prin notaţii istorice , d a c ă m em o ria colectivă , înneral, n-ar cuprinde decît date (ataşate unor evenimendefinite în termeni generali) şi definiţii sau evocări abstra

ale evenimentelor, ea ne-ar rămîne cu totul exterioară. societăţile noastre n aţio n ale , at ît d e lar gi, m ulte existenţderulează fără nici un contact cu interesele comune ale cemai mulţi dintre cei care citesc ziarele şi acordă o oarecatenţie afacerilo r pu blice. D eşi nu ne izo lăm , sînt perioadcare, absorbiţi de tre ce re a z ile lo r, nu m ai ştim „ceîntîmplă” . N e vom gîn d i, p o a te , m ai tîrziu să reunim

mai notabile evenim en te p u b lice con tem poran e. Ce întîmplă în lum e şi în ţa ra m ea în 18 77 , c înd m-am născEste anul crizei d e la 16 m a i, cîn d situ a ţia politicătransforma de la o s ăp tă m în ă la a lt a ş i lua naştere veritabrepublică. Guvernul lui Broglie era la putere. Gambeldeclara: „Trebuie să te su pu i sa u s ă d em ision ez i” . Atunmurit pictorul C ou rbet. T o t atun ci, V ic to r H ug o publică

doilea volum dinLegen da secolelor. L a Paris, es te terminat

( V 3 7 )Să reducem memoria veritabilă sau vie lareproducereim p r e s i il o rsensibile: nu găsesc în memoria mea nicio amintire.

Page 95: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 95/304

Memorie colectivă şi memorie istorică

bulevardul Saint-Germain şi încep lucrările la CaleaRepublicii. în Europa, toată atenţia este îndreptată asuprarăzboiului dintre Rusia şi Turcia. Osman-Paşa, după o lungăşi eroică rezistenţă, trebuie să predea Plevna. Reconstituiastfel un cadru, dar unul prea larg şi în care mă simt pierdut.Din acel moment am fost luat, fară îndoială, de curentulvieţii naţionale, dar abia dacă m-am simţit antrenat în acesta.Eram ca un călător pe vapor. Cele două maluri îi trec pe subochi; străbaterea apei se încadrează în acest peisaj, dar să

presupunem că el e adîncit în reflecţii sau distras de tovarăşiide călătorie: nu se va mai preocupa de ce se întîmplă pe ţărmdecît din cînd în cînd; va putea să-şi amintească mai tîrziucălătoria fără să se gîndească prea mult la detaliile peisajuluisau va putea să urmărească parcursul pe o hartă; astfel, varegăsi poate cîteva amintiri uitate, le va preciza pe altele(înţelegîndu-le mai bine). Dar între ţinutul traversat şi călător

nu va exista un contact real.Unor psihologi le-ar plăcea, poate, să arate că, încalitate de auxiliare ale memoriei noastre, evenimenteleistorice nu joacă alt rol decît diviziunile timpului marcate peceas sau înscrise în calendar. Viaţa noastră se scurge într-omişcare continuă. Dar cînd privim înapoi spre ceea ce s-adesiăşurat astfel, este întotdeauna posibil să distribuim diferitele părţi între punctele de diviziune ale timpului colectiv,pe care le descoperim astfel în afara noastră şi care se impundin exterior tuturor memoriilor individuale, tocmai pentru cănu-şi au originea în nici una dintre acestea. Timpul socialastfel definit ar fi complet exterior faţă de duratele trăite deconştiinţe. Lucrul e evident cînd e vorba de un ceas caremăsoară timpul astronomic. Dar la fel este şi cu datele marcate pe cadranul istoriei, care corespund celor mai notabileevenimente ale vieţii naţionale, pe care uneori le ignorăm înmomentul producerii lor şi a căror importanţă nu o recunoaştem decît mai tîrziu. Vieţile noastre vor fi inserate încorpurile sociale, pe care le vor urma în revoluţii şi vorsuferi de pe urma cutremurărilor acestora. Dar un eveniment

99

Page 96: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 96/304

Page 97: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 97/304

Memorie colectivă şi memorie istorică

evenimentelor”*( Vie de Henry Brulard). Datele şi evenimentele istorice sau naţionale pe care le reprezintă ele(acesta fiind sensul dat de Stendhal) pot fi, cel puţin înaparenţă, complet exterioare circumstanţelor vieţii noastre;dar mai tîrziu, cînd reflectăm, „facem numeroase descoperiri”, „descoperim cauza multor evenimente”. Se poateînţelege asta în mai multe sensuri. Cînd răsfoiesc o istoriecontemporană şi trec în revistă diversele evenimente franceze sau europene care s-au succedat de la data naşteriimele, pentru primii opt sau zece ani din viaţă am într-adevărimpresia unui cadru exterior a cărui existenţă o ignoram peatunci şi învăţ să-mi situez copilăria în istoria timpului meu.Dar, deşi lămuresc astfel această primă fază a vieţii meleexterioare, memoria mea nu se îmbogăţeşte deloc în ceea ceare ea personal, iar în trecutul meu de copil nu văd strălucindlumini noi, nici obiecte noi care să apară şi să se dezvăluie.

Asta, fără îndoială, fiindcă pe atunci nu citeam încă ziarele şi(dacă faptele erau menţionate în prezenţa mea) nu mă amestecam în conversaţiile celor mari. Acum pot să-mi fac o idee,dar una obligatoriu abstractă, despre circumstanţele publiceşi naţionale care-i interesau, probabil, pe părinţii mei: nicidespre aceste fapte, nici despre reacţiile pe care le-auprovocat alor mei nu am nici o amintire directă. Cred că

primul eveniment care a pătruns în urzeala impresiilor melede copil a fost înmormîntarea lui Victor Hugo (cînd aveamopt ani). Mă văd alături de tatăl meu, urcînd spre Arcul deTriumf, unde era ridicat catafalcul, iar a doua zi asistînd ladefilare de la un balcon, la colţul străzilor Soufîlot şi Gay-Lussac. Pînă la acea dată, nici o zguduire nu s-a prelungitpînă la mine şi la cercul meu de preocupări dinspre grupul

naţional în care eram închis? Eram totuşi în contact cupărinţii mei: ei înşişi erau deschişi faţă de multe influenţe1;

’ Stendhal,op. cit., p. 139 (n. tr.).1(V38) influenţe care veneau dintr-un mediu social mai extinsdecît familia mea

101

Page 98: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 98/304

MAURICE HALBWACHS

în parte, erau ceea ce erau deoarece trăiau în acea epocs acea ţară, în acele circumstanţe politice şi naţionale îi aspectul lor obişnuit, în tonalitatea generală a sentimentellor, poate nu regăsesc urma unor evenimente „istori »determinate. Dar exista în Franţa, în perioada de zece, ejgsprezece sau douăzeci de ani de după înfrîngerea din B1871, o atmosferă psihologică şi socială unică, pe care n-putea-o regăsi în vreo altă epocă. Părinţii mei erau francezai acestei epoci, atunci au deprins anumite obişnuinţe şi 11căpătat anumite trăsături care au făcut apoi mereu parte dipersonalitatea lor şi care probabil că mi s-au impus de mic\ atenţie. Nu mai este aşadar vorba de date şi fapte. Desiguistoria, fie şi contemporană, se reduce adesea la o serienoţiuni prea abstracte. Dar le pot completa, le pot înlocui cl ideile unor imagini şi impresii atunci cînd privesc tablourportrete, gravuri din acea vreme, cînd mă gîndesc la cărţicare apăreau, la piesele reprezentate, la stilul epocii, lglumele şi la oamenii de spirit care erau la modă pe atunSă nu ne închipuim acum că acest tablou al unei lumdispărute nu de mult, recreată astfel prin mijloace artificialeva deveni fondul oarecum fals pe care vom proiectaprofilurile părinţilor noştri şi că acesta constituie un fel dmediu1în care ne scufundăm trecutul pentru a-1 „revela"Dimpotrivă, lumea copilăriei mele, aşa cum o regăsesc cîîmi aduc aminte, se reaşază firesc în cadrul pe care studiuistoric al acestui trecut apropiat îmi permite să-l reconstitutocmai pentru că ea era deja marcată. Ceea ce descopăr ecă, printr-un suficient efort de atenţie, aş putea să regăsesîn amintirile mele din această mică lume, imaginea mediulîn care era inclusă. Multe amănunte dispersate, poate prfamiliare ca să mă fi gîndit să le leg unele de altele şi a căsemnificaţie o voi fi căutat, se detaşează acum şi se reuneînvăţ să disting, în fizionomia părinţilor mei şi în aspectacestei perioade, ceea ce nu se explică prin natura person

1(V39) un fel de mediu chimic102

Page 99: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 99/304

Memorie colectivă şi memorie istorică

a oamenilor, prin circumstanţele care s-ar putea reproduce înorice alt timp, ci prin mediul naţional contemporan. Părinţii

mei, ca toată lumea, erau oameni ai timpului lor, la fel şiprietenii lor şi toţi adulţii cu care intram în contact în aceaepocă. Cînd vreau să-mi reprezint modul de viaţă şi degîndire din acea perioadă, spre ei îmi îndrept reflecţia. Deaceea istoria contemporană mă interesează într-un mod cutotul diferit faţă de istoria secolelor precedente. Bineînţeles,n-aş putea spune că-mi amintesc în detaliu evenimentele,fiindcă nu le cunosc decît din cărţi. Dar, spre deosebire dealte epoci, aceasta trăieşte în memoria mea, fiindcă am fostabsorbit de ea, iar o întreagă parte din amintirile mele deatunci nu este altceva decît reflectarea ei1.

Astfel, chiar dacă e vorba de amintiri din copilărie,n-ar trebui să distingem între memoria personală, care arreproduce întocmai impresiile noastre de altădată, care nu nedetermină să ieşim din cercul strimt al familiei, al şcolii şi alprietenilor, şi o altă memorie, care s-ar numi istorică şi carear cuprinde doar evenimentele naţionale pe care nu leputeam cunoaşte pe atunci, încît prin intermediul uneia săpătrundem într-un mediu în care viaţa noastră se desfăşuradeja, dar fară ştirea noastră, în timp ce cealaltă ne-ar pune încontact numai cu noi înşine sau cu un sine extins doar pînăla limitele grupului care închide lumea copilului. Nu pey

istoria învăţată, ci pe cea trăită se sprijină memoria noastră. *Prin(îstorieTtrebuie atunci să se înţeleagă nu o succesiune*cronologică de evenimente şi date, ci tot ceea ce face ca operioadă să se distingă de altele şi despre care cărţile şirelatările nu ne prezintă decît un tablou destul de schematicşi incomplet.

1(V40) Chiar dincolo de părinţii mei, adică de tatăl meu şi demama mea, prin intermediul bunicilor şi al persoanelor vlrstnice pecare le-amcunoscut în copilărie am putut pătrunde într-o perioadăa istoriei şi mai îndepărtată

103

Page 100: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 100/304

X st w tfâ rigă · -Bocstei f o e t i a a ^â3sfe$i?R£ c i¥ a r fi ssaoria caracasrai a«gaaremarf ^ _f a Sss a sâ şs ackfliva «cane a&câaaissc sa ss ^ ^αηιre cfl-r «eaaor ia naassrâ iaifiriirti nIFTi f~ir pae x icrilni.3depaaâesr de mngyesăfe pe era? aiIknm EPOT -cac Sef iegiineffe 5e jsâr âeîk r ausari fe>cerne caşeaBaa Jmsm * s s gfflamâ.^m ag? oleasa riieşs BraSag de a rartsi p &2 acăanaânt-eazcL şa™ «se sg f e â » ele de ase oε κ aajpib *iHa *^coL Jb t u t i i f recricx Je saa or ia -m ir^ r Oat*Hi iniaf capace s i «ssrâsaae *aio ri d ii s fe păraitar s ic a ^aăeιη μ Η ϊε x carevaca 3 dsn^eazâm im t M işiâzceaf

îi rana:mm m s s de 2aseie sas srâsâEerile care Erac afeajg jLTgjafcr xmr% ca ace*grâ d^pa* . i i săsap se sgrapş, ^-mimiîOsr mtmesm de o ja c iif şs e ? L e τ±ζέ*£*ί_ @ies®ti| j-grsmnmr 0 sestsare poptn&srlL am m*m amjkjL itT B i s e o n iamirile care > a â ă k a a a o (cras p o ri

p is te , iar- id eiar . dăfi do·® paasoe de vedere. Acesfia a ja c e BBBoe m diareavi·! lac. prii· care ^râa sap ικώ Π δ^s e zrc crf cid Dar e&e se desaonpBB. pe de aM laieî n r - ^ s sn e a e « e l a » f n e g ă coafla îg fegd^ ariLe Dfidam ieăsaşii daca acesse rea^îm d£ wăr^ g m r z s a £ ■ c ea da fe e- η g p p f e i a a a icopiL p i s sh et

p c® s a t e i i t g g î c a re a a c o r es p aa d m v w a âg ia H g aa ® g ag ra ar ea î r â a n a r . 1 3 · c o p i l a p a e e f f^ a n ie a i t i r ese z

d m m i Je i^pil. orise imk&Bşm. i a r - joo b sn parm suma

ibi sb-S iepresioBeazâ n c i ■«■ —tir fi â asafflgâr Ce gsse d a deşarsare m o r ik hăKâEăeî de la WaSai®asci as « i lafeiBfe ca f a de toner? IM oopfl bdcl ssiis ft |şcf^ şd ie: sate- n vj· pâssra despre ica&l <fc sşseaaaiĂE « s i©aaraxQţe Ή γ' ι; p papn derahiB - i^eem . csl gSgţg fe φmitgTw ssi sas|srâa^ isitMătâ · tre bn e ngnair Ş :

i n iaue. îO ' ţt ÎB Â p r n m iî âe \« d e re a l p ® ^ _ g ?* i i t t f d m a n i 6 ţ * m a c h e a z l o d a â

bl

^»ăiiisnei>î· em rwm

]iM â i ^ oetodi de pw v jfa n . wwcrcac ?î «ΛίβΓΐ mirwumde. Dar du *k sî sm m k m* x* e* & sa se ■“ita Bîâe ca «* MfiesK peiscmBL RdMrim ■■ oo***rt c *^derns «u rn i A$»br - se w'iş mmz - mefewie sa mc

jgajîiiâiaAi pfai pe«κ»«β «*««1 Prii «foUfteA» jiKsaess XB9 %q oocric r 'ie şt i unele de ocffl ^an eesa-şigtfl33£aafn«99B£ Λ3«^Μ ο κ ΐ sife . *wmc%a c . î v oteeT%area

Hpţpgm fif asiat s j m Ci z m u s w o r a : d * - i T O p re in »

iifir t m w n r i is k * fw rsoeafiş i ce anp rcsnk tneveJeoeyâL

La baza a n aseeKsaea descrieri s â şi ideea c â spân-îsîf âBOr^'i sa l separase aeele de iâefc ia fel de c lar ca şs

pa <ac a sbbqî şi râaae oeâ stai aieseak k Iix s în sbeâiguga. Caai se espbcâ a n d tiptai câ el ooraoBK â şi işăxmse it aoari sâaâarfle ca ale a fer a? Se \a aim ifc crea reaama: âe 3Ddiâi ao ik isL essenor oncâiei sn iin perso*tjî£ 3ΒΓ care 3e capriade pe &sxe. an ixmp şi im sp ap u co-iaasie. presam s o is a ie cotecmâ. la a sbei de cadre g e -imr£«e ■■ihaprescîje-a d h iz ia r se uo esu ceea ce pre supune ca

K tes ise âa i âa sîae. iaredo ciid k) memoria sa puocse de

flassBEjeÎCTi t o de « ftittiiik ooascre, dar intre am iotgi şirurrcir.e de ş q a a · \a e s s a aică aa laport intim, nîcă oWBWBums de De aceea DOţhmiie istorice şi geo e-sdk m t jaca aici dedt aa rol foane se ca id ar eVe presupungiă^aa |seahfciB şi aaonoiB a memoriei pexsooaie..-jugcrie ockaîve s-a aptica pese oeie indh'kkaie. per-iLâiaL-ie @ssâpiaîre an i şi mai s s i a i a acesxota: darar i# !emm a â ca amkaăile adividuaie sâ 6e prezeme.ΛίΚΐ aaaa i iioasQ â a lacram şoL Λ existai ca sisuran âim a cane Va a ia ila i pe ratare coleg pentru prima d aiâoÎlCbi şa se doaaa l BIcndeL prima zi în care am m ers laioa. Aceasta esfc o aoţkne istorică: dar. dacă in imerior

Page 101: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 101/304

MAURICE HALBWACHS

n-am păstrat nici o amintire personală despre această prîntîlnire sau despre prima zi de liceu, această noţiunerămîne în aer, cadrul va rămîne gol, iar eu nu-mi voi amnimic. Astfel încît pare evidentă prezenţa, în orice act de

morie, a unui element specific, care este însăşi existenţa uconştiinţe individuale capabile să-şi fie sieşi suficientă.

Dar putem oare să distingem cu adevărat, pe de parte, o memorie fară cadre, care n-ar dispune pentru clsarea amintirilor sale decît de cuvinte din limbaj şi de cîtenoţiuni împrumutate din viaţa practică, iar de cealaltă parun cadru istoric sau colectiv, fără memorie, care n-arconstruit, reconstruit sau conservat în memoriile individualCredem că nu. Din momentul în care copilul depăşeşte etastrict senzitivă a vieţii şi se interesează de semnificaimaginilor şi tablourilor pe care le percepe, putem spuneel gîndeşte în comun cu ceilalţi, iar gîndirea sa se împaîntre torentul impresiilor personale şi diferitele curente dgîndire colectivă. El nu mai este închis în sine însudeoarece gîndirea sa stăpîneşte acum perspective compnoi, în cadrul cărora simte că nu este singurul observatototuşi nu a ieşit din sine, iar pentru a se deschide către seride gînduri comune membrilor grupului său nu este obligsă-şi golească mintea căci, printr-un anumit aspect sau sun anumit raport, aceste noi preocupări îndreptate în afainteresează întotdeauna ceea ce noi numim aici omul iterior, adică nu sînt cu totul străine de viaţa noastrpersonală. [Astfel, cînd un bărbat, capul familiei, primeştvizită, chiar dacă oaspetele este străin, chiar dacă obiecvizitei sale nu-i interesează, membrii familiei vor reţinepoca şi durata acestui fapt constînd în introducereagrupul domestic a unui corp străin: dar acesta înceteazăfie un element străin, odată ce se produce un evenimencineva intră în casa lor, sau tatăl şi mama, gîndirea tatălua mamei este, temporar, abătută dinspre ei. Aceasta este do comparaţie care ne ajută să înţelegem că, dacă un anu

[ 106

Page 102: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 102/304

Memorie colectivă şi memorie istorică

eveniment politic sau naţional îşi lasă amprenta în conştiinţapersonală a cuiva care asistă la el, e pentru că aceasta reacţionează imediat şi dă de la sine, spontan, marca corespunzătoare atitudinii, în care se regăseşte deci pe deplin.]

în copilărie, Stendhal a asistat, din coridorul casei încare locuia bunicul său, la o răzmeriţă populară izbucnită laGrenoble la începutul Revoluţiei, de Ziua olanelor:„Imaginea pe care o păstrez —spune el —e cît se poate delimpede, să fie vreo patruzeci şi trei de ani de atunci... Un

lucrător pălărier, împuns în spate cu o baionetă, după cîte sespunea, mergea cu multă greutate, susţinut de doi bărbaţi pedupă umerii cărora îşi petrecuse braţele. Era fară haină,cămaşa şi pantalonii de nankin sau bumbac erau năclăite desînge. Rana din care sîngele şiroia din belşug era la şale, camîn dreptul buricului... II revăzui pe nefericitul lucrătorurcînd toate etajele casei Perier... Cum e şi firesc, asta-i

amintirea mea cea mai limpede din vremurile acelea”*(Vie de Henry Brulard, p. 64). Avem aici, într-adevăr, o imagine,dar situată în centrul unui tablou, al unei scene populare şirevoluţionare la care Stendhal a fost spectator: probabil că,mai tîrziu, a auzit de multe ori relatarea, mai ales că aceastărevoltă apărea drept începutul unei perioade politice foarteagitate şi de o importanţă decisivă. In orice caz, chiar dacă

pe moment nu cunoştea locul pe care această zi îl va ocupacel puţin în istoria oraşului Grenoble, forfota neobişnuită astrăzii, gesturile şi comentariile părinţilor săi erau de ajunsca să înţeleagă că evenimentul depăşea cercul familiei sale şial cartierului. La fel, într-o altă zi se vede în bibliotecă,ascultîndu-1 pe bunicul său într-o încăpere plină de lume.„Dar de ce atîta lume? Cu ce ocazie? Imaginea nu-mi spune

nimic. E doar o imagine” ** (ibidem , p. 60). Ar mai 1 păstrat

*Ibidem, pp. 60-62 (n. tr.).Ibidem, p. 58.

107

Page 103: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 103/304

MAURICE HALBWACHS

totuşi amintirea dacă ea nu se situa, ca şi ziua revîntr-un cadru de preocupări care îl atrăgeau treptat în aceperioadă şi prin care deja se angaja într-un curent mai lagîndire colectivă?

E posibil ca amintirea să nu intre imediat în acurent şi să treacă un anumit timp pînă să înţelegem sevenimentului. Esenţialul este ca momentul înţelegervină destul de devreme, cît amintirea este încă vie. Ade la amintirea însăşi, în jurul ei vedem emanînd, într-usemnificaţia sa istorică. Ştiam bine, din atitudinea penelor faţă de faptul care ne-a frapat, că merita să fie reţNi-1 amintim pentru că simţeam că îi preocupa pe ce

jurul nostru. Mai tîrziu vom înţelege mai bine de ce. Atirea se afla la început în curent, dar era reţinută de un obcol, rămînea pe margine, agăţată în ierburile rîului. Asnumeroase curente de gîndire socială trec prin mintea clului, dar toate aspectele lor se manifestă abia pe termen lu

îmi amintesc (e una din cele mai vechi amintiri mele) că în faţa casei noastre, pe strada Gay-Lussac, peactual al Institutului Oceanografie, se găsea, vecin cu năstire, un mic hotel unde se cazaseră nişte ruşi. îi vedecu căciuli de blană şi cojoace, aşezaţi în faţa uşii, le vepe nevestele şi pe copiii lor. Poate că, în ciuda costumetrăsăturilor stranii, nu i-aş fi băgat în seamă dacă n-remarcat că trecătorii se opresc şi chiar părinţii mei ieşeabalcon să se uite la ei. Erau locuitori din Siberia, fuseseră muşcaţi de lupi turbaţi şi care se instalau pentrtimp la Paris, în zona străzii Ulm şi a Şcolii Normale, p

a fi trataţi de Pasteur. Auzeam pentru prima oară acest şi tot pentru prima oară îmi reprezentam faptul că esavanţi care fac descoperiri. De altfel, nu ştiu în ce mînţelegeam cele de mai sus. Poate că n-am înţeles pe decît mai tîrziu. Dar nu cred că această amintire mi-rămas atît de clară în minte dacă, prin această imagine, durile mele nu s-ar fi orientat spre orizonturi noi, spre reni necunoscute unde mă simţeam din ce în ce mai puţin iz

Page 104: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 104/304

Memorie colectivă şi memorie istorică

Sînt destul de rare aceste ocazii ale copilului de avedea, ca urmare a unei tulburări în mediul social, brusc întredeschis cercul strimt care-1 închidea, aceste revelări, prindeschideri spontane, ale vieţii politice, naţionale, la nivelulcăreia nu se ridică în mod normal. Amestecîndu-se în discuţiile serioase ale adulţilor, citind ziarele, va avea sentimentul că descoperă un pămînt necunoscut. Acesta nu va fitotuşi primul contact cu un mediu mai larg1decît familia saori decît micul grup al prietenilor şi al părinţilor săi. Părinţii2îşi au propriile interese, iar copiii au altele, şi există multemotive pentru ca limita care separă cele două zone degîndire să nu fie depăşită. Dar copilul intră în raport şi cu ocategorie de adulţi pe care simplitatea obişnuită a concepţiilor îi apropie de el. Este, de pildă, cazul servitorilor. Copilul se întreţine bucuros cu aceştia, luîndu-şi revanşa pentrureţinerea şi tăcerea la care-1 condamnă părinţii în toateprivinţele care nu sînt „pentru vîrsta lui”. Servitorii vorbescadesea liber în faţa copilului sau cu el, iar acesta îi înţelegepentru că de multe ori ei se exprimă ca nişte copii mari.Aproape tot ce ştiam şi puteam înţelege despre războiul din1870, Comună, Al Doilea Imperiu, Republică am aflat din cemi-a povestit o dădacă bătrînă, superstiţioasă şi părtinitoare,care accepta fară discuţie tabloul acestor evenimente şi alregimurilor, aşa cum fusese zugrăvit de imaginaţia populară.Prin intermediul ei am perceput rumoarea confuză care e caun vîrtej al istoriei propagat în mediile ţăranilor, ale muncitorilor, ale claselor de jos. Cînd o auzeau, părinţii mei puteausă ridice din umeri. In acele momente, gîndirea mea ajungea, dacă nu la evenimentele înseşi, măcar la o parte dinmediile umane care fuseseră afectate de ele. Şi astăzi memoria mea mai evocă acest prim cadru istoric al copilăriei,odată cu primele mele impresii. In orice caz, sub această

(V41) străin vieţii sale de copil2(V42) cei mari(V43) memoria mea

Page 105: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 105/304

MAURICE HALBWACHS1

formă mi-am reprezentat mai întîi evenimentele carprecedat cu puţin naşterea mea, iar dacă în prezent reccît de inexacte erau aceste relatări, nu pot să rectificnaţia de atunci înspre acest curent tulbure şi să împiedic

aceste imagini confuze1din a-mi încadra, deformînd-o, amintire de odinioară.

Copilul intră în contact şi cu bunicii, iar prin aceşajunge la un trecut şi mai îndepărtat. Bunicii se apropcopii, poate fiindcă, din motive diferite, şi unii, şi alţdezinteresează de evenimentele contemporane asupra cărse fixează atenţia părinţilor. „în societăţile rurale, spMarc Bloch, se întîmplă destul de frecvent ca, în timzilei, în timp ce tatăl şi mama lucrează la cîmp sau la nşitele treburi ale casei, copiii mici să fie lăsaţi în g«bătrînilor», şi de la aceştia, la fel sau chiar mai mult d> de la părinţi, primesc moştenirea obiceiurilor şi tradiţiilotot felul” („Memoire collective, traditions et coutumesRevue de synthese historique, nr. 118-120, 1925, p. 79).IDesigur, şi bunicii, persoanele vîrstnice sînt „oamentimpului lor”. Deşi copilul nu-şi dă imediat seama, dedistinge la bunicul său urmele personale - fapt care parse explice pur şi simplu prin bătrîneţea sa şi care ţinevechea societate în care a trăit şi s-a format şi a căamprentă o poartă el simte, într-un mod confuz, că atucînd intră în casa bunicului, cînd vine în cartierul acestusau în oraşul în care locuieşte, pătrunde într-o regiun j

diferită, care nu-i este totuşi străină, fiindcă se potriveprea bine cu înfăţişarea şi felul de a fi ale membrilor vîrstnici ai familiei. în ochii acestora —lucru de care el îseama el ţine într-o anumită măsură chiar locul părinţilsăi, dar nişte părinţi care să fi rămas copii şi să nu fie

jaţi cu totul în viaţa şi societatea actuale. Cum să nu fieresat, ca de nişte evenimente care-1 privesc şi la car

(V44) confuze din trecutul apropiat110

Page 106: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 106/304

Memorie colectivă şi memorie istorică

participat, de tot ceea ce readuc povestirile acestor persoanevîrstnice care uită diferenţa dintre timpuri şi, pe deasupraprezentului, leagă trecutul de viitor? Nu numai faptele, ci şi

modul de a fi şi de a gîndi de altădată se fixează astfel înmemorie. Regretăm uneori că n-am profitat mai mult deaceastă ocazie unică de a intra în contact direct cu perioadepe care nu le vom cunoaşte de acum decît din exterior, prinistorie, tablouri, literatură. In orice caz, de multe ori, înmăsura în care figura unei rude bătrîne capătă oarecumamploare prin tot ce ne-a dezvăluit despre o perioadă şi osocietate veche, ea se detaşează în memoria noastră, nu ca oaparenţă fizică puţin ştearsă, ci cu relieful şi culoarea unuipersonaj aflat în centrul unui întreg tablou pe care-1 rezumăşi-l exprimă succint. De ce, dintre toţi membrii familiei,Stendhal a păstrat o amintire atît de profundă şi îi schiţeazăun portret atît de viu mai ales bunicului său? Oare nu pentrucă acesta reprezenta pentru el sfîrşitul secolului al XVIII-lea,pentru că-i cunoscuse pe cîţiva dintre „filosofi” şi pentru că,prin intermediul lui, Stendhal a putut pătrunde cu adevărat învechea societate dinainte de Revoluţie, de care se va simţimereu ataşat? Dacă persoana bătrînului n-ar fi fost de timpuriu legată, în gîndurile lui, de operele lui Diderot, Voltaire,d’Alembert, de un gen de interese şi sentimente care depăşeaorizontul unei mici provincii meschine şi conservatoare,acesta n-ar fi fost el însuşi, adică ruda pe care Stendhal astimat-o şi a iubit-o cel mai mult. Poate şi l-ar fi amintit cuaceeaşi exactitate, dar n-ar fi ocupat un asemenea loc înmemoria sa. Secolul al XVIII-lea, dar secolul al XVIII-leatrăit, în care a circulat cu adevărat gîndirea sa, îi va revelaasemănarea profundă cu bunicul său. Aşadar cadrele colective ale memoriei nu se reduc la date, nume şi formule, cireprezintă curente de gîndire şi experienţă2 în care regăsim

trecutul nostru, deoarece a fost traversat de acestea.1(V45) (suite) de gînduri(V46) pe care nu le-am mai recunoaşte mai tîrziu dacă, pentru un

timp, n-ar fi (pe care nu ne-am putea sprijini mai tîrziu decît)1 1 1

Page 107: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 107/304

MAURICE HALBWACHS

Istoria nu înseamnă tot trecutul, dar nici tot ceea rămîne din trecut. Sau, dacă vrem, pe lîngă istoria screxistă o istorie vie care se perpetuează sau se reînnoieşte a lungul timpului şi în care pot fi regăsite numeroase curenvechi care numai în aparenţă dispăruseră. Dacă n-ar fi am mai avea dreptul să vorbim de memorie colectivă? Şce ne-ar fi de folos cadrele care nu subzistă decît ca noţiuistorice, impersonale şi sobre? Grupurile, în care se elaboodinioară concepţiile şi un spirit care dominau un timîntreaga societate, intră repede în declin, facînd Ioc altocare ţin, o perioadă, sceptrul moralei şi care formează opipublică după noile modele. Am putea crede că lumea asucăreia, odată cu bunicii noştri, ne-am aplecat din noudispărut deodată. Ca şi cum, din timpul intermediar întaceasta, cu mult anterioară naşterii noastre, şi epoca în cainteresele naţionale contemporane ne captează atenţia, nurămîne nici o amintire care depăşeşte cercul familial, totudesfăşoară de parcă s-ar fl produs o întrerupere în timcăreia lumea vîrstnicilor a dispărut treptat, în timp ce tablocăpăta caracteristici noi. Să considerăm totuşi că nu exiun mediu, un mod de gîndire sau o sensibilitate de altădadin care să nu fi rămas urme şi chiar mai mult decît ur

adică tot ce este necesar pentru a le recrea temporar.Mi se pare că am simţit vibraţii ale romantismuluigrupul pe care l-am format şi reformat de cîteva ori preună cu bunicii mei. Prin romantism nu înţeleg doarmişcare artistică şi literară, ci un mod aparte de sensibilitcare nu se confundă cu dispoziţiile sufletelor sensibile dsfirşitul secolului al XVIII-lea, dar care nici nu se deosebnet de acestea şi care se disipase, parţial, în frivolitatea cde-Al Doilea Imperiu, dar subzista, fară îndoială, cumultă obstinaţie în provinciile oarecum izolate (acolo găsit eu ultimele urme). Or, ne este îngăduit să reconstruacest mediu şi să recreăm în jurul nostru acea atmosferăspecial cu ajutorul cărţilor, al gravurilor şi tablourilor. nu e vorba în primul rînd de poeţi şi de capodoperele

112

Page 108: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 108/304

Memorie colectivă şi memorie istorică

Acestea produc asupra noastră, fară îndoială, cu totul altăimpresie decît asupra contemporanilor. Am descoperit multelucruri în ele. Dar există revistele epocii şi literatura„familiilor”, care conţin acest spirit ce impregna totul şi semanifesta sub toate formele. Răsfoind paginile, ni se pare cărevedem rudele bătrîne care aveau gesturile, expresiile,atitudinile şi costumele reproduse în gravuri, ni se pare că leauzim vocea şi că regăsim expresiile pe care le foloseau.Subzistenţa acestor „muzee de familie” şi „reviste pitoreşti”este, desigur, un accident. S-ar fi putut să nu le scoatemniciodată de pe rafturi şi să le deschidem1. Redeschid totuşiaceste cărţi şi regăsesc gravurile, tablourile, portretelefiindcă, împins de o curiozitate de erudit sau de gustul lucrurilor vechi, am consultat cărţile la bibliotecă şi am privittablourile la muzeu. Ele se găsesc la mine acasă sau la pă

rinţi, le descopăr la prieteni, îmi atrag privirile pe cheiuri, învitrinele anticariatelor.In afară de gravuri şi cărţi, trecutul a lăsat nume

roase alte urme în societatea de astăzi, vizibile uneori şi pecare le percepem şi în expresia chipurilor, în aspectullocurilor şi chiar în modurile de a gîndi şi a simţi, păstrateinconştient şi reproduse de anumite persoane în anumitemedii. De obicei, nu le observăm. Dar e suficient să neîndreptămatenţia spre ele ca să ne dăm seama că obişnuinţelemodeme au baze vechi care se manifestă în diverse situaţii.

Uneori trebuie să mergem mai departe ca să descoperim insule ale trecutului conservate în întregime, separe, încît ne simţim deodată transportaţi cu cincizeci sauşaizeci de ani în urmă. In Austria, la Viena, în familia unuibancher la care fusesem invitat, am avut într-o zi impresia cămă aflu într-un salon francez de pe la 1830. Nu atît datoritădecorului exterior, mobilierului, cît unei atmosfere mondenedestul de neobişnuite, felului în care se formau grupurile,unui nu-ştiu-ce oarecum convenţional, ca o reflectare a „ve

1

Page 109: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 109/304

MAURICE HALBWACHS

chiului regim”. De asemenea, în Algeria, într-o regiune locuinţele europene erau împrăştiate şi unde nu se ajun

decît cu diligenţa, mi s-a întîmplat să observ cu curiozitipuri de bărbaţi şi femei care-mi păreau familiare fiindsemănau cu cele pe care le văzusem în gravurile dinDoilea Imperiu şi îmi imaginam că, din pricina izolăriiîndepărtării, francezii care veniseră să se stabilească după cucerire şi copiii lor au trăit, probabil, după un fonidei şi obişnuinţe care datau din acea epocă. în orice caceste două imagini, reale sau imaginare, se întîlnesîn

mintea mea cu amintiri care mă leagă de medii asenătoare: o mătuşă bătrînă pe care o vedeam într-un astfesalon, un bătrîn ofiţer în retragere care trăise în Algeriaînperioada de început a colonizării. Dar chiar fară să fi din Franţa, nici măcar din Paris sau dintr-un oraş în carelocuit dintotdeauna, nu e greu să facem adesea observaţiacest gen. Deşi în ultima jumătate de secol aspectul us-a schimbat mult, mai sînt cartiere, străzi şi grupuri de cdin Paris care contrastează cu restul oraşului, păstrîndufizionomia de odinioară. De altfel, locuitorii seamăncartierul sau casa lor. Aşadar, în fiecare epocă, obişnuinţşi spiritul unui grup sînt în strînsă legătură cu aspectlocurilor în care trăieşte acesta. Există un Paris de la 186cărui imagine este legată de societatea şi cutumele conporane. Pentru a-I evoca, nu e suficient să căutămplăcare comemorează casele unde au trăit sau au murit pernalităţi faimoase ale epocii sau să citim o istorie a tranmărilor pariziene. în oraşul şi la populaţia de astăziobservator bun remarcă trăsăturile de altădată, mai alezonele dezafectate, unde se refugiază micii meşteşugărianumite zile sau seri de serbare populară, în Parisul prăÎiilor şi al muncitorilor, care s-a schimbat mai puţin d

restul. Dar Parisul de altădată poate fi mai uşor regăsorăşelele de provincie, unde n-au dispărut tiparele, nici comele sau modul de a vorbi întîlnite pe strada Saint-Honorpe bulevardele pariziene din vremea lui Balzac.114

Page 110: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 110/304

Memorie colectivă şi memorie istorică

Chiar şi cercul părinţilor noştri a fost marcat debunici. Pe atunci nu ne dădeam seama, fiind sensibili maiales la diferenţele dintre cele două generaţii. Părinţii noştrimergeau înaintea noastră şi ne îndrumau spre viitor. Vinemomentul în care ei se opresc şi noi îi depăşim. Ne întoarcem atunci spre ei şi ni se pare că trecutul i-a învăluit,amestecîndu-i printre umbrele de altădată. Marcel Proustdescrie, în pagini emoţionante şi profunde, cum, începînd cusăptămînile de după moartea bunicii sale, i se părea că mama

sa, prin trăsături, expresie şi întregul aspect, se identificatreptat cu cea care tocmai dispăruse, înfaţişînd imagineaacesteia, ca şi cum, de-a lungul generaţiilor, acelaşi tip sereproducea la două existenţe succesive. Este un simplufenomen de transformare fiziologică şi putem spune că dacăîn părinţii noştri îi revedem pe bunici înseamnă că părinţiiîmbătrînesc şi că, pe scara vîrstelor, locurile lăsate libere sîntrepede ocupate, deoarece coborîm fară oprire? Dar poateînseamnă că, mai degrabă, atenţia noastră şi-a schimbatsensul. Părinţii şi bunicii reprezentau pentru noi două epocidistincte şi clar separate. Nu ne dădeam seama că buniciierau mai implicaţi în prezent, iar părinţii în trecut mai multdecît ne închipuiam. în momentul în care m-am trezit înmijlocul oamenilor şi al lucrurilor, trecuseră zece ani de larăzboiul din 1870. Al Doilea Imperiu reprezenta pentru mine

o perioadă îndepărtată care corespundea unei societăţiaproape dispărute. în prezent, între doisprezece şi cincisprezece ani mă despart de marele război, şi presupun că pentrucopiii mei societatea de dinainte de 1914, pe care n-aucunoscut-o, se îndepărtează, la fel, într-un trecut la care eicred că memoria lor nu poate ajunge. însă pentru minecontinuitatea dintre cele două perioade nu a fost întreruptă.Este aceeaşi societate, transformată, desigur, de noile experienţe, eliberată, poate, de preocupările şi prejudecăţilevechi, îmbogăţită cu elemente mai tinere, adaptată într-oanumită măsură la noile circumstanţe, dar aceeaşi. Ca şipentru copiii mei, există şi pentru mine o parte mai mică sau

Page 111: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 111/304

M A U K lL -t, H A L H W A L - -

mai mare de iluzie. Va veni momentul cînd, privind înu voi regăsi decît pe foarte puţini dintre cei care au trăau gîndit odată cu mine şi Ia fel ca mine înainte de răzcînd voi înţelege, aşa cum mă încearcă uneori sentimentunelinişte, că noile generaţii au dat-o Ia o parte pe a mea o societate care, prin aspiraţii şi obiceiuri, îmi este înmăsură străină a luat locul celei din care făceam eu partecopiii mei, schimbîndu-şi punctul de perspectivă, vomiraţi să descopere deodată că sînt atît de departe de ei şprin interesele, ideile şi amintirile mele, eram atît de aprode părinţii mei. Şi ei, şi eu vom fi atunci, fară îndoială,

influenţa unei iluzii inverse: nu voi fi chiar atît de departei, căci nici părinţii mei nu sînt atît de îndepărtaţi de mdar, în funcţie de vîrstă şi de circumstanţe, sîntem frapaţde diferenţele, fie de similitudinile dintre generaţiile ccînd se retrag în ele însele şi se îndepărtează una de acînd se întîlnesc şi se confundă.

Astfel - cum am demonstrat mai sus vicopilului se cufundă mai mult decît am crede în msociale prin care intră în contact cu un trecut1 mai mult saumai puţin îndepărtat, ca un cadru în care sînt cuprinamintirile cele mai personale. Mai tîrziu, memoria sa sputea sprijini mai degrabă pe trecutul trăit decît pe cel

văţat din istoria scrisă. Dacă, la început, nu a distins acadru2 şi stările sale de conştiinţă care apăreau aici, trepîn mintea sa se va opera separarea dintre mica sa lume rioară şi societatea din jur. Dar, din moment ce cele dfeluri de elemente au fost, iniţial, strîns îmbinate şi i-au pca facînd toate parte din eul său de copil, se poate spunemai tîrziu, toate cele care aparţin mediului social îi apărea ca un cadru abstract şi artificial. în acest sen

1(V48) un trecut istoricI (V49) acest cadru şi evenimentele care-1 priveau sau al actor era

116

Page 112: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 112/304

emor e co ecuvu .distinge istoria trăită de cea scrisă: are tot ce-i trebuie ca săconstituie un cadru viu şi natural pe care gîndirea se poatesprijini pentru a conserva şi a regăsi imaginea trecutului său.

Trebuie să mergem însă şi mai departe. Pe măsură cecopilul creşte şi mai ales cînd se maturizează, el participăîntr-un mod mai distinct şi mai raţional la viaţa grupurilordin care făcea parte, pînă atunci, fară să-şi dea seama cuadevărat. Cum să nu se modifice ideea pe care şi-o făceadespre trecutul său? Cum să nu fie influenţate amintirile salede noile noţiuni pe care le dobîndeşte, referitoare la fapte,reflecţii şi idei? Am tot repetat: amintirea este în foarte maremăsură o reconstrucţie a trecutului cu ajutorul datelor dinprezent, pregătită de alte reconstrucţii făcute în epocianterioare şi de pe urma cărora imaginea de altădată ieşisedeja alterată. Desigur, dacă, prin memorie, am reintra încontact direct cu o impresie din trecut, amintirea s-ardistinge, prin definiţie, de acele idei mai mult sau mai puţinprecise pe care reflecţia noastră, ajutată de relatările, mărturiile şi confesiunile altora, ne permite să ni le facem desprecum a fost, probabil, trecutul nostru. Dar, chiar dacă putemsă evocăm atît de direct unele amintiri, este imposibil sădistingem cazurile în care procedăm astfel de cele în care neimaginăm cum a fost. Putem atunci să numim amintiri multereprezentări care se bazează, măcar în parte, pe mărturii şiargumente. Dar asta înseamnă că partea socială sau, dacăvrem, istorică din memoria noastră privitoare la propriultrecut este mult mai mare decît credeam. Căci, din copilărie,am dobîndit, în contact cu adulţii, numeroase mijloace de aregăsi şi a clarifica multe amintiri pe care, altfel, le-am fiuitat în totalitate sau parţial.

Ne lovim aici, fără îndoială, de o obiecţie dejamenţionată şi care merită să fie examinată mai îndeaproape.Pentru a reconstitui din bucăţi o amintire, e suficient să(reconstituim) reconstruim noţiunea istorică a unui eveniment care a avut loc cu siguranţă, dar în legătură cu caren-ampăstrat nici o impresie? De pildă, ştiu, fiindcă mi s-a

117

Page 113: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 113/304

MAURICE HALBWACHS

spus şi, reflectînd, faptul mi se părea sigur, că a existat în care m-am dus pentru prima oară la liceu. Totuşi1nu nici o amintire personală şi directă despre acest evenimPoate pentru că, mergînd la liceu foarte multe zile la rîtoate amintirile s-au amestecat. Poate pentru că eram emţionat în prima zi: „Nu am nici o amintire - spune Stendhdin epocile în care sentimentele mele erau prea puterniceE de ajuns să reconstitui cadrul istoric al evenimentupentru a putea spune că am recreat amintirea lui?

Desigur, dacă n-aş fi avut chiar nici o amintire legade acest eveniment şi aş fi rămas la noţiunea istorică2la ceram constrîns, consecinţa ar fi decurs logic: un cadru vid

se poate umple singur; ar fi intervenit ştiinţa abstractă, memoria. Dar, fară să ne amintim o zi anume, putemţinem minte o perioadă, şi nu e adevărat că amintirea prioadei este pur şi simplu suma amintirilor despre cîteva zPe măsură ce evenimentele se îndepărtează, avem obişnuinsă ni le amintim sub formă de ansambluri, dintre care se dtaşează cîteodată unele, dar care cuprind şi alte elementfară să le putem distinge unele de altele sau enumera totalitate. Astfel, după ce am trecut prin mai multe şcopensiuni şi licee, intrînd în fiecare an într-o clasă nouă, amamintire generală despre începuturile de an şcolar, printrcare ziua în care am intrat pentru prima oară într-un liceuNu pot aşadar să spun că îmi amintesc această primă zi, dnici că nu mi-o amintesc. Pe de altă parte, noţiunea istoricăintrării mele la liceu nu este abstractă. Am citit, de atunci, u

anumit număr de relatări, reale sau fictive, în care eradescrise impresiile unui copil care intră pentru prima dată îclasă. Se prea poate ca, atunci cînd le-am citit, amintirepersonală pe care o păstram despre impresii asemănătoare

(V50) totuşi nici o imagine nu corespunde în mintea meaacestei

zile şi acestui eveniment*Ibidem (n. tr.).2(V51) istorică abstractă

Page 114: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 114/304

Memorie colectivă şi memorie istorim*

se 1 amestecat cu descrierea din carte. Ţin minte acestedescrieri şi poate prin ele s-a conservat tot ceea ce subzistădin impresia mea astfel transpusă, la care ajung fară să ştiu.Oricum ar fi , ideea, îmbogăţită astfel, nu mai este o simplă

schemă fără conţinut. Să mai adaug că despre liceul în caream intrat prima dată ţin minte mai mult decît numele şisi tuarea sa. Mergeam acolo zilnic în acea vreme, iar deatunci l-am revăzut de mai multe ori. Chiar dacă nu l-aş firevăzut, am cunoscut alte licee, la unele i-am condus pecopiii mei. îm i am intesc m ulte trăsături ale m ediului fam ilialpe care-1 părăseam cînd mergeam la şcoală, căci am rămas

mult t imp în contact cu ai mei: nu e vorba de o familie îngeneral , ci despre un grup viu şi concret , a cărui imagineintră firesc în tabloul primei zile de liceu, aşa cum l-amrecreat. Mai poate con stitui o o b iec ţie 1 faptul că , gîndindu -nela cum a fost , probabi l , pr ima zi de şcoală , reuşim sărecreăm atmosfera ş i aspectul general? Imagine var iabi lă ,incompletă, fară îndoială, şi , mai ales, imagine reconstruită:dar cî te amintir i despre care credem că le-am păstrat cufidelitate şi a căror identitate nu ni se pare îndoielnică nupornesc şi ele tot de la false recunoaşteri , de la relatări şimărturi i ! Un cadru gol nu poate produce singur o amintireprecisă şi pitorească3. Dar în acest caz cadrul este îmbogăţi tprin reflecţii per son ale, prin am intiri fam iliale , iar am intireaeste o imagine îmbinată în a l te imagini , o imagine genericătrimiţînd la trecu t.

[De aceea es te mai b ine să nu vorbim de memorieistorică, f i indcă istoria corespunde unui punct de vedereadult , iar amintir i le copilului sînt conservate în memoria

1(V52) pentru a refuza denumirea de amintire pentru aceste datepăstrate, poate, în gîndirea grupurilor

(V53) a căror origine o uităm3 (V54) personală

119

Page 115: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 115/304

MAURICE HALBWACHS

colectivă numai pentru că familia şi liceul erau prezemintea copilului.]

Vom spune, de asemenea: este utilă, dacă vrreunesc şi să precizez toate amintirile care mi-ar puteachipul sau persoana tatălui meu aşa cum l-am cunotrecerea în revistă a evenimentelor din istoria contempoa perioadei în care a trăit el. Totuşi, dacă întîlnesc pe ccare l-a cunoscut şi care-mi comunică despre el amănucircumstanţe pe care nu le ştiam, dacă mama mea excompletează tabloul vieţii lui şi îmi clarifică anumitecare ar fi rămas pentru mine obscure, oare nu am, deaceasta, impresia că din nou cobor în trecut şi că mîntreagă categorie a amintirilor mele? Nu este o simplăretrospectivă, ca şi cum aş găsi o scrisoare de la el pe fi putut s-o citesc şi cînd trăia, încît noile amintiri, corezătoare unor impresii recente, s-ar juxtapune celorlaltesă se amestece într-adevăr cu ele. Dar amintirea tatăl

în ansamblul care-1 cuprindea se transformă si mi seacum mai conformă cu realitatea. Imaginea pe care, facut-o despre tatăl meu de cînd l-am cunoscut nu ă{ să evolueze, nu numai pentru că, în timpul vieţamintirile s-au adăugat la alte amintiri: dar eu însumschimbat, punctul meu de perspectivă s-a deplasat deoocupam un loc diferit în familie şi, mai ales, făceamdin alte medii. Se poate spune că există totuşi o imatatălui meu care prevalează, prin caracterul autentic, atuturor celorlalte: cea care s-a fixat în momentul morţiiDar, pînă în momentul de faţă, de cîte ori s-a transfoaceasta? De altfel, moartea, care pune capăt vieţii fgice, nu opreşte brusc curentul gîndurilor dezvolta

anturajul celui al cărui corp a dispărut. Un timp ni-1 rzentăm încă de parcă ar fi viu, rămîne inclus încotidiană, ne imaginăm ce ar spune sau ce ar face în circumstanţe. Imediat după moartea cuiva, atenţia fami

(V55) şi îmi îmbogăţesc memoria şi nu numai120

Page 116: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 116/304

Memorie colectivă şi memorie istorică

fixează cu maximum de forţă asupra persoanei sale. Deci şiimaginea se fixează cel mai greu, transformîndu-se neîncetatîn funcţie de etapa vieţii sale pe care o evocăm. în realitate,niciodată imaginea unui decedat nu rămîne imobilă. Pemăsură ce se îndepărtează în timp, ea se modifică, deoareceunele trăsături se şterg, iar altele ies în evidenţă, în funcţie depunctul de perspectivă din care o privim, adică de condiţiilenoi în care ne găsim cînd ne întoarcem spre ea. Tot ce aflunou despre tatăl meu, ca şi despre cei cu care avea relaţii,toate consideraţiile noi pe care le fac asupra epocii în care a

trăit, toate remarcile făcute pe măsură ce devin mai capabilde a reflecta şi dispun de mai mulţi termeni de comparaţiemă determină să-i retuşez portretul. în felul acesta trecutul,aşa cum îmi apărea altădată, se degradează. Noile imagini leacoperă pe cele vechi, la fel cum ascendenţii noştri maiapropiaţi se interpun între noi şi cei mai îndepărtaţi, încît nurecunoaştem, în legătură cu cei din urmă, decît ceea ce ne-au

transmis cei dintîi. Grupurile din care eu fac parte în diferiteepoci nu sînt aceleaşi. Deci, eu privesc trecutul din punctullor de vedere. Astfel încît, pe măsură ce sînt tot mai implicatîn aceste grupuri şi particip mai direct la memoria lor, amintirile mele ar trebui să se reînnoiască şi să se completeze.

Acest lucru presupune, e adevărat, o dublă condiţie:pe de o parte, amintirile mele propriu-zise, aşa cum erau

înainte să intru în aceste grupuri, să nu fie la fel de clarificatesub toate aspectele, adică să nu le fi remarcat şi înţeles pedeplin pînă acum; pe de altă parte, amintirile acestor grupurisă aibă legătură cu evenimentele care constituie trecutulmeu.

Prima condiţie este îndeplinită prin faptul că multedintre amintirile noastre ajung pînă la perioade în care, din

cauza imaturităţii, înţelegeam doar pe jumătate sensul unorfapte, natura unor obiecte sau persoane. Eram încă, altfelspus, prea implicaţi în grupul de copii, deşi eram deja legaţiprintr-o latură a personalităţii noastre, însă într-o foarte micămăsură, de lumea adulţilor. De aici anumite efecte de clar

Page 117: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 117/304

MAURICE HALBWACHS

obscur: şi pe noi ne impresionează ceea ce-1 interesează pun adult, dar adesea pentru simplul motiv că simţimcâadulţii sînt interesaţi de acel lucru, care rămîne în memorianoastră ca o enigmă sau o problemă' pe care n-o înţelegemdar simţim că poate fi rezolvată. Uneori, nici nu remarcânipe moment aceste aspecte indecise, aceste zone de obscuritate, dar nu le uităm pentru că ele înconjoară cele mai clareamintiri ale noastre şi ne ajută să ajungem de la una la alta.Cînd un copil adoarme în patul său şi se trezeşte în tren,gîndirea sa găseşte siguranţă în sentimentul că a rămas şi aicisub supravegherea părinţilor săi, iară să-şi poată explica totuşicum şi de ce au acţionat ei în acest interval. Există mai multegrade ale acestei ignoranţe sau ale acestei incomprehensiuni,şi, nici într-un sens, nici în celălalt, nu se ajunge niciodată lalimita clarităţii totale sau a obscurităţii impenetrabile.

Ni se poate părea că dintr-o scenă a trecutului nostrunu putem înlătura nimic, la fel cum nu putem nici adăuga

ceva şi că niciodată n-o vom putea înţelege altfel. Intîlnimînsă pe cineva care a participat sau a asistat la ea, care oevocă şi o povesteşte: după ce-1 vom asculta nu vom mai fila fel de siguri ca pînă atunci că nu ne-am putea înşela înceea ce priveşte ordinea detaliilor, importanţa relativă apărţilor şi sensul general al evenimentului; căci este imposibil ca două persoane care au văzut acelaşi fapt să-l relatezemai tîrziu în mod identic. Facem din nou trimitere IaViafa lui Henry Brulard. Stendhal povesteşte cum el şi alţi doiprieteni au tras un foc de pistol în Arborele Fraternităţii. Esteo succesiune de scene foarte simple. Dar, în fiecare moment,prietenul său Romain Colomb, care adnotează manuscrisul,descoperă erori. „Soldaţii erau la un pas în urma noastră -spune Stendhal; noi am fugit prin poarta G a casei bunicului,dar am fost văzuţi imediat: toată lumea era la ferestre, mulţi

ridicau luminările şi faceau lumină.” „Eroare - scrieColomb. Toate astea au avut loc la patru minute dup»

1(V57) ca o obscuritate122

Page 118: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 118/304

Memorie colectivă şi memorie istorică

isprava noastră, iar noi ne aflam toţi trei în casă...” „Eu şiîncă unul, poate Colomb [...] am urcat şi ne-am refugiat la

două bătrîne şi foarte habotnice modiste...” Intră comisarii.Bătrînele janseniste mint, spunînd că ei şi-au petrecut acolotoată seara. Nota lui R. Colomb: „Doar H.B. a intrat ladomnişoarele Caudey; R.C. şi Mante au şters-o prin pasaj înpod, ajungînd astfel la Grande-Rue”. Stendhal: „Cînd nui-am mai auzit pe comisari, am ieşit şi am continuat săurcăm spre pasaj”. Colomb: „Eroare”. Stendhal: „Mante şiTreillard [Colomb: „Treillard nu era cu noi trei”], maisprinteni decît noi [...], ne-au povestit a doua zi cum, ajunşila poarta G, spre Grande-Rue, o găsiră blocată de douăsantinele. Domniile-lor s-au apucat atunci să discute desprefarmecele domnişoarelor cu care îşi petrecuseră seara.Santinelele nu i-au întrebat nimic, iar ei au şters-o. Povestealor mi s-a părut atît de reală, încît s-ar putea ca cei doi careau ieşit discutînd despre farmecele respectivelor domnişoaresă fi fost chiar Colomb şi cu mine”. Colomb: „în realitate,R.C. şi Mante au urcat în pod, unde R.C., care avea guturai,şi-a umplut gura cu suc de lemn dulce, pentru ca tuşea lui sănu atragă atenţia celor care căutau prin casă. R.C. îşiaminteşte un coridor care făcea legătura cu scara de serviciudinspre Grande-Rue. Acolo au văzut ei doi oameni pe carei-au luat drept agenţi de poliţie şi-au început să discutedegajaţi, ca nişte copii, despre jocurile cu care tocmai seîndeletniciseră”. Stendhal: „Scriind toate astea, imagineaArborelui Fraternităţii îmi apare în faţa ochilor, memoriamea face descoperiri. Cred că văd că Arborele Fraternităţiiera înconjurat cu un zid de piatră înalt de două picioare, pecare se afla un grilaj de fier înalt de cinci sau şase picioare”.R. Colomb: „Nu”*. Este util să observăm, printr-un exemplu,cum unele părţi ale unei povestiri, care pînă atunci păreau lafel de clare ca şi celelalte,îşi schimbă deodată aspectul,

*Ibidem, pp. 342-345 (n. tr.).

Page 119: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 119/304

devenind obscure şi nesigure, pînă la a face loc unorcaracte-ristici opuse odată ce un alt martor confruntă propriamintiri cu ale noastre. Imaginaţia lui Stendhal a umlacunele memoriei sale1: în povestirea sa totul pare demncrezare, aceeaşi lumină cade pe toate faţetele2; dar fisurildezvăluie cînd le privim din alt unghi.

Invers3, nu există în memorie vid absolut, adicregiuni din trecutul nostru atît de străine de memoria noastîncît nici o imagine pe care o proiectăm asupra lor nu poate agăţa de vreun element de amintire şi rămîne simpimaginaţie sau o reprezentare istorică venită din exterior. uităm nimic . Dar această afirmaţie poate fl înţeleasă sensuri diferite. Pentru Bergson, trecutul rămîne în întregimîn memoria noastră, aşa cum a fost el pentru noi; dar anumite obstacole, în special comportamentul creierului, nîmpiedică să evocăm toate părţile. In orice caz, imaginievenimentelor trecute sînt fixate pe deplin în mintea noastr

1(V58) indiferent că e vorba de locul persoanelor sau de ordinevenimentelor, nu există amintiri care să nu fie supuse unor astfde revizuiri şi numai în aparenţă relatarea sa este una fără fisuri2 (V59) este numai o aparenţă3(V60) (invers...) nimic din ce s-a putut întîmplă în jurul nostru trecut şi a intrat măcar pentru un moment fugitiv în orizontulnostru... nu există vid absolut în memorie (fară nici o amintireadică regiuni din trecutul nostru atît de străine de memoria noastrăîncît nici o imagine pe care o proiectăm asupra lor nu se poatagăţa de vreun element de amintire şi rămîne simplă imaginaţieDe ce le-am fi uitat? Pentru că nu conţineau decît evenimenteininteligibile pentru noi sau pentru că nu încercam să le înţelegemDe ce totuşi, atunci cînd hazardul ne aduce în faţa celor alături dcare trăiam atunci, iar ei ne povestesc sau cînd aflăm în alt mod cse întîmplă în jurul nostru, umplem aceste goluri, găsim multeverigi intermediare şi avem impresia că recuperăm o parte a trecutului nostru? Pentru că, în realitate, ceea ce consideram dreptspaţiu vid era numai o zonă mai neclară a gîndirii noastre...(V60) un lucru despre care avem un sentiment confuz

Page 120: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 120/304

(în inconştient), ca paginile tipărite ale unor cărţi pe carele-am putea deschide, chiar atunci cînd nu le mai deschidem,în opinia noastră, dimpotrivă, subzistă nu imaginile integraledin vreo galerie subterană a gîndirii noastre, ci toate indicaţiile din societate necesare pentru a reconstrui o anumităparte a trecutului nostru pe care ne-o reprezentăm într-unmod incomplet şi nedistinct sau o credem cu totul pierdutădin memorie. De ce, atunci cînd hazardul ne aduce în faţacelor care au participat la aceleaşi evenimente, fiind actorisau martori odată cu noi, iar ei ne povestesc sau cînddescoperim în alt mod ce se întîmplă pe atunci în jurulnostru, umplem aceste lacune aparente? Pentru că, înrealitate ceea ce consideram drept un spaţiu vid era numai ozonă mai neclară, la care gîndirea noastră renunţase pentrucă nu găsise destule vestigii. în prezent, dacă ni se indicăprecis drumul pe care l-am urmat, aceste urme reies laiveală, le legăm una de alta, iar ele se aprofundează şi seunesc de la sine. Aşadar ele existau, însă erau mai marcate înmemoria altora decît într-a noastră. Desigur, noi reconstruim, dar această reconstrucţie se face după linii dejamarcate şi trasate de alte amintiri ale noastre sau de amintirile altora. Imaginile noi pleacă de la ceea ce, în celelalteamintiri, ar rămîne fără ele neclar şi inexplicabil, dar nu maipuţin real. De aceea, cînd ne plimbăm prin cartierele vechiale unui mare oraş, simţim o satisfacţie deosebită ascultîndpovestea străzilor şi a caselor. Sînt noţiuni noi, dar care nepar familiare fiindcă se acordă cu impresiile noastre şi ocupărepede un loc în decorul subzistent. Ni se pare că decorulînsuşi, şi numai el, ar fi putut să le evoce, iar ceea ce neimaginăm este doar dezvoltarea a ceea ce percepeam deja.Tabloul care se desfăşoară în faţa noastră era încărcat cu osemnificaţie care rămînea obscură pentru noi, dar din careghiceam ceva. Natura persoanelor alături de care am trăit1

(V62) şi propria noastră natură şi contextul vieţii noastre trecuteau nevoie de un revelator

Page 121: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 121/304

Page 122: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 122/304

Memorie colectivă şi memorie istorică

puţine puncte de contact. în multe romane care urmărescdestinul unei familii sau al unei persoane nici nu contează săştim în ce epocă se desfăşoară evenimentele: acestea nu-şipierd din conţinutul psihologic dacă sînt transpuse dintr-operioadă în alta. Oare viaţa interioară nu se intensifică înmăsura în care este izolată de circumstanţele exterioare carese află în prim-planul memoriei istorice? Dacă multe romaneşi piese de teatru sînt plasate de autor într-o perioadă de carene despart cîteva secole, nu este acesta, cel mai adesea, un

artificiu cu scopul de a desprinde evenimentele de cadreleactuale şi de a arăta cît de independent este jocul sentimentelor faţă de evenimentele istorice şi cum îşi păstrează caracteristicile de-a lungul timpului? Dacă prin memoria istoricăînţelegem suita evenimentelor a căror amintire o păstreazăistoria naţională, aceasta şi cadrele ei nu reprezintă parteaprincipală a ceea ce numim memorie colectivă.

Dar, între individ şi naţiune există multe alte grupuri, mai restrînse decît acesta, care au şi ele memoria lor şiale căror transformări acţionează mult mai direct asupravieţii şi gîndirii membrilor lor. Dacă un avocat păstreazăamintirea cauzelor în care a pledat, iar un medic, a bolnavilor pe care i-a îngrijit; dacă fiecare dintre ei îşi aminteştede colegii de profesie cu care a avut raporturi, oare nupătrunde mai adînc, fixîndu-şi atenţia asupra tuturor acestorfiguri, în detaliile vieţii sale personale şi nu evocă, deasemenea, gînduri şi preocupări legate de şinele de altădată,de destinele familiei sale, de relaţiile de prietenie, adică detot ceea ce constituie istoria sa? Desigur, acesta este numaiun aspect al vieţii sale. Dar, cum am arătat, fiecare om faceparte, simultan sau succesiv, din mai multe grupuri1. Dealtfel, fiecare grup se divizează şi se reuneşte în timp şispaţiu2. în interiorul acestei societăţi se dezvoltă memorii1(V64) grupuri restrînse de genul acesta, pe lîngă grupul local2 (V65) (cu cît e mai restrîns cu atît individul) membrii săi sîntangaja(i dacă există o...

Page 123: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 123/304

MAURICE HALBWACHS

colective originale care întreţin, pentru un anumit timpamintirea evenimentelor care n-au importanţă decît pentru'ele, dar care îi interesează cu atît mai mult pe membri cu cît

sînt mai puţin nu m ero şi. In v rem e ce , într-un mare oraş, euşor să te fac i uitat, loc u itor ii unui sa t nu încetează sâobserve, iar mem or ia gru pulu i lor în re gis treaz ă fidel tot cepoate cap ta din f ap te le şi gestu rile fiec ăru ia dintre eideoarece acţionează asupra întregii societăţi şi contribuie lamodificarea ei. în astfel de medii, toţi indivizii gîndesc şi îşiamintesc în comun. Fiecare, fară îndoială, are propria perspectivă, dar în re laţie şi core sp on den ţă atît de directe cuceilalţi, încît da că am intirile sa le se defo rm eaz ă , e de ajuns săse plaseze în punctul de ve dere al ce lo rla lţi c a să le rectifice.

Din toate c ele sp u se p în ă a cu m , reiese că memoriacolectivă nu se confundă cu istoria, iar expresia „memorieistorică” nu este prea fericit aleasă, deoarece asociază doitermeni care se opun în mai multe privinţe. Fără îndoială,istoria este o culegere de fapte care au ocupat cel maiimportant loc în m em oria oam en ilo r. D ar , c itite în cărţi,predate şi învăţate la şcoală, evenimentele trecute sînt alese,grupate şi clasa te după n ece sită ţi sau regu li care nu seimpuneau în cercurile de oameni care le-au păstrat atîta timpvii. în general, istoria nu începe decît din momentul în careîncetează tradiţia, cînd dispare sau se descompune memoriasocială. Atît timp cît o amintire subzistă, e inutil să fie fixatăîn scris ori chiar fixată pur şi simplu. Nevoia de a scrieistoria unei perioade, a unei societăţi şi chiar a unei persoanenu apare decît atunci c înd sîn t p re a înd ep ărta te în timp ca sămai existe şansa de găsi mulţi martori care să păstreze vreoamintire. Cînd memoria unei suite de evenimente nu are casuport un grup, , care să fi fo st im p licat sau să fi suferitconsecinţele, care să fi asistat sau să fi ascultat o relataredirectă de la primii actori şi spectatori, cînd ea se dispersează

(V66) se întunecă

128

Page 124: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 124/304

Memorie colectivă şi memorie istorică

în cîteva spirite individuale, pierdute în societăţi noi, pe careaceste fapte nu le interesează, fiindu-le complet străine,atunci singurul mijloc de a salva astfel de amintiri estefixarea lor prin scris, într-o naraţiune, căci, în timp ce vorbele şi gîndurile mor, scrierile rămîn. Dacă, pentru existenţamemoriei, condiţia necesară e ca subiectul care-şi aminteşte- individ sau grup - să a ibă sentimentul c ă ajunge laamintirile sale printr-o mişcare continuă, cum să fie istoria omemorie, de vreme ce se diluează continuitatea dintresocietatea care citeşte această istorie şi grupurile care, în

trecut, au fost martori sau actori în evenimentele relatate?Bineînţeles, unul dintre obiectele istoriei poate fi

tocmai de a construi o punte între trecut şi prezent şi de arestabili această continuitate întreruptă. Dar cum să serecreeze curente de gîndire colective antrenante în trecut,dacă nu se poate controla decît prezentul? Istoricii, în urmaunei munci minuţioase, pot regăsi şi dezvălui o cantitate de

fapte mari şi mici, pe care le crezusem definitiv pierdute,mai ales dacă au şansa de a descoperi memorii inedite.Totuşi, de pildă, dacăMemoriile lui Saint-Simon au fostpublicate la începutul sec olu lui al Χ ΙΧ -lea, pu tem spuneoare că societatea franceză de la 1830 a reluat cu adevăratcontactul, un contact viu şi direct, cu sfîrşitul secolului alXVII-lea şi cu vremea Regenţei? Cît din acesteMemorii a

ajuns în istoriile elementare, cele citite de un număr destulde mare de oameni pentru a crea stări de opinie colective?Singurul efect al unor astfel de publicaţii este că ne fac săînţelegem cît sîntem de îndepărtaţi de cel care a scris şi decei pe care îi descrie. Nu e suficient ca nişte indivizidispersaţi să fi consacrat acestei lecturi mult timp şi puterede concentrare pentru a ridica barierele care ne separă de

epoca respectivă. Studiul istoriei înţelese astfel este rezervatdoar cîtorva specialişti, şi chiar dacă ar exista o societate decititori aiMemoriilor lui Saint-Simon, ea ar fi, cu siguranţă,prea limitată ca să cap teze un p ub lic num eros.

129

Page 125: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 125/304

MAURICE HALBWACHS

Istoria care vrea să surprindă în detaliu fapteledevine erudită, iar erudiţia nu caracterizează decît o minoritate extrem de restrîn să . D acă, dim po trivă , urmăreşte s

conserve imaginea trecutului care-şi poate avea încă locul îmem oria colec tivă de as tăzi, nu reţine decît ceea ce mai intresează societăţile noastre, în concluzie, puţine lucruri.

Memoria colectivă se distinge de istorie cel puţinprin două raporturi. Este un curent de gîndire continuu, de ocontinuitate deloc artificială, căci reţine din trecut numaiceea ce este încă viu sau capabil să trăiască în conştiinţgrupului care o întreţine. Prin definiţie, ea nu depăşeşte

r" \ limitele acestu i gru p. C înd o per ioad ă încetează să maintereseze perioada care-i urmează, nu e vorba de acelaşi

e grup care uită: există , în realit ate, două grupuri care sesucced. Istoria împarte su ita de se co le în perioade, aşa cumconţinutul unei tragedii este distribuit în mai multe acte. Dar,în vreme ce într-o p iesă , a ceeaşi ac ţiune se continuă de la uact la altul, cu aceleaşi personaje care rămîn, pînă la dezno

dămînt, conform e cu carac tere le lor şi ale că ror sentimente şpasiuni evoluează în tr-o m işcare ne întreruptă, în istorie

{ avem impresia că, de la o ep ocă la alta, totul se reînnoieştei interesele implicate, orientarea spiritelor, moduriledef apreciere a oam en ilor şi a evenim en telo r, tradiţiile şi pers

pectivele de viito r - şi că , d acă , în aparenţă, reapar aceleaşgrupuri, dimensiunile exterioare, rezultate din locuri, nume,

precum şi din natura generală a societăţilor, sînt cele caresubzistă. Dar ansamblurile de oameni care constituie acelaşigrup în două perioade succesive sînt ca două părţi în contactprin extremităţile op use , dar ca re nu se unesc altfel şi nuformează cu adevărat un singu r corp .

D esigur, la p rim a vede re, nu gă sim , în succesiuneageneraţiilor, un motiv suficient pentru care, într-un anumitmoment mai mult decît în altele, continuitatea lor se întrerupe, dat fiind că numărul de naşteri nu variază de la un an laaltul, iar societa tea seam ăn ă cu fire le obţinute prin împletireaunuia cu celălalt, astfel încît se dispun regulat, o serie de

130

Page 126: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 126/304

Memorie colectivă şi memorie istorică

fibre animale şi vegetale, sau mai degrabă cu o ţesătură cerezultă din întretăierea tuturor acestor fire. E adevărat căţesăturile de bumbac sau de mătase se divizează şi că liniilede divizare corespund cu marginea unui motiv sau a unuidesen. Se întîmplă oare la fel în succesiun ea genera ţiilor?

Istoria, care se plasează în afara grupurilor şideasupra lor, nu ezită să introducă în curentul faptelordiviziuni simple, al căror loc e fixat o dată pentru totdeauna.Ea nu se supune, facînd asta, decît unei necesităţi didacticede schematizare. Se pare că ea vede fiecare perioadă ca peun tot, în mare parte independent de cea preced en tă şi de ce aurmătoare, deoarece are o operă, bună, rea sau indiferentă,de încheiat. Atîta timp cît această operă nu este completă,atîta timp cît situaţiile naţionale, politice, religioase nu şi-aumanifestat toate consecinţele care privesc oamenii de toatevîrstele, atît tinerii cît şi bătrînii sînt închişi în acelaşi

orizont. După terminarea acestei opere, cînd apar şi se impunnoi sarcini, generaţiile care vin se situează pe alt versantdeCîT precedentele. U nii răm în în urm ă. D ar tinerii a tragchiar şi o parte a ad ulţilor m ai v îrstnici, c are înce arcă să facăpasul temîndu-se să nu „rămînă de căruţă”. Invers, cei carese împart între cei doi versanţi, ch iar dacă sînt foa rte ap roa pede linia de separaţie, nu se văd mai bine unii pe alţii, se

ignoră ca şi cînd s-ar afla mai jos, pe o pantă şi pe cealaltă,adică mai îndepărtaţi în trecut şi în ceea ce nu mai es tetrecut sau, altfel spus, în puncte mai îndepărtate unul de altulpe linia sinuoasă a timpului.

Acest tablou nu este întru totul exact. Văzute dedeparte şi în ansamblu, dar mai ales văzute din afară, contemplate de un spectator care nu face parte din grupurile pe

care le examinează, faptele se lasă grupate astfel înansambluri succesive şi separate, fiecare perioadă avînd unînceput, un mijloc şi un sfîrşit. Dar istoria, interesată mai

| (V67) şi în viitor (căci putem trasa în gînd continuarea unui drumcoborîtor)

Page 127: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 127/304

MAURICE HALBWACHS

ales de diferenţe şi de opoziţii, Ia fel cum concentrează ştranspune asupra unei figuri individuale, într-un mod care leface foarte vizibile, trăsături răspîndite în grup, transpune şconcentrează, de asemenea, într-un interval de cîţiva anitransformări care , în realitate, se produc într-un timp multmai lung; Este posibil ca, imediat după un eveniment carp zguduit, a distrus parţial şi a înnoit structura unejjocjetâţi,să înceapă o altă perioadă. Dar ne vom da seama de asta abmai tîrziu, cînd societatea nouă îşi va fi produs ea insăşimresurse şi îşi va fi propus alte scopuri. Istoricii nu pot lua îserios aceste linii de separaţie şi să-şi închipuie că ele au foremarcate de cei care trăiau în anii traversaţi de ele, cumscrie un personaj de comedie: „Astăzi începe războiul de sută de ani!”. Cine ştie dacă, după un război sau o revoluţicare au adîncit prăpastia dintre două societăţi umane, ca şcum generaţia intermediară ar fi dispărut, societatea tînărăsau partea tînără a populaţiei nu este preocupată în primulrînd, în acord cu partea mai vîrstnică, să şteargă urmeleacestei rupturi, să apropie generaţiile extreme şi să menţinăcu orice preţ, continuitatea evoluţiei? Trebuie ca societateasă rămînă vie; chiar dacă instituţiile sociale ar fi profund

[ transformate şi mai ales atunci cînd se întîmplă astfel, singurul mijloc pentru ca ele să prindă rădăcini este de a lesprijini pe ceea ce s-a păstrat din tradiţie. Aşadar după aces

i crize se produce o repetare: trebuie să se reînceapă dii j punctul în care a survenit întreruperea, trebuie reluată

construcţia1. Un timp, ne închipuim într-adevăr că nimic nus-a schimbat, deoarece am reînnodat firul continuităţii.Această iluzie, pe care o vom abandona în curînd, ne-a permis, cel puţin, să trecem de la o etapă la alta fără ca memorcolectivă să fi avut vreun moment sentimentul întreruperii.

In realitate, în dezvoltarea continuă a memorieicolective nu există linii de separaţie net trasate, ca în istorieci doar limite neregulate şi incerte. Prezentul (înţeles ca fiin

1(V68) ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic1 3 2)

Page 128: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 128/304

Memorie colectivă şi memorie istorică

întins pe o anumită durată, ce a c are in tere seaz ă soc ieta tea deastăzi) nu se opune trecutului aşa cum se disting douăperioade istorice succesive. Căci trecutul nu mai există, întimp ce pentru istoric ambele perioade sînt la fel de reale.Memoria unei societăţi se întinde atît cît poate, adică pînă lamemoria grupurilor care o alcătuiesc. Nu din rea-voinţă,antipatie, repulsie sau indiferenţă uită ea o cantitate atît demare de evenimente şi figuri din vechime, ci pentru că audispărut grupurile care păstrau amintirea acestora. Dacădurata vieţii omeneşti ar fi dublă sau triplă, cîmpul memorieicolective, măsurat în unităţi de timp, ar fi mult mai vast. Nuse ştie însă dacă această memorie extinsă ar avea un conţinutmai bogat în cazul în care societatea legată prin atîtea tradiţiiar evolua cu mai m are dificultate. L a fel, d ac ă viaţa om uluiar fi mai scurtă, acoperind o durată mai restrînsă, nu ar fiprin asta mai săracă, deoarece, într-o societate astfel diminuată, schimbările s-ar precipita. în orice caz, dacă

memoria unei societăţi se pierde treptat, pe marginile care-imarchează limitele, pe măsură ce membrii individuali, maiales cei mai bătrîni, disp ar sau se izo lea ză , ea nu înc etea ză săse transforme, iar grupul însuşi se schimbă continuu. Dealtfel, e greu de spus în ce moment a dispărut o amintirecolectivă şi dacă a ieşit cu siguranţă din memoria grupului,tocmai pentru că ea se păstrează într-o parte limitată a

corpului social, unde poa te fi o ricîn d regă sită .Există mai m ulte m em orii colect ive. E ste a doua ca

racteristică prin care ele se deosebesc de istorie. Istoria este

(V69) Există mai multe memorii colective, nu doar succesive, cişi simultane. Este o altă caracteristică prin care acestea sedeosebesc de istorie. Istoria este una şi se poate spune că nu existădecît o singură istorie. Iată ce înţelegem prin asta: chiar dacăistoria se descompune şi admitem că pot exista tot atîtea istoriispeciale cîte grupuri distincte, în toate cazurile e vorba de a se fixaîntr-un tablou locul tuturor evenimentelor notabile, adică al tuturorschimbărilor şi diverselor aspecte concomitente sau succesive ale

Page 129: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 129/304

MAURICE HALBWACHS

una şi se p oa te spu n e c ă e x is tă o s in gu ră istor ie . Iată clegem prin a c e a stă af irm a ţie . P u tem , d esig u r, să distiistoria Fran ţei, isto ria G e rm a n ie i, isto ria Italiei şi istoria unei perioade, a unei regiuni sau a unui oraş (şi c

a unui indiv id). C h ia r i se r e p ro şe a z ă cîteo da tă cercistorice ac est e x c e s de sp e c ia liz a re şi gustul extrestudiului de taliat ca re d e tu rn e a z ă ate n ţia d e la ansambconsideră, într-un fel, partea ca pe un întreg. Să privim mai îndeaproape. Pentru cercetător, aceste cercetări detalse ju stif ică prin fap tu l c ă a lă tu ra re a de tali ilor va dansamblu care se va adăuga, la rîndul Iui, altor ansambiar în tabloul final care va rezulta din toate aceste însumsuccesive, nimic nu este subordonat faţă de ceva, orice este Ia fel d e inte resa n t c a to a te c e le la lte şi m erită reletranscris. în să a c e st ge n d e a p re cie re re zu ltă din faptulnu reprezintă punctul de vedere al vreunuia dintre grupureale şi vii care există sau au existat, pentru care, dimpot

nu toate even im en tele, lo cu rile şi p e rio a d e le prezintă ac

grupului naţional sau ale unui grup de naţiuni. Istoria este insată în primul rînd, şi chiar exclusiv, de diferenţe. Dar o difeare semnificaţie doar prin raportarea la o diferenţă anterioarăcă se parcurge seria evenimentelor succesive, fie că se trece un punct din spaţiu sau de la o regiune a societăţii la altele. Ispriveşte doar faptele în tîm pla te (în ace st sens). Ea ne oftablou de evenimente mai mult sau mai puţin legate între eleîn care fiecare dintre ele îi succede altuia, adică ocupă temlocul său, cel puţin în m em oria contem poran ilor. Din cronologic şi geografic în care istoria îşi dispune evenimerezultă că acest tablou este unic: evenimentele sînt legate la fdatele şi locurile care le def inesc . C h ia r d acă ne limităm num

parte a memoriei istorice, se în ţe lege că aceasta face parte dansamblu. Ansamblul tuturor faptelor care s-au produs în tlocurile şi în toate epocile. Orice istorie, chiar şi detaliată, eviziune rezumată a realităţii care sare de la un fapt la altul perioade în care nu se pe trece n im ic notab il. Cu această condprezintă ea o imagine unică şi totală.

134

Page 130: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 130/304

Memorie colectivă ş i memorie istorică

importanţă, deoarece nu le-au afectat în acelaşi fel. Dar unistoric îşi propune să fie obiectiv şi imparţial. Chiar şi cîndscrie istoria propriei ţări , el încearcă să reunească un

ansamblu de fapte care să poată f i adăugat la un al tul , laistoria altei ţări, încît între cele două continuitatea să nu seîntrerupă, iar în tablou l total al istoriei E u rop ei să gă sim nureuniunea mai multor puncte de vedere naţionale asuprafaptelor, ci seria şi totalitatea faptelor aşa cum sînt ele nupentru o ţară sau un grup, ci independent de orice consideraţie de grup. C a u rm are, într-un a sem en ea tablou, chiar ş idiviziunile care separă ţările sînt fapte istorice asemeneacelorlalte . Totul se află aş ad ar pe ac e laşi plan. L u m ea istorică este ca un ocean în care se varsă toate istoriile parţiale.Nu e de mirare că, încă d e la origin ea istoriei ş i a po i în toateepocile, s-a urmărit scrierea de istorii universale. Esteorientarea naturală a spiritului istoric. Aceasta este pantafatală pe care ar fi antrenat o rice istoric d a c ă n -ar fi reţinut încadrul lucrărilor m ai lim itate, din m od est ie sau lipsă de elan.

M uza is tor ie i es te Po lym nia . Is tor ia se p oate înfă ţ işadrept memoria universală a omeniri i . Dar nu există memorieuniversală. Orice memorie colectivă are ca suport un gruplimitat în spaţiu şi t im p. N u pu tem ad un a într-un sin gu rtablou totalitatea evenimentelor petrecute decît cu condiţiasă le detaşăm de memoria grupuri lor care le păstrau înamintire, să le tăiem legături le cu viaţa psihologică a mediilor sociale în care s-au produs şi să nu reţinem decîtschema cronologică ş i spaţ ia lă . Nu mai es te vorba de a leretrăi în realitate, ci de a le aş e z a în c ad re le1 în care istoriadispune evenimentele, cadre care rămîn exterioare faţă degrupuri, şi de a le defini opunîndu-le între ele. Asta înseamnă că istoria este interesată în primul rînd de diferenţe şi faceabstracţie de asemănări, fără de care nu ar exista totuşi

memorie, deoarece ne amintim numai faptele care au ca trăsătură comună apartenenţa la aceeaşi conştiinţă [sau, altfel

(V70) (în cadrele) artificiale

Page 131: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 131/304

Page 132: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 132/304

Memorie colectivă şi memorie istorica

cînd trecem de la una la alta, nu ne pătrund în minte aceleaşicurente de gîndire şi aceleaşi serii de amintiri. Ceea ceînseamnă că majoritatea acestor grupuri, deşi nu sînt în prezent divizate, cum spunea Leibniz, reprezintă un fel de mate

rie socială divizib ilă la infinit, du pă cele m ai d iverse criterii1.Să analizăm acum conţinutul multiplelor memorii

colective. Nu vom spune că, spre deosebire de memoriaistorică, memoria colectivă reţine doar asemănările. Ca să sepoată vorbi de memorie, trebuie ca părţile perioadei acoperite de ea să fie diferenţiate într-o anumită măsură. Fiecaregrup are o istorie, în care se disting figuri şi evenimente.

Ceea ce ne frapează este însă că, în memorie, similitudiniletrec totuşi în prim-plan. Grupul, în momentul în care îşipriveşte trecutul, sim te c ă a răm as ac ela şi şi devine conştientde identitatea sa de-a lungul timpului. Cum am spus, istorialasă la o parte intervalurile în care nu se întîmplă nimic, încare viaţa nu face decîţ să se repete, sub forme puţin diferite,dar fară vreo alterare esenţială, fără vreo ruptură sau

bulversare. Dar grupul, care trăieşte în primul rînd şi maiales pentru sine în su şi, u rm ăreşte pe rpe tuare a sentim entelorşi imaginilor care form ea ză su bsta n ţa gînd irii sale . D e aceealocul· preponderent în m em or ia sa este oc up at d e timpul

'scunT'În care nimic nu l-a m o d if ic a i ' în m od profund.Evenimentele produse într-o familie şi diversele acţiuni alemembrilor săi, asupra cărora am insista dacă am scrie istoria

1(V73) aceste diviziuni secundare nu trec în plan îndepărtat decîtatunci cînd amintirile comune tuturor membrilor societăţii(V74) acelor stări de gîndire care alcătu iesc însăşi substanţa(V75) cînd se produce în interiorul său unul dintre acele

evenimente care atrag atenţia istoricului, cînd suferă direct efectul

unei perturbări4 (V76) curgere a timpului marcată mai ales de contactele şiraporturile stabilite, de exemplu, între o familie şi celelalte familii,aceste medii sociale diverse în mijlocul cărora a evoluat fără să setransforme fundamental ea însăşi

137

Page 133: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 133/304

MAURICE HALBWACHS

acesteia, sînt semnificative pentru ea deoarece permit <*pului de rude să demonstreze că are un caracter pm^ distinct de toate celelalte şi care nu se modifică. Dacă, %potrivă, evenimentul, iniţiativa unuia sau unora dintre membri sau, în fine, circumstanţele externe ar introduce în v«grupului un element nou, incompatibil cu trecutul, ar apărea anou grup, cu propria memorie, în care n-ar subzista decît amintire incompletă şi confuză despre ceea ce a precedat criz

Istoria este un tablou al schimbărilor, şi enormal?convingerea ei că societăţile se schimbă continuu, deoarecea examinează ansamblul şi nu există an în câre, în vre

regiune a acestui ansamblu, să nu se producă o transformarAşadar, de vreme ce, pentru istorie, totul se leagă, fiecatransformare trebuie să acţioneze şi asupra celorlalte părale corpului social, pregătind noi transformări. în aparenţseria evenimentelor istorice este discontinuă, fiecarefaptfiind separat de precedentul şi de următorul printr-un interval în care s-ar putea crede că nu s-a întîmplat nimic.

realitate, cei care scriu istoria, remarcînd în principaschimbările, diferenţele, înţeleg că, pentru a se trece de unul la altul, trebuie să se desfăşoare o serie de transformdin care istoria observă doar suma (în sensul calcululuintegral) sau rezultatul final1. Acesta este punctul de vedeal istoriei, deoarece ea examinează grupurile din exţtpKcuprinde o durată destul de lungă. Dimpotrivă, memoriaco -lectivă priveşte grupul din interior şi p i o perioadă carenodepăşeşte durata medie de viaţă, fiind, de cele mai multe omai scurtă decît aceasta. Ea prezintă grupului un tablou alînsuşi, care, fară îndoială, se derulează în timp, fiind voide trecutul său, dar astfel încît să se recunoască întotdeaunîn imaginile succesive2. Memoria colectivă este un tablouasemănărilor, şi e normal ca ea ^ f i e ^onvirisa ca grup

ÎV77) văzută din interior, evolu(ia unui grup este mult mai W*(V78) dacă ne plasăm sau replasăm într-un grup pentru a *

aminti odată cu acesta

Page 134: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 134/304

Memorie colectivă şi memorie istorică

rămîne acelaşi, deoarece îşi fixează atenţia asupra grupului,iar, de fapt, numai relaţiile sau contactele acestuia cu celelalte s-au schimbat. Dacă grupul este mereu acelaşi,

înseamnă că schim bările1 sînt aparente; ch iar şi evenimentele produse în grup se transformă în similitudini, căcipar a avea rolul de a dezvo lta sub diverse aspecte un conţinutidentic, adică diversele trăsături fundamentale2 ale grupuluiînsuşi.

De altfel, cum ar fi posibilă o memorie, şi nu eparadoxal să pretindem că trecutul este conservat în prezent

sau prezentul este introdus în trecut, dacă nu ar fi acesteadouă zone ale aceluiaşi domeniu şi dacă grupul, în măsura încare se întoarce spre sine însuşi, se înţelege pe sine prinamintiri şi se izolează de celelalte, n-ar tinde să se închidăîntr-o formă relativ imobilă? Este, fără îndoială, sub influenţa unei iluzii cînd consideră că asemănările sînt maiputernice decît diferenţele, dar îi este imposibil să-şi deaseama de asta deoarece imaginea pe care şi-o făcea altădatădespre sine s-a transformat treptat. D ar, indiferent dacă acestcadru s-a lărgit ori s-a restrins, el nu s-a rupt, încît putemadmite că grupul doar şi-a fixat, treptat, atenţia, asupra unorpărţi ale sale care rămîneau altădată în plan secund. Esenţialeste că trăsăturile prin care se distinge de celelalte grupuripersistă şi că ele marchează întreg conţinutul său. Cîndsîntem nevoiţi să ne desprindem de un grup - nu pentru oseparare temporară, ci pentru că grupul se dispersează,ultimii membri se sting, o schimbare de localitate, de carieră,de simpatii sau opinii ne ob ligă să-i spunem ad io - şi rememorăm timpul petrecut aici, aceste amintiri ni se înfăţişeazăpe acelaşi plan: ni se pare uneori că cele mai vechi sînt cele

mai apropiate sau, mai degrabă, că sînt toate luminate uniform, ca nişte obiecte care se am este că în am urg ...

1(V79) (schimbările) însele2(V80) acelaşi chip

139

Page 135: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 135/304

MAURICE HALBWACHS

[E greu să ne imaginăm cum s-ar trezi înconştiinţă izolată sentimentul identităţii personale; p0fiindcă ni se pare că un om complet singur nu ar putea î

un fel să-şi amintească. Totuşi, dacă admitem că mexterior în care un astfel de om ar fi situat nu se schdacă el însuşi nu-şi schimbă mereu locul, nimic nîmpiedica să se obişnuiască treptat cu obiectele materi

jur, care îi apar frecvent în faţa ochilor. Revăzînd aclocuri, el îşi va aminti, poate, că le-a văzut deja, iar acesputea fi pentru el punctul de plecare al unui sentimen

eului. Desigur, nu totul este uniform în aceste împrejfamiliare şi, în funcţie de hazard şi de impulsuri, îndrepta într-o zi spre o zonă, în altă zi spre o alta.totuşi se mută într-un cerc limitat şi revine adesea pe priile urme în regiunea în interiorul căreia se deplasenimic nu-1 împiedică să fie mai sensibil la asemănări dediferenţe. Toate aceste obiecte se aseamănă prin faptu

sînt mai mult sau mai puţin strîns legate în conştiinţaeste încă o societate; dar omul poate deja să simtă cădublu, deoarece, în timp ce foarte multe impresii se sufară să lase vreo urmă, unele se ataşează de obiecte stîşi dă seama că sînt două fiinţe în el: una care se sneîncetat, care nu este decît (dispariţie în trecut) o apascurtă, urmată de dispariţia imediată, fară să se păstreze

lase vreo urmă; alta care...]

Page 136: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 136/304

Capitolul 4

Memoria colectivă şi timpul

Timpul1face să apese asupra noastră o constrîngereputernică, fie cînd considerăm prea lung un timp scurt şi neimpacientăm, ne plictisim sau ne grăbim să îndeplinim osarcină neplăcută ori să trecem peste o încercare fizică saumorală; fie invers, cînd ne pare prea scurtă o durată relativlungă şi ne simţim presaţi şi tracasaţi, indiferent că e vorbade muncă, de plăcere sau pur şi simple de trecerea de lacopilărie la bătrîneţe, de la naştere la m oarte. U neo ri am vreaca timpul să treacă mai repede, alteori să încetinească sau săse oprească în loc. Trebuie să ne resemnăm, în primul rîndpentru că succesiunea, rapiditatea şi ritmul timpului constituie ordinea necesară după care se înlănţuiesc fenomenelenaturii materiale şi cele ale organismului. Dar, şi poate mai

important, pentru că diviziunile timpului şi durata părţilorastfel fixate rezultă din convenţii şi cutume şi exprimăordinea, la fel de ineluctabilă, după care se succed diferitelefaze ale vieţii sociale. Durkheim a observat că un individizolat ar putea să ignore trecerea timpului, ajungînd incapabil să măsoare durata, dar că viaţa în societate implică oînţelegere între toţi oamenii în privinţa timpului şi a duratelor şi o bună cunoaştere de către aceştia a convenţiilor îndomeniu. De aceea există o reprezentare colectivă a timpului; aceasta este, fără îndoială, în acord cu datele fundamentale ale astronomiei şi ale fizicii terestre, dar peste aceste

1(V81) sau durata

Page 137: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 137/304

cadre generale societatea suprapune altele, care1seacordă Imai ales cu condiţiile şi obiceiurile grupurilor umane con.crete. Am putea chiar spune: datele şi diviziunileas t rono-mice ale tim pului sîn t acoperite de diviziunile sociale într-o asem en ea m ăsu ră încît d isp ar treptat, iar natura lasă din ce înce mai m ult în gr ija societăţii o rganizarea duratei.

De altfe l, o ricare ar fi diviziunile timpului, oamenii se acomodează destul de uşor, fiindcă acestea sînt în generaltradiţionaleşi fiecare an, fiecare zi se prezintă cu aceeaşi structură tem pora lă c a şi preceden tele, asemenea unor fructe crescu te în acelaşi pom . Nu putem să ne plîngem că ne sînt

deranja te obişnuinţele. Constrîngerea pe care o suportăm este de altă natură. M ai întîi de toate ne apasă uniformitatea. Timpul este divizat în acelaşi mod pentru toţi membrii |societăţii. Or, poate să ne displacă faptul că în fiecarefduminică oraşu l capătă un aer de inactivitate, că străzile se golesc sau se um plu cu un pu blic neobişnuit, că spectacolul de afa ră ne îm pinge să nu facem nimic sau să ne distrăm, deşi aveam ch e f de m un că. O are pentru a protesta împotriva acestei legi com une num eroşi oam eni, medii, cartiere fac din noapte zi, iar cei care-ş i perm it caută căldura în sud în toiul Iiernii2? F ără îndo ială , nev oia de a ne diferenţia de alţii în fceea ce pr iveşte m odu l de a d iv iza şi reg la timpul s-ar mani- festa mai mult dacă, în ocupaţiile şi distracţiile noastre, n-am jfi ob ligaţi să ne adap tăm , în această privinţă, la disciplina Isocială. D ac ă vreau să m erg la birou, nu pot s-o fac atunci |cînd lucrul este întrerupt, iar an gajaţii nu se mai află acolo, jDiviziunea muncii socia le an trenează ansamblul oamenilor lîn aceeaşi înlănţuire m ecan ică de activităţi: cu cît aceasta |progresează, cu atît ne o b ligă să f im exacţi. Trebuie să ajung |Ia timp dacă vreau să asist la un concert, la o piesă de teatru, jsă nu-i las să aştepte pe c om eseni la cin a la care sînt invitat, I

MAURICE HALBWACHS

(V82) şi mai constrângătoare(V83) îşi iau vacanţă în alte perioade

Page 138: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 138/304

Memoria colectivă şi timpul

să nu pierd trenul1. Sînt, aşadar, obligat să-mi reglez activităţile după mişcarea acelor unui ceasornic sau după ritmuladoptat de alţii, care nu ţine cont de preferinţele mele, să

economisesc timpul şi să nu-1 pierd, pentru că altfel aşcompromite unele şanse şi avantaje oferite de viaţa însocietate. Dar poate cel mai penibil e că mă simt mereuconstrîns să privesc sub aspectul măsurii viaţa şievenimentele care o umplu. Nu numai că mă gîndesc cuanxietate la vîrsta mea, exprimată într-un număr de ani, şi laanii care mi-au mai răm as, c a şi cum v iaţa ar fi o p ag ină a lbădivizată în părţi egale de tot atîtea linii sau, mai degrabă, caşi cum anii pe care-i am în faţă s-ar împuţina şi s-arcontracta, deoarece fiecare reprezintă o proporţie tot maimică din timpul scurs, care creşte. Dar, măsurînd timpul,pentru a-1 umple bine, ajungem să nu mai ştim ce să facemcu acele părţi de durată care nu se lasă divizate în acelaşimod, fiindcă depindem doar de noi înşine şi am ieşitoarecum din curentul vieţii sociale exterioare. Ar putea finişte oaze în care să uităm timpul, dar să ne regăsim.Dimpotrivă, sîntem sensibili la intervalurile vide, iarproblema e atunci de a şti cum să ne petrecem timpul2.Societatea, obligîndu-ne să măsurăm neîncetat viaţa dupăpropria ei manieră, ne face din ce în ce mai inapţi de adispune (şi a ne bucura) de a noastră. E adevărat că pentru

unii timpul pierdut este cel pe care-1 regretă cel mai puţin(sau, în alt sens, pe care-1 regretă cel mai mult). Dar acesteasînt excepţii. [D acă e v ala b il pen tru toţi oam en ii, esen ţialul ecă ei nu-şi dau seam a d e as ta sau nu şi-o m ărturisesc.]

Dacă există un timp s oc ial a le cărui d iviziuni se impunastfel conştiinţelor individuale, unde-şi are acesta originea?

S-a spus că se poate distinge între timp sau durata şi divi

(V84) dacă plec într-o călătorie de afaceri sau de plăcere(V85) fiindcă nu mai este posibil

143

Page 139: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 139/304

ziun ile sale . M ai exa ct , o ric e fiin ţă înzestrată cu o conştiinţar avea sentimentul duratei deoarece în ea se succed stăridiferite. Durata n-ar fi altceva decît suita acestor stăricurentul care pare să treacă prin ele, pe dedesubtul lor

stîmindu-le una după alta. In acest sens, fiecare om şi-aravea propria durată, chiar în asta constînd una dintre dateleprimitive ale conştiinţei, pe care o cunoaşte direct, neavîndnevoie să p rim ea sc ă noţiu ne a din exterior. Ar fi chiarposibil, întrucît aceste stări sînt distincte, să se identifice, înaceastă suită, diviziuni naturale, corespunzătoare trecerii dela o stare la alta, de la o serie continuă de stări asemănătoarela o altă suită de stări la fel de asemănătoare. Mai mult, datfiind că percepem obiectele exterioare, iar în natură existămulte reîntoarceri regulate, precum succesiunea zilelor (şi anopţilor), succesiunea paşilor din mersul nostru, un individizolat ar fi capabil, prin propriile forţe şi prin constatărileexperienţei sale, să ajungă la noţiunea unui timp măsurabil.[Obiectele exte rio are nu sîn t perso an e ; da r totul se petrece deparcă ele ne-ar face semne; fară îndoială, astfel am putea

interpreta faptul că, după cît ni se pare, şi animalele măsoarătimpul. S e întîm plă c a un cîin e s ă ale rg e după o minge pecare am aruncat-o la o d ista n ţă m ic ă şi să renunţe dacă amaruncat-o mai departe, ca şi cum ar şti că ar trebui să alergemai mult tim p. E l co n sid e ră m in ge a dre pt o fiinţă vie care îisem nalează la c e d istan ţă se g ă se şt e şi cît tim p i-ar trebui casă ajungă la ea; la fel, calul care simte apropierea grajduluieste oarecum avertizat de obiectele familiare să grăbeascătrapul pentru a scu rta d urata. S ă în locu im acu m aceste semnepe care ni le fac lucrurile inerte cu cele venind dinspreoameni; cursul stărilor noastre de conştiinţă va fi divizatprintr-o serie de momente caracteristice care corespundpunctelor de con tac t ş i de în tîln ire între g înd irea noastră şicea a celorlalţi. G re şim , po ate , cîn d vo rbim de puncte, ca şi

MAURICE HALBWACHS

(V86) potrivit psihologilor, durata n-ar exista decît în cazunle144

Page 140: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 140/304

cuin liniile de gîndire sau de conştiinţă care se intersecteazănu ar avea grosim e.]

Dar în jurul anumitor obiecte, conştiinţa noastră seîntîlneşte şi cu a celorlalţi; în orice caz, în spaţiu îmireprezint existenţa sensibilă a celor cu care, verbal sau pringesturi, intru în raport la un m om ent dat. A st fe l, s-ar producesecţionări în durata mea şi, totodată, în cea a lor, dar caretind să se extindă1 la duratele sau conştiinţe le altor oam eni,ale tuturor celor care se g ăse sc în unive rs. A r fi acum po sibilsă ne imaginăm că, între aceste momente succesive şicomune, a căror amintire se presupune că o păstrăm, sedesfăşoară un fel de timp vid, înveliş comun al duratelortrăite, cum spun psihologii, de conştiinţele personale.Oamenii convin asupra măsurării timpului cu ajutorulanumitor mişcări care se produc în natură, precum cele aleastrelor, sau pe care le creează şi le reglează autonom, cumsînt cele ale orologiilor, pentru că n-ar şti să găsească, însuita stărilor de conştiinţă, destule puncte de reper definitecare să aibă aceeaşi valoare pentru toate conştiinţele. Specific duratelor individuale este că au un conţinut diferit, încîtcursul stărilor este mai mult sau mai puţin rapid de la una laalta şi, de asemenea, în diferitele perioade. Sînt ore şi zilegoale, în timp ce în alte momente, fie că evenimentele seprecipită, fie că se ac ce lereaz ă re flecţia no astră sau ne a flămîntr-o stare de exaltare şi efervescenţă afective, avemimpresia că în cîteva ore sau zile am trăit ani întregi. La felstau însă lucrurile şi dacă, la un anumit moment, comparămmai multe conştiinţe. Unei conştiinţe treze, nerăbdătoare şitensionate îi corespund atîtea altele, care numai în modexcepţional sînt stimulate de vreun eveniment exterior şi acăror funcţionare este de obicei lentă şi monotonă din cauzăcă interesul lor se leagă, şi încă nu prea puternic, de foartepuţine obiecte. Poate că prin dezinteresul crescînd şi diminuarea facultăţilor afec tive se e xp lică faptu l că , p e m ăsu ră ce

Memoria colectivă şi timpul

1(V87) (să se extindă) la interfaţa

145

Page 141: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 141/304

MAURICE HALBWACHS

oamenii îmbătrînesc, ritmul vieţii interioare încetineşte şi în timp ce ziua unui copil e plină de o mulţime de impresiobservaţii, cuprinzînd, în acest sens, un număr mare momente, la bătrîneţe conţinutul unei zile, dacă nu ţinecont decît de conţinutul real, de ceea ce ne-a trezit atenţiane-a dat sentimentul vieţii interioare, se reduce la mult mpuţine stări distincte între ele şi, în acest sens, la un nummic de m omente dilatate în m od special. Bătrînul, carpăstrat amintirea vieţii sale de copil, consideră că zilele sacum mai lente şi mai scurte, adică i se pare că timpul scurge cînd mai încet, deo arece momentele, aşa cum ar

sentimentul că le trăieşte, sînt mai lungi, cînd mai repedfiindcă momentele, aşa cum sînt numărate în jurul Iui, cuIe măsoară ace le ceasorn icu lui, se succed cu o asemerapiditate încît îl depăşe sc : nu are timp să umple ziua cuceea ce îl menţine preo cu pat pe un copil: deoarece duratainterioară este încetinită, spaţiul unei zile îi pare prea îngusDe aceea un bătrîn şi un copil care ar trăi alături şi nu a

avea alt mijlo c de a m ăsu ra timpul decît raportarea propriul sentiment al durate i şi Ia diviziunile pe care lcomportă viaţa lor interioară nu s-ar înţe lege nici în legăturcu punctele de diviziune, nici cu lungimea intervaluriloralese ca unitate com ună, care le-ar părea copiilor prea miciar vîrstnicilor pre a m are. Pentru a fixa diviziunile timpuluar fi mai bine să ne ghidăm după schimbările şi mişcărilcare se produc în corpurile materiale şi care se reproduc cuoregularitate suficientă încît să putem întotdeauna să neraportăm la ele. Id eea ac estei ale geri nu ne aparţine inexclusivitate. A trebuit să ne punem de acord în aceastăprivinţă cu alţi oam eni. In realita te , ceea ce am ales capuncte de reper este, în această reîntoarcere periodică aanumitor fenomene materiale, ocazia pe care ne-o oferă,nouă şi ce lorlalţi, căci le percepem în acelaşi timp, saconstatăm că există între anumite percepţii ale noastre, adicăîntre anumite gînduri, un raport de simultaneitate şi mai alescă acest raport se reproduce la intervaluri regulate pe care

146

Page 142: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 142/304

Memoria colectivă şi timpul

convenim să le considerăm egale. Din acest moment,diviziunile convenţionale ale timpului ni se impun din afară.

Dar ele îşi au originea în gîndirile individuale. Acestea doarau conştientizat că în anumite momente intră în contact, căadoptă uneori o atitudine identică faţă de un obiect exteriorşi că această atitudine se reproduce cu aceeaşi regularitateperiodică. Printr-o asemenea operaţiune şi prin convenţiilecare decurg, ele nu au putut decît să-şi fixeze puncte de reperdiscontinue, exterioare, în parte, fiecărei conştiinţe, deoarece

sînt comune tuturor. Dar ele n-au putut să creeze o duratănouă, impersonală care să umple intervalul dintre momentelealese ca puncte de reper, adică un timp colectiv sau socialcare ar cuprinde şi ar lega una de alta în toate laturile lor, înpropria sa unitate, toate duratele individuale. In realitate, înintervalul care se întinde între două secţiuni corespunzătoarepunctelor de reper, nu există decît gîndiri individuale

separate, tot atîtea curente de gîndire distincte, fiecare cupropria durată. Putem, dacă vrem, să ne imaginăm un timpvid în care s-ar scurge toate duratele individuale şi care ar fidivizat prin aceleaşi secţiuni, iar o asemenea noţiune seimpune, fără îndoială, oricărei gîndiri: dar e numai o reprezentare abstractă, căreia nu i-ar corespunde nici o realitatedacă duratele individuale ar înceta să existe.

Să adoptăm aşadar acest punct de vedere bergsonian.Noţiunea unui timp universal, care acoperă toate existenţele,toate seriile succesive de fenomene, s-ar reduce la o suitădiscontinuă de momente. Fiecare dintre ele ar corespundeunui raport stabilit între mai multe gîndiri individuale carel-ar conştientiza simultan. De obicei izolate una de alta, defiecare dată cînd drumurile li se intersectează, aceste gîndiri

ies din sine şi se amestecă, pentru o clipă, într-o reprezentaremai largă care acoperă în acelaşi timp conştiinţele şi raportuldintre ele: în asta constă simultaneitatea. Totalitatea acestor

(V88) conştientizării de către un anumit număr de gîndiriindividuale a intrării (în raport)

1 4 7

Page 143: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 143/304

MAURICE HALBWACHS

momente ar constitui un cadru pe care ne-ar fi permis să-lmodificăm, să-l regularizăm şi să-I simplificăm. Căci timpucare separă aceste momente este vid, iar toate părţile sale sepretează la cele mai variate diviziuni: e ca o tablă pe care

putem trasa un număr nedefinit de linii paralele. Nimic nu neîmpiedică deci să imaginăm simultaneităţi intercalate într-unpunct oarecare de pe linia temporală şi abstractă care uneştedouă momente (şi pe care o putem reprezenta prin imagineaunei mişcări1 sau a unei schimbări uniforme realizate întreele) la jumătatea, la treimea, la sfertul acestui interval.Astfel, s-ar stabili diviziuni ale timpului prin ani, luni, zileore, minute, secunde: la urma urmei, putem foarte bine să

presupunem că un anumit număr de gîndiri individuale vorintra în contact în toate momentele precise care separă oreleşi chiar minutele între ele: diviziunile timpului simbolizeazătoate aceste posibilităţi. Nimic n-ar putea dovedi mai clar cătimpul, conceput ca întinzîndu-se la totalitatea fiinţelor, nueste decît o creaţie artificială obţinută prin adăugarea,combinarea şi multiplicarea datelor preluate de la durateleindividuale şi numai de la acestea.

Numai că, dacă aceste diviziuni ale timpului nu sîntdinainte conţinute şi indicate în conştiinţe, punerea laolaltă a două sau mai multe conştiinţe este suficientă pentru cadiviziunile să apară? Trebuie să insistăm asupra acesteiteoreme sau a acestui postulat fiindcă aici se arată cel maiclar concepţia particulară a duratei pe care se bazeazăafirmaţia că memoria este o facultate individuală.

Pentru a avea sentimentul vieţii interioare şi personale,începem prin a îndepărta şi a şterge tot ceea ce aminteşte despaţiul şi obiectele exterioare. Aceste stări care se succedconstituie, fără îndoială, o diversitate, şi sînt distincte întreele, dar în cu totul alt mod decît lucrurile materiale. Ele sîntprinse într-un curent continuu care curge, fără ca între ele să

1 (V89) de translaţie.

148

Page 144: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 144/304

Memoria colectivă şi timpul

existe o linie de demarcaţie net marcată. Dar aceasta estechiar condiţia memoriei sau, mai degrabă, a acelei forme amemoriei care este singura cu adevărat activă şi psihică şicare nu se confundă cu mecanismul obişnuinţei. Memoria(înţeleasă în acest sens) nu stăpîneşte stările trecute şi neredă realitatea lor de altădată numai datorită faptului că nu leconfundă nici între ele, nici cu altele mai vechi sau mairecente, ceea ce înseamnă că se sprijină pe diferenţe. Or,nişte stări distincte şi net separate sînt chiar prin asta diferite.Totuşi, desprinse din suita altora, retrase din curentul în careerau antrenate - şi asta le-ar fi soarta dacă am concepe-o pefiecare drept o realitate distinctă cu contururi bine marcate întimp -, cum ar mai rămîne ele complet diferite de orice altăstare tot individuală şi delimitată? Orice separare de acestgen înseamnă că începem să proiectăm stările în spaţiu. însăîntre obiectele din spaţiu, oricît de diferite ar fi, existănumeroase asemănări. Locurile pe care ele le ocupă sîntdistincte, dar cuprinse într-un mediu omogen. Diferenţelerelevate între ele se determină prin raportare la tot atîteagenuri comune din care fac parte. Dimpotrivă1, curentul încare gîndurile sînt antrenate în interiorul fiecărei conştiinţenu este un mediu omogen, deoarece forma nu se distinge de

materie, iar recipientul nu este totuna cu conţinutul. îndiversele stări ale conştiinţei (ca să folosim o expresieinadecvată, căci în realitate nu există stări, ci mişcări sau ogîndire în continuă devenire), calităţile nu se disting decîtprin abstracţie, fiindcă esenţială este aici unitatea fiecăreiadintre stări, ele constituind tot atîtea puncte de vedere asupraconştiinţei în ansamblu: ele nu au genuri comune, fiecare

fiind unică în genul său. Orice încercare de comparaţie întreele ar întrerupe continuitatea seriei. însă tocmai aceastăcontinuitate explică faptul că unele le cheamă pe altele, pe

1 (V90) Dimpotrivă, antrenate în curentul unei durate individualecare nu poate fi divizată deoarece durata se confundă aici culucrurile

Page 145: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 145/304

cele care le-au precedat sau le-au urmat, la fel cum nu putsă prindem o verigă fără să tragem tot lanţul. Aşadar fiindsînt toate diferite, stările individuale formează o secontinuă, în care orice asemănare, orice repetiţie ari n t r o d u c

un element de discontinuitate. Tot fiindcă sînt diferite, amtirile se evocă una pe alta; altfel seria nu s-ar mai comples-ar întrerupe în fiecare moment.

Dar dacă aşa stau lucrurile, nu înţelegem atunci cumputea două conştiinţe individuale să intre vreodată contact, cum ar reuşi două serii de stări continue să intersecteze, fapt necesar pentru ca eu să am sentimentsimultaneităţii dintre două modificări, dintre care una sproduce în mine însumi, iar cealaltă într-o conştiinţă diferde a mea . Fără îndoială, atunci cînd percep obiecteexterioare, pot să presupun că întreaga lor realitate este cprinsă în percepţia pe care mi-o formez. Nu obiectele ţin ddurată, ci gîndirea mea, care mi le reprezintă, astfel că nu idin mine însumi. Altfel se întîmplă cînd 3 o forţă umană, ovoce, un gest îmi revelează prezenţa unei alte gîndiri decî

mea. Aş avea atunci în minte reprezentarea unui obiect ddouă puncte de vedere, al meu şi al altcuiva care are, camine, o conştiinţă şi o durată. Cum ar fi însă acest lucrposibil, dacă sînt închis în propria conştiinţă, dacă nu pot iedin propria durată? Or, n-aş putea să ies din aceasta dacă, acum se susţine, stările mele s-ar succeda într-o mişcarneîntreruptă, dacă ar fi legate una de alta atît de strîns încî

să nu existe linie de demarcaţie între ele sau vreo întrerupereîn (curgerea fluxului) curentul care se scurge, dacă nici uobiect cu contururi definite nu s-ar detaşa pe suprafaţa vieţimele conştiente ca o figură în relief.

Despre continuitatea vieţii mele conştiente individuale se va spune că este întreruptă de acţiunea exercitată

MAURICE HALBWACHS

1(V91) s-ar închide în sine în fiecare moment1 (V92) Pentru asta trebuie să coexiste în mine1(V93) cînd obiectele

150

Page 146: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 146/304

Memoria colectivă şi timpul

asupra mea, din afară, de către altă conştiinţă care îmi impune o reprezentare din care ea face parte. Este o persoană carese intersectează cu mine, care mă obligă să-i remarc

prezenţa. Dar, pînă la urmă, şi obiectele materiale se impundin exterior percepţiei mele. Totuşi, dacă presupunem că sîntînchis în mine însumi şi că nu cunosc nimic despre lumeaexterioară, o asemenea percepţie sensibilă nu va opri curentul stărilor mele mai mult decît ar face-o o impresie afectivăsau un gînd oarecare: ea se va contopi cu el, fără a mă facesă ies din mine însumi. Nu la fel percep, în aceeaşi ipoteză a

unei conştiinţe reduse la contemplarea propriilor stări, oformă umană, o voce sau un gest. Cursul gîndirii individualenu va fi modificat: nu voi avea ideea unei alte durate decît amea. Ca să se întîmple altfel, ar trebui ca obiectul săacţioneze asupra mea ca un semn. Dar1 asta presupune căsînt capabil, în orice moment, să privesc, în prezenţa unuiobiect, atît din punctul meu de vedere cît şi din al altuia şică, reprezentîndu-mi, cel puţin ca fiind posibile, mai multeconştiinţe şi posibilitatea ca ele să intre în raport, îmireprezint şi o durată comună acestora.

Am presupus o conştiinţă închisă în ea însăşi, pentrucare percepţiile sale nu ar fi decît stări subiective care nu i-arrevela cîtuşi de puţin existenţa obiectelor. Dar atunci cum

s-ar putea ridica o asemenea conştiinţă pînă la cunoaşterealumii exterioare? Aceasta nu-i poate veni nici din interior,nici din exterior. Trebuie să admitem totuşi că există în oricepercepţie sensibilă o tendinţă de a se exterioriza, adică de ascoate gîndirea din cercul strîmt al conştiinţei individuale încare se desfăşoară şi de a privi obiectul ca fiind reprezentatîn acelaşi timp sau ca putînd fi reprezentat în orice moment

într-una sau mai multe alte conştiinţe. Dar asta presupune că

(V94) atunci trebuie să existe în stările mele de conştiinţă odispozi(ie de a ieşi din durata individuală pentru a intra într-untimp comun mai multor conştiinţe, să fiu eu însumi capabil să măplasez astfel, în prezenta aceluiaşi obiect

Page 147: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 147/304

3 0 V Q H V 3neJftif llfSSÎSm c feja 'b“„societate de conştiinţe” 1. Mai multdaclrne gîndim Ia stări care, spre deosebire depercepţiilesensibile, nu par a avea legătură cu o realitateexterioaracum sînt stările afective2 propriu-zise, ceea ce lecaracteT^rizează şi le oferă un aspect strict interior este faptulcăaceastă reprezentarea conştiinţelor lipseşte sau, maidegrabă, că ea este, provizoriu, mascată, că nici oacţiuneexercitată din afară asupra noastră nu-i dă ocazia să semanifeste, deşi ea există totuşi, în stare latentă, în spateleimpresiilor în aparenţă cele mai personale ? A cesta ar fi cazulatunci cînd simţim, de ceva timp, o durere fizică şi sîntem

atît de absorbiţi de propriile senzaţii încît durerea actualăpare să o prelungească pe cea precedentă, preluîndu-isubstanţa. Fie că descoperim acum că această durere esteprodusă de o acţiune materială, exterioară sau organică, fiecă ne-o imaginăm numai, sau chiar că ne gîndim că altepersoane simt, sau ar putea simţi aceeaşi durere, atunciimpresia noastră se transformă, cel puţin parţial, în ceea cevom numi reprezentare obiectivă a durerii. Dar cum ar puteareprezentarea să provină din impresie dacă n-ar fi fost dejaconţinută în aceasta şi, dacă această reprezentare nu esteastfel decît pentru că poate fi comună mai multor conştiinţe,dacă este colectivă exact în măsura în care este obiectivă, nutrebuie oare să ne gîndim că, dacă nu durerea însăşi, atuncimăcar ideea pe care mi-o făceam înainte despre ea (şi careeste tot ceea ce va reţine amintirea) era doar o reprezentarecolectivă incompletă şi trunchiată?

Astfel ar putea fi interpretat, fară îndoială, într-unsens nou, vechiul paradox metafizic al lui Leibniz, ştiind cădurerile fizice şi senzaţiile în general nu sînt decît ide*confuze şi nedefinite. Durerea nu pierde, treptat, din intensitate în unele cazuri numai pentru că ne reprezentăm distinct

rSÎnts Fără· înd° ia!ă’ această rePrezentare poate fi latentă Ş>mascată, provizoriu, de...2 (V96) de durere fizică152

natura şi mecanismul, părţile şi raportul lor. ci, mai degrabă,imaginîndu-ne că ea poate1 simţită şi înţeleasă de maimulte persoane (ceea ce arf i imposibil dacă ea ar rămîne oimpresie personală, deci unică), se pare că împărţim o partedin povară cu alţii, care ne ajută să o purtăm. Tragiculdurerii, care face ca, împinsă pînă la un anumit punct, ea săne creeze un sentiment disperat de angoasă şi neputinţă, estecă nimeni nu are acces la un rău a cărui cauză se află înaceste regiuni ale fiinţei noastre la care ceilalţi nu poajunge, căci ne confundăm cu durerea, iar aceasta nu sepoate distruge de la sine. De aceea căutăm instinctiv şi găsipentru această suferinţă o explicaţie care să fie inteligibiladică una cu care membrii grupului să poată fi de acord, fel cum un vrăjitor îl alină pe bolnav prefacîndu-se cextrage din corpul acestuia o piatră, un os, un vîrf de metsau un lichid. Sau golim suferinţa de mister, descoperinducelelalte laturi, care o orientează către alte conştiinţe atuncînd ne gîndim că a fost sau ar fi putut fi simţită de semenoştri: o aruncăm astfel în domeniul comun multor persoanşi îi restituim o fizionomie colec tivă ş i familiară.

O analiză mai avansată a ideii de simultandetermină să respingem ipoteza duratelor strict individualimpenetrabile între ele. Suita stărilor noastre nu este o linsubţire ale cărei părţi nu sînt legate decît de cele precedenşi de cele următoare. In gîndirea noastră se intersectează,

fapt, în fiecare moment al desfăşurării sale, numeroacurente care circulă de la o conştiinţă la alta şi pentru care constituie punctul de întîlnire. Fără îndoială, continuitateaparentă a ceea ce se numeşte viaţa noastră interioară rzultă, în parte, din faptul că ea urmează, pentru un timpcursul unuia dintre aceste curente, cursul unei gîndiri care dezvoltă în acelaşi timp în noi şi în alţii, direcţia unei gîndcolective. Ea se explică, de asemenea, prin legătura pe carstabilesc neîncetat, între stările noastre, acelea care rezulmai ales din continuitatea vieţii noastre organice. De altfeîntre unele ş i altele nu este decît o diferenţă de g a g

153

Page 148: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 148/304

deoarece înseşi impresiile afective tind să se desfacă Himaginişi reprezentări colective. în orice caz, dacă put1 cu durate individuale, să reconstituim o durată mai lartră· impersonală în care ele sînt incluse, e pentru că acesteadetaşează pe fondul unui timp colectiv de la care preiâTîntreaga lor substanţă.

Vorbim de un timp colectiv, în opoziţie cu durat»individuală. Se pune însă întrebarea dacă acesta este unic iarîn privinţa răspunsului nu avem nici o prejudecată. Potrivitteoriei pe care o discutăm, ar exista, pe de o parte, tot atîtea

durate cîţi indivizi, iar, pe de altă parte, un timp abstract carele-ar cuprinde pe toate. Acest timp este vid şi poate că nueste decît o idee. Diviziunile pe care Ie trasăm în puncteleunde se intersectează mai multe durate individuale nu seconfundă cu stările pe care Ie remarcăm ca fiind simultane.Aceste diviziuni nu ar avea nimic în plus faţă de timpul pecare-1 divizează şi care este conceput ca un mediu omogen,ca o formă particulară de materie. Dar ce gen de realitate

putem atribui acestei forme şi, mai ales, cum poate ea servdrept cadru evenimentelor pe care le situăm în ea?Un timp astfel definit se pretează la orice fel de

diviziune. Acesta să fie oare motivul pentru care putemdetermina locul fiecărui fapt? înainte să răspundem laaceastă întrebare, trebuie să remarcăm că timpul neinteresează aici doar în măsura în care ne permite să reţinemj

şi să ne amintim evenimentele produse. Este tocmai ceea ce

aşteptăm de la el. Acest lucru este adevărat pentru evenimentele trecute. Cînd rememorăm o călătorie, chiar dacă nuregăsim data exactă, există totuşi un întreg cadru de datetemporale de care această amintire este legată: era înaintesau după război, eram copil, tînăr, matur, om în toată firea,eram cu cutare prieten, care avea el însuşi o anumită vîrstfcera într-un anumit anotimp; lucram la ceva; era vorba de unanumit eveniment. Graţie unei serii de reflecţii de acest gen,o amintire capătă adesea formă şi se completează.M154

Page 149: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 149/304

istă o incertitudineasupraperioadei încare a avut locevenimentul, aceasta nu priveşte alte perioade în care se

plasează alte amintiri: este încă o modalitate de a localizaevenimentul. în rest, exemplul călătoriei nu este poate celmai favorabil, fiindcă poate constitui un fapt izolat şi farălegături semnificative cu restul vieţii mele. Aşadar, cum vomvedea mai departe, nu atît timpul intervine, cît cadrul spaţial.Dar dacă este vorba de un eveniment din viaţa mea defamilie, din viaţa profesională sau care s-a produs într-unul

dintre grupurile la care gîndirea mea se raportează cel maiadesea, cadrul temporal mă va ajuta cel mai mult să-miamintesc. Acelaşi lucru se poate spune despre unele fapteviitoare care sînt pregătite din prezent: adesea, ceea ce îmiaminteşte o întîlnire este epoca în care am fixat-o; ceea ceaminteşte că urmează să-mi văd o rudă sau un prieten, că amo anumită sarcină de îndeplinit, o anumită acţiune de între

prins sau că îmi făgăduiesc o anume distracţie este data lacare toate aceste evenimente urmează să aibă loc. Seîntîmplă, de asemenea, să nu reconstituim cadrul temporaldecît după ce amintirea a reapărut şi să fim obligaţi, pentru aregăsi data evenimentului, să examinăm amănunţit toatecomponentele acestuia. Chiar şi atunci, dat fiind că amintireaconservă urme ale perioadei la care se referă, ea a fost

rememorată, poate, numai pentru că întrevăzusem acesteurme şi ne gîndisem la timpul cînd evenimentul s-a produs.Localizarea, iniţial aproximativă şi în linii mari, a devenitmai precisă odată cu apariţia amintirii. Nu-i mai puţinadevărat că, în multe cazuri, regăsim imaginea evenimentului trecut parcurgînd cu gîndul cadrul temporal: dar, pentruasta, trebuie ca timpul să fie apt să încadreze amintirile.

Avem în vedere mai întîi timpul înţeles sub formacea mai abstractă: timpul complet omogen al mecanicii şi alfizicii, al unei mecanici şi al unei fizici întrepătrunse degeometrie, pe care îl putem numi timp matematic. El seopune „timpului trăit” al lui Bergson ca un pol faţă de

15 5

Page 150: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 150/304

Page 151: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 151/304

Β α ν α * * ν οwtAUKice MAcr5wnu.ns

matic. Există o opoziţie fundamentală între timpul Windividual sau social, şi timpul abstract, încît nu se po

spune nici măcar că, pe măsură ce devine mai social cdintîi s-ar apropia de cel de-al doilea.

Mai concret, mai definit ne va apărea ceea ce aputea numi timpul universal, care acoperă toate evenimetele produse în orice Ioc din lume, pe toate continentele, îtoate ţările, în toate grupurile din fiecare ţară şi pentru tomembrii acestora. Totalitatea oamenilor poate fi reprezentaca un corp uriaş care nu prezintă nici acum, dar mai ales

trecut decît o unitate organică imperfectă, dar ale cărui părconstituente formează un tot continuu, deoarece nu exisvreuna care să nu fi avut, cel puţin la anumite intervale, ucontact cu alta, iar astfel, din aproape în aproape, ele alătură totului prin legături mai mult sau mai puţin strînsŞtim că acest lucru nu este întotdeauna exact. Unele regiunlocuite de foarte mult timp, au fost descoperite destul dtîrziu. De asemenea, există popoare a căror existenţă acunoscut-o dintotdeauna, dar prin tradiţii foarte vagi, pripovestirile succinte ale călătorilor, şi care nu au propriu-zistorie, în sensul că nu putem fixa data evenimentelostrăvechi, deşi despre acestea se păstrează unele amintiri. toate acestea, se admite că aceste evenimente au fost cotemporane cu cele din civilizaţia noastră, pe care le cunotem, şi că ne lipsesc numai documentele scrise, inscripţii monumente sau anale, ca să le putem situa în timpul la capropria noastră istorie ne permite accesul. Regăsim aitimpul istoric de care vorbeam în capitolul precedent, cdiferenţa că îl presupunem a fi extins dincolo de limitele care i le recunoscusem, încît acoperă viaţa popoarelor canu au avut istorie şi chiar trecutul preistoric.

Oricît de naturală ar putea părea o asemenea extensie, trebuie să ne întrebăm dacă este într-adevăr legitimă

1 (V98) (data) evenimente care nu se păstrează decît sub.

158

Page 152: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 152/304

3 ΐ α 3 < / / J Ş 2 ~ / __

_ WKŞâggj ^Bmpul

ce semnificaţie poate avea pentru noi un timp despre care„poarele, nici chiar cele mai vechi pe care le cunoaştem, nuau păstrat nici o amintire. Putem, fară îndoială, să judecămprin analogie. Putem presupune, de exemplu, că planetaMarte este şi a fost dintotdeauna locuită. Se poate spunetotuşi că locuitorii săi au trăit în acelaşi timp cu populaţiileterestre a căror istorie o cunoaştem? Pentru ca o asemeneateoremă să aibă un sens clar definit, ar trebui să presupunemşi că locuitorii acestei planete au putut, prin vreun mijloc, săcomunice cu noi, măcar la anumite intervale, încît să fi intratîn contact cu noi, noi să fi aflat cîte ceva despre viaţa şiistoria lor, iar ei despre ale noastre. Dacă nimic din toateacestea nu s-a întîmplat, totul se va petrece ca în cazul adouă conştiinţe complet izolate una de alta şi ale căror duratenu se intersectează niciodată. Cum s-ar putea vorbi atunci deun timp care să le fie comun?

Trebuie să mergem însă şi mai departe şi,rezumîndu-ne la evenimentele din trecut pentru care istoriciiau putut, cel puţin la modul aproximativ, să fixeze data şi săreconstituie ordinea succesiunii, să ne întrebăm dacă tabloulpe care l-au realizat, indicînd evenimentele care s-au produs

simultan în ţări şi regiuni îndepărtate una de alta, duce laconcluzia realităţii unui timp universal în limitele istoriei. Sespune, de obicei, timpuri istorice, ca şi cum ar fi mai multe,astfel fiind desemnate, probabil, perioade succesive, maiîndepărtate sau mai apropiate de prezent. Dar putem da şi unalt sens acestei expresii, cum că ar exista mai multe istorii,unele începînd mai devreme, altele, mai tîrziu, însă distincteîntre ele1. Desigur, un istoric poate să se plaseze în afara şideasupra acestor evoluţii paralele şi să le considere drept totatîtea aspecte ale unei istorii universale. Ne dăm seama însăcă, în multe cazuri, unitatea obţinută astfel este completartificială, căci sînt alăturate evenimente care nu s-au afectat

î (V99) şi despre care s-ar considera, în mod firesc, că reprezintă tot atîtea evoluţii

Page 153: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 153/304

Page 154: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 154/304

Fără îndoială', totul e adevărat, iar, pe moment, nu se poate

prevedea care vor fi repercusiunile unui eveniment şi pînă înce regiuni ale spaţiului se vor propaga acestea. Dar nuevenimentul, ci repercusiunile intră în memoria poporuluicare le suportă şi doar din momentul în care el le resimte. Nucontează că faptele s-au produs în acelaşi an dacăsimultaneitatea n-a fost remarcată de contemporani. Fiecaregrup definit pe plan local are propria sa memorie şi o

reprezentare a timpului care este numai a sa. Se întîmplă caanumite cetăţi, provincii sau popoare să adere la o nouăunitate, iar atunci timpul comun se extinde şi, poate, ajungemai adînc în trecut, cel puţin pentru o parte a grupului careîncepe să participe la tradiţii mai vechi. Dar şi opusul sepoate întîmplă, cînd un popor se dezmembrează, cînd seformează coloniile, cînd sînt populate noile continente.Istoria Americii este, de la primele colonii pînă la începutulsecolului al ΧΙΧ-lea, strîns legată de cea a Europei. Se parecă s-a desprins de aceasta în cursul secolului al ΧΙΧ-lea pînăîn prezent. Cum poate un popor, care nu are în spate decît oscurtă istorie, să-şi reprezinte acelaşi timp ca şi altele, acăror memorie se poate întoarce pînă la un trecut îndepărtat?Numai printr-o construcţie artificială cele două timpuri sîntfăcute să se întrepătrundă şi sînt alăturate într-un timp vid,care nu are nimic istoric deoarece, în definitiv, nu estealtceva decît timpul abstract al matematicienilor.

Să nu uităm că, pe vremea cînd mijloacele de comunicare erau anevoioase, cînd nu existau nici telegraful, niciziarele, lumea totuşi călătorea, iar ştirile circulau mai repedeşi mai departe decît bănuim noi. Biserica" domina întreagaEuropă şi avea chiar misiuni pe celelalte continente. Oorganizare diplomatică foarte dezvoltată permitea prinţilor şi

1 (VIOI) Fără îndoială, nu trebuie proiectate în trecut diviziunilecare separă astăzi Europa într-un anumit număr de naţiuni2 (VI02) (Biserica) era o ora j

Page 155: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 155/304

\ a \ d b q m o u v 9MAURICE HALBWACHS

miniştrilor să afle destul de repede ce se întîmplă în alte ţă1Negustorii aveau depozite, prăvălii, parteneri în ţări străinAu existat întotdeauna medii şi grupuri care serveau dreorgane de legătură între ţările cele mai îndepărtate. însorizontul masei populare nu se lărgise deloc. Multtimp, ce'mai mulţi oameni nu au fost interesaţi de ceea ce seîntîmplădincolo de limitele provinciei lor şi cu atît mai puţin în afaţării. De aceea au existat şi există încă tot atîtea istodistincte cîte naţiuni. Din punctul de vedere al căruansamblu uman va privi oare cel care vrea să scrie istouniversală şi să depăşească aceste limitări? Din acest mosă fi trecut în prim-plan, mult timp, în relatările istoricevenimentele legate de Biserică — precum conciliischismele, succesiunea papilor, conflictele dintre clericiconducătorii politici - sau faptele care-i preocupau

diplomaţi, negocieri, alianţe, războaie, tratate, intrigi curte? La fel, faptul că, în perioade mai recente, cercursociale care-i cuprind pe comercianţi, oameni de afaceindustriaşi şi bancheri şi-au extins preocupările specificecea mai mare parte a lumii, oare nu constituie motivul pencare în istoria universală se face loc progresului industrvariaţiei rutelor comerciale, relaţiilor economice dintpopoare? Dar istoria universală înţeleasă astfel este to

juxtapunere de istorii parţiale care nu acoperă decît vianumitor grupuri. Dacă timpul unic astfel reconstruit întinde pe spaţii mai vaste, el nu cuprinde decît o parrestrînsă a umanităţii care populează această suprafaţă: mpopulaţiei care nu face parte din cercurile limitate şi catrăieşte în aceleaşi regiuni a avut totuşi propria istorie .

Poate că am adoptat un punct de vedere care nu esşi nu poate fi cel al istoricilor. Le reproşam că amest

1 (V103) Negustorii aveau prăvălii şi parteneri în ţări străine· Magazinele şi băncile formau încă de pe atunci o vastă reţea

(V I04) şi şi-au reprezentat timpul în felul lor

162

Page 156: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 156/304

/ £ ψ /

Memoria colectiva şttimpul

într-un timp unic istoriile naţionale şi locale1, care reprezintătot atîtea linii distincte de evoluţie2. Cu toate acestea, dacă nise înfăţişează un tablou sincronic în care toate evenimentele,ind i fe ren tunde s-au produs, sînt alăturate, înseamnă că eleau fost desprinse de mediile 3 care le situau în propriul lortimp, adică s-a făcut abstracţie de timpul real în care eraucuprinse. Opinia generală este că, dimpotrivă, istoria esteinteresată prea exclusiv de succesiunea cronologică a faptelor în timp. Să ne amintim însă ce spuneam în capitolulprecedent cînd opuneam ceea ce am putea numi memoriaistorică şi memoria colectivă. Cea dintîi reţine mai alesdiferenţele: dar diferenţele şi schimbările marchează doartrecerea bruscă şi aproape imediată de la o stare durabilă la oaltă stare durabilă. Făcînd abstracţie de stări şi intervale şireţinînd doar limitele, renunţăm, în realitate, la partea ceamai substanţială a timpului. Fără îndoială, şi o schimbare seîntinde pe o durată, uneori pe o durată foarte îndelungată. Darasta înseamnă că ea se descompune într-o serie de schimbăriparţiale, separate prin intervale în care nimic nu se modifică.De aceste intervale mai mici relatarea istorică face, deasemenea, abstracţie. De altfel, ar fi cu totul imposibil să nise prezinte mai mult. Pentru a arăta ceea ce nu se schimbă,ceea ce durează în sensul veritabil al termenului, pentru a neda o reprezentare adecvată, istoricii ar trebui să ne transpunămediul social care devenea conştient de relativa stabilitate,să învie pentru noi o memorie colectivă care a dispărut. Ede-ajuns să ni se descrie o instituţie şi să ni se spună căaceasta nu s-a schimbat timp de jumătate de secol? Mai întîi,e inexact, căci au avut loc, în orice caz, modificări lente şiinsensibile, pe care istoricul nu le percepe, dar pe care gru-

1(V105) fiecare cu propriul ei conţinut (VI06) Deoarece timpul înseamnă pentru un popor doar ceea ce

memoria sa poate cuprinde3 (VI07) (au fost desprinse de) grupurile umane în care s-au produs şi replasate

163

Page 157: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 157/304

b q v a u v oivinuivruB rraL Dt rnt na

pui le resimţea, în acelaşi timp cu relativa stabilitate H Idouă reprezentări sînt întotdeauna strîns legate). Pe de al»parte, ca urmare, avem de-a face cu date complet negativi^de vreme ce nu ni se prezintă conţinutul conştiinţei grupulu^şi diversele circumstanţe în care acesta a putut constata ciîntr-adevăr, instituţia nu se schimba. Istoria este, în modobligatoriu, o prescurtare, de aceea ea adună şi concentreazăîn cîteva momente evoluţii care se întind pe perioade întregi·

în acest sens extrage ea schimbările din durată. Nimic nuneîmpiedică să apropiem şi să reunim evenimentele astfeldesprinse din timpul real şi să le dispunem într-o serie cronologică. însă o asemenea serie succesivă creează o duratăartificială, care nu are realitate pentru nici unul din grupurilede la care sînt preluate aceste evenimente: pentru nici unuldintre ele, nu acesta este timpul în care gîndirea lor eraobişnuită să se mişte şi să localizeze ceea ce îşi amintesc eidespre propriul trecut.

Memoria colectivă ajunge în trecut pînă la o anumitălimită, mai îndepărtată sau mai apropiată, în funcţie de grup.Dincolo de aceasta, ea nu mai are acces direct la evenimenteşi persoane. Or, tocmai ceea ce se află dincolo face obiectulistoriei. Se spune cîteodată că istoria este interesată doar de

trecut, nu şi de prezent. Dar, pentru ea, trecutul înseamnăceea ce nu mai este cuprins în domeniul pe care se întindeîncă gîndirea grupurilor actuale. Se pare că abia după cevechile grupuri vor fi dispărut, iar gîndirea şi memoria lor seva fi stins, istoria se preocupă să fixeze imaginea şi ordineasuccesivă a faptelor, pe care numai ea le mai poate conserva.Trebuie să recurgă, fără îndoială, la vechi mărturii care aulăsat urme în textele oficiale, la ziarele epocii, la memoriilescrise de contemporani. Dar, în alegerea acestora, >nimportanţa pe care le-o atribuie, istoricul se lasă condus deraţiuni care n-au nimic de-a face cu opinia răspînditâ înmediile de atunci, căci aceasta nu mai există' nu trebuie săţină seama de ea sau să se teamă de vreo dezminţire din164

k

V 3 U a N v a / ^ 7ivia nur

rtea ei. Nu-şi poate aşadar scrie lucrarea decît plasîndu-sede l ibera tîn afara timpului trăitd egrupurile care au asistat lav e n i m e n t e ,care au avut un contact mai mult sau mai puţin

direct cu ele şi pe care şi le pot aminti.Să privim acum din punctul de vedere al conştiin

ţelor colective, singurul mijloc, pentru noi, de a rămîne întimpul real şi destul de continuu pentru ca o gîndire să-ipoată parcurge toate părţile rămînînd ea însăşi şi păstrîndu-şi

sentimentul unităţii. Am spus că trebuie distins un anumitnumăr de timpuri colective, egal cu cel al grupurilor separate. Nu putem ignora totuşi faptul că viaţa socială înansamblu şi în toate părţile ei se scurge într-un timp divizatîn ani, luni, zile, ore. Aşa şi trebuie să fie, căci, dacă duratelediverselor grupuri în care se descompune societatea arpresupune diviziuni diferite, nu s-ar putea stabili nici ocorespondenţă între evoluţiile lor. Insă, tocmai fiindcă acestegrupuri sînt separate între ele, fiecare avînd propria mişcare,şi fiindcă indivizii trec totuşi neîncetat de la unul la altul,diviziunile timpului trebuie să fie uniforme. Trebuie săputem oricînd, aflîndu-ne într-un prim grup, să prevedem înce moment vom intra în al doilea1, acest moment refe-rindu-se, bineînţeles, la timpul celui din urmă. Dar cît timpne aflăm în primul grup, sîntem în timpul său, nu în al celui

de-al doilea. Este problema cu care se confruntă un călătorcare trebuie să meargă în străinătate şi care nu dispune,pentru a măsura timpul, decît de ceasuri din ţara sa. Se vaasigura totuşi că nu pierde trenul dacă ora este aceeaşi întoate ţările sau dacă are un tabel al corespondenţelor dintreorele diverselor ţări.

Se poate spune atunci că există un timp unic şiuniversal la care se referă toate societăţile2, ale cărui diviziuni se impun tuturor grupurilor şi că acest impuls comun,transmis tuturor regiunilor lumii sociale, restabileşte între

2 ( V 1 0 8 ) î n al tu l . A d i c ă î n c e m o m e n t a l t i m p u l u i c e l u i d e -( V 1 0 9 ) ( so c i e t ă ţ i le ) c a r e l e c u p r i n d

165

Page 158: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 158/304

MAURICE HALBWACHSacestea comunicarea şi raporturile pe care barierele dintele ar tinde să le îm piedice1? Dar, m ai întîi, corespondenteîntre diviziunile timpului din mai multe societăţi învecinateeste mult mai puţin exactă decît orarul internaţionalal căilorferate. Asta se explică prin faptul că exigenţele, într-o prvinţă, ale diverselor grupuri nu sînt aceleaşi. în familie

timpul oscilează mai mult decît la liceu sau în cazarmă. Deun preot trebuie să ţină slujba la o anumită oră, durata exacta predicii sale nu este prevăzută. în afară de ceremonii, lcare, de altfel, întîrzie adesea şi nu rămîn pînă la sfîrşicredincioşii pot merge la biserică atunci cînd le convine şi pot închina şi ruga acasă fără să respecte ora astronomică. schimb, un comerciant trebuie să ajungă la timp ca să nrateze o întîlnire de afaceri: dar cumpărăturile se distribuipe durata întregii zile, iar pentru comenzi şi livrări, dacexistă termene, acestea sînt fixate cu o mare aproximaţie. pare, de altfel, că ne relaxăm sau ne luăm revanşa în anumimedii pentru exactitatea obligatorie în altele2. Există societate a cărei materie se reînnoieşte continuu, ale cărelemente se deplasează neîncetat unele faţă de altele, acesta este ansamblul oamenilor care circulă pe străzi. D

neîndoielnic, unii dintre ei sînt grăbiţi, accelerează paşii, uită la ceas în apropierea gărilor, la sosirea şi la plecarea la birou, dar, în general, cînd ne plimbăm, cînd hoinărimcînd privim vitrinele magazinelor, nu măsurăm durata orelonu sîntem preocupaţi să ştim ce oră este, iar cînd trebuie urmăm o anumită traiectorie pentru a ajunge la timp, ne ghdăm după un sentiment vag, aşa cum, într-un oraş, norientăm fără să mai citim numele străzilor, datorită flerulu

De vreme ce, în diverse medii, nu simţim nevoia de a măstimpul cu aceeaşi exactitate, corespondenţa dintre timpul

Ş B l ? a rcomParaVll'e pe care tocmai le-am propus (înseamΛ νπ η n ne '^ &ml i 1nşelaţi1 comparaţia pe care am...i l l h i a r 11 Ρβ 8tradă f0rmează societăţi temporar

Page 159: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 159/304

Memoriavohh ,* |H|H| n mpul' V

birou, cel de acasă, cel de pe stradă ori cel alvizitelor nufixează decît între limite uneori destul delargi . De aceea

e scuzăm că amîntîrziat la o întîlnire de afaceri sau căne-amîntors acasă la o oră neobişnuită spunînd că ne-amîntîlnit cu cineva pe stradă: asta înseamnă că vrem să ne bucurăm de beneficiul libertăţii cu ca re se m ăso ară t impu l

într-un mediu nu foarte preocupat de punctualitate .Am vorbit mai mult despre ore şi minute, darcîteodată îi spunem unui prieten: voi trece să te văd zileleacestea, săptămîna viitoare, peste o lună; cînd reîntîlnim orudă îndepărtată, socotim aproximativ numărul anilor de cîndnu ne-am mai văzut. Asta deoarece acest gen de relaţie sau desocietate nu presupune o localizare mai exactă în timp. Dinacest punct de vedere, în societăţile noastre nu avem de-aface cu acelaşi timp, ci cu timpuri aflate în corespondenţă.

E adevărat că toate se inspiră din acelaşi tip şi sereferă la acelaşi cadru, care ar putea fi considerat drepttimpul social prin excelenţă . N u vo m ce rce ta ca re es teoriginea diviziunii duratei în ani, luni, săptămîni, zile. Dar3este o certitudine că, sub forma în care o cunoaştem, ea estefoarte veche şi se bazează pe tradiţii. Nu se poate spune că

ea rezultă dintr-un acord încheiat între toate grupurile, ceeace ar presupune ca, la un moment dat, acestea să suprimebarierele care le separă şi să se amestece pentru un timpîntr-o singură societate al cărei scop ar fi să fixeze un sistemde diviziune a duratei. Dar4 este posibil şi, fără îndoială,necesar ca această înţelegere să se fi realizat altădată într-o

( V I 1 2) D e a c e e a a v e m m a i m u l tă în ţ e le g e r e p en t ru l i p s a dp u n c tu a lita te a u n u i a r t is t s a u a c u i v a c a r e l u c r e a z ă î n f u n c ţ ie in sp ira ţie , d e o a r e c e î n m e d i il e l o r d o a r( V I 1 3 ) E a d e v ă r a t c ă t o a t e s e in s p i ră d in a c e l a ş i tip : d in o r d i n

s u c ce siu n i i... d a r e s t e a c e s t a u n t i p s o c i a l ? C u a l te c u v i n t e , d a c ăţo a te g r u p u r i le s e d i s t i n g e î n t r e z i l e , l u n i , a n i .. .( V I 1 4 ) d a r d a c ă e a e s t e î n tr -a tî t d e g e n e r a lă( V I 1 5 ) a c e a s t ă f u z i u n e n u a r e l o c su b o c h i i n o ş tr i

167

Page 160: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 160/304

' « a x d B O M O t l V OMAURICE HALBWACHS

societate unică, din care provin toate cele pe H | cunoaştem. Să presupunem că odinioară credinţele religj0îşi vor fi pus puternic amprenta asupra instituţiilor. Poate oamenii care uneau în persoana lor atributele conducătorilşi ale preoţilor au divizat timpul, inspirîndu-se totodată diconcepţiile lor religioase şi din observarea cursului naturalfenomenelor celeste şi terestre. Cînd societatea politică sdesprins de grupul religios, iar numărul familiilor a crescele au continuat să divizeze timpul la fel ca în comunitatprimitivă din care proveneau. Chiar şi acum, cînd se fomează grupuri noi, durabile sau efemere, de oameni caceeaşi profesie, din acelaşi oraş sau sat, de amici cu scounui demers social, de activităţi literare sau artistice sau pşi simplu cu ocazia unei întîlniri, a unei călătorii comunacest lucru se produce tot prin separarea de unul sau mmulte grupuri mai largi şi mai vechi. E normal ca în acesnoi formaţiuni să regăsim multe trăsături ale comunităţimamă, iar multe noţiuni elaborate în aceasta să se transmîn primele: diviziunea timpului ar fi una dintre aceste tradide care oamenii nu s-ar putea lipsi, căci nu există grup casă nu aibă nevoie să distingă şi să recunoască diversele pale duratei sale. De aceea, regăsim în numele zilelor săpmînii şi al lunilor numeroase urme ale credinţelor şi tradţiilor dispărute, numărăm întotdeauna anii începînd cu naştrea lui Hristos, iar vechile idei religioase privind însenătatea numărului12 sînt la originea diviziunii actuale a zileîn ore, minute şi secunde.

Totuşi, deşi aceste diviziuni subzistă, nu rezulcîtuşi de puţin că ar exista un timp social unic, căci, în ciuoriginii comune, ele au căpătat o semnificaţie foarte diferîn diversele grupuri. Asta nu doar fiindcă, aşa cum am arănevoia de exactitate variază de la o societate la alta; deoarece e vorba de aplicarea acestor diviziuni la serii evenimente sau de acţiuni care nu sînt aceleaşi în mai mugrupuri şi care se termină şi reîncep la intervale care corespund de la o societate la alta, se poate spune că tim168 dfSbk.

Page 161: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 161/304

* * * * * * * * * * * *

este socotit plecînd de la date diferite între societăţi. Anul

colar D începe în aceeaşi zi cu anul religios. în anulreligios, aniversarea naşterii lui Hristos şi aniversarea morţiişi învierii sale determină diviziunile esenţiale ale anuluicreşt in. Anul laic începe pe 1 ianuarie, dar, în funcţie deprofesie şi de genul de activitate, el presupune diviziunifoarte diferite. Cele ale anului ţărănesc se reglează dupăcursul lucrărilor agricole, determinat el însuşi de alternanţaanotimpurilor. Anul industrial sau comercial se împarte în

perioade în care se munceşte cu randament maxim, cînd comenzile curg, şi altele cînd afacerile încetinesc sau seopresc: acestea nu coincid, de altfel, în toate ramurile comerţului şi ale industriei. Anul militar se socoteşte cînd pornindde la data încorporării propriu-zise, cînd după ceea ce senumeşte contingent, după intervalul rămas pînă la liberare,adică în sens invers, poate fiindcă monotonia zilelor face caaceastă durată să se apropie cel mai mult de timpul omogenîn a cărui măsurare putem alege sensul pe care-1 dorim.Există aşadar tot atîtea origini ale timpurilor diferite cîte grupuri. Nu există vreuna care să se impună tuturor grupurilor.

Acelaşi lucru se poate spune şi despre zi. S-ar puteacrede că alternanţa zilelor şi nopţilor marchează o diviziunefundamentală, un ritm elementar al timpului care este acelaşiîn toate societăţile. Noaptea, consacrată somnului, întrerupe,într-adevăr, viaţa socială. Este singura perioadă în care omulscapă aproape complet de sub controlul legilor, al obiceiurilor, al reprezentărilor colective, cînd el este cu adevăratsingur. Este totuşi noaptea o perioadă excepţională în aceastăprivinţă, doar somnul fizic opreşte temporar mersul acestorcurente care sînt societăţile? îi atribuim această calitate doardacă uităm că nu există o singură societate, ci grupuri, şi căviaţa multora dintre acestea se întrerupe cu mult înainte decăderea nopţii, dar şi în alte momente. Să spunem că un grupadoarme, de vreme ce nu mai sînt oameni asociaţi în a-isusţine şi desfăşura gîndirea, dar că el este doar amorţit,continuînd să existe atît timp cît membrii săi sînt gata să se

Memur tu B B B IB vţ timpul

Page 162: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 162/304

iw w k ic t β ϋ Β 5 ϋ ? Ι

apropie şi să-l reconstituie aşa cum fusese pînă a-l pftra*'

Or, există un singur grup despre care se poate spune ci 1este suspendată periodic viaţa conştientă prin somnul fizic aloamenilor, şi anume familia, deoarece ultimii pe care-i vedeomul înainte de a adormi sînt ai săi şi tot cu ei setrezeţte

Dar conştiinţa grupului familial se întunecă şi se stinge şi foalte momente: cînd membrii ei se îndepărtează, tatăl ;jmama la serviciu, copilul la şcoală, şi în perioadele deabsenţă care, socotite în ore pe ceas, sînt mai scurte decîtnoaptea, dar familiei i se par la fel de lungi, căci noaptea eanu are conştiinţa timpului: fie că a dormit o oră sau zece, unom nu ştie, cînd se trezeşte, cît timp a trecut: un minut, oeternitate? Cît despre grupuri, viaţa lor se întrerupe înaintede căderea nopţii şi se reia cu mult după zori. Dacă aceastăîntrerupere este mai lungă, ea este totuşi de altă natură decîtalte opriri care se produc în viaţa aceloraşi grupuri în alte

momente ale zilei1. în orice caz, ziua de lucru nu se întindein mod neîntrerupt pe toate orele care separă trezirea desomn: ea nu atinge aceste două limite şi este secţionată deintervale care aparţin altor grupuri. Acest lucru este şi maievident în cazul zilei religioase sau al celei mondene. Mi separe totuşi că noaptea marchează diviziunea esenţială atimpului deoarece ea are acest efect asupra familiei şi nu

există comunitate de care să ne simţim mai strîns legaţi. Darsă ne menţinem în alte grupuri a căror viaţă se opreşte şi sereia; să presupunem că intervalele de întrerupere ar fi la felde vide ca şi noaptea şi că reprezentarea timpului ar dispărea cu totul. Ar fi foarte dificil de spus unde începe şi undese termină ziua pentru aceste grupuri şi, în orice caz, ea nu arîncepe în acelaşi moment în toate grupurile.

totuşi, dupăcum amvăzut, există o corespondenţă

destul de exactă între toate aceste timpuri, deşi nu se poatespune că ele sînt adaptate unul la altul printr-o convenţie

J i ® ! Β Β Β ,inii,e de I f l l care marcheazădm/jumle mnt mai pflţm schematice ţi maj puţî„ dare

1

Page 163: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 163/304

■ ! M 7 Kfemorla cr,frrffvlt.fi/lmpul

tabilitâ între grupuri. Toate divizează timpul mare înacelaşiΜΙ deoarece toate moştenesc, în această privinţă,aceeaşi

tradiţie. De altfel, diviziunea tradiţională aduratei se acordăcursului naturii şi faptul nu este demirare, căci ea a foststabilită de oameni careobservau cursul aştrilor şi alsoarelui. Cum viaţatuturor grupurilor se desfăşoară înaceleaşi condiţii1 astronomice, toate pot constata că ritmultimpuluisocial şi alternanţa fenomenelor naturale se adaptează bine între ele. Nu e mai puţin adevărat că, de la ungrup la altul, diviziunile temporale care se acordă nu sîntaceleaşi şi nu au, în orice caz, acelaşi sens. Totul se petrececa şi cum acelaşi balansier ar comunica mişcarea sa cătretoate părţile corpului social. Dar, în realitate, nu există uncalendar unic, exterior grupurilor şi la care ele să se raporteze. Există tot atîtea calendare cîte societăţi diferite, căcidiviziunile timpului se exprimă cînd în termeni religioşi(fiecare zi fiind consacrată unui sfînt), cînd în termeni deafaceri (zi de scadenţă etc.). Contează mai puţin că înambele cazuri se vorbeşte de zile, luni, ani2. Un grup nu s-arputea folosi de calendarul altuia. Comerciantul nu trăieşte întimpul religios şi nu-şi poate găsi în acesta puncte de reper.Dacă era altfel în alte epoci, mai apropiate sau mai îndepărtate, dacă tirgurile şi pieţele se desfăşurau în zile consacrate decătre religie, dacă scadenţa unei datorii comerciale era fixată laSfintui loan sau la întâmpinarea Domnului, înseamnă că grupuleconomic nu se desprinsese încă de societatea religioasă.

Se pune însă întrebarea dacă grupurile înseşi sînt

propriu-zis separate. Ne putem închipui, într-adevâr, nu doarcâ preiau multe lucruri unele de la altele, dar şi că vie|ile lorte apropie şi se confundă adesea, iar liniile de evolu|ie seintersectează neîncetat. Dacă mai multe curente de gîndirecolectivă pot astfel, măcar la anumite intervale,l i se

' ( V I 1 7 ) In a c e l e a ş imedii f i z i c edin punctul de vedere al fenomenelor2 ( V I 1 8 ) s e f o l o s e ş t eaceeaşi măsurătoare. preluata de lagrupurile m a l v e c h i

Page 164: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 164/304

NWURICT'RXtBWArHS

amestece, să facă schimb de substanţă şi să curgă1 în aceea Halbie, se mai poate vorbi de timpuri multiple2? Nu-şi fixeele într-un timp identic cel puţin o parte a amintirilor? Dacurmărim viaţa unui grup precum Biserica într-o perioadăevoluţiei sale, vom vedea că gîndirea acesteia a reflecviaţa altor societăţi contemporane cu care avea contanCînd Sainte-Beuve scriePort-Royal, el pătrunde cu atît maiadînc în această mişcare religioasă unică în genul sesizează cu atît mai bine resorturile secrete şi originalitainternă cu cît inserează în tablou mai multe fapte personaje provenite din alte medii, dar care marcheapuncte de contact între epocă şi preocupările acestor solitaNu există nici un eveniment religios care să nu aibă o latorientată spre viaţa din exterior 3 şi consecinţe în viaţagrupurilor laice. Să ne gîndim la cuvintele schimbate lareuniune de familie sau în salon: e vorba mai ales de ceîntîmplă în alte familii, în alte medii, ca şi cum grupul artişti sau de politicieni ar intra în aceste adunări atît deosebite sau le-ar antrena în propria mişcare. Oare nu pătrunderi sau contaminări de acest tip ne gîndim cînspunem despre o societate, o familie sau un mediu mondcă sînt demodate sau în pas cu vremea? Dacă fiecare fnotabil, în orice regiune a corpusului social s-ar fi prodpoate fi luat de către orice grup ca punct de reper determinarea epocilor în durata sa, nu se dovedeşte astfelimitele trasate între diferitele curente colective sînt arbitraşi că acestea se ating în prea multe puncte ale parcursuluica să poată fi separate?

Se spune că acelaşi eveniment poate afecta, simultmai multe conştiinţe colective distincte; concluzia este că

acel moment, conştiinţele se apropie şi se unesc într-o rezentare comună. Dar mai este vorba despre acelaşi ev

I CV 119) să curgă pentru un timp

§3 ■ B . ■ B172

Page 165: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 165/304

i w î ---- timpul

ent dacă fiecare gîndire şi-l reprezintă în manieră proprie şi“| traduce în limbajul ei? Grupurile de care vorbim sîntsituate, amîndouă, în spaţiu. Evenimentul tot în spaţiu seproduce şi e posibil ca ambele grupuri să-l perceapă.Importante sînt însă modul în care îl interpretează, sensul pecare i-1 dau. Ca să acorde aceeaşi semnificaţie, trebuie ca înprealabil cele două conştiinţe să se confunde. Or, ele sînt,ipotetic, distincte. De altfel, e greu de imaginat ca douăconştiinţe să se întrepătrundă astfel1. Se întîmplă, fireşte, cadouă grupuri să se amestece, dar atunci apare o conştiinţă

nouă, ale cărei cuprindere şi conţinut nu mai sînt celedinainte. Sau această fuziune este numai aparentă şi apoicele două grupuri se desparr şi redevin, în mare, ce fuseserăînainte. Un popor, cucerindu-1 pe altul, îl poate asimila: daratunci el însuşi devine un alt popor sau, cel puţin, intră înaltă fază a existenţei sale. Dacă nu-1 asimilează, fiecare îşipăstrează conştiinţa naţională proprie şi reacţionează diferit

la aceleaşi evenimente. Cînd statul îşi subordoneazăBiserica, imprimîndu-i spiritul său, Biserica devine un organal statului şi îşi pierde natura de societate religioasă,curentul 3 de gîndire religioasă se reduce la un fir subţire înacea parte a Bisericii care nu se resemnează să dispară. CîndBiserica şi statul sînt separate, acelaşi eveniment, de pildăReforma, va da loc, în sufletele religioase şi în minteaconducătorilor politici, la reprezentări foarte diferite, legateîn mod firesc de gîndirea şi tradiţiile celor două grupuri, darfară să se confunde.

La fel4, chiar dacă publicareaScrisorilor provinciale marchează o dată în istoria literaturii şi, în acelaşi timp, a

1 (V122) Nu se poate vorbi de conştiinţă şi viaţă fizică(V123) cele două conştiinţe

(VI24) conştiinţa4 (VI25) La fel, activitatea jansenistă a lui Pascal ar trebui interpretată în sensuri cu totul diferite de grupurile din care făcea el parte. Oamenii de litere erau...

Page 166: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 166/304

mănăstirii Port-Royal, nu ne închipuim că în acel an curentulgîndirii literareşi curentul religios jansenist s-au confundatŞtim foarte bine că Pascal nu l-a reconciliat pe domnul dSacy cu Montaigne, că janseniştii n-au încetat să condamn

concupiscenţa spiritului, că pentru ei Pascal era doar uinstrument al lui Dumnezeu şi erau mai interesaţi de miracolul produs de Sfîntul Spin în familia acestuia* decît activitatea lui de scriitor. Atunci cînd Sainte-Beuve traseazportretele celor veniţi la mănăstirea Port-Royal, sesizămconcret dedublarea personalităţii lor: sînt aceiaşi oameni; doare figurile pe care şi le aminteşte lumea coincid cu cecare s-au impus în conştiinţa janseniştilor, după ce strălucirea spiritului, a talentului şi a rangului s-a stins, convertiremarcînd sfîrşitul unei societăţi şi începutul alteia, precumdouă date care nu-şi găsesc locul în cadrul aceluiaşi timpDacă este vorba, ca în acest caz, de un eveniment, de udemers moral, problema, ce-i drept, se complică puţin. Nputem închipui că, de pildă, grupul religios şi o anumitfamilie sînt afectate în acelaşi fel deoarece familia însăşi esfoarte religioasă.

Povestind viaţa fratelui său, doamna Perier** vorbeşca despre un sfînt, cu un accent foarte jansenist. La fel, îcazul unei familii foarte interesate de politică, discuţiile paceastă temă o pun în contact cu mediile al căror obiect exclusiv sînt aceste dezbateri. Să privim totuşi mai îndeaproapExistă întotdeauna o nuanţă sau lipsa unei nuanţe care narată dacă religia sau politica au trimis în plan secund toa

ΜΛΤΤΜΠί ΤΜΤ,Β WACHS

Pe 25 martie 1656, nepoata lui Pascal, Marguerite P0rier, casuferea de o boală gravă, este vindecată la Port-Royal printr-miracol produs de Sfîntul Spin, o relicvă din coroana lui lisEvenimentul a avut importanţă atît pentru comunitatea de lm năstire, dt ţi pentru Pascal (se spunec ăl-a îndemnat las c r i e r e acelebrelorCugetări) (n.tr.).

Sora lui Blaise Pascal. A publicat o biografie a acestuia (n. tr

174

Page 167: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 167/304

consideraţiile de rudenie, caz în care, bineînţeles, nu maiavem de-a face cu o familie.

Au fost momente în care camera Iui Pascal se trans

forma în celulă sau în capelă, iar salonul Doamnei Roland*SiSe deosebea de un club sau un consiliu de miniştrigirondini. Dimpotrivă, în alte cazuri, gîndirea familială şi-aînsuşit imagini şi evenimente ţinînd de religie şi politicăpentru a-şi alimenta propria viaţă, mîndrindu-se cu strălucirea proiectată asupra familiei de faptul că unul dintremembrii ei s-a ilustrat într-unul dintre aceste domenii, încîtmembrii se simt mai apropiaţi sau, dimpotrivă, mai dezbinaţi, deoarece credinţele şi convingerile lor în problemarespectivă îi unesc sau îi despart. Dar acest lucru nu esteposibil decît dacă aceste elemente de gîndire, care se raportează, în aparenţă, pentru familie, la obiecte şi persoane dinexterior, sînt transpuse în reprezentări familiale, adică îşipăstrează forma aparentă - politică sau religioasă darsubstanţa constă în reacţiile rudelor, interesele şi opţiunilecasei, ale fraţilor, ale ascendenţilor. Posibilitatea acestortranspuneri este dovedită de faptul că se practică o religiesau se susţine o anumită opinie politică deoarece, cel maiadesea, acestea au fost de mult adoptate de familie.„Dumnezeul meu şi Regele meu”, spune ţăranul, dar trebuiesă înţelegem: căminul meu, părinţii mei1. Cîte opoziţii decredinţe şi convingeri nu sînt decît conflicte mascate întrefraţi sau între copil şi părinţi! Asta nu înseamnă însă că nuexistă şi momente cînd toate preocupările familiale dispar,iar părinţii sînt uitaţi. Atunci este omul cu adevărat prins îngrupurile religioase sau politice, la fel ca în cele care se ocupă de ştiinţă, artă sau afaceri: nu trebuie însă ca, atunci cînd

H ţi timpul

’ Madame Roland (1754-1793), publicista franceză, membră a mişcării girondine, ai cărei lideri se întîlneau în salonul ei. Ghilotinată în timpul Terorii declanşate de Robespierre.1 (V 126) De data asta dăm cioara do pe gard pemni vrabia dm mînă... prima ne face s-o regăsim pe cea do-a doua.

175

Page 168: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 168/304

MAURICE HALBW ACHS

discută cu ai săi despre aceste lucruri, să uite de m 3

pentru ase gîndi numai Ia rude.Dacă diversele curente de gîndire colectivă nu

întrepătrund cu adevărat niciodată şi nu pot fi nuse menţinute în contact, e greu de spus dacă timpul se scurg mai repede pentru unul decît pentru altul. Cum am pu^ cunoaşte viteza timpului de vrem e ce nu există o măsură comună şi nu putem identifica nici un mijloc de a măsura viteza unuia în raport cu viteza altuia? S-ar putea spune că înanumite medii viaţa se scurge, gîndurile şi sentimentele se succed într-un ritm mai rapid decît în altele. Vom defini

viteza timpului după numărul de evenimente pe care le cuprinde? Dar, cum am spus, timpul este cu totul altceva decît o serie succesivă de fapte sau o sumă de diferenţe. Cădem pradă unei iluzii dacă ne închipuim că o cantitate mai mare de evenimente sau de diferenţe este sinonimă cu un timp mai lung. A r însemna să uităm că evenimentele doar divizează timpul, nu-1 umplu. Cei care au multe ocupaţii şi distracţii ajung să piardă noţiunea timpului real şi, poate, chiar să facă să dispară substanţa însăşi a timpului, care, decupată în atîtea părţi, nu mai poate să se întindă şi să se dilate şi nu mai oferă nici o consistenţă. Dat fiind că facultatea unui grup uman de a se schimba este limitată, pe măsură ce modificările se înmulţesc, în aceeaşi durată de douăzeci şi patru de ore, fiecare dintre ele devine mai puţin importantă. In fapt, activitatea unor grupuri precum bursele de acţiuni, societăţile industriale sau comerciale, unde se tratează într-un timp scurt foarte multe afaceri, este, aproape întotdeauna, una mecanică. Prin mintea membrilor defileaza mereu aceleaşi calcule, aceleaşi tipuri de combinaţii. Trebuie să treacă mai mulţi ani, adesea chiar decade, pentru ca, din

J acumularea tuturor acestor cuvinte şi gesturi, să rezulte oschimbare importantă, care să modifice într-un mod durabil memoria acestor medii, adică imaginea pe care o păstrează despre trecutul lor. Dincolo de această agitaţie mai degrabă

176

Page 169: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 169/304

Page 170: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 170/304

■ e a v i x t q u v oMAURICE HALBW ACHS

canismul acţionează nu numai în lucrărileproductive ·reglează şi deplasările, distracţiile şi jocul spiritual. Tinieste divizat aşa cum trebuie să fie şi este ceea cetrebuie ^fie, nici prea rapid, nici prea lent, de vreme ce se confmează nevoilor vieţii urbane. Gîndurile care-1 umplu sîmai multe, dar şi mai scurte: ele nu pot prinde rădăcinadînci în minţile oamenilor, căci un gînd nu capătă constenţă decît dacă se întinde pe o durată suficientă. Cum poafi însă comparat numărul stărilor de conştiinţă care se sucpentru a măsura rapiditatea timpului în cele două grupurdacă nu avem de-a face cu gînduri şi reprezentări de acelgen1? în realitate, nu putem spune că timpul trece mai repesau mai încet într-o societate decît în alta; noţiunea drapiditate, aplicată la curgerea timpului, nu oferă o semnficaţie clară. Dimpotrivă, este remarcabil că gîndirea poa

atunci cînd ne amintim, să parcurgă în cîteva clipe intervade timp mai mult sau mai puţin întinse şi să se întoarcă cursul duratei cu o rapiditate care variază nu doar de la grup la altul, ci şi în interiorul unui grup, de la un individaltul, şi chiar, pentru un individ care rămîne în acelaşi grude la un moment la altul. Ne mirăm cîteodată, căutîndamintire foarte îndepărtată, de uşurinţa cu care mintea sapeste perioade vaste, întrezărind abia, în trecere, de parcăprivi de la mare distanţă, reprezentările trecutului care, aparenţă, umplu intervalul. Cum să ne imaginăm însă toate aceste amintiri de demult sînt acolo, aranjate chiar ordinea în care s-au succedat, de parcă ne-ar aştepta? Dapentru a ne întoarce în trecut, ar trebui să ne ghidăm duaceste imagini complet diferite între ele, fiecare corespzând unui eveniment care a avut loc doar o singură damintea omenească n-ar mai trece pe deasupra lor cu pmari, nici măcar nu le-ar privi în treacăt, ci ele ar defila

(VI27) Aceleaşi lucruri s-ar putea spune despre grupurile de scriitori, de savanţi, de artişti, de filozofi. Există grupuri descriitori care produc mult şi, în aparenţă, produc repede.

178

Page 171: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 171/304

I una prin faţa ei.în timp, în timpul unui anumit grup,•Cl arcă

ea să regăsească sau să reconstituie amintirea şi tottimp se şi sprijină1. Numai timpul poate să joace acest joi2 în măsura în care îl reprezentăm ca pe un mediucontinuu care nu s-a schimbat delocşi care este astăzi la felca ieri, încît putem regăsi trecutul în prezent. Imobilitatea pecare o poate păstra timpul pentru o perioadă destul deîndelungată este dovedită de faptul că el serveşte drept cadrucomun pentru gîndirea unui grup care nici el nu-şi schimbă,în această perioadă, natura, păstrînd aceeaşi structură şiîndreptîndu-şi atenţia spre aceleaşi obiecte. Dacă gîndireamea poate urca într-un timp de acest gen şi poate reveni,explorîndu-i, într-o miş-care continuă, diversele părţi, fară săse lovească de vreun obstacol sau de o barieră care s-oîmpiedice a vedea dincolo3, ea se mută într-un mediu în caretoate evenimentele se leagă între ele . E de-ajuns să sedeplaseze în acest mediu ca să-i regăsească elementele.Acest timp nu se confundă, bineînţeles, cu evenimentele cares-au succedat în el. [Acum, ca să înţelegem bine din cemotive timpul colectiv, spre deosebire de timpul individual,reuşeşte să se stabilizeze, trebuie identificate punctele desprijin pe care el se bazează, noţiunile şi imaginile în jurulcărora se organizează.] Dar nici nu se reduce, aşa cum amarătat, la un cadru omogen şi complet vid. Găsim aici,înscrisă sau indicată, o urmă a evenimentelor sau figurilor deodinioară, în măsura în care acestea corespundeau şi

λ»»«λ ~ —Sgg^HP timpul

(V128) De unde vine însă această proprietate a timpului?(V129) deoarece, spre deosebire de imaginile care corespund

unor evenimente de odinioară, el nu se pierde, nu se îndepărtează m trecut şi nu se estompează imediat ce nu mai este prezent (pe cînd imaginile dispar odată ce alunecă în trecut)

(VI30) ea nu se situează exclusiv nici în trecut, nici în prezent, ci într-un trecut accesibil prezentului memoriei, în ceea ce am putea

numi lumea memoriei.i (V 131) Deplasîndu-se în acest mediu, ea poate regăsi elementele

179

Page 172: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 172/304

^ \ i I k Q M Q » V 9 MAURICE HALBWACHS

corespund încă unui interes sau unei preocupări a crunt i [Adică, din eveniment sau chip, cadrul temporal Spăstrează decît semnificaţia generală în viaţa grupului şjsă reţină detalii particulare şi concrete. Dar, în cele' mamulte cazuri, această semnificaţie generală va fi suficientcombinată cu alte urme păstrate în aceeaşi societate (grupsau în altele, pentru ca, pornind de la ea, să putem reconstrusau recrea persoana sau faptul cu aspectele lor singulare

Spunînd că individul se foloseşte de memoria grupuluînţelegem că acest ajutor nu implică prezenţa actuală a unuisau a mai multor membri. In fapt, rămîn influenţat de osocietate chiar şi după ce mă îndepărtez de ea: e de-ajuns port cu mine, în minte1, tot ceea ce mă face să privesc dipunctul de vedere al membrilor săi, să revin în mediul lor şîn propriul lor timp şi să mă simt în centrul grupului. Acesfapt necesită, într-adevăr, o explicaţie. Mă revăd, în gîndalături de un coleg de facultate de care eram foarte apropiapurtînd cu el o conversaţie psihologică; analizăm şi descriecaracterele profesorilor şi ale prietenilor noştri. Amîndofacem parte din grupul colegilor noştri, dar, în cadruacestuia, şi, de altfel, relaţiile noastre personale anterioarintrării la facultate, creaseră între noi o comuniune mastrînsă. De mulţi ani nu l-am mai văzut, dar grupul nostrsubzistă, cel puţin în gînd, iar dacă ne-am întîlni mîine, amavea unul faţă de celălalt aceeaşi atitudine ca înainte de a ndespărţi. Numai că el a murit acum cîteva luni. Astfel grupul nostru s-a destrămat. Nu-1 voi mai întîlni. Nu mai psă-l evoc ca pe o persoană care trăieşte. Cînd mă văd alătude el, angajaţi (la fel ca?) altădată într-o conversaţie, cum pretind că, pentru a evoca această amin-tire, mă sprijin pmemoria grupului nostru, de vreme ce grupul nu mai existInsă grupul nu este doar, şi nici măcar în primul rînd

' H K S S r S IS 1ca să adopt punctul lor...tV133)din grupul mai larg al colegilor noştri

Page 173: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 173/304

adunare de indivizi definiţi, iar realitatea sa nu se epuizeazăîn cele cîteva figuri pe care le putem enumera şi pornind de

la care îl reco n struim . D im p o triv ă, el se co nstituie datorităunui interes, unui gen de idei şi preocupări care, neîndoielnic, se particularizează şi reflectă, într-o anumitămăsură, perso na li tăţi le m em b rilor , d ar care sînt destul degenerale şi c hia r im p ers o n ale înc ît să aibă, pentru mine,acelaşi sens şi aceeaşi importanţă, chiar dacă personalităţi lerespective se tr an sf o rm ă şi alte le, înrudite, ce-i drept, dardiferite, le iau locul. în asta constă elementul stabil şipermanent al grupului şi, departe de a-1 regăsi pornind de lamembrii săi , reconstruiesc chipurile lor pornind tocmai de laacest e lem ent . A şa d a r m ă gîn d esc la pr ietenul meu fiindcămă plasez într-un curent de idei pe care le împărtăşeam şicare pentru mine subzistă, chiar dacă prietenul meu nu-mimai este ac u m ală tu ri sa u nu n e vo m m ai întîlni niciodată,dacă în juru l m eu se co n se rv ă con di ţ ii le care îmi permit să

revin la acel curent. Or, ele se păstrează, căci asemeneapreocupări nu le erau străine prietenilor noştri comuni, iar euam întî lnit şi întî lnesc încă persoane care seamănă cu prietenul m eu, m ă ca r în a c e a stă privinţă, şi la care regăsescacelaşi caracter şi aceleaşi gînduri , ca şi cum ar fi fostv irtuali m em bri a i a ce lu iaş i grup .

S ă pr esu pu n em c ă din relaţi ile între două sau mai

multe persoane l ipseşte acest element de gîndire comună.Două fiinţe s e iu b e sc cu o pa siun e com plet egoistă, iar gîn-durile fiecăreia sînt ocupate numai de celălalt. Ei pot spune:îl iubesc pentru că e el sau pentru că e ea. Nu se poate faceaici nici o substituţie1. Dar, odată stinsă pasiunea, nu va mairămîne nimic din legătura care-i unea, astfel încît fie se voruita, fie vor păstra unul despre altul doar o amintire palidă şidecolorată. Pe ce să se sprijine fiecare pentru a şi-I aminti pe

Memoria colectivăşi timpul

1 (VI34) După ce pasiunea lor s-a stins,iar ei s-au ^ ^uitat, reîntîlnirea de mai tîrziu nu este sufic.entă pentru ca pas.uneasă renască

Page 174: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 174/304

^ \ d Î O 'V Q H V Om a u r Ic e h a Lb w a Ch s T*™

celălalt aşa cumî lvedea pe vremuri? Dacă, uneori,amintire»rezistă în ciuda îndepărtării sau a morţii,î n s e a m n ă jjf· dincolo de ataşamentul personal, existau o gîndirec o m u n isentimentul curgerii timpului, perspectiva asupraobiecte lorînconjurătoare, natura, vreun subiect de meditaţie:acestaeste elementul stabil care transforma uniunea cuo s implăbază afectivă dintre două fiinţe într-o societate1 gîndireasubzistentă a grupului evocă apropierea din trecut şi salveade la uitare imaginea persoanei. Ar mai fi putut AugustComte s-o evoce şi aproape s-o revadă aievea pe Clotilde Vaux dacă dragostea lor n-ar fi căpătat sensul unei uniunspirituale, plasată de el în cadrul religiei omeneşti? Astfel, amintim de părinţi fiindcă, fară îndoială, îi iubim, dar males pentru că sînt părinţii noştri. Doi prieteni nu se uită, căprietenia presupune un acord de gîndire şi anumitepreocupări comune.

în realitate, relaţiile cu anumite persoane se încadreazîn ansambluri mai largi, deşi nu ni-i mai reprezentăm concr

pe ceilalţi membri ai acestora. Aceste ansambluri tind depăşească figurile pe care le cunoaştem şi aproape să depersonalizeze, deci, ceea ce este impersonal este şi mstabil. Timpul în care a trăit un grup este un mediu p jumătate depersonalizat, unde putem determina locul mmultor evenimente din trecut deoarece fiecare dintre ele ao semnificaţie în raport cu ansamblul. Această semnificaţiregăsim în ansamblu, iar acesta se conservă deoarece retatea sa nu se confundă cu figurile particulare şi pasage

care se perindă în el.Această permanenţă a timpului social este, de altf

cu totul relativă. în fapt, dacă accesul nostru la trecut, diversele direcţii în care se angajează gîndirea grupurilorîntinde destul de departe, el nu este nelimitat şi nu depăşeniciodată o linie care se deplasează pe măsură ce societă

' (V ' 3S) Mr"Un i aProP'ere fragilă într-o asociere de durată

Page 175: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 175/304

din care facem parte intră în noi perioade ale existenţei lor.W Totul se petrece, în aparenţă, ca şi cum memoria ar aveaH gvoje p se simplifice atunci cînd creşte cantitatea de

evenimente pe care trebuie să le reţină. Să remarcăm că, dealtfel, nu numărul amintirilor contează aici. Atîta vreme cîtgrupul nu suferă schimbări fundamentale, timpul cuprins dememoria sa se poate prelungi: el rămîne un mediu continuu,accesibil pe toată întinderea sa. Atunci cînd grupul se transformă, pentru el începe un timp nou, iar atenţia lui sedetaşează, treptat, de ceea ce a fost şi nu mai este acum. Dartimpul vechi poate subzista alături de cel nou, ba chiar încadrul acestuia din urmă pentru acei membri mai puţin atinşide transformare, ca şi cum vechiul grup ar refuza să se lasepe deplin absorbit în cel nou, care a rezultat din substanţacelui vechi. Dacă memoria ajunge atunci la zone aletrecutului inegal îndepărtate, în funcţie de părţile corpuluisocial avut în vedere, asta nu se întîmplă pentru că unii aravea mai multe amintiri decît alţii: cele două părţi ale grupului îşi organizează gîndirea în funcţie de centre de interescare nu sînt exact aceleaşi.

Fără să iasă din zona familiei, memoria tatălui şi a

mamei îi transportă pe aceştia chiar în timpul de dupăcăsătoria lor: ea explorează o regiune a trecutului pe carecopiii n-o cunosc decît din auzite: aceştia din urmă nu aunici o amintire despre timpul cînd încă nu pătrundeau conştiinţa mediului parental. Se reduce atunci memoria grupuluifamilial la un mănunchi de serii de amintiri individuale,asemănătoare pentru întreaga bucată de timp în care cores

pund aceloraşi circumstanţe, dar care, odată cu întoarcereape cursul duratei, se întrerup mai devreme sau mai tîrziu?Există într-o familie tot atîtea memorii, tot atîtea perspectiveasupra aceluiaşi grup cîţi membri sînt, de vreme ce timpul pecare se întind acestea este inegal? Nu, ci recunoaştem, maidegrabă, transformările caracteristice din viaţa acestui grup.

între căsătorie şi momentul în care s-au născut copiii şiau devenit capabili să-şi amintească, se poate să fi trecut

H jwcmui B şi timpul

Page 176: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 176/304

B Q > fQ H V 9MAURfCE FTALBWACHS

pufin timp. Dar acest an sau aceşti ani sînt plini de even'mente, chiar şi cînd, în aparenţă, nu se întîmplă nimi'Atunci se revelează nu doar caracterele personale ale soţilorci şi tot ce au preluat ei de Ia părinţi, de la mediile în care autrăit anterior; pentru ca un grup nou să se edifice pe acesteelemente sînt necesare multe eforturi comune, cu emoţiiopoziţii, conflicte, sacrificii, dar şi cu acorduri spontaneconvergenţe, asentimente, încurajări, descoperiri făcuteîmpreună în lumea naturii şi a societăţii. Este un timp consacrat pentru stabilirea temeliei edificiului, timp uneori maipitoresc şi mai agitat decît lungile intervaluri în care se vaconstrui casa: acest şantier este cuprins de efervescenţă şelan unanim, în primul rînd pentru că e un început. Maitîrziu vor fi obligaţi să-şi reglementeze eforturile în funcţiede ceea ce s-a realizat deja —şi pentru care se simt, în acelatimp, şi responsabili, şi mîndri —, să se alinieze edificiiloînvecinate, să ţină cont de exigenţele şi preferinţele celorcare vor locui în casă, pe care nu întotdeauna le prevăzuserăde unde întîrzieri, timp pierdut, muncă pentru a desface şi areface. Există însă şi riscul de a se opri în mijlocul lucruludintr-un motiv sau altul. Sînt case neterminate, lucrări caresînt reluate abia după mult timp.Pendent opera interrupta. Intervine şi plictiseala de a se întoarce, zi de zi, ca sămuncească în acelaşi loc. în activitatea celor care finisează clădire există mai multă îngrijorare decît veselie1. Un şantiede demolare trimite întotdeauna cu gîndul la natură, iar muncitorii care sapă fundaţiile se aseamănă cu pionierii. Cum nu fie atunci perioada în care se pun bazele noului grup plinde gîndurile cele mai intense, destinate să dureze cel mamult? în multe societăţi, spiritul întemeietorilor supravieţuiete astfel, oricît de scurt ar fi fost timpul consacrat întemeierii

(V136) Cei care sapă fundaţiile au un mai accentuat sentiment de libertate, de noutate, de pitoresc, asemeni pionierilor care defrişează o pădure

Page 177: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 177/304

I J Ş - j

■ — ...........

® r în multe cazuri, venirea copiilor nu doar că măreşteH | ilia ci îi modifică gîndirea şi direcţia intereselor. Copilul

r § întotdeauna un intrus, în sensul că se ştie că el nu se vaTpta la familia deja constituită, ci părinţii şi chiar copiiiHeia născuţi se vor plia, dacă nu pe exigenţele noului venit,cel puţin pe schimbările rezultate din introducerea sa înmm. Pînă acum, cuplul fără copii a putut gîndi că-şi estesuficient sieşi: poate aproape a şi fost, în aparenţă, în vreme

ce se deschidea spre multe influenţe din exterior: lecturi,teatru, relaţii, călătorii, ocupaţiile profesionale ale bărbatuluişi, poate, ale femeii, totul pus în comun, iar cuplul, în trecereaprin numeroasele medii, reacţiona în propria manieră şidevenea din ce în ce mai conştient de unitatea sa. Era prinsîntre două pericole: să se detaşeze şi să se retragă în sine,M să mai păstreze cu grupurile exterioare nici măcarcontactul prin lectură, ceea ce l-ar fi condamnat la dispariţie,căci nu putea trăi fară substanţă socială, de aceea aspiramereu să iasă din cercul membrilor săi şi să frecventezealtele. Celălalt risc era însă să se îndepărteze prea mult, să selase absorbit de un grup din afara căsniciei sau de opreocupare prea excentrică în raport cu aceasta. Rezultăuneori, cel puţin la început, o alternanţă în care cuplul, cău-tîndu-şi, într-un fel, locul în societatea exterioară, cînd selasă cuprins de aceasta, cînd se ţine la distanţă: contrastedestul de vii pentru ca această fază a vieţii să se detaşeze dela sine de următoarele, rămînînd înscrisă în memorie.

Mai tîrziu, menajul şi-a găsit locul: are relaţii, interese,un anumit rang; legăturile cu celelalte grupuri sînt oarecumstabilizate; preocupările esenţiale au căpătat o formă maiconstantă. Mai ales cînd au copii, raporturile cu mediul

social se multiplică şi se definesc. Cînd un grup cuprindemai mulţi membri, mai ales dacă aceştia sînt de vîrsteOferite, el intră în contact cu societatea prin mai multe părţiale sale. Se integrează mai bine în mediul care cuprindecelelalte familii, preia spiritul acestuia, se adaptează la regu-We lui. S-ar putea crede că o familie mai mare îşi este cu atît

Page 178: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 178/304

MAURICE HALBWACHS

mai mult suficientă sieşi şi constituie un mediu închisN uchiar aşa. Desigur, părinţii au acum o preocuparecomunănouă şi deosebit de importantă. Dar grupului familialmăr i ţ i1este şi mai greu să se izoleze material: este mai expus priviricelorlalţi, iar opinia publică are mai mult acces. Familia estealcătuită dintr-un ansamblu de relaţii interne mai numeroaseşi mai complexe, dar şi mai impersonale, de vreme ce aplicîn manieră proprie un tip de organizare domestică dinexterior, care tinde să prevaleze. Acestei transformări a

grupului îi corespunde o revizuire profundă a gîndirii sale.Este ca un nou punct de plecare. Pentru copii, înseamnăîntreaga viaţă de familie, cel puţin cea pe care şi-o amintescMemoria părinţilor ajunge mai departe deoarece, fară îndoială, grupul pe care-1 formau altădată nu a fost complet absorbit de familia lărgită. El a continuat să existe, dar într-unmod discontinuu şi atenuat. îşi dau seama de asta atunci cîndcopiii se îndepărtează. Au atunci o impresie de irealitate, cadoi amici care, reîntîlnindu-se după mult timp, pot evocatrecutul comun, dar nu mai au ce să-şi spună. Parcă sînt lacapătul unui drum care se pierde în zare sau ca doi partenercare au uitat regulile jocului.

Cînd o societate a fost supusă unei remanieri profunde,se pare că memoria atinge pe două căi diferite amintirilecorespunzătoare acestor două perioade succesive şi că nuajunge de la una la alta într-un mod continuu. Există, înrealitate, două timpuri în care se conservă cadrele de gîndirşi trebuie să ne plasăm cînd într-unul, cînd în celălalt pentrua regăsi amintirile acolo unde s-au localizat ele. Ca să regsim un oraş vechi în labirintul noilor străzi care, treptat, l-auîmpresurat şi l-au răvăşit, al caselor şi monumentelor caruneori au şters vechile cartiere, iar alteori şi-au luat locul îprelungirea şi în intervalul dintre construcţiile de odinioarănu urcăm dinspre prezent spre trecut urmînd, în sens invers

<ire'au7lto .Un a'CT85tor care P P'erdut elanul, ca doi p a r te n e r i

Page 179: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 179/304

^ ^ t t q i S C V a 3 V L L 3 4 / - g T /

Iflw m îaÎB f& n vfffl Wmpul

■*ntr-un mod continuu, seria de lucrări, demolări, cons-I 1 11 §g străzi etc. care au modificat progresiv aspectul ora-ι . ca Să regăsim vechile alei şi monumente, păstrate

W I dispărute, ne ghidăm după planul general al oraşuluiW ţ„ care revenim în gînd, lucru posibil pentru cei careI Ilocuit acolo1 înainte de extinderea şi reconstrucţia vechi-I ,or cartiere şi pentru care toate aceste bucăţi de zid rămase înI picioare,aceste faţade din alt veac, aceste tronsoane ale stră

zilor îşi păstrează semnificaţia de altădată2. Chiar şi în oraşulI modem regăsim particularităţi ale celui vechi, singurul sprecare se îndreaptă privirea şi gîndurile noastre. Astfel, dacă

I într-o societate care s-a transformat se păstrează rămăşiţe dinceea ce era ea la începuturi, cei care au cunoscut-o pe atunci

I îşi pot fixa atenţia asupra vechilor trăsături, care le oferă■ accesul spre un alt timp şi un alt trecut3. Nu există o socie

tate în care am trăit un timp care să nu se păstreze sau măcarsă lase o urmă în grupurile mai recente în care am pătruns:subzistenţa acestor urme este suficientă pentru a explicapermanenţa şi continuitatea timpului propriu vechii societăţişi pentru a ne permite oricînd să revenim, în gînd, la ea.

Toate aceste timpuri care subzistă, chiar şi cînd corespund unor stări şi unor forme succesive ale unei societăţicare a evoluat fundamental, nu se amestecă. Ele subzistăunul alături de celălalt. Grupurile cu gîndire distinctă sîntîntinse material în spaţiu, iar membrii lor fac parte, simultanori succesiv, din mai multe grupuri. Nu există un timp universal şi unic, ci societatea se descompune într-o mulţime degrupuri, fiecare cu propria durată. Aceste timpuri colective

(VI38) pe vechile străzi(V I3 9 ) A s t fe l , m e m o r i a in t r ă c u u ş u r in ţ ă în t im p u l c în d sd e sfă şu ra t v i a ţa u n e i s o c i e t ă ţ i , d e ş i . . .(V 1 4 0 ) P ă r ă s is e m , f ă r ă în d o ia l ă , s o c ie t ă ţ i l e r e s p e c t iv e în a i n t

ele s ă s u fe re a c e l e s c h im b ă r i c a r e le - a u d a t o n o u ă f iz io n o mA c este s o c ie t ă ţi n u s în t î n s ă , n i c i o d a t ă , d e c î t a p a r e n t e , c ă c i p uîn că s ă r e tr ăim în g î n d t im p u l d e o d in i o a r ă .

1 8 7

Page 180: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 180/304

' a a v i B a M t w v 9MAURICE HALBWACHS

nu se disting prin faptul că unele ar trece mai repede daltele. Nu se poate spune nici măcar că aceste timpscurg, căci fiecare conştiinţă colectivă îşi poate aduaminte, iar subzistenţa timpului pare să fie o condiţie a moriei. Evenimentele se succed în timp, dar timpul este cadru imobil. Doar că timpurile sînt mai mult sau mai puvaste, permiţînd memoriei să ajungă mai mult sau mai pudeparte în ceea ce se numeşte, în mod convenţional, trecu

Să privim acum din punctul de vedere al indivizilFiecare este membru al mai multor grupuri, participă' la mmulte curente de gîndire socială; perspectiva sa se răsfrînsuccesiv, asupra mai multor timpuri colective. Faptul căaceeaşi perioadă, într-o regiune spaţială, conştiinţele divşilor oameni nu se împart între aceleaşi curente colectconstituie deja un element de diferenţiere individuală. Dîn afară de asta, gîndirea lor ajunge mai mult sau mai pu

departe, mai repede sau mai încet, în trecut sau în timpfiecărui grup. In acest sens concentrează conştiinţele, acelaşi interval, durate mai mult sau mai puţin îndelungîn acelaşi interval de durată socială trăită, ele fac să încaîntindere mai mare sau mai mică de timp reprezentat. înele există, bineînţeles, mari diferenţe în această privinţă.

Cu totul alta este interpretarea psihologilor, caconsideră că există tot atîtea durate diferite ireductibile ula alta cîte conştiinţe individuale, fiindcă fiecare este unde flux de gîndire care se scurge cu propria mişcare. Daprimul rind, timpul nu se scurge: el durează, subzistă, cum şi trebuie, căci, altfel, cum ar putea memoria săîntoarcă pe cursul timpului? în plus, nici unul dintre acecurente nu se prezintă ca o serie unică şi continuă de ssuccesive care se derulează mai repede sau mai încet; acum ar mai rezulta din compararea lor reprezentarea utimp comun mai multor conştiinţe? în realitate, pute

1(V141)(ee înscrie) participa la mai multe curente de gîndire socială

188

Page 181: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 181/304

Memoria colecmă fi timpul

a l ă t u r î n dmai multe conştiinţe individuale, săplasăm gîndi-

tea sau evenimentele lor într-unulsau mai multe timpuric o m u n enumai fiindcădurata interioară se descompune înc u r e n t ecare-şi au originea în grupurile înseşi' . Conştiinţaindividualănu este decît locul pe unde trec aceste curente,punctulde intersecţie a t im pu rilor colective.

E curios că filo so fii ca re au studiat timpul nu au luat înconsiderare această concepţie. Cauza este faptul că, dintot-deauna, conştiinţele au fost reprezentate ca izolate una de

alta şi fiecare închisă în sine. Expresiastream o f thought, oriflux sau curent psihologic, pe care o găsim în scrierile luiWilliam Ja m e s şi H enri B er g so n , traduce, cu ajutorul uneiimagini foarte potrivite, sentimentul pe care-1 poate încercaoricare dintre noi asistînd, ca spectator, la derularea proprieivieţi psihice. Totul pare să se producă de parcă, în interiorulfiecăruia, stările n oa stre de con ştiinţă s-ar succe da ca braţele

unui curent continuu, ca nişte valuri care se împing unul pealtul. R eflectînd , n e d ăm totu şi se am a că a cest lucru estevalabil pentru o conştiinţă care înaintează fără oprire, caretrece neîncetat de la o percepţie la alta, de la o stare afectivăla alta, dar că proprietatea esenţială a memoriei este că neobligă să ne oprim, să ne abatem momentan de la acest fluxşi, dacă nu să urcăm împotriva curentului, cel puţin să neangajăm într-o direcţie de traversare, ca şi cum această seriecontinuă s-ar înfăţişa ca o cantitate de puncte de la care pornesc bifurcaţii. Desigur, gîndirea este încă activă în memorie: se deplasează, este în mişcare. însă demn de remarcateste că atunci şi numai atunci ea se deplasează şi se mută întimp. Cum am mai avea, în lipsa memoriei şi în afara momentelor în c ar e ne am intim , con ştiinţa de a fi în timp şi de ane transporta dincolo de durată? Lăsîndu-ne absorbiţi de

impresii, urmîndu-le pe măsură ce apar şi apoi dispar, neconfundăm, fără îndoială, cu un moment al duratei, apoi cuun altul: cu m n e-am rep rez en ta însă timpul însuşi, cadrul

1(VI42) din care fac parte indivizii189

Page 182: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 182/304

temporal care cuprinde acest moment alături de multe i lPutemsă fim în timp, în prezentul care este o parte a tipului, şi totuşi să nu fim capabilisă gîndim în timp,1 transportăm, în gînd, în trecutul apropiat sau îndepărtat Calte cuvinte, trebuie să distingem curentul de impresii dcurentele de gîndire propriu-zisă sau de memorie: primeste strîns legat de corpul nostru, nu ne determină să ieşdin noi înşine, dar nici nu ne deschide vreo perspectivasupra trecutului; celelalte îşi au originea şi cea mai maparte a cursului lor în gîndirea diverselor grupuri cu caavem legături. [Cu siguranţă mult mai simplu şi, poate, mispititor pentru vanitatea şi orgoliul nostru să atribuimfiecăruia dintre noi o memorie personală numai a lui, a căcheie să o deţină exclusiv - o comoară de bogăţii pe numai el le poate admira -, şi să-i mai atribuim şi un timsau o durată independentă pe care ar putea-o dilata sacontracta după bunul plac.]

Dacă punem în prim-plan grupurile şi reprezentări

lor, dacă vedem gîndirea individuală ca pe o serie de punde vedere succesive asupra gîndirii acestor grupuri, atuvom înţelege că ea poate ajunge mai mult sau mai pudeparte în trecut, în funcţie de lărgimea perspectivelor care i le oferă fiecare dintre aceste puncte de vedere asutrecutului aşa cum este reprezentat în conştiinţele colectila care participă ea. Condiţia necesară pentru acest lucru eca, în fiecare dintre aceste conştiinţe, timpul trecut sauanumită imagine a timpului să subziste şi să se imobilizca timpul să dureze, cel puţin în anumite limite variabilefuncţie de grup. Dar, dacă ne gîndim, ar putea fi oare altCum ar putea o societate oarecare să existe, să subzistefie conştientă de sine dacă nu ar cuprinde cu privirea ansamblu de evenimente prezente şi trecute, dacă n-arcapabilă să se întoarcă pe cursul timpului şi să regăsemereu urmele pe care ea însăşi le-a lăsat? Societăţile gioase, politice, economice, familiale, grupurile de prie

relaţiile şi chiar reuniunile efemere dintr-un salon, dint190

MAtTRÎCE HALBWACHS

Page 183: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 183/304

I alâ de spectac ole, de pe strad ă, toate imob ilizează, în felullor timpul sau le impun membrilor iluzia că, într-o lume

I ’ se schim bă ne înce tat, pentru o anum ită durată cel puţin,I anumite zon e au d ob în d it o sta b ilitate şi un echilibru relative

şi că nu s-a pro du s, într-o p e rio ad ă m ai scurtă sau m ai lungă,nici o transform are es en ţială .

Desigur, l imitele pînă la care se ajunge în trecutvariază în funcţie de grupuri, ceea ce explică faptul că gîndirea individuală atinge, în funcţie de momente, adică degradul de participare la o gîndire colectivă, amintiri mairecente sau mai îndepărtate. [Gîndirea noastră nu este unfiricel continuu limitat de maluri între care curg impresiilenoastre.] Dincolo de această margine mişcătoare a timpuluisau, mai exact, a timpurilor colective, nu mai este nimic,căci timpul filozofilor nu e decît o formă vidă. Timpul nueste real dec ît în m ăsu ra în ca re are un conţinut, adică oferă

o materie de ev en im en te gîn d irii1. E ste limitat şi relativ, darpe deplin real. Este, de altfel, destul de vast pentru a ofericonştiinţelor individuale un cadru destul de bogat pentru caele să-şi poată proiecta şi regăsi aici toate amintirile.

-----şi timpul

' ( V143) d e e v e n im e n t e , d eH de acte gîndirii . 191

Page 184: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 184/304

Capitolul 5

Memoria colectivă şi spaţiul

Auguste Comte observa că echilibrul mintal rezultăîn bună parte şi mai întîi din faptul că obiectele materiale cucare intrăm în contact zilnic nu se schimbă deloc sau doarfoarte puţin, oferindu-ne o imagine de permanenţă şi de sta

bilitate. Ele sînt ca o societate tăcută şi imobilă, străină deagitaţia şi de schimbările noastre de spirit, care ne dă unsentiment de ordine şi linişte. Se ştie că unele tulburări

psihice sînt însoţite de un fel de rupere a contactului dintregîndire şi lucruri, într-atît încît ne trezim pierduţi într-unmediu străin şi schimbător, lipsiţi de orice punct de sprijin.Chiar în afară de aceste cazuri patologice, cînd1vreun eve

niment ne obligă să ne mutăm într-un nou ambient material, pînă să ne adaptăm, traversăm o perioadă de incertitudine, de parcă am fi lăsat în urmă întreaga noastră personalitate: iatăcît de adevărat este că imaginile obişnuite ale lumii exterioare sînt inseparabile de eul fiecăruia.

Nu Ι vorba numai de greutatea de a ne schimbaobişnuinţele2. De ce ne ataşăm de obiecte? De ce dorim ca

ele să nu se schimbe deloc şi să continue a ne ţine companie? Să dăm la o parte orice consideraţie de comoditate sau

1(V144) Oare nu-i adevărat că, atunci cînd survine o schimbare înviaţă...

(V145) Faptul nu constă doar în schimbarea obişnuinţelor şireacţiilor noastre motrice, dar dacă un tablou a dispărut altul i-aluat locul. Să ne oprim totuşi la semnificaţia lor.

193

Page 185: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 185/304

de estetică. Rezultă că anturajul nostru material poartă îacelaşi timp marca noastră şi pe a altora. Casa noastrimobilele şi felul cum sînt aşezate, tot aranjamentul încăpurilor în care locuim ne amintesc familia şi prietenii pe care-ivedem adesea în acest cadru. Dacă trăim singuri, spaţiul carene înconjoară permanent şi diversele sale părţi nu reflectănumai ceea ce ne distinge de toţi ceilalţi. Cultura şi gusturilenoastre exprimate de alegerea şi dispunerea acestor obiectese explică în mare măsură prin legăturile pe care le avemîntotdeauna cu un mare număr de societăţi, vizibile sau invizibile. Nu se poate spune că lucrurile fac parte din societate.Totuşi mobilele, ornamentele, tablourile, ustensilele şi bibe-lourile circulă în interiorul grupului, unde sînt obiect alaprecierii, al comparaţiilor, deschid tot timpul perspectivespre noile direcţii în modă şi gusturi, dar ne şi amintesccutumele şi distincţiile sociale vechi. Intr-un magazin deantichităţi se ciocnesc toate epocile şi toate clasele prinelementele împrăştiate şi scoase din uz ale unor mobilieredesperecheate; şi se pune, fireşte, întrebarea: cui îi vor naparţinut acest fotoliu, aceste tapiserii, această trusă personală, această cupă? Dar ne gîndim totodată (în fond, eacelaşi lucru) şi la lumea care se recunoştea în toate acestea,ca şi cum stilul mobilierului, gustul amenajării ar fi fostpentru ea echivalentul unui limbaj inteligibil. Cînd Balzacdescrie o pensiune de familie, casa unui avar, iar Dickensbiroul unui notar, aceste tablouri2 ne permit deja să anticipăm cărei specii sau categorii sociale îi aparţin oamenii caretrăiesc într-un asemenea cadru. Nu e doar o simplă armonie

M O W f OTWXtTRire HALBWACHS

1 (V146) De ce în romanele lui Balzac descrierea zidurilor, *aspectului interioarelor (ferestrele unei pensiuni de familie dinParis). (Imediat după ce citim descrierea aspectului exterior înH maison du citat qui pelote) după ce evocăm aspectul pensiunii defamilie, atunci cînd Balzac descrie, în romanele sale,aspectulinterioarelor în care ne introduce.2 (VI47) aceste tablouri ne par pitoreşti fiindcă ne permit

194

1 c o r e s p o n d e n ţă fizică între aspectul locurilor şi cel al| enilor. Fiecare obiect întîlnit şi locul pe care-1 ocupă în° samblune amintesc un mod de a fi comun multor oameni, ja rcînd analizămaceastă alăturare, cînd ne îndreptăm atenţiaasupra fiecărei părţi e ca şi cum am diseca gîndirea în care sesuprapunaporturile unui mare număr de grupuri.

Formele obiectelor care ne înconjoară au într-adevăraceastă semnificaţie. Nu greşim afirmînd că ele formează în

jurul nostru un fel de societate mută şi imobilă. Le înţelegemdeşi nune vorbesc, deoarece au un sens pe care-1 descifrămcuuşurinţă. Imobile nu sînt decît în aparenţă, căci preferinţeleşi obişnuinţele sociale se transformă, iar dacă ne plictisimde o mobilă sau de o cameră e ca şi cum obiecteleînseşi ar îmbătrîni. E adevărat că, pentru perioade destul delungi de timp, predomină impresia de imobilitate, ceea ce seexplică atît prin natura inertă a lucrurilor fizice cît şi prinrelativa stabilitate a grupurilor sociale. Ar fi exagerat săpretindemcă reamenajările şi schimbările de loc, ori modificările importante aduse în anumite momente în instalaţiilesaumobilarea unui apartament marchează tot atîtea epoci înistoria familiei. Dar stabilitatea locuinţei şi a aspectului eiinterior impune grupului însuşi imaginea liniştitoare a continuităţii lui. Anii de trai comun într-un cadru atît de uniformse disting cu greu unul de altul, iar oamenii ajung să seîndoiască de faptul că a trecut un timp îndelungat şi că eis-au schimbat prea mult în acest interval, ceea ce nu ecomplet inexact. Dacă un grup se fixează într-o porţiune despaţiu, o transformă după propria imagine, dar totodată sepliază şi se adaptează la lucrurile materiale care-i rezistă. Else închide în cadrul pe care şi l-a construit. Imaginea mediului exterior şi a raporturilor stabile pe care le întreţine cuacesta trece în prim-planul ideii pe care şi-o face despre sine.Ea pătrunde în toate elementele conştiinţei sale, îi moderează şi îi reglează evoluţia. Imaginea lucrurilor contribuie'a inerţia acesteia. Nu individul izolat, ci individul în calitate|| membru al grupului sau chiar grupul însuşi rămîn, în

v a " j j“ * Vi* /M 7

195

Page 186: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 186/304

acestfel, supuşi influenţei exercitate de naturamaterială 'preiau echilibrul acesteia. Chiar şi-atunci cînd am ncrede că nu-i aşa, fiindcă membrii unui grup se despart şmai regăsesc nimic în noul lor ambient material care saducă aminte de casa şi camerele pe care le-au părăsirămîn uniţi prin spaţiu1pentru că se gîndesc la acea casă şi acele camere. Alungarea măicuţelor şi a domnilor de la Royal* n-a avut efect pînă cînd n-au fost dărîmate clădabaţiei şi n-au dispărut cei care-i păstrau amintirea.

Astfel se explică rolul important jucat de imaginspaţiale în viaţa noastră. Locul ocupat de un grup nu easemenea unei table pe care se scriu şi apoi se şterg cifrfiguri. Cum să ne amintească imaginea tablei ceea cescris pe ea, dacă este indiferentă Ia cifre, iar pe o singtablă putem reproduce orice figură? Dar locul şi grupul şpus amprenta unul asupra altuia. Toate acţiunile grupului fi traduse în termeni spaţiali, iar locul ocupat de el nu e dreuniunea acestor termeni. Fiecare aspect, fiecare detaliuacestui loc au ele însele un sens inteligibil doar membrgrupului, deoarece toate porţiunile de spaţiu pe care locupat corespund diferitelor aspecte ale structurii şi vidin respectiva societate, cel puţin în privinţa celor mstabile caracteristici ale ei. Desigur, şi evenimentele exţionale se plasează în acest cadru spaţial, dar fiindcă grupluat cunoştinţă, cu ocazia acestora, cu mai multă intenside ceea ce fusese mult timp pînă în acel moment, iar leturile sale cu locul i-au apărut şi mai clare în momentu

MAURICE HALBWACHS

1 (V148) dacă păstrează totuşi acest sentiment...Călugării numiţi şi „domnii de la Saint-Royal” au fondat aici

şcoli, unde elev a fost şi Racine; pentru că era un centru a

jansenismului, mănăstirea a suferit persecuţii, culminînd cu alungarea călugărilor şi măicuţelor în 1709, urmată de demolareaedificiului, în 1710 (n.t.).

Page 187: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 187/304

Memoria colectivă şi timpul

P | erau pe cale să se rupă. însă un eveniment cu adevăratdetermină întotdeauna o schimbare a raporturilor dintre0 ΐφ şi loc, modificînd fie mărimea grupului - de exemplu,n deces fie locul , cînd familia se îmbogăţeşte sau

sărăceşte, cînd slujba bărbatului îi împinge în alt oraş sau elîşi schimbă ocupaţia. Din acel moment, grupul nu va maifi

acelaşi, şi nici memoria colectivă; dar, în acelaşi timp, niciambientul material nu va maifi acelaşi.

Diferitele cartiere ale oraşului şi casele dintr-uncartier au o amplasare fixă, fiind la fel de legate de sol ca şiarborii şi stîncile, o colină sau un podiş. Reiese că grupulurban nu are impresia schimbării atîta timp cît aspectulstrăzilor şi al clădirilor rămîne identic şi că puţine formaţiunisociale sînt mai stabile şi mai destinate să dureze. Parisul şiRoma, de pildă, în ciuda războaielor, a revoluţiilor şi acrizelor, par să fi trecut prin secole fără ca, măcar pentru unmoment, continuitatea vieţii lor să fi fost întreruptă. Corpul3naţional poate să fie cuprins de cele mai violente tulburări.Cetăţeanul coboară în stradă, citeşte ştirile, se amestecă îngrupurile unde acestea sînt discutate; trebuie ca tinerii să serepeadă la frontiere; trebuie plătite taxe mari; o parte a locuitorilor se ridică împotriva alteia, iar acest episod al lupteipolitice se propagă în întreaga ţară. Dar toată agitaţia sedesfăşoară într-un decor familiar, care nu pare afectat. Oarecontrastul dintre nepăsarea pietrelor şi tulburarea cărora ei îi

(VI49) Dacă evenimentul este într-adevăr grav I un deces, ocăsătorie care duc la părăsirea grupului de către un membru, oschimbare a raportului dintre grup şi exterior, care-1 obligăs -şi schimbe reşedinţa —j în perioada următoare totul se va petrece ca şicumgrupul n-ar mai ocupa exact acelaşi loc(VI50) de exemplu, capul familiei îşi schimbă (schimbare de

situaţie)...

Page 188: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 188/304

cad pradă îi convinge1că pînă Ia urmă nimic nu1 pierdutultimp zidurile şi casele rămîn în picioare? Trebuie ·1degrabă să considerăm că locuitorii2 acordă3 o atenţie1||| Iinegală la ceea ce numim aspectul material al oraşului §| Ică, iară îndoială, majoritatea ar fi mult mai sensibili1dispariţia unei străzi, a unui edificiu, a unei case4 decît la Icele mai grave evenimente naţionale, religioase, politice. De1aceea efectul bulversărilor, care zguduie societatea fară săaltereze fizionomia urbei, se amortizează cînd ajunge laacele categorii ale populaţiei care sînt mai legate de pietredecît de oameni: de pildă, cizmarul de dugheana sa, meşteşugarul de atelier şi de piaţa în care poate fi găsit de obicei,cel care se plimbă, de străzile pe care le traversează, debalustradele5 cheiurilor pe unde hoinăreşte, de terase, decopiii care se joacă pe colţ, de bătrînul care stă la soaresprijinit de zid, de banca de piatră, de cerşetorul chircit lîngăun stîlp. Astfel, nu doar casele şi pereţii, ci şi toată acea partea grupului aflată neîncetat în contact cu acestea, ameste-cîndu-şi existenţa cu cea a lucrurilor, rămîn impasibile,fiindcă nu se interesează de ceea ce se întîmplă în afaracercului cel mai apropiat şi dincolo de orizontul imediat.Grupul îşi dă aşadar seama că o parte din el rămîne indiferentă6 la patimile, speranţele şi panica lui: iar această pasivitate a oamenilor întăreşte impresia dată de imobilitatealucrurilor. Dar la fel se întîmplă şi cu tulburările care afectează un grup mai limitat, fundamentat pe legături de sînge,de prietenie, de dragoste, suferinţe, rupturi, pasiuni şi interese etc. încă zguduiţi de un asemenea eveniment, cînd ieşim

MAURICE HALBWACHS

1 (VI52) calmează şi potoleşte(V I53) locuitorii oraşului(VI54) se află într-o dependenţă foarte inegală

5 (V I55) (adică) şi la orice cauz ă permanentă6(V 156) pe marginea cheiurilor

(V 157 ) indiferentă la criza care părea să -l tragă în prăpastie Ş>care era intens resimţită... agitaţia...

198

• străbatemstrăzile ne mirăm că în jurul nostru viaţa con-1 jl ca şi cumnu s-ar fi întîmplat nimic, la ferestre se aratăhinuri vesele, trecătorii stau de vorbă pe la intersecţii, iarcumpărătorii şi vînzătorii în uşa prăvăliilor, pe cînd noi,alături de familie şi prieteni, simţim adierea nenorocirii. Astad e o a r e c enoi şi cei apropiaţi nouă reprezentăm numai cîtevaunităţi în această mulţime. Fireşte, fiecare dintre cei pe care-iîntîlnesc, luat în parte, plasat în familia sa şi în micul grup alprietenilor săi, ar fi capabil să-mi împărtăşească sentimenteledacă-i dezvălui durerea sau îngrijorarea mea. însă oamenii,prinşi în curentul străzilor, fie că se prezintă ca o mulţime ,fie că se dispersează şi par a fugi unul de altul şi a se evita,seamănă cu nişte elemente ale materiei strînse între ele sauaflate în mişcare şi care se supun, parţial, legilor naturiiinerte. Astfel se explică aparenta lor insensibilitate, pe carele-o reproşămpe nedrept, ca şi naturii indiferenţa sa, căci,deşi ea ne răneşte, ne ajută să ne liniştim, ne ridică moralulprinfaptul că ne punem noi înşine, pentru un moment, subinfluenţa lumii şi a forţelor fizice.

Pentru a înţelege bine acest gen de influenţăexercitată de aşezarea unui oraş asupra grupurilor care s-auadaptat treptat la ea, ar trebui ca, într-un mare oraş modem,să privim mai ales cartierele vechi sau zonele oarecumizolate, din care locuitorii nu ies decît pentru a merge laserviciu şi care formează nişte mici lumi închise, ori chiar înpărţile noi ale oraşului, străzile şi bulevardele străbătute înprincipal de muncitori3 şi unde aceştia se simt în spaţiul lor,deoarece între locuinţă şi stradă se produc neîncetat schimburi, iar relaţiile de vecinătate se înmulţesc. Dar oraşele mainici, oarecum în afara marilor curente4, sau cele din ţărileorientale - unde viaţa este încă reglată şi ritmată cum era la

/vnsnn,, g· w-----K şi timpul

(Vl 58) o mulţime comp actă(VI59) dacă această inerţie ne răneşte(V160) care dau într-o asemenea măsură impresia...(V161) marilor curente ale vieţii mo deme

199

Page 189: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 189/304

^ a a \ d B Q V Q U V 9 vaiiafstv.MAURICE HALBWACHS

noiacum două secole —au cele mai stabile tradiţii locale 1grupul urban aparemai pregnantdecît în altepărţidrept *coip social, în diviziunile şi structura sa(poartăamprenta!reproduce configuraţia materială a oraşului. Diferenţiereaunui oraş rezultă, fară îndoială, din originea uneidiversităţide funcţii şi cutume sociale; dar, în timp ce grupul evoluează, oraşul se schimbă mai încet în ceea ce priveşteaspectul exterior. Obiceiurile locale rezistă la forţele care

încearcă să le transforme, iar această rezistenţă ne permitecel mai bine să vedem în ce măsură, la astfel de grupurimemoria colectivă îşi ia ca punct de sprijin imagini spaţiale.Oraşele se transformă de-a lungul istoriei. Adesea, înurmaunor asedii, a ocupaţiei militare, a invaziei unor bande de

jefuitori, cartiere întregi sînt distruse şi nu mai rămîn dineledecît ruine. Incendiile lasă aici rămăşiţe întunecoase. Caselevechi1se surpă încet. Străzi locuite altădată de cei bogaţi sîntinvadate de o populaţie mizeră şi îşi schimbă aspectul.Lucrările edilitare şi traiectoria noilor căi de circulaţie antrenează demolări şi construcţii: planurile se suprapun unelepeste altele. Suburbiile care s-au dezvoltat în jurul oraşuluisînt alipite la acesta. Centrul se mută. Cartierele vechi, încercuite de înaltele construcţii noi, par să perpetueze spectacolul vieţii de odinioară. Dar e numai o imagine deteriorată

şi nu e sigur că foştii locuitori, dacă ar reveni, ar recunoaşte-o.Dacă între case, străzi şi locuitori n-ar exista decît orelaţie accidentală şi de scurtă durată, oamenii ar putea să-şidistrugă casele, cartierul, oraşul şi să reconstruiască altul peacelaşi amplasament, după un plan diferit; dar, dacă pietrelese lasă transportate, nu la fel de uşoară este modificarearaporturilor dintre pietre şi oameni. Cînd un grup umantrăieşte mult timp într-un ambient adaptat la obişnuinţelesale, nu doar mişcările, ci şi gîndurile sale sînt reglate dupăsuccesiunea imaginilor materiale care-i prezintă obiecteleexterioare. Suprimaţi acum parţial sau modificaţi direcţia

I

(V162) Case şi străzi întregi se năruiesc

200

tW ~!Memur imWilectivă şi timpul

rientarea, forma, aspectul caselor, alstrăzilor, al pasajelorschimbaţi numai locul pe care-1ocupă una în raport cu

s*a|a|tă. Pietreleşi materialelenu vă vor rezista. Dar gru-urile vor rezista, iarîn ele vă veţi izbi, dacă nu de pietre,

Jnâcar de vechea lor amplasare. Aceasta a fost mai demult,«râ îndoială, opera unui grup. Dar proiectul oamenilor dinacea vreme a luat fiinţă într-un aranjament material, adicăîntr-unlucru, iar forţa tradiţiei locale de la lucru vine, deci

acesta constituie imaginea. E adevărat aşadar că, printr-oparte a lor, grupurile imită pasivitatea materiei inerte.

Pentru ca această rezistenţă să se manifeste, trebuieca ea să-şi aibă originea1 într-un grup. Să nu ne lăsămînşelaţi. Desigur, e inevitabil ca transformările unui oraş şisimpla dărîmare a unei case să deranjeze obişnuinţele cîtorvaindivizi, să-i tulbure şi să-i deconcerteze. Cerşetorul orbcaută pipăind colţul unde-i aştepta pe trecători. Celui care seplimba îi pare rău după aleea cu copaci unde ieşea să ia aerşi se întristează văzînd cum dispar aspectele pitoreşti specifice acestui cartier. Un locuitor pentru care zidurile vechi,casele decrepite, gangurile întunecoase şi fundăturile facparte din micul său univers, iar multe dintre amintirile luisînt legate de aceste imagini şterse acum pentru totdeaunasimte că o parte din el însuşi moare odată cu lucrurile şiregretă că acestea n-au mai ţinut măcar pentru restul vieţiisale. Asemenea regrete sau tristeţi individuale nu au nici unefect, pentru că nu afectează colectivitatea. Dimpotrivă, ungrupnu se mulţumeşte să-şi manifeste suferinţa, să se indigneze şi să protesteze pe moment. El rezistă cu toate forţeletradiţiilor sale, iar această rezistenţă nu rămîne fără efect.Grupul caută şi reuşeşte, în parte, să-şi regăsească vechiulechilibru în noile condiţii. încearcă să se menţină sau să seformeze din nou într-un cartier sau pe o stradă care nu maisînt făcute pentru el, dar pe un amplasament care era al său.

(Vl 63) trebuie să ia forma201

Page 190: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 190/304

> a a \ d b q > i o u v 9MAURICE HALBWACHS

Mult timp vechile familii aristocratice, un patriciaturban nuşi-auabandonat de bunăvoie cartierul în care, din timpuriimemorialepînă astăzi, îşi fixaseră reşedinţa, în ciudasolitudinii care îi copleşeşte şi a noilor cartierebogatecarese dezvoltă în alte zone, cu bulevarde mai largi, cu parcuri înapropiere, cu mai mult aer şi mai multă animaţie şi cu unaspect mai modem. Dar nici populaţia săracă nu se lasămutată fară a opune rezistenţă, fară reveniri ofensive şi, chiarcînd cedează, fară a lăsa în urmă multe din componentelesale. In spatele faţadelor noi, în preajma bulevardelor mărginite de case bogate recent construite, în curţi, pe alei, peuliţele mărginaşe, viaţa populară de altădată îşi află adăpostşi nu dă înapoi decît pas cu pas. De aceea, în mijloculcartierelor noi, descoperim cu surprindere insule arhaice. Edestul de curios să vedem reapărînd, chiar după un intervalîn care nimic nu mai părea să fî rezistat, în cartiere complettransformate în care s-ar fi crezut că nu-şi mai au locul,stabilimentele de plăcere, micile teatre, mai mult sau maipuţin ocultele burse, magazinele de vînzare cu amănuntuletc. Acestea subzistă în virtutea forţei dobîndite şi ar dispărea, fară îndoială, dacă nu s-ar ţine cu abnegaţie delocurile care le erau rezervate altădată. Găsim mici prăvăliicare atrag clienţii numai pentru că, din timpuri imemoriale,se confundă cu un amplasament care le impune în atenţiapublicului. Există vechi hoteluri care datează de pe vremeadiligenţelor, unde oamenii încă se mai cazează fiindcă loculpe care îl ocupă se distinge mereu în memoria locuitorilor·Aceste supravieţuiri şi rutine nu se pot explica deciţprintr-un fel de automatism colectiv, o rigiditate a gîndimpersistentă în unele medii ale comercianţilor şi clienţilor-Dacă aceste grupuri nu se adaptează mai repede, dacă, mnumeroase circumstanţe, dovedesc o extraordinară caracteristică de inadaptabilitate e pentru că în trecut şi-au schiţatlimitele şi şi-au determinat reacţiile în raport cu o configu'raţie dată a mediului exterior, pînă la a deveni parte integrantă a zidurilor de care-şi sprijineau dughenele, a stîlpil°r 202

ψιά şi timpul

|e încadrau, a bolţilor care le acopereau. Pentru ei, pier-S | locului de la colţul unei anumite străzi, de la umbra

• zjd sau a unei biserici ar însemna să piardă sprijinulediţiei care-i recomandă, adică singura lor motivaţie de a fi.Astfel se explică faptul că din multe edificii demolate, dinstrăziledispărute se păstrează timp îndelungat cîteva vestigiimateriale, măcar denumirea tradiţională a unei străzi, a unuilocsau firma unui magazin: „la poşta veche”, „vechea poartăa Franţei” etc.

Grupurile de care am vorbit pînă aici sînt naturallegate de un loc, fiindcă apropierea în spaţiu creează întremembrii lor raporturi sociale: o familie poate fi definită dinexterior drept ansamblul persoanelor care trăiesc în aceeaşicasă, înacelaşi apartament şi, cum se spune în recensăminte,sub aceeaşi cheie. Dacă locuitorii unui oraş sau ai unuicartier formează o mică societate, e pentru că sînt uniţi înaceeaşi regiune spaţială. E de la sine înţeles că e numai ocondiţie a existenţei acestor grupuri, dar una esenţială şievidentă. Nu la fel se întîmplă în cazul altor formaţiunisociale1. Putem chiar spune că majoritatea lor încearcă să-idetaşeze pe oameni de spaţiu, facînd abstracţie de locul pecareei îl ocupă şi luîndu-le în considerare numai calităţile dealt ordin. Legăturile de rudenie nu se reduc la coabitare, iargrupul urban este altceva decît o sumă de indivizi juxtapuşi.Raporturile juridice sînt fondate pe faptul că oamenii audrepturi şi pot contracta obligaţii care, cel puţin în societăţilenoastre, nu par subordonate poziţiei lor din mediul exterior.Grupurile economice rezultă din locul pe care-1 au oamenii

B nuln spaţiu, ci în producţie, adică dintr-o diversitate defuncţii, precumşi din modurile diverse de remunerare, de

(Vl64) Desigur (deoarece fiecare societate) orice societate,stabilită fiind între oameni (care ocupă diferite părţi din spaţiu),intre care fiecare se găseşte întotdeauna într-un loc, poate fi

situată ea însăşi într-o regiune, presupune raporturi de proximitatemtre membri

203

Page 191: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 191/304

vauaistyMAURICE HALBWACHS

distribuire a bunurilor; pe plan economic,oamenii îdistinşi şi apropiaţi după calităţile atribuitepersoaneilocului. Acest fapt este cu atît mai valabil în societăţile’ · Igioase: acestea se bazează pe o comunitate de credinţe careau ca obiect fiinţe imateriale; aceste asociaţii stabilesc întremembrii lor legături invizibile şi sînt mai degrabăinteresatede omul interior. Toate aceste grupuri se suprapun în socie

tăţile locale. Departe de a se confunda cu acestea, ele ledescompun după reguli fără raport cu configuraţia spaţială.De aceea nu e de ajuns să considerăm că oamenii sînt adunaţi în acelaşi loc şi să păstrăm în memorie imaginea aceluiloc, pentru a descoperi şi a rememora de care societăţi ţinei.

Totuşi, trecînd pe scurt în revistă, cum amfăcut, celemai importante formaţiuni colective care se disting de grupurile locale studiate înainte, ne dăm seama că e dificil să ledescriem îndepărtînd orice imagine spaţială. Această dificultate e cu atît mai mare cu cît urcăm mai mult în trecutSpuneam căgrupurile jur idice pot fi definite prin drepturileşi obligaţiile membrilor lor. Dar ştim că, demult, iobagul eralegat de glie, iar pentru un ţăran liber, singurul mod de ascăpa de condiţia servilă era să se facă admis într-o comu

nitate urbană. Condiţia juridică a unui om depindea aşadarde mediul unde locuia, la ţară sau într-un burg. Regimul lacare erau supuse diferitele părţi ale pămîntului nu era acelaşişi, pe de altă parte, nu tuturor comunelor li se garantau,printr-o cartă, aceleaşi privilegii. S-a spus că Evul Mediu afost epoca particularităţilor şi, într-adevăr, exista o multitudine de regimuri diferite în funcţie de loc, în aşa măsuraîncît, ştiind unde locuieşte un om, ceilalţi şi el însuşi erauinformaţi totodată şi asupra statutului său. Nu putemdescriefuncţionarea justiţiei şi tot sistemul de taxe, înainte de ceeace numimtimpurile modeme, fără să coborîm în detaliilesubdiviziunilor teritoriale1: fiecare provincie - în

Wtvă şi timpul

fiecarecomitat -, fiecare burg a avut, pentru mult timp,imjuridic şi cutume proprii. Incepînd cu această epocă,

'bunalele regelui, de exemplu, încearcă să se substituiecurţilor nobiliare, în Anglia, iar în Franţa, odată cu Revoluţia,toţi cetăţenii sînt egali în faţa tribunalelor, precum şi în ceeacepriveşte impozitele. De aici, instaurarea unei mai mariuniformităţi, diferitele părţi ale ţării nemaireprezentînd

regimuri juridice distincte. Dar gîndirea colectivă nu ţinecont de legi, abstracţie făcînd de condiţiile locale în careacestea se aplică. Ea este legată mai degrabă de acestecondiţii. Numai că acestea sînt foarte diverse, deoarece, prinuniformizarea regulilor, nu s-a reuşit acelaşi lucru şi în ceeacepriveşte condiţia pămînturilor şi situarea persoanelor. Deaceea, în special la ţară, o diferenţă de situare spaţială păstrează o oarecare semnificaţie juridică. In mintea unui notardeţară sau a primarului dintr-un sat, păşunile, cîmpurile,pădurile, fermele, casele trimit la drepturile de proprietate, lacontractele de vînzare, la servituţi, ipoteci, arende, parcelări,adică o întreagă serie de acte şi situaţii juridice pe carestricta imagine a acestui pămînt, aşa cum îi apare ea unuistrăin, nu le conţine, dar care se suprapun peste aceasta înmemoria juridică a grupului ţărănesc. Amintirile sînt legate

dediferite bucăţi de pămînt. Dacă se sprijină una pe alta,înseamnă că parcelele la care se raportează sînt învecinate.Amintirile se păstrează în gîndirea grupului dacă acestarămîne stabil pe acel pămînt, şi imaginea pămîntului semenţine material în exterior, iar el are oricînd acces la ea.

E drept că la ţară toate negocierile şi angajamentelese referă la pămînt. La oraş, gîndirea juridică a grupului seapleacă spre mai multe cadre materiale, se distribuie asupraa*tor obiecte vizibile. Dar chiar şi aici un notar sau unevaluator ajung, în cazul unor persoane de ale căror interese

ocupă sau în numele cărora efectuează transmiteri dedrepturi, să se gîndească la lucrurile la care se referă inte-

I (V165) § 1 1 B diferenţe teritoriale au.

Page 192: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 192/304

____—resele şi drepturile1. E posibil ca aceste obiecte să dispsă nu le mai cadă sub priviri după ce clienţii ies din birvînzarea la licitaţie se încheie: dar notarul îşi va amamplasarea imobilului vîndut, datca zestre saulăsat oritestament. Evaluatorul va lega amintirea de stabilireaţului, de licitaţie şi de adjudecarea unui imobil sau aopere de artă pe care nu le va mai revedea, dar careîntr-o categorie de obiecte de acelaşi ordin: or, acestemereu prezente, fiindcă-i trec neîncetat pe sub ochi.

Alta este, fară îndoială, situaţia tratativelor referitla servicii, precum şi la operaţiile bursiere şi bancarecrările unui muncitor, ocupaţia unui angajat, prestaţia doctor, asistenţa unui avocat etc. nu sînt obiecte cocupe o poziţie definită şi stabilă în spaţiu. Cît prvalorile reprezentate de titluri sau depozite, creanţele şiriile, nu le situăm într-un loc: sîntem aici în lumea baa tranzacţiilor monetare, unde se face abstracţie de obi

particulare, iar ceea ce primim sau dăm este doar capade a achiziţiona sau a ceda orice. Totuşi serviciiprestate, iar lucrările sînt executate într-un loc: lucrareserviciul nu-şi păstrează valoarea, pentru cel care lmandă, decît cu condiţia să fie îndeplinite într-un anumîn cutare birou, în cutare uzină. Cînd un consilier pe pme de conflicte de muncă sau un secretar de sindicat tlîngă o uzină sau îşi reprezintă amplasamentul ocup

aceasta, această imagine nu este decît o parte dintr-un local mai larg, care cuprinde toate uzinele ai cărorangajaţisau patroni sînt susceptibili să apeleze la el3 şi care-i permitesă regăsească amintirea contractelor salariale, a conacestora, a conflictele pe care le-au generat, precum ş

1 (V I66) şi cum aceste lucruri subzistă în spaţiu2 (VI67) Adică la un întreg ordin de (alte) raporturi juridice (care padesprinse) (pe care, aparent, le transportăm în afara lumii) care nu. · ·

(V I68) el resituează în acest cadru şi distribuie între părţi diferiteamintiri. Cu ajutorul acestor cadre

206

Page 193: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 193/304

Memoria cotectfv&şi timpul

■ |e regulile şi cutumele locale sauprofesionale caredefinesc situaţiaşi drepturile reciproce ale angajaţilor şiangajatorilor. Operaţiunile financiare şi bancare se plaseazăîncadrul local al instituţiilor de credit unde a trebuit sămergemca să semnăm ordinele, să primim sau să depunemfonduri: iară îndoială, imaginea băncii ne aminteşte numaiunnumăr restrîns de operaţiuni precise şi, în special, ocategorie de operaţiuni regulate care nu se disting deloc şidespre care nu păstrăm decît o noţiune generală. Dar acestaeste, de obicei, întregul conţinut al acestui gen de memorie,care nu se întinde decît pînă la trecutul apropiat. Notarul,primarul, evaluatorul, consilierul, secretarul de sindicat: amales astfel de persoane, cu rol de exemplu, deoarece la eleraporturile şi actele juridice legate de funcţia pe care oîndeplinesc capătă cea mai mare amploare şi distincţie; dar

ei reprezintă centrul acestei memorii care este ea însăşicolectivă şi se întinde asupra întregului grup juridic, a comunităţii ţărăneşti, a comunităţii de cumpărători şi vînzători, acomunităţii schimburilor de servicii etc. Ajunge să stabilimcă această memorie se sprijină pe imaginea anumitor locuri'la cei la care se manifestă cel mai puternic, ca să putempresupune că se întîmplă la fel2 cu toţi membrii grupului.

Diversele obiecte şi situările diferite în spaţiu au pentru ei osemnificaţie legată de drept şi de obligaţiile aferente, deaceea nu ies din respectivul cerc material şi rămîn totodatăînchişi într-o lume definită de raporturi juridice formate întrecut, dar mereu prezente4.

(V169) în formele cele mai accentuate la cei

3(V170) cu un grad mai scăzut, dar la fel(V171) nu ies din acest spaţiu sau din acest grup de obiecte(V172) şi în trecut (grupurile economice erau definite din punct

de vedere local), funcţiile economice de orice natură erau îndeplinite de societăţi separate una de alta în spaţiu. E de-ajuns săte plimbi prin oraşele vechi şi să citeşti numele străzilor, stradaTâbăcarilor, strada Măcelarilor etc., (poziţia) profesia şi nivelul

Page 194: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 194/304

> s a \ d b q v a u v oMAURFCE HALBWACHS

La fel s-ar putea discuta şi despre multe

categorii de societăţi. De exemplu, nu e nevoie să meţară ca să descoperi că ferma este în acelaşi timp locuclădirea în care, sau în jurul şi în vederea căreiamunceşte, şi nici să te plimbi prin oraşele vechi şi să cnumele străzilor: strada Tăbăcarilor, strada Aurarilor, evoci un timp în care profesiile se grupau local. însocietăţilenoastre modeme locurile de muncă se diferenţiază netlocuinţe, iar prin faptul că atelierul, biroul şi magazinul nesc zilnic echipele sau ansamblurile de oameni care-şi îplinesc sarcinile, aceste grupuri economice se contureazun fond spaţial. La fel, în marile oraşe cartierele se difţiază în funcţie de dominaţia mai mult sau mai puţin actuată a unei anumite profesii sau industrii, a unui grasărăcie sau de bogăţie. Astfel se desfăşoară, sub prtrecătorului, toate nuanţele acestor stări şi nu există peisaj ucare să nu fi fost marcat de una sau alta dintre clasele soci

Cît despre religii, ele sînt solid instalate pe teren, numai fiindcă aceasta este o condiţie care se impune tutuoamenilor şi tuturor grupurilor; dar o societate de credincitinde să distribuie între diferitele porţiuni de spaţiu cele mmulte dintre ideile şi imaginile care-i susţin gîndirea. Exlocuri consacrate, altele profane, unele care sînt populateduşmani ai lui Dumnezeu, unde trebuie să-ţi închizi ochiurechile, precum şi unele asupra cărora apasă un blesteAstăzi, într-o biserică veche sau într-o mănăstire, călcăm păsători pe dalele care marchează amplasarea mormintelo

nu încercăm să descifrăm caracterele încrustate în piatră,pardoseală sau pe zidurile sanctuarelor. Asemenea inscrise înfăţişează neîncetat privirii celor care se închid în m

social erau legate de un anumit spaţiu locuit. Şi astăzi,la ţară,casa/ferma este în acelaşi timp locuinţă şi centru alexploatării) cînd un ţăran se gîndeşte la munca sa ori la un venit de pe urmapămîntului, toate reflecţiile sale se învîrt în jurul bucăţii de pămîntpe care el şi ai lui s-au instalat.

Page 195: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 195/304

Page 196: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 196/304

^ \ d B O ^ f C M V O

nici o societate. Să ne întrebăm doar în ce condiţii artrebuisă ne punem pentru a nu percepe decît calităţile fizjcesensibile ale lucrurilor. Ar trebui să desprindem obiectele toate impresiile care ni se impun în gîndire şi care coresputot atîtor puncte de vedere diferite, adică să ne desprindemnoi înşine de grupurile din care facem parte, care stabilesîntre ele relaţii şi privesc obiectele din anumite puncte dvedere. Nu vom reuşi decît adoptînd atitudinea unui grudelimitat, cel al fizicienilor sau al artiştilor, fie că dorimne fixăm atenţia asupra anumitor proprietăţi abstracte almateriei, fie asupra liniilor şi nuanţelor unor figuri şi peisajCînd ieşim dintr-o galerie de pictură1unde am contemplat untimp tablourile, cînd ne regăsim pe malurile unui rîu, lintrarea unui parc sau în forfota străzii, sîntem încă subimpulsul exercitat de societatea pictorilor [suficientsă nesustragă, pentru moment, de sub influenţa şi să ne menţinăafara grupurilor] şi vedem lucrurile nu aşa cum sînt, ci acum le apar celor care încearcă numai să reproducă imginea. Nimic nu e, în realitate, mai puţin natural. Desigur, spaţiul savanţilor sau al pictorilor, amintirile de care sî

interesate celelalte grupuri nu pot să ocupe un loc şisă

sepăstreze. Nici n-ar putea fi altfel, întrucît spaţiul savanţiloral pictorilor este construit prin eliminarea a tot ceea csolicită atenţia către alte. spaţii. Dar asta nu dovedeştecă

1 (V175) unde am contemplat un timp tablourile, cînd ne regăsimpe malurile unui rîu, la intrarea unui parc sau în forfota străzii,sîntem încă sub impulsul exercitat de societatea pictorilor,suficient să ne sustragă, pentru moment, de sub influenţa (să nemenţină în afara) grupurilor şi vedem lucrurile nu aşa cum sînt, ciaşa cum le apar celor care încearcă numai să reproducă imaginea.Nimic nu e, în realitate, mai puţin natural. în spaţiul savanţilor saual pictorilor, amintirile de care sînt interesate celelalte grupuri nupot să ocupe un loc şi să se păstreze. Nici n-ar putea fi altfel, întrucît spaţiul savanţilor şi al pictorilor este construit prin eliminarea a tot ceea ce solicită atenţia către alte spaţii. Dar asta nudovedeşte că acestea din urmă nu sînt tot atît de reale ca primul.

Page 197: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 197/304

Memoria colectTvă şi timpul

cestea din urmănu sînt tot atît de reale caprimul. [Să"marcăm,în trecere, o problemă carenu e nouă şi care i-a«ocupat neîncetat pefilozofi. Malebranche căuta săexplicecum vedemobiectele particulare în dumnezeire.

D u m n e z e une înzestrează - spunea el - mintea cu înţelegerea întinderii infinite, în mii de modalităţi diferite. Cualte cuvinte, întinderea conţine toate figurile. Ajunge aşadarsă ne reprezentăm întinderea pentru ca toate aceste figuri săne fie date, ca să putem descoperi şi rcunoaşte orice figură. Eca şi cumai spune - replica Amauld - că ajunge să mi sedea un bloc de marmură ca să decupez şi să recunosc în elfigura Sfintului Augustin. Dar oare asta nu înseamnă că ocunosc deja, cum se poate susţine că ea este închisă şi conservată acolo? La fel, spaţiul conţine toate amintirileevenimentelor şi formelor care au avut loc în el. Dar cumle-aş regăsi aici (cum le-aş situa aici?) dacă nu le am deja înminte? Dar dacă deja le stăpînesc, nu mai am nevoie să lecaut în afara mea. Să analizăm acum obiecţia lui Amauld.Aceasta ar fi valabilă dacă am admite, cum facem adesea, căspaţiul geometrilor este complet vid şi dacă, pe de altă parte,ampretinde să regăsim aici o figură concretă care nu senumără printre cele de care geometrii se ocupă de obicei.Fireşte, nu există în geometrie o figură care să se numeascăfigura Sfintului Augustin, dar să privim şi societatea geometrilor: ei sînt interesaţi exclusiv de proprietăţile spaţiului,adică de determinări, de diferitele moduri în care poate fidecupat, de construcţiile care pot fi imaginate. Spaţiul geometrilor trebuie pus în raport cu această societate de spiriteşi vomvedea atunci că el nu e vid, deoarece, odată cu acesta,geometrii îşi reprezintă figurile pe care le proiecteazăneîncetat aici şi înlănţuirea proprietăţilor sale aşa cumrezultă din teoremele pe care li le amintesc sau, mai degrabă,

pe care ei le pot regăsi oricînd inspirîndu-se din convenţii(aplicînd reguli convenţionale). Cu alte cuvinte, pus în prezenţa spaţiului, grupul de geometri adoptă instantaneu o atitudine bine definită. De aceea n-ar fi absurd să vorbim

211

Page 198: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 198/304

■' a x * M Q B V 9, n n L D W A L t f S

despre memoria colectivă a geometrilor şi să admitem există alta care să cuprindă amintiri mai stabile şi mai vtocmai pentru că imaginea spaţiului pe care ei oîntotdeauna (pentru grupul lor, aceasta nu s-a schimbacînd există grupul (definit după aceasta)) nu îşi modproprietăţile, iar ei descoperă astăzi imediat ceea ce pgeometri au semnalat. Se va spune că aici nu se poatede memorie, deoarece fiecare persoană care studiază metria ajunge din nou, prin raţionamente, la demonstrateoremelor şi la soluţiile problemelor, iar spaţiul, de anu se conservă, căci există în întregime în prezent, încîfiecare dată cînd abordăm acest gen de studiu un spiritotul nou se apleacă asupra unui spaţiu complet reînnTotuşi, dacă spiritul şi spaţiul ar fi la fel de vide, ar fi dreptul imposibil ca din întîlnirea lor să se nască tovarietatea noţiunilor şi figurilor geometrice. Insă acest s

şi acest spaţiu au fost artificial izolate unul de altuambele izolate de societatea formată din spiritele preocude studierea spaţiului. Această societate are din timstrăvechi o existenţă continuă. Odată ce ne aplecăm asgeometriei, pornim pe căile deschise de predecesorii nAtît de riguroasa logică matematică, „lanţul cauzal” penu trebuie decît să-l urmăm —ca şi cum, după enunţaprincipiilor, totul s-ar petrece în virtutea regulilor care papreceadă primele eforturi de reflecţie ale oamenilor, imnîndu-li-se din exterior - se bazează totuşi pe convenasupra cărora membrii grupului s-au pus de acord. (Aceste societatea geometrilor.) Trebuie să ţinem minte acconvenţii dacă vrem să adoptăm punctul de vedere al pului: trebuie să „întoarcem capul” (spunea Pascal). Adintrămîn starea de spirit a celor care s-au ocupat înanoastră cu geometria.

Şi cum altfel decît participînd la memoria grupdm care fac parte aceştia? Din definiţia dată de PΗ · P geometria se apropie cel mai mult reiesce măsură , se lmpune geometrului să se adaptez212

Page 199: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 199/304

3 Î L L 3 JJ j

durile de gîndire deja fixate: ,Această metodăveritabilă,are ar forma demonstraţii de cea mai înaltăcalitate, arc o n s t adin două lucruri principale: unul,dea nu întrebuinţa

nic iun termen alcărui înţeles n-ar fi explicat limpede de tot;ce l ă l a l t ,de a nu avansa niciodată nici o concluzie pe care sănuo demonstrezi cu adevăruri deja cunoscute; adică, într-unc u v î n t ,a defini toţi termenii şi a dovedi toate concluziile”’.Nuputemdeci progresa în geometrie dacă nu avem în mintetoate definiţiile şi toate teoremele deja demonstrate. Aşadar(există o memorie a geometrilor) geometrii îşi amintesc totatît pe cît raţionează. Există foarte puţine cazuri în carenatura colectivă a memoriei să apară mai clară, deoarece nurememorămo demonstraţie şi n-o înţelegem decît cu condiţia ca amintirea şi gîndirea noastră să fie identice cu celeale altor geometri. Altfel spus, memoria sau gîndirea colectivă se găsesc în întregime, şi nu parţial, la fiecare individ.Geometrii nu se diferenţiază prin modul în care fiecareînţelege o demonstraţie sau îşi reprezintă o figură (fiindcă nuexistă decît un mod de a înţelege şi reprezenta), ci prinnumărul mai mic ori mai mare de noţiuni sau imagini pe carele pot cuprinde cu mintea, precum şi prin timpul mai scurtsau mai lung în care îşi pot menţine atenţia asupra uneianumite figuri sau proprietăţi.

Prima condiţie pe care trebuie să o respecte ungeometru este de a-şi fixa atenţia numai asupra celor maigenerale calităţi ale spaţiului, care sînt şi rămîn adevăratepentru toate spiritele. (Cum, dimpotrivă, fiecare grup priveşte spaţiul din punctul său de vedere, este limitat număruloamenilor capabili să se plaseze deasupra sau în afara grupurilor.) Această memorie colectivă este, în acelaşi (timp), ceamai stabilă pe care o putem întîlni. Asta pentru că, odatăformat grupul de geometri, acesta va avea întotdeauna pre-

MemoriacotecMă şi timpul

Blaise Pascal, „Desp re spiritul geometric , în |§ ^ | lprovinciale. Opere ştiinţifice, traducere de George ancuEditura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967, p. 146 (n. tr.;.

Page 200: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 200/304

B Q V Q M V 9MAURÎCEHALBWACHS

zentă imaginea spaţiului, cu toate determinările introduAcest gen de amintire se conservă cel mai fideldeoareceaflîndu-ne întotdeauna într-o (parte) a spaţiului,odat ^

această parte a suprafeţei dispunem de toate figurile (teoremele) construcţiile pe care orice spaţiu lereprezintăimediat pentru spiritul geometrilor.

Desigur, soluţiile nu vin odată cu spaţiul şi (deteminările) figurile pe care ni le prezintă. Problema se punemod simplu. Nu găsim soluţiile decît cu preţul unui efoDar nu se petrece totul, cînd ajungem la acestea, ca şi cam fi regăsit o amintire care era acolo, în punctul de convgenţă al determinărilor de la care am plecat? Cît despefortul depus, nu înseamnă acesta să căutăm şi să găsim dintre atitudinile conforme comandamentelor grupului geometri, adică să ne identificăm tot mai mult cu acesAstfel, în spaţiu, aşa cum îl determinăm printr-o gîndgeometrică tradiţională (se conservă ceea ce numim (aderuri) un adevăr care nu este, în realitate, decît o amintire), fixăm punctul de sprijin pentru a regăsi ceea ce am monstrat şi înţeles altădată (precum şi ceea ce nu cunoşteşi descoperim astăzi), precum şi ceea ce încă nu putusemmonstra, dar ştiam la modul virtual, deoarece dispuneamtoate mijloacele necesare demonstraţiei. Spaţiul geome joacă un astfel de rol fiindcă nu se găseşte doar în prezedurează, imuabil, de-a lungul timpului, încît nu există nicrealitate care să se schimbe mai puţin decît el. Nu ne dseama că gîndirea geometrică este o memorie tocmai pecă obiectul ei este întotdeauna prezent. Acestea sînt însă cmai favorabile condiţii pentru ca amintirile să se conseiar o gîndire colectivă nu doar să-şi închipuie că nu schimbă, ci să se plaseze cu adevărat în afara duratei.]

• κ r '° ' sPatlul juridic nu este un mediu vid care doa° H s e w i i de raporturi între oameni

degrabă decît 'p e ^ l t^ s î ne ° ■"ne aplecam asupra dreptului d214

Page 201: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 201/304

Kfemorla crT^CtMtţi timpul

morietate care este, fără îndoială, Ia baza oricărei gîndiri^ridice, pe modelul căruiaşi pornind de la care ne putemimagina cum au fost definite toate celelalte obligaţii. Elrezultă din faptul că societatea adoptă o atitudine durabilăfaţă de o anumită porţiune de pămînt sau faţă de un obiectmaterial. în timp ce solul este imobil, iar obiectele materiale,dacă nu rămîn mereu în acelaşi loc, îşi păstrează proprietăţileşi aspectul, încît putem să le urmărim şi să ne asigurăm de

identitatea lor de-a lungul timpului, se întîmplă ca oameniisă-şi schimbe locul, iar dispoziţiile şi facultăţile, forţele şiputerile lor să se transforme. Insă, un om sau mai mulţioameni nu dobîndesc dreptul de proprietate asupra unuipămînt sau obiect decît din momentul în care societatea, aicărei membri sînt, admite că există un raport permanent întreei şi pămînt sau obiect, ori că acest raport este la fel deimuabil ca şi obiectul însuşi. Este o convenţie care cons-

trînge realitatea, dat fiind că indivizii se schimbă neîncetat.Orice principiu s-ar invoca drept bază a dreptului de proprietate, el capătă valoare doar dacă memoria colectivă intervineca să-i garanteze aplicarea. Cum s-ar şti, de exemplu, că euamfost primul care a ocupat o anumită bucată de pămînt saucă amdefrişat-o, sau că un bun este produsul muncii mele,dacă nu s-ar face referire Ia o stare veche de lucruri şi nu s-arconveni că situaţia nu s-a schimbat; şi cine ar putea opunefaptul pe care îmi fondez dreptul pretenţiilor celorlalţi, dacăgrupul nu păstrează o amintire despre acesta? Dar memoriacare garantează permanenţa acestei situaţii se sprijină eamsăşi pe permanenţa spaţiului, sau cel puţin a atitudiniiadoptate de grup faţă de această parte a spaţiului. Trebuieconsiderate drept un ansamblu lucruri şi semnele ori simbolurile pe care societatea le-a ataşat lor şi care, cînd aceasta îşiîndreaptă atenţia asupra lumii exterioare, sînt mereu prezenteîngîndirea ei. Semnele nu sînt totuşi exterioare lucrurilor şinuau doar o relaţie arbitrară şi artificială cu acestea. Cînd afost elaboratăMagna Carto, după cucerirea Angliei, pă-mîntul nu era împărţit pe hîrtie, dar erau înregistrate puterile

V u 3 1 ^ 3 ^ !J 3 ~ /

Page 202: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 202/304

exercitate asupra diferitelor zone de către baronii între cfusese distribuit. La fel se întâmplă de fiecare dată cînd

întocmit un cadastru sau cînd se menţioneazăîntr-un actexistenţa unui drept de proprietate. Societatea nu stabidoar un raport între imaginea unui loc şi un înscris. Eaîn considerare locul decît în măsura în care acesta estelegat de o persoană, fie că aceasta I-a înconjurat cu hotaîngrădituri, fie că locuieşte de obicei acolo, îl exploateacont propriu. Toate acestea pot primi numele de sp

juridic, spaţiu permanent, cel puţin între anumite li-mtemporale, care permit memoriei colective, ori de cîtepercepe spaţiul, să regăsească amintirea drepturilor.

Cînd ne gîndim la drepturile oamenilor asupra lurilor, nu doar despre raportul dintre om şi obiect, ci şi deomul însuşi, presupunem că este imobil şi că nu se schiDesigur, într-o comunitate rurală, în biroul unui notar orfaţa tribunalului, drepturile evocate sînt raportate la persoparticulare. însă, în măsura în care gîndirea se întoasupra aspectului juridic al faptelor, ea reţine despre soană numai calitatea în care aceasta intervine: titular al drept recunoscut sau contestat, proprietar, uzufructar, nator, moştenitor etc. Or, în timp ce o persoană se schimde la un moment la altul, redusă fiind la o calitate juridea rămîne aceeaşi. Se vorbeşte de voinţă, de voinţa păr

de exemplu, în drept, dar prin aceasta se înţelege interezultată din calitatea juridică a persoanei, consideidentică pentru toate persoanele care au aceeaşi calitaidentică atîta timp cît situaţia juridică nu se schimAceastă tendinţă de a face abstracţie de toate particulariindividuale, atunci cînd e vorba despre chestiuni de dexplică două ficţiuni pe deplin conforme cu spiritul juCînd o persoană moare şi lasă un moştenitor naturaspune că „mortul merge înainte prin cel viu”, adică totpetrece ca şi cum nu s-ar produce o întrerupere în exercidrepturilor, ca şi cum ar exista o continuitate între persmoştenitorului |de cujus. Pe de altă parte, cînd mai mul

w,ττ—, ___ ___ «·. — τ» nvt tO

Page 203: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 203/304

V^Udistv^f 3 il jl 3«i I £ 3 1M em oria cnKStivă şi timpul

\Lsoane se reunesc pentru a dobîndi şi a exploata bunuri, se

litate juridică neschimbată atîta timp cît este valabil con-

p^pune că societatea pe care o formează are o persona-pn

_______MCtiiÎ de asociere, chiar dacă toţi membrii acestei comunităţiaupărăsit-o, fiind înlocuiţi de alţii. Astfel, persoanele dureazăfiindcă lucrurile durează, de aceea un proces legat de untestament se poate desfăşură timp de mai mulţi ani, iar sentinţa definitivă să vină abia după ce unii dintre cei implicaţiaudecedat. Atîta timp cît bunurile rămîn, memoria societăţii

juridice nu-şi pierde obiectul.Dreptul de proprietate nu priveşte doar pămîntul sau

bunurile materiale şi definite. în societatea actuală, bogăţiilemobiliare1au crescut şi, departe de a rămîne pe loc sau a-şipăstra forma, ele circulă continuu, fară să fie văzute. Totul sereduce la angajamente contractate între creditori şi debitori:dar obiectul contractului nu are o amplasare invariabilă,acesta fiind constituit de bani sau de datorii, adică de semneabstracte. Pe de altă parte, există multe alte obligaţii care nuse referă la lucruri şi care dau unei părţi anumite drepturi laservicii, la acte, dar şi la abţineri ale celeilalte părţi: cîndnumai persoanele sînt în raport şi nu mai există bunuri, ni separe că ieşim din spaţiu. Nu este mai puţin adevărat că oricecontract, chiar dacă nu se referă la lucruri, pune cele douăpărţi într-o situaţie menită să nu se schimbe cît timp contractul rămîne valabil. Aceasta este încă o ficţiune introdusăde societate care, odată fixate clauzele contractului, consideră că părţile sînt legate. Este însă imposibil ca imobilitatea persoanelor şi permanenţa atitudinilor lor reciproce sănuse exprime sub formă materială şi să nu fie proiectate înspaţiu. Trebuie ca, în orice moment, fiecare parte să ştie unde

I— _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ -

(VI76) în societatea actuală, bogăţia constă, în mare parte, în

averile din bănci, depozite şi împrumuturi

Page 204: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 204/304

' « a v d B Q M Q M V 9MATTRTCE’FA'LBWACHS

o găseşte pe cealaltă şi ambele să ştie unde se află lini»delimitează puterea1pe care o exercită una asupra alteia

Forma extremă sub care se prezintă puterea u Ipersoane asupra alteia este dreptul în virtutea căruia^trecut, proprietarii deţineau sclavi. E adevărat că sclavul nera decît o persoană redusă la statutul de obiect. Nu exista uncontract între stăpîn şi sclav, iar dreptul de proprietate seexercita asupra celui din urmă ca şi asupra celorlalte bunuri2Sclavii erau totuşi oameni care, spre deosebire de obiecteputeau prejudicia drepturile stăpînilor, reclamîndu-şi libertatea prin documente false, fugind sau sinucigîndu-se. Deaceea sclavul avea un statut juridic care nu prevedea decîtobligaţii şi nici un drept. Or, în casele antice, locurile rezervate sclavilor, camerele în care aveau voie să intre cîndprimeau o poruncă şi separarea celor două părţi ale spaţiuluierau suficiente pentru a perpetua, în mintea stăpînilor şi asclavilor, imaginea drepturilor nelimitate ale primilor asupracelor din urmă. Departe de ochii stăpînului, sclavul puteasă-şi uite condiţia servilă. Cînd intra într-una dintre încăperile în care locuia stăpînul, îşi relua conştiinţa de sclav. Ca şicum, păşind peste prag, ar fi fost transportat într-o parte aspaţiului unde (se conserva material) se conserva amintirearaportului de dependenţă faţă de stăpîn.

Nu mai există în prezent sclavagism, nici iobăgie, nicidistincţii de ordine sau stări, nobilime, plebe etc., adică nuacceptăm alte obligaţii decît cele la care ne-am angajat.Totuşi, să ne gîndim la sentimentele unui muncitor sau aleunui angajat chemat în biroul patronului, ale unui debitorcare vine la o societate sau la bancă nu ca să achite datoria,ci ca să ceară o amînare sau să se îndatoreze şi mai mult. Ş1

(V177) (care delimitează) drepturile, adică puterea de Ş acţiona Aspaţiu

(V178) adică societatea consacra o stare de fapt în care anumit1stăpmi posedau anumiţi sclavi

218

3 lU 3 < | ! J 3 ~/

lYtemur 9 HBHB9

• aUuitat, poate, serviciile1şi prestaţiile la care s-au obligat;1 1 ţintesc2, dîndu-şi brusc seama că au ajuns într-oH | H dependenţă, deoarece sediul sau locul obişnuit de

I j jjnţj ai patronului sau creditorului reprezintă în ochii lorF zonă activă, un centru de unde provin drepturile şi puterileI |uj care are libertatea de a dispune de persoana lor între! «numitelimite şi pentru că, pe măsură ce pătrund în această

zonăsau se apropie de centru, li se pare că se reconstituie şisjnt evocate din nou, în memoria lor, circumstanţele şisemnificaţia contractului semnat. Bineînţeles, acestea sîntcazuri-limită. Se întîmplă să fim faţă de o persoană, înacelaşi timp, într-o situaţie de superioritate şi de inferioritate juridice: domnul Dimanche are ca debitor un gentilom, faţădecare, cu smerenia omului simplu, nu îndrăzneşte să-şireclame dreptul. Esenţial este ca în orice contract să sespecifice fie locul în care va fi executat, fie locul de reşedinţă al celor două părţi, încît creditorul să ştie unde-1 poategăsi pe debitor, iar debitorul să ştie de unde-i va veni ordinuldeexecutare. De altfel, aceste zone în care unul se simtestăpîn, iar celălalt dependent se pot reduce la un punct local,acolo unde fiecare parte şi-a ales domiciliul, sau se potextinde la nivelul unei întreprinderi, încît de la intrarea înuzină ori în magazin omul simte presiunea drepturilor asuprasa pe care le-a oferit prin contract celeilalte părţi, şi uneorichiar mai mult decît atît: pe vremea cînd datornicii puteau fiarestaţi, aceştia nici nu îndrăzneau să iasă pe stradă.

Dar aici ajungem la cazul în care nu mai este vorbadoar de un contract între doi particulari, ci de legi şi de încălcarea acestora. De obicei, nu ne gîndim la aceste obligaţii deordinpublic decît atunci cînd nu le respectăm sau sîntemtentaţi să nu le respectăm. Atunci nu există nici o parte aspaţiului ocupat de societatea care a creat aceste legi în careHM ne simţim incomod, ca şi cum ne-am teme să nu ne

j (V 179) (uitat) condiţia vv 180) şi cu o asemenea intens itate...

219

Page 205: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 205/304

\ a \ i B a v a n v s'MAU^f^'E HALBWACHS^

lovim de vreun mod de represiune sau reprobare. Dar şi cînd respectăm regulile, gîndirea juridică esteprezentă I

toată suprafaţa cuprinsă. în trecut, imagineaoraşului !$ ■inseparabilă de amintirea legilor sale. Chiar şi astăziieşim din ţară şi mergem în străinătate, simţim că tredintr-o zonă juridică în alta şi că linia care le despartemarcată material pe sol.

Viaţa economică ne pune în raport cu bunurmateriale, dar în alt mod decît exercitarea dreptului de prietate şi contractele privitoare la lucruri. Ieşim din ldrepturilor ca să intrăm în cea a valorilor. Ambeledeosebesc de lumea fizică, dar, cînd evaluăm obiectelîndepărtăm, poate, mai mult de aceasta decît atunci determină, în acord cu ceilaţi, întinderea şi limitele dturilor noastre asupra diverselor părţi ale lumii materiale

Să nu vorbim de valori, ci de preţuri, căci, la urmei, cu acestea avem de-a face. Preţurile sînt atalucrurilor ca nişte etichete: dar între aspectul fizic al obiect şi preţul său nu există nici un raport. Altfel ar fi preţul pe care un om îl plăteşte sau este dispus să-l plătpentru un lucru ar răspunde dorinţei sau nevoii sale sau preţul pe care îl cere ar măsura efortul şi sacrificiul săucă renunţă la acest bun, fie că munceşte ca să-l înlocuiîn această ipoteză, nu s-ar mai putea vorbi de memeconomică. Fiecare om ar evalua obiectele după nevoil

de moment şi sentimentul actual legat de cît de greu i-să le producă sau să se lipsească de ele.. Nu este însŞtim bine că oamenii evaluează obiectele —atît eformunca reprezentate de ele cît şi satisfacţiile pe care le adupă preţul acestora, care, în grupul nostru economic, determinat din exterior. Or, dacă oamenii decid astfeatribuie anumite preţuri diverselor obiece, ei nu pot, îndoială, să nu se refere la opinia dominantă în grupul legătură cu utilitatea acelui obiect şi cu cantitatea de mpe care o necesită. Dar această opinie şi stadiul său ac

Page 206: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 206/304

V3tUq<StV^ 3HX3J / O /

vnjică înprimul rînd prin ceea ce era înainte, iar preţurile

■M M

prin cele precedente. Viaţa economică se bazeazăI Ημ pe memoria preţurilor anterioare sau cel puţin aItjmului preţ” la care sereferăcumpărătorii şi vînzătorii,

”dicj [oţj membrii grupului. însă aceste amintiri sînt supra-M peste obiectele actuale printr-o serie de reguli sociale:altfel, cumar putea aspectul obiectelor şi poziţionarea lor însoafiusă evoce aceste amintiri? Preţurile sînt numere, carereprezintă măsuri. Dar, în timp ce numerele care corespund

calităţilor fizice ale materiei sînt, într-un anume sens, incluseînaceasta, căci le putem regăsi prin observarea şi măsurareamateriei, în lumea economică obiectele materiale nu capătă ovaloare decît din momentul în care li se atribuie un preţ(preţul nu rezultă deci dintr-o proprietate fizică a obiectului).Preţul nu are nici un raport cu aspectul şi proprietăţile fiziceale obiectului. Cum ar putea imaginea obiectului să evoceamintirea preţului, adică a unei sume de bani, dacă obiectulne-ar fi reprezentat exact cum apare el în spaţiul fizic, desprins de orice legătură cu viaţa grupului?

Dar, tocmai fiindcă preţurile rezultă din opiniilesociale dominante în gîndirea grupului, şi nu din calităţilefizice ale obiectelor, nu în spaţiul ocupat de obiecte, ci înlocurile ocupate de grupuri se formează aceste opinii asupravalorii lucrurilor şi se transmit amintirile despre preţuri, carepot constitui un suport pentru memoria economică. Cu altecuvinte, în memoria colectivă anumite părţi ale spaţiului sedeosebesc de toate celelalte deoarece sînt locul de adunare agrupurilor care au funcţia de a ţine aminte şi de a aduceaminte celorlalţi care sînt preţurile diverselor mărfuri. încadrul spaţial constituit din aceste locaţii se evocă, de obicei,amintirea actelor de schimb şi a valorii obiectelor, adicăîntregul conţinut al memoriei grupului economic.

Simiand spunea că un păstor, la munte, după ce-i dăunui călător un bol cu lapte, nu ştie ce preţ ar trebui să pricească şi cere „cît aţi fi plătit în oraş (sau la piaţă)”. La fel,ţăranii care vînd ouă sau unt fixează preţul dună cel al pieţei de

221

Page 207: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 207/304

’ t f a x i 3 0 ' X f C l H V ©mmmmm----------- ------

data trecută. Remarcăm imediat că aceste amintiri se rapIa o epocă foarte apropiată şi la fel se întîmplă cu toate cele care au ca origine acţiuni şi cugetări economiDacă dăm la o parte tot ceea ce, în producţie, ţitehnică şi nu intră acum în calculele noastre, reieaspectele legate de vînzare şi cumpărare, preţurile,salarii lsînt supuse unor fluctuaţii perpetue şi că în nici un almeniu amintirile proaspete nu le alungă mai repede întregime pe cele vechi. Bineînţeles, ritmul vieţii econopoate fi mai mult sau mai puţin rapid. Sub regimul c

raţiilor şi al micii industrii, cînd procedeele de fabricaschimbau foarte lent, în oraşele în care şi numărul părătorilor şi al vînzătorilor varia foarte puţin preţrămîneau, pentru lungi perioade, cam la acelaşi nivel. fel se întîmplă cînd tehnica se transformă în acelaşi tnevoile, iar într-o societate economică extinsă pîdimensiunea întregii naţiuni şi chiar mai mult, sub regconcurenţei, sistemul de preţuri, mult mai complex detrecut, suportă fluctuaţii de ansamblu şi parţiale capropagă de la o regiune la alta, de la o industrie la alurmare, cumpărătorii şi vînzătorii trebuie să se readaneîncetat la condiţiile noului echilibru şi să uite, de fidată, pretenţiile şi experienţele vechi. Să ne gîndim rioadele de inflaţie, de devalorizare precipitată a monedcreştere neîntreruptă a preţurilor, cînd trebuia, de la o alta şi chiar de dimineaţă pînă seara, să ne fixăm în mnouă scară de valori. însă diferenţe asemănătoare pobserva şi atunci cînd, în acelaşi moment sau în aperioadă, trecem de la un domeniu al vieţii economaltul. La ţară, din cauză că oamenii merg la piaţă sau la intervale destul de lungi, ei îşi pot închipui că preţurs-au schimbat din momentul în care cumpăraserăvînduseră: ei trăiesc cu amintirea vechilor preţuri. Altu

j (V181) sub un regim industrial şi comercial, cîndprogresele

tehnice (sînt rapide) bulversează condiţiile de producţie222

Page 208: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 208/304

^ ^ a i s i v d 3 i a 3 j j Ε Ξ 3/

Memona c o t e c m a ţ i tim pu l

^ 1 acelor medii în care raporturile dintre negustori şiclienţi sînt mai frecvente, în special în grupurile de negustoricujmănuntul sau de angrosişti care nu cumpără doar pentru• satisface nevoile de consum şi nu vînd doar ceea ce-rodire,c· cumpără şi vînd pentru şi în numele tuturor consumatorilor şi tuturor producătorilor. în astfel de cercuri,memoria economică trebuie să se reînnoiască tot timpul şi săfixeze, în fiecare moment, stadiul şi raporturile celor mairecente preţuri. Şi mai evident este acest fapt în cazulburselor, unde se negociază titluri ale căror preţuri seschimbănu numai de la o zi la alta, ci într-o singură şedinţă,de la o oră la alta deoarece toate forţele care modifică opiniavînzătorilor şi a cumpărătorilor îşi fac aici simţită imediatacţiunea şi nimeni nu poate prevedea evoluţia preţurilordecît ghidîndu-se după stadiul acestora din momentul celmai recent. Pe măsură ce ne îndepărtăm de aceste cercuri încare activitatea de schimb este cea mai intensă, memoriaeconomică se reduce, se bazează pe un trecut mai îndepărtat;i nu ţine pasul cu actualitatea. Comercianţii sînt cei care-idau un nou. elan şi o obligă să se înnoiască. [Orice amintireeconomică ia naştere prin punerea în contact a unui cumpărător şi a unui vînzător.

Se pune acum întrebarea cum se păstrează acesteamintiri şi cum le regăsim. Condiţia necesară a schimbuluieste ca clientul să ştie unde-1 poate găsi pe comerciant sau,invers, ca vînzătorul să-l poată aborda pe cumpărător într-unloc (definit) pe care-1 cunoaşte. De aici rezultă nu doar căorice achiziţie şi orice vînzare sînt localizate, ci şi că existăregiuni bine definite ale spaţiului fără care viaţa economicănuar avea acel minimum de stabilitate care o face posibilă,iar oamenii nu ar păstra nici o amintire.]Comercianţii le comunică şi le aduc aminte clienţilorcare este preţul fiecărui articol. Cumpărătorii care nu sîntdecît cumpărători nu participă la viaţa şi la memoriagrupului economic decît cînd pătrund în cercul comercianţilor sau cînd îşi amintesc acest fapt. Cum ar cunoaşte

223

Page 209: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 209/304

'A 'S V d B Q V Q H V 9MAURICE HALBWACHS

altfel valoarea bunurilorş i cum ar ajunge, rămînînd închfoîn familie şi izolaţi de curentele de schimb1, săap rec i eze )

bani bunurile de care dispun? Să examinăm acumaces tTgrupuri de comercianţi care, cum am spus, constituie ceactivă parte a societăţii economice, fiindcă în cadrul lorelaborate şi conservate valorile. Fie că se adună în pispatele tejghelei sau se învecinează pe străzile comerpoate părea, iniţial, că sînt mai degrabă separate decît tecate şi legate unul de altul printr-o conştiinţă comOrientîndu-se spre clienţi, ele intră în raport cu aceştia, nnegustorii vecini, care sînt concurenţi, pe care se prefacignora sau care nu vînd aceleaşi articole; în calitatevînzători, nu sînt interesate de aceştia. Totuşi, chiar dacexistă o comunicare directă între ele, aceste grupuri înplinesc aceeaşi funcţie colectivă. în cadrul lor circulă acspirit, dovedesc aptitudini de acelaşi ordin şi se suaceleiaşi morale profesionale. Chiar dacă îşi fac concuse simt solidare cînd e vorba de a menţine preţurile şi dimpune cumpărătorilor. Şi mai ales sînt toate în rapo

alte medii, cele ale angrosiştilor, şi prin acestea cu bucomerciale şi, pe de altă parte, cu bancherii şi oamenafaceri, deci cu acea parte a societăţii unde se concentrtoate informaţiile, care suportă imediat efectele tutuoperaţiunilor comerciale şi care contribuie cel mai eficaformarea preţurilor. Acesta este organul regulator: prtoţi comercianţii sînt legaţi între ei, deoarece vînzăfiecăruia contribuie la modificarea reacţiilor lui şi tosupun, în acelaşi timp, impulsurilor lui. [Astfel, maga(cu amănuntul) (trasează limitele celei mai active regiusocietăţii) reprezintă contururile şi limitele societăţii ecmice a vînzătorilor, ale cărei centru şi focar se află îdiile bursiere şi bancare: între ei şi acest centru, vînzăambulanţi, agenţii comerciali (şi redactorii jurnalelor c

1(VI82) ar fi aflat (descoperit) singuri

Page 210: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 210/304

^ q i S t V d / £ 2 /Mem oria co tecm a y; Timpul

ciale),agenţii de informare, publiciştii menţin şi restabilescc l i p ăde

clipă contactul.]Clienţii consumatori nu sînt iniţiaţi în acest gen dectiVitâţi- Tejgheaua comerciantului este ca un ecran care nuoermite privirii lor să pătrundă pînă la zonele unde seelaborează preţurile. Este mai mult decît o imagine şi vomvedea că, dacă grupul de comercianţi se imobilizează astfelînspaţiu, se fixează în anumite locuri unde vînzătorul îşiaşteaptă clientul, aceasta este condiţia pentru a-şi puteaîndeplini funcţia care le revine în societatea contemporană.Să privimdin punctul de vedere al clienţilor'. Aceştia trebuieaşadar să se apropie de cercurile comerciale. O condiţienecesară a schimbului este ca clientul să ştie unde-1 va puteagăsi pe comerciant (cel puţin la modul general şi fără săuitămcă există vînzători ambulanţi care vin la domiciliu;este însă o excepţie care, după cum vom vedea, confirmă

regula). Comercianţii îşi aşteaptă deci clienţii în magazine.în acelaşi timp, mărfurile îşi aşteaptă, în aceleaşimagazine, cumpărătorii. Nu mai este vorba de două expresiidiferite ale aceluiaşi fapt, ci mai degrabă de două faptedistincte care trebuie luate în considerare simultan, fiindcă şiunul, şi celălalt, şi relaţia lor intră în reprezentarea economică a spaţiului. Căci marfa aşteaptă, adică rămîne în acelaşilor, iar comerciantul este obligat să aştepte, adică să menţinăpreţul fixat cel puţin pînă la vînzare. Aceasta este condiţiaprincare clientul este încurajat să cumpere, avînd impresiacă plăteşte obiectul nu în funcţie de jocul complicat al evaluărilor în continuă modificare, ci la preţul său, ca şi cumacesta ar rezulta din însăşi natura lucrului. Este, desigur, oiluzie, deoarece preţul este aplicat obiectului ca o etichetă peunarticol şi, în realitate, el se modifică neîncetat, în timp ceobiectul rămîne acelaşi. Dar chiar şi cînd ne tîrguim, ca şicumne-amda seama de toate artificiile care intră în determinarea preţurilor, în realitate rămînem convinşi că există un

' (VI83) ei nu pot participa la curs... la activitatea de schimb

Page 211: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 211/304

' a a x d x i c r a v o1 MA URI CF-TlALB W AC HS

preţ adevărat, care corespunde valorii lucrului, pe negustorul ni-1 ascundeşi căutăm să-l facem sărecunoască,sau chiar cel pe care ni l-a spus, dar încercăm să-lf a c e m să

uite de el. Ideea că preţul vine din afară, că nu esteintrinsec?obiectului este cea pe care vînzătorul încearcă s-o îndeteze, convingîndu-şi clientul că obiectul este vîndut la prsău. Nu reuşeşte să fixeze treptat preţul obiectului, incorporeze în acesta decît dacă oferă obiectul, pentrutimp mai scurt sau mai lung, la acelaşi preţ.

Cineva care a cumpărat o mobilă, o haină, sau cun articol de consum curent, şi le duce acasă, îşi închipui că acestea îşi păstrează valoarea, măsurată în pplătit vînzătorului, pentru tot timpul folosirii lor, pînă cies din uz sau dispar. Aceasta este adesea o eroare, căciar revinde imediat sau după un anumit timp acelaşi obiecdacă ar trebui să-l înlocuiască, ar constata că preţul lumodificat. Cumpărătorul trăieşte cu vechile amintiri. Amtirile comerciantului sînt, în privinţa preţului, mai recencăci, vînzînd multor persoane, îşi epuizează marfa şi tre

să se aprovizioneze de mai multe ori pînă cînd revclientul pentru a-şi face cumpărăturile. Totuşi el este, faţen-grosist, în aceeaşi situaţie ca şi cumpărătorul faţă dDe aceea preţul cu amănuntul se schimbă mai lent decen-gros, cu o întîrziere. Rolul negustorilor cu amănuntul aşadar acesta: trebuie să stabilizeze preţurile în aşa măîncît clienţii să poată cumpăra. Nu este altceva decaplicare particulară a unei funcţii pe care orice societrebuie s-o îndeplinească: deşi totul se schimbă neîncsă-şi convingă membrii că ea nu se schimbă, cel puţin po perioadă dată şi în anumite privinţe. La fel, societateamercianţilor trebuie să-i convingă pe clienţi că preţurilese modifică, cel puţin pentru timpul necesar acestora hotărască. Ea nu reuşeşte acest lucru decît cu condiţia destabiliza pe sine şi de a se fixa în anumite locuri unde zătorii şi mărfurile se imobilizează în aşteptarea cumrătorilor. Cu alte cuvinte, preţurile nu s-ar putea fixa întne'

Page 212: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 212/304

^ ι ί α Λ ί ν α j i u j j j Ş E S !

Ktemorta dbtkcnva ψ timpul

H na cumpărătorilor şi a vînzătorilor înşişi dacă nu s-arHj sjmultan, şi unii şi ceilalţi, nu doar la obiecte, ci şi lafirileîn care acestea au fost expuse şi oferite. Dat fiind că„I economic nu poate cuprinde cu memoria o perioadăK e lungă şi proiecta amintirile despre preţ într-un trecutatît de îndepărtat fără să dureze el însuşi, adică să rămînăacelaşi. în aceleaşi locuri, pe aceleaşi amplasamente, e firescca grupul şi membrii săi, replasîndu-se în fapt sau în gînd înaceste locuri, să reconstituie lumea valorilor în cadrul formatde acestea.

Nu e nimic de mirare în faptul că amintirile unuigrupreligios sînt retrezite de vederea anumitor locuri, amplasamente şi dispuneri ale obiectelor. Separaţia esenţialăpentruastfel de societăţi, între lumea sacră şi cea profană, serealizează material în spaţiu. Cînd intră într-o biserică,într-un cimitir, într-un loc sacru, credinciosul ştie că varegăsi aici o stare de spirit pe care a mai trăit-o şi că,împreună cu ceilalţi, va reconstitui, pe lîngă comunitateavizibilă, o gîndire şi amintiri comune, exact aceleaşi cares-auformat şi s-au păstrat în epocile precedente în acelaşiloc. Desigur, chiar şi în lumea profană, în ocupaţii fără vreolegătură cu religia, în contacte cu medii de-o cu totul altănatură, mulţi credincioşi se comportă pios, raportîndu-şi, cîtde mult pot, gîndurile şi faptele la Dumnezeu. în cetăţileantice, religia era omniprezentă, iar în multe alte societăţistrăvechi, în China de exemplu, nu exista vreun refugiu dinfaţa influenţelor exercitate de forţele supranaturale. Pemăsură ce principalele activităţi ale vieţii sociale s-audesprins de controlul religios, numărul şi întinderea spaţiilorconsacrate religiei sau ocupate în mod obişnuit de comunităţi religioase s-au redus. Fireşte, „pentru cei sfinţi, totuleste sfînt” şi nu există loc într-atît de profan în aparenţă undecreştinul să nu-1 poată evoca pe Dumnezeu. Credincioşiisimt totuşi nevoia de-a se reuni periodic şi de-a se strîngelaolaltă în edificii şi pe amplasamente consacrate evlaviei.

227

Page 213: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 213/304

^ \ d M Q H V OMAfJRICÎ? ΗΑΤ,Β WACHS

Nu | suficient sfl trecem pragul unei biserici ca amintim amănunţit şi precis raporturile noastre cu Hcelor de aceeaşi credinţă. în orice caz, ne regăsim poziţia spirituală comună credincioşilor adunaţi într-ude cult şi, cu toate că nu e vorba de evenimentepropriu-ziseci de o înclinaţie şi o direcţionare uniformă a sensibilita gîndirii, în asta constau fondul şi conţinutul ceimportant al memoriei colective religioase. Aşadar, acconservă, fără îndoială, în zonele consacrate, căci îl rede îndată ce reintrăm în ele.

Putem chiar să ne închipuim că memoria grupnostru este la fel de continuă ca şi amplasamentele udupă cum ni se pare, ea se păstrează şi că, IHrâ întreracelaşi curent de gîndire religioasă a trecut pe sub abolţi (de-a lungul timpului). Fără îndoială , există mcînd biserica e aproape sau complet goală, perioade îuşile ei sînt închise, cînd nu se află acolo decît ziduobiectele inerte. în acest timp, grupul este dispersat. Tel durează şi rămîne acelaşi; cînd se va reuni, nu vanici o bănuială că acesta s-ar fi schimbat sau ar fi înexiste pentru un timp, cu condiţia ca, în acest intecredincioşii să fi trecut prin faţa bisericii, să o fi văzdepărtare, să-i fi auzit clopotele, să fi păstrat în minginea reuniunii din acest loc şi a ceremoniilor laasistaseră intre aceste ziduri sau să fi fost oricînd capo evoce. Dar, pe de altă parte, cum ar putea fi ei sisentimentele lor religioase nu s-au schimbat, că ei îns î n tla fel ca altădată, fără să se poală distinge în person11lor Ceea ce ţine de trecut şi ceea ce ţine de viitopermanenţa locurilor nu le-ar oferi o garanţie? IJ11grup re

ligios, mai mult decît oricare altul, are nevoie să se spe un obiect, pe o parte durabilă a realităţii, întrucît el pretinde a nu se fi schimbat, în timp ce toate instituobiceiurile ee transforma1n jur, iar ideile şi experienţele

Page 214: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 214/304

Mlfâffln coh’t'lîv/fţWiimpiil

I înnoiesc· Pe cînd celelnlte grupuri Incearcfl sft-şi convingă

eiribrii cfl regulile şi aranjamentele lor rămîn aceleaşi■ H i Ι perioada, dar o perioadă limitată, societatea reli-'oesâ ϋ poate admite să fie astăzi altfel decît la origine şi

«jci sâ se modifice în viitor. însă, fiindcă nu găseşte unelement de stabilitate în lumea gîndurilor şi a sentimentelor,

trebuie să-şi bazeze echilibrul pe materie şi pe una saumai multe porţiuni ale spaţiului.

Biserica nu este doar locul unde se adunăcredincioşii şi incinta în care nu pătrund influenţele mediilorprofane. Mai întîi, prin aspectul său interior, ea se distingede orice alt loc de reuniune, de celelalte sedii ale vieţii colective. Distribuţia şi aranjarea zonelor sale răspund nevoilorcultului şi se inspiră din tradiţiile şi gîndurile grupului religios. Fie câ sînt destinate locuri diferite pentru diversele

categorii de credincioşi, fie că ritualurile cele mai importanteΙ principalele forme de devoţiune îşi găsesc aici loculpotrivit, biserica însăşi impune membrilor grupului o aşezareşi atitudini şi imprimă în mintea lor un ansamblu deimagini la fel de bine determinate şi imuabile ca şi riturile,rugăciunile, articolele dogmatice. Pentru practica religioasăeste necesar, fără îndoială, ca anumite zone ale sanctuarului

sS fie despărţite de altele, căci gîndirea grupului are nevoiesft-şi concentreze atenţia în anumite puncte, proiectîndasupra acestora o parte mai însemnată a substanţei sale, şi, întimpce pentru preoţi, mai buni cunoscători ai tradiţiilor,loate detaliile acestei aşezări interioare au un sens, corespundadică unei direcţionări a gîndirii religioase, înminteamasei de credincioşi predomină, în faţaacestor imaginimateriale, o impresie de mister. Nici în templele antice, încel de la Ierusalim, nu toţi credincioşii erau admişi înzoneleCele mai sacre, în altar sau însanctuar. Biserica este“semenen unei cărţi din care puţini potdescifra toate carae-terele. Oricum, din moment ce cultuleste practicat, îwjediicnţinreligioasă este primită ininteriorul acestor edificii,t a t i t egîndurile grupului iau formaobiectelor prezenteaici.

3 1 L L 3 < i / /

Page 215: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 215/304

3 0 V Q H V 9m n u fU C C IW tH WA CH S

Deoarece găsesc peste tot imagini ale lui Dumnezeu. apostolilor şi sfinţilor şi un decor de lumini, podoab

veşminte ecleziastice, ei îşi reprezintă astfel şi în acest cafiinţele sfinte şi paradisul şi transpun în astfel de tablouadevărurile transcendente ale dogmei. Religia se exprimsub forme simbolice care se desfăşoară şi se apropiespaţiu: numai cu această condiţie sîntem asiguraţi că dăinuie. De aceea trebuie răsturnate altarele vechilor zei distruse templele lor, dacă se doreşte ştergerea din memoroamenilor a amintirii cultelor perimate; credincioşii dispesaţi se plîng că sînt departe de sanctuare, ca şi cum zeul i-ar fi abandonat, iar de fiecare dată cînd se ridică o bisernouă, grupul religios simte că se măreşte şi se consolideaz

Dar fiecare religie îşi are propria istorie sau, mdegrabă, există o memorie religioasă formată din tradiţii, originea în evenimente adesea foarte îndepărtate în trecut care s-au produs în locuri determinate. Or, ne-ar fi destul d

greu să evocăm evenimentul fără să ne gîndim la loc, care, în general, nu îl cunoaştem fiindcă l-am fi văzut, fiindcă ştim că există, că l-am putea vedea şi că, în orice existenţa lui este garantată de martori. De aceea existăgeografie sau o topografie religioasă. Cînd cruciaţii au ajla Ierusalim şi au recucerit locurile sfinte, au căutat cobstinaţie amplasamentele unde tradiţia situa principaleevenimente relatate în evanghelii. De multe ori, ei au loclizat mai mult sau mai puţin arbitrar unele detalii din vialui Hristos sau de la începuturile bisericii creştine, orietîndu-se după vestigii incerte şi chiar, în lipsa oricăror urmdupă inspiraţia de moment. De atunci, mulţi pelerini au vesă se roage în aceste locuri, s-au format tradiţii noi, iar aseste greu de distins între amintirile locurilor legate primele secole ale erei creştine şi tot ceea ce a adăugat imginaţia religioasă. Dar, fără îndoială, nici una dintre acelocalizări nu este demnă de încredere, neflind atestată dtradiţie destul de continuă şi de veche. Se ştie de altfelde acelaşi loc se leagă, în acelaşi timp, mai multe tra

Page 216: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 216/304

Page 217: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 217/304

aşa se crede) aici s-au putut vedea, în vremea lui Hcele povestite în cărţile sfinte. Dar, dat fiind că, în celurmă, importantă este semnificaţia invizibilă şi eteracestor fapte, ele pot fi evocate în orice loc, cu condiţiadoptăm aceeaşi atitudine, adică să fie reproduse macrucea şi sanctuarele întemeiate (pe pămîntul sfint) pe teaistoric al evangheliilor. Astfel s-a constituit ritualul drumucrucii, ca şi cum, prin reproducerea, la mare distanţă

Ierusalim, a chinuitului drum şi a opririlor, pelerinii intîntr-o stare care le permitea să trăiască scenele succesivepatimilor. De fiecare dată se urmăreşte acelaşi scop. Statea religioasă vrea să se convingă pe sine că nu schimbat deloc1, în timp ce totul în jur se transformă. Ereuşeşte decît cu condiţia de a regăsi locurile sau dreconstrui în jurul ei o imagine cel puţin simbolică a lorilor în care s-a format iniţial. Căci locurile participstabilitatea lucrurilor materiale şi tocmai fixîndu-se pe încadrîndu-se în limitele lor şi adaptîndu-şi atitudinea dudispunerea lor, gîndirea colectivă a grupului de credincare cele mai multe şanse să se imobilizeze şi să durezeexact condiţia memoriei.

Rezumînd toate cele scrise anterior, vom spune majoritatea grupurilor, nu doar cele rezultate din alăturapermanentă a membrilor în limitele unui oraş, ale unei sau ale unui apartament, ci şi multe altele, îşi trasează întfel forma pe sol şi regăsesc amintirile colective în caspaţial astfel definit. Cu alte cuvinte, există tot atîtea mode reprezentare a spaţiului cîte grupuri. Atenţia se poatepe limitele proprietăţilor, pe drepturile legate de diferporţiuni de sol, se poate distinge între locurile ocupat

stăpîni şi de sclavi, de suzerani şi de vasali, de nobilplebe, de creditori şi de debitorii lor, precum şi între zo

mrtUKNJK HALBWACHS

(VI86) din momentul încondiţia să regăsească (să

232

care s-a constituit şi nu reuşeştedecît cureconstituie în jurul)

Page 218: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 218/304

^ α κ ν , ι a a x a a / g l /Memoria coIecJhfS şi timpul

|M| şi pasive, de unde se propagă sau asupracărora seJ!«cită drepturile acordate sau retrase persoane».Ne putem

cărora se

Economice, care nu capătă valoare decît în măsura în caresînt oferite şi puse în vînzare în pieţe şi magazine, adică lalimita care separă grupul economic al vînzătorilor de clienţiilor; ş> a'c* ex*st® ° po rţiu ne d e spaţiu care se diferenţiază decelelalte: cea în care partea cea mai activă a societăţii, careeste interesată de bunuri, locuieşte în mod obişnuit, pu-nîndu-şi amprenta asupra ei. In fme, se poate lua în considerare separaţ ia p rim ord ia lă din conştiinţa religioasă, întrelocurile sacre şi cele profane, deoarece există porţiuni depămînt şi regiuni spaţiale alese de grupul de credincioşi şi„interzise” celorlalţi, unde cei dintîi găsesc totodată unadăpost şi un sprijin pentru tradiţiile lor. Astfel, fiecaresocietate decupează spaţiul în felul său, dar urmînd defiecare dată aceleaşi linii, încît să constituie un cadru fix încare îşi include şi îşi regăseşte amintirile. [Acordăm un loc

considerabil im ag in ilo r sp aţia le în exp licarea memoriei ca şicum conservarea (şi ne sprijinim pe asta) amintirilor s-arexplica prin permanenţa locurilor sau prin durata materiei.Nu este însă decît un cerc vicios şi s-ar putea contraargu-menta în ac e la şi m od c a şi faţ ă de explicarea memoriei princreier: cum ar putea materia să determine memoria dinmoment ce numai prin memorie cunoaştem materia sau celpuţin durata şi stabilitatea acesteia? Acest argument capătăuneori form a u rm ătoar e: cu m să fie creierul un suport pentrumemorie de v re m e ce d o a r prin m emorie sîntem asiguraţi căacesta su b z is tă ? L a fe l, s e v a spune că nu imaginea locurilor,adică a anum ito r po rţiun i ale spaţiului, ne poate ajuta să neamintim, căci ea nu se păstrează decît în mintea celor care îşiamintesc. A fir m a ţia es te greu de combătut dacă avem învedere, pe de o parte, spiritul individual, ale căruistări de conştiintă se d e ru le ază în timp, iar, Pe 1 | parte, spaţiu

moment. Dar asta înseamnă a233

Page 219: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 219/304

■ — — ^ ·3 Q X f Q H V O

β iti /a v m l c MALBWACHS

pune spaţiul în afara timpului. Este evident, atunci IMmemorie individuală care nu se derulează decît în timp nu°poate sprijini pe un spaţiu care nu durează. Putemtotuşisjine întrebămdacă aceste două noţiuni, de spirit situat înf§R Itimpului (căci astfel este concepută memoria strict individuală) şi spaţiu extratemporal, corespund vreunei realităţi(nu gîndim însă decît privind din punctul de vedere al unuiasau mai multor grupuri). Spaţiul nu este o realitate de moment, nu este instantaneu, ci imobil, iar imobilitatea nu esteposibilă şi de înţeles (decît în timp) decît prin durată. (Să nereculegem, să închidem ochii.) Se poate spune că spaţiulgeometrilor este în întregime în prezent, adică în acestmoment iară durată care nu este decît limita dintre trecut şiviitor? Dar spaţiul, aşa cum şi-l reprezintă societatea geometrilor, este, dimpotrivă, cel mai durabil, deoarece proprietăţile descoperite aici sînt adevărate nu doar în (momentul)timpul cînd sînt demonstrate, ci au fost astfel de cînd existăoameni capabili să şi le reprezinte. Nu acelaşi lucru se poatespune despre spaţiul sau despre aspectele lumii materiale pecare pictorii se străduiesc să le reproducă şi să le fixeze, şis-ar putea admite, la limită, (că viziunea) că un artist (corespunde) este interesat în primul rînd de jocurile de culori şi decombinaţiile de forme, aşa cum apar ele pentru prima dată şicare nu se reproduc: viziune fugitivă sau, cum spune domnulBergson, secţionare instantanee într-un curent continuu alrealităţii. De altfel, probabil că şi aici, în măsura în careexistă tradiţii artistice în pictură, ca şi în celelalte arte, devreme ce pictorii (insistă) sînt sensibili mai ales la unelearmonii sau contraste de ton, la anumite tipuri (de figuri) sauatitudini şi ne-au obişnuit să ne fixăm atenţia asupra unoraspecte ale naturii sensibile mai degrabă decît asupra altora,tabloul pe care aceasta îl desfăşoară în faţa lor şi a noastrăconţine numeroase elemente relativ stabile. în orice caz,numai cu preţul unui efort artificial, desprinzîndu-se şidesprinzindu-ne de toate celelalte grupurj1 1 preocupările

vau aM vj 2HX3J /£ 3 jWembrlacoiectivă şimmpul

I ej feuşesc să se plasez e cît de cît în instantaneu.S f n u este însă mai pu ţin natural .

Orice societate, pentru a dobîndi consistenţă şi aI tjebuie să le ofere membrilor şansa de a se pune de

rd de a se apropia şi a se regăsi, încît să descopere înmodcolectiv raţiunea de a fi a grupului. Această necesitateseimpune mai mult sau mai puţin, după cum activitateacomună este continuă sau intermitentă şi după cum respectiva parte a societăţii este ea însăşi cea mai activă sau ceamai puţin activă. Dar, într-un anumit grad, ea se impunemereu. Dat fiind că grupul trăieşte în spaţiu şi pe pămînt, totaici sînt dispersaţi membrii şi trebuie să se regăsească. înspaţiu trebuie societatea să-i înveţe a se pune de acord.Astfel, spaţiul poate fi cunoscut numai pentru că părţile salesînt imobile şi nu-şi schimbă locul una faţă de alta: astapermite grupului să-şi regleze acţiunea şi mişcările ra-portîndu-se la această dispunere stabilă a lumii materiale.Dar, în acest sens, se poate spune că societatea imobilizeazăoparte din ea însăşi, o parte din gîndirea sa, cea orientatăspre lumea materială. Ea se poate convinge şi îi poateconvinge pe membri că, în esenţă, ea nu se schimbă deloc,(şi că durează) că nu devine altfel decît fusese, că, adică,durează. Prin urmare, spaţiul social este obligatoriu în timp.Dacă ar apărea numai un moment şi ar dispărea imediat,societatea n-ar mai avea nici un motiv să fie interesată deacesta, încît nu s-ar mai putea vorbi de un spaţiu social, iar,pe de altă parte, în lipsa acestuia, nu vedempe ce baze şi-arma’ întemeia societatea sentimentul propriei identităţi.

Putem acum să răspundem la obiecţia prezentată maisus: cum ar putea fi durata spaţiului condiţia memorieinoastre, de vreme ce nu ne este garantată decît de memoriaînsăşi? în realitate, ceea ce durează sau pare să dureze este«Portul între o anumită figură sau dispunere matenaă,B 1 conturulSruPuluiB H H B MaleG■ ■ ■ M · ■ 1 1

235

Page 220: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 220/304

3 0 v a u v oH KTAURffflŞKAWwĂCHS H

turile sale cu lucrurile. Nu se poate spune aşadar câsîntem asiguraţi că spaţiul subzistă, e pentru că gruppus amprenta asupra acestuia, l-a construit după asemăsa şi pentru că îl ţine minte. Căci grupul însuşi nu durenu-şi aminteşte decît în măsura în care se sprijină pe acimagine stabilă a spaţiului, de care, într-un fel, a legattirile. Dar nu se poate spune nici că, dacă grupul asigurat că durează şi că are o memorie în acest sepentru că se confundă cu spaţiul printr-o întreagă partesau pentru că materia şi locurile sînt în sine duraImaginea spaţiului nu durează decît în măsura în care grîşi fixează atenţia asupra ei şi o asimilează în gîndirea

Să ne reculegem acum, să închidem ochii, să ntoarcem pe firul timpului cît mai mult în trecut, atît cît pgîndirea noastră să se fixeze asupra unor scene sau pera căror amintire o păstrăm. Nu părăsim niciodată spaţiune regăsim, de altfel, într-un spaţiu nedeterminat, ci îngiuni pe care le cunoaştem sau despre care ştim că le plocaliza fiindcă fac parte din mediul material în caraflăm în prezent. Degeaba mă străduiesc să şterg anturaj local, ca să rămîn numai cu sentimentele pe le-am încercat sau cu reflecţiile pe care le-am formaltădată. Sentimentele, reflecţiile, ca orice alte evenimtrebuie să fie plasate într-un spaţiu unde am locuit saunde am trecut atunci şi care există şi acum. Să încerc

urcăm şi mai departe în trecut. Cînd ajungem la epocare nu ne reprezentam încă, măcar confuz, locurile, dpeste zone ale trecutului inaccesibile memoriei noastre.aşadar adevărat că, pentru a ne aminti, trebuie să ne tpunem, în gînd, în afara spaţiului1, căci, dimpotrivă,

(V I87) dar cum ar putea fi altfel de vreme ce, prin memorie,nereprezentăm trecutul ca şi cum ar fi prezent şi numai spaţiulestecapabil să ne înfăţişeze o asemenea stabilitate (timpul care pare a firămas imobil) şi este destul de stabil pentru a stabili olegăturăcontinuă între momentele succesive ale duratei,

236

Page 221: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 221/304

^ l i a / s t v d 3 î u 3 j j £ 3 !

MemoriSTStWtfWmUmpul

iinaginea spaţiuluine dă, datorită stabilităţii sale, iluzia că nu„e-am schimbatîn timp şic ă putem regăsi trecutul înp r e z e n t ;dar tocmai astfel poate fi definită memoria; şi numais p a ţ i u leste destul de stabil pentru a putea dura fară să se

învechească sau să-şi piardă una dintre părţile componente1.

| (VI88) adică:pentru a dura fără sâ se schimbe, ca o unagm

imobilăa timpului. 237

Page 222: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 222/304

Postfaţă

Page 223: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 223/304

Sociologia memoriei a reprezentat pentru Halbwachsîn Cadrele sociale o luptă epistemologică şi totodată una

politică, în care, contrazicîndu-1 pe Bergson, instituia (înconcluzie) un nou raţionalism, o nouă sociologie, o nouăteorie a progresului care trebuia să fie, în concepţia sapsihologic şi politic în acelaşi timp. Am prezentat detaliaaceste elemente în postfaţa laCadre apărută în 1994. Ceeace era adevărat în 1925 să se fi schimbat în opera postumdescoperită în 1945 şi publicată între 1948 şi 1968? Problema esenţială este, într-adevăr, cea a continuităţii sau a rupturii dinMemoria colectivă în raport cuCadrele sociale.

Datarea, manuscrisul şi carnetele

Dosarele manuscrise, abuziv numite „manuscrisul”Memoriei colective, confruntate cu carnetele, contrazic în

primul rînd datarea:Memoria colectivă nu a fost scrisă în1942-1944, ci în mai multe reprize pe parcursul a aproapedouăzeci de ani, din 1925 pînă în 1944.

Prima fază a operei, semnalată în carnete din 1925,era o completare teoretică laCadre. Această primă etapă,atestată prin copierea integrală în carnetele din 1932 a criticiiaduse de BlondeiCadrelor în 1926, permite datarea între1926 şi 1932 a primului manuscris, care constituie primulcapitol din vechea ediţie, „Memorie individuală şi memoriecolectivă”. La aceeaşi dată Halbwachs notează că reciteştIdentitate şi simultaneitate de Bergson. Această recitire metodică şi reevaluarea sociologică a simultaneităţii vor constitui, de altfel, o experienţă ale cărei linii principale le evocăîn capitolul despre timp. Pentru el, crucială este legătura unei

241

Page 224: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 224/304

conştiinţeindividuale cu una sau mai multe alte conştiinţe·rezultatul este o primă etapă epistemologică, antibergniană, care continuăcadrele sociale şi al cărei orizont dereflecţie este timpul, după cum îşi aminteşte J.M. Alexaniar asta dinainte de 1938. Argumentele epistemologice cristalizat şi structurat, probabil, după sosirea la Paris 1935,după cum indică în carnete, dată de la care elaboreaun curs despreCadrele sociale pentru Sorbona.

A doua mare perioadă aMemoriei colective, dintre1938şi 1944,ne este semnalată în carnete prin intenţia de a

scrie o lucrare ştiinţifică pentru a uita, pentru a transpudeznădejdea politică.El o propune drept unconsolamentum pentru înfrîn-

gerea politică; în splendidul text despre criza din 13 ma1938,Halbwachs scrie următoarele rînduri: „Alaltăieri împlinit61 de ani... mi se telefonează de la Strasbourgtrupele germane intră în Austria... după douăzeci de andescoperă că Germania a cîştigat războiul... trebuie să ne atăm, în curînd, la anexarea, la dezmembrarea CehoslovaVom amîna pînă la limitele extreme şi chiar dincolo de pentru a evita războiul...Finis Austriae încă nu e destul degrav.Finis Anglie este... Reacţionarii noştri sînt în acelaştimp atît de aroganţi şi de proşti încît nu se mai ştie înseamnă să fii francez, ei îşi sacrifică ţara pentru intereşi încăpăţînarea lor de clasă...Aş vrea s am puterea de a m dedica muncii, pentru ca uitarea complet a politicii interne şi externe s -mi aduc binefacerea şi liniştea gin- dirii : se pare că muncitorii vienezi au rezistat în suburbVienei, trebuie să ne înclinăm adînc în faţa lor, ca şi în fguvernului spaniol”. Or, după1938, în afara cursurilor

universitare, lucrarea căreia i se dedică MauriceHalbwachsse numeşteMemoria colectiv . Aceasta vafi aşadar, în-cepînd din 1938, o operă politică de rezistenţă implicithitlerism, apoi, în perioada ocupaţiei, o operă politică1Sublinierea noastră.242

Page 225: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 225/304

Page 226: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 226/304

HWW MCE HALBW ACHS

triva lui Bergson (încă de pe vremeaCadrelor) a cărţii SSamuel Butler,Viaţa şi obişnuinţa, tradusă de Larbaud î1922. Maurice Halbwachs nota maliţios că teoria bergso.niană a memoriei duble era prezentată aici încă din 1877 f|§fCadres, Albin Michel, Paris, 1994, p. 99, η.1). Dar în specialun text al Iui Butler, nereluat înCadre şi citat în carnete vailustra o idee importantă din capitolul 1 alMemoriei·, cea amărturiei. „La fel, pentru a povesti ceva, e nevoie de doiunul îşi aminteşte, iar celălalt evocă mediul ambiant din acelmoment al primului...” (p. 273). Lectura multor memorii(Stendhal, de exemplu) avusese loc înainte deCadre, dar elevor fi cu adevărat utilizate înMemoria colectiv . Dincolo deaceste prime reflecţii, totul indică o perioadă de reluare aCadrelor în contextul polemicii cu Bergson.

In mitul plutei de la sfîrşitulCadrelor, Halbwachsarăta că noţiunile din care sînt constituite cadrele memorieipermit să se ajungă de la o idee la alta, de la o imagine laalta: prin această concepţie a noţiunii, dubla memorie a luiBergson (una a gîndirii şi una a imaginii) îşi pierdea oricesemnificaţie. Această schemă va fi generalizată în carnetepentru a combate opoziţia stabilită de Bergson între gîndireşi mişcare; Halbwachs o va aplica într-o replică pe care o va

refolosi în primul capitol alMemoriei sub noua formă a uneiteme pe care vom avea ocazia să o reluăm: cea a întîlniriiîntre curentele memoriei. Este aici vorba despre o întîlnireontologică între mişcarea stăpînită şi stăpînitorul aflat elînsuşi în mişcare. Acesta este obiectul unei foarte frumoasepagini, intitulate „20 aprilie 1927, pe drumul spre Megâve’:„în timp ce urcam pe drumul spre Meg6ve, din ce în ce maisus de Sallanches, atenţia mea se fixa asupra pereţilor stîn-coşi, a arborilor cu rădăcini tîrîtoare, încîlcite... toată aceastădezordine în plină mişcare a vieţii naturale. Totuşi drumuleste solid sub paşii mei, precis trasat, consolidat de ambelepărţi, este monoton, definit, stabil şi imobil în mijloculacestei naturi în perpetuă curgere, iar pietrele juxtapuse formează cu el un fel de structură imuabilă şi durabilă care

244 k 1 k

Postfaţă

p i s t ăîn toate formele de reînnoire. Astfel se înfăţişeazăΙΜ omului: forme imobile impuse pentru un timp naturiiMişcare. Este marea opoziţie dintre tehnică şi viaţă. Omul■inteligenţa lui se regăsesc în aceste cadre. Totul se schim-HI doar asta rămîne sau, mai degrabă, inteligenţa nu estedecît unansamblu de forţe stabile adaptate pentru un timp lamişcarea vieţii. Nu înţelegem nimic decît cu condiţia de a nesitua totodată în mişcare şi în imobilitate. Trecem de la uncadrula altul. Cadrele se rup şi se reformează. Numai cuaceastă condiţie ele pot urma îndeaproape sinuozităţile naturii, cărora le comunică puţin din caracterul lor fix. Memoria nu poate fi posibilă fără ceva care să se înfigă şi să sestabilească în aceste cadre, dar ele apar, iau formă şi sedefinesc la punctul de întîlnire dintre ceea ce trece, se reînnoieşte şi îşi schimbă mereu înfăţişarea şi ceea ce aspiră sărămînă, să se reproducă, să se repete.

Idei generale care nu au valoare decît aplicate la oimpresie particulară; lumini care nu strălucesc decît atuncicîndîntîlnesc corpuri substanţiale, aşa cum inteligenţa nu sedezvăluie decît atunci cînd se loveşte de obiecte inanimate”.

Această reflecţie din aprilie 1927 este centrată peînsăşi ideea de cadru al inteligenţei şi al memoriei. Accentul,

care în cartea din 1925 (Cadrele ) era pus pe interacţiuneareciprocă dintre cadrele memoriei şi amintiri (pe care, înpostfaţa la ediţia din 1994 aCadrelor, am apropiat-o deideile de asimilare şi adaptare ale lui Piaget), s-a deplasatacumspre ideea conflictelor între cadre şi amintiri, ca ecoua' titlului lui Bergson(Gîndirea şi mişcarea). Acest imaginaresfe important în textele contemporane dinMemoria, undeNemoria copilăriei va fi explicată ca intersectare a uneistriicturi de memorie colectivă familială cu uncurent de me-H adultă. Aceasta va fi o primă variantă a WftAţJJJJdeautor şi care va1 transformată în ideea unei .ntWmrteieralizate între mai multe gîndiri şi mai^morie colectivă.

M j m 245

Page 227: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 227/304

iirtL>ufvnv>no

O altă temă a manuscrisului din 1927, reluată·'Memoria şi în prima sa formă din 1932, este cea a reminicenţei. Halbwachs medita asupra reminiscenţei din 1925 datunci încercînd să-l opună pe Proust lui Bergson, la fel cUmîn Cadrele îl opusese pe Freud lui Bergson în capitoluldespre vis, pentru a dovedi că existau o logică, o raţiune unlimbaj trecute din starea de veghe în vis (care nu este aşadardeloc o memorie a imaginii pure). Aici, pe linia ideii dereminiscenţă, el găseşte sau crede că găseşte la Proust substituirea inconştientului bergsonian prin memoria involuntară.La sfîrşitul lunii martie din 1925, dată la careCadrele sîntîncheiate, el citeşteSwann de Proust şi consemnează lectura;iar mai tîrziu, tot în 1925, scrie: „lectura unor fragmente dinProust şi Quint: Marcel Proust, viaţa şi opera”*. îşi noteazăastfel impresiile de lectură: „Este o carte extrem de reală,bine construită, oarecum, pentru a imita memoria involuntară [prin reminiscenţe] care, după mine, deşi Bergson nuface această distincţie, este singura adevărată. Memoriavoluntară, memoria inteligenţei şi a ochilor nu ne redau dintrecut decît facsimile care nu seamănă cum nu seamănă tablourile pictorilor veleitari cu primăvara. Astfel, dacă nucredem că viaţa a fost reală fiindcă nu ne-o amintim şi dacăni se pare că nu-i mai iubim pe cei morţi fiindcă nu-i mai

ţinem minte, o scurtă privire căzută asupra unei mănuşi vechi ne umple ochii de lacrimi”.Această notă este completată prin două înscrisuri

ulterioare, imposibil de datat. Prima prelungire completeazăprima frază: „[...] o parte din carte este o parte din viaţa meape care o uitasem şi pe care dintr-o dată, muşcînd din made-leina înmuiată în ceai care mă delectează chiar înainte s-orecunosc şi s-o identific pentru că gustam din ea în fiecaredimineaţă; de îndată, toată viaţa mea de atunci reînvie”. Adoua prelungire este semnalată printr-o cruce la sfîrşitul

* Marcel Proust murise în 1922, iar publicarea ciclului romanesc /«c utarea timpului pierdut avea să se încheie în 1927 (n. tr.).246

V 3 U Q M V J 2 i U 3 J

•ui precedent: „[...] şi, aşa cum spun în cartea mea, laIcaîn j°cu^JaPonez 'n care rnici bucăţi de hîrtieînmuiate

unhol cu apă devin personaje ale jocului... începînd cuepocă, toţi oamenii au ieşit dintr-o ceaşcă de ceai... O

«[tâ parte a cărţii se referă la momentele de trezire cînd nu. unde sîntem şi ne credem în alt loc, cu ani în urmă”.

Judecind după frecvenţa acestei probleme în carnete,ni se pare că Halbwachs este conştient că trăise adesea ceeace Begson numeşte „falsa recunoaştere” . Este o temă care se

regăseşte în multe dintre textele la care s-a renunţat în ediţiaanterioara aMemoriei colective, dar este centrală mai ales încapitolul 1. Această falsă recunoaştere este extinsă pînă la acuprinde iluziile memoriei sau iluziile uitării: iluziile pe careleavem despre amintirea altora, iluziile pe care alţii le audespre amintirea noastră, experienţa iluziilor împărtăşite departicipanţii la o călătorie. Va fi un obiect major al reflecţiilor lui Halbwachs, pe care el îl va extinde în mod circular.

La sfîrşitul lunii iulie din 1926, la Bayonne, el notează: „La dus şi la întors, caut să văd dacă locurile prin caretrecemtrezesc în mine amintiri la care nu mă mai gîndisem.Numele...? Dar mai ales urcînd pe strada în pantă dinspregară spre foburgul Saint-Esprit, îmi aduc aminte de odupă-amiază (sau alt moment al zilei) cînd am aşteptat destul

de mult în interiorul gării cu bicicleta mea şi revăd, deasemenea, peronul. Dar, chiar dacă eram foarte emoţionat săregăsesc acest lucru cu totul uitat şi din care nu se păstrasenimic, mă gîndeam că, deşi ar fi extraordinar ca un ţinut, oclădire sau un drum să trezească o amintire care dispăruse cutotul, se pot aduce multe obiecţii la presupunerea că amintea a rămas în mine în stare inconştientă: în realitate, nu| | s'gur că nu m-am mai gîndit de atunci la acel lucru. Cum|| Putea spune că nimic asemănător nu mi-a trecut prin| § | chiar de mai multe ori, în ultimii ani, de vreme ce mi!e 'nt*mplă adesea să-mi amintesc că m-amE S la un anumit loc, la o anumită pe^ M e^m uB amcrezut că nu mă mai gîndisem | §g1 1 u,tase '

247

Page 228: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 228/304

^ \ d 3 0■ ■ R — I ! I H

Este uşor, de altfel, să-mi imaginez cum şi cu ce ocazieevocat deja acea amintire; ea este strîns legată de o idee

face parte din gîndurile mele şi care o însoţeşte întotdeaunîncît îmi este oricînd posibil să o evoc: ideea plictisului te cuprinde cîteodată cînd aştepţi în gări, ideea unuia dinmomentele cînd, pierdut într-o mulţime anonimă, eşti supendat între trecut şi viitorul imediat şi nu ştii de care săagăţi. In rest, cu cît reflectez, cu atît simt că am fost surprmai puţin de ceea ce-mi aminteam şi mai degrabă de cece-mi scăpa, dar îmi părea totodată prezent, de parcă puteam atinge. Nu am reflectat pînă acum asupra aceslacune din memoria mea fiindcă realitatea nu-mi oferelementele care să mă ajute să reconstitui tot ceea înconjoară şi pare să provoace ceea ce lipseşte încă. Avedoar un cadru extrem de vag, alcătuit mai mult din idei sentimente decît din imagini. Cele văzute mi-au permis scompletez şi să-l clarific, dar în acelaşi timp mi-a dezvăceea ce lipsea. Astfel încît am crezut că extrăsesem propria memorie ceea ce văzusem material şi că puteaprintr-un simplu efect de evocare interioară, să recuperceea ce-mi scăpa. Vom răspunde aşadar astfel cînd ni sevorbi despre amintiri revenite dintr-o dată, fără ca persoasă se mai fi gîndit la ele: 1. Spuneţi că nu v-aţi mai gîniciodată la asta? De unde ştiţi? Precizarea măsurii în ccele revăzute sînt conforme aşteptărilor diferă de ceea memoria singură poate da. Spuneţi că amintirea a revenit,unde ştiţi că este o amintire, şi nu, dimpotrivă, o percep

nouă care umple un gol din memoria dumneavoastră?”.Foarte apropiate de acest prim manuscris aMemoriei (1927) ni se par textele rămase în dosar, pe carepublicăm ca variante şi care constituie încercări de demonstra slăbiciunile asocierii de idei, pe care se sprijBergson. Halbwachs va dezvolta (probabil copiind în 1acest prim manuscris) o interpretare care reflectă cauzlitatea reală (legile cauzalităţii materiale). Acest avîntgîndirii lui Halbwachs din anii 1925-1927 nu are

Page 229: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 229/304

c0ntint,are sau ce* Put'n nu ' să urme în carnete. De prin j927 alte lucrări, în specialDespre sinucidere, îi îndreaptăînalte direcţii preocupările.

Dar ceea ce ştim despre acestă perioadă datorită coresrnondenţei şi carnetelor este că ea constituie ocazia unei consi-Jjaabile transformări a vieţii sale intelectuale, marcată de călătoriile în străinătate şi în special de cea din 1930, la Chicago.

3 2 £ j L 3 « / / /wmfaţă

Al doilea manuscris: 1932

Găsim în carnete o trimitere la începutul lucrului laal doilea manuscris, pe care-1 numim „manuscrisul 1932”:Iunie 1930... mă apuc deDur at şi simultaneitate, pe caren-o mai recitisem”. Amintirea din vacanţă, cînd sociologullucrează şi redactează, dovedeşte întoarcerea la problema

timpului, departe însă de direcţia din 1927. De ce reciteşteatunci Halbwachs această carte a lui Bergson consacratăparadoxurilor despre timp ale lui Einstein?

După cum cititorul îşi aminteşte, cel dintîi editor afirma că Halbwachs voia să scrie o carte despre timp. Mărturia sa pare, în acest context, să aibă o oarecare valoare.

Desigur, Halbwachs dezminte, în capitolul despre timp din Memoria colectivă , teza susţinută de J.M. Alexandre, spu-

nînd explicit că timpul îl interesează numai în raport cu

memoria. însă acest răspuns al lui Halbwachs este tardiv,

legat fiind de cel de-al treilea manuscris, pe care începe să-l

redacteze în 1938 şi îl corectează în 1943-1944. Trebuie să

înţelegem, aici, un fapt care ne permite să le dăm dreptate, în

acelaşi timp, şi lui J.M. Alexandre, şi lui Halbwachs, din

două puncte de vedere diferite. Nu există o continuitate între

primul manuscris, din 1927, şi această problemă a timpului,

nimic din reflecţiile despre iluziile memorie sau despre

Proust nu anunţă abord area acesteia . în schimb, textulliu®ergson Durată şi simultaneitate era o carte de re nn

Page 230: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 230/304

I

B Q \ f O H V 9ivinuixicc nALDwncnolegeşi care în 1932 îşi va atinge apogeul, o criză acută, dată cu principiul indeterminismului al lui Heisenberg fn·

aceastăbătălie generală pentru raţionalism, Halbwachs vaîmbinarigoarea experimentală a abordării cantitative, în carea devenit un maestru (analiza conduitelor umaneprin statistici şi cifre), cu reevaluarea conştiinţei individuale şcolective ca memorie şi proiect, adică drept conştiinţă macată de subiectivitatea timpului. Asta înseamnă a-1 întoarcpe Bergson împotriva lui însuşi; prin noţiunea de duratăBergson vrea să plaseze tot adevărul de partea calităţii toată artificialitatea de partea numărului; Halbwachs vrea sarate că nu aceasta este veritabila opoziţie. După cum araarticolele despre metoda statistică, publicate de el începîndin 1923, analizînd aplicarea acesteia în economia politicla Simiad, şi în demografie, el ajunge să abordeze problemstatisticii în fizică şi să se întrebe în ce măsură e vorba daceeaşi metodă, în ce măsură indeterminismul unui indivi

în sociologie şi indeterminismul unei particule în fizică aacelaşi sens. El citează un articol din 1920 al lui Bor„Radioactivitate, probabilitate, determinism”, publicat dVictor Karady înSociologie şi morfologie social (p. 290).Această lungă expunere despre lege, despre statistică despre raţionalism raportat la statistică, plecînd de lsociologie şi extinzîndu-se la alte domenii, se va afla centrul unor îndelungate reflecţii, căci în 1934 el va scr

„Despre lege în sociologie”, articol care se încheia cu acecuvinte: „Ne dăm astfel seama cît de importantă este sociologie luarea în considerare a timpului. După cum avăzut, într-o evoluţie socială trebuie să se ţină seama ctrecutul se conservă într-o anumită formă, că toate elementele construcţiei sociale sînt şi rămîn modificate şi că asupei acţionează totodată reprezentarea viitorului şi aşteptărilDar... un ansamblu uman este capabil să-şi reprezint

simultan, că trecutul se conservă...” (p. 320).Ideea lui Halbwachs pare clară, observaţia statistică I o „numărătoare” (cum va spune în alte texte), ci este leg

Page 231: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 231/304

^ S l i a M V a 3 l L t 3 J / ş ş s Ι

■ atitudine experimentală, adică de constatareacă ea se6|ică la ansambluri reale şi constante·, „observaţiastatistică

|j I pozitivănumai cu condiţiasă se refere la ansamblurireale şi constante” (p. 376). Foarte importanta analiză asupratatisticii, în general, şi a celei utilizate de Durkheim în

■peSpre sinucidere, în particular, îl conduce pe Halbwachsspre concluzia că metoda statistică riguroasă (lumea cifrelor)nu se aplică decît conştiinţelor colective şi memoriilorcolective. Invers, toate studiile sale despre colectiv implicăstudiul unei memorii colective. Toate studiile sale statisticetrimit la o aşteptare colectivă şi la un proiect de comportament economic (ca răspuns la aşteptarea colectivă a grupului). Experienţa în statistică îl determină pe Halbwachs săia poziţie în disputa indeterminismului, în numele realităţiisociologice a grupului; îl va combate în două rînduri peBergson şi a sa teorie a timpului: ca sociolog al statisticiiexperimentale care asigură o corelare strictă între statistică şiansamblurile reale (grupurile), şi nu între statistică şi individ;ca sociolog al memoriei, susţinînd că memoria colectivă esteconstruită prin coexistenţa trecutului şi prezentului, ca o structurare a timpului de către ansamblul coelctiv care este grupul.

Dacă reciteşte, în anii 1930,Durat şi simulta neitate, o face aşadar, cu siguranţă, dintr-o preocupare epistemologică legată de statistică: ca nou punct de plecare înregîndirea memoriei colective pe baza categoriilor timpuluişi pentru a face o critică a teoriei bergsoniene a memoriei,dintr-o nouă perspectivă, pornind de la teoria duratei pure.

în cel de-al doilea manuscris, exigenţa epistemologică se impune ca o nouă luptă raţionalistă pentru legeŞi pentru cauzalitate, în contra scepticismului şi a spiritualismului antiştiinţific. Bergson este ilustrul reprezentant alacestora, dar nu acelaşi Bergson dinMaterie şi memorie, ciacela dinDurat şi simultaneitate. După cum ştim, BergsonSe referă în această carte la ecuaţiile pe care seSP ^ Einstein în dezvoltarea unor paradoxuri d e s p r eQ

la ideea de simultaneitate.Bergson v251

Page 232: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 232/304

' e a v d B a x r a u v oconfirmare a tezei sale fundamentale, potrivit căreia timDreal este un timp individual, iar timpul ştiinţific este o |f§Scitate, o construcţie artificială exterioară acestui timprofund. Al doilea manuscris, „1932”, este aşadarmarcat derecitirea critică, în 1930, a cărţii lui BergsonDurat şi simultaneitate. Comparaţia între teoria timpului fizic şjteoria timpului sociolog îl readuce pe Halbwachs la a sasociologie a memoriei.

Putem data acest manuscris din perioada precisă a

anului 1932 datorită carnetelor. După recitirea textului luiBergson, el începe în 1930 să recopieze un anumit număr dnote; separat, recopiază în 1932, pe mai multe pagini, fără somită nici un cuvînt (adică nu ia note, ci preia textul înîntregime), o mai veche critică, datînd din 1926, pe careprietenul său Blondei o făcuseCadrelor sociale. Nu existaun motiv major pentru recopierea unui text atît de lung care,în ansamblu, nu era nici profund, nici prea elogios, ca să-l fpăstrat din amor propriu. Este deci un instrument de lucru,introdus în 1932 şi care ne permite să datăm manuscrisul. In

jurul răspunsului la această critică va fi construit capitolul adoilea alMemoriei colective, care constituie stratul cel maivechi al ansamblului manuscris care ne-a rămas.

In fapt, avem de-a face cu un al doilea manuscris acărui grafie se potriveşte întru totul cu cea din „ansamblulmanuscris” rămas în familia lui Halbwachs (un scris minuscul). Este o meditaţie, o teorie în care Halbwachs nu mapleacă de la ipoteza dinCadre, ci de la necunoaşterea decare dăduse dovadă Blondei şi de la interpretările eronate alecărţii sale. Noul demers pleacă aşadar de la o respingere memoriei individuale care era considerată, pe linia luiBergson, locul esenţial, de această dată, nu al memoriei, ci atimpului, duratei. Pornind de la combaterea strivitoare aopiniei lui Blondei, Halbwachs va respinge nu doar obiecţiile lui Blondei, ci şi pe ale unui alt mare personaj care

făcuse o critică nu mai puţin severă, Marc Bloch, dar faţă dcare, din mii de motive, păstra o atitudine de eschivă

Page 233: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 233/304

^3Ua/VV»i 3U 13J j ±Ş~ !I .... ... |

Emnatică. înMemoria colectiv , el nu citează critica luiH gloch (din 1925) decît pentru a se preface că o aprobăHH aderă la ea, mulţumindu-i pentru că acceptase

nsiderarea societăţii drept o tradiţie. De altfel, el nu co-şj pici nu menţionează în carnete recenzia laCadre

Acută de Marc Bloch în 1925.Două alte note dinCarnete şi un articol despre

Simiandne permit să datăm în 1932 şi capitolele 2 şi 3.Există în capitolul 2, la pagina 74, o comparaţie între lumeaamintirii cuprinsă între două ansambluri şi cea a stelelor pecarevremsă le regăsim pe cer, deşi fac parte din două constelaţii diferite. Or, la acea dată, găsim o notă entuziastădespre vizita pe care Halbwachs o făcuse la Observatorul dinParis şi despre cum percepea el lumea astronomiei şi a stelelor. Pe de altă parte, în 1932, în articolele pentru Simiandşi înapărarea concepţiei de istorie de lungă durată (apropiatădecea a lui Marc Bloch), împotriva istoriei făcute din date şilocuri, el anticipează critica istoriei evenimenţiale atribuitelui Blondei înMemoria (capitolul 2) în opoziţie cu istoriacontemporană apropiată, prin durata lungă de trăire amemoriei colective.

Reapariţia polit icii ca premis a Memoriei colective

Am arătat în postfaţa din 1994 Ia ediţiaCadrelor sociale că opţiunea socialistă şi laică, precum şi politica auanimat toată perioada tinereţii lui Halbwachs şi au influenfatmult proiectul său de a scrieCadrele sociale. Această carte8 încheia printr-o reinventare a ideii de progres prezentată031 bună întrebuinţare - în acelaşi timp psihologicăşi biografică —a unei memorii colective care nu eraatotpu- § β faţă de trecut, ci mereu criticată dintr-unmotiv pre·I I i memorie care îşi lărgea neîncetat baf*apta la transformarea timpurilor.D u p ă tul'SOcialist.

Page 234: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 234/304

'a a v d Β α ^ f c r a v oMAURTCE HALBWACHS

Desigur, activităţile ştiinţifice naţionale şi internaţionale înfăţişează pe Halbwachs tot ca socialist, dar mai degrabăspecialist în problema muncitorească şi în consumism deca militant. Politica apare, pentru un scurt moment, odată cvictoria electorală a coaliţiei stîngiste. Lecturile sale stmărturie pentru un vast efort prin care Maurice Halbwachîncearcă să se resitueze după frămîntările istorice; de not

în particular, entuziasmul său faţă deIstoria Revoluţiei ruse

a lui Kerinski. Cu ocazia acestei lecturi, el deplînge crificiul intelectualilor şi muncitorilor în Rusia, în benficiul ţăranilor. Totuşi, călătoriile sale, interesul pentru NouŞcoală sociologică de la Chicago, atenţia faţă de transfmările lumii economice şi politice, arată manifestări aalternanţei. în mod recurent, există în operă un mecanismstoic pe care îl găsim în special înMemoria (capitolul 4):întoarcerea la Spinoza şi la raţionalismul clasic pentru cacunoaşterea raţională a lumii, a suferinţei, a înfrîngerii compensează iluzia individului că este singur pe lume cînd sufe

între 1933 şi 1935, tonul carnetelor se schimbă, ipentru Halbwachs începe experienţa luptei antifasciste, pcare o va purta activ pînă în 1938 şi care va fi atît de imptantă în înţelegereaMemoriei colective. între 1933 şi 1935,

el subliniază cu indignare mărturiile prin care află desppersecutarea evreilor şi a antifasciştilor în Germania. Ornizează, mai întîi la Strasbourg, apoi la Paris, activităţisolidaritate şi de sprijin. De la alegerile din 1936 şi pîn1938, politica ocupă cea mai mare parte a notelor implicit, a preocupărilor sale. întreaga familie participămanifestaţii, iar socrul său (Victor Basch) are un rol esenîn vremea Frontului Popular. Iniţial, entuziasmul şi preocpările transpuse în carnete sînt axate pe războiul din Spanentuziasmului îi urmează îngrijorarea şi, la urmă, disperaexprimată în textul citat mai sus prin decizia de a se dedmuncii teoretice, ca un doliu după înfrîngerea republicanuşi democratului.

Page 235: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 235/304

3 î u 3 * / j £ Ξ 21 P; . — Postfaţă

I în 1935, Halbwachs este numit profesor la Sorbonaşi pregăteşte, pentru1936 ,un curs despreCadrele sociale.

I Al treilea manuscris: 1935-1938

Cea mai mare parte a ansamblului manuscris rămasla familia lui Halbwachs este constituită tocmai din acest altreilea manuscris alMemoriei colective, cu un scris omogen,

I foarte asemănător cu cel din carnetele dintre 1935 şi 1938.I Corpusul acestui al treilea manuscris va fi corectat, completat, bifat cu note ulterioare, cu adăugiri a căror dată pre-

I cisă este imposibil de fixat, căci scrisul lui Halbwachs seschimbă mult chiar în aceeaşi perioadă. Dar acest manuscris vasuscita toată dificultatea de interpretare a articolului „Memoriacolectivă la muzicieni”, publicat în 1939 înRevuephilosophique.

Manuscrisul, început în 1935 şi continuat şi dupăI 1939, constituie esenţialul din ceea ce ne-a rămas dinMemoria colectiv . Cartea se prezintă ca o urmare a artico-

1 lului despre muzicieni.Ca şiCadrele din 1925 şiMemoria din 1945, arti

colul despre „Memoria colectivă la muzicieni” contestămemoria pură a lui Bergson. Articolul, ca şi primele capitoledin 1932 şi capitolele centrale dinMemoria din anii 1940acordă o maximă importanţă curentului de memorie, alăturide noţiunea de memorie colectivă.

De fapt, articolul despre „memoria colectivă lamuzicieni” pare cu mult anterior capitolelor 4 şi 5 dinMemoria: referirea la o societate a muzicienior se regăseştenudoar în toate textele abandonate despre spaţiu, ci înîntregcuprinsulMemoriei colective. Începînd cu capitolul 4, numai putem separa ansamblul manuscrisului din 1938 de«cest articol; se pare că Halbwachs a fost conştient de astaatunci cînd a cerut ca articolul să fie aşezat la începutulMemoriei colective.

Page 236: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 236/304

Page 237: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 237/304

V 3 * i c i i s / ^ 7

* J r Postfaţă

I t j ţ i l eanterioare, adică posibilitatea de a merge mai de-

oarte. Acest răspuns este unul epistemologic.Dar este,totodată, şi un răspuns politic. „Memoriacolectivă la muzicieni” esteo replică la criza din 1938. Căciînacest articol este vorba despre propaganda nazistă, caretransformase aria walkyriilor a lui Wagner în muzică deregiment. Răspunsul teoretic, faţă de pluralitatea memoriilormuzicale, de interpretările lui Wagner care n-ar putea fi evaluate după nişte criterii sigure şi n-ar putea fi, prin urmare,

combătute, se găseşte în ştiinţa codului muzical, adică înmodalităţile de actualizare a partiturilor lui Wagner: putemcombate anumite interpretări ale muzicii printr-o mai bunăînţelegere a acesteia, iar propaganda, prin ştiinţă. „Memoriacolectivă la muzicieni” este aşadar situată într-o reluare acriticii celor „două memorii” ale lui Bergson, adică încontinuitateaCadrelor sociale şi fără nici o legătură cumişcarea din 1932 care căuta o nouă gîndire criticînd teoriatimpului dinDurat şi simultaneitate. Articolul despre„Memoria colectivă la muzicieni” pare a fi o nouă concluzieaCadrelor şi, totodată, o introducere laMemoria. Articoluldespre muzicieni prelungeşteCadrele, arătînd ce estememoria colectivă în opoziţie cu „memoriile pure” (aici,sunetul, memoria muzicală); dar articolul constituie şi unextraordinar progres al gîndirii, introducîndu-ne în centrul aceea ce este nou înMemoria colectiv , adică trecerea de la oreflecţie asupra memoriei faptelor, care era obiectulCadrelor sociale, la o analiză a memoriei culturale, aici subforma memoriei muzicale. Deoarece este vorba acum de omemorie culturală, şi nu de una a faptelor sau a senzaţiilor(Bergson sau Proust),Memoria colectiv , în care găsimatîtea ecouri (mai ales în textele omise despre spaţiu) aleideii de societate a memoriilor culturale (matematicienii,pictorii), va reprezenta o noutate în raport cu ultimul manuscris; o transformare care face ca ultimul manuscris carene-a rămas (sau ultima sa fază, scrisă între1938şi 1943)săfie ca un ecou al temelor din „Memoria muzicienilor”. Arti-

1

Page 238: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 238/304

1 MtMfcEttALBWAiSfScolul unifică prin mitul orchestrei primele variantemanuscrisului din 1935-1938; dar credem că la orîncercării pentru al patrulea manuscris (alcătuit din varşi din ultimele corecturi), stă o a doua unificare finalătrată şi ea de articolul despre muzicieni: aceasta va da re emoţionantei pagini despre Beethoven, analizată mai

„Memoria muzicienilor” poate constitui o prefaMemoria colectiv datorită unei deplasări a strategiteoretice, care înCadrele era în căutarea unui grup a cărmemorie ar fi putut unifica prin evaluarea indivizilor mriile colective, familiale, religioase, de clasă; înMemoria colectiv obiectivul este altul, şi anume unificarea meriilor colective prin unificarea cadrelor acestora (limtimp, spaţiu). Dar „Memoria muzicienilor” trebuie capitolul întîi dinMemoria colectiv deoarece studiazămemoria colectivă sub o nouă formă, aducînd în dilimbajul drept cadru social caracteristic al fiecărui particular, cum era cazul înCadrele, şi găseşte o soluţiştiinţifică la unificarea limbajului: inventarea unui co

vant, a unui metalimbaj; aici, inventarea unui sistenotaţii muzicale permite accesul la fiecare limbaj muzînţelegerea fiecărui limbaj particular al unui grup partic

Orientată de articolul despre „Memoria mcienilor”, rescrierea manuscrisului din 1938 şi a variaacestuia devine o abordare sistematică a fiecărui cadmemorie;Memoria colectiv este o analiză a izolării fiecruia dintre cadrele prezentate înCadrele sociale : limbajul,timpul, spaţiul.

Al patrulea manuscris: 1943-1944

Acesta este format din totalitatea varian

Page 239: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 239/304

^ W a M V d 3 K L 3 JI S I

I Lucrul la acest al patrulea şi ultim manuscris constăcăutare, neîncheiată, a unităţii unei opere şi a unei

Hm& ţsju am putut, pornind de la data scrierii carnetelor, să11 datămtoate adăugirile şi corecturile din cele patru dosareI complete>cu numeroase variante. în acest caz, mai prudent

este să încercăm a înţelege ultimul efort al sociologului,I reaşezîndii-1 în context. Acest efort este vizibil în dosarul1 ne;ncheiat despre spaţiu, în care include, în vederea uneiI r e d a c t ă r i ,note privitoare la spaţiu pe care le preia din toateI operele sale de după 1925, adică de dupăCadrele sociale: I note împrumutate din Morfologia socială (1938) şi din

articolele despre Simiand, scrise după anii 1930; note legatedeTopografia legendară a Evangheliilor (1941); reflecţii pecare le regăseşte recitindu-şi cele patru carnete.

Carnetele ne vor permite să ne formăm o idee despreI momentul acestei însumări. Halbwachs afirma înCadrele că

rememorarea este un răspuns la o problemă ridicată de societate. Or, problema însumării operei sale îi este impusă depropria candidatură la College de France. Decide să-şi relateze, în carnetele din 1942-1943, vizitele din timpul campaniei. Această practică socială de doi ani va consta în a prezenta fiecărui „alegător” o sinteză seducătoare a operei safe.

Din alt punct de vedere, capitolul despre spaţiu esterevelator pentru eforturile sale deoarece concepţia asupraspaţiului pare să oscileze, în ultimii săi ani, între o prioritateacordată cadrului reprezentării colective şi un mod de aprivilegia materialitatea spaţiului ca origine a virtualei saleveşnicii, putînd să se interiorizeze, la rîndul său, ca uncadrual memoriei colective.

Dacă unitatea operei lui Halbwachs se manifestă în Memoria colectivă ca încercare de sinteză a concluziilor dinfiecare etapă a ei, unitatea operei trebuia aşadar să fie pusă•nevidenţă de unitatea căutată a volumului.

Postfaţ

Page 240: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 240/304

b q \ r a w oMAURICE HALBWACHS

Problematica unit ţii c utate în Memoriacolec tiva

Sinteza operei se transformă neîncetat odată cuscriereaMemoriei. Care sînt datele pentru această căutareunităţii cărţii? Putem distinge, între 1938 şi 1944, treimente: un prim moment raţionalist, exprimat în „Memcolectivă la muzicieni” şiTopografia legendară a Evangheliilor. Termenii-cheie ai articolului despre muzicieni sînt: memîndemînării, cod, metalimbaj (notaţie), grup (muzicienii)deţine monopolul acestei ştiinţe. Momentul raţionalis

prelungeşte înTopografia legendară a Evangheliilor, carenu este doar o experimentare asupra memoriei colectivegioase, ci şi o operă în care Halbwachs răspunde, farspună explicit, obiecţiilor aduse de Marc Bloch în istoricul îi reproşa (ceea ce nu se spune nici în Memoria colectivă, nici în Topografia ) că înlocuieşte cu un raţionament bazat pe finalitate (intenţiile societăţii) ceea ce bunul raţionament, raţionamentul istoric care explică efprin cauze şi legi. Sigur,Topografia legendară a Evangheliilor este o cercetare care priveşte memoria credinţei, trimiţînlegi ale memoriei colective ciudat de asemănătoare, de cu cele dinGestalt Theorie: legea gîndirii este de a crepretutindeni totalităţi, de la percepţie pînă la memorie. Topografia legendară a Evangheliilor, dacă prelungeşteintelectualismul din „Memoria muzicienilor” prin ideelege, împinge acest intelectualism spre dezbaterea cendin capitolele trei şi patru ale Memoriei colective', nu maieste vorba de hegemonia lui Bergson, ci de cea a istorHalbwachs respinge critica lui Marc Bloch, ca şi pe alui Blondei. Or, în cazul ambelor cărţi este vorba de sîncifrate, căci, oricît de importante ar fi fost replicile ttice şi ceea ce Marc Bloch numea condamnarea istornumele sociologiei, o personalitate ca Halbwachs nu pîn acea epocă, să-l critice public pe un om care-i era apdin punct de vedere intelectual şi care era, pe de altă patît de persecutat.

Page 241: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 241/304

^ t tO K v a 3 u x 3 a J £2 j

Răspunsul dat de Halbwachs pe planepistemologicI IRcă legile cauzale nu sînt (în istorie) decîtun artefact, oraţionalizare secundară în raport cu motorul acestei istorii

care nu este constituit de cauză, ci de credinţa şi intenţiaI ggenţilor acestei memorii religioase de a reconstrui prezentulinfuncţie de trecut şi de a înlocui topografia reală cu unaimaginară. Aşadar, finalitatea credinţei pelerinului este ceapusă aici în valoare şi cea care are ca rezultat legi specifice,şi nu cauzele obiective precum cele evidenţiate de istorici.De la „Muzicieni” pînă laTopografia, opţiunea raţionalistăurmează tendinţa dintotdeauna a lui Halbwachs, aflată, din

punct de vedere politic, în centrul conflictului ideologic încare raţionalismul antifasciştilor de după CongresulDescartes din 1937 se opune iraţionalismului ideologiilornaziste. Dar aici opţiunea raţionalistă este dublu direcţionată,ca memorie politică şi, totodată, ca memorie a disputeiepistemologice în jurul memoriei colective. Doar memoriacolectivă este concretă, doar ea este o realitate, şi o realitatefinalizantă, spre deosebire de universul artificial al reconstrucţiei de tip cauzal care nu este decît o suplinire amemoriilor colective prea numeroase sau dispărute, universul artificial al reconstrucţiei făcute de istoric. în acestcapitol 3 alMemoriei colective, intitulat „Memorie colectivăşi memorie istorică”, putem data trecerea de la critica faţă deconcepţia lui Blondei, a istoriei evenimenţiale şi superficialeîn care datele şi locurile istorice sînt exterioare în raport curealitatea memoriei individuale, la generalizarea criticii lanivelul întregii istorii, în afară de cea contemporană.

După acest moment raţionalist din 1938-1939,putem localiza înMemoria colectiv , în jurul capitoluluidespre timp, un al doilea moment: cel al anilor întunecaţi şilipsiţi de speranţă. Aici apare importanta inovaţie (care atrecut, de altfel total neobservată în mulţimea de subtitluriinutile din ediţiile anterioare) a dublei naturi a timpului, ca

prezent etern al faptului trăitşi ca istoricitate socială atimpului gîndirii.

Postfaţ

Page 242: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 242/304

' Βϋ BQ van vo vaiiaiNivj j S m m !

MA\JRICE HALBWACHS

Momentului de optimist raţionalist, prelungireluptei dintre 1935 şi 1938 pentru lege şi cauză, îi urmeazăanii întunecaţi 1941-1943, cînd ontologia timpului va confirma o teorie metafizică anterioară (pur ecou leibnizian)privind eternitatea memoriei colective. Dubla natură a timpului permite atît demonstrarea superiorităţii memorieicolective asupra istoriei cît şi propunerea unei alte soluţiidecît ştiinţa şi metalimbajul pentru a unifica pluralitateamemoriilor colective; soluţia este că această unificare esteimposibilă, deoarece instanţa ultimă nu mai este, ca înCadrele, memoria unui grup: instanţa ultimă este timpulsocial pe care se întemeiază o memorie. Fiecare timp socialeste unic, fiecare timp social este etern, fiecare timp socialeste autonom şi nu se intersectează niciodată cu alte timpurisociale. Eternitatea timpului social răspunde la o cerinţă aanilor 1941-1944 (anii întunecaţi), răspunde unui climattragic: timpul va deveni noul centru al memoriei colective.

Desigur, în capitolul „Memoria colectivă şi timpul”putem găsi o continuitate cu „Memoria colectivă lamuzicieni”, pentru că timpul ca ritm apărea deja acolo caesenţial în această memorie; dar, în realitate, transformareaeste totală atît în raport cu „Memoria colectivă la muzicieni”cît şi cuCadrele social e ale memoriei. Cadrul esenţial almemoriei colective nu mai este limbajul-cod ca în articoluldespre muzicieni; noul cadru esenţial al memoriei este timpul. Timpul are aici o dublă structură: de prezent etern trăit,care este esenţial, şi de succesiune conceptuală şi socială atimpului prezent, trecut şi viitor. Evoluţia „muncii” şi a volumului, în cadrul căreia transformarea limbajului în cod esteurmată de transformarea timpului, face dinMemoria colectiv un ansamblu de reflecţii care caută să regîndeascăîn întregime sociologia memoriei individuale şi colective.Aceasta pleca altădată de la experienţa în care cadrele convergeau pentru a face să apară memoria colectivă în memoria individuală, acum este introdusă, la nivelul de treisferturi din această operă, ideea experienţei de recompunere262

Postfaţă

cadrelor între ele şi a inferiorităţii trăite cu exterioritatea.ţnditâ a memoriei. Identitatea recompunerii este pusă într-o

lumină prin reevaluarea experienţei simultaneităţii: a-ţi«minţi înseamnă, simultan, a te afla într-o situaţie din cadrule x t e r i o r(istoric) al timpului (care merge dinspre prezent spreţjggţjt şi dinspre trecut spre prezent) şi a trăi în trecut identitatea timpului prezent. Faţă deCadrele sociale, semnificaţia«memorării se schimbă:Memoria colectiv este chiar o adoua sociologie a memoriei. Astfel, timpul devine centrulMemorieicolective în 1941-1943, chiar dacă ştim că încă dinanii 1930 Halbwachs recitiseDurat şi simultaneitate, me-ditîndasupra timpului.

Principi il e ult ime de unificare a Memoriei colective

După faza raţionalistă, după faza filozofiei timpuluidinanii întunecaţi, după momentul lucrului la un cadru, apoila celălalt şi conştientizarea transformăriiMemoriei colective într-ooperă, cînd fiecare cadru este regîndit ca posibil centrual memoriei, redactarea finală este întreruptă de deportarealui Halbwachs; sociologul lasă totuşi în urmă elemente deunificare atît pentruMemoria colectiv , cît şi pentru ansamblul operei: numai că, de această dată, unificareaMemoriei colective devine problema unificării întregii sociologii a

I memoriei (unificarea întreCadrele sociale şi Memoria I colectiv ). Prin crearea timpului înţeles ca timp dublu,I Halbwachs a deplasat direcţia de căutare a unităţii. UnitateaΙ care trebuie căutată nu este una exterioară între opera luide I statistician experimental şi cea de psiholog al colectivului,I cumfăcuse, din motive sociale, atunci cînd îşi prezentaseI candidatura la College de France. Halbwachs caută ?i gâ-I SeŞte opoziţia şi continuitatea, esenţiale pentrunoi,I Cadrele social e şi Memoria colectiv , uni,a ( | EtateaJ Centrîndu-se pe elementele desemnate de eI s°ciologiei memoriei. 20 j

Page 243: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 243/304

B Q W H V 9MAURICE HALBWACHS

Punctul de plecare al acestei căutări este deci timpudublu. Se reia aici, contra lui Blondei, vechea tehnică dCadrele: se folosea de Bergson pentru a-1 reduce pe Bergsla zero. Replica prin teoria dublului timp, dată chiademonstraţiei lui Bergson dinDurat şi simultaneitate, eraurmătoarea: data imediată a conştiinţei nu este artificiaconştiinţă individuală, ci memoria colectivă. Experiensimultaneităţii îi servea lui Bergson pentru a nărui ştiinţaparadoxurile sale, o ştiinţă fondată pe un timp artificiexterior duratei pure a conştiinţei. Tocmai simultaneitatea dvine o capcană pentru filozofia lui Bergson: simultaneitaînseamnă, desigur, independenţa conştiinţelor individuadar această independenţă nu are loc decît în interiorul unexperienţe colective a conştiinţelor şi a lumii. Contrar ptenţiilor lui Bergson dinCele dou surse ale moralei şi religiei, de a fonda o morală profundă pe individ, Halbwacurmăreşte să arate că aceasta nu se poate fonda decît memoria colectivă. în acest scop, articolul despre muziciare un rol important prin două detalii: memoria individuase manifestă ca libertate a individului de a se folosi cîmpul său de libertate în punctul de întîlnire dintre doumemorii colective: „Facem parte în acelaşi timp din dsocietăţi, dar între ele există un asemenea contrast încît simţim presiunea nici uneia” (pp. 44-45); libertaindividului este legată de manipularea memoriilor colectCelălalt este un text pentru care dăm o variantă, pagina desBeethoven şi falsa lui însingurare. Aceste două părţi articolului despre muzicieni vor constitui axa centralăconcluziei cărţii, ca şi a concluziei operei. Cheia se aflprimele patru pagini manuscrise aleMemoriei colective, adăugate mai tîrziu ca o nouă introducere, prin mitul sinrătăţii la Londra. Acest mit este analog celui al sclavamnezic dinCadrele.

Dacă înCadrele sociale era vorba despre o memoriea faptelor, înMemoria colectiv este vorba despre o memorie | valorilor, a acelor valori care permit păstrarea în264

Page 244: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 244/304

^ S U Q M V a 3 H X 2 J-

I W I r

Postfaţă

Iii „lumi a memoriei”, după o expresie a lui Halbwachs

însuşi dintr-o variantă. Textul din aceste patru pagini unifică■ atţj 0pera cît şi volumul chiar prin titlul inversat, corectatI fără temei de primul lector. Sociologia memoriei, care aI constituit opera centrală a lui Halbwachs, a fost abordată maiI întîi înCadrele, apoi înMemoria: este o realitate care poateI fi studiată fie ca exterioritate (obiectulCadrelor), fie ca inte-I rioritate interactivă şi reciprocă (obiectulMemoriei colective).

Intuiţia centrală a mitului solitarului din Londra va

Itrimite la dialectica simmeliană a excluderii şi includerii

I memoriei individuale şi memoriilor colective, care va fi ca oI sinteză generală.Vom reveni mai tîrziu, analizînd conceptele şi căile

I noi deschise de „Memoria colectivă la muzicieni” în raport I cu Cadrele, asupra experienţei de libertate a individului la I întîlnirea dintre două memorii. Varianta acestui text fusese I păstrată în dosarul despre spaţiu fiindcă era vorba de sferele

I celeste ale muzicii; el va fi punctul de plecare al sintezei I finale. Halbwachs comentează aici situaţia lui Beethoven şi I bine cunoscutul paradox al capodoperelor pe care le-a I compus deşi era surd. El adăgase în 1939 două fraze la care I renunţase anterior: „Lumea muzicală în întregime era ca o I memorie rămasă în mintea sa” şi „Beethoven nu era nici- I odată singur”. Or, tema lumilor culturale interioare şi cea a I falsei însingurări sînt la originea primelor patru pagini, re- I scrise mai tîrziu şi care sînt ca un fel de preambul la ca- I pitolul 2, „Memorie individuală şi memorie colectivă”. Falsa I solitudine londoneză este un mit exemplar care dezvoltă o 1 frază obscură din Cadrele sociale.

într-adevăr, în Cadrele, la capitolul despre I localizarea amintirilor (p. 138), citim: „facem parte, simul- 1 Ş l din mai multe grupuri şi trebuie spus că, în general, cuI cît sîntem mai strins legaţi de acestea, cu atît sîntem jjm1 °apabili să ajungem la nişte amintiri foarte recente· estu

departe în trecutul lor... în comunitatea foarteschimbătoare, constituită în jurul nostru dia

265

Page 245: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 245/304

B Q V Q M V 9MAURICE HALBWACHS

întîlnim sau pe care-i putem întîlni, sînt angajate grupuri mrestrînse şi mai stabile: prieteni, parteneri de călătorcoreligionari, membri ai aceleiaşi clase, locuitorii acelusat, familia lărgită, familia strictă;fără să uităm societatea originală pe care fiecare individ o form ează, într-un fel, sine însuşi"”1. Enigmatica frază finală avea, la Butler şi în nomenologia rememorării, un sens restrîns la două personcare simbolizează amintirea, aşa cum este gîndită şi aşa ceste legată de percepţia prezentă. Este, de altfel, ide

reluată în 1932, în manuscrisul despre mărturie; dar noutaarticolului din 1939 este că, la Beethoven, nu mai e vorbao memorie a unui fapt, ci de memoria unei culturi (memoculturii muzicale, care este o lume de valori structuraprintr-un cod de notaţii). în acest debut alMemoriei colective, solitarul din Londra nu este, ca Beethoven, monadă purtătoare a unei lumi muzicale (în asta constă tprogresul gîndirii sale), ci un întreg sistem de monaformat dintr-o societate de martori, de culturi interioare. Esvorba de un pictor, de un istoric, de un economist etc. şi cei pe care aceştia i-au citit. Mitul solitarului londondeschide aşadar cartea spre ideea unei conştiinţe care cprinde în interioritatea sa o pluralitate de memorii colectivirtuale.Cadrele fuseseră un primul moment al operei, încare memoria individuală era cuprinsă din exterior dmemoriile colective, căci amintirea însemna identificarmemoriei individuale cu o memorie colectivă religioasă,clasă ori familială. Esenţa rememorării consta în continuîn experienţa fundamentală a unui sens împărtăşit de minede ceilalţi.

Memoria colectivă pleacă, dimpotrivă, de la identitatea primă a memoriei individuale în raport cu multiplememorii colective economice etc. Această idee, care apca punct de plecare almemoriei colective, dezvoltă afirmaţiice se găseau deja în manuscrisul din 1932: tema memo

1 Sublinierea noastră.

Page 246: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 246/304

V 3 î i a /S i V d 3 M X 3 J j /

d i v i d u a l esituate la intersecţia mai multor memorii apăruse1932 în replica adresată lui Blondei. însă acest mit anunţă

• tema independenţei fiecărui curent de memorie, susţinutăfo capitolul despre timp.Memoria individuală a solitarului din Londra este o

l e g ă t u r ăîntre mai multe memorii colective, dar importanteste că, în această descriere, conştiinţa posedă în ea însăşivirtualităţi de cultură şi că, actualizîndu-le, ea alege punctulde vedere al pictorului sau pe cel al economistului. Altfels p u s ,libertatea memoriei, care în articolul despre muzicieni

era înţeleasă ca libertate defensivă care manipulează curentele de memorii şi se situează la intersecţia lor, apare aici calibertate de alegere a individului. Memoria solitarului dinLondra care poate, pe rînd, să actualizeze memorii culturaleseparate îl pregăteşte pe cititor pentru capitolul despre timp,care va afirma că fiecare timp asigura o memorie şi cătimpurile nu se întîlnesc niciodată. Această temă va fi dezvoltată în legătură cu familia lui Pascal, care putea 1 interesată cînd de literatură, cînd de religie, fără să se poată spuneniciodată că timpul purtător al memoriei religioase seintersectează cu timpul memoriei literare. Sînt conciliate aicitoate metaforele ezitante ulterioare, din capitolul4 - undememoria este cînd un punct de întîlnire a timpurilor, cînd unmănunchi al timpurilor căci conştiinţa conţine în sinepluralităţi virtuale de timpuri care nu se actualizează decît

prin ea, memorie după memorie. Timpurile sociale dinmemoria solitarului din Londra sînt timpuri eterne, carecoexistă şi nu se întîlnesc niciodată. în conştiinţă coexistă|H | se intersecta noile memorii culturale colective. Conştiinţa se află într-o situaţie care evocă dialectica simmeliană■ excluderii şi includerii, ea fiind recipientul comun al tuturor acestor memorii culturale, dar putînd, totodată, prin

libertatea sa de actualizare, să fie conţinută în interiorul unei memorii culturale. Prin exemplele solitudinii londoneze şi al însingurării lui Beethoven, Memoria colectivă continuă B l sociale prin faptul că memoria este o reconstrucţie a

267

F Postfaţ

Page 247: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 247/304

MAURICE HALBWACHS

trecutului în funcţie de prezent; dar, importantă înCadrel sociale era prezentarea colectivului ca esenţă a memorieicontra individualismului psihologic al lui Bergson; dimpo^trivă, în Memoria colectivă valoarea memoriilor colectivevirtuale pune în prim-plan alegerea individului în funcţie deprezentul său. DacăMemoria colectivă este simetrică fată deCadrele sociale, foarte important este titlul original dat deHalbwachs primului capitol, „Memorie individuală şimemorie colectivă”. Acesta dă sens mitului solitarului dinLondra: data imediată a conştiinţei este pluralitatea memoriilor colective, descoperită pornind de la o memorie individuală.

Nu doar căMemoria colectivă inversează punctul deplecare faţă deCadrele sociale, ci reprezintă chiar contrariul, deoarece vechea intuiţie bergsoniană a duratei,prezentă înCadrele, este respinsă: în loc de o identificare, înactul amintirii, a unei memorii individuale şi a unei memoriicolective, amintirea devine o interacţiune multiplă. Sensulultim alMemoriei, pregătit de pagina despre solitarul dinLondra, este ideea pe care o va dezvolta în capitolele 2, 3 şi4: data imediată a conştiinţei care va deveni timpul dublu nueste nici conştiinţa individuală, nici conştiinţa colectivă, ci,aşa cum spusese deja Simmel, legătura, interacţiunea dintrememoria individuală şi memoria colectivă. Pornind de laaceastă dată imediată, fundamentală, a interiorităţii reciprocea memoriei individuale şi a memoriei colective, putemînţelege teza (dezvoltată în capitolele 3 şi 4) superiorităţiimemoriei colective faţă de istorie. Ideea că memoria colectivă înglobează din exterior memoriile individuale şi ţese ounitate interioară fusese deja schiţată înCadrele sociale (p·146). Halbwachs spunea: „[...] e normal să considerămgrupul însuşi capabil să-şi amintească şi să atribuim omemorie familiei, de exemplu, ca şi oricărui alt ansamblucolectiv . Dimensiunea exterioară a apropierii, subliniereaexteriorităţii conştiinţei colective faţă de cea interioară, eraastfel exprimată: „Aceasta nu este o simplă metaforă, amintirile de familie se dezvoltă cu adevărat ca pe tot atîtea tere-

v a u o K v u 3 ux aa / j

M urj diferite în conştiinţele diferitor membri ai grupuluiΙ doinest'0”· Al doilea moment al acestei dialectici simme-fc|jeneJ momentul interiorităţii reciproce de la conştiinţă laI memoria colectivă şi de la conştiinţă la memoria individuală,■ e i a astfel schiţat: „[...] aceste conştiinţe rămîn, în uneleI privinţe, de nepătruns unele faţă de altele, dar numai în uneleI privinţe, în ciuda distanţelor [...] tocmai fiindcă oamenii au1 fost amestecaţi în aceeaşi viaţă cotidiană, iar schimburile] continue de impresii şi opinii au strîns între ei legăturile, a1 căror rezistenţă o simt cîteodată cu atît mai mult cu cît1încearcă să le rupă. Membrii unei familiiîşi dau seama că Ι gîndirea celorlalţi şi-a întins în ei ramificaţii pe care nu le Ι pot urmări şi al căror desen nu-l pot înfelege în ansamblu I decît cu condiţia s ă adune gîndirea tuturor şi, într-un fel, să I lise alăture

UnificareaMemoriei colective, între 1943 şi 1944,I este dată aşadar de marea temă epistemologică a interiorităţiiΙ reciproce a memoriei colective şi a memoriei individuale,I comună întregului capitol în care reface legătura cuCadrele I memoriei. Cartea este şi opusul, dar şi completareaCadrelor ι sociale, la fel cum este şi schema completă a schimbării, deΙ inspiraţie simmeliană, citată în legătură cu interacţiunea întreI memoria individuală şi cea colectivă; chiar dacă aceastăI inovaţie este mai marcantă în domeniul timpului, cartea esteI totuşi alcătuită pornind de la articolul despre muzicieni,I completat cu variantele inedite.

Postfaţă

S u b l in i e r e a n o a s t r ă . 269

I

Page 248: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 248/304

V a U Q M V d 3 l L t 3 d

Geneza noilor concepte ale sociologiei memoriei în Memoria colectivă

Curentul de memorie

Curentul de memorie nu ocupa decît un loc secundarîn Cadrele sociale. Ideea de curent de gîndire exista deja înDespre sinucidere de Durkheim, sub forma curentului de

reprezentare şi a epidemiilor, iar Durkheim folosea sporadicconceptul, fără a-1 defini prea clar.în Cadrele, Halbwachs recurge la acesta mai ales în

capitolul despre memoria colectivă religioasă, cînd vorbeştedespre curentele de gîndire mistică. Sîntem aici între uncurent de memorie psihologică şi un curent de memorie culturală. După 1932, replica la obiecţia lui Blondei (amintireaunui copil care, singur fiind, cade într-o groapă cu apă şicare-şi aminteşte apoi că era în afara unei percepţii familialesusceptibilă de a constitui, mai tîrziu, o memorie colectivă) îlobligă pe Halbwachs la o primă descoperire, centrată peideea întîlnirii dintre o memorie colectivă familială (care l-armarca pe copil) şi un curent de gîndire adultă; această intersectare între un curent de gîndire „invizibil”, purtător al uneimemorii străine (cea a adulţilor), şi memoria colectivă prezentă a copilului explică, pentru Halbwachs, faptul că sentimentul unei memorii individuale a copilului ar fi determinatde două forme de memorii colective: memoria colectivă deapartenenţă la un grup şi curentul de memorie colectivăprovenită din exterior. Este prima utilizare importantă a noţiunii de curent de memorie.

Ştim, datorită variantelor şi rectificărilor publicate înaceasta ediţie, că textul iniţial va fi transformat în redactărileulterioare. Intîlnirea nu mai are loc între o memorie colectivăşi un curent de memorie, ci între mai multe memorii colective şi mai multe curente de memorii. Halbwachs foloseşteacum pluralul.

MAURÎCEHALBWACHS

I

Postfaţ

Pe parcursul Memoriei colective, curentul deI e i n o r i eva dobîndi, astfel, o nouă semnificaţie. In capitolulI 2 cu excepţia primelor patru pagini (scrise la urmă), acestaI are în principal o semnificaţie psihologică: este vorba, înI general, de explicitarea rememorării de către un individ.I Intr-o parte aMemoriei colective —care corespunde în spe

cial primei variante eliminate, în care Halbwachs continuăI critica faţă de obiecţiile lui Blondei şi reia reflecţiile

I anterioare asupra memoriei involuntare şi a falsei recu-I noaşteri I curentul de memorie va fi uti lizat pentru a explica1 fenomenul rememorării. Dar, în esenţă,Memoria colectivă I va dezvolta ideea unui curent de memorie culturală sprijinit1 pe o temporalitate unică în genul ei. Halbwachs face primaI generalizare în capitolul2 , cînd se apleacă asupra mărturiei;1 această generalizare a „curentului de memorie” are ca re-I zultat două idei simetrice: în primul rînd, identitatea eului vaI depinde de apartenenţa la alte curente de memorie colectivă.I Se iveşte astfel, din nou, cu ocazia replicii adresate lui j Blondei, o problemă care rămăsese virtuală înCadrele. Difi-I cultatea era următoarea: dacă pentru un individ a-şi amintiI înseamnă a privi din punctul de vedere al memoriei colectiveI a unui grup, atunci criza provocată de pluralitatea memo-I riilor colective de clasă ar fi trebuit să se soldeze, virtual, nu j doar cu imposibilitatea unei memorii colective a naţiunii, ciI şi cu imposibilitatea identităţii eului: căci, dacă în fiecare| moment, aşa cum se arăta înCadrele, urmez memoria unui] H H iar numărul membrilor acestuia devine extrem de: mare, cum mai poate eul să unifice acest număr ridicat de

puncte de vedere asupra fiecărui grup?Răspunsul (leibnizian) este că fiecare individrepre-

I z'n® un punct de vedere totalizant asupra memoriei colecte . Celălalt răspuns este că, invers, fiecare persoană,

I Precum şi fiecare obiect ş i (în cazul copilului căzut în groapă) situaţie se af lă în punctul de intersectare a unei p u-

î ralităţi de memorii colective.

Page 249: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 249/304

i s i l J l l l i l l F * " · într-o primă variantă omisă, dar editată aicHalbwachs înlocuieşte sentimentul amintirii involuntare cane vine în minte fară s-o fî chemat cu experienţa participăla un mare număr de grupuri. în acelaşi sens, apariţia unobiect în foarte multe memorii de grup explică faptul amintirea unui obiect este posibilă pentru noi prin convegenţa punctelor de vedere ale acestor grupuri şi, dimpotrieste imposibilă dacă aceste grupuri nu s-au întîlnit niciodcu adevărat. Astfel, multitudinea memoriilor colective şcurentelor de memorie, precum şi a problemelor legate intersectarea lor se va raporta la ideea, abordată înCadrele sociale, de pierdere a familiarităţii, în amnezie sau în vcadrele permiţînd, prin caracterele lor convenţionale, evcarea unei memorii colective.

Curentul de memorie se transformă aşadar îMemoria colectivă, ajungînd de la o memorie psihologică o memorie culturală. Evoluţia de sens a curentului de memmarchează evoluţia gîndirii lui Halbwachs: curentai de memoscilează între o reinterpretare a inconştientului bergson(sau chiar a celui fireudian) şi afirmarea eternităţii memorie

Primul text lung pe care-1 inserăm ca text omis nebifat de Halbwachs (adică un text pentru a cărui utilizHalbwachs pare să ezite) este cel în care Halbwachs neinconştientul şi mecanismul acestuia de asociere a ideipentru a-1 înlocui cu o incapacitate în care ne-am afla deavea acces la un anumit număr de memorii colective carclarifice o situaţie. înCadrele sociale, Halbwachs foloseanoţiunea de inconştient sub forma socială a unei memrefulate prin violenţă. în capitolul despre memoria colecreligioasă, Maurice Halbwachs evoca memoriile sufocamemoria religioasă dominantă şi ajungea să vorbedespre memorii sociale care continuă să existe în afaracietăţii . Or, importanţa strategică a acestei memorii refu

1„Dar se întîmplă să se modifice circumstanţele sociale, în sensul că apar noi modificări, care se amplifică prin toate cele pe care,

2 7 2

Page 250: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 250/304

I

J f r Postfafă

acestei memorii excluse care nu poate fi decît temporarăI e s t e că ea va constitui^ într-un anumit sens, în cartea dinI 1925, un mecanism care face posibil progresul, şi în specialI progresul istoric aşa cum este el descris în capitolul despreI memoria de clasă, sub forma înmulţirii numărului de oameniI purtători de valori centrale ale unei societăţi. Acest lucru nuI se poate întîmplă, spune Halbwachs, decît regăsindu-se unI anumit număr de valori care au existat întotdeauna şi care auI fost ascunse. Este vorba tocmai despre valorile excluse

I anterior de societatea centrală, eliminate din memoria colec-I tivă a societăţii. Inconştientul avea, aşadar, o importanţă ma-I joră la nivelul Cadrelor sociale. Or, înverşunarea luiI Halbwachs de a transforma, în varianta citată, inconştientul

într-o incapacitate de a avea acces la o amintire este cu totulremarcabilă, căci memoria inconştientă era un rezervor

I permanent pentru progresul societăţilor. De acum înainte ease transformă în ideea că nici o memorie nu se stinge

definitiv; nici o uitare nu este veşnică şi nici o memorie n-aavut vreodată un început absolut. Aceeaşi idee leibniziană vaprezenta curentul de memorie drept curent de memorieculturală, dar aici curentul de memorie culturală apare maiales din capitolul 4 (,Memoria colectivă şi timpul”); memoria colectivă eternă este în centrul preocupărilor luiHalbwachs şi al sensului pe care vrea să-l deaMemoriei colective prin mitul călătorului singuratic prin Londra. Eternitatea memoriei culturale nu este eternitatea unui fapt, ci a

^ M a M V d 3 1 U.3 J j I

pînă în prezent, religia oficială le refulase. Să ne închipuim căaceasta este o înviere efectivă a trecutului şi că societatea extrage,într-un fel, din memoria sa formele doar pe jumătate dispărute alevechilor religii... Dar în afara societăţii, sau chiar în părţileacesteia care au fost mai puţin supuse la acţiunea sistemuluireligios stabilit, ceva din acele religii se păstrează, in«memoriei” societăţii însăşic ^ e n umai gincorporat în instituţiile sale actuale...Albin Michel, 1994, pp- 182-183).

273

Page 251: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 251/304

Η η η Ιwmd kmbb i rtuit· M am kcmkmnât mii j M a e imoâahâ m c a r e o— i f e p a n e d e Ιϋ τ / ΐ* Μ c r ^wmăhaâ âm L on d ra n « i « I Î 7 e i â o t an O a r i t a le a i n e »a c r i i c A n 6 p e ca re o a ie g e ■ f n a r î 'r d e p r e z ea l: pre ze a-M s â k m in K 7 w w » . p o r ş i sim p la , d o r in ţa d e a p riv il emăn âm tr-m p a s c i d e '^ e d er e e st e ti c . is t o r ie , r o m a r g .γ - τ τ μ γ · efec. A c e sta e s c « a r ca n i l m f o n a i r i i d eseas a c a -

B o i k ? o U e se r s 9 ΒΓ 36 3Γ d e d e V 'd o n c o icoaie.

CwrsM de mtmturie f i m em orie codectbec

o e ie

p i f 3eDO-

a n t a r e a . s a e e f c î ti m p € f ^ s e s D c 4 o ş i c ă p p o f i cî c a. p e c a re oa da ce i f a w r i gooiecâvă m r a p o r t c a C o d n e f etockâe. f e e r s a r a e p E K f f io io o d c o e â » t a p ir i c ă s e poi a f r i d p e s t a s -ί K e v a i a a i n po r îa B § a- d e c a râ b i â a c an f e za re z v a lo r ii «r e r a a a r d e c a e e a tt d d e n e a o n e .

f e s a i r ^ â r s p o â d o : ■ se e a i a rm â re sie a p ăr ar ea is to r ie ip a.ps x c s h î b i c aieC adrele. c i a p ă r a r e a i r e c ia a f c r i im p o -m n H d o r i i i sto r ie i p r ez e ale ş i a re ere su k M c u atU m a i d eâ o a a i i p t a i B r .

D e a u c z at ii a i i e f ac e ap e l sa t re c ta M p o t m a« ϊ κ τ ε ^ aio râ o r d e c a s e re p u b lic a d e i a V ic fe y .A s tfe i see x p i c â o s d & l e p e c ar e le c n g g a â r e in tr e sM t tr m e a ii r e ar fi r a i iL i m j t l e c o e â M r r a a a r i ş i _ a rc co BSw di r π β β Γ : i i i w t o . m b c t î h I s e a r a ta c ă o a eo ri

^ e rz e ^ s s e M f e c 5 e a sâ -| ia l n i i i h r r i p r in - aîK a B ® E - * * a te ne i â c t r n a r i · ι! c ee a c e hε έ e zite k i rr * E c a r w · * k « ; d c ă p o z î |ia p o B tic ă k n t T 'i eaeza ro a a j i t vec ia is i w r tw t s a lv a i i a c i a d a pn i i d i i l a i ΐΓίΤη ββ ί R t /A d io t f c a ^ a e a r s a s a . p m re co as & iH t c a a ad a ie a . K ă s n n a R a d e Mamaria cokctnâ e ste c â a · s e a »sp aa e c â « H a t v e a e e e o ι α η β π φ a ir ec ata fc i î e f i n c i k

^ M a N V a 3 1 L Î .2 J /

r me s t e , m a i d e g r a b ă , o r e c o e s ti to i re a t r e c *

_____ d e - a fa c e . i a e s e o ş â - c a o r e c o a s t ra c t i e a p r e ze :

S o a a a b c n ia r e d i eM e m o ria pe rmise a i p rogresi a i S s i s â d a & r e srw ~u t ş i c oie cX fs ^ se ea tc n aş î u r e n o n a c o k c t n â . c a d r e le s o c ia le p c ad rsa eac

ceieciKe^iiDi

ae cszz a i s z r e s c sc i s i s i co i s cd ^ e s i e j jî chb ş î d n a r n a i j o c d e c a v i a r k ş a e d e so c k a B f

Dsoâsm z p e a c r a c o l e c tiv , s o c k t at e a p e a r a s o cs tf ţ. 0 ^g g S r O C O i a l d e s p r e B B Z Î C I E S B . d H J M f î i a 5 g g a g m p p n i

i o a sH B l a i e s a lμ ο β ο κ κ ι î B t i/ k a e . i r s î c a ^ a e s oc asa sâ .aaar almazxn f e naSm^ d &

ιΐνκ κ ι& . rsspcă a o sa c u d d e a s u r z it o ru l z g om o t c k p r o p a g a i a s d e sta r e a za m B m k i î W ffiD e r, ia r d e m o a a şă se j a s p r p e p

' - * / / p e x sn j a k m jn m o u tv a m e aro rie i s c c a i^ A js q kl e a â f e s e s e d e j a a b c c d a a ă iaCackeie soăde. â s ea r sd e -s g a m e m o r ia s o c i a la s â D e e sp & c a i < a cs as a I 3a s î e sisa lizMĂ). Muoct d a c i . l a jw f p — I ja B ro d ac en L3ssb*x3s « t e a o p o v es t ir e m e sm is â de aa s a r o r e â n « p*■ ■ ■ e p o v es fe a s d w u im a n e cz îc i fc s » i « e S I

“ţefflr vo ite d e s p r e oM a i c p e a lrn l â r â a f i ş^ ^ V f>iv iaCodrt&*π o e c a e o ns e o r e ,

A n e a â a e a de

db ?e pas b e o t i^ie*enes.i»s»-

g jjăgyg k 2S®C 5K fe sm pcrarsreâe* • ec* C*‘

Page 252: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 252/304

B Q V Q M V 9MAURICE HALBWACHS

în timp nesusţinută de o conştiinţă trimite la ideea unuicurent de memorie: pe bună dreptate, numim această memorie din societate „memorie socială” .

La începutulMemoriei sociale, reprezentat de textuldin 1932 care răspunde, în capitolul 2, la obiecţiile luBlondei, ca un ecou al mai vechilor reflecţii asupra memoriei individuale esenţial pentru problema pseudo-memoriemartorilor, se face aluzie la propagandă. Halbwachs aminteşte că sîntem adesea convinşi că emitem o opinie personală, deşi doar repetăm o propagandă uitată. Chiar dactextul este probabil ulterior, găsim aici o reluare a ideii inţiale a articolului despre muzicieni: inferioritatea memoriesociale faţă de memoria savantă colectivă. Dar, odată cajungem, înMemoria, la noua orientare teoretică a gîndirii,caracterizată prin inovaţia timpului cu dublă dimensiune, sproduce o inversare a vechii ierarhii între memoria colectivşi memoria socială: curentul de memorie eternă este structurat de timpul social etern. Această nouă superioritate a memoriei sociale este deja indicată în cazul familiei PerrieAceasta are în comun cu Pascal mai întîi preocupările litrare, apoi cele religioase, janseniste. Superioritatea constă faptul că memoria socială este eternă, pe cînd grupul exisdoar pentru o durată limitată a istoriei. Memoria religioasăfamiliei lui Pascal actualizează, la un moment dat, un curede memorie literară, apoi un altul, de memorie religioasSensul istoric al acestei inversări ierarhice între memorsocială şi memoria colectivă vine ca o consolare a dezndejdii: eternă este memoria socială, care e o virtualitate, cînd prezentul (istoria) nu durează decît un moment ca mmorie colectivă. La paginile 182-183, Halbwachs îşi evpasiunile de tinereţe într-o formă codată, vorbind desprprietenii săi de la Şcoala Normală; or, prietenii săi din tireţe erau socialişti. în acelaşi timp, el îşi evocă propsituaţie de bătrîn care a văzut murind în jurul său pe mudintre prieteni şi afirmă că esenţa memoriei colective găseşte în semnificaţia împărtăşite de fiecare. Aceasta

Page 253: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 253/304

v a i t a M v a ? >/ / j j

ispune el —va rămîne dintr-un cuplu dincolo de pasiune,| aceasta varămîne în urma prietenilor săi: semnificaţia se

I o0âte păstra. Oa m en ii pe care-i întîlneşte şi care împ ărtăşescI aceeaşi sensib ilitate inte lectu ală vo r fi un fel de substitut al■ prietenilor. H alb w ac h s m erge pîn ă la capătul acestui gînd şiI propune un simbol al speranţei: dacă mîine alţi oameni s-arI integra acestui sens împărţit pe care-1 păstrează în memorie,I ar fi ca şi cum grupul ar renaşte. Itinerarul este deci clar:1 eternitatea timp ului so cia l a făcu t p osib ilă actualizarea luiI într-un grup (cel al cuplului Halbwachs sau al amicilor săiI politici). Dacă totalitatea acestor moduri de a simţi şi a

I evalua, ad ică m em or ia cu lturală, sub zistă, în viitor va fi posibilă renaşterea unei alte memorii colective, ce va fi actua-[ lizată de un nou gr u p. S e a ju n g e aşa da r de la memoria

socială Ia m em oria co lec tivă : chiar d acă mem oria colectivădispare, răm îne m em o ria so cia lă, ca re m îine se va puteareitera în m em or ie co lec tiv ă. M işca re a de reiterare mergedinspre social spre colectiv, în t imp ce înCadrele sociale ideea de reiterare nu m er g ea (d e ex em plu , în cazul memorieicolective f am ilia le ) d ec ît din sp re colectiv spre colectiv;dispar incertitudinile dinCadrele sociale între cele douăaspecte ale m e m o rie i s o cia le , m em oriile colective estompatede vis sau am n e z ie şi, p e de altă parte, memoria mediatică.Incertitudinea în tre m em o ria so cia lă şi mem oria colectivăera se m n ificativ ă m ai a le s în privinţa limbajului, care era alunui gru p v ie n e z în p rim u l c a z şi a l unei naţiuni în cel de-aldoilea; pe scurt, nu se ştia dacă limbajul era un cadrucolectiv sau un cadru social .M em oria colectivă caută o soluţie într-o ierarhie în care colectivul dominăsocialul, apoi într-una în care se petrece contrariul.

postfaţa

Page 254: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 254/304

3 Q V Q M V £MAURICE HALBWACHS

Clar-obscurul şi călătoria: pluralitatea timpurilo sociale între progres raţional şi relativism

In Cadrele sociale se ridica, sub numeroase formeproblema pluralităţii memoriilor colective: în afară de ctrei exemple-tip de memorii colective (familială, religioşi de clasă), se făcea aluzie şi la existenţa altor forme

memorii colective. Această pluralitate era deosebit de imptantă în capitolul despre clasele sociale, luînd forma plulităţii crescînde a grupurilor savante: caracterul lor din cece mai segmentat şi efemer, accelerarea apariţiei şi degerării lor erau cauzele evidente ale crizei, care determinproblema unei evaluări unificatoare a acestor memorii pencare Halbwachs propunea un loc din afara funcţiilor precufamilia sau „lumea”.

Pluralitatea memoriilor colective apărea deci ca dificultate teoretică şi în special ca o dificultate de a impuideea de progres. Aceasta era legată, înCadrele sociale, dedouă cauze esenţiale: libertatea grupului în raport cu mmoria colectivă, care era aplicată prin criticarea trecutuluifuncţie de interesele prezente ale grupului; iar pe de aparte, lărgirea bazei demografice a memoriei colective, îvalorile erau susţinute de un grup mai mare decît precedentu

Această pluralitate de memorii rămînea, aşadar, Cadrele, nepropice progresului, deoarece ar fi trebuit găsmijloacele de a o stăpîni pentru a păstra şansele de avansIn Memoria colectivă, pluralitatea memoriilor colective setransformă în pluralitatea timpurilor sociale. Pe parcuracestei transformări, vor putea fi puse în valoare două forale progresului: un progres al identităţii individuale şi progres în constanţa valorilor alese de individ. Prima forde progres individual depinde de pluralitatea memoriicolective: în capitolul doi este folosită noţiunea leibnizide „clar-obscur”; clar-obscurul amintirii din copilărie segăsi în întîlnirea fortuită şi originală a memoriei infantilecea adultă.

Page 255: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 255/304

UaMva 32 LL3 :* l j

Halbwachs îi răspunde astfel lui Blondei, carespunea că memoria copilului solitar căzut într-o groapă cu

■ apă este 0 memorie individuală care nu se poate explica|printr-o memorie colectivă. Halbwachs consideră, dimpo

trivă, că iluziile de unicitate individuală a acestei amintirisînt datorate intersectării dintre memoria colectivă familialăşi o realitate non-familială, şi anume lumea adulţilor. Gene-ralizînd, el susţine că tot ceea ce este în afara copilăriei şi amemoriei colective infantile familiale este asemenea unuiimens rezervor conţinînd posibila infinitate a altor memoriicolective. Această reducţie fusese deja operată înCadrele sociale, cînd Halbwachs expusese mitul lecturii unei cărţi

ι pentru copii, recitită de adult cu o mare decepţie; el explicafaptul că lectura copilului însemna procesarea de către acesta

| a cadrelor infantile tratate cumpătat de un bun scriitor de! cărţi pentru copii: pe atunci, copilul îşi regăsea viziunea

despre lume în cartea scrisă pentru el, o viziune în careobiectele, animalele şi oamenii erau pe acelaşi plan, în carenu exista stratificare socială şi în care el se putea identificaatotputernicilor actori. Dimpotrivă, adultul era dezamăgit deo nouă lectură deoarece avea acum o viziune adultă asupralumii, adică un minimum de reprezentări ştiinţifice ale mo

dului de funcţionare a lumii materiale şi a celei sociale.Această dualitate copil/adult era un mod de aexplica, înCadrele, cele două lumi: lumea copilărieişi luI mea în general, a părinţilor aflaţi în legătură curestul adulţilor. InMemoria, el generalizează opoziţiacopil/adult: in raport cu eul copilăriei, odată cu experienţa se reveleazăo multiplicitate de memorii colective. Schimbareade valoarea memoriilor adulte este exprimată prinnoţiunea de

clar-obscur: această ierarhie a memoriilorse raportează la

eu; eul copilăriei este partea clară;obscură este, urmind metafora folosită înM em oria colectivă, umbra aruncată de adulţi. Halbwachs dă o seriede exemple penmiJ întotdeauna, copilul este(de la me? " le /^însuşi) con- | cele mai privilegiate şichiar ut

Page 256: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 256/304

B Q V Q H V 9MAURICE HALBWACHS

fruntat, mai devreme sau mai tîrziu, cu lumea adulţimăcar prin faptul că este atras de emoţiile acestora. Acconfruntare o vom regăsi şi în capitolul despre „Memcolectivă şi memoria istorică” .

Acest clar-obscur este aşadar polul individualprogresului. Ideea este simplă: pe măsură ce creştemconştiinţa noastră se dezvoltă, dăm un sens obscuruluextindem dimensiunea clarului - sentimentul autenti

memorii de sine evoluează. Noul progres adus deMemoria este deci libertatea individuală prin cunoaşterea de sAceastă libertate a eului fusese abordată în articolul demuzicieni ca eliberare de griji. Cel care asistă la un condacă se plasează la intersecţia a două memorii colectivea grijilor profesionale sau familiale şi cea a memoriei mcale a concertului care începe), se va putea elibera de pcupările sale. Din această abordare prin clar-obscu

memoriei individuale rezultă ideea că pluralitatea meriilor colective nu justifică doar memoria infantilă, ci şi pbilitatea sentimentului de progres afectiv şi chiar morasentimentului de eliberare a sinelui, deschizînd calea peprogresul raţional al cunoaşterii prin memorie. Confruntdintre obscur şi experienţă antrenează progresul continuumemoriei clare. Incepînd din capitolul2 , ideea de clar-obscur,care stă la baza pluralităţii de abordări necesare pentru îlegerea unui personaj sau a unei situaţii, îl va pregăticititor pentru ideea progresului indefinit şi, implicit, pencea a timpului infinit al memoriei.

în ceea ce priveşte imaginea tatălui mort de curîHalbwachs dă nişte indicaţii importante: se produce o manentă evoluţie a imaginii tatălui pe care o avem copilărie, pe măsură ce alţi oameni ne vorbesc despre elalte puncte de vedere, pe măsură ce descoperim perspecaltor memorii colective asupra acestei persoane. Acest gres este, într-un fel, nedefinit; el se prelungeşte deoardupă moartea tatălui, memoria colectivă privitoare la

Page 257: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 257/304

3UX3J I & I

Postfaţă

altor grupuri îi asigură, pentru un timpmai lung sau mai

scurt, supravieţuirea.Dincolo de problema clar-obscurului, pluralitateam e m o r i i l o r colectivese va transforma, în capitolul despretimp, m cea a infinităţii timpurilor sociale. Mijlocul prin careHalbwachstrece de la una la alta este conştientizarea faptului că nu există doar o pluralitate empirică de memorii(cum arătase deja înCadrele), ci chiar şi o posibilă infinitatede memorii colective, căci fiecare este susceptibilă, pe linialui Leibniz (pe care îl citează), să se divizeze în grupuri maimici, la infinit.

Trimiterea la Leibniz implică acceptarea, ca punctde plecare, a posibilei infinităţi a memoriilor colective:acceptînd acest dat ireversibil, Halbwachs trebuie să găsească un analog simetric al clar-obscurului individual înzona memoriilor colective, lucru pe care-1 va reuşi în capitolul despre timp.

Totuşi, înainte de acest capitol, există o experienţădescrisă de două ori cel puţin înM em oria colectivă, foarteimportantă prin combinaţia dintre pluralitatea memoriilorcolective şi iluziile acestora; este vorba de experienţa călătoriei făcute în co m un . D ac ă, în că de la început,Cadrele sociale erau axate pe problema ui tăr i i sociale ,Memoria colectivă focalizează asupra preocupărilor pe care Halbwachsle notase în ca rn ete în că din 19 25, privitoare la iluziilememoriei. Răspunsul la obiecţia lui Blondei, bazată pe memoria experienţei copilăreşti solitare, constituie o primărezolvare: iluzia de unicitate a impresiei din copilărie rezultădin întîlnirea din tre lu m ea co p ilă rie i ş i lum ea adultă, dintreclar şi obscur; iluzia de a fi unic seamănă aşadar cu iluziilede percepţie produse atunci cînd nu ştim dacă o stea se situează la intersecţia a două constelaţii, din care dintre

acestea face ea parte, dacă este un obiect pe unfond sau invers. Dar această iluzie a copilăriei respectăCadrelor, ea este o privire din exterior ai unui' ■* α 1ίίο Μ Percepţie este exterioară obiectelor.

281

Page 258: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 258/304

justifică foarte convingător ceea ce voise Halbwachs să spună prin mitul solitarului din Londra.

Realitatea călătoriei este una pe care o putem prividin exterior. Este impresia împărtăşită de mine şi de ceilalţipasageri, dar această realitate poate fi trăită şi interior; călătorul este atunci împărţit, într-o altă variantă de clar-obscur,între preocupările grupului din care provine şi un oarecaredezinteres faţă de partenerii de drum. Aparenţa călătorieieste la fel de iluzorie ca şi cea a mărturiei: ceilalţi vor spune

că am văzut aceleaşi lucruri ca şi ei, că-mi amintesc deaceastă călătorie în felul lor, pe cînd eu ştiu bine, în forulmeu interior, că în tot timpul călătoriei n-am încetat să-miamintesc de copiii mei sau de cutare sau cutare persoană.

Această aluzie poate atinge un grad superior, iarHalbwachs are geniul de a complica modelele pentru a demonstra asta. în exemplul sfintului care a trăit într-un grupreligios, după moartea sa, grupul este absolut convins că eiau trăit împreună şi în comun aceeaşi experienţă: în realitate,cei din jur nu vedeau decît lumea, în timp ce sfîntul nu-1vedea decît pe Dumnezeu. Schema se repetă în cazulcălătoriei, căci însoţitorii mei au ştiut, într-un fel, că nu împărtăşesc emoţiile lor, observînd că din cînd în cînd sînt

absent, dar au făcut asta doar din punctul de vedere al memoriei lor colective asupra călătoriei, în care ei au perspectiva dominantă, iar eu una minoritară, pe jumătateabsentă, în timp ce eu îi percep pornind de la alt grup şiîntr-un mod cu totul invers. Percep drept centrală memoriacolectivă a familiei din care provin şi abia în plan secund pecălători; sigur, percep, ca şi ei, călătoria, dar constat totodatcă şi ei au fost oarecum modificaţi de grupul meu familialadică de privirea mea absentă, prin latura insolită a prezenţemele în această călătorie.

MAURICE HALBWACHS

Page 259: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 259/304

postfaţă

Halbwachs face aluzie, cel puţin în două rînduri, la

călătorie, ca mit folosit pentru înţelegerea raporturilor dintrememoriile colective, deoarece această referire îi va fi utilă şiîn privinţa istoriei, şi a reprezentării de către aceasta, atimpului colectiv.

Memoria colectivă abordează istoria sub trei formediferite şi destul de contradictorii, ceea ce face necesarăîncercarea de a le coordona. In prima pagină (dar, de fapt,

ultima) a mitului despre Londra, istoria este o cultură, la felca economia sau literatura; nu există nici o restricţie în ceeace priveşte valoarea istoriei. Continuarea textului va dezvolta o respingere a istoriei false care, aşa cum o concepeBlondei, este o istorie evenimenţială a secolului al ΧΙΧ-lea,făcută din date şi locuri.

Halbwachs porneşte de la Bergson şi Blondei, nu delaCadrele sociale, pentru a regîndi dimensiunea istoriei. înCadrele, el se folosea intens de istorie, aşa cum era istoriaştiinţifică a epocii sale, istorie a cauzelor şi a efectelor, aintenţiilor şi a rezultatelor, istoria sistemelor de valori alegrupurilor, ca la Max Weber. Marea miză acadrelor este căaceastă convergenţă a progresului prin cauzalitate sau prindezvoltare a valorilor în istoria religioasă ori socială ar fiparalelă cu progresul tehnologic aşa cum este el definit înreprezentarea de către Halbwachs, în prima parte, a rememorării: reconstrucţia trecutului în funcţie de prezent.

De cu totul altceva e vorba înMemoria colectivă. Halbwachs abordează istoria pentru a-i răspunde lui Blondei,care voia să-l susţină pe Bergson pornind de la schema

potrivit căreia memoria pură ar.fi, fundamental, o memoriede durată şi o memorie individuală psihologică, chiar dacăe&trebuia să se consolideze prin cadrele sociale, timpul şispaţiul: aceste cadre sociale structurează memoria individului luînd forma timpului social (cronologia), a spaţiuluisocial (spaţiul redat de hărţile geografilor).

Int eriorit at ea pri m a memoriilor colective şi istoria

Page 260: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 260/304

Primul răspuns al lui Halbwachs, după ce arătaseinferioritatea reciprocă a memoriilor în călătorie, este săopună istoriei IuiBlondei istoria pe durată lungă pe care oîntîlnise mai întîi îneconomie, la prietenul său Simiand, şipe care o împărtăşeşte cu Ş co a la A n alelor.El consideră istoria pe durată lungă deosebit depotrivită în cazul istorieicontemporane. în is toria contemporană dispăreaaspectulartificial exterior al istoriei, existînd în schimb,ca într-ocălătorie, o co respo nd en ţă între t im pu l e xter ior al istoricului(care descrie călătoria) şi t impul memoriilor colective interioare ale grupurilor care participă la călătorie. La finalulcapitolului doi, consacrat refutării cri t icilor lui Blondei,istoria nu este una evenimenţială, ci o reconstrucţie fondatăpe viziunile asupra lumii ale fiecărui grup, ale fiecăreim em orii colective. E x istă totuşi un ultim tablou al istoriei (încapitolele trei şi patru) pe care trebuie să încercăm a-1lămuri , deoarece corespunde respingeri i voalate a cr i t ic i lordin 1925 a le lu i M arc B loch pe ca re H albw ach s o dezvoltă înT opo grafia legen d ară a E van gh eliilor.

După proasta is torie evenimenţială a lui Blondei ,după istoria pe durată lungă considerată potrivită cel puţinpentru istoricul contem po ran, ult im ul cuv înt pare să însemnecond am narea oricărei is tori i.

Cea de-a t reia concepţie a is toriei este expusă în

capitolul desp re t imp ca o pre m isă pentru teoretizarea fundamentală a dublei naturi a t impului . Halbwachs face aicitrimitere la cele a rătate în ca pito lul d espr e istorie.

Totuşi concluzia acestei dezbateri duce la o restrîn-gere, o limitare a istoriei căreia îi recunoaşte el valoarea:is toria contem porană.

în să întreba rea care se pune atunci este ce să credem

despre is toria care nu este contemporană? Ce să credemdespre istoria pentru care nu avem echivalente ale vieţiitrăite atunci, precum relaţia de sociabilitate şi modul în carefiecare grup social , f iecare memorie colectivă, f iecare sensîm pă rtăşit al m om entului ex p lică faptul istoric? Or, capitolul

MAURICE h a l b w a c h s

Page 261: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 261/304

Postfaţ

despre timp generalizează critica istoriei lui Blondei lanivelul întregii istorii. Această critică nu mai exceptează niciistoria contemporană. Este o afirmare generală a superiorităţii oricărei memorii colective faţă de construcţia istorică.Avem aici, la fel ca înTopografia legendară a Evangheliilor (1941), un răspuns global, dar mascat al lui Halbwachs laobiecţiile, de această dată nu ale lui Blondei, ci ale lui MarcBloch. Articolul citat al lui Marc Bloch, din 1925, este olungă critică pe care istoricul o face abordării sociologice aideii de memorie colectivă şi care nu este redată de scurtultext citat de Halbwachs înMemoria colectivă. Se poate vorbiaici de o „literatură încifrată”, deoarece, citînd articolul luiMarc Bloch, Halbwachs face aluzie, fară să citeze, la ansamblul textului, care constituie o critică radicală prin care istoricul se distanţează de sociolog. Critica lui Marc Bloch spunecă şcoala sociologică franceză în general şi Halbwachs înparticular nu se pot reclama de la Şcoala Analelor.

Care este esenţa obiecţiei aduse de Marc Bloch înacest articol? Este o critică faţă de raţionamentele finalizanteale lui Durkheim şi ale şcolii sociologice în general, careexplică un eveniment spunînd: „societatea voia...”, „grupulsocial dorea...”. Critica pe care Marc Bloch i-o aduce luiHalbwachs - care a încercat toată viaţa să apere ideea decauză şi de lege în numele raţionalismului - este căveritabilul raţionalism se găseşte în domeniul istoriei, carefoloseşte, în studierea tradiţiei, chiar mecanismele şi agenţiitradiţiei, adică actorii, cauzele şi efectele observabile, verificabile, în contrast cu discursul metafizic, finalizant şiarhaic al sociologiei. In asta constă cea mai gravă obiecţie alui Marc Bloch. Acestei obiecţii îi răspunde Halbwachs, fărăs-o spună, căci nu poate polemiza deschis cu acest istoric şiprieten de origine evreiască şi antifascist care va suferi dincauza originilor şi a opiniilor sale într-o perioadă de represiune şi de denunţare de către regimul de la Vichy şi fascişti.Prin urmare, controversa este voalată, atît în ceea ce priveştetextul lui Marc Bloch, cît şi răspunsul lui Maurice Halbwachs.

Page 262: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 262/304

MAURICE HALBWACHS

Acest răspuns a fost exprimat mai întîi înTopografia legendară a Evangheliilor. E l constaîn a spune că opţiuneaspre finali tate a abordării sociologice a memoriei nu excludea deloc o raţionalitate a cauzelor şi a legilor. Cele două

famili i de m em orii colective, d inaintea Co ncil iului de la Efesşi de după acesta, care se succed în povestirile pelerinilor înŢara Sfîntă se dist ing prin căutarea a ceea ce corespundeaşteptărilor şi credinţei lor. Locurile vieţii şi miracolelor luiHristos sînt învecinate pentru primul grup, înainte de secolulal Vl-lea, cu locurile măreţelor fapte ale lui David. Pentru aldoilea grup d e pelerini , du pă seco lul a l V l-lea, locurile sfinteale memoriei s înt coordonate după succesiunea geograf icădată de topograf ia legendară aVia sacra. Căutarea itinerarului vieţii, morţii şi învierii lui Hristos este determinată decredinţa în dubla natură a lui Hristos, de om şi Dumnezeu,stabil i tă la Concil iul de la Efes. Continuitatea temporală dela viaţă la moarte şi de la moarte la înviere se înscrie încontinuitatea spaţială aVia sac ra .

G ăsim aici sim ilari tăţ i cu un text pe ca re l-am inseratca var iantă ş i în c are H albw ach s co ntestă log ica asocier ii deidei prin contiguitate sau asemănare. Caracteristică pentruTopografia legendară a Evangheli i lor este reunirea amintirilor într-o totalitate care funcţionează ca o lege de inserţieşi integrare, de reconstituire materială a credinţei într-ocon tinuitate sp aţia lă, rec on stituire care nu are sen s decît prinmanifestările gîndirii totalizante: a urmări verificarea uneicredinţe religioase într-o organizare geografică sau topografică. Pentru prima comunitate, I isus Hristos î l continuă peDavid, iar locurile miracolelor unuia sînt alăturate sau suprapuse peste locurile miracolelor celuilalt. Pentru grupurile depelerini , I isu s av înd du blă natură, de om şi de Dumnezeu, seva transforma de-a lungul Viei Sacra din om în răstignit şidin răs tignit în înviat.

Fin alitatea gîndirii co lective con stă, aici, în memoriaunei credinţe. Această finalitate dirijează activitatea memoriei şi căutarea topografiei imaginare din discursul religios.

Page 263: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 263/304

Postfaţ

Această finalitate, în cele din urmă, explică legile memoriei,care se afirmă în Topografia ca legi ale spaţializării.

Topografia era prima replică dată de Halbwachs luiMarc Bloch. Lucrarea susţine că nu există o contradicţie

între gîndirea finalizantă a sociologiei şi gîndirea bazată pecauze a istoriei. Istoria memoriei pelerinilor evidenţiazălegea memoriei ca efect al finalităţii colective. Ideea implicită dinTopografia legendară (mai întîi finalitatea, abia apoiexpresia unei legi) se transformă, în capitolul despre timpdin Memoria colectivă, într-o respingere totală a criticii luiMarc Bloch: sociologia este cea reală, iar istoria e artificială.

Halbwachs îşi bazează critica pe faptul că istoricii(şi nu doar Blondei) şi-au reprezentat cadrele sociale ale spaţiului şi timpului ca fiind universale şi implicînd un timpuniversal şi o istorie universală; drept dovadă stă în specialobsesia pentru cronologiile universale.

Aici, Halbwachs va recurge laDurată şi simultaneitate, ca să-l folosească pe Bergson împotriva lui MarcBloch. Facticitatea construită a timpului istoricului o vaînlocui pe cea a timpului fizic al savantului, iar ideea defacticitate este redată extrem de clar în fraza care arată căistoricul se situează în afara memoriei sociale: Jn general,istoria nu începe decît din momentul în care înceteazătradiţia, cînd dispare sau se descompune memoria socială”(p. 130). Cum de sînt posibile acest prim caracter al istoriei,de substitut al memoriilor colective şi al memoriei sociale,precum şi situarea exterioară faţă de aria deja descrisă amemoriilor colective savante şi a memoriilor sociale? Sîntposibile deoarece istoria ca ştiinţă este elaborată tocmai deun grup (societatea savantă a istoricilor): această istorie ar

mai fi putut avea o bază trăită dacă ar fi devenit o istorienaţională. Halbwachs opuneMemoriile lui Saint-Simon(care nu pot deveni o memorie colectivă fiindcă nu potcuprinde ansamblul naţiunii) altor texte asemănătoare. SePoate, într-adevăr, concepe o istorie naţională structurată dei sensibilitate comună, de un mod comun de simţire, aşa

Page 264: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 264/304

m a u r i c e h a l b w a c h s

cum o descrie el în capitolele 2 şi 3 aleMemoriei. Dar utopiaistoricilor, exprimată odinioară în cronici universale, serepetă astăzi în multitudinea de istorii particulare, pe regiunesau pe categorie de activităţi. Parcelarea istoriei nu are sens(estimează Halbwachs) decît dacă toate aceste istoriiparticulare s-ar putea completa într-o istorie universală,mozaic după mozaic. Istoria are aşadar o bază artificială:unicitatea unui timp exterior şi înglobant; memoriilecolective, dimpotrivă, se bazează pe înmulţirea acestora, pedurata lor mai lungă sau mai scurtă şi pe semnificaţia lor desens intern împărtăşit de membri.

Or, retrezirea interesului lui Halbwachs pentruştiinţa istorică, în capitolul despre timp, determină o reactualizare a simultaneităţii şi o nouă lectură a lui Bergson, contralui Marc Bloch. Pentru Halbwachs, simultaneitatea constă înexperienţa fundamentală a exteriorităţii reciproce (adicămultiplicitatea memoriilor colective) şi, simultan, a interio-rităţii indivizilor unii faţă de alţii. Acestei experienţe deinterioritate reciprocă a colectivului şi a individualului, deinfinitate a memoriilor colective şi a indivizilor i se opune,mai întîi, interpretarea reducţionistă dată de Bergson acestorparadoxuri ale simultaneităţii (ideea că singura realitate estedurata individuală şi că, prin construcţia unui timp comuntuturor conştiinţelor, ştiinţa fizică s-ar caracteriza printr-untimp artificial, deoarece este exterior faţă de durate). Tocmaiaceastă experienţă a simultaneităţii este întoarsă, bine interpretată, împotriva lui Marc Bloch: orice istorie, chiar şi unape durată lungă, de vreme ce se împarte în istorii particulare,într-un cuvînt, toată ştiinţa istorică (inclusiv cea a lui MarcBloch) mizează pe ideea unui timp unic. Bazîndu-se pe acesttimp unic, ea cade în paradoxul lui Einstein şi al relativităţii:nu există un timp comun pentru Sirius şi pentru Terra; nuexistă decît timpuri relative. Aceste temporalităti relativesînt cele susţinute de fiecare memorie colectivă. Realitateaultimă este timpul memoriei colective; dimpotrivă, timpulistoriei este doar unul exterior. Acest raţionament anunţă

2 8 8

Postfaţă

s u p e r b aintuiţie finală a lui Halbwachs, care nu va fi reluatăde nici un sociolog pînă la sfîrşitul secolului XX: ideeadublei dimensiuni a timpului social1.

Fundamentele psihologice sau ontologice pentrusuperioritatea timpului memoriei colective în raport cu istoria şi chiar pentru autenticitatea unică a timpului trăit almemoriei colective faţă de faci litatea timpului istoric -aceasta este teoria timpului dublu.

Reluînd o intuiţie dinCadrele sociele, confirmată detoate analizele de pînă atunci asupra istoriei şi a inferiorităţiireciproce în cîteva cazuri excepţionale, Halbwachs recurgeîncă o dată la fenomenologia rememorării: să-ţi aminteşti —spunea el înCadrele - înseamnă să urci în timp cu vitezediferite, de la timpul imediat (al memoriei imediate, cu otemporalitate nestructurată şi neierarhizată), la un timp particular, propriu fiecărui grup (familial, religios etc.), timpulmemoriilor colective „în care ne întoarcem cu viteze diferiteşi pe distanţe diferite”. Aici, această fenomenologie a rememorării pleacă de la ideea de timp etern, care fusese în centrulcapitolului despre timp, şi afirmă că esenţialul se găseşte însentimentul identităţii: nu sînt nici în trecut, nici în prezent,nici în viitor, cînd rememorez sînt într-un fel de prezenttranstemporal. Iar prima dimensiune a timpului este aceastătrăire transtemporală: am readus în prezent, prin memoriacolectivă, experienţa trecută, făcînd-o co-prezentă la experienţa actuală. Nu este o confruntare, ci o experienţă a identităţii. Sînt la fel cum mă ţin minte de pe timpul cînd eramalături de cei pe care mi-i amintesc. Grupul este acelaşi înmediul de acum ca şi în mediul de atunci. Dacă acest timpeste central în grup şi cuprinde cea mai mare parte a grupului, acest prezent etern caracterizează timpul trăit; timpul

Cu excepţia lui A. Giddens în Central Problems in Social Theory, MacMillan, Londra, University of California, Berkeley, 1979, p. 2 17 (citat de Simonetta Tabboni, La rappresentazione sociale del tempo, Franco Angeli , Milano, p. 19 8).

2 8 9

Page 265: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 265/304

memoriei colective se identifică cu sensul împărtăşit pe careşi-l atribuie grupul sieşi în mediul său, mediului apropiat sau

individului din grup. Dimpotrivă, dubla natură a timpuluirezultă din faptul că grupul ştie în mod inteligibil şi conceptual (nu, de data aceasta, inteligibil şi intuitiv) că acestedouă situaţii trăite de el ca prezent al identităţii sînt percepute de celelalte grupuri ca raport între el şi altele, exterioare, după o reprezentare socială artificială a totalităţii formate din timpul social şi spaţiul social, dar cu accent pe

timpul social, adică timpul cronologiei universale a istoricilor, timpul cronologiei universale a calendarelor.Dubla natură a timpului se articulează cu o altă idee,

schiţată înCadrele şi reluată înMemoria, şi anume că timpuleste cadrul care privilegiază experienţele esenţiale ale grupului, iar spaţiul ar fi mai degrabă cadrul experienţelor celomai îndepărtate ale grupului. Aceste două idei conduc spre

necesitatea unei tranziţii, dar o tranziţie dificilă, între timp şispaţiu, căci ar trebui să existe anumite paralelisme întrecapitolul despre spaţiu şi cel despre timp, iar acest raporîntre adevărul timpului trăit şi facticitatea timpului exteriorsă-şi găsească echivalent într-o dublă natură a spaţiului.

Spaţiul

Capitolul despre spaţiu este cel mai puţin finisat,avînd o rezervă de texte multidimensionale: este extrem dedificil de interpretat, căci se pare că Halbwachs voia să continue paralelismul cu timpul, fară să renunţe la regîndireasistemului în ansamblu pornind de la spaţiu.

în primul rînd, ideea clar exprimată de la început,cum că timpul ar constitui cadrul pentru memoria lucruriloresenţiale, spre deosebire de spaţiu, nu pare întotdeauna adevărată. Zidul oraşului, de care se sprijină un om sărmancamera descrisă de Balzac sau de un romancier englez, acărei interior se identifică cu spiritul grupului, sînt lucrur

Page 266: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 266/304

V i a v t v a s u x s j

materiale cît se poate de esenţiale în aceste memoriicolective. Desigur, Halbwachs caută (la începutul capitolului) să demonstreze că există un relativism al spaţiului, caşi relativismul timpului. Totuşi condiţiile nu sînt delocaceleaşi. Relativismul timpului se baza pe unicitatea fiecăruitimp social, care nu se intersecta cu nici un alt timp şi careera etern ca şi curent de memorie socială. Dimpotrivă,Halbwachs va spune, de la început, că fiecare grup îşi aminteşte numai datorită unui spaţiu care-i corespunde şi pecare-1 preia din spaţiul general. Nu există deci o autonomie aspaţiului familial (nici camera, nici zidul nu durează veşnic).Nu există - după cum spune Halbwachs referindu-se dinnou, în trecere, la spaţiul religios - decît condiţii materialede delimitare, de durată materială, care asigură identitateagrupului în raport cu altele.

Dubla dimensiune a timpului nu-şi găseşte un analogîn cazul spaţiului. Există, desigur, un spaţiu dublu prin faptulcă avem un spaţiu general al întregii societăţi şi spaţii

particulare, dar nu există decît o ştiinţă a spaţiilor particulare. Dacă timpul dădea memoriei colective siguranţaabsolutului, spaţiul — spune Halbwachs — este o condiţiepentru ca grupul să aibă iluzia că memoria sa colectivădurează. Sociologul vorbeşte despre iluzii în cazul spaţiului,dar nu şi în cazul timpului.

In fine, raportul de inferioritate între facticitatea

timpului social istoric şi autenticitatea prezentului etern almemoriei colective este înlocuit printr-un raport de interacţiune reciprocă. Zidul asigură permanenţa profesiei, iarprofesia asigură sensul permanent al zidului: există o interiorizare a materiei (a spaţiului-materie) într-un spaţiu-cadrual permanenţei amintirii şi o exteriorizare a intenţiei de permanenţă a grupului într-un spaţiu.

In privinţa acestei geneze reciproce a spaţiului-materie şi a spaţiului-cadru, Halbwachs pare să ezite. InTopografia legendară a Evangheliilor, aspectul material eracondiţia unui cadru permanent al amintirii; înMemoria,

291

Page 267: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 267/304

B O v o n v o

raportul invers este la fel de necesar sau posibil. Nesiguraîn privinţa spaţiului va fi agravată de o altă problemschimbarea metodei de abordare aspaţiului. Atunci cînderavorba, ca înCadrele, de grupuri observabile (grupuri religioase, clase sociale, familie), fiecare dintre ele avea uspaţiu (cam era pentru fam ilie, c asa , locurile sfinte sau bisecile pentru credincioşi). InMemoria, abordînd grupurieconomice sau juridice, firul conductor pare să fie transfomarea spaţiului omogen în spaţii cu densităţi diferite. E

studiază spaţiul în natura sa, şi nu vor mai fi scoase îevidenţă spaţiile pro fesionale, ci c ele savante.

Primul cititor din 1945, care a preferat să elimintextele reintroduse de noi, a fost pus în dificultate, poate, dconfruntarea dintre spaţiul în general, economic şi juridic, pde o parte, şi spaţiul geom etric şi cel al pictorilor, de cealalt

Totuşi, începutul capitolului despre spaţiu este de

importanţă crucială; spaţiul este el însuşi, succesiv, un libaj, un timp şi o condiţie a semnificaţiei împărtăşite. Aceînceput este ca un plan perfect al capitolului neîncheiaacest plan ar fi putut constitui o structură de unificare rescrierea volum ului neterminat.

D up ă m odelul spaţiului — du pă ce evidenţiase, mitul londonez, interioritatea memoriei individuale şi

m em oriilor co lec tive s-ar dem on stra, prin capitolul repărit depre memoria muzicienilor, că limbajul este totodaspaţiu, timp şi semnificaţie, iar timpul este totodată limbspaţiu şi semnificaţie.

Sp aţiul ca loc a l sem nificaţiei pentru individ

Spaţiul este loc al semnificaţiei pentru individ, adgaranţia echilibrului său psihologic (după cum intuia dAuguste Comte), deoarece este limbaj; el asigură echiliindividului în măsura în care individul colectiv este limb

292

Page 268: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 268/304

prin ecoul limbajului social exprimat de mobilele dintr-ocamerăsau de structura unui oraş.

Spaţiul implică o temporalitate. Acest lucru este adevărat în special în exemplele date de Halbwachs din spaţiulrural, spaţiul juridic, spaţiul economic. Noutatea şi specificitatea acestor spaţii este că au un fel de virtualitate şi un locîn care această virtualitate se actualizează.

Virtualităţile juridice fac ca toţi oamenii dintr-o regiune să ştie că intră în raport juridic unii cu alţi, şi unii, şialţii cu obiectele, cu pămînturile, cu proprietăţile, iar în cazde criză, există un notar, există un loc unde această virtualitate poate fi actualizată; actualizatorul acestei memoriicolective este personajul ei central. Timpul juridic pare sămeargă de la periferie la centru (notarul) şi de la deciziacentrului (notarul) la periferie. Această structură a spaţiuluicare implică o temporalitate centrată se regăseşte, la un nivelmai complicat, în spaţiul economic.

în reprezentarea spaţiului economic există, de dataaceasta, două extreme: o extremă în centru, care este Bursa,şi o extremă la periferie, comercianţii. Comercianţii se aflăla periferie, unde actualizarea locului prăvăliei se faceprintr-o practică temporală esenţială, şi anume schimbul,practică mnemonică prin care se schimbă amintirea comerciantului despre preţ (cel al Bursei sau preţul de cumpărare)şi preţul de vînzare pe care-1 fixează. Acest preţ de vînzareva rămîne, mai tîrziu, în mintea clientului cînd va trece prinfaţa prăvăliei sau cînd va evalua marfa pe care o deţine. Dar,în realitate, temporalitatea are un al doilea focar, Bursa, undese evaluează în fiecare clipă schimbarea preţurilor.

Exemplul spaţiului economic va retuşa spaţiul juridic din punctul de vedere al temporalităţii şi va anunţa tem-poralitatea spaţiului religios. Trecerea de la virtual la actual,

prin trecerea de la memoria socială difuză la un loc determinat al memoriei colective (juridică sau economică) sedovedeşte a fi trecerea de la un timp indefinit la un timpistoric; acest lucru apare în cazul spaţiului religios, unde

3 U X 3 J / 3 /Postfaţă

Page 269: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 269/304

■ ■ ■ m o Λ ί θ ι ν οrevine asupra concluziilor dinTopografia legendară a Evangheliilor, spaţiul oferă amintirilor cadrul dublu, în paralelism cu timpul.

Pe de o parte, spaţiul este spaţiul trăit, identicspaţiului trăit transtemporal din experienţa amintirii, iar acespaţiu trăit transtemporal este spaţiul material. Spaţiul mterial asigură, prin chiar materialitatea sa, caracterul nedfinit al amintirii. Pe de altă parte, spaţiul, ca izolare, seprare, zid al unei biserici, diferenţiază un grup de altul asigură identitatea grupului, adică nu mai este un spaţtranstemporal, ci spaţiul unei temporalităţi colective, servica barieră faţă de alte temporalităţi colective (spaţiul ungrup r eligios în raport cu exteriorul sa u cu oraşul).

A stfel, sch em a gen erală a spaţiului ca virtualitate şiloc al activităţii poate fi înţeleasă atît ca spaţiu legat de timprezent indefinit, cît şi ca spaţiu legat de timpul istoric colect

Sp aţiul ş i so ciologia cuno aşterii

Acest lung text despre spaţiul matematic, omis pîacum, va deschide noi perspective pentru sociologia cunoterii a lui Halbwachs şi a durkheimismului.

Problema însăşi a sociologiei memoriei face pa

din sociologia cunoaşterii, fiindcă memoria ne oferă acceun anumit număr de fapte, imagini, idei care fac parte dcunoaştere, iar intenţia de a arăta că memoria individueste o construcţie so cia lă ţine aşad ar de o lectură socioloa cunoaşterii .

încă dinC adrele so ciale, în 1925 , apăreau deja temnoi în raport cu sociologia cunoaşterii a lui Durkheim.

noaşterea socială era susţinută cînd de un grup, cînd dinstituţie socială (grupurile mistice, clerul, succesiunea cciliilor). Noţiunea de grupuri de memorie apare în memode clasă atunci cînd Halbwachs vorbeşte, în legătură nobleţea, de o clasă-memorie. Grupul nu susţine numai

Page 270: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 270/304

noaştere^ religioasă şi de clasă, dar una dintre funcţiile saleesenţialeeste să asigure legitimitate acestei cunoaşteri.

în Formele elementare, pentru Durkheim legitimitatea era acordată de societateaglobală; noutatea adusă deHalbwachs constăîn a opune Formelor elementare ceea ceDurkheimînsuşi propunea înReguli ale metodei sociologice: folosindsociologia cunoaşterii dinReguli, Halbwachs facedin grupuripurtătoarele valorilor religioase, estetice, morale.Grupul este acela care creează un sistem de valori, pentru ca

apoi să dezvolte proiectul de difuzare la nivelul întregii naţiuni. Dacă naţiunea le recunoştea, valorile erau atunci recunoscute drept cunoaştere.

Care este aşadar noutatea sociologiei cunoaşteriiprezentată înMemoria lui Halbwachs?

El abordează mai întîi sociologia necunoaşterii camodalitate a sociologiei cunoaşterii, în legătură cu istoriasavantă şi istoria populară sau cu opoziţia dintre necunoaştere şi memoria individuală. în fine, în capitolul despretimp istoria oficială va fi discutată ca istorie a unei minorităţi. Necunoaşterea era opusă cunoaşterii încă din articoluldespre memoria colectivă la muzicieni, prin faptul că omodalitate a memoriei sociale (interpretarea de către regimurile naziste a marşului Walkyriilor) însemna o necunoaştere a lui Wagner, astfel încît curentul de memorie, memoria orală şi transmiterea prin aceasta a interpretărilormuzicale aveau un statut inferior în raport cu memoriasavantă (memoria muzicienilor cultivaţi, instruiţi şi capabilisă citească partiturile).

Aceeaşi idee se regăseşte în pagina unde Halbwachsopune istoriei tot ceea ce a ştiut despre războiul din 1870 şidespre Comună de la un servitor care era un fel de mediator»al rumorii populare şi al claselor de jos”, rumoare careînseamnă o necunoaştere, căci este o istorie închipuită, fantastică, de care rid părinţii săi, cunoscători ai istoriei oficiale.

Al treilea exemplu de necunoaştere dat (ca autocitarea articolului despre muzicieni) înMemoria colectivă. în

I Postfaţ

Page 271: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 271/304

legătură cu iluziile memoriei individuale, constă în iluzne amintim singuri, deşi, în realitate, repetăm ceea ce

fost insuflat de propagandă.In fine, în capitolul despre timp, făcînd o criticconcepţiilor istorice, Halbwachs introduce o pagină deciologie a necunoaşterii, de această dată criticînd nu nurile, ci istoria oficială. Istoria oficială este o reconstrexterioară, artificială a memoriilor colective şi, mai meste o construcţie făcută în funcţie de felul în care grupu

conducătoare îşi reprezintă istoria, în contrast cu istoriapulară. Aceasta este, în fapt, o reprezentare care excinterpretările din memoriile colective populare.

Acest nou aport reprezentat de sociologia nenoaşterii vine în completarea unei teoretizări cu totul (raportată la Durkheim) a sociologiei cunoaşterii, începe cu articolul despre muzicieni şi se dezvoltă în teatît de important despre spaţiu, omis pînă acum. Importşi noutatea sociologiei cunoaşterii propuse de articdespre muzicieni constau în căutarea unui termen de miîntre sociologia valorilor schiţată de Durkheim înReguli ale metodei sociologice, ca fiind susţinută de un grup religioestetic sau moral şi avînd vocaţia de a deveni naţionalsociologia ştiinţei care apare înFormele elementare ale vieţii religioase şi Diviziunea muncii sociale ca nevoie asocietăţii globale, ca practică a societăţii globale legitide aceasta.

Noutatea articolului despre muzicieni este introdcerea conceptului fundamental de societate a muzicieniNoutatea este cu atît mai importantă cu cît este vorba

muzică, adică de o cunoaştere estetică purtătoare a unor lori şi a unei temporal ităţi, dar care este şi o cunoaşraţională, şi nu doar afectivă, în centrul ei aflîndu-se sistem de notaţii, un cod al notaţiei, un metalimbaj. Pe scnoutatea este că, spre deosebire de cunoaşterea ştiinţifică Formele elementare, cunoaşterea savantă nu depinde de legitimarea de către o societate globală. Ea este o compet

Page 272: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 272/304

3au3<f / β 7a u n u igrup particular, dar una bazată atît pe valori cît şi peş t i i n ţ ă :este un cod, iar competenţa este transistorică: caracteristica grupului de muzicieni este durabilitatea în timp.

Textul este interesant deoarece permite (datorităexemplelor date, în contrapunct, de Halbwachs, memoriapictorilor şi cea a geometrilor) o prezentare generală a raportului memorie/competenţă, memorie savantă/competenţă savantă, memorie ştiinţifică/competenţă ştiinţifică. Intr-adevăr,fiecare grup (grupul pictorilor sau cel al geometrilor) îşidecupează un spaţiu savant pornind de la un spaţiu general.Acest spaţiu savant particular se caracterizează printr-unanumit număr de reguli practice sau de particularităţi aleopţiunii estetice a grupului. Unitatea practicilor de decuparea spaţiului din spaţiul general asigură pentru fiecare grupspecificitatea memoriei sale; prin unicitatea sa, această memorie devine o competenţă. Această competenţă devineştiinţă dacă se apropie de modelul care era cel al muzicienilor, adică de modelul unei axiomatici, al unui limbaj

matematizat, încît fiecare element să fie la fel de univocprecum definiţiile din geometrie, iar legile de decupare sădirijeze logica acestor elemente. Astfel, competenţa ştiinţifică, prin caracterul său obligatoriu funcţional, constituievîrful acestei piramide care pleacă de la baza memorieisimţului comun, legată de spaţiul general, şi trece prin memoria savantă a unui grup particular (prin centrul său deinteres). Dacă aceste memorii ale spaţiului constituie competenţe înseamnă că spaţiul devine (asemenea limbajului înCadrele sociale) fundamentul sensului împărtăşit printr-opercepţie colectivă.

Memoria colectivă, o poziţie în favoarea interiorităţiitotale a întrepătrunderii dintre memoria individuală şi memoria colectivă, este şi o poziţie în favoarea inferiorităţiireciproce a cadrelor memoriei; înCadrele, Halbwachs pro-

Postfaţ

297

Page 273: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 273/304

Page 274: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 274/304

■p L %

Ş j Cuprins

Prefaţă / 5

Avertisment / I I

Capitolul 1. Memoria colectivă la muzicieni / 17

Capitolul 2. Memorie individuală şi memorie colectivă / 49Capitolul 3. Memorie colectivă şi memorie istorică / 95

Capitolul 4. Memoria colectivă şi timpul /141

Capitolul 5. Memoria colectivă şi spaţiul / 193

Postfaţă / 239

Page 275: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 275/304

From

The Collective Memoryby Maurice Halbwachs©1950

Chapter 4

SPACE AND THE COLLECTIVE MEMORY

The Group in Its Spaţial Framework:The Influence of the Physical Surroundings

Auguste Comte remarked that mental equilibrium was, first andforemost, due to the fact that the physical objects of our dailycontact change little or not at all, providing us with an image ofpermanence and stability. They give us a feeling of order andtranquility, like a silent and immobile society unconcemed withour own restlessness and changes of mood. In truth, muchmental illness is accompanied by a breakdown of contactbetween thought and things, as it were, an inability to recognizefamiliar objects, so that the victim finds himself in a fluid andstrânge environment totally lacking familiar reference points. Sotrue is it that our habitual images of the externai world areinseparable from our seif that this breakdown is not limited tothe mentally ill. We ourselves may experience a similar period

of uncertainty, as if we had left behind our whole personality,when we are obliged to move to novei surroundings and havenot yet adapted to them.

More is involved than merely the discomfort accompanying achange of motor habits. Why does a person become attached toobjects? Why does he wish that they would never change andcould always keep him company? Let us leave aside for themoment any considerations of convenience or aesthetics. Ourphysical surroundings bear our and others' imprint. Our home -fumiture and its arrangement, room decor - recalls family andfriends whom we see frequently within this framework. If welive alone, that region of space permanently surrounding us

Page 276: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 276/304

Page 277: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 277/304

to make it difficult to distinguish one year after another. Wedoubt that so much time has passed and that we have changed somuch. The group not only transforms the space into which it hasbeen inserted, but also yields and adapts to its physicalsurroundings. It becomes enclosed within the framework it hasbuilt. The group's image of its externai milieu and its stablerelationships with this environment becomes paramount in theidea it forms of itself, permeating every element of itsconsciousness, moderating and goveming its evolution. Thisimage of surrounding objects shares their inerţia. It is the group,

not the isolated individual but the individual as a group member,that is subject in this manner to material nature and shares itsfixity. Although one may think otherwise, the reason membersof a group remain united, even after scattering and findingnothing in their new physical surroundings to recall the homethey have left, is that they think of the old home and its layout.Even after the priests and nuns of Port-Royal were expelled,nothing was really affected so long as the buildings of the abbeystood and those who remembered them had not died.

Thus we understand why spaţial images play so important a rolein the collective memory. The place a group occupies is not likea blackboard, where one may write and erase figures at will. Noimage of a blackboard can recall what was once written there.The board could not care less what has been written on it before,and new figures may be freely added. But place and group haveeach received the imprint of the other. Therefore every phase of

the group can be translated into spaţial terms, and its residence isbut the juncture of all these terms. Each aspect, each detail, ofthis place has a meaning intelligent only to members of thegroup, for each portion of its space corresponds to various anddifferent aspects of the structure and life of their society, at leastof what is most stable in it.

Of course, extraordinary events are also fitted within this spaţialframework, because they occasion in the group a more intenseawareness of its past and present, the bonds attaching it tophysical locale gaining greater clarity in the very moment oftheir destruction. But a truly major event always results in analteration of the relationship of the group to place. The family as

Page 278: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 278/304

a group may change size owing to death or marriage, or it maychange location as it grows richer or poorer or as the father istransferred or changes occupation. From then on, neither thegroup nor the collective memory remains the same, but neitherhave the physical surroundings.

The Stones of the City

The districts within a city and the homes within a district have as

fixed a location as any tree, rock, hill, or field. Flence the urbangroup has no impression of change so long as streets andbuildings remain the same. Few social formations are at oncemore stable and better guaranteed permanence. Paris and Rome,for example, have seemingly traversed the centuries withoutrupturing the continuity of life, despite wars, revolutions, andgreat crises. The nation may be prone to the most violentupheavals. The Citizen goes out, reads the news, and mingleswith groups discussing what has happened. The young musthurriedly defend the frontier. The govemment levies heavy taxesthat must be paid. Some inhabitants attack others, and politicalstruggle ensues that reverberates throughout the country. But allthese troubles take place in a familiar setting that appears totallyunaffected. Might it not be the contrast between the impassivestones and such disturbances that convinces people that, after all,nothing has been lost, for walls and homes remain standing?Rather, the inhabitants pay disproporţionate attention to what Ihave called the material aspect of the city. The great majoritymay well be more sensitive to a certain Street being tom up, or acertain building or home being razed, than to the gravestnaţional, political, or religious events. That is why greatupheavals may severely shake society without altering theappearance of the city. Their effects are blunted as they filterdown to those people who are closer to the stones than to men -the shoemaker in his shop; the artisan at his bench; the merchantin his store; the people in the market; the walker strolling about

the streets, idling at the wharf, or visiting the garden terraces; thechildren playing on the corner; the old man enjoying the sunnywall or sitting on a stone bench; the beggar squatting by a citylandmark. Not only homes and walls persist through the

Page 279: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 279/304

Page 280: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 280/304

Page 281: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 281/304

This shows the extent to which a whole aspect of the groupimitates the passivity of inert matter.

Implacement and Displacement: The Adherence of the Group to Its Location

This resistance can emanate only from a group. There is nomistaking this point. Urban changes - the demolition of a home,for example - inevitably affect the habits of a few people,

perplexing and troubling them. The blind man gropes for hisfavorite spot to await passers-by, while the stroller misses theavenue of trees where he went for a breath of fresh air and issaddened by the loss of this picturesque setting. Any inhabitantfor whom these old walls, rundown homes, and obscurepassageways create a little universe, who has manyremembrances fastened to these images now obliterated forever,feels a whole part of himself dying with these things and regretsthey could not last at least for his lifetime. Such individualsorrow and malaise is without effect, for it does not affect thecollectivity. In contrast, a group does not stop with a meredisplay of its unhappiness, a momentary burst of indignation andprotest. It resists with all the force of its traditions, which haveeffect. It searches out and partially succeeds in recovering itsformer equilibrium amid novei circumstances. It endeavors tohold firm or reshape itself in a district or on a Street that is nolonger ready-made for it but was once its own. For a long time

old aristocratic families and long standing urban patriarchs didnot willingly abandon the districts where they had resided fromtime immemorial. Despite their growing isolation, they refusedto move into the new neighborhoods of the wealthy, with theirbroader streets, nearby parks, open spaces, modemistic style,and activity. The poor also resist, often aggressively, theirdislocation and, even in submission, leave behind a good deal ofthemselves. Behind the new facade, and on the outskirts ofavenues lined with the recently built homes of the wealthy, thepublic life of the common people in the past takes shelter in themalls, alleys, and lanes, only to recede gradually - hence thoselittle islands out of the past that we are surprised to find in themidst of fairly modem districts. In totally remodeled districts,

Page 282: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 282/304

contrary to our expectations, we find that houses ofentertainment, small theaters, unofficial money-changers andsecondhand stores curiously reappear after a time. This isespecially true of certain crafts, small businesses, and similartypes of activity that are old-fashioned and no longer suited tothe modem city. These activities are driven by an impulseacquired in the past and would quickly die if removed from theirtraditional locations. Certain small businesses are wellpatronized because, from time immemorial, they have beenlocated at a site that marks them for public attention. There are

old hotels, dating from the time of stagecoaches, that continue tobe used simply because they are in a memorable location. Allthese routines and remnants from the past require some sort ofcollective automatism for their explanation, an enduring rigidityin the thought of certain relationships of businessman andcustomer. These groups adapt slowly, and m manycircumstances demonstrate an extraordinary capacity not toadapt. They long ago designed their boundaries and defined theirreactions in relation to a specific configuration of the physicalenvironment. The walls against which they have built theirshops, the material framework enclosing them, and the roofssheltering them have become integral parts of the group. To losetheir location in the pocket of a certain Street, or in the shadowof some wall or church, would be to lose the support of thetradition that recommends them and gives them their uniquereason for existence. Hence we can understand why the remainsof demolished buildings or roads persist for a long time, be it

only the traditional name of a Street or locale or the signboard ofa store.

Groups Without an Apparent Spaţial Basis: Legal, Economic,

and Religious Groups

The groups we have discussed up to this point are connectednaturally to a certain place because spaţial proximity has createdsocial relationships between members. Hence a family orhousehold can be extemally defined as a set of persons living inthe same house or apartment - as the census puts it, “under the

Page 283: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 283/304

same lock and key.” The inhabitants of a town or district form asmall society because they are together in the same area. It goeswithout saying that this is not the only condition necessary forthe existence of such groups, although it is an obvious andessential one. Indeed, this condition is less important for the vastmajority of social formations, which tend to detach people fromspace by emphasizing characteristics other than residence. Thebonds of kinship encompass more than merely living under thesame roof, and urban society is something more than a mass ofindividuals living alongside one another. Legal relationships are

based on individuals having rights and being able to contractobligations independently of their physical location (at least inthe Western world). Economic groups are based on positions inproduction, not space, on the diverşity of occupations, types ofremuneration, and distribution of goods. Economically speaking,people are defined and compared on characteristics of personand not place. This is even more true for religious groups. Theyestablish invisible bonds between their members and emphasizethe inner man. Each of these groups is superimposed onlocalized groups. Indeed they subdivide the latter according torules that take no account of spaţial configuration. Therefore; thefact that men live in the same place and remember its imagenever suffices for the discovery and recollection of the group towhich they belong.

Nonetheless, in briefly reviewing the most important collectiveformations that are different from the localized groups

previously studied, we see that it is difficult to describe them ifwe avoid all spaţial imagery. That difficulty increases as onegoes further into the past. We may say that legal groups can bedefined by their members' rights and obligations. But we knowthat the serf was formerly bound to the soil, that the only way forhim to escape servitude was to join an urban community. Aman's legal condition, then, was a result of where he lived,country or city. Moreover, the legal system goveming the landvaried and the city charters did not grant the same privileges.The Middle Ages, it is said, was a particularistic age. There weremany regimes, each associated with a specific locale, so that toknow a man's habitation was tantamount, for others and himself,to knowing his legal status. The functioning of justice and the

Page 284: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 284/304

tax system in premodern times cannot even be described withoutdetailed knowledge of the territorial subdivisions. Each province(in England, each county) and each city had its own timehonoredlegal system and particular customs. In England the royaltribunals gradually supplanted the courts of the manor, while inFrance, after the Revolution, every Citizen was made equalbefore the law and for tax purposes. We have our presentuniformity because the various regions of the country no longerrepresent so many distinct legal systems. Making the lawsuniform, however, could not by itself standardize the varying

conditions of the land or situations of the individual. Law mustin its applications disregard local circumstances. But collectivethought is bound to these very circumstances and thus finds thelaw irrelevant. Hence the countryside still attributes some legalsignificance to different spaţial situations. In the mind of a ruralcommissioner or village mayor, meadows, fields, woods, farms,homes, all evoke property rights, sales contracts, easements,mortgages, leases, land pattems - that is, a whole series of legalactions and situations that a simple image of this land as itappears to a stranger would not contain, but that aresuperimposed on it in the legal memory of the peasant group.These remembrances are connected with different parts of theland. They mutually reinforce one another because the parcels ofland to which they reiate are side by side. These remembrancesare preserved in group thought because they are founded on theland, because the image of the land endures outside them andmay be recaptured at any moment.

Indeed every transaction and commitment in the countrysideinvolves land. But in the city, law covers other matters usingother material frameworks. Here also the notary public orauctioneer, in handling a person's interests or effecting for him atransfer of rights, has as a normal consideration the materialthings. Once the client has left his office or the auction iscompleted, these objects may leave the area and never be seenagain. Yet the notary will recall the real estate he has sold,

settled in dowry, or bequeathed. The auctioneer will rememberan excepţional price bid at the sale of a certain piece of fumitureor work of art that he will never see again, as both belong to

Page 285: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 285/304

types of objects that he thinks about and sees continually in hiswork.

It is different for service transactions and bank or stockexchange operations. A worker's labor, a clerk's skills, a doctor'smedical concems, a lawyer's legal aid, are not objects whichoccupy a definite and stable spaţial location. We never situatecredits and debts, or the values of titles or copyrights, in a place.This is the world of money and financial transaction, wherespecific objects, bought and sold, are unimportant and what

matters is the capacity to acquire or dispose of anything.Nevertheless, services are rendered and tasks are executed, andtheir value for the purchaser depends on their being performed ina specific office or factory. A union secretary or labor mediatorpassing by a factory or picturing its location has an image that isonly a part of a more extensive spaţial framework comprisingevery factory whose workers and management concern him.This framework enables him to remember various kinds of wagecontracts, conflicts over them, as well as all the laws, mles, andcustoms (local or occupational) that define the situation and therespective rights of workers and employers. Financial andbanking activities are placed within a spaţial framework of theinstitutions where we must go to sign papers and withdraw ordeposit funds. Of course, the pic ture of a bank recalls only a fewspecific activities or, rather, a sequence of vaguely understoodprocedures. But this is all that ordinarily occupies that type ofmemory that barely extends into the past. Notary public, mayor,

auctioneer, union secretary, and labor mediator have beenselected as examples because their memory has to acquire thegreatest scope and clarity for legal relationships and actionsconnected with their occupations. They represent the focus of amemory that is itself collective, extending over every groupconcemed with that particular legal matter. Showing that thismemory, for those who best embody it, is based on an image of acertain place proves that the same is tme for all members.Various objects and their spaţial arrangement have a meaningrelated to the rights and obligations connected with them, andgroup members are enclosed within a distinct world of legalrelationships formed in the past but continually present to them.Similar reasoning applies to many other types of groups. For

Page 286: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 286/304

example, we no more need to visit the country to leam that afarm is both a place of habitation and work than we need to walkthe streets of an ancient city and read signs saying “TannersStreet” or “Goldsmiths Street” to recall a time when occupationswere grouped by location. In modem society, home and place ofwork are clearly separate. The equipment and men performingthe tasks are brought together daily in the factories, offices, andshops. Clearly such small economic groupings are formed on aspaţial basis. Similarly, in large cities districts are distinguishedby the predominance of a certain occupation or industry or by

varying degrees of poverty or wealth. These social variations areobvious to the casual observer, and almost every part of theurban landscape bears the imprint of one social class or another.

Similarly, religions are rooted in the land, not merely becausemen and groups must live on land but because the community ofbelievers distributes its richest ideas and images throughoutspace. There are the holy places and other spots that evokereligious remembrances, as well as the profane sites inhabited byenemies of God, which may even be cursed and where eyes andears must be closed. Nowadays, in an old church or convent, weinattentively walk on flagstones marking the location of tombsand don't even try to decipher the inscriptions engraved in thestones on the sanctuary floor or walls. Such inscriptions werecontinually before the eyes of those who worshipped in thischurch or belonged to this convent. The space that surroundedthe faithful was permeated with religious meaning by means of

funeral stones, as well as altars, statues, and pictures of thesaints. We fashion a well-nigh inaccurate conception of the waytheir memory arranged remembrances of ceremonies andprayers, of all the actions and thoughts that make up the devoutlife, if we are ignorant of the fact that each found its place in aspecific location.

The Insertion of the Collective Memory into Space

Thus, every collective memory unfolds within a spaţialframework. Now space is a reality that endures: since our

Page 287: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 287/304

Page 288: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 288/304

constructed by the very elimination of all other spaces. But thisdoes not prove that these other spaces are less real than those ofthe scientist or painter.

Legal Space and the Memory of Laws

Legal space is not an empty milieu merely symbolizing a stillundefined possible world of legal relationships among men.Were it so, there would be no way a given part of it could evoke

one specific relationship rather than another. Consider the law ofproperty, which is basic to all legal thought and is a possiblemodel and starting point for defining every other obligation. Itresults from society's having adopted an enduring attitudetoward a certain piece of land or a physical object. Whereas landis fixed and physical objects, if not fixed, re tain their propertiesand appearance, so that in both cases identity through time isassured, human beings may change location as well asinclination, capacity, or effort. An individual or severalindividuals acquire property rights only when their societygrants the existence of a permanent relationship between themand an object, one as immediate as the object itself. Such aconvention does violence to reality, for individuals areconstantly changing. Any principie invoked as a basis forproperty rights gains value only if the collective memory steps into guarantee its application. Suppose I were the first person tooccupy or clear a certain piece of land, or that a certain

possession is the result of my own labor. If we can't go back tothe past, and if there is a dispute about the original situation thatcould undermine my claims, how would I verify the originalstate of affairs unless the group preserved a remembrance of it?But the memory guaranteeing the permanence of such a situationis itself based on the permanence of space, or at least on thepermanence of the attitude adopted by the group toward this partof space. Things, and the signs and symbols that society attachesto them, that are always in its thoughts as it focuses on theexternai world, must be considered together as a totality. Thesesigns are not externai to things, related only artificially andarbitrarily to them. The Magna Carta, drawn up following theconquest of England, registered on paper not the division of

Page 289: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 289/304

lands but the power exercised on it by the various barons towhom it was distributed. Similarly, in the case of a land registryor other legal certificate recalling the existence of some propertyright, society not only establishes a relationship between theimage of a place and a document but considers that place asalready linked to that person who has posted or fenced it, residedthere continually, or cultivated it for his own benefit. Everythingof this type can be called legal space - a permanent space (atleast within certain time limits) allowing the collective memoryat any moment to recover the remembrance of legal rights at

issue there.Thought conceming the rights of persons over things considersnot only the relationship between man and things but also manhimself as permanent and unchanging. Of course, in a peasantcommunity, the rights evoked in a notary public's office orbefore a judicial tribunal clearly reiate to specific persons. Butthought, insofar as it focuses on the legal aspect of facts,preserves the person only in his relevant characteristic as holderof a recognized or disputed right, as owner, usufructuarydonatory, heir, and so forth. Whereas a person normally changesfrom one moment to another, as a legal entity he never does.Law talks much about “will”-for example, about the will of theparties concemed - but this term refers only to intentionsresulting from the legal character of the person, deemed thesame for every person with this legal character and unchangingas long as the legal situation remains unchanged. This tendency

to disregard individual characteristics when considering a personas having rights explains two fictions consistent with the legalmentality. When a person dies leaving a natural heir, it is saidthat “death lays hold of life” - that is, everything continues as ifthere had been no interruption in the exercise of rights but acontinuity between the persons of the heir and the deceasedowner. Again, several individuals joined together to acquire andmanage possessions are assumed to form a group having a legalpersonality that is unchanging so long as the contract ofassociation remains, even when every original member has leftand been replaced by someone else. Hence persons endurebecause things do, and legal proceedings conceming a will maycarry on for many years, with a definitive judgment reached only

Page 290: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 290/304

after the allotted years for a human life have passed. Thememory of the legal society will never be at fault so long as thegoods themselves remain.

Property rights, however, are exercised not only over land orspecific objects. In modem society liquid wealth has greatlyincreased and (far from remaining stationary in location or form)circulates continuously outside our notice. Everything boilsdown to commitments contracted between lenders or creditorsand borrowers or debtors. But the object of the contract occupies

no fixed location, for it pertains to money or debts - that is,abstract signs. Moreover, other obligations may have noreference to things at all but give one party rights over theservices, acts, or even the absence of such of the other party.Again, where only persons are in a relationship and goods are nolonger at issue, space would seem to be left out of the picture.Nevertheless, every contract, even if possessions are notinvolved, places two parties in a situation deemed unchanging solong as the contract remains valid. Here we have a fictionintroduced by society, which considers the parties boundtogether once the clauses of the contract are settled on. But it isimpossible that the stability of individuals and the permanenceof their reciprocal attitudes would not be expres sed in a materialform nor take shape in space. At all times each party must knowwhere to find the other as well as the boundaries of their powerswith regard to the other. The most extreme form of a person'spower over another is the law that once gave one possession of

slaves. In truth, a slave was only a person reduced to the state ofa thing. There was no contract between maşter and slave, andproperty law treated the latter like any other possession. Slavesnonetheless were still men and, unlike things, could injure theirmaster's rights by claiming free status on the basis of falsedocuments, running away, or committing suicide. That is whythe slave had a legal status, though it conferred only obligationsand no rights. In ancient homes, slaves' quarters were separatedfrom the master's, where they might enter only when ordered.Such a separation of space into two parts was enough toperpetuate in the minds of maşter and slave the image of theformer's unlimited rights over the latter. Far from his master'ssight, the slave could forget his servile condition, but on entering

Page 291: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 291/304

the master's area he once again became aware of being a slave. Itwas as if Crossing that threshold transported him into a region ofspace where the very remembrances of his subjection to themaşter were preserved.

Neither slavery - or, for that matter, serfdom - nor the differentestates of noble, commoner, and so forth are still with us. Wenow accept only those obligations we ourselves have contracted.Nevertheless, consider a worker or clerk summoned into hisemployer's office or about a debtor entering a commercial house

or bank from which he had borrowed and to which he nowcomes, not to pay off his debt, but to secure an extension or evento borrow more. Perhaps they too have forgotten the service ormoney they owe. If they do recall them, and if they suddenlyfind themselves in a subordinate situation, it is because theresidence or usual location of the employer or creditor representsfor them an active zone, a focal point radiating the rights andpowers of one free within limits to affect their person. Thecircumstances and meaning of the contract they have signedseems to be reconstituted and evoked anew in their memory asthey enter this zone or approach this focal point. Of course, theseinstances are excepţional. A person may well be in a position ofboth superiority and subordination to another. Thus, Mr. Smith,a commoner, may have a gentleman of the gentry as a debtor,but not dare to claim what is rightfully his. What is essential isthat every contract specify either the place where it must beexecuted or the residence of each party, so that the creditor

knows where he can reach the debtor and the debtor knows thesource of the instructions he receives. Moreover, these zones, inwhich one person feels himself maşter, another subordinate,really come down to some localized area - for example, the placeeach party lives or the boundaries of the factory - so that as soonas a person enters the factory or place of business he feels thepressure of the rights that another has over him. Occasionallythis pressure extends even further, and the insolvent debtor,subject to bodily seizure, may not even dare go out on thestreets.

At this point, however, law and breach of the law are involved,not merely a contract between two individuals. Ordinarily we

Page 292: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 292/304

think about our obligations regarding public order only when wedo, or are tempted to, violate them. Then there is hardly any partof space occupied by the society that has made those laws wherewe do not feel ill at ease, as if we fear to incur repression orcensure. But even when we are within the law, legal thought isstill there, extended over the ground. The ancients neverseparated their picture of the city from the remembrance of itslaws. Even today, when we travel from our own country to aforeign one, we have a very distinct feeling of passing from onelegal zone into another, for the line separating them is physically

marked on the ground.

Economic Space

Economic life relates man and material goods, but in a differentway from the exercise of property rights or the making ofcontracts pertaining to things. We leave the world of law to enterthe world of value. Although both of these worlds differ greatlyfrom the physical world, we may very well be further removedfrom the latter when we evaluate objects than when wedetermine in accord with our fellow men the extent and limits ofour rights over parts of the material world.

However, we talk about prices, not values, because prices, afterall, are what we work with. Prices are attached to things like somany labels, for there is no relationship between an object'sphysical appearance and its price. It would be otherwise if theprice a person paid, or were ready to pay, for a thing answeredhis deşire or need for it. Likewise, it would be so if the price heasked measured his pain and sacrifice either for giving up thispossession or for working to replace it. If either condition werethe case, there would be no point in speaking of an economicmemory; each person would evaluate objects with regard to hismomentary needs and his actual feeling of pain in producing orbeing deprived of them. But such is not the case. Instead, we

know that people evaluate objects - the satisfactions they bringas well as the effort and work they represent - according to theirprice; and prices are set up outside ourselves, in our economicgroup. Now, to so assign a price to an object, a person must

Page 293: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 293/304

somehow have reference to the reigning opinions of his groupregarding its utili ty and the amount of work it requires. But thisopinion, in its present state, is primarily explained by its priorstate, today's price by yesterday's. Economic life, therefore, isbased on the memory of previous prices and, at the very least, ofthe last price. Buyers and sellers - that is, group members-referto them. But these remembrances are superimposed on theimmediate objects by a series of social decrees. Now, then, canthe mere appearance and spaţial position of these objects sufficeto evoke such remembrances? Prices are numbers representing

measures. Whereas numbers corresponding to physicalproperties are, in a certain sense, in the objects (since they canbe rediscovered by observation and measurement), here in theeconomic world material objects acquire a value only from themoment a price is assigned them. This price has, therefore, norelationship with the object's appearance or physical properties.How could the image of the object possibly evoke theremembrance of its price - that is, a sum of money - if the objectis represented to us as it appears in physical space and henceseparated from all connection with group life?

Precisely because prices result from social opinions dependenton group thought and not from the physical properties of objects,the place where these opinions conceming the value of thingsare formed and where the remembrances of prices aretransmitted is able to serve as the basis of the economic memory,instead of the space occupied by the objects. In other words, incollective thought certain parts of space are differentiated fromall others to serve as the ordinary gathering places of groupswhose function is to recall for themselves and other groups theprices of various products. The remembrances of exchangeactivities and the value of objects - that is, the whole content ofmemory of the economic group - is normally evoked within thespaţial framework made up of these places.

Simiand once spoke of a shepherd in the mountains who, having

given a traveler a bowl of milk, did not know what price tocharge him and so inquired: “What would you have beencharged in the city?” Likewise, peasants who sell eggs and butterdetermine their price by the price at the last market. Such

1

Page 294: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 294/304

remembrance, first and foremost, refers to a period very near intime, as do almost all remembrances stemming from the marketor economic opinion. Indeed, if the aspects of productionascribable to technique (with which I am not at presentconcemed) are left aside, the conditions of buying and selling,prices, and wages will be found to undergo continuedfluctuation. In no sphere do the latest remembrances morequickly and completely banish earlier ones. Of course, therhythm of economic life may vary. When manufacturingprocedures changed very slowly in the times of the guilds and

small industry, buyers and sellers experienced long periods ofprice stability and were subjected to only very mild fluctuations.But the situation changed when the technology and needs weretransformed simultaneously, in a competitive economic systemenlarged to the borders of the nation and beyond. The pricesystem, much more complex than before, experiences severefluctuations, which spread from one region or industry toanother. In having to continually readjust to the new conditionsof equilibrium, buyers and sellers forget older habits, intentions,and experiences. Merely consider those periods of rapidinflation, when money plummets in value as pricesuninterruptedly increase, and we must fix a new standard ofvalues in mind from one day to the next, even from moming toevening. Such drastic differences can also be observed, at agiven moment or within a given period, between distinct spheresof economic life. Peasants go to the market or the city once in along while, so they may well imagine that prices have not

changed since their last transactions. They live on theirremembrance of past prices. This is not the case in those milieuswhere contacts between merchant and customer are morefrequent. In particular, among those circles of wholesalers andretailers who buy not solely to satisfy their own consumptionneeds or sell not merely to dispose of products, but who buy andsell as “middlemen” between consumers and producers, theeconomic memory must take account of and fix the most recentrelationships and prices. This is even more true of stockexchanges, where prices of securities change not only from dayto day but from hour to hour during a session, since all the forcesaltering the opinions of buyers and seller are immediately feltand since the only way of guessing or predicting what prices will

Page 295: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 295/304

be is to buy at the latest quotation. As one moves away fromthese circles of most intense exchange activity, the economicmemory slows down, bases itself on an older past, and fallsbehind the present. It is the merchants who give it new impetusand force renewal.

Merchants, then, teach and remind their customers of currentprices. Buyers as such participate in the life and memory of theeconomic group only on entering merchant social circles orwhen recalling to mind previous contacts. Enclosed within the

family and separated from currents of exchange as they are, isthere any other way they could know the value of goods andevaluate in monetary terms what they use? Let us take a closerlook at these merchant groups, which, as I have stated, make upthe most active part of economic society, since within themvalues are generated and conserved. Congregated in stands at themarketplace or set side by side on a city's commercial streets,merchants might at first seem opposed to one another rather than

joined together by a sort of common consciousness. Theirrelationships are with customers. As sellers, they dissociatethemselves from neighboring merchants, whom as competitorsthey pretend to ignore or who simply sell another kind of goods.Even though lacking direct communication, they are all agentsof a single collective function. They bear a similar mentality,evince typical aptitudes, and obey a common occupationalethics. Although competitors, they sense their solidari ty when itis a matter of maintaining price levels and passing them on to the

customer. Most important of all, they are all linked to wholesalergroups and, through them, to both the commercial stockexchanges and to banking circles and big business, that part ofeconomic society where most information is concentrated, whichimmediately reflects the repercussions from commercialdealings and has the most effective role in the determination ofprices. The latter is the regulatory organ through which all themerchants are linked to one another, since the sales of eachmerchant affect its reactions and, in turn, obey its impulses.Thus, retail merchants represent the contours and limits of aneconomic society whose center and heart are the stock exchangeand banking circles, while contact between these poles is

1

Page 296: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 296/304

maintained by traveling salesmen, brokers, and advertising andinformation agents.

The customer-consumer is not included in this whole set ofactivities. The merchant's counter is like a screen that preventsthe customer's peering into those areas where prices areformulated. This is more than mere metaphor. We shall see thatthe merchant group is thus spatially immobilized and fixed ingiven places to wait on the customer, because only then can hefulfill his function in economic society. Now let us look at things

from the customer's point of view. As stated, customers canleam to evaluate consumer goods only if merchants let themknow the prices. Hence they must come to the merchant, for it isa necessary condition of exchange that the customer know wherehe can find him. (At least, this is generally the case, although wemust remember the peddler who does selling door to door-anexception that only proves the mie, as we shall see.) Merchantstherefore wait in their shops for customers.

Not only the merchant but at the same time the merchandiseawaits customers. This statement constitutes not two expressionsof the same fact but two distinct facts that must be consideredsimultaneously because each of them, as well as theirrelationship, enters into the economic representation of space. Ineffect, because the merchandise waits - that is, stays in the sameplace - the merchant is forced to wait - that is, to stick by a fixedprice (at least for the duration of a single sale). The customer isactually encouraged to make a purchase on the basis of thiscondition, because he gets the impression of paying for theobject at its own price, as if the price resulted from the verynature of the object, rather than at a price determined by acomplex play of continually changing evaluations. Of course,this impression is an illusion because the price is attached to thething just as a price tag is to a specific article, for it is constantlychanging while the object is not. Even though a customer maybargain, seemingly taking account of whatever is fictitious in the

determination of price, in reality he remains convinced there is atme price corresponding to the thing's value. The merchant iseither concealing this tme price and the customer is trying tomake him acknowledge it, or the merchant is stating the tme

1

Page 297: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 297/304

price and the customer is trying to make him forget it. Themerchant endeavors to persuade the buyer that the object isbeing sold at its own price and to avoid giving the idea that theprice comes from outside and is not in the object. But hemanages to establish, only gradually, a fixed price for an objectby offering it at the same price over some varying length of time.

Anyone buying fumiture, clothing, or even merchandise forimmediate use may well imagine that it keeps its value, asmeasured by the price paid the merchant, the entire time it is

used. Such a belief would often be in error, for were he to resellthe item, either immediately or later on, or have to replace it, hewould find that its price had changed. The buyer lives on oldremembrances. The remembrances of the merchant regardingprices are more recent because, selling to many people, hedisposes of and must reorder articles more quickly than anybuyer might repurchase any item from him. Nevertheless, he isin the same position in relation to his wholesaler as the customeris to him. Hence retail prices change more slowly than Wholesaleprices. This, then, is the retailer's role: he must stabilize pricesenough to allow customers to make purchases. His role is only aparticular application of a function fulfilled by the wholesociety. Although everything is continually changing, societymust persuade its members that it is not changing, at least incertain aspects over a given period. Likewise, the society ofmerchants must persuade customers that prices are not changing,at least during the time necessary for them to make a decision. Itsucceeds only on the condition that it stabilize and fix itself incertain places to await customers. In other words, prices can befixed in the memory of buyers and even sellers only if theysimultaneously think about the places where goods are sold aswell as the goods. The economic group cannot extend itsmemory sufficiently, or project its remembrances of price into adistant enough past, unless it endures-that is, remains unchangedin the same locations. Members re-establish the world of values,for which these places serve as a continuous framework, by

resituating themselves, in fact or in thought, at the locations.

1

Page 298: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 298/304

Religious Space

Religious groups may recall certain remembrances on viewingspecific locations, buildings, or objects. This should be nosurprise, for the basic separation between the sacred and theprofane made by such groups is realized materially in space. Thebeliever entering a church, cemetery, or other consecration placeknows he will recover a mental state he has experienced manytimes. Together with fellow believers he will re-establish, inaddition to their visible community, a common thought and

remembrance formed and maintained there through the ages. Ofcourse, many of the faithful live virtuously in the secular world,in occupations unrelated to religion and amid social milieus withquite different purposes, and never forget to reiate to God asmuch as possible of their thought and action. Religion permeatedthe ancient city, and in very old societies - China, for example -hardly any area escaped the influence of supematural forces. Thesize and number of spaces consecrated to religion or habituallyoccupied by religious communities declines, however, as themajor activities of social life are separated from the grip ofreligion. “For the saint all is saintly,” and no place is so profanethat a Christian cannot evoke God there. The faithfulnevertheless experience a need to congregate periodically inbuildings and at sites consecrated to holiness. Entering a churchdoes not suffice to recall to us in a detailed and precise mannerour relationships with the group holding similar beliefs. But wefind ourselves in that mental disposition common to the faithful

when gathered in a place of worship - something that has to donot with events as such but with a certain uniform bent ofthought and sensibility. This certainly provides the mostimportant basis and content of the religious collective memory.There is no doubt of its preservation at consecrated areas, for assoon as we retum to such areas, we recover it.

We may even imagine that the group memory endures much likethe buildings presumed to house it and that a single current ofreligious thoughts has uninterruptedly flowed beneath the roofsof such holy places. Certainly the church is empty at times,doors locked and walls sealing in only lifeless objects. Thegroup is dispersed at such moments, but it endures and remains

Page 299: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 299/304

Page 300: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 300/304

thought, whereas the masses of faithful usually gain but animpression of mystery from these material images. Hence, inancient temples - in Jerusalem, for example - not all the faithfulwere admitted into the most sacred areas, the sanctuary and theHoly o f Holies. A church is like a book whose printed charactersare understandable only to the very few. As the group attendsservices and receives instruction within such buildings, itsthoughts are profoundly shaped by these physical objects.Finding images of God, apostles, and saints everywhere,surrounded by lights, omaments, and ecclesiastical vestments,

the faithful picture the sacred beings, heaven, and thetranscendental truths of dogma in such a framework. Hencereligion is expressed in symbolic forms that unfold and cohere inspace. This condition alone guarantees its continued existence.That is why the altars of the ancient gods must be overturned,and their temples destroyed, if remembrances of a moreprimitive worship are to be obliterated from the memory of men.Scattered and distant from their sanctuaries, the faithful lamenttheir condition and feel their god has abandoned them, whereaseach time a new church is raised, the religious group feels that itgrows and grows stronger.

But every religion also has a history. Rather, there is a religiousmemory composed of traditions going back to events, often veryfar in the past, that occurred in definite locations. It may well bedifficult to evoke the event if we do not think about the placeitself. Yet in most cases, we are acquainted with this place notbecause we have seen it but because we know that it exists andcould be seen. At any rate, its existence is guaranteed by thetestimony of witnesses. That is why there is a religiousgeography or topography. The Cmsaders, arriving at Jerusalemto retake possession of the holy places, were not satisfied to seekout the places where the principal events of the Gospels weretraditionally situated. Very often they localized, more or lessarbitrarily, various details from the life of Christ or the earlyChristian Church, guided only by unreliable vestiges and, in

their absence, by momentary inspiration. As many pilgrimscame to pray at these places, new traditions were elaborated.Today it is difficult to distinguish those remembrances of placesgoing back to the early centuries of the Christian era from

3

Page 301: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 301/304

everything the religious imagination has since added. Of course,all these localizations are accepted on faith, for none had beenwarranted by a tradition of sufficient antiquity and continuity.

Moreover, several traditions were attached to the same place atone time. For example, we know that more than one of theseremembrances obviously erred in locating the Mount of Olivesand that Mount Zion was shifted from one district to another.We know that certain remembrances have attracted others or,conversely, been divided up - the repentance of Peter, for

example, being separated from the denial and fixed at anotherlocation. If the Church and the faithful tolerate these variationsand contradictions, is this not evidence that the religiousmemory needs to imagine places in order to evoke the eventsconnected with them? Of course, not every believer can make apilgrimage to Jerusalem and contemplate with his own eyes theholy places. But it is enough to picture them and know theycontinue to exist, and about the latter they have no doubts.Moreover (leaving aside the role that the belief in holy placeshas played in the history of Christianity as well as otherreligions), there is something excepţional about religious space:God being present every where, every area is capable ofparticipating in the sacred character of these privileged siteswhere Fie once manifested Flimself. The faithful need only wishcollectively to commemorate at a given site some act or personalaspect of God, in order that such remembrances becomeconnected with this location, enabling the remembrancesthemselves to be recovered. As we have seen, any churchbuilding can function in this way. The crucifixion not onlyoccurred on Golgotha but also occurs whenever we adore thecross, and Jesus not only shared communion with his disciples inthe Cenacle but does so wherever Mass is celebrated and thefaithful receive the Eucharist. Other examples could include thechapels consecrated to the Virgin, apostles, and saints, as well asthe many places with their ancient relics, healing springs, ortomb sites where miracles occurred. Of course, commemorated

places are more numerous in Jerusalem, Palestine, and Galilee: awhole evangelic history is written on their soil. These regionsare doubly consecrated, not only by the will and faith ofsucceeding generations of pilgrims but also because here, in the

Page 302: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 302/304

time of Christ, it is believed that one could have seen all that isrecounted in the holy books. However, since the invisible andetemal meaning of these facts is of primary importance, anyplace may serve so long as the same attitude is adopted - that is,so long as the cross and sanctuaries so prominent in thehistorical theater of the Gospels have been reproduced in amaterial form. Thus arose the devotion of the “stations of thecross,” as if the believer, by re-enacting far from Jerusalem theepisodes of the Via Dolorosa, would be in a position to reliveinwardly, just as pilgrims do, the successive episodes of the

Passion of our Lord. In any case, the end pursued is always thesame. The religious society must persuade itself that it has notchanged, even when everything about it is in transformation. Itsucceeds only by recovering places or by reconstructing aboutitself an image (at least a symbolic one) of those places in whichit originated. Since places participate in the stability of materialthings themselves, some similar procedure is a primary conditionof memory itself: the collective thought of the group of believershas the best chance of immobilizing itself and enduring when itconcentrates on places, sealing itself within their confines andmolding its character to theirs.

Summary

Summarizing our discussion, we may say that most groups - notmerely those resulting from the physical distribution of members

within the boundaries of a city, house, or apartment, but manyother types also - engrave their form in some way upon the soiland retrieve their collective remembrances within the spaţialframework thus defined. In other words, there are as many waysof representing space as there are groups. We may focus ourattention on the limits of ownership, such as the rights associatedwith various parts of the land, and distinguish between locationsoccupied by maşter and slave, lord and vassal, noble andcommoner, creditor and debtor, as active and passive zonesrespectively, from which radiate and on which rights are givenor removed from a person. We may consider the locations ofeconomic goods, goods that acquire a value only when offeredfor sale in the marketplace or shop - that is, at the boundary

Page 303: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 303/304

separa ting the economic group of sellers from their customers.

Here again, one part of space is differentiated from the rest -namely, where the most active part of society interested in goodsordinarily resides and leaves its imprint. Finally, we may bemost sensitive to that separation between sacred and profaneplaces that is paramount in the religious consciousness. For thereare certain areas of space that the faithful have chosen,“forbidden” to anyone else, where they find both shelter andsupport for their traditions. Hence each group cuts up space inorder to compose, either definitively or in accordance with a setmethod, a fixed framework within which to enclose and retrieveits remembrances.

Now let us close our eyes and, tuming within ourselves, go backalong the course of time to the furthest point at which ourthought still holds clear remembrances of scenes and people.Never do we go outside space. We find ourselves not within anindeterminate space but rather in areas we know or might veryeasily localize, since they still belong to our present materialmilieu. I have made great efforts to erase that spaţial context, inorder to hold alone to the feelings I then experienced and thethought I then entertained. Feelings and reflections, like all otherevents, have to be resituated in some place where I have residedor passed by and which is still in existence. Let us endeavor togo back further. When we reach that period when we are unableto represent places to ourselves, even in a confused manner, wehave arrived at the regions of our past inaccessible to memory.That we remember only by transporting ourselves outside spaceis therefore incorrect. Indeed, quite the contrary, it is the spaţialimage alone that, by reason of its stability, gives us an illusion ofnot having changed through time and of retrieving the past in thepresent. But that's how memory is defined. Space alone is stableenough to endure without growing old or losing any of its parts.

Page 304: Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

8/12/2019 Maurice Halbwachs Memoria Colectiva

http://slidepdf.com/reader/full/maurice-halbwachs-memoria-colectiva 304/304