Asociaţia „Covorasul Fermecat”Adresa: str. Emil Garleanu, nr.11, bl. C3, Sc. A, ap. 1, Voluntari, jud Ilfov

Contact: tel: 0722 783 135, e-mail: covorasulfermecat@gmail.comweb: covorasulfermecat.ro

Cum sa ne ajutam copilul sa comunice

Ghidul parintilor Avem cu totii un vis si o speranta; aceea ca intr-o zi copilul nostru sa vorbeasca clar si natural. Invatatul vorbirii nu se limiteaza la a invata cuvintele corecte, ci trebuie invatat sa recunoastem sentimentele, sa intelegem ideile, sa invatam a fi o persoana si sa intram in relatie cu alte persoane.Copilul invata sa comunice prin contactul sau cu lumea inconjuratoare. Iar parintii ocupa locul cel mai important in universul copilului. Ceea ce parintii spun si fac joaca un rol extrem de important si da copilului ocazia de a invata.

Introducere

Cel mai frumos cadou pe care il poate face un parinte copilului sau este sa-l ajute si sa-l invete sa comunice cu lumea. Am cunoscut cu totii frustrarea de a incerca sa comunicam cu un copil incapabil de a vorbi, sau care vorbeste pe limba lui, sau care este total indiferent. Sub presiunea stressului chiar si parintii cei mai rezonabili si afectuosi pot deveni frustrati si descurajati. Cum sa vorbim unui copil care are o capacitate de comunicare limitata? Unui copil caruia ii lipseste dorinta de a vorbi? Unui copil care nu ne asculta, care e agitat sau care se opune? Aceste situatii cer capacitati speciale din partea parintilor.

Daca copilul nostru nu comunica asa cum ne-am astepta, poate ca nu este din cauza dezinteresului, ci mai degraba pentru ca nu prea stie cum sa raspunda. Chiar daca are capacitatea de a raspunde, copilul poate gindi ca n-o sa-l intelegem si refuza atunci sa vorbeasca. In spatele comportamentului copilului nostru se pot ascunde temeri, lipsa de incredere in sine; refuzul de a vorbi ar fi atunci un mod de a se proteja.

Problema pe care o avem nu vine numai din cauza comportamentul copilului nostru, ci si de la reactia noastra in fata acestui comportament. Daca acest copil ne arata prea putin interes pentru limbaj, atunci noi avem tendinta de a vorbi in locul lui sau de a-l ignora. Daca nu raspunde eforturilor noastre de a comunica cu el, atunci adesea vom insista mai mult. Daca se incapatineaza, incercam sa-l fortam, sa-i impunem dorinta noastra. Cel mai adesea, vrind sa infringem rezistenta lui nu reusim decit s-o facem si mai mare.

Atunci ne simtim descurajati si suntem tentati sa-i dam ceea ce credem noi ca vrea, sa abandonam partida, doar ca ar fi pacat pentru el si pentru noi. De fapt ii lipsesc ocaziile si

C.I.F: 30436487 Cont BCR RO61RNCB0067128666680001

incurajarile de care orice copil are nevoie pentru a ameliora capacitatea sa de a invata sa vorbeasca.

Ayala Manolson a dezvoltat o metoda in acest sens denumita Metoda HANEN. Principiul fundamental al metodei Hanen este de a incuraja comunicarea intr-un mod indirect. In loc sa-i zicem ce trebuie sa faca, ii dam ocazia sa descopere singur. Vrem ca el sa resimta mai usor bucuriile si avantajele comunicarii.

Metoda Hanen privilegiaza crearea de contacte afectuoase cu copilul prin comunicare si invatare. Sinteza metodei se exprima prin "calea celor 3A". Ea consista in a:acorda copilului nostru posibilitatea de a lua initiativeadapta pentru a trai impreuna momentulajuta limbaj si experiente

Capitolul 1Sa dam copilului nostru posibilitatea de a lua initiative

Parintii joaca mai multe roluri, citeodata toate in acelasi timp! Trebuie sa fim in acelasi timp politai si prieteni, povestitori si soferi, schimbatori de scutece sau infirmieri. Citeodata uitam ca ceea ce facem, dar mai ales cum facem schimba totul.

Atunci cind ne jucam de-a "bona buna la toate"

Vrem sa fim parinti buni. Vrem sa satisfacem nevoile si dorintele copiilor nostri.Este greu sa rezistam reflexului natural de a usura lucrurile vorbind sau reactionind in locul lui de cite ori copilul pare incapabil de a se exprima sau de a se descurca.Totusi, chiar daca noi credem ca-i simplificam si-i usuram lucrurile si ca-l ajutam, il privam de posibilitatea de a-si exprima curiozitatea, sentimentele, nevoile. Daca noi facem totul si vorbim in locul lui, atunci nu ii dam ocazia de a descoperi singur cum sa se descurce si sa se exprime.

Atunci cind ne jucam de-a "vîrtejul"

Avem atitea de facut!!! Sa organizam, sa prevedem, sa realizam, sa muncim, sa facem cumparaturi, sa ne ducem, sa ne intoarcem… Bineinteles ca toate activitatile astea ne vor ajuta copilul sa aibe o viata cotidiana mai bogata, mai bine umpluta si mai fericita.Vrind sa facem totul consumam multa energie si mult timp, dar copilul nostru este un pic uitat in tot acest vîrtej.Daca avem cite ceva de facut in orice moment atunci nu mai avem suficient timp pentru a crea cu copilul nostru legaturile afectuoase care ar trebui sa-l ajute sa progreseze. Ii vorbim, dar nu-l ascultam.

Atunci cind ne jucam de-a "profesorul"

Stim ca rolul unui parinte este de a educa si avem atitea lucruri sa-i invatam pe copiii nostri incat monopolizam deseori conversatia. De multe ori uitam ca un copil invata mai bine prin propria lui experienta decit privind sau ascultand ce si cum trebuie facut. Daca noi suntem singurii care vorbim, copilul nu are ocazia sa invete prin propria lui experienta.

2

Atunci cind jucam rolul partenerului care asculta……folosim "calea celor 3A" pentru a incuraja copilul nostru sa stabileasca un contact si sa comunice. Copilul nostru se simte recunoscut si special pentru ca:- ii acordam posibilitatea de a lua initiativa- ne adaptam pentru a partaja momentul impreuna cu el- ajutam limbajul si experienta

Intreaga noastra atentie si deschiderea il ajuta sa achizitioneze sentimente si incredere in sine, forta si satisfactie!Atunci cind ne gasim timpul de a partaja experiente cu copilul nostru, il incurajam sa stabileasca contacte umane care il vor ajuta sa cunoasca lumea si sa invete.

Vorbirea este un joc in 2 si comportamentul nostru face toata diferenta. E greu sa ajutam copilul sa invete sa vorbeasca daca suntem prea ocupati sa facem totul pentru el, daca suntem supraincarcati de treburi sau daca ne credem profesori. Fiind parteneri ai copilului dispusi sa-l asculte, vom avea posibilitati nelimitate de a dialoga cu el si de a-l invata o gramada de lucruri.

Sa invatam sa ne cunoastem copilul mai bine

Pentru a ne ajuta copilul sa cunoasca lumea trebuie mai intai sa-l cunoastem bine si sa-i castigam increderea. In dorinta noastra de a satisface nevoile copilului, de a-l invata ce e viata si de a se amuza avem reflexul natural de a anticipa nevoile sale, de a-i spune ce trebuie sa faca, de a alege jocurile in locul lui. Dar trebuie sa facem un efort constient de a observa, astepta si asculta copilul. Este prima etapa si cea mai importanta pentru a ne cunoaste copilul.

Observand => ajungem sa recunoastem sentimentele si nevoile copiluluiAsteptand => dam copilului posibilitatea de a se exprima in felul sauAscultand => il incurajam sa se exprime

ObservareaChiar daca copilul nu se exprima inca cu cuvinte, putem recunoaste usor sentimentele si nevoile lui daca avem timpul necesar ca sa observam:- ce ii retine atentia- expresia chipului lui- limbajul corpului

Citeodata observarea tuturor acestor elemente este insuficienta pentru a ne permite sa intelegem clar ceea ce incearca copilul sa ne spuna. Este poate necesar sa observam indici mai subtili:- gradul de desteptare- ritmul respiratiei- schimbarea fetei- tonul, volumul si durata sunetelor

Pentru a invata sa recunoastem ansamblul unic de moduri de comunicare folosit de fiecare 3

copil ne trebuie mult timp si determinare.

AsteptareaSa asteptam copilul nostru sa comunice este destul de greu!Viata noastra este tot mai trepidanta si credem ca noi, adultii, avem datoria de a invata, evalua cunostintele copilului nostru si de a conduce conversatia. Avem tendinta sa nu asteptam copilul sa se exprime, ci mai degraba sa ii impozam ajutorul nostru: vorbim in locul lui, raspundem in locul lui si folosim un limbaj dominator (ordine si intrebari)Daca incercam sa ne facem existenta mai simpla, mai usoara si mai rapida, riscam sa ignoram sentimentele, nevoile si curiozitatea copilului nostru… Daca stim sa asteptam, ii dam copilului nostru sansa de a cunoaste. Putem remarca ceea ce-i retine atentia, putem descoperi expresia fetei sale, putem asculta sunetele pe care le scoate.

AscultareaRecunoasteti scena?… De cite ori, in conversatiile noastre cu copilul, suntem singurii care vorbim?…

"Asculti muzica, Mihai? Muzica iti place? E bine!!! Ce muzica frumoasa!!! Bravo!!!!!"

Atunci cand vorbim copilului nostru iar acesta nu ne raspunde avem reflexul de a "astupa golul", de a ne raspunde singuri la toate intrebarile si de a continua fara nici o pauza.Credem ca usuram lucrurile, dar in realitate sabotam dezvoltarea sa cu cele mai bune intentii. Nu asteptam raspuns din partea lui si el va raspunde asteptarilor noastre… necomunicand.Daca, din contra, il ascultam atent, toata atentia noastra ii va da increderea si curajul necesare pentru a face eforturi.Daca ne ascultam atent copilul il vom intelege mai bine si ii vom putea raspunde cu mai multa sensibilitate.

Singurul mod de a sti ce se-ntimpla cu un copil este sa-l asculti. Insa nu-l putem asculta atata timp cat vorbim.

Cateodata trebuie sa facem un efort constient pentru a putea descoperi sentimentele, nevoile si interesele copiilor nostri.

Maria era foarte entuziasmata cand s-a intors de la o vizita la Zoo si a inceput sa-i povesteasca mamei sale. Mama ei a intrerupt-o spunand: "Ti-au placut maimutele? Stiam eu ca or sa-ti placa! Astea-s si animalele mele preferate! Hai, Maria, e timpul sa te speli pe maini si sa treci la masa!" Maria era dezamagita, a devenit trista si tacuta. Mama ei a uitat s-o asculte si a ratat ocazia de a vorbi cu fata ei despre ceea ce o interesase mai mult: floricelele de porumb!

Daca remarcam...- ca vorbim singuri- ca ajutam chiar si atunci cand nu este nevoie- ca spunem ce trebuie sa faca- ca intrerupem- ca noi credem ca stim ce copilul vrea sa ne spuna...amintiti-va da trebuie sa va faceti timp ca sa va OBSERVATI , ASTEPTATI si ASCULTATI copilul.

4

Cum sa acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa in viata de toate zilele?

- daca varsam putin lapte pe jos sarim sa stergem imediat... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla ce crede el despre aceasta situatie.- daca suna cineva la usa vrem sa raspundem imediat... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa vom vedea daca reactioneaza la sonerie si daca da, cum.- daca ii citim o poveste vrem s-o citim de la inceput pina la sfirsit, fara sa ne departam de text... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla ceea ce-l intereseaza cu adevarat in aceasta carte. - daca dam o jucarie copilului, am vrea ca sa se joace cu jucaria pe care i-am ales-o noi... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla cu ce anume vrea el sa se joace de fapt.

Comunicarea se dezvolta progresiv

E important sa ne amintim ca fiecare copil achizitioneaza capacitatea de a comunica putin cite putin. Fiecare copil progreseaza in ritmul si in felul sau, trecand prin toate cele 5 etape de dezvoltare pe masura ce invata sa joace jocul comunicarii. Stiind in ce stadiu de dezvoltare se afla copilul nostru, vom putea recunoaste si accepta modul de comunicare pe care il foloseste si vom intelege ce rol putem juca pentru a-l sustine in progresele sale.

Nivelul 1Copilul isi face cunoscute interesele si nevoile sale prin limbajul corporal si emitind sunete (gingureste) Parintii interpreteaza sunetele si gesturile sale.La acest nivel, copilul in general:- plange, priveste, zambeste, tipa- emite sunete care se aseamana cu vocalele- isi schimba vocea (volumul, tonul etc.)- isi schimba culoarea fetei- isi misca corpul

Nivelul 2Copilul se minuneaza de toate descoperirile pe care le face. Incepe sa fie interesat de oameni, de animele si de toate obiectele care populeaza universul lui care se mareste intr-una. Intelegem expresia chipului si a gesturilor sale cu atit mai bine cu cit experientele sale devin tot mai numeroase, el creste si explora lumea.La acest nivel, copilul in general:- comunica prin expresia chipului- se deplaseaza in directia obiectelor si persoanelor- scoate sunete care seamana din ce in ce mai mult a consoane si vocale- se poate concentra pe un obiect sau pe o persoana

Nivelul 3Aptitudinile de comunicare ale copilului se dezvolta, acum este capabil sa "dialogheze" cu noi mai usor. Face eforturi tot mai mari sa ne atraga atentia, ne cere tot mai mult ajutorul sau aprobarea. Incepe sa ne ceara lucruri precise.La nivelul 3, copiii in general:

5

- arata cu degetul persoane sau obiecte precise- clatina din cap si-si agita miinile- ne arata prin gesturi ce vrea sa spuna- citeodata foloseste cuvinte/semne izolate- isi acordeaza privirea cu sunete si gesturi

Nivelul 4Copilul incepe sa foloseasca cuvinte-semne in mod sistematic. Ca sa-i intelegem sentimentele trebuie in continuare sa interpretam limbajul corporal si expresia fetei.La nivelul 4, copilul in general:- foloseste frecvent cuvinte-semne izolate- combina cuvinte pe care le intelegem foarte greu- combina doua cuvinte/semne sau mai mult in expresii sau propozitii

Nivelul 5Copilul incepe sa faca propozitii formate din 3 sau mai multe cuvinte.

Atunci cind ii dam copilului nostru posibilitatea de a lua initiative:· observand ceea ce ii retine atentia, expresia chipului si limbajul corpului => copilul ne da informatiile de care avem nevoie pentru a interpreta si intelege sentimentele si interesele sale· asteptand pentru a-i da timpul sa se exprime => copilul are ocazia sa-si exprime nevoile si sentimentele si sa aflam ceea ce-l intereseaza· ascultand atent tentativele lui de comunicare => copilul se simte apreciat si privilegiat· acordand toata atentia noastra copilului => acesta beneficiaza de increderea si incurajarea care ii vor permite sa continue sa comunice.

Capitolul 2Sa ne adaptam pentru a petrece momente impreuna

Pentru a vorbi, copilul are nevoie sa aibe ceva de spus, sa aibe ocazia sa vorbeasca, sa fie incurajat si recompensat astfel incat sa merite efortul.

Fiti fata in fata

Unul dintre cele mai bune moduri de a comunica cu copilul nostru este simplu: consista in a se plasa in asa fel incat sa ne poata privi in ochi.Atunci cand suntem fata in fata cu copilul, disponibili si interesati de ceea ce poate exprima, se intimpla lucruri surprinzatoare: ne cunoastem mai bine copilul iar el ne cunoaste de asemenea mai bine. Poate vedea miscarile gurii noastre si a buzelor, felul in care pronuntam cuvintele si ce anume privim in acel moment. Poate simti atitudinea pozitiva pe care o rezervam tentativelor lui de comunicare si cat de mult ne face placere sa ne petrecem timpul cu el. Apropiindu-ne de el, incurajam comunicarea in cele doua sensuri si suntem bine plasati pentru a acorda copilului posibilitatea de a lua initiativa.Sa evitam sa vorbim de sus copilului!Pentru a fi la acelasi nivel ne putem aseza pe vine, aseza pe jos, intinde pe burta, tine copilul pe genunchi…

6

Trebuie aratat copilului ca il ascultam...

prin imitatieUnul dintre cele mai bune mijloace de a stabili o legatura cu un copil mic, care de abia incepe sa comunice, este de a repeta sunetele pe care le scoate, gesturile sau expresia fetei. In acest fel va sti ca suntem interesati de ceea ce poate face sau zice. Sunt sanse ca astfel sa se lege o conversatie…

prin interpretareAtunci cand intelegem ceea ce copilul a vrut sa ne comunice prin sunete sau gesturi sa "traducem" asta in limba noastra, cu voce tare, astfel copilul va avea doar de invatat.

prin comentariiComentind gesturile vietii cotidiene de care copilul pare interesat (punerea mesei, spalarea vaselor, aspirarea prafului) cream ocazii bune pentru a partaje informatii si pentru a face copilul sa participe la activitatile noastre. Poate ca vrea chiar sa ne "ajute".

Conversatie: fiecare la rindul lui

O conversatie buna este ca un balansoar: fiecare urca si coboara la randul lui!

Pentru un copil care incepe sa comunice "randul lui" poate fi o privire, un zimbet, un gest sau un sunet. Poate fi tot atit de scurt cat pentru a inspira adinc. Chiar daca nu pare prea important, sa recunoastem si sa acceptam ca un copil participa la "conversatie" permite s-o avem.Cu timpul,"rindul" lui in conversatie va progresa catre cuvinte, apoi catre expresii, propozitii si mai apoi fraze.

Conversatia trebuie intretinuta, iar uneori este destul de greu. Copilul nu stie intotdeauna ce ar trebui sa faca si are nevoie de timp si de incurajari pentru a se initia in arta conversatiei. La inceput trebuie deci ajutat:1. Cu semnale tacute: expresia fetei noastre si gesturile pot arata copilului ca e rindul lui: deschidem ochii mari, ridicam o spranceana, facem cu ochiul pentru a-i arata ca-l asteptam; ii zimbim pentru a-l incuraja si a-i arata ca-l credem capabil de a continua; pronuntam incetisor cuvintul pe care asteptam ca el sa ni-l zica; ne aplecam spre el ca sa-i aratam interesul.2. Cu semnale verbale: spunind: "uite!"… "bine"… "e rindul tau!"… "si acum?"…; repetind ceea ce tocmai am spus pe un ton interogativ sau mai tare; spunind acelasi lucru cu cuvinte diferite completind sugestia (Ex: "Vrei sa iesi sa te plimbi cu mama?" si apoi: "Vrei sa mergem sa admiram florile?")3. Apoi sa asteptam, sa asteptam iar si iar ca el sa ne raspunda…4. Sa punem intrebari bune, din acelea care fac ca conversatia sa curga iar copilul sa se angajeze in conversatie. Ele trebuie sa fie sincere si adaptate nivelului copilului.

Intrebari BUNE: - care manifesta interesul si stimuleaza imaginatia: "si apoi?…", "Si daca?…", "Si acum?"…- care permit copiluli sa faca alegeri si sa ia decizii: "Vrei sa… sau sa…?"- care stimuleaza ideile: "Ce se intimpla?"… "Cum merge asta?"… - care stimuleaza curiozitatea: "De ce?"… "Cum?"… "Cine?"… "Unde?"…

7

Evitati intrebarile care stopeaza conversatia:- intrebari care "bombardeaza" sau care cer prea mult de la copil ("Ce-i asta?" "Ce-i asta?" "Ce-i asta?" – catel, masina, pisica…)- intrebari la care raspunsul este evident ("Vrei laptic, nu-i asa?…")

Uneori trebuie sa facem eforturi constiente pentru a pune intrebari BUNE care sa incurajeze copilul sa imparta cu noi experientele. Sa gasim intrebarile bune nu-i intotdeauna usor, dar reactia copilului nostru ne poate indica daca am reusit sau nu.Tipul intrebarilor si motivele pentru care le punem depind de stadiul de evolutie in care se afla copilul nostru. Trebuie retinut insa ca la nivelul 4, daca punem intrebari la care se poate raspunde prin "da" sau "nu" limitam posibilitatile de raspuns.Atunci cind ne adaptam pentru a partaja impreuna cu copilul diferite experiente:1. Fiind fata in fata => - copilul nostru simte ca suntem interesati de ceea ce face- e predispus sa se joace cu noi- devine mai constient de ceea ce facem si ce spunem

2. Imitand actiunile, gesturile si sunetele copilului =>- acesta stie ca a facut sau a zis ceva ce a fost remarcat si apreciat- citeodata repeta ceea ce a facut intrand intr-un jos in care fiecare la rindul lui are ceva de spus

3. "Traducand" tentativele de comunicare =>- copilul simte ca a fost ascultat- stie ca incercam sa-l intelegem- aude cuvintul corect care corespunde la ceea ce ar fi vrut el sa zica

4. Asteptand activ "fiecare la rindul lui" =>- copilul simte ca participarea lui este asteptata si apreciata- recunoaste momentul in care trebuie sa intervina- are mai multe sanse sa incerce sa comunice si sa participe activ

5. Comentand ceea ce se intimpla, punind adevarate intrebari adaptate la nivelul lui si fiind sensibili la dispozitia si la comportamentul schimbator al copilului =>- acesta intelege ca suntem interesati de el si de ceea ce are de spus- poate incerca sa ne raspunda

Capitolul 3Sa adaugam limbaj si experiente

Procesul de invatare al limbajului incepe de la nastere: reproducem gesturile si sunetele copilului nostru pentru a-i confirma ca l-am vazut si l-am auzit, ii servim de model vorbind corect si dandu-i informatia de care are nevoie pentru a se exprima, adaugam informatii

8

pentru a ajuta copilul sa inteleaga mai bine ce se intimpla.

Invatatul vorbirii se face in timp

Speram cu totii ca copilul nostru va invata sa foloseasca eficace limbajul pe care il transmitem, insa daca progresele se fac asteptate citeodata suntem frustrati. Inca de la inceput copilul are nevoie de TIMP pentru a inregistra informatiile si pentru a ameliora capacitatea sa de a intelege ce spunem si ceea ce cuvintele exprima cu adevarat. Chiar inainte de a invata sa vorbeasca, copilul invata multe lucruri despre contacte si comunicare.Atunci cind copilul incepe sa comunice si sa ne adreseze mesaje clare e important sa fim realisti in asteptarile noastre. Atunci cind copilul ne arata cu degetul si emite sunete, nu ne putem astepta ca el sa pronunte "suc de fructe" imediat. Poate ca va incepe prin a zice numai "u" si auzindu-ne repetind "suc" de foarte multe ori va invata sa pronunte mai bine acest cuvint.

Informatiile pe care le ajutam vor ajuta copilul sa progreseze:- de la cuvinte auzite la cuvinte intelese- de la o miscare facute la intimplare la un gest recunoscut- la inceput e incapabil sa imite, apoi va invata sa o faca- de la folosirea gesturilor la folosirea cuvintelor pentru a comunica- de la sunete simple la sunete care seamana a cuvinte- de la cuvinte la expresii sau propozitii- de la o gramatica incorecta la una corecta

Daca copilul nu incearca sa foloseasca informatia pe care i-o dam, poate ca nu este inca gata sa o faca. Trebuie sa continuam sa-i dam multe ocazii de a invata. Observandu-l atent ne vom da seama de nivelul lui de comunicare si nu vom face greseala de a-i da informatii mult prea dificile pentru el.

Cind ne putem "juca" cu copilul astfel incit acesta sa progreseze in comunicare?

1. In cadrul activitatilor zilnice.2. Atunci cind copilul se arata interesat3. Atunci cind se intimpla ceva deosebit4. Explicind ce se intimpla atunci cind ceva nu "merge"

Cum putem îmbogati limbajul prin experiente?Ce interes avem sa invatam cuvintul "leagan" daca nu putem cere sa fim impinsi ca sa ne leganam???

Prin imitatie

Unul dintre cele mai simple moduri de a ne ajuta copilul sa invete sa comunice consista in a imita gesturile si sunetele pe care le produce si apoi a adauga un cuvint sau un gest nou. Daca vrem ca el sa ne imite la randul lui, trebuie sa alegem cuvinte pe care le poate pronunta.E simplu: trebuie- sa repetam ceea ce spune copilul- sa facem ceea ce face el

9

- si apoi sa adaugam un cuvint nou in legatura cu ceea ce am imitat

Prin interpretare

Pentru a ne face copilul sa simta ca il intelegem, putem interpreta ceea ce simte sau ce-si doreste, folosind cuvintele/gesturile pe care el le-ar fi folosit daca ar fi putut vorbi mai clar. Interpretarea ii ofera copilului informatia de care are nevoie in momentul in care simte aceasta nevoie.

Exemplu: Copilul: Oh!!! Oh!!! (ne arata o pata pe pantalon)Mama: Oh!!! O pata! O pata mare pe pantaloni!!!

Daca propunem copilului nostru intotdeauna acelasi model pe care il poate urma, cuvintele ii vor deveni familiare pana cand, intr-o buna zi (si va fi o zi maaare) va incepe sa le foloseasca.

Prin dezvoltare

In primul stadiu de evolutie al copilului e important sa utilizam cuvinte simple, insa trebuie sa evitam limitarea vocabularului la expresii de 2-3 cuvinte si la replici "de-a gata". Un vocabular asa de restrins va parea in curand artificial si va limita posibilitatile de cunoastere ale copilului.

Atunci cand dezvoltam mesajele pe care ni le comunica copilul:- il ajutam sa inteleaga mai bine- il ajutam sa pronunte cuvinte noi

In functie de nivelul de intelegere al copilului putem dezvolta un subiect in mai multe feluri:

Exemplu: copilul se joaca cu o masinuta1. o putem numi: "e o masina"2. o putem descrie: "masina merge repede"3. putem explica: "tata pleaca la lucru cu masina"4. putem sa ne jucam: "vom impinge scaunul acesta ca si cum ar fi o masina"5. putem vorbi de sentimente: "iti place sa mergi cu masina cu tata?"6. putem vorbi de viitor: "miine vom merge la plimbare cu masina lui tata"7. putem face proiecte: "cind o sa fii mare, si tu vei conduce o masina"

Cum putem accentua informatiile?

1. Prin gesturi.

Gesturile ne vin intotdeauna natural: un zimbet, un frison, o ridicare de umeri… Gesturile sunt un mijloc eficace si adesea neglijat de a ajuta copilul sa inteleaga ceea ce-i spunem. Gesturile atrag si concentreaza atentia copilului. Gestuile pot transmite informatii, pot comunica emotii, pot indica o atitudine, stimuleaza imaginatia si creativitatea copilului, doua calitati importante pentru achizitionarea limbajului.Gesturile permit copiilor sa se exprime inainte de a vorbi. Cand intinde miinile inseamna "ia-

10

ma in brate", cand da din mina inseamna "la revedere", cand da din cap inseamna "nu" sau "da", cind ne imbratiseaza ne arata dragostea…Pentru a ne ajuta copilul sa asocieze un cuvint la o actiune trebuie sa:- folosim mereu acelasi model- sa fim fata in fata cu copilul- sa pronuntam cuvintul si sa facem gestul corespunzator in acelasi timp

2. Insistind pe cuvinte-cheie

Exemplu: Tatal Anei foloseste expresii scurte si simple si ii face placere sa accentueze cuvintele si sunetele pentru a o ajuta pe Ana sa invete cuvintul "desert".Tata: (aratind cu degetul desertul) Uite, Ana… DESERT.Ana priveste.Tata: E DESERTUL tau preferat.Ana priveste, ochii ii stralucesc, ea se inclina putin in fata.Tata: este DESERT cu capsuni! (el da o lingurita fetitei)Ana mananca desertul, se uita la tata.Tata: Mmmmmm!!! Ce DESERT bun!

Ca in acest exemplu putem ajuta copilul sa invete:- marcand o pauza inaintea cuvintului-cheie ("vrei… DESERT?")- prelungind cuvintul-cheie ("DEESEERT")- soptind sau strigand cuvintul-cheie- aratand cu degetul obiectul reprezentat de cuvintul-cheie

Insistand pe cuvinte le facem mai interesante si mai amuzante si punem in relief elemente de informatie pe care copilul incepe sa le invete.

3. Prin repetare

Un om adult intelege un cuvint in general daca-l aude o data sau de doua ori in context, insa nu la fel se intimpla cu copiii. Unii copii au nevoie sa auda un cuvint de 10 ori inainte de a incerca sa-l foloseasca, altii trebuie sa-l auda de 100 de ori. Nu exista nici o regula, nici un numar "normal" de repetitii. Actiunile, gesturile, apropourile copilului ne indica daca a asimilat ceea ce i-am spus. Cu cit gasim mai multe maniere diferite de a folosi acelasi cuvint, cu atit ne ajutam copilul sa invete mai bine.De exemplu, dezbracand copilul putem gasi diferite maniere de a folosi verbul "scoate": "scoate pantofii, scoate sosetele, scoate pantalonii, scoate bluza" etc…Repetand sistematic aceleasi cuvinte intr-o situatie data ajutam copilul sa inteleaga aceste cuvinte si , mai tarziu, sa le foloseasca.La inceput, copilul nu este capabil intotdeauna sa inteleaga si sa pronunte cuvintele pe care le folosim. Totusi, cu cit aude mai des cuvintele asociate obiectelor si situatiilor cu atit va intelege mai repede ce ii zicem… ca intr-o zi sa foloseasca si el aceleasi cuvinte ca noi. Repetitia este esentiala.

11

Material realizat de logoped Ungureanu Georgiana avand ca suport cartea “It take’s two to talk”.

12