maskar, o puntemaskar.ro/wp-content/uploads/2016/05/maskar-handbook_web... · 2016-05-30 ·...

1
MASKAR, o punte « » În limba romani, maskar înseamnă între. Pentru demersul nostru, maskar înseamnă o punte între două lumi și două culturi ce co-abitează de peste jumătate de mileniu în Lunca Dunării: cea română și cea romani. În Țara Românească, primele comunități de romi sunt semnalate la sfârșitul secolului al XIV-lea, provenind din Imperiul Bizantin. Împreună cu tătarii, romii devin robi ai mănăstirilor, ai boierilor, dar și ai statului. Asimilarea comunității rome s-a datorat și unui interes demografic al domnitorilor români, datorat densității reduse a populației în câmpia dunăreană. Țările Române abolesc sclavia în 1856, fiind ultimele din Europa care eliberează romii. Cele peste șase secole de prezență a etniei rome în sudul României au produs un patrimoniu material și imaterial bogat, precum și o cultură complexă. Cunoașterea și înțelegerea acestei culturi, promovarea diversității culturale și construc-ția identității locale pe baza acestora sunt fundamentale pentru o dezvoltare cât mai armonioasă și solidară a comunităților din Câmpia Română. Aceasta este provocarea pe care proiectul Maskar și-o asumă în două orașe teleormănene: Alexandria și Turnu-Măgurele! Scopul prezentului document este să expliciteze intervenția Maskar din 2015 – 2016 din cele două comunități teleormănene pentru a facilita preluarea și adaptarea demersului de către alți actori culturali și comunitari. În acest sens, documentul detaliază diversele activități pe care echipa Maskar le-a realizat pe parcursul a 18 luni, dar și cele mai importante provocări și lecții învățate. DEMERS DE INTEROGARE ȘI PROBLEMATIZARE A SITUAȚIEI GRUPURILOR VULNERABILE, ÎN SPECIAL DE ETNIE ROMĂ, DIN COMUNITĂȚILE MIC URBANE Maskar a fost demarat din dorința Asociației T.E.T.A de a continua și complementa intervențiile culturale din Alexandria, începute în 2006 prin Festivalul Național de Teatru Tânăr IDEO IDEIS, pentru a pune arta în general și teatrul în special în slujba dialogului intercultural și a solidarității locale. Înființată în 2006, T.E.T.A promovează educația alternativă, dezvoltarea personală a tinerilor și adulților prin intermediul instrumentelor artistice și își propune să revitalizeze cultural comunitățile mici urbane în care- și desfășoară proiectele. Intervenția Maskar din Alexandria a fost replicată în Turnu- Măgurele cu sprijinul sociației de dezvoltare comunitară URBANIUM Turnu-Măgurele. Pe de o parte, lucrul într-o echipă atât de complexă a permis aprofundarea transdisciplinară și pluri-artistică a problematicii discriminării, a solidarității și a dialogului intercultural, în special în comunitățile mici urbane. Pe de altă parte, demersul Maskar a subliniat provocările cu care se confruntă echipele largi de artiști și activiști, în special cele care nu au mai lucrat în trecut împreună, atunci când trebuie dezvoltate intervenții în comunități clar delimitate și privind categorii defavorizate cunoscute la nivel «teoretic». Astfel, «lucrul împreună» în Maskar a însemnat, pentru toți membrii echipei, un proces constant de învățare experiențială, de la egal la egal, cu și prin reprezentanții «minorităților» și «majorității» din comunitățile vizate. ACTORII Maskar și-a propus un proces complex de intervenție culturală comunitară pornind de la realitățile de pe teren din Turnu-Măgurele și din Alexandria. Cele două comunități de intervenție au în comun nu doar apartenența geografică (județul Teleorman), dar și o serie de probleme structurale: dezindustrializarea masivă după anii ’90 și incapacitatea de revitalizare economică, ceea ce a generat o scădere dramatică a locurilor de muncă disponibile; migrația populației tinere spre centre urbane importante, aspect care a slăbit capacitatea comunităților de a inova social și a vulnerabilizat țesuturile sociale; reducerea până la dispariție a activităților cultural-artistice și transformarea în ruină a spațiilor aferente (case de cultură, cinematografe); pauperizarea locuitorilor, în special a celor aparținând categoriilor defavorizate (minorități etnice, în particular romi, persoane cu handicap, mame singure etc). Aceste fenomene au dus la o restrângere demografică și la o încetinire a dezvoltării celor două spații urbane, fenomen cunoscut în literatură sub numele de „shrinking cities” („orașe care se contractă”). De altfel, situația celor două orașe din Teleorman este reprezentativă pentru întreaga țară: „Dacă «economia de piață» s-a instalat, de bine, de rău, în România, ea este concentrată în cîteva din marile orașe ale țării. Pe partea cealaltă se află tranziția ratată a orașelor mici și mijlocii. Cam 60% dintre ele și- au pierdut peste 20% din populația lor în anii de tranziție. Multe dintre ele au devenit versiunea 2.0 a «locului unde nu s-a întâmplat nimic»” (Vintilă Mihăilescu, antropolog). Fenomenul de restrângere al spațiilor urbane românești nu trebuie însă analizat strict ca un fenomen negativ. Din contră, restructurările prin care trec aceste orașe pot crea contexte dintre cele mai favorabile de regândire participativă a spațiului, a proceselor comunitare și de redescoperire a „ethos”-ului urban. Aceste contexte trebuie însă hrănite de comunități locale solidare, deschise, incluzive și empatice. Maskar și-a propus să pună bazele unui dialog comunitar ce chestionează stereotipuri, distruge prejudecăți, mai ales etnice, ne încurajează să ne cunoaștem mai bine trecutul, să înțelegem importanța solidarității și empatiei în defavoarea spiritului competitiv și mercantilist, pentru a deveni astfel capabili să ne construim reziliența comunitară. CĂLĂTORIA Asociația pentru Drepturile Omului (ADO) s-a alăturat demersului Maskar pentru a valoriza prin intermediul teatrului colaborarea dintre diferite comuntăți sub-reprezentate și artiști implicați în schimbarea socială. REPER21 (Rețeaua Europeană pentru Promovarea unei Economii Responsabile) a asigurat coerența Maskar cu principiile dezvoltării durabile și și-a adus aportul teoretic privind valorile de solidaritate, responsabilitate socială și dialog intercultural. Cunoașterea realităților de pe teren din Turnu- Măgurele și Alexandria a fost posibilă prin cele două asociații a căror activitate se desfășoară cu precădere în cele două locații: URBANIUM Turnu- Măgurele și T.E.T.Alexandria. Implicarea unor structuri locale în demersurile de dezbatere a unor aspecte de discriminare, incluziune și solidaritate este esențială în asigurarea cunoașterii cât mai aprofundate a realităților de pe teren, în nuanțarea, interpretarea și problematizarea acestora, precum și în câștigarea încrederii comunității în demersul de intervenție culturală. Implicarea celor două asociații din Teleorman a permis în plus echipei să dezvolte un demers structural în comunitate, ce a implicat diverși actori „pe verticală” (cetățeni de toate vârstele) și „orizontală” (cetățeni din diverse etnii și categorii socio-profesionale). Nu în ultimul rând, URBANIUM și T.E.T.A au asigurat susținerea constantă a demersului Maskar de către cele două primării din Turnu-Măgurele și Alexandria, prin participarea reprezentanților acestora la unele întâlniri de consultare și prin găzduirea evenimentelor din proiect. Susținerea celor două primării locale a transmis de asemenea un important mesaj politic privind discriminarea și necesitatea dialogului intercultural la nivelul celor două comunități. Cele 18 luni de călătorie a Maskar în Teleorman pot fi rezumate astfel: Fiecare din cele patru etape a avut un rol complementar în înțelegerea contextului local al micilor orașe de provincie, a amplorii discriminării și a lipsei de solidaritate, dar și în construcția capacităților tinerilor și adulților de a înțelege consecințele unor comunități dezbinate și de a-și asuma un rol activ în creșterea incluziunii și bunăstării. Secțiunea următoare descrie pe scurt fiecare din cele patru etape, împreună cu lecțiile „învățate” pe teren. ATELIERELE CU COPII DIN TELEORMAN Începând cu luna aprilie și până în decembrie 2015, cca. 60 de copii de gimnaziu și liceu de etnie romă și non-romă din Turnu-Măgurele și Alexandria au participat la 40 de ateliere de dezvoltare personală și teatru comunitar, organizate de T.E.T.Alexandria și ADO. Pentru a atrage copiii și tinerii din cele două comunități la ateliere, echipa Maskar a realizat prezentări în toate liceele și școlile din Turnu- Măgurele și Alexandria, în special în cele defavorizate (prin locație sau specializare), axate pe demo-uri ludice cu exerciții de la ateliere. Atelierele au avut un dublu scop: în primul rând, au capacitat în fiecare oraș un grup de tineri să poată comunica cu alţi tineri de vârsta lor atât din propriile medii, cât şi din medii diferite, să înțeleagă și să lupte împotriva discriminării, să își cultive încrederea în sine şi potenţialul creativ, într-o manieră ludică, centrată pe exerciţii de actorie, scriere dramatică şi improvizaţie muzicală, necesare pentru a-i transforma în actori ce provoacă schimbarea în propriile orașe. În al doilea rând, poveștile și experiențele tinerilor participanți de la ateliere au reprezentat „materia” de lucru pentru construcția scenariilor spectacolului de teatru comunitar „Maskar” cu care s-a finalizat proiectul. În fiecare oraș, atelierele au fost organizate pe grupe de vârstă ‒ clasele V-VIII și IX-XII ‒ pentru a ține cont de nevoile de dezvoltare diferite ale adolescenților, dar și pentru a le crea condiții cât mai prielnice pentru a se exprima. ATELIERELE DE TEATRU COMUNITAR, facilitate de către echipa ADO, au fost axate pe descoperirea orașului și experiența proprie și de familie a fiecărui participant în relația cu propriul oraș: descrierea perspectivelor personale, interviuri cu membri ai familiei sau/ și cu persoane străine, cu cadre didactice, cu personalități locale, teme de cercetare și documentare – istoria unor locuri și monumente din oraș, exerciții de cartografiere - hărți personale, hărți emoționale, viitorul orașului – varianta ideală și variantă realistă, muzica orașului - inventarea unor cântece/ imnuri ale orașului, percepții asupra problemelor orașului – dezbateri, exerciții de scriere dramatică/ creativă, improvizații, jocuri de mimă, reinterpretare povești clasice/ filme din perspective nondiscriminatorii, nonrasiale, imaginarea unor proiecte de îmbunătățire a vieții în propriul cartier/ oraș. Una dintre temele centrale urmărite prin ateliere a fost relația victimă-agresor în diferite ipostaze și situații, prin exerciții de scriere și de improvizație, prin desen, colaj, muzică, discuții libere care au permis participanților să se redescopere, pe rând, atât în ipostaza de victimă cât și în cea de agresor. grupuri mixte de consultare locală documentare istorică și pe teren ateliere cu copii caravana MASKAR În Alexandria: Lavinia Cioacă, managerul proiectului, critic de film; Carmen Dumitrescu, manager cultural; Andreea Borțun, scenarist, co-director Ideo Ideis; Alexandru Ion, actor, co-director Ideo Ideis; Silvia Guță, psiho-terapeut; Mircea Postelnicu și Vlad Purdel, actori și traineri dezvoltare personală; Cristi Tăbăcitu, specialist IT; Adriana Guță, designer grafic; Cătălin Borțun, istoric. În Turnu-Măgurele: Elena Șerbănescu, coordonator local, profesor de limba română; Sonia Soare, mediator social, reprezentant al romilor în cadrul Primăriei; Ana Pălăduș, activist și inițiator al demersului URBANIUM Turnu-Măgurele; Roxana Albișteanu, cercetător economist; Bogdan Alexandru Jitea, istoric. Dincolo de parteneriatul organizațional, Maskar a reunit o paletă largă de persoane cu competențe și interese complementare: În București: echipa ADO: Katia Pascariu, coordonator de proiect, actriță; Mihaela Michailov, dramaturg; Radu Apostol, regizor; Jak Neumann, muzician; Viorel Cojanu, actor; Gabi Albu, scenograf ; Elena Găgeanu, video; echipa REPER21: Bogdan Gioară, coordonator de proiect, politolog și fondator al REPER21; Oana Georgiana Marin, sociolog; artiști independenți: Mihaela Cîmpeanu, artist plastic; Ionuț Dulămiță, pictor și jurnalist; Ileana Gabriela Szasz, artist video; Vlad Dumitrescu, fotograf. Implicarea tinerilor participanți la ateliere va continua în diverse forme în ambele orașe: în Alexandria, aceștia vor participa și se vor implica ca voluntari în ediția XI a Festivalului de teatru tânăr Ideo Ideis (august 2016) în timp ce în Turnu-Măgurele echipa URBANIUM va încerca să identifice și să realizeze cu ei diverse proiecte de dezvoltare comunitară. Pe parcursul ATELIERELOR DE DEZVOLTARE PERSONALĂ, tinerii au lucrat alături de trainerii T.E.T.A și consilierul psihologic al proiectului, experimentând o serie de situații, activități și exerciții special concepute astfel încât participanții să beneficieze de o dezvoltare multilaterală. Printre abilitățile vizate de programele concepute de traineri se numără Încrederea în sine și Stima de sine, Conștientizarea corporală, Coordonarea motrică, Atenția concentrată și atenția distributivă, Memoria, Imaginația, Spontaneitatea, Creativitatea, Expresivitatea verbală și corporală, Vorbirea în public, Identificarea corectă și gestionarea emoțiilor, Empatia, Gândirea critică, Toleranța la schimbare, Rezistența la frustrare, Negocierea și gestionarea situațiilor conflictuale, Deschiderea către cunoaștere și multe altele. Ca structură, atelierele de dezvoltare personală au abordat rând pe rând următoarele teme: Cunoașterea și coagularea grupului; Autocunoaștere și coordonarea în echipă; Explorarea trăirilor afective și orientarea către sarcinile de grup; Coordonarea în echipă și explorarea comunicării nonverbale; Atitudinea față de reguli și explorarea rolurilor sociale; Responsabilitate personală și socială; Rezolvarea de probleme prin cooperare și negocierea în situații conflictuale; Flexibilitate în gândire și creativitate; Atitudinea față de părerea celorlalți și testarea realității în procesele decizionale; Autoevaluarea corectă și adaptarea la realitatea socio-emoțională imediată. ~ Atelierele de lucru cu copiii și tinerii din comunitățile urbane reprezintă o ocazie foarte bună de luat pulsul orașului într- un mod nemijlocit, lipsit de prejudecăți; ~ Pentru a asigura participarea tinerilor, este foarte important ca părinții să fie informați despre demersul în care vor intra copiii lor, dincolo de aspectele formale de acordare a consimțământului. În Maskar, la demararea primelor ateliere am invitat părinții să vină la o sesiune de informare cu trainerii și echipa de proiect privind structura atelierelor și beneficiile participării. Aproape fără excepție, copiii ai căror părinți au venit la sesiunile de informare au participant constant la ateliere și au urmat procesul de formare până la final; ~ Deși inițial, în urma prezentărilor din școli și licee, foarte mulți tineri (peste 100 în fiecare oraș) s-au arătat CE AM ÎNVĂȚAT? CE AM ÎNVĂȚAT? CE AM ÎNVĂȚAT? interesați de a participa și s-au înscris, numărul celor ce au venit la ateliere a scăzut constant. Motivele pentru care au renunțat sunt multiple, precum lipsa de timp și neconcordanța între obiectivele personale și cele ale atelierelor. Cel mai important impediment a fost însă reprezentat de procesul de dezvoltare pe termen lung propus de Maskar (8 luni), ceea ce presupune și o perspectivă pe termen lung pe care majoritatea tinerilor nu o au. Prin urmare, pentru a asigura implicarea tinerilor, este foarte importantă prezentarea și reiterarea obiectivelor procesului educațional cu ocazia fiecărui atelier, precum și contactul direct, prin telefon (nu email!) cu tinerii participanți pentru a le reaminti despre viitoarele ateliere și pentru a le stimula astfel constant interesul; ~ Calitățile pe care un trainer ar trebui să le aibă atunci când lucrează cu tineri din comunități mici, vulnerabilizate, includ: câștigarea încrederii tinerilor prin sinceritate, dialog deschis, ascultare; lucrul împreună cu tinerii; crearea unui set de reguli de dialog și de comportament agreate de la început de toți participanții; răbdare; respect; cadru non-ierarhic; ~ Cuvintele sincere ale tinerilor Dar când mai veniți? Dar de ce se termină așa de repede?demonstrează deschiderea lor firească spre dezvoltare și revolta împotriva motivelor sau cauzelor pentru care astfel de activități nu reprezintă o normalitate accesibilă oricui, oricând, mai ales în spațiile urbane mici; ~ Considerăm foarte oportună formarea unor traineri de dezvoltare personală și teatru comunitar în cadrul comunităților mici urbane astfel încât atelierele Maskar să poată fi replicate la scară mai mică, autonom. Grupurile de consultare locală (GCL-uri) au fost lansate în fiecare oraș în martie 2015 cu scopul de a asigura interfața cu comunitatea locală, de a facilita dezbaterea aspectelor de dezvoltare locală solidară în Turnu- Măgurele și Alexandria dar și pentru a crea și întări pe termen lung o societate civilă activă și conștientă de realitățile comunității în ceea ce privește discriminarea și incluziunea socială. În fiecare oraș, GCL-urile au întrunit între 20 și 30 de membri din diverse categorii socio-profesionale: artiști, profesori, reprezentanți ai instituțiilor publice, ai diverselor firme locale, cetățeni de etnie romă și non-romă. Pe parcursul activităților, GCL-urile s-au întrunit în fiecare oraș de trei ori în formulă extinsă și de mai multe ori în formulă restrânsă, în medie o dată la 3-4 luni, în diversele momente cheie ale GRUPURILE DE CONSULTARE LOCALĂ proiectului. Prima intalnire de lucru a GCL-urilor a fost organizata folosind metoda OST (Open Space Technology) pentru a permite participanților să își stabilească autonom și participativ valorile, principiile și cadrul de actiune necesare pentru atingerea obiectivelor GCL-urilor. Următoarele întâlniri au fost folosite pentru a prezenta membrilor GCL-urilor evoluția activităților proiectului și pentru a dezbate și planifica următoarele intervenții. Un moment important în activitatea GCL-urilor a fost reprezentat de reprezentația piesei Del Duma, Vorbește-le despre mine!, text și interpretare Mihaela Drăgan. Del Duma reprezintă „o poveste despre adevărul căsătoriei timpurii, despre ce înseamnă apartenenţa la o comunitate tradiţională şi despre ce se întâmplă când nu te mai regăseşti acolo”. În ambele orașe, reprezentațiile au avut loc în luna mai 2015 și au fost urmate de discuții cu publicul. Dincolo de sensibilizarea privind elementele culturale ale etniei rome, reprezentația piesei a avut și scopul de sublinia pentru publicul general și pentru membrii GCL-urilor în special rolul pe care arta de intervenție, inclusiv teatrul, îl poate juca în reprezentarea și problematizarea situației categoriilor defavorizate. ~ GCL-urile pot reprezenta vehicule foarte eficiente pentru a normaliza și echilibra dialogul la nivel local; ~ Pentru asigurarea reprezentativității și credibilității grupurilor de acțiune locală, este importantă implicarea organizațiilor locale (în cazul Maskar – T.E.T.A și URBANIUM Turnu-Măgurele). Acestea sunt esențiale în atragerea membrilor în grupurile de acțiune create în spațiile urbane mici, unde promovarea se face mai degrabă alternativ, prin recomandări personale și „bouche à l’oreille”, decât prin mijloace tradiționale (afișe, rețele sociale, mass media); ~ O miză importantă a GCL-urilor a fost implicarea persoanelor de etnie romă, indiferent de categoria socio-profesională. Acestea au fost atrase să participe prin mobilizarea reprezentanților de etnie romă de la Primării (în Turnu- Măgurele acesta a făcut parte din echipa de proiect Maskar), prin recomandări ai membrilor GCL-urilor, prin invitații ale tinerilor participanți la ateliere adresate părinților lor. În medie însă, numărul persoanelor de etnie romă din GCL-uri a fost inferior celor de etnie non-romă; ~ O miză la fel de importantă a GCL-urilor a fost reprezentată de atragerea și implicarea ONG-urilor din Alexandria care promovează drepturile romilor încă din faza de elaborare a proiectului. Un singur ONG local, Asociația pentru Dezvoltare și Promovare Socio-Economică „Catalactica”, s-a implicat activ în demersul Maskar participând la întâlnirile GCL-ului și oferind feedback și suport logistic echipei de proiect în etapa de documentare, iar un al doilea, Partida Rromilor, a participat la una din întâlnirile GCL-ului oferind feedback legat de demersul Maskar. ~ Implicarea mediului educațional în GCL- uri și sensibilizarea profesorilor cu privire la aspectele de incluziune și de dialog intercultural sunt strategice deoarece în spațiile urbane mici școlile și liceele reprezintă contexte importante de discriminare; ~ Participarea membrilor la GCL-uri a fost una fluctuantă în ambele orașe și tendința de participare la întâlniri a fost în scădere, datorată unor factori multipli: lipsa de experiență în implicarea în demersuri de dialog și dezvoltare comunitară; dificultatea de constituire a unor grupuri consolidate și coerente într-un termen atât de scurt, dată fiind heterogeneitatea membrilor individuali; orientarea spre rezultate mai degrabă decât pe proces; perspectiva pe termen lung vs. cea pe termen scurt; întâlnirile organizate la intervale relativ mari de timp raportat la „dinamica” orașelor, ceea ce a afectat entuziasmul unor membri. Pentru a depăși toate aceste provocări, recomandăm în prealabil organizarea unor sesiuni de dezvoltare a competențelor de dezvoltare comunitară cu persoanele interesate să constituie grupuri de acțiune / consultare locală. Etapele de ateliere cu copiii și tinerii din Turnu-Măgurele și Alexandria și întâlnirile GCL-urilor au fost completate de o serie de întâlniri pe teren cu diverse persoane de etnie romă (documentare pe teren) și de o activitate de cercetare privind trecutul, inclusiv cel recent, al etniei rome, în special de pe malurile Dunării (documentare istorică). În etapa de documentare pe teren au fost întâlniți peste 15 reprezentanți ai etniei rome din ambele orașe. Interviurile cu aceștia, o mare parte dintre ele înregistrate, au permis echipei să cunoască îndeaproape problemele de discriminare și pauperizare cu care se confruntă categoriile defavorizate din aceste orașe, să identifice amploarea impactului migrației în străinătate atât asupra celor plecați cât și asupra celor rămași acasă, să înțeleagă efectele societății post-capitaliste asupra meșteșugurilor tradiționale practicate milenar de reprezentanții etniei rome și să faciliteze descoperirea unor povești de viață deosebit de emoționante prin amploarea și dramatismul experiențelor. Documentarea istorică a avut scopul de a documenta istoria etniei rome, în special cea recentă, dar și de a oferi informații complementare privind cultura romă pentru componenta de documentare de pe teren din cadrul proiectului. Această etapă de documentare istorică a fost foarte necesară deoarece trecutul etniei rome din România, în special perioada lungă de sclavie, sunt foarte puțin cunoscute de către publicul larg. Documentarea a fost realizată în patru etape: 1) identificarea fondurilor de documentare din Arhivele Naționale care dețin informații privind istoria recentă a minorității rome, fotografierea, scanarea și colectarea de date; 2) cercetarea surselor secundare (periodice, studii, monografii, tratate etc.) în principalele biblioteci (Biblioteca Centrală Universitară, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Națională a României, Biblioteca Facultății de Istorie); 3) chestionare cu întrebări aplicate pe teren; 4) interpretare istorică și redactare în vederea publicării a unei monografii despre istoria recentă a comunității rome din județul Teleorman în care vor fi fructificate toate tipurile de informații obținute până la momentul respectiv (surse primare, surse secundare, chestionare orale). Monografia rezultată în urma procesului de documentare poate fi lecturată în anexa prezentului document. DOCUMENTAREA ~ Grupurile defavorizate din spațiile mici urbane românești, în special cei de etnie romă, au nevoie să vorbească, să fie ascultați și să fie luați în mod real în considerare; ~ Problemele ridicate în discursurile lor (întâlniri și interviuri) sunt diverse și majoritatea grave: sărăcie, migrație și însingurare, pierderea limbii, obiceiurilor și meșteșugurilor, discriminare, lipsa de speranță; orizontul de așteptare este mic, perspectivele sunt totdeauna afară, în exterior sau la autorități; ~ Depopularea orașelor de provincie este vizibilă imediat, nivelul de trai scăzut, încrederea și optimismul foarte slabe; ~ Dintre toate grupurile cu care echipa a interacționat a reieșit ca percepție generală majoritară că șansele de „reușită” le au liceenii neromi care vor pleca la București sau în străinătate; ~ Există o dihotomie structurală între autorități/administrație publică și populație pe care demersurile artistice nu o pot depăși, fiind nevoie de intervenții de capacitare a comunităților de a-și depăși simplul statut de „electrorat” și de a se constitui într-un partener de dialog viabil pentru autorități. Fără a constitui principala finalitate a demersului, Caravana Maskar a prezentat publicului rezultatele atelierelor de lucru cu copiii și tinerii, a GCL-urilor și concluziilor documentărilor istorice și de pe teren. Acestea au fost sintetizate în două forme inedite: un spectacol de teatru comunitar Maskar (Între) și o expoziție multi-media ce a însoțit reprezentațiile spectacolului. Caravana a avut următorul traseu: Alexandria (6 mai, Primăria Municipiului Alexandria) Turnu-Măgurele (7 mai, Primăria Turnu- Măgurele) Cluj-Napoca (11 mai, Fabrica de Pensule) București (13 mai, Centrul de Teatru Educațional Replika). În fiecare dintre cele patru orașe Caravana s-a bucurat de un public larg, mixt și animat care a dezbătut tematicile problematizate de Maskar în cadrul unor discuții post-reprezentații. CARAVANA „Istoria se contractă și se dilată ca o poveste nesfârșită, cu finaluri trecute deschise în prezent. O poveste despre cine-a fost rob rom și cine-a fost stăpân, despre cuvinte-stereotipuri asimilate inerțial și clișee discriminatorii care ne ațipesc conștiința critică, despre transformarea celor slabi în pete de cerneală invizibile ale istoriei, despre oameni deveniți «bun de marfă», despre violențe și abuzuri repetate împotriva romilor, despre orașe care și-au pierdut identitatea, despre cinematografe și combinate care-au devenit o amintire, despre pierderea oricărui contact cu familiile plecate la muncă în străinătate, despre însingurare și îmbătrânire fără cei dragi aproape. Maskar (Între) disecă frust și poetic raportarea unei culturi majoritare la o cultură minoritară, felul în care perpetuăm un vocabular discriminator și opresiv fără să-i cunoaștem sensurile, felul în care devenim cititori captivi ai istoriei romilor, pe care îi expediem în formule facile.” Mihaela Michailov, dramaturg Expoziția multi-media Maskar a invitat publicul la reflecție privind meșteșugurile, legendele, simbolurile și modul de relaționare al culturii rome cu societatea post-comunistă. Echipa a fost constituită din: Mihaela Cîmpeanu (curator), Ionuț Dulămiță, Ileana Gabriela Szasz și Vlad Dumitrescu (artiști). Expoziția va fi accesibilă publicului un an de zile, până în aprilie 2017, fiind găzduită pe rând de Asociația pentru Dezvoltare și Promovare Socio- Economică „Catalactica” în Alexandria și de Primăria Turnu-Măgurele. Spectacolul de teatru comunitar Maskar (Între) aduce în prim-plan transformări ale comunităților de romi, tradiții pierdute, schimbări sociale și politice majore, care au marcat secole de istorie a discriminării. În Maskar (Între), bau-baul istoriei cu care creștem și pe care încercăm să-l adormim ne bântuie imaginarul și ne provoacă reflecția. Echipa spectacolului îi include pe Mihaela Michailov (text), Radu Apostol (regie), Arh. Gabi Albu (scenografie), Jak Neumann (muzică), Elena Găgeanu (video), Katia Pascariu și Viorel Cojanu (distribuție). Spectacolul Maskar (Între) va intra în repertoriul Centrului Educațional Replika (București) și va avea două reprezentații în cadrul ediției XI din 2016 a Festivalului de Teatru Tânăr Ideo Ideis, organizat de T.E.T.Alexandria. CE AM ÎNVĂȚAT? ~ Găzduirea Caravanei Maskar de către cele două primării din Turnu-Măgurele și Alexandria creează credibilitate pentru demers și transmite un important mesaj politic în aceste spații urbane profund discriminatorii; ~ Subiectul piesei Maskar (Între) este încă unul foarte rar discutat public, și cu atât mai puțin în spectacole de teatru, lucru care rezultă din sensibilitatea cu care se reacționează la spectacol (excepție făcând copiii și adolescenții) atât din partea celor de etnie romă cât și ne- romă; ~ Ca artist, este dificil să te poziționezi social și politic altfel decât într-una din taberele mainstream, adică pro sau contra. În spectacolul Maskar (Între), echipa a încercat să facă vizibilă această zonă gri, incertă, ÎNTRE - adică maskar-ul din titlu – și să dezbată modul în care se poate schimba societatea prin discuții sincere și directe, prin dialog cu toate părțile implicate, prin artă participativă, prin respect și memorie, prin identificarea punctelor sensibile și prin crearea unor punți de dialog; astfel, dezbaterile post- spectacol sunt cel puțin la fel de importante ca spectacolul în sine; ~ În abordarea discriminării și a excluziunii sociale prin artă, trebuie evitat arătatul cu degetul și goana după vinovați. Abordarea Maskar a constat în identificarea cauzelor (istorice, politice, socio-culturale) ale discriminării și propunerea, prin discursul artistic, a unei căi spre dezrobire a tuturor, constând în toleranță și înțelegere. Maskar este un demers artistic de intervenție. Intenția artistică inițială a partenerilor din proiect a fost de a practica arta, în general, și teatrul, în particular, nu doar ca forme de reprezentare și de contemplare a realităților comunităților rome și românești din Alexandria și Turnu-Măgurele, ci și ca mijloace de a „interveni” concret în aceste realități pentru a le transforma (binențeles, așteptând o transformare în limita dimensiunii acestui proiect). Prin urmare, Maskar nu a subscris de la bun început postulatului autonomiei artei, care cerea artistului clasic să facă „artă pentru artă”. Maskar este un demers specific artei contemporane, care se caracterizează prin faptul că nu respinge și nici nu camufleză, ci, dimpotrivă, caută să expliciteze și să exploateze eficiența socială a artei, capacitatea acesteia de a transforma lumea. Așadar, prin activitățile de creație artistică desfășurate în proiect, partenerii și-au asumat în mod constient, deschis, programatic, propriul angajament social și, în măsura forțelor lor, rolul de „agenți al schimbării”. Diferitele creații artistice generate de Maskar (precum spectacolul de teatru sau expoziția care l-a însoțit) nu se prezintă ca „opere” universale și atemporale. O „intervenție” este situată temporal și spațial. Ca demers al artei de intevenție, Maskar își găsește rostul „aici și acum”. În alt loc și la alt moment intervenția artistică ar fi concepută și s-ar realiza în mod diferit. Ca exemplu, am observat că același spectacol s-a mate- rializat în intervenții diferite jucându-se la Alexandria, Turnu-Măgurele, Cluj sau București. Dincolo de intenția celor care l-au conceput (intentio auctoris) și sensul propiu al textului (intentio operis), impactul spectaco-lului a fost determinat de realitățile foarte diferite ale publicurilor din cele patru orașe (intentio lectoris). Mai mult, dacă realitățile prezentului cultural, social, economic, politic vizate de Maskar se vor transforma în viitor, intervenția pe care acest demers o propune astăzi își va pierde sensul. Contrar unei statui plasate pentru eternitate într-o piață publică, succesul unei intervenții însemnă implicit și sfârșitul său. De cele mai multe ori, creația artistică contemporană prinde explicit forma unui eveniment (paradigma este cea a „performance- ului”). Precum evenimentul, creația contemporană este eficace (fiindcă contribuie la o schimbare) și efemeră (după ce schimbă o realitate, se termină și devine „istorie”). Prin urmare, nu urmărim ca ceea ce am creat prin Maskar să „dăinuie”. Dimpotrivă, am vrea ca în viitor să nu mai fie nevoie de această piesă, expoziție, ateliere. Succesul Maskar ar fi ca ele să își piardă actualitatea, fiind dat că ele reprezintă un discurs critic și emancipator, care vizează transformarea realităților (excluziune socială, sărăcie, însingurare culturală) care îi dau sens în prezent. Arta de intervenție propune întotdeauna demersuri „în context”. Etimologia latină (contextere = a țese cu) arată modul în care artistul își concepe creația. Intenția noastră a fost de a crea împreună cu comunitățile rome și românești din Alexandria și Turnu-Măgurele. În faza inițială a proiectului am constituit grupuri de consultare locală în cele două orașe, apoi am realizat o paletă de ateliere de teatru cu copiii. Am încercat nu doar să adresăm, ci să „țesem” creațiile artistice din Maskar împreună cu membrii acestor comunități. Realitățile sociale pe care Maskar le adresează nu se pot schimba printr-un simplu proiect artistic, ci prin efortul complex al actorilor sociali. Însă Maskar va continua pentru că a arătat că, în sfera în care s-a desfășurat, anumite lucruri pot fi clintite. În faza următoare creațiile noastre își propun întărirea demersului participativ, o evoluție spre principiul artei publice. Vrem ca artiștii participanți la proiectele noastre viitoare să solicite sistematic oamenii acestor comunități, să-i implice programatic în activitatea de creație. Până în prezent, artiștii au mers în comunități, în viitor ne dorim să aducem membrii comunităților pe scenă pentru a-i face artiști la rândul lor. Profund idealistă, arta clasică își propunea să ofere oamenilor un „ailleurs”. Artistului îi revenea sarcina să îi ducă spre lumi imaginare și perfecte care să le permită să se smulgă momentan din realitățile aspre și vulgare în care trăiau. Realismul modern s-a reîntors spre realitățile vieții, spre lucrurile dure și adevărate de aici și acum, însă sarcina artistului realist (de exemplu, Courbet) s-a rezumat la „reprezentarea” acestora. Arta contemporană se raportează și ea la realitate, însă nu pentru a o reprezenta, ci pentru a face parte din ea și a o schimba. Artistul contemporan nu doar „re-prezintă”, relația sa cu lumea este cea de „prezență”. Artistul merge dincolo de descrierile figurative, de simulacru, pentru a se amesteca în contextul în care creează, acceptând să se expună și asumându-și în mod direct responsabilitatea. Maskar urmează această direcție, încercând să aducă împreună nu doar niște artiști, ci și niște cetățeni și mai ales niște oameni! -SAU DESPRE UN DEMERS ARTISTIC DE INTERVENȚIE Proiect finanțat printr-un Grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României www.eeagrants.org www.fonduri-diversitate.ro > MASKAR („Intervenții socio-culturale pentru capacitarea comunității rome și pentru încurajarea dialogului comunitar intercultural”) este un demers de intervenție culturală comunitară realizat de Asociația T.E.T.Alexandria în parteneriat cu asociațiile ADO (Artă pentru Drepturile Omului), REPER21 și URBANIUM, demarat în decembrie 2014 și finalizat în mai 2016. Mai multe informații despre proiect: www.maskar.ro / maskarart [email protected]

Upload: others

Post on 29-May-2020

9 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: MASKAR, o puntemaskar.ro/wp-content/uploads/2016/05/maskar-handbook_web... · 2016-05-30 · MASKAR, o punte « » În limba romani, maskar înseamnă între.Pentru demersul nostru,

MASKAR, o punte« »

În limba romani, maskar înseamnă între. Pentru demersul nostru, maskar înseamnă o punte între două lumi și două culturi ce co-abitează de peste jumătate de mileniu în Lunca Dunării: cea română și cea romani.

În Țara Românească, primele comunități de romi sunt semnalate la sfârșitul secolului al XIV-lea, provenind din Imperiul Bizantin. Împreună cu tătarii, romii devin robi ai mănăstirilor, ai boierilor, dar și ai statului. Asimilarea comunității rome s-a datorat și unui interes demografic al domnitorilor români, datorat densității reduse a

populației în câmpia dunăreană. Țările Române abolesc sclavia în 1856, fiind ultimele din Europacare eliberează romii.

Cele peste șase secole de prezență a etniei rome în sudul României au produs un patrimoniu material și imaterial bogat, precum și o cultură complexă.

Cunoașterea și înțelegerea acestei culturi, promovarea diversității culturale și construc-ția identității locale pe baza acestora sunt fundamentale pentru o dezvoltare cât mai armonioasă și solidară a comunităților din

Câmpia Română.

Aceasta este provocarea pe care proiectul Maskar și-o asumă în două orașe teleormănene:Alexandria și Turnu-Măgurele!

Scopul prezentului document este să expliciteze intervenția Maskar din 2015 – 2016 din cele două comunități teleormănene pentru a facilita preluarea și adaptarea demersului de către alți actori culturali și comunitari. În acest sens, documentul detaliază diversele activități pe care echipa Maskar le-a realizat pe parcursul a 18 luni,

dar și cele mai importante provocări și lecții învățate.

D E M E RS D E I N T E R O G A R E Ș I P R O B L E M AT I ZA R E A S I T UAȚ I E I G R U P U R I LO R VU L N E RA B I L E , Î N S P E C I A L D E E T N I E R O M Ă ,

D I N CO M U N I TĂȚ I L E M I C U R B A N E

Maskar a fost demarat din dorința Asociației T.E.T.A de a continua și complementa intervențiile culturale din Alexandria, începute în 2006 prin Festivalul Național de Teatru Tânăr IDEO IDEIS, pentru a pune arta în general și teatrul în special în slujba dialogului intercultural și a solidarității locale. Înființată în 2006, T.E.T.A promovează educația alternativă, dezvoltarea personală a tinerilor și adulților prin intermediul instrumentelor artistice și își propune să revitalizeze cultural comunitățile mici urbane în care-și desfășoară proiectele.

Intervenția Maskar din Alexandria a fost replicată în Turnu- Măgurele cu sprijinul sociației de dezvoltare comunitară URBANIUM Turnu-Măgurele.

Pe de o parte, lucrul într-o echipă atât de complexă a permis aprofundarea transdisciplinară și pluri-artistică a problematicii discriminării, a solidarității și a dialogului intercultural, în special în comunitățile mici urbane. Pe de altă parte, demersul Maskar a subliniat provocările cu care se confruntă echipele largi de artiști și activiști, în special cele care nu au mai lucrat în trecut împreună, atunci când trebuie dezvoltate intervenții în comunități clar delimitate și privind categorii defavorizate cunoscute la nivel «teoretic». Astfel, «lucrul împreună» în Maskar a însemnat, pentru toți membrii echipei, un proces constant de învățare experiențială, de la egal la egal, cu și prin reprezentanții «minorităților» și «majorității» din comunitățile vizate.

ACTO R I I

Maskar și-a propus un proces complex de intervenție culturală comunitară pornind de la realitățile de pe teren din Turnu-Măgurele și din Alexandria. Cele două comunități de intervenție au în comun nu doar apartenența geografică (județul Teleorman), dar și o serie de probleme structurale: dezindustrializarea masivă după anii ’90 și incapacitatea de revitalizare economică, ceea ce a generat o scădere dramatică a locurilor de muncă disponibile; migrația populației tinere spre centre urbane importante, aspect care a slăbit capacitatea comunităților de a inova social și a vulnerabilizat țesuturile sociale; reducerea până la dispariție a activităților cultural-artistice și transformarea în ruină a spațiilor aferente (case de cultură, cinematografe); pauperizarea locuitorilor, în special a celor aparținând categoriilor defavorizate (minorități etnice, în particular romi, persoane cu handicap, mame singure etc). Aceste fenomene au dus la o restrângere demografică și la o încetinire a dezvoltării celor două spații urbane, fenomen cunoscut în literatură sub numele de „shrinking cities” („orașe care se contractă”). De altfel, situația celor două orașe din Teleorman este reprezentativă pentru întreaga țară: „Dacă «economia de piață» s-a instalat, de bine, de rău, în România, ea este concentrată în cîteva din marile orașe ale țării. Pe partea cealaltă se află tranziția ratată a orașelor mici și mijlocii. Cam 60% dintre ele și- au pierdut peste 20% din populația lor în anii de tranziție. Multe dintre ele au devenit versiunea 2.0 a «locului unde nu s-a întâmplat nimic»” (Vintilă Mihăilescu, antropolog).

Fenomenul de restrângere al spațiilor urbane românești nu trebuie însă analizat strict ca un fenomen negativ. Din contră, restructurările prin care trec aceste orașe pot crea contexte dintre cele mai favorabile de regândire participativă a spațiului, a proceselor comunitare și de redescoperire a „ethos”-ului urban. Aceste contexte trebuie însă hrănite de comunități locale solidare, deschise, incluzive și empatice. Maskar și-a propus să pună bazele unui dialog comunitar ce chestionează stereotipuri, distruge prejudecăți, mai ales etnice, ne încurajează să ne cunoaștem mai bine trecutul, să înțelegem importanța solidarității și empatiei în defavoarea spiritului competitiv și mercantilist, pentru a deveni astfel capabili să ne construim reziliența comunitară.

C Ă L ĂTO R I A

Asociația pentru Drepturile Omului (ADO) s-a alăturat demersului Maskar pentru a valoriza prin intermediul teatrului colaborarea dintre diferite comuntățisub-reprezentate și artiști implicați în schimbarea socială.

REPER21 (Rețeaua Europeană pentru Promovarea unei Economii Responsabile) a asigurat coerența Maskar cu principiile dezvoltării durabile și și-a adus aportul teoretic privind valorile de solidaritate, responsabilitate socială și dialog intercultural.

Cunoașterea realităților de pe teren din Turnu-Măgurele și Alexandria a fost posibilă prin cele două asociații a căror activitate se desfășoară cu precădere în cele două locații: URBANIUM Turnu-Măgurele și T.E.T.Alexandria. Implicarea unor structuri locale în demersurile de dezbatere a unor aspecte de discriminare, incluziune și solidaritate este esențială în asigurarea cunoașterii cât mai aprofundate a realităților de pe teren, în nuanțarea, interpretarea și problematizarea acestora, precum și în câștigarea încrederii comunității în demersul de intervenție culturală. Implicarea celor două asociații din Teleorman a permis în plus echipei să dezvolte un demers structural în comunitate, ce a implicat diverși actori „pe verticală” (cetățeni de toate vârstele) și „orizontală” (cetățeni din diverse etnii și categorii socio-profesionale). Nu în ultimul rând, URBANIUM și T.E.T.A au asigurat susținerea constantă a demersului Maskar de către cele două primării din Turnu-Măgurele și Alexandria, prin participarea reprezentanților acestora la unele întâlniri de consultare și prin găzduirea evenimentelor din

proiect. Susținerea celor două primării locale a transmis de asemenea un important mesaj politic privind discriminarea și necesitatea dialogului intercultural la nivelul celor două comunități.

Cele 18 luni de călătorie a Maskar în Teleorman pot fi rezumate astfel:

Fiecare din cele patru etape a avut un rol complementar în înțelegerea contextului local al micilor orașe de provincie, a amplorii discriminării și a lipsei de solidaritate, dar și în construcția capacităților tinerilor și adulților de a înțelege consecințele unor comunități dezbinate și de a-și asuma un rol activ în creșterea incluziunii și bunăstării. Secțiunea următoare descrie pe scurt fiecare din cele patru etape, împreună cu lecțiile „învățate” pe teren.

AT E L I E R E L E CU CO P I I D I N T E L E O R M A NÎncepând cu luna aprilie și până în decembrie 2015, cca. 60 de copii de gimnaziu și liceu de etnie romă și non-romă din Turnu-Măgurele și Alexandria au participat la 40 de ateliere de dezvoltare personală și teatru comunitar, organizate de T.E.T.Alexandria și ADO. Pentru a atrage copiii și tinerii din cele două comunități la ateliere, echipa Maskar a realizat prezentări în toate liceele și școlile din Turnu-Măgurele și Alexandria, în special în cele defavorizate (prin locație sau specializare), axate pe demo-uri ludice cu exerciții de la ateliere. Atelierele au avut un dublu scop: în primul rând, au capacitat în fiecare oraș un grup de tineri să poată comunica cu alţi tineri de vârsta lor atât din propriile medii, cât şi din medii diferite, să înțeleagă și să lupte împotriva discriminării, să își cultive încrederea în sine şi potenţialul creativ, într-o manieră ludică, centrată pe exerciţii de actorie, scriere dramatică şi improvizaţie muzicală, necesare pentru a-i transforma în actori ce provoacă schimbarea în propriile orașe. În al doilea rând, poveștile și experiențele tinerilor participanți de la ateliere au reprezentat „materia” de lucru pentru construcția scenariilor spectacolului de teatru comunitar „Maskar” cu care s-a finalizat proiectul. În fiecare oraș, atelierele au fost organizate pe grupe de vârstă ‒ clasele V-VIII și IX-XII ‒ pentru a ține cont de nevoile de dezvoltare diferite ale adolescenților, dar și pentru a le crea condiții cât mai prielnice pentru a se exprima.

ATELIERELE DE TEATRU COMUNITAR, facilitate de către echipa ADO, au fost axate pe descoperirea orașului și experiența proprie și de familie a fiecărui participant în

relația cu propriul oraș: descrierea perspectivelor personale, interviuri cu membri ai familiei sau/ și cu persoane străine, cu cadre didactice, cu personalități locale,

teme de cercetare și documentare – istoria unor locuri și monumente din oraș, exerciții de cartografiere - hărți personale, hărți emoționale, viitorul orașului – varianta ideală și variantă realistă, muzica orașului - inventarea unor cântece/ imnuri ale orașului, percepții asupra problemelor orașului – dezbateri, exerciții de scriere dramatică/ creativă, improvizații, jocuri de mimă, reinterpretare

povești clasice/ filme din perspective nondiscriminatorii, nonrasiale, imaginarea unor proiecte de îmbunătățire a vieții în propriul cartier/ oraș. Una

dintre temele centrale urmărite prin ateliere a fost relația victimă-agresor în diferite ipostaze și situații, prin exerciții de scriere și de improvizație, prin desen,

colaj, muzică, discuții libere care au permis participanților să se redescopere, pe rând, atât în ipostaza de victimă cât și în cea de agresor.

grupuri mixte de consultare locală

documentare istorică

și pe teren

ateliere cu copii

caravana MASKAR

• În Alexandria:Lavinia Cioacă, managerul proiectului, critic de film; Carmen Dumitrescu, manager cultural; Andreea Borțun, scenarist, co-director Ideo Ideis; Alexandru Ion, actor, co-director Ideo Ideis; Silvia Guță, psiho-terapeut; Mircea Postelnicu și Vlad Purdel, actori și traineri dezvoltare personală; Cristi Tăbăcitu, specialist IT; Adriana Guță, designer grafic; Cătălin Borțun, istoric.

• În Turnu-Măgurele:Elena Șerbănescu, coordonator local, profesor de limba română; Sonia Soare, mediator social, reprezentant al romilor în cadrul Primăriei; Ana Pălăduș, activist și inițiator al demersului URBANIUM Turnu-Măgurele; Roxana Albișteanu, cercetător economist; Bogdan Alexandru Jitea, istoric.

Dincolo de parteneriatul organizațional, Maskar a reunit o paletă largă de persoane cu competențe și interese complementare:

• În București:• echipa ADO: Katia Pascariu,

coordonator de proiect, actriță; Mihaela Michailov, dramaturg; Radu Apostol, regizor; Jak Neumann, muzician; Viorel Cojanu, actor; Gabi Albu, scenograf ; Elena Găgeanu, video;

• echipa REPER21: Bogdan Gioară, coordonator de proiect, politolog și fondator al REPER21; Oana Georgiana Marin, sociolog;

• artiști independenți: Mihaela Cîmpeanu, artist plastic; Ionuț Dulămiță, pictor și jurnalist; Ileana Gabriela Szasz, artist video; Vlad Dumitrescu, fotograf.

Implicarea tinerilor participanți la ateliere va continua în diverse forme în ambele orașe: în Alexandria, aceștia vor participa și se vor implica ca voluntari în ediția XI a Festivalului de teatru tânăr Ideo Ideis (august 2016) în timp ce în Turnu-Măgurele echipa URBANIUM va încerca să identifice și să realizeze cu ei diverse proiecte de dezvoltare comunitară.

Pe parcursul ATELIERELOR DE DEZVOLTARE PERSONALĂ, tinerii au lucrat alături de trainerii T.E.T.A și consilierul psihologic al proiectului, experimentând o serie de situații, activități și exerciții special concepute astfel încât participanții să beneficieze de o dezvoltare multilaterală. Printre abilitățile vizate de programele concepute de traineri se numără Încrederea în sine și Stima de sine, Conștientizarea corporală, Coordonarea motrică, Atenția concentrată și atenția distributivă, Memoria, Imaginația, Spontaneitatea, Creativitatea, Expresivitatea verbală și corporală, Vorbirea în public, Identificarea corectă și gestionarea emoțiilor, Empatia, Gândirea critică, Toleranța la schimbare, Rezistența la frustrare, Negocierea și gestionarea situațiilor conflictuale, Deschiderea către cunoaștere și multe altele. Ca structură, atelierele de dezvoltare personală au abordat rând pe rând următoarele teme: Cunoașterea și coagularea grupului; Autocunoaștere și coordonarea în echipă; Explorarea trăirilor afective și orientarea către sarcinile de grup; Coordonarea în echipă și explorarea comunicării nonverbale; Atitudinea față de reguli și explorarea rolurilor sociale; Responsabilitate personală și socială; Rezolvarea de probleme prin cooperare și negocierea în situații conflictuale; Flexibilitate în gândire și creativitate; Atitudinea față de părerea celorlalți și testarea realității în procesele decizionale; Autoevaluarea corectă și adaptarea la realitatea socio-emoțională imediată.

~~ Atelierele de lucru cu copiii și tinerii din comunitățile urbane reprezintă o ocazie foarte bună de luat pulsul orașului într-un mod nemijlocit, lipsit de prejudecăți;

~~ Pentru a asigura participarea tinerilor, este foarte important ca părinții să fie informați despre demersul în care vor intra copiii lor, dincolo de aspectele formale de acordare a consimțământului. În Maskar, la demararea primelor ateliere am invitat părinții să vină la o sesiune de informare cu trainerii și echipa de proiect privind structura atelierelor și beneficiile participării. Aproape fără excepție, copiii ai căror părinți au venit la sesiunile de informare au participant constant la ateliere și au urmat procesul de formare până la final;

~~ Deși inițial, în urma prezentărilor din școli și licee, foarte mulți tineri (peste 100 în fiecare oraș) s-au arătat

C E A M Î N VĂȚAT ?

C E A M Î N VĂȚAT ?

C E A M Î N VĂȚAT ?

interesați de a participa și s-au înscris, numărul celor ce au venit la ateliere a scăzut constant. Motivele pentru care au renunțat sunt multiple, precum lipsa de timp și neconcordanța între obiectivele personale și cele ale atelierelor. Cel mai important impediment a fost însă reprezentat de procesul de dezvoltare pe termen lung propus de Maskar (8 luni), ceea ce presupune și o perspectivă pe termen lung pe care majoritatea tinerilor nu o au. Prin urmare, pentru a asigura implicarea tinerilor, este foarte importantă prezentarea și reiterarea obiectivelor procesului educațional cu ocazia fiecărui atelier, precum și contactul direct, prin telefon (nu email!) cu tinerii participanți pentru a le reaminti despre viitoarele ateliere și pentru a le stimula astfel constant interesul;

~~ Calitățile pe care un trainer ar trebui să le aibă atunci când lucrează cu tineri din comunități

mici, vulnerabilizate, includ: câștigarea încrederii tinerilor prin sinceritate, dialog deschis, ascultare; lucrul împreună cu tinerii; crearea unui set de reguli de dialog și de comportament agreate de la început de toți participanții; răbdare; respect; cadru non-ierarhic;

~~ Cuvintele sincere ale tinerilor „Dar când mai veniți? Dar de ce se termină așa de repede?” demonstrează deschiderea lor firească spre dezvoltare și revolta împotriva motivelor sau cauzelor pentru care astfel de activități nu reprezintă o normalitate accesibilă oricui, oricând, mai ales în spațiile urbane mici;

~~ Considerăm foarte oportună formarea unor traineri de dezvoltare personală și teatru comunitar în cadrul comunităților mici urbane astfel încât atelierele Maskar să poată fi replicate la scară mai mică, autonom.

Grupurile de consultare locală (GCL-uri) au fost

lansate în fiecare oraș în martie 2015 cu scopul de a asigura interfața cu comunitatea locală, de a facilita dezbaterea aspectelor de dezvoltare locală

solidară în Turnu-Măgurele și Alexandria

dar și pentru a crea și întări pe termen lung

o societate civilă activă și conștientă de realitățile comunității în

ceea ce privește discriminarea și incluziunea socială.

În fiecare oraș, GCL-urile au întrunit între 20 și 30 de membri din diverse categorii socio-profesionale: artiști, profesori, reprezentanți ai instituțiilor publice, ai diverselor firme locale, cetățeni de etnie romă și non-romă. Pe parcursul activităților, GCL-urile s-au întrunit în fiecare oraș de trei ori în formulă extinsă și de mai multe ori în formulă restrânsă, în medie o dată la 3-4 luni, în diversele momente cheie ale

G R U P U R I L E D E CO N S U LTA R E LO C A L Ă

proiectului. Prima intalnire de lucru a GCL-urilor a fost organizata folosind metoda OST (Open Space Technology) pentru a permite participanților să își stabilească autonom și participativ valorile, principiile și cadrul de actiune necesare pentru atingerea obiectivelor GCL-urilor. Următoarele întâlniri au fost folosite pentru a prezenta membrilor GCL-urilor evoluția activităților proiectului și pentru a dezbate și planifica următoarele intervenții.

Un moment important în activitatea GCL-urilor a fost reprezentat de reprezentația piesei Del Duma, Vorbește-le despre mine!, text și interpretare Mihaela Drăgan. Del Duma reprezintă „o poveste despre adevărul căsătoriei timpurii, despre ce înseamnă apartenenţa la o comunitate tradiţională şi despre ce se întâmplă când nu te mai regăseşti acolo”. În ambele orașe, reprezentațiile au avut loc în luna mai 2015 și au fost urmate de discuții cu publicul. Dincolo de sensibilizarea privind elementele culturale ale etniei rome, reprezentația piesei a avut și scopul de sublinia pentru publicul general și pentru membrii GCL-urilor în special rolul pe care arta de intervenție, inclusiv teatrul, îl poate juca în reprezentarea și problematizarea situației categoriilor defavorizate.

~~ GCL-urile pot reprezenta vehicule foarte eficiente pentru a normaliza și echilibra dialogul la nivel local;

~~ Pentru asigurarea reprezentativității și credibilității grupurilor de acțiune locală, este importantă implicarea organizațiilor locale (în cazul Maskar – T.E.T.A și URBANIUM Turnu-Măgurele). Acestea sunt esențiale în atragerea membrilor în grupurile de acțiune create în spațiile urbane mici, unde promovarea se face mai degrabă alternativ, prin recomandări personale și „bouche à l’oreille”, decât prin mijloace tradiționale (afișe, rețele sociale, mass media);

~~ O miză importantă a GCL-urilor a fost implicarea persoanelor de etnie romă, indiferent de categoria socio-profesională. Acestea au fost atrase să participe prin mobilizarea reprezentanților de etnie romă de la Primării (în Turnu-Măgurele acesta a făcut parte din echipa de proiect Maskar), prin recomandări ai membrilor

GCL-urilor, prin invitații ale tinerilor participanți la ateliere adresate părinților lor. În medie însă, numărul persoanelor de etnie romă din GCL-uri a fost inferior celor de etnie non-romă;

~~ O miză la fel de importantă a GCL-urilor a fost reprezentată de atragerea și implicarea ONG-urilor din Alexandria care promovează drepturile romilor încă din faza de elaborare a proiectului. Un singur ONG local, Asociația pentru Dezvoltare și Promovare Socio-Economică „Catalactica”, s-a implicat activ în demersul Maskar participând la întâlnirile GCL-ului și oferind feedback și suport logistic echipei de proiect în etapa de documentare, iar un al doilea, Partida Rromilor, a participat la una din întâlnirile GCL-ului oferind feedback legat de demersul Maskar.

~~ Implicarea mediului educațional în GCL- uri și sensibilizarea profesorilor cu privire la aspectele de incluziune și de dialog intercultural sunt strategice deoarece în spațiile

urbane mici școlile și liceele reprezintă contexte importante de discriminare;

~~ Participarea membrilor la GCL-uri a fost una fluctuantă în ambele orașe și tendința de participare la întâlniri a fost în scădere, datorată unor factori multipli: lipsa de experiență în implicarea în demersuri de dialog și dezvoltare comunitară; dificultatea de constituire a unor grupuri consolidate și coerente într-un termen atât de scurt, dată fiind heterogeneitatea membrilor individuali; orientarea spre rezultate mai degrabă decât pe proces; perspectiva pe termen lung vs. cea pe termen scurt; întâlnirile organizate la intervale relativ mari de timp raportat la „dinamica” orașelor, ceea ce a afectat entuziasmul unor membri. Pentru a depăși toate aceste provocări, recomandăm în prealabil organizarea unor sesiuni de dezvoltare a competențelor de dezvoltare comunitară cu persoanele interesate să constituie grupuri de acțiune / consultare locală.

Etapele de ateliere cu copiii și tinerii din Turnu-Măgurele și Alexandria și întâlnirile GCL-urilor au fost completate de o serie de întâlniri pe teren cu diverse persoane de etnie romă (documentare pe teren) și de o activitate de cercetare privind trecutul, inclusiv cel recent, al etniei rome, în special de pe malurile Dunării (documentare istorică).

În etapa de documentare pe teren au fost întâlniți peste 15 reprezentanți ai etniei rome din ambele orașe. Interviurile cu aceștia, o mare parte dintre ele înregistrate, au permis echipei să cunoască îndeaproape problemele de discriminare și pauperizare cu care se confruntă categoriile defavorizate din aceste orașe, să identifice amploarea impactului migrației în străinătate atât asupra celor plecați cât și asupra celor rămași acasă, să înțeleagă efectele societății post-capitaliste asupra meșteșugurilor tradiționale practicate milenar de reprezentanții etniei rome și să faciliteze descoperirea unor povești de viață deosebit de emoționante prin amploarea și dramatismul experiențelor.

Documentarea istorică a avut scopul de a documenta istoria etniei rome, în special cea recentă, dar și de a oferi informații complementare privind cultura romă pentru componenta de documentare de pe teren din cadrul proiectului. Această etapă de documentare istorică a fost foarte necesară deoarece trecutul etniei rome din România, în special perioada lungă de sclavie, sunt foarte puțin cunoscute de către publicul larg. Documentarea a fost realizată în patru etape: 1) identificarea fondurilor de documentare din Arhivele Naționale care dețin informații privind istoria recentă a minorității rome, fotografierea, scanarea și colectarea de date; 2) cercetarea surselor secundare (periodice, studii, monografii, tratate etc.) în principalele biblioteci (Biblioteca Centrală Universitară, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Națională a României, Biblioteca Facultății de Istorie); 3) chestionare cu întrebări aplicate pe teren; 4) interpretare istorică și redactare în vederea publicării a unei monografii despre istoria recentă a comunității rome din județul Teleorman în care vor fi fructificate toate tipurile de informații obținute până la momentul respectiv (surse primare, surse secundare, chestionare orale). Monografia rezultată în urma procesului de documentare poate fi lecturată în anexa prezentului document.

D O CU M E N TA R E A

~~ Grupurile defavorizate din spațiile mici urbane românești, în special cei de etnie romă, au nevoie să vorbească, să fie ascultați și să fie luați în mod real în considerare;

~~ Problemele ridicate în discursurile lor (întâlniri și interviuri) sunt diverse și majoritatea grave: sărăcie, migrație și însingurare, pierderea limbii, obiceiurilor și meșteșugurilor, discriminare,

lipsa de speranță; orizontul de așteptare este mic, perspectivele sunt totdeauna afară, în exterior sau la autorități;

~~ Depopularea orașelor de provincie este vizibilă imediat, nivelul de trai scăzut, încrederea și optimismul foarte slabe;

~~ Dintre toate grupurile cu care echipa a interacționat a reieșit ca percepție generală majoritară că șansele de „reușită” le au

liceenii neromi care vor pleca la București sau în străinătate;

~~ Există o dihotomie structurală între autorități/administrație publică și populație pe care demersurile artistice nu o pot depăși, fiind nevoie de intervenții de capacitare a comunităților de a-și depăși simplul statut de „electrorat” și de a se constitui într-un partener de dialog viabil pentru autorități.

Fără a constitui principala finalitate a demersului, Caravana Maskar a prezentat publicului rezultatele atelierelor de lucru cu copiii și tinerii, a GCL-urilor și concluziilor documentărilor istorice și de pe teren. Acestea au fost sintetizate în două forme inedite: un spectacol de teatru comunitar Maskar (Între) și o expoziție multi-media ce a însoțit reprezentațiile spectacolului.

Caravana a avut următorul traseu: Alexandria (6 mai, Primăria Municipiului Alexandria) Turnu-Măgurele (7 mai, Primăria Turnu- Măgurele) Cluj-Napoca (11 mai, Fabrica de Pensule) București (13 mai, Centrul de Teatru Educațional Replika). În fiecare dintre cele patru orașe Caravana s-a bucurat de un public larg, mixt și animat care a dezbătut tematicile problematizate de Maskar în cadrul unor discuții post-reprezentații.

C A RAVA N A

„Istoria se contractă și se dilată ca o poveste nesfârșită, cu finaluri trecute deschise în prezent. O poveste despre cine-a fost rob rom și cine-a fost stăpân, despre cuvinte-stereotipuri asimilate inerțial și clișee discriminatorii care ne ațipesc conștiința critică, despre transformarea celor slabi în pete de cerneală invizibile ale istoriei, despre oameni deveniți «bun de marfă», despre violențe și abuzuri repetate împotriva romilor, despre orașe care și-au pierdut identitatea, despre cinematografe și combinate care-au devenit o amintire, despre pierderea oricărui contact cu familiile plecate la muncă în străinătate, despre însingurare și îmbătrânire fără cei dragi aproape.

Maskar (Între) disecă frust și poetic raportarea unei culturi majoritare la o cultură minoritară, felul în care perpetuăm un vocabular discriminator și opresiv fără să-i cunoaștem sensurile, felul în care devenim cititori captivi ai istoriei romilor, pe care îi expediem în formule facile.”

Mihaela Michailov, dramaturg

Expoziția multi-media Maskar a invitat publicul la reflecție privind meșteșugurile, legendele, simbolurile și modul de relaționare al culturii rome cu societatea post-comunistă. Echipa a fost constituită din: Mihaela Cîmpeanu (curator), Ionuț Dulămiță, Ileana Gabriela Szasz și Vlad Dumitrescu (artiști). Expoziția va fi accesibilă publicului un an de zile, până în aprilie 2017, fiind găzduită pe rând de Asociația pentru Dezvoltare și Promovare Socio-Economică „Catalactica” în Alexandria și de Primăria Turnu-Măgurele.

Spectacolul de teatru comunitar Maskar (Între) aduce în prim-plan transformări ale comunităților de romi, tradiții pierdute, schimbări sociale și politice majore, care au marcat secole de istorie a discriminării. În Maskar (Între), bau-baul istoriei cu care creștem și pe care încercăm să-l adormim ne bântuie imaginarul și ne provoacă reflecția. Echipa spectacolului îi include pe Mihaela Michailov (text), Radu Apostol (regie), Arh. Gabi Albu (scenografie), Jak Neumann (muzică), Elena Găgeanu (video), Katia Pascariu și Viorel Cojanu (distribuție).

Spectacolul Maskar (Între) va intra în repertoriul Centrului Educațional Replika (București) și va avea două reprezentații în cadrul ediției XI din 2016 a Festivalului de Teatru Tânăr Ideo Ideis, organizat de T.E.T.Alexandria.

C E A M Î N VĂȚAT ?~~ Găzduirea Caravanei Maskar

de către cele două primării din Turnu-Măgurele și Alexandria creează credibilitate pentru demers și transmite un important mesaj politic în aceste spații urbane profund discriminatorii;

~~ Subiectul piesei Maskar (Între) este încă unul foarte rar discutat public, și cu atât mai puțin în spectacole de teatru, lucru care rezultă din sensibilitatea cu care se reacționează la spectacol (excepție făcând copiii și adolescenții) atât din

partea celor de etnie romă cât și ne- romă;

~~ Ca artist, este dificil să te poziționezi social și politic altfel decât într-una din taberele mainstream, adică pro sau contra. În spectacolul Maskar (Între), echipa a încercat să facă vizibilă această zonă gri, incertă, ÎNTRE - adică maskar-ul din titlu – și să dezbată modul în care se poate schimba societatea prin discuții sincere și directe, prin dialog cu toate părțile implicate, prin artă participativă, prin respect și memorie, prin identificarea punctelor sensibile

și prin crearea unor punți de dialog; astfel, dezbaterile post-spectacol sunt cel puțin la fel de importante ca spectacolul în sine;

~~ În abordarea discriminării și a excluziunii sociale prin artă, trebuie evitat arătatul cu degetul și goana după vinovați. Abordarea Maskar a constat în identificarea cauzelor (istorice, politice, socio-culturale) ale discriminării și propunerea, prin discursul artistic, a unei căi spre dezrobire a tuturor, constând în toleranță și înțelegere.

Maskar este un demers artistic de intervenție. Intenția artistică inițială a partenerilor din proiect a fost de a practica arta, în general, și teatrul, în particular, nu doar ca forme de reprezentare și de contemplare a realităților comunităților rome și românești din Alexandria și Turnu-Măgurele, ci și ca mijloace de a „interveni” concret în aceste realități pentru a le transforma (binențeles, așteptând o transformare în limita dimensiunii acestui proiect).

Prin urmare, Maskar nu a subscris de la bun început postulatului autonomiei artei, care cerea artistului clasic să facă „artă pentru artă”. Maskar este un demers specific artei contemporane, care se caracterizează prin faptul că nu respinge și nici nu camufleză, ci, dimpotrivă, caută să expliciteze și să exploateze eficiența socială a artei, capacitatea acesteia de a transforma lumea. Așadar, prin activitățile de creație artistică desfășurate în proiect, partenerii și-au asumat în mod constient, deschis, programatic, propriul angajament social și, în măsura forțelor lor, rolul de „agenți al schimbării”.

Diferitele creații artistice generate de Maskar (precum spectacolul de teatru sau expoziția care l-a însoțit) nu se prezintă ca „opere” universale și atemporale. O „intervenție” este situată temporal și spațial. Ca demers al artei de intevenție, Maskar își găsește rostul „aici și acum”. În alt loc și la alt moment intervenția artistică ar fi concepută și s-ar realiza în mod diferit. Ca exemplu, am observat că același spectacol s-a mate-

rializat în intervenții diferite jucându-se la Alexandria, Turnu-Măgurele, Cluj sau București. Dincolo de intenția celor care l-au conceput (intentio auctoris) și sensul propiu al textului (intentio operis), impactul spectaco-lului a fost determinat de realitățile foarte diferite ale publicurilor din cele patru orașe (intentio lectoris).

Mai mult, dacă realitățile prezentului cultural, social, economic, politic vizate de Maskar se vor transforma în viitor, intervenția pe care acest demers o propune astăzi își va pierde sensul. Contrar unei statui plasate pentru

eternitate într-o piață publică, succesul unei intervenții însemnă implicit și sfârșitul său.

De cele mai multe ori, creația artistică contemporană prinde explicit forma unui eveniment (paradigma este cea a „performance-ului”). Precum evenimentul, creația contemporană este eficace (fiindcă contribuie la o schimbare) și efemeră (după ce schimbă o realitate, se termină și devine „istorie”). Prin urmare, nu urmărim ca ceea ce am creat prin Maskar să „dăinuie”. Dimpotrivă, am vrea ca în viitor să nu mai fie nevoie de această piesă, expoziție, ateliere. Succesul Maskar ar fi ca ele să își piardă actualitatea, fiind dat că ele reprezintă un discurs critic și emancipator, care vizează transformarea realităților (excluziune socială, sărăcie, însingurare culturală) care îi dau sens în prezent.

Arta de intervenție propune întotdeauna demersuri „în context”. Etimologia latină (contextere = a țese cu) arată modul în care artistul își concepe creația. Intenția noastră a fost de a crea împreună cu comunitățile rome și românești din Alexandria și Turnu-Măgurele. În faza inițială a proiectului am constituit grupuri de consultare locală în cele două orașe, apoi am realizat o paletă de ateliere de teatru cu copiii. Am încercat nu doar să adresăm, ci să „țesem” creațiile artistice din Maskar împreună cu membrii acestor comunități.

Realitățile sociale pe care Maskar le adresează nu se pot schimba printr-un simplu proiect artistic, ci prin efortul complex al actorilor sociali. Însă Maskar va continua pentru că a arătat că, în sfera în care s-a desfășurat, anumite lucruri pot fi clintite. În faza următoare creațiile noastre își propun întărirea demersului participativ, o evoluție spre principiul artei publice. Vrem ca artiștii participanți la proiectele noastre viitoare să solicite sistematic oamenii acestor comunități, să-i implice programatic în activitatea de creație. Până în prezent, artiștii au mers în comunități, în viitor ne dorim să aducem membrii comunităților pe scenă pentru a-i face artiști la rândul lor.

Profund idealistă, arta clasică își propunea să ofere oamenilor un „ailleurs”. Artistului îi revenea sarcina să îi ducă spre lumi imaginare și perfecte care să le permită să se smulgă momentan din realitățile aspre și vulgare în care trăiau. Realismul modern s-a reîntors spre realitățile vieții, spre lucrurile dure și adevărate de aici și acum, însă sarcina artistului realist (de exemplu, Courbet) s-a rezumat la „reprezentarea” acestora. Arta contemporană se raportează și ea la realitate, însă nu pentru a o reprezenta, ci pentru a face parte din ea și a o schimba. Artistul contemporan nu doar „re-prezintă”, relația sa cu lumea este cea de „prezență”. Artistul merge dincolo de descrierile figurative, de simulacru, pentru a se amesteca în contextul în care creează, acceptând să se expună și asumându-și în mod direct responsabilitatea.

Maskar urmează această direcție, încercând să aducă împreună nu doar niște artiști, ci și niște cetățeni și mai ales niște oameni!

- S AU D E S P R E U N D E M E RS A RT I ST I C D E I N T E RV E N Ț I E

Proiect finanțat printr-un Grant oferit deNorvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României

www.eeagrants.org www.fonduri-diversitate.ro

>

MASKAR („Intervenții socio-culturale pentru capacitarea comunității rome și pentru încurajarea dialogului comunitar intercultural”) este un demers de intervenție culturală comunitară realizat de Asociația T.E.T.Alexandria în parteneriat cu asociațiile ADO (Artă pentru Drepturile Omului),

REPER21 și URBANIUM, demarat în decembrie 2014 și finalizat în mai 2016.

Mai multe informații despre proiect:www.maskar.ro / maskarart

[email protected]