masacrul de la galaţi cum a condus ion antonescu trupele

8/9/2015 Masacrul de la Galaţi: cum a condus Ion Antonescu trupele care au deschis focul asupra a 200 de ţărani răsculaţi în 1907 adevarul.ro

http://adevarul.ro/locale/galati/masacrulgalaticondusionantonescutrupeledeschisfocul200taranirasculati19071_55a65104f5eaafab2c982f8a/index.… 1/8

Masacrul de la Galaţi: cum a condus Ion Antonescu trupele care au deschisfocul asupra a 200 de ţărani răsculaţi în 1907

Costel Crangan,

Istoricii au consemnat, în funcţie de interesele momentului, numai o anumită latură a evenimentelordin martie 1907 de la Galaţi. Unii au preferat să prezinte un Ion Antonescu pacifist, care a rezolvatconflictul fără violenţă, iar alţii lau descris ca pe un călău care a împuşcat ţăranii răsculaţi fără săezite.

Modul cum au tratat diferite surse istorice desfăşurarea răscoalei de la 1907 în judeţele Covurlui şiTecuci (care fiinţau la acea vreme pe actualul teritoriu al judeţului Galaţi) este un potenţial material delucru pentru un eventual manual al manipulării.

Dincolo de „bruiajele” de sorginte politică (caracteristice oricărei perioade istorice, totuşi) descoperimo „ciopârţire” fără jenă a realităţii, astfel încât o serie de personaje „să dea bine” la strigareacatalogului eroilor neamului. Sau, dimpotrivă, să se răstoarne mai abitir găleata cu lături în capul„duşmanilor de clasă”.

Un astfel de exemplu este cel legat de implicarea lui Ion Antonescu (la acea vreme un tânărsublocotenent de doar 25 de ani) în înăbuşirea răscoalei din mahalalele oraşului Galaţi.

Cronica regală: „Eroul Antonescu”

Enciclopedia României consemnează, cu entuziasm, varianta din cronicile regale cu privire la cele

http://adevarul.ro/locale/galati/masacrul-galati-condus-ion-antonescu-trupele-deschis-focul-200-tarani-rasculati-1907-1_55a65104f5eaafab2c982f8a/index.html



întâmplate în martie 1907 la Galaţi.

„Tânarul sublocotenent a fost repartizat la Regimentul 1 Roşiori. Sa distins în timpul Răscoalei din1907, când, aflat în fruntea unui mic detaşament care bloca intrarea în Galaţi, a convins o mulţime deţărani să nu intre în oraş, fără a trage un foc de armă. Pentru această faptă a fost felicitat de prinţulmoştenitor Ferdinand, Inspectorul General al Cavaleriei”, consemnează documentul.

De altfel, Ion Antonescu a fost promovat locotenent la nici un an distanţă, în 1908, iar prinţulFerdinand a făcut demersurile necesare pentru al lua ca aghiotant. Insă datorită faptului că nu aveagradul de căpitan necesar pentru această funcţie, transferul nu ia fost aprobat.

După cum se poate observa totul pare să se fi desfăşurat ideal, iar Ion Antonescu (viitor mareşal şi şefal statului român) este prezentat ca un fel de salvator al naţiei, care reuşeşte să rezolve paşnic osituaţie de criză majoră.

Cronicile „civile”: „Masacrul de la Galaţi”

Chiar dacă Enciclopedia României ar trebui să fie documentul de căpătâi în reflectarea adevărului(ţinând cont fie şi numai de faptul că are girul Academiei Române), există surse care o contrazicflagrant.



Ion Antonescu.

O sursă foarte interesantă vine, surprinzător din afara graniţelor României: este vorba despre istoriculgerman Markus Bauer, specialist de prestigiu în cercetarea istoriei Europei Răsăritene şi în special aistoriei României.

Întrun articol publicat în limba engleză în revista „History today” şi intitulat „Răscoala: the lastpeasants’ revolt”, istoricul german îşi propune să discute evoluţia şi urmările „ultimei răscoaleţărăneşti din Europa şi urmările acestei „incredibile băi de sânge”. Printre numeroasele informaţiiprezentate regăsim una care răstoarnă complet concluziile Enciclopediei României, acreditând ideeacă demersurile lui Ion Antonescu, în 1907, la Galaţi, numai paşnice nau fost.

„Masacrul de la Galaţi. Fără să ezite, ofiţerul Antonescu a ordonat atunci foc. Din rândurilerăsculaţilor au căzut 14 persoane, 7 au fost rănite grav, iar numeroase altele rănite mai uşor”,consemnează sursa, iar unele dovezi legate de birocraţia vremurilor par săi dea dreptate.

„Sursa Secu” despre Galaţi 1907

Cele mai interesante, dar şi cele mai controversate dovezi ale incidentului de la Galaţi sunt prezentatede istoricul Alex Mihai Stoenescu, în volumul „Armata, Mareşalul şi Evreii”, apărut în 2010 la editura„Rao”.



Deşi dovezile prezentate par a fi credibile, căci sunt extrase din corespondenţa birocraţilor vremii,există o doză destul de importantă de neîncredere, dată fiind povestea controversată de viaţă aautorului. Să nu uităm că acesta a fost dovedit ca turnător al Securităţii comuniste, iar încercarea sapostrevoluţionară de reabilitare a lui Ion Antonescu a fost aspru criticată de o serie de istorici, care iau reproşat autorului numărul mare de informaţii interpretate tendenţios, precum şi accentele deantisemitism.

Totuşi, în chestiunea înăbuşirii răscoalei de la Galaţi, Stoenescu aduce dovezi care cu greu pot ficontrazise.

„În ziua de 12 martie 1907, un grup de săteni aproximativ 200, numiţi în documentele vremiimahalagii a încercat să pătrundă pe strada Domnească din Galaţi pentru a ajunge la Prefectură, învederea „parlamentarilor” asupra învoielilor agricole. Sătenii au fost opriţi la aproximativ 100 demetri de Prefectură de o grupă (12 soldaţi) condusă de Ion Antonescu”, scrie Stoenescu în volumulmenţionat.

„Misiunea ei era săl însoţească pe procurorul Danielepol, desemnat să discute cu sătenii, şi săl apere,în conformitate cu ordinele Ministerului de Război. în urma unei altercaţii între procuror şi săteni, IonAntonescu a ordonat deschiderea focului. Au murit pe loc 12 săteni şi sau înregistrat trei răniţi grav şiopt răniţi uşor”, continuă lucrarea, care citează ca sursă telegrama nr. 7488/12 martie 1907, trimisă deprocurorul general Tătaru ministrului de justiţie.

Procurorul îi transmite ministrului convorbirea sa cu generalul generalul Vartiadi, comandantul lui IonAntonescu: „Mia declarat că nici el, nici vreunul din soldaţi nu au fost atacaţi, dar că a dat foc (N.R. adeschis focul) văzânduse cu 12 soldaţi în faţa unei mulţimi furioase, şi deci în legitimă apărare”.

Mai mult decât atât, analiza raportului întocmit de procurorul implicat în caz introduce o serie deamănunte importante.

„La Galaţi, manifestanţi din Vadu Ungurului şi Lazoveni au pătruns în oraş, până la o distanţă de 150de metri de Prefectură, care veneau să devasteze oraşul şi să facă ravagii diferiţilor arendaşi ce se



aflau în oraş. Mam dus printre ei, am cautat săi liniştesc, miau opus rezistenta, punândumi mâna înpiept”, consemnează procurorul Danielopol în raportul aflat în arhiva Bibliotecii Academiei.

„Leam făcut de trei ori câte trei somaţiuni şi nu voit să se retragă. Atunci, în imposibilitatea de aipotoli şi văzând starea gravă în care se afla oraşul, ameninţat de manifestanţi, am ordonat să se deafocuri. Primul foc a fost dat cu cartuşe oarbe: manifestanţii nu sau retras; a doua salvă de puşcă a fostdată direct în manifestanţi. Au căzut 5 morţi şi 7 răniţi. Manifestanţii erau în număr de 200250”,consemnează în continuare raportul.

A fost sau na fost?

Fără îndoială, la întrebarea „a fost sau na fost”, cel mai bun răspuns îl poate da doar sfânta cale demijloc. Până la urmă, a dat sau na dat Ion Antonescu să se tragă? Sa rezolvat totul paşnic, fărăvărsare de sânge, sau au murit oameni? Iar dacă au murit răsculaţi, au fost 5, 12 sau 14?

Cel mai stăruitor istoric gălăţean, profesorul Paul Păltânea este cel care „dezleagă calul de la gard”.„Au fost două momente distincte ale evenimentelor de la Galaţi. În prima fază, Ion Antonescu a reuşitsă negocieze, pe 10 martie 1907, o pace de moment cu răsculaţii din Fileşti, iar în 11 martie a ordonatîmpuşcarea participanţilor la revolta mahalagiilor din Vadul Ungurului şi Lozoveni”, scrie reputatulistoric gălăţean.

Potrivit acestuia majoritatea locuitorilor din suburbiile (azi cartiere ale oraşului Galaţi) Lozoveni şiVadul Ungurului se ocupau cu agricultura, iar o parte dintre ei erau cărăuşi. Lipsiţi de pământ,lozovenii munceau în arendă pe proprietatea lui A. Doiciu.

Cu câteva zile înainte de izbucnirea răscoalei, în scopul preîntâmpinării revoltei, prefectul şi aparatulpoliţienesc au iniţiat o serie de măsuri pe care le considerau suficiente pentru a putea trimite rapoarteliniştitoare autorităţilor centrale. Astfel, au fost trimise în recunoaştere patrule de cavalerie şi pedestre.La bariere şi în cele două cartiere mărginaşe se aflau agenţi ai poliţiei, gata să aducă la cunoştinţăeventualele mişcări.



Cu toate acestea, circa 200 dintre locuitorii din Lozoveni şi Vadul Ungurului au pătruns pe stradaDomnească şi au rupt cordoanele de sergenţi care voiau să le împiedice înaintarea.

La o mică distanţă de Prefectură ia întâmpinat un detaşament de soldaţi din Regimentul 1 Roşiori subconducerea sublocotenenţilor Livezeanu şi Ion Antonescu. Trupa era însoţită de procurorulDanielopol, care a făcut somaţiile: de rigoare şi apoi sa retras din faţa mulţimii, după care armata adeschis focul. Nicolae Iorga: „Galaţii sau dezonorat prin fapta de ucigaşi de ieri”.

Evenimentele sunt confirmate şi de ziarul „Desrobirea”. „În apropiere de Prefectură, pe StradaDomnească, poliţia a încercat săi împrăştie pe manifestanţi făcândui şi mai agresivi. ProcurorulDanielopulo, însoţit de 12 roşiori comandaţi de sublocotenentul Ion Antonescu, după ce ia somat pedemonstranţi să se retragă, a ordonat să se tragă”, scrie ziarul menţionat în ediţia din 14 martie 1907.

„Au fost ucise 14 persoane. Imediat după încetarea focului, o mulţime de oameni, printre care erau şielevi de liceu, sau adunat la locul reprimării. Câţiva profesori de la Liceul „Vasile Alecsandri“ auaderat la campania din ţară în sprijinul răsculaţilor”, continuă relatarea.

Există şi un aspect foarte interesant legat de reacţia marelui istoric Nicolae Iorga faţă de situaţia de laGalaţi, în relatarea aceluiaşi ziar.

„N. Iorga, invitat (…) să ţină o conferinţă la Galaţi în ziua de 11 martie, refuză, răspunzând: Galaţii sau dezonorat prin fapta de ucigaşi de ieri. Până nu voi afla că vinovaţii au intrat în temniţă, nu voicălca acolo. Restituiesc banii de drum“, consemnează „Desrobirea”.

Mistificarea comunistă

Acestea fiind faptele, rămâne deschisă discuţia legată de numărul de victime, pe care istoricul gălăţeannu a reuşit să o descifreze

În schimb propaganda comunistă a contaminat serios istoria şi şia concretizat mistificarea întrunmonument care se află şi în zilele noastre întrun părculeţ din centrul oraşului Galaţi. Ba chiar a fostrestaurat în 1995 prin grija PSM, un partid care între timp a dispărut.



Monumentul din Galaţi închinat răscoalei de la 1907.

Potrivit plăcii de bronz montate pe monument, la evenimentele din 11 martie 1907 au fost ucişi 18ţărani, iar numele lor sunt menţionate unul sub altul. „Artiştii” zilelor noastre au lungit şi ei un piclista, aşa că pe placă se mai regăsesc acum „eroi” moderni încă necunoscuţi, precum: „Freeman”,„Obleţ” sau „Drosul Daniel”.

Ciudat este că în listă nu apare un nume care este menţionat în corespondenţa oficială din zileleulterioare evenimentului, respectiv Spiru Petrea Plăcintaru.

De altfel, acesta avea până în 1989 propria lui statuie la Galaţi, pe soclul căreia (bustul a dispărut în1990, în împrejurări neelucidate) încă mai scrie că el a fost organizatorul şi conducătorul răscoalei din1907. În „buna” tradiţie a manipulării, se pare că, de fapt, Plăcintaru era un activist socialist caremuncea în Portul Galaţi şi care a încercat să facă un profit de imagine pe seama revoltei ţăranilor.



Soclul statuii lui Spiru Plăcintaru.

Ulterior, propaganda comunistă a încercat săl transforme pe acesta întrun adevărat erou socialist, iarde aici toată tevatura. Că Spiru Plăcintaru a fost sau nu ucis de soldaţii conduşi de Ion Antonescurămâne o enigmă a istoriei.

masacrul de la galaţi cum a condus ion antonescu trupele

Documents