maria cartas principalele tendinte in evolutia preturilor

CONJUNCTURA ECONOMIEI MONDIALE

195

2.1. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN EVOLUŢIA PREŢURILOR PE PIAŢA GLOBALĂ A

MATERIILOR PRIME

Dr. Maria CARTAS

Evoluţia pieţei globale a materiilor prime reflectă în bună măsură starea economiei

mondiale, care - după şapte ani de la izbucnirea crizei financiare globale din 2008, cea mai severă

criză financiară şi economică din perioada postbelică - continuă să se caracterizeze prin

incertitudine şi vulnerabilitate, reflectând slăbirea activităţii economice în ţările avansate şi

economiile emergente.

Creşterea economiei mondiale a cunoscut o uşoară îmbunătăţire în 2014, continuând însă să

se situeze sub nivelurile înalte care au precedat criza. Potrivit estimărilor FMI (WEO, apr. 2015)1,

creşterea PIB-ului mondial în 2014 s-a menţinut la nivelul din 2013, cu un ritm de 3,4%, şi continuă

să fie moderată în anii următorii, previziunile FMI indicând ritmuri de 3,5% în 2015 şi 3,8% în

2016. Economiile ţărilor dezvoltate înregistrează per total o îmbunătăţire a ritmului creşterii PIB,

deşi acesta se menţine sub nivelul creşterii economice mondiale, la 1,8% în 2014, comparativ cu

1,4% în 2013, tendinţă prevăzută să continue în 2015 şi 2016, cu ritmuri anuale de 2,4%. Ţările

emergente şi cele în curs de dezvoltare înregistrează o creştere economică superioară mediei

mondiale, dar şi acest grup de ţări şi-a încetinit ritmul de creştere, de la 5,0% în 2013 la 4,6% în

2014, şi se prevede să coboare la 4,3% în 2015, cu perspectiva unei creşteri uşoare în 2016, la 4,7%.

Slăbirea activităţii economice în ţările emergente şi ţările în curs de dezvoltare reflectă în principal

încetinirea ritmurilor de creştere în China (de la 7,8% în 2013 la 7,4% în 2014, 6,8% în 2015 şi

6,3% în 2016), Brazilia (cifrele pentru aceiaşi ani fiind 2,7, 0,1, -1,0 şi, respectiv, 1%) şi Rusia (1,3,

0,6, -3,8, -1,1%).

Activităţile financiare îşi menţin şi îşi intensifică dominaţia asupra economiei reale.

Politicile monetare expansioniste adoptate în principalele ţări dezvoltate pentru combaterea

efectelor crizei nu au reuşit să stimuleze piaţa creditului şi creşterea cererii globale, iar austeritatea

fiscală şi comprimarea salariilor în multe dintre aceste ţări continuă să întunece perspectiva creşterii

economice pe termen scurt şi chiar pe termen mediu, ducând la slăbirea preocupării pentru reforme.

Comerţul internaţional cu mărfuri şi servicii nu a revenit la ritmurile rapide de creştere

înregistrate în perioada anterioară izbucnirii crizei financiare globale din 2008. După prăbuşirea din

2008-2009, urmată de o revenire bruscă în 2010 (cu o creştere de 13,9%, de la o scădere de 12,5%

în 2009) (WTO, 2012)2, volumul comerţului internaţional cu mărfuri a crescut cu numai 5,2% în

2011 şi, potrivit estimărilor FMI (FMI, 2014)3, cu numai 2,8% în 2012. În 2014, creşterea

comerţului mondial (bunuri şi servicii) a fost estimată la 3,4%, faţă de 3,5% în 2013, iar

previziunile pentru 2015 şi 2016 indică doar o uşoară îmbunătăţire (3,7% şi, respectiv, 4,7%).

Declinul comerţului a afectat toate ţările lumii şi în special ţările dezvoltate. Astfel, în 2009,

ţările avansate au înregistrat scăderi mai accentuate comparativ cu scăderea înregistrată pe

ansamblul volumului comerţului internaţional, atât în cazul exporturilor, respectiv -13,4%, cât şi în

cazul importurilor, respectiv -13,1%, în timp ce economiile emergente şi ţările în curs de dezvoltare

au înregistrat scăderi comparativ inferioare, de -8,1% la exporturi şi -9,6% la importuri. Revenirea

din 2010 a reflectat creşteri ale comerţului exterior atât în cazul ţărilor avansate (unde creşterile

exporturilor au depăşit pe cele ale importurilor), cât şi în cazul celorlalte ţări (unde importurile au

crescut mai mult decât exporturile). În anii următori, creşterea schimburilor s-a încetinit

considerabil, în special în cazul ţărilor avansate, şi cu deosebire la importul acestora, în timp ce

1 International Monetary Fund. 2015. World Economic Outlook: Uneven Growth_ Short- and Long Term- Factors. Washington

(April) 2 WTO, Trade to Remain Subdued in 2013 After Sluggish Growth in 2012 as EuropeanEconomies Continue to Struggle, PRESS

RELEASES, PRESS/688, 10 April, Geneva. 3 International Monetary Fund, World Economic Outlook - Recovery Strengthens, Remains Uneven, Washington, April 2014, pg.2.

PRINCIPALELE PIEŢE DE MĂRFURI

196

ţările emergente şi cele în curs de dezvoltare au înregistrat creşteri comparativ mai mari, atât la

export, cât mai ales la import.

În opinia analiştilor UNCTAD, încetinirea comerţului internaţional a fost determinată de

slăbirea cererii globale, şi nu de sporirea barierelor comerciale sau de dificultăţi legate de ofertă, iar

expansiunea comerţului la nivel global este, prin urmare, posibilă în contextul unei relansări robuste

a producţiei bazată pe cererea internă, la nivel naţional4. (TDR, 2014, IV)

Deşi, pe ansamblu, dinamica schimburilor înregistrează în prezent o încetinire, în unele

regiuni şi unele ţări importurile au crescut, ca volum, în ritmuri relativ înalte, de până la 8-9%. Este

cazul a o serie de ţări din Africa şi din Asia de vest, care continuă să fie avantajate de nivelurile încă

înalte ale preţurilor produselor de bază, ca şi cazul Chinei, care continuă să reprezinte o piaţă activă

pentru un mare număr de materii prime.

Conjunctura pieţei materiilor prime a fost marcată în 2014 de doi factori majori, şi

anume:

- declinul preţurilor la produsele de bază şi, în special, la ţiţei, şi

- fluctuaţiile accentuate ale cursurilor de schimb.

Tabelul nr. 1 - Evoluţia preţurilor la principalele materii prime în perioada 2008-2014

- modificări procentuale faţă de anul precedent-

Mărfuri 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Total materii prime 24,0 -16,9 20,4 17,9 -8,3 -6,7 -3,9

• Agro-alimentare 39,2 -8,5 7,4 17,8 -1,4 -7,4 -2,0

- Zahăr 26,9 41,8 17,3 22,2 -17,1 -17,9 -1,8

- Carne de vită 2,6 -1,2 27,5 20,0 2,6 -2,3 5,5

- Porumb 34,0 -24,4 13,2 50,1 2,6 -12,1 -16,0

- Grâu 27,5 -31,4 3,3 35,1 -0,1 -1,9 -0,8

- Cafea 15,4 -6,9 27,3 42,9 -25,7 -23,6 25,5

- Cacao 32,2 11,9 8,5 -4,9 -19,7 2,0 23,7

- Soia boabe 36,1 -16,6 3,1 20,2 9,4 -7,9 -1,7

• Alte m.p. agricole 20,5 -17,5 38,3 28,1 -23,0 -7,4 -5,4

- Bumbac 12,8 -12,2 65,3 47,5 -41,8 1,5 3,2

• Minereuri, metale 6,2 -30,3 41,3 14,7 -14,1 -5,1 -6,8

- Aluminiu -2,5 -35,3 30,5 10,4 -15,8 -8,6 -5,0

- Minereu de fier 26,8 -48,7 82,4 15,0 -23,4 5,3 -17,6

- Cositor 27,3 -26,7 50,4 28,0 -19,2 5,7 2,7

- Cupru -2,3 -26,3 47,0 17,1 -9,9 -7,8 -5,6

- Nichel -43,3 -30,6 48,9 5,0 -23,4 -14,3 10,2

- Plumb -19,0 -17,7 25,0 11,8 -14,2 3,9 -1,9

- Zinc -42,2 -11,7 30,5 1,5 -11,2 -1,9 7,4

- Aur 25,1 11,6 26,1 27,8 6,4 -15,4 -8,5

• Ţiţei 36,4 -36,3 28,0 31,4 1,0 -0,9 -7,5

Manufacturate 4,9 -5,6 1,9 10,3 -2,2 1,7

Sursa: tabel întocmit de autor pe baza datelor extrase din UNCTAD, Trade and Development Report 2014, Global

governance and policy space for development, UN New York and Geneva, 2014, pg. 10

În ceea ce priveşte primul factor - evoluţia preţurilor la produsele de bază (tabelul nr. 1),

la majoritatea materiilor prime acestea au scăzut continuu în ultimii ani, părăsind nivelurile record

înregistrate în 2011, deşi tendinţa de declin s-a atenuat treptat. S-au înregistrat câteva excepţii

marcante şi anume: ţiţeiul, ale cărui preţuri s-au menţinut la niveluri înalte după 2011, până la

4 UNCTAD, Trade and Development Report 2014, Global governance and policy space for development, UN New York and

Geneva, 2014


197

începutul toamnei lui 2014, cafeaua şi cacao, precum şi unele metale - în special nichelul, dar şi

zincul - care au înregistrat creşteri ale preţurilor în 2014, pe fondul ofertei deficitare.

În ciuda unei tendinţe generale de declin, preţurile la majoritatea materiilor prime s-au

menţinut, în medie, în anii 2013 şi 2014, la niveluri substanţial peste nivelurile medii din perioada

de boom 2003-2008, la multe mărfuri înregistrându-se niveluri apropiate de vârfurile atinse în 2008.

În prima jumătate a anului 2014 se situau, în medie, la niveluri cu aproape 50% mai mari decât cele

din perioada 2003-2008.

Pe fondul tendinţei generale de declin, preţurile au înregistrat evoluţii diferenţiate de la o

grupă de produse la alta şi de la o marfă la alta, dar pieţele au avut o trăsătură comună şi anume un

rol major l-au avut factorii legaţi de ofertă. De exemplu, preţurile mai joase la metale reflectă oferta

mărită de marfă pe piaţă, ca rezultat al investiţiilor efectuate în perioada când preţurile au fost în

expansiune. În timp ce modificările înregistrate în volumul cererii au avut doar un impact

nesemnificativ asupra evoluţiei preţurilor materiilor prime în 2013 şi începutul anului 2014, cererea

de materii prime majorându-se, în general, în pas cu creşterea economică moderată a economiei

mondiale.

În general, cererea de materii prime a continuat să crească, dar în ritmuri modeste, pe fondul

creşterii lente a economiei mondiale. Încetinirea creşterii economice în China, actor de seamă pe

piaţa materiilor prime, în calitate de mare consumator şi importator, dar şi de producător, nu a avut

un impact major asupra creşterii cererii globale pentru multe produse de bază. În cazul majorităţii

produselor de bază, cererea pieţei Chinei s-a menţinut fermă în 2013 şi în 2014, reflectând parţial

stimulentele promovate de guvern. Un exemplu îl constituie cuprul: potrivit datelor publicate în

2014 de compania Cochilco, consumul de cupru rafinat a crescut, în China, cu 12,2% în 2012 şi cu

11,2% în 2013, în timp ce la nivel mondial a înregistrat, în aceiaşi ani, creşteri de 2,6% (2012) şi

4,8% (2013). Cu menţiunea că, totuşi, nu se cunoaşte cât din cererea de cupru a Chinei are ca

destinaţie consumul real şi cât se orientează către depozite pentru a fi utilizat ca garanţii în ofertele

de finanţare.

Pe ansamblul anului 2014, preţurile materiilor prime au înregistrat un declin mai puţin

accentuat comparativ cu 2012 şi 2013, la majoritatea produselor.

Ţiţeiul, ale cărui preţuri s-au menţinut la niveluri înalte după 2011, a înregistrat cea mai

ridicată cotaţie medie lunară - pentru ţiţei brut, în proporţii egale, Brent, Marea Britanie (ţiţei uşor),

Dubai Fateh (mediu) şi West Texas Intermediate (WTI) (greu) - de 108,8 dolari/baril, în septembrie

2013, şi cea mai joasă, de 102,3 dolari/baril, în ianuarie 2014. În trimestrul doi al anului 2014, au

apărut semne de creştere a volatilităţii preţului ţiţeiului, pe fondul tensiunilor geopolitice din Asia

de vest şi Ucraina, care au sporit percepţia de risc pe pieţele energiei. Volatilitatea pare să fie legată

mai degrabă de sentimentul de încredere în piaţă decât de modificarea producţiei. În general, piaţa

ţiţeiului a fost bine aprovizionată în 2013 şi 2014, în principal pe seama creşterii producţiei SUA

(ca efect al exploatării rezervelor bogate de uleiuri şi şisturi bituminoase, existente în această ţară),

care a compensat dezechilibrele înregistrate în oferta de ţiţei în alte ţări producătoare, dar şi datorită

schimbării strategiei Arabiei Saudite şi a partenerilor acesteia din OPEC, care s-au abţinut de la

reducerea producţiei proprii de ţiţei, ca mijloc de susţinere a preţurilor pe piaţa mondială. (TDR

2014, pg. 9)

Preţul ţiţeiului a pierdut mai mult de jumătate din valoare în ultimele şase luni ale anului

2014 şi în primele săptămâni ale anului 2015, modificare de o amploare întâlnită la un interval de

un deceniu sau mai mult în ultima jumătate de secol5, a treia ca mărime din perioada de după cel de

5 Wall Street Journal, Biblioteca electronică a IEM, 13 martie 2015. Conform datelor FMI (IMF, WEO, apr. 2014,

Table A9, p.194, preţul mediu al ţiţeiului - UK Brent, Dubai Fateh, WTI SUA, în proporţii egale - preţul mediu al ţiţeiului era estimat la 88,84 dolari/baril în perioada 2006-2015, înregistrând un ritm mediu anual de creştere de 6,3%, faţă de 26,82

dolar/baril în deceniul 1996-2005.


198

al doilea război mondial. Preţurile ţiţeiului au scăzut cu 55% în decurs de 7 luni, de la 108

dolari/baril la jumătatea lunii iunie 2014 la 47 dolari/baril pe 20 ianuarie 2015.

În 2014, potrivit estimărilor, ţiţeiul a înregistrat o scădere severă (-7,5%, faţă de -0,9% în

2013) comparativ cu alte materii prime (-2,0% la materii prime agroalimentare, -6,8% la minereuri,

metale). La începutul toamnei anului 2014, când preţul ţiţeiului a scăzut cu circa 25 dolari/baril,

percepţia în piaţă a fost că această scădere prevestea o inversare de tendinţă, reprezentând începutul

unui declin de mai lungă durată. Iar această durată depindea de poziţia Arabiei Saudite şi a

partenerilor ei din OPEC, de dispoziţia acestora de a susţine nivelul preţului ţiţeiului pe piaţa

mondială prin reducerea producţiei proprii de ţiţei. Ori Arabia Saudită şi ţările OPEC nu au mai fost

dispuse să facă primul pas în acest sens şi să-şi restrângă producţia proprie şi au adoptat o nouă

strategie, aşteptând ca mai întâi să acţioneze SUA şi alte ţări producătoare non-OPEC. Oferta de

ţiţei a sporit, stimulând accentuarea declinului preţurilor, în condiţiile în care piaţa reacţionează mai

repede la modificarea producţiei de ţiţei, decât a consumului, care depinde în mare măsură de

eficienţa energetică a consumatorilor (autovehicule, avioane), iar aceasta se poate modifica într-un

timp mai îndelungat. Menţinerea unei producţii mărite în raport cu cererea a favorizat amplificarea

stocurilor de ţiţei şi produse petroliere, aflate deja la niveluri istorice. Pe de altă parte, nivelul peste

aşteptări al ofertei de ţiţei a fost însoţit de scăderea cererii ca efect al ameliorării eficienţei

consumului de energie, al îmbunătăţirii performanţelor produselor din punct de vedere al

consumului de energie.

După ce în ianuarie cobora la aproape 40 dolari/baril (nivel la care aproape jumătate din

producţia mondială de ţiţei devenea neprofitabilă şi care a determinat reduceri de capacităţi,

sprijinind revenirea preţurilor), la jumătatea lunii aprilie 2015, ţiţeiul Brent revenea la niveluri

nemaiîntâlnite din decembrie 2014, atingând cele mai înalte valori din acest an, de peste 63

dolari/baril, iar ţiţeiul WTI (SUA) înregistra un maxim de 56,69 dolari/baril (faţă de 107 dolari/baril

în iunie 2013!). Aceste creşteri s-au datorat în primul rând scăderilor producţiei de ţiţei a SUA, care

pentru prima dată după 14 iulie 2014 a înregistrat, timp de patru săptămâni, o producţie medie de

ţiţei în scădere.

Factorii care au determinat prăbuşirea preţurilor ţiţeiului din a doua jumătate a anului 2014

au fost următorii: creşterea producţiei de resurse neconvenţionale (uleiuri şi gaze de şist), scăderea

cererii, aprecierea dolarului amrican, recrudescenţa riscurilor geopolitice şi o reorientare majoră a

strategiei de producţie a ţărilor OPEC mai degrabă către menţinerea cotei de piaţă decât către

susţinerea preţurilor.

Previziunile pentru următorii doi ani indică adâncirea declinului la ţiţei (-39,6%), dar şi la

alte materii prime (-14,1%) în 2015 şi o reluare a creşterii (+12,9%) în 2016 la ţiţei, dar menţinerea

ritmurilor negative la alte materii prime. Aceasta sugerează că în cazul ţiţeiului au jucat un rol

important, spre deosebire de alte materii prime, factori specifici acestei pieţe, şi anume scăderea

dramatică, neaşteptată, a preţului ţiţeiului s-a produs în primul rând ca efect al creşterii ofertei de

energie din surse neconvenţionale (în principal depozitele însemnate de uleiuri şi gaze din şisturi

bituminoase existente în SUA şi Canada, puse în valoare graţie progreselor obţinute în domeniul

tehnologiei de exploatare a depozitelor de şist), precum şi ca efect al unei modificări de strategie din

partea ţărilor OPEC, care au refuzat să-şi mai reducă producţia.

Piaţa ţiţeiului rămâne excedentară, în mare parte datorită producţiei mari. Potrivit Agenţiei

Internaţionale a Energiei, piaţa mondială a ţiţeiului va fi multă vreme influenţată de creşterea ofertei

din partea OPEC şi o potenţială majorare a exporturilor Iranului, chiar dacă cererea va creşte6.

Totuşi, starea ofertei rămâne incertă, depinzând în mare măsură de evoluţia situaţiei geopolitice din

principalele ţări. În ceea ce priveşte cererea de ţiţei, creşterea acesteia va continua să depindă de

cererea provenind din afara OECD şi în special din China.

Principalii factori care vor influenţa preţurile ţiţeiului în 2015 şi, poate, şi pe termen mediu,

sunt: evoluţia economiei Chinei - cel de al doilea mare consumator de ţiţei la nivel mondial şi care,

6 Reuters: Brent crude hits 2015 highs as US production slows, 16 aprilie 2015.


199

în ultimele luni ale anului 2013, a depăşit SUA, ca cel mai mare importator de combustibili lichizi;

măsura în care producţia de uleiuri şi gaze de şist din SUA va fi influenţată de nivelurile actuale

joase ale ţiţeiului; elasticitatea cererii; strategia OPEC în domeniul cotelor de producţie; factorul

geopolitic (crizele geopolitice reprezintă, aşa cum a demonstrat istoria, unul dintre cei mai puternici

factori de influenţă a preţurilor ţiţeiului pe termen scurt). (N. Cunningham, 2015)

Preţurile materiilor prime agricole au continuat, în anul 2014, să se caracterizeze printr-un

grad ridicat de volatilitate, reflectând în principal evoluţia condiţiilor atmosferice şi impactul

acesteia asupra producţiei.

În cazul materiilor prime agroalimentare, preţurile au evoluat diferit în funcţie de grupa

de produse.

Astfel, beneficiind de condiţii climatice favorabile dezvoltării plantelor, culturile de cereale

au produs recolte abundente, iar oferta amplă de marfă a determinat scăderea preţurilor medii

anuale şi majorarea stocurilor, atât la grâu, cât şi la porumb. Temporar, pe parcursul anului,

preţurile grâului şi porumbului au înregistrat unele reveniri, sub influenţa tensiunilor geopolitice din

regiunea Mării Negre.

La grâu, cotaţiile medii lunare înregistrate de grâul american roşu moale nr. 2, la Bursa din

Chicago, s-au situat fără excepţie sub nivelul celor înregistrate în anul precedent, evoluând între un

nivel minim de 184 dolari/tonă (media septembrie) şi un nivel maxim de 252 dolari/tonă (media

mai), iar cotaţia medie anuală a scăzut cu peste 14%, la 216 dolari/tonă, în 2014 (faţă de 252

dolari/tonă în 2013), coborând astfel în apropierea nivelului din 2010 (215 dolari/tonă), după 3 ani

în care a depăşit 250 dolari/tonă, şi chiar 276 dolari/tonă, în 2012.

La porumb, cotaţiile medii lunare la porumbul american galben nr. 2 au înregistrat, de

asemenea, niveluri inferioare celor din anul precedent, evoluând între un minim de 133 dolari/tonă

(media septembrie) şi un maxim de aproape 198 dolari/tonă (media aprilie), iar cotaţia medie anuală

a scăzut cu peste 27%, la 164 dolari/tonă, de la peste 225 dolari/tonă în 2013, coborând sub nivelul

din 2010 (169 dolari/tonă).

Preţurile au scăzut în 2014 faţă de 2013 atât la seminţe oleaginoase (-19,6% la floarea

soarelui, -12,8% la seminţe de rapiţă, -8,4% la soia boabe), cât şi la uleiuri vegetale (-31% la ulei

de arahide, -22% la ulei de floarea soarelui, -15% la ulei de rapiţă, -13,5% la ulei de soia),

reflectând menţinerea unor balanţe producţie - consum în general excedentare, în condiţiile creşterii

mai rapide a producţiei comparativ cu consumul şi pe fondul creşterii stocurilor.

Preţul zahărului rafinat s-a înscris, de asemenea, în tendinţa de declin a preţurilor la

majoritatea materiilor prime agroalimentare în 2014, reflectând un raport supraunitar între ofertă şi

consum pe plan mondial. Balanţa mondială a zahărului a fost, în 2013/2014, pentru al patrulea

sezon consecutiv, excedentară, caracteristică ce se va menţine şi în 2014/2015, dar cu un excedent

inferior (cel mai mic din cele cinci sezoane excedentare), pe fondul unei diminuări a producţiei

concomitent cu creşterea consumului la nivel mondial, factori care vor limita scăderea preţurilor.

Pe piaţa mondială a cărnii, anul 2014 s-a caracterizat printr-un trend general ascendent al

preţurilor, cu creşteri medii anuale de 19,36% la vitele vii de măcelărie, 18,93% la porci vii, dar

numai 5% la pui broiler. Trendul ascendent al preţurilor manifestat pe piaţa cărnii pe parcursul

anului 2014 a fost influenţat de un cumul de factori: creşterea cererii la export, facilitată şi de

deprecierea dolarului american în raport cu monedele principalilor importatori, existenţa unor

disponibilităţi mai reduse comparativ cu anul 2013, preţuri în scădere la cerealele furajere (-27%

faţă de anul 2013), cererea mai ridicată pentru carne de bovine procesată (în pofida preţurilor mai

ridicate comparativ cu celelalte produse animale, carnea de bovine are o nişă de consumatori din ce

în ce mai mare, în special în ţările dezvoltate), dar şi creşterea cererii pentru carnea de porc,

preţurile la porci vii - mai scăzute comparativ cu cele ale vitelor vii - încurajând preferinţa

consumatorilor pentru carnea de porc.


200

Tabelul nr. 2 - Evoluţia preţurilor medii anuale la principalele materii prime

Produsul 2013 2014 2014/2013

dolari/tonă ±, %

Produse agro-alimentare şi fibre agricole

- Grâu1) 252 216 -14,3

- Porumb2) 225 164 -27,1

- Soia boabe3) 592 542 -8,5

- Seminţe floarea soarelui4) 580 466 -19,7

- Ulei de soia5) 1.098 950 -13,5

- Ulei de floarea soarelui6) 1.189 929 -21,9

- Zahăr rafinat7) 478 441 -7,7

- Cafea Arabica8) 2.778 3.899 +40,4

- Cafea Robusta9) 1.850 2.004 +8,3

- Cacao10) 2.467 3.166 +28,3

- Cacao11) 2.403 2.901 +20,7

- Bumbac12) 1.837 1.684 -8,3

- Bumbac Index A13) 1.994 1.840 -4,8

Metale neferoase, Bursa din Londra (L.M.E.)14)

- Aluminiu 1.846 1.866 +1,06

- Cupru 7.327 6.860 -6,4

- Plumb 2.122 2.096 -1,3

- Zinc 1.910 2.162 +13,2

- Nichel 15.022 16.873 +12,3

- Cositor 22.316 21.917 -1,78

Metale preţioase – Londra15), dolari/uncie fină

- Aur 1.411,23 1.266,40 -10,3

- Argint 23,79 19,08 -20,8

- Platină 1.486,72 1.385,70 -6,8

- Paladiu 725,06 803,10 +10,8

Note: 1) Grâu american roşu moale nr. 2, Bursa din Chicago; 2) Porumb american galben nr. 2, Bursa din Chicago 3) CIF Rotterdam, origine SUA, Oil World; 4) CIF Rotterdam/Amsterdam, UE, Oil World; 5) FOB Rotterdam, ex fabrică, sezoane

2012/2013 şi 2013/2014; Oil World; 6) FOB UE, porturi nord-vest europene, sezoane 2012/2013 şi 2013/2014; Oil World ;7) FOB

port Vest-european, Bursa din Londra 8) FOB New York; 9) CIF Bursa de la Londra; 10) CIF Bursa de la Londra; 11) Franco-depozit,

Bursa de la New York; 12) Bumbac american diverse sorturi, FOB New York, Bursa din New York; 13) Middling, 13/32 inch, CIF port

nord-europene, Bursa din Liverpool; 14) Official prices, cash seller and settlement: aluminiu primar 99,70%; cupru grad A, min.

99,95%; plumb min. 99,97%; zinc min. 99,95%; nichel min. 99,8%; cositor min. 99,85%); 15) London Bullion Market (LBM) şi

London Platinum and Palladium Market (LPPM), pieţe londoneze angro pentru aur şi argint şi, respectiv, platină şi paladiu.

Sursa: întocmit pe baza seriilor de date elaborate şi actualizate de IEM, Sectorul Conjunctură economică şi tendinţe sectoriale

La băuturile tropicale - cafea, cacao - preţurile medii anuale au depăşit, în 2014, substanţial

nivelurile din anul precedent, reflectând diminuarea producţiei şi perspectivele nefavorabile ale

acesteia pe fondul efectelor negative ale poluării excesive şi ale schimbărilor climatice asupra

plantaţiilor respective. Producţia de cafea este ameninţată de creşterea temperaturii, de precipitaţii şi

secete peste valorile normale, ca şi de răspândirea dăunătorilor şi a bolilor arborilor, devenite tot

mai rezistente. Pentru plantaţiile de cafea, foarte sensibile la variaţiile de temperatură, o modificare

a temperaturii cu numai o jumătate de grad poate determina o scădere substanţială a producţiei de

cafea boabe. Situaţia este asemănătoare la plantaţiile de cacao, o altă producţie tropicală destinată

preponderent exportului. Centrul International pentru Agricultura Tropicală prevede creşterea

temperaturii cu 1º Celsius până în 2030 şi 2,3º Celsius până în 2050, temperaturi prea mari pentru

plantaţiile de cacao din Coasta de Fildeş şi Ghana, iar ca urmare se vor înregistra scăderi ale

producţiei de cacao boabe, deficit de marfă pe piaţă şi creşterea preţurilor, inclusiv la produse pe

bază de cacao (de exemplu ciocolata)7.

Dintre alte materii prime agricole, preţurile medii ale bumbacului au scăzut, în 2014

comparativ cu 2013, sub presiunea ofertei excedentare, asigurate de producţia mai mare decât

7 http://www.ciatnews.cgiar.org/2011/09/28/too-hot-for.chocolate/. http://www http://www


201

consumul (cu 2,4 milioane tone, după un excedent de 3,5 milioane tone în sezonul anterior) şi

nivelul record al stocurilor (peste 22 milioane tone, + 13% faţă de sezonul anterior), pe fondul

reducerii importului de bumbac al Chinei (factor care se va menţine în 2014/2015, contribuind la

noi diminuări ale preţurilor). Astfel, la bumbacul Index „A”, tranzacţionat la Bursa de la

Liverpool, cotaţia medie anuală înregistrată în 2014, de 1.840 dolari/tonă, a fost cu 4,85% mai mică

decât cea din anul anterior. Pe parcursul anului, în primul semestru s-au înregistrat cotaţii medii

lunare de peste 2.000 dolari/tonă (2.138 dolari/tonă în martie), dar în semestrul al doilea tendinţa a

fost de scădere aproape continuă, între 1.940 dolari/tonă (iulie) şi 1.494 dolari/tonă (noiembrie). La

bumbacul american diverse sorturi, tranzacţionat la bursa din New York, s-a înregistrat o scădere

de peste 8%, la 1.684 dolari/tonă, mediile lunare fiind cuprinse între un maxim de 2.020 (martie) şi

un minim de 1.342 dolari/tonă (decembrie).

Încetinirea creşterii economice mondiale şi slăbirea cererii de materii prime industriale din

partea Chinei, consumator de seamă pe plan mondial, a afectat puternic evoluţia preţurilor la

majoritatea acestor produse în 2014.

Preţurile metalelor neferoase au scăzut faţă de anul precedent la majoritatea produselor, cu

două excepţii notabile, respectiv zincul (+13,2%) şi nichelul (+12,3%), la care se adaugă

aluminiul, cu o creştere de uşor peste 1%.

Creşterea cotaţiilor zincului a asigurat revenirea acestora la peste 2.000 dolari/tonă, după

doi ani de declin, la un nivel comparabil cu cel din 2010 (2.161 dolari/tonă) şi uşor inferior celui din

2011 (2.191 dolari/tonă, nivelul maxim din ultimii 5 ani). Această evoluţie a fost susţinută de

apariţia pe piaţa zincului a unui deficit de aproape 300 mii de tone, după circa şapte ani de excedent,

de scăderea stocurilor cu peste 30% faţă de anul precedent, la cel mai jos nivel din ultimii patru ani

(cca 744 mii tone), ca şi de deprecierea dolarului SUA în raport cu moneda unică europeană, factor

care a influenţat preţurile la majoritatea materiilor prime care sunt tranzacţionate în moneda

americană. Chiar şi cu această creştere semnificativă, de 13,2%, înregistrată în 2014, preţurile

zincului sunt cu 50% sub nivelul record de peste 4.600 dolari/tonă din noiembrie 2006, situaţie care

a descurajat acţiunile investitorilor în sectorul minier. În primul trimestru al anului 2015, s-a

înregistrat creşterea treptată a mediilor lunare ale cotaţiilor zincului, până la 2.373,57 dolari/tonă în

luna mai. Principalii factori care au influenţat evoluţia preţurilor pe piaţa mondială a zincului au fost

creşterea limitată a ofertei de zinc minier şi consumul susţinut de zinc rafinat.

Pe parcursul anului, cotaţiile zincului la L.M.E. au oscilat între un nivel maxim de 2.420

dolari/tonă (25 iulie) şi un nivel minim de 1.942 dolari/tonă (24 martie 2014).

Cotaţiile nichelului au înregistrat, de asemenea, o creştere în 2014 faţă de anul precedent

(menţinându-se însă sub nivelurile din anii 2010-2012), reflectând în mare măsură majorarea cererii

de nichel legată de expansiunea producţiei în industria oţelurilor inoxidabile în principalele ţări

(SUA, China, Germania, Japonia, India, Franţa, Italia). Evoluţia pieţei nichelului este strâns legată

de cea a producţiei de oţeluri inoxidabile (principalul sector consumator de nichel, care absoarbe

circa 70% din producţia mondială de metal), iar aceasta se prevede să crească cu aproximativ 10%

în 2015.

Pe piaţa aluminiului, cotaţia medie anuală la Bursa de Metale de la Londra (LME) a

înregistrat o creştere modestă, de doar 1%, reflectând un uşor deficit, contrabalansat de nivelul

ridicat al stocurilor (estimat la peste 10 milioane tone, din care circa 5 milioane tone sunt

monitorizate de Bursa de Metale de la Londra). Cu un nivel de aproape 1.866 dolari/tonă, media

anuală a cotaţiei aluminiului la L.M.E. în 2014 a fost cea mai scăzută din ultimii cinci ani, fiind cu

peste 22% mai mică decât media anului 2011, cea mai mare din cadrul intervalului. Preţurile

aluminiului au continuat să fluctueze sub nivelul mediei anului 2014 până în a doua jumătate a lunii

aprilie, când a depăşit nivelul menţionat.

După şapte ani de excedent, piaţa plumbului a înregistrat un uşor deficit în 2014, dar a

rămas cea mai echilibrată piaţă comparativ cu celelalte pieţe de metale neferoase. Pe parcursul

anului, cotaţiile au evoluat între un maxim de 2.269 dolari/tonă (28 iulie) şi un minim de 1.814


202

dolari/tonă (30 decembrie). Cotaţia medie anuală a plumbului în 2014 a fost de 2.096 dolari/tonă (-

1,3% faţă de anul precedent), nivel uşor superior celui înregistrat în 2012, dar inferior faţă de 2010

(-2,5%) şi mai ales faţă de 2011 (-13%). În primul trimestru al anului 2015, preţurile plumbului au

continuat să scadă, până la o medie lunară de 1.799 dolari/tonă în martie (la mijlocul aceleiaşi luni

se înregistra un minim de 1.665 dolari/tonă, cel mai scăzut nivel de după iunie 2010), după care au

crescut, la peste 1.900 dolari/tonă în următoarea lună.

Preţul cuprului a continuat să scadă în 2014, pentru al treilea an consecutiv, sub influenţa

cererii slabe din economiile emergente, şi în primul rând din China (care deţine o pondere de peste

40% în cererea mondială de cupru), ajungând la o medie de 6.860 dolari/tonă (-6,4% faţă de anul

precedent, dar cu 32% sub nivelul anului 2011, de 8.815 dolari/tonă). Pe parcursul anului 2014,

preţul cuprului a scăzut cu peste 12% în termeni de medii lunare, şi chiar mai mult în termeni de

medii săptămânale, coborând până la 6.488 dolari tonă în săptămâna 17-23 martie 2014 (-6% sub

media anului 2014). În anul 2015, preţul cuprului a continuat să scadă, situându-se, în termeni de

medii săptămânale, în 10 dintre primele 17 săptămâni ale anului, sub 5.864 dolari/tonă, cu un minim

de 5.485,6 dolari/tonă în ultima săptămână din ianuarie. Cuprul este o materie primă de referinţă, un

adevărat „barometru” al evoluţiilor semnificative din economia globală, dat fiind faptul că este

utilizat pe scară largă în numeroase ramuri industriale, de la construcţii la industriile producătoare

de autovehicule, echipamente industriale, aparatură electrică şi electronică.

Preţul cositorului a scăzut în 2014, în termeni de cotaţie medie anuală la L.M.E., cu aproape

2%, la 21.920 dolari/tonă, pe fondul unui deficit crescând al raportului dintre producţie şi consum,

responsabil pentru reducerea cu 22% a volumului stocurilor, la cel mai scăzut nivel din ultimele 5

sezoane. În 2015, preţul cositorului s-a înscris pe un trend descendent, pe fondul reducerii cererii

principalilor importatori, cu medii săptămânale inferioare celor înregistrate în 2012-2014, ajungând

la 15.414 dolari/tonă în săptămâna 20-27 aprilie (cel mai scăzut nivel din ultimii 5 ani).

Pieţele materiilor prime industriale au fost afectate, spre sfârşitul anului 2014 şi primele luni

ale anului 2015, atât de încetinirea creşterii economiei mondiale, cât şi de prăbuşirea preţului

petrolului şi evoluţia cursului de schimb dolar/euro.

În ceea ce priveşte metalele preţioase, evoluţia cotaţiilor pe pieţele londoneze - respectiv

London Bullion Market (L.B.M.) pentru aur şi argint şi London Platinum and Palladium Market

(L.P.P.M.) pentru platină şi paladiu - arată că anul 2014 a fost un an de regres, cu preţuri medii

anuale inferioare celor din anul precedent la aur (-10%), argint (-21%) şi platină (-7%). A făcut

excepţie paladiu, cu o creştere de 10,7%.

Preţul aurului a scăzut în 2014 pentru al doilea an consecutiv, cifrându-se la o medie anuală

de 1266,40 dolari/uncie fină, apropiată ca mărime de media anului 2010 (1224,52 dolari/uncie fină).

Nivelul minim înregistrat în cursul anului (1.142 dolari/uncie fină) a fost cel mai scăzut din ultimii

patru ani, iar nivelul maxim (1385 dolari/uncie fină) a fost cel mai scăzut din ultimii cinci ani. În

2015, cotaţiile medii săptămânale ale aurului au continuat tendinţa de declin, mediile săptămânale

fiind în 11 din primele 13 săptămâni ale anului inferioare mediei anului 2014. Prăbuşirea cotaţiilor

aurului şi argintului s-a produs pe fondul deciziei băncii centrale americane de a înceta relaxarea

monetară, dar şi ca efect al diminuării rolului aurului de protecţie împotriva riscului de inflaţie, în

prezent mult atenuat, fiind chiar înlocuit de deflaţie, fenomen opus inflaţiei, rezultat al cererii

agregate în scădere şi caracterizat prin slăbirea preţurilor bunurilor şi serviciilor.

Preţul argintului a înregistrat, comparativ cu alte metale preţioase, cea mai accentuată

scădere relativă a cotaţiei medii anuale (-21%), iar ca valoare absolută acesta a înregistrat cel mai

mic nivel din ultimii cinci ani, respectiv 19 dolari/uncie fină, coborând sub nivelul anului 2010. Pe

parcursul anului, argintul a înregistrat un nivel minim de 15,28 dolari/uncie fină (cel mai scăzut din

ultimii patru ani) şi un nivel maxim de 22,05 dolari/uncie fină (cel mai scăzut din ultimii cinci ani).

În termeni de medii săptămânale, cotaţia argintului a părăsit nivelul de 19 dolari/uncie fină după

prima săptămână din septembrie 2014, coborând în jurul a 15 - 17 dolari/uncie fină, niveluri

înregistrate şi în primele trei luni ale anului 2015.

La platină, preţul mediu anual în 2014 a fost de 1.385,70 dolari/uncie fină (-7% faţă de anul

anterior), cu un minim de 1.178 dolari/uncie fină şi un maxim de 1.512 dolari/uncie fină, toate cele


203

trei preţuri înregistrând, în 2014, cele mai scăzute niveluri din ultimii cinci ani. În termeni de medii

săptămânale, cotaţiile platinei au părăsit nivelul de 1.380 dolari/uncie fină (apropiat de media

anuală) în a doua săptămână a lunii septembrie 2014, coborând până la 1.109 dolari/uncie fină în a

treia săptămână a lunii martie 2015.

Paladiu a făcut excepţie de la tendinţa de scădere a preţurilor metalelor preţioase,

înregistrând o cotaţie medie anuală de 803,10 dolari/uncie fină în 2014, respectiv o creştere anuală

de aproape 11% şi cel mai înalt nivel din ultimii cinci ani. Nivelul minim înregistrat în 2014, de 702

dolari/uncie fină, a fost cel mai ridicat din ultimii cinci ani, depăşind cu aproape 78% nivelul din

2010, dar şi mediile anuale din 2010- 2012, iar nivelul maxim a înregistrat un record de 911

dolari/uncie fină în cadrul ultimilor cinci ani. Evoluţia comparativ bună a preţurilor acestui metal

reflectă cererea foarte mare (creşterea consumului, în special în industria auto), dar şi temerile

legate de nesiguranţa aprovizionării pieţei (principalul furnizor fiind Rusia). În primele 3 luni ale

anului 2015, în termeni de cotaţii medii săptămânale, preţul paladiului a coborât sub 800

dolari/uncie fină în 10 din cele 13 săptămâni.

Cel de al doilea factor major care a marcat conjunctura pieţei materiilor prime, în anul 2014,

alături de declinul preţurilor la produsele de bază şi în special la ţiţei, îl reprezintă fluctuaţiile

accentuate ale cursurilor de schimb. Cursurile valutare au înregistrat fluctuaţii majore la

principalele monede: dolarul SUA a cunoscut o apreciere semnificativă, iar euro şi yenul s-au

depreciat puternic (WEO, 2015, p 6 ), reflectând performanţe economice diferite, diferenţe de

politică monetară, dar şi impactul scăderii severe a preţului ţiţeiului. Pe de altă parte, deşi creşterea

economică în China se încetineşte, această ţară continuă să joace un rol major în creşterea

economică globală.

De la jumătatea anului 2014 moneda americană a câştigat teren, în mod constant, în faţa

euro. Întărirea dolarului american s-a produs pe fondul aşteptărilor investitorilor privind o ridicare a

dobânzii de către Banca Rezervei Federale, SUA, fiind totodată sprijinită şi de slăbirea euro ca efect

al crizei greceşti (Grecia confruntându-se cu riscul părăsirii Zonei euro). Evoluţia dolarului pe

pieţele internaţionale financiare se măsoară printr-un indice, US Dollar Index (USDx), în raport cu

un coş de valute - format din 6 valute: euro (57,6%, pondere majoră care face ca orice mişcare a

euro, de apreciere sau depreciere, să influenţeze indicele USDx), yenul Japonez (13,6%), lira

sterlină (11,9%), dolarul canadian (9,1%), coroana suedeză (4,2%) şi francul elveţian (3,6%). Acest

indice s-a majorat cu 25% în prima decadă a lunii martie comparativ cu luna iulie 2014, atingând un

maxim al ultimilor unsprezece ani şi jumătate (conform graficelor Elliott Wave EUR/USD, dolarul

a încercat bariera de 1,4000 la 4 mai 2014). Conform graficelor BNR privind evoluţia raportului

euro/dolar, pe o perioadă de 100 de zile - 30/12/2014 - 22/05.2015 - acesta a evoluat între o valoare

maximă de 1 euro = 1,2157 USD, la 31/12/2014, şi o valoare minimă de 1,0537 USD, la

16/03/2015, valoarea în ultima zi a intervalului fiind de 1,11865 USD. Dolarul a început să scadă pe

pieţele internaţionale în a doua săptămână a lunii martie, pe fondul anunţării programului de

relaxare cantitativă lansat de Banca Centrală Europeană (BCE).8 Cu toate acestea, economiştii

apreciază că dolarul va continua să evolueze pe trend de creştere pe tot parcursul anului 2015,

perechea valutară euro/dolar mergând către paritate.

Evoluţia ascendentă a dolarului are loc în condiţiile în care SUA, cea mai mare economie a

lumii, este în plină creştere economică - cu o creştere de 2,4% în 2014 (IMF, WEO, aprilie 2015),

prognozată la 3,1% în 2015 şi 2016, şi un consum (principalul motor de creştere) stimulat de

crearea de noi locuri de muncă şi creşterea veniturilor, de preţurile joase la ţiţei şi creşterea

încrederii consumatorilor. Rata şomajului a scăzut la 5,5% în februarie 2015 sau cu peste 1% mai

puţin decât în urmă cu un an, ajungând spre nivelul de dinaintea crizei din 2008. În opinia

8 Adrian Vasilescu, Evoluţia dolarului - un factor extern ce poate produce şocuri pe piaţa noastră, articol publicat pe site-ul BURSA

On Line, 13.03.2015.


204

analiştilor de la firmele de brokeraj, euro ar putea ajunge la paritate cu dolarul spre mijlocul acestui

an (2015), iar moneda americană ar putea să continue să se aprecieze.

Economia Zonei euro, în schimb, stagnează. Conform estimărilor şi prognozelor FMI (IMF,

WEO, aprilie 2015), creşterea economică în Zona euro continuă să fie mult mai slabă comparativ cu

creşterea economică la nivel mondial (3,4% în 2013 şi 2014, 3,5% în 2015 şi 3,8% în 2016),

înregistrând doar un uşor progres, de la -0,5% în 2013 la 0,9% în 2014, cifrele prognozate pentru

următorii doi ani fiind de 3,1%. (În cadrul UE, singură Germania înregistrează cifre superioare, de

0,2% în 2013, 1,6% în 2014 şi prognoza pentru 2015, 1,7% pentru anul următor).

Bazată într-o măsură mult mai mare decât economia SUA pe finanţarea de la bănci,

economia europeană este afectată de restrângerea finanţărilor acordate de marile grupuri financiare

europene, analiştii anticipând chiar o posibilă intensificare a războiului valutar pe termen

scurt/mediu. Euro a slăbit accelerat, ajungând, în raport cu dolarul, la mijlocul celei de a doua

săptămâni din martie 2015 la un minim al ultimilor 12 ani.

În episodul anterior de apreciere a dolarului, care a avut loc în 2012, moneda americană s-a

oprit la 1,2 euro pe pieţele internaţionale (3,8 lei pe piaţa românească), euro fiind atunci

dezavantajat în faţa monedei americane în condiţiile în care criza datoriilor suverane ajunsese la

apogeu în Grecia, iar investitorii se îndoiau de păstrarea integrităţii Zonei euro. În prezent situaţia

este mai stabilă decât era în 2012, moneda europeană fiind afectată acum mai mult de procesul de

relaxare cantitativă.

De asemenea, yenul s-a depreciat puternic, Japonia înregistrând o creştere economică

inferioară mediei pe plan mondial (de la 1,6% în 2013 la -0,1% în 2014, cifrele prognozate pentru

anii următori fiind de 1,0% (2015) şi 1,2% (2016) (IMF, WEO, aprilie 2015).

La începutul anului 2015, piaţa valutară a fost marcată şi de un alt episod de volatilitate,

generat de evoluţia cotaţiei francului elveţian, care a crescut, în numai câteva zile, cu peste 20%, ca

urmare a deciziei băncii centrale a Elveţiei de a renunţa la un curs maxim de 1,2 franci = 1 euro,

măsură care a stimulat investitorii să achiziţioneze masiv franci.

Analizând principalele evoluţii şi tendinţe ale pieţei valutare internaţionale şi ale politicilor

monetare adoptate de principalele state după criza din 2008 şi 2009, International Studies

Association (Independent Schools Association, ISA, reuneşte peste 6500 membri din întreaga lume

şi reprezintă peste 100 de ţări) evidenţiază faptul că, în condiţiile devalorizării substanţiale a unor

monede ca euro, yenul japonez, rubla rusească, peso argentinian, realul brazilian, în anul 2014 doar

două monede s-au menţinut ca cele mai puternice pe pieţele financiare internaţionale, în termeni de

curs valutar, respectiv dolarul SUA şi yuanul chinezesc.

În ceea ce priveşte perspectivele preţurilor materiilor prime în 2015 şi anii următori, pe

termen scurt, preţurile materiilor prime reflectă gradul ridicat de financiarizare a pieţelor de mărfuri

din anul 2013 şi 2014, cu menţiunea că modificările aduse reglementărilor în comercializarea

materiilor prime la bursele de mărfuri au încurajat reorientarea participanţilor dinspre bănci spre alţi

operatori financiari, cum sunt companiile care comercializează aceste produse, care acţionează

adesea într-un mediu de afaceri mai puţin transparent şi mai puţin reglementat decât instituţiile

financiare tradiţionale. Pe termen mai lung, preţurile materiilor prime sunt prognozate să se menţină

la niveluri istoric relativ înalte în următorii ani, cu unele corecţii pe termen scurt.

În general, cererea de materii prime este influenţată de dinamica economiei mondiale, un rol

important revenind Chinei, a doua economie ca mărime pe plan mondial. China rămâne un motor al

creşterii economice globale, deşi va înregistra o încetinire a creşterii economice, potrivit estimărilor

FMI, la 6,8% în 2015, cu tendinţă de declin spre 6% în 2017 (de la 14% în 2007 sau 10% în 2010).

Încetinirea cererii de materii prime în China conduce la scăderea importurilor, influenţând comerţul

global şi evoluţia preţurilor. Dar această ţară va continua să reprezinte un actor cu un rol major în

comerţul mondial în general şi în comerţul cu materii prime în particular, ritmul ei de creştere

economică depăşind în continuare ritmurile prevăzute pentru majoritatea ţărilor lumii (Bloomberg,

mai 2015).

Sintetizând, în 2014 preţurile ţiţeiului au înregistrat cel mai sever declin, al treilea ca mărime

din perioada de după cel de al doilea război mondial. Alte materii prime au înregistrat de asemenea


205

scăderea preţurilor în ultimele luni ale anului 2014 şi primele luni ale anului 2015. Şi această

tendinţă generală de slăbire a preţurilor se aşteaptă să continue pe parcursul anului 2015, o modestă

revenire fiind anticipată în anul 2016.

Potrivit datelor Băncii Mondiale, cei trei indici de preţuri pe grupe de materii prime

industriale elaboraţi de Banca Mondială9 - energie, minereuri metale şi materii prime agricole - au

înregistrat declinuri aproape identice în perioada cuprinsă între începutul anului 2011 şi sfârşitul

anului 2014, de peste 35% fiecare, şi vor continua să scadă în 2015.

Preţurile la materiile prime agroalimentare, care au scăzut cu 20% începând din 2011, sunt

prognozate să scadă cu încă 4% în 2015, date fiind perspectivele favorabile ale producţiilor de

cereale, seminţe oleaginoase, uleiuri comestibile, făinuri proteice şi băuturi (în primul rând cafea) în

sezonul 2014/2015.

Raportul global dintre cerere şi ofertă a determinat aşteptări privind preţuri reduse pentru

toţi cei 9 indici de preţuri pentru materii prime ai Băncii Mondiale, situaţie întâlnită extrem de rar.

Potrivit previziunilor din ianuarie 2015 ale Băncii Mondiale, ţiţeiul va înregistra un preţ

mediu de 53 dolari/ baril în acest an (-45% faţă de 2014), factor care va influenţa evoluţia preţurilor

la alte produse şi în special la gaze naturale, îngrăşăminte şi materii prime agroalimentare.

Preţurile la metale sunt prevăzute să scadă cu peste 5% în 2015, iar pentru metale preţioase

se prevede un declin moderat, de aproape 3%, după o scădere de 12% în 2014, reflectând interesul

în scădere al investitorilor instituţionali. Preţurile acestor produse au fost influenţate de oferta

amplă, cererea slabă, aprecierea dolarului american.

În perspectiva anului 2016 se prevede ca unele materii prime să înregistreze creşteri de

preţuri, dar acestea vor fi modeste în raport cu nivelurile joase la care au ajuns preţurile.

Conform prognozelor elaborate de Consultance Research Unit (CRU) - o firmă

independentă de cercetare şi consultanţă, cu baza în Marea Britanie, având un personal de 220

experţi (23 de naţionalităţi, 25 limbi), specializată pe analiza pieţelor globale şi prognoze pentru un

număr de 75 de materii prime din zona minereurilor, metalelor şi îngrăşămintelor - în 2016 se

aşteaptă o evoluţie în general bună a pieţelor, cu o creştere medie de 8%, pe fondul unei divergenţe

semnificative în aşteptările de majorare a preţurilor. CRU prevede că în 2016 preţurile vor creşte pe

13 pieţe: cositor, paladiu, zinc, uraniu, alumină, aluminiu, platină, plumb, nichel, cocs de furnal,

vanadiu, fosfat diamoniu DAP şi cobalt. Alte 11 pieţe - minereu de fier, aur, mangan, cupru,

cărbune cocsificabil, potasă, amoniac, uree, argint, acid sulfuric şi sulf - vor înregistra scăderi ale

preţurilor.

Cele mai mari limitări ale ofertei pe termen mediu sunt prevăzute pe următoarele pieţe:

paladiu, cositor, zinc, uraniu şi alumină. Pentru produsele cu limitări iminente ale ofertei, actuala

încetinire a activităţilor de dezvoltare sporeşte gradul de certitudine cu privire la un raport strâns

între cerere şi ofertă.

În opinia experţilor CRU, piaţa cositorului rămâne din ce în ce mai deficitară, şi în

perspectiva 2016, ceea ce se va reflecta în evoluţia preţurilor.

Pe piaţa paladiului, epuizarea prevăzută pentru stocurile Rusiei în 2014 face ca piaţa să

devină deficitară, ceea ce duce la creşterea preţurilor.

Alte metale preţioase nu se prevăd a surclasa ca grup. Nu se prevede un colaps al cererii

pentru mărfurile care reprezintă investiţii sigure, pe termen scurt, dar nici nu se prevede un nou

boom pe piaţa aurului. Până în anul 2016, evoluţia tradiţională a aurului şi argintului ar putea să-şi

piardă din strălucire, cel mai expus la risc fiind argintul, care va trece de la starea “cald” (Warm) în

2013 la “îngheţare”(Freezing) în 2016, aceasta din urmă traducându-se printr-o scădere de peste

15% a preţului în 2015. Warm înseamnă o creştere a preţului de 5 - 15% în 2016.

9 Press Release, Most Commodity Prices Expected to Continue Declining in 2015, in Rare Occurrence, Says WB Report, 22 ianuarie

2015


206

Experţii CRU estimează că, până în 2016, metalele tranzacţionate la Bursa de Metale de la

Londra (London Metal Exchange - L.M.E.), cu excepţia cuprului, ar putea să recupereze parţial

pierderile de preţ înregistrate în ultimele luni.

Aceştia prevăd ca, până în 2016, principalele şase metale tranzacţionate la L.M.E. (aluminiu,

cupru, nichel, zinc, plumb şi cositor) să înregistreze o creştere medie a preţurilor de 30%. Face

excepţie piaţa cuprului, unde intrarea în funcţiune a noilor capacităţi la orizontul 2015-2016 ar

putea duce la excedent de ofertă şi preţuri în scădere (situaţie comparabilă într-o oarecare măsură cu

ceea ce se întâmplă pe piaţa nichelului).

BIBLIOGRAFIE

1. International Monetary Fund. 2015. World Economic Outlook: Uneven Growth_ Short- and Long Term-

Factors. Washington (April)

2. International Monetary Fund, World Economic Outlook - Recovery Strengthens, Remains Uneven,

Washington, April 2014

3. WTO, Trade to Remain Subdued in 2013 After Sluggish Growth in 2012 as EuropeanEconomies Continue to

Struggle, PRESS RELEASES, PRESS/688, 10 April, Geneva

4. Reuters: Brent crude hits 2015 highs as US production slows, 16 aprilie 2015 (Biblioteca electronică IEM)

5. Nick Cunningham, Top Five Factors Affecting Oil Prices in 2015, 4 ian. 2015 (Biblioteca electronică IEM)

6. Have Oil Prices Hit Their Floor? Wall Street Journal (Biblioteca electronică IEM, 13 martie 2015)

7. Radu Bostan, Metalele industriale cad victime prăbuşirii petrolului şi prognozelor pesimiste pentru creşterea

economiei mondiale Metalele industriale cad victime prăbuşirii petrolului şi prognozelor pesimiste pentru

creşterea economiei mondiale, 15 ianuarie 2015.

8. CRU Sees Prices of 13 Commodities Rising in 2016; Tin, Palladium Lead the Way, August 28, 2012.

9. Bloomberg: China Still a Global Economic Engine Even at Lower Gear of 7%., Biblioteca electronică a IEM,

15 mai 2015.

10. Ciprian Botea, Dolarul sparge prag după prag.. Ziarul Financiar, 12.03.2015

maria cartas principalele tendinte in evolutia preturilor

Engineering