NISTOR GEORGIANA ANDREEA CLASA a VIII-a A

MARI COMPOZITORI

Johann Sebastian Bach

Motto: “Toată arta muzicală se bazează pe principiul repetiţiei.”

Genialul compozitor este un model pentru toţi muzicienii-creatori sau interpreţi- iar

creaţia sa se adresează omului de totdeauna şi de pretutindeni.

George Enescu mărturisea: „...De o jumătate de secol Bach este pâinea mea cea de toate

zilele...”

Johann Sebastian Bach s-a născut la 21 mai 1685 la Eisenach, un pitoresc colţ al

Turingiei, într-o familie de muzicieni. Începe să studieze muzica la vârsta de 5 ani, primele

noţiuni primindu-le de la fratele său mai mare, organistul Johann Cristoph. La vârsta de 10 ani

rămâne orfan de ambii părinţi, tragedie care îl va marca sufleteşte pentru tot restul vieţii. De aici

se nasc frământările lăuntrice ale artistului, legate de filosofia vieţii şi a morţii.

Elev sârguincios, studia cu râvnă muzica, devorând volumele de partituri din biblioteca

şcolii Saint- Michele din Luneburg( Orlando di Lasso, Palestrina, Monte Verdi). În 1703 termină

liceul şi devine violonist în orchestra curţii de la Weimar. Până în 1723, trecuse deja prin o serie

de oraşe germane în calitate de organist, violonist, clavecinist, capelmaistru. În 1723 este numit

cantor şi organist la şcoala de pe lângă catedrala Sfântul Toma din Leipzig,oraş în care se

stabileşte definitiv. Desfăşoară fără răgaz o intensă activitate componistică. Reputaţia sa

traversează toată Germania, în special ca interpret( era numit „prinţul clavecinului”).

Către sfârşitul vieţii Bach îşi pierde vederea, ceea ce nu l-a împiedicat să compună,

dictâdu-şi lucrările unui fost elev.

Creaţia lui originală nu a fost îndeajuns de preţuită în timpul vieţii. Totuşi, prin vastitatea

ei şi prin semnificaţia sufletească, opera componistică a maestrului sintetizează toate etapele

Evului Mediu şi Renaşterii, ştiinţa madrigaliştilor în scriitura polifonică, virtuozitatea maeştrilor

italieni, pregătind muzica secolelor viitoare. Bach a compus aproximativ 5000 de lucrări.

Bach şi-a spus ultimul cuvânt în domeniul artei în Ofranda muzicală (o pagină deschisă

spre meditaţie) şi în Arta Fugii, în care sintetizează teoretic şi practic legile dezvoltării acestui

gen. Creator prolific şi personalitate complexă- vesel sau melancolic, solemn sau bonom,

meditativ sau şăgalnic-, Bach compozitorul, interpretul, pedagogul, inovatorul reă viaţa ca pe o

„ multiplă splendoare”.

Considerat maestru al fugii şi „părinte al tuturor născocirilor şi îndrăznelilor”, el pare să

fi cunoscu, prevăzut şi încercat totul, divulgând intuitiv adevărata esenţă a muzicii.

El s-a stins din viaţă la 28 iulie 1750 iar anul 2000 este declarat anul Bach deoarece s- au

împlinit 250 de ani de la moartea acestuia, în timp ce creaţia sa rămâne mereu actuală.

Joseph Haydn

Motto: „Melodia este elementul care dă farmec muzicii...”

Joseph Haydn s-a născut în ultima zi din martie a anului 1732 la Rohrau, lângă Viena.

Natura îi dăruise o voce sonoră şi delicată şi, vreme de 11 ani, a cântat în corul catedralei Sfântul

Ştefan din Viena. În zile de sărbătoare, după slujbă, participa alături de părinţi la micile concerte

familiale.

De copil avea idei muzicale frumoase şi numeroase, simţind necontenit plăcerea de a

compune. Lucra fără profesor, sărac, zgribulit în podul casei neîncălzite, studiind singur până

noaptea târziu, în faţa unui clavecin stricat. Se simţea fericit. Primele sale producţii au fost câteva

mici sonate pentru pian, menuete, allemande şi valsuri. Din anul 1752 îl găsim la curtea prinţului

Eszterhazy, în slujba căruia a rămas 30 de ani. În funcţia pe care o îndeplinea la curtea prinţului-

maestru de capelă şi compozitor- trebuia să facă faţă unor obligaţii multiple. I se comandau

lucrări de cele mai felurite genuri, destinate serbărilor, festivităţilor, slujbelor religioase etc.

După anii petrecuţi în serviciul lui Eszterhazy, Haydn s-a stabilit laViena. Turneele făcute la

Paris şi Londra l-au consacrat ca mare compozitor european.

Considerat „părintele simfoniei clasice”, compozitorul a realizat mai mult de 104

simfonii, ce pot fi împărţite în 3 perioade:

I. Între anii 1750- 1770 a scris aproximativ 40 de simfonii, acestea vădind o strânsă

înrudire cu genurile muzicii populare şi divertisment.

II. Spontaneitatea, caracterul sugestiv, spiritul liber şi direct, accesibil şi cuceritor se remarcă

în simfonii, de asemenea programatice, cum ar fi „Desparţirea”, „Focul”, „Militara”,

„Vânătoarea”, scrise între anii 1770- 1780.

III. Perioada 1780- 1800 este cea a desăvârşirii stilului simfonic. Cele 6 simfonii „pariziene”

şi ultimele 12 simfonii „londoneze” constituie apogeul creaţiei sale.

În celelalte genuri instrumentale Haydn a compus muzică de cameră pentru diverse

ansambluri,divertismente, concerte, multe piese pentru pian- sonate, fantezii, capricii ş.a.

Haydn şi-a consacrat viaţa muzicii, încrezător că opera sa, străbătută de optimism, va

încălzi inimile oamenilor:

„Adesea, când luptam cu piedicile ce-mi îngreunau lucrul, când puterile mele fizice şi

spirituale slăbeau, făcându-mă să văd cât de greu este sa perseverezi pe calea apucată, un gând

tainic îmi şoptea: nu sunt decât puţini oameni mulţumiţi şi fericiţi pe acest pământ; pretutindeni

predomină suferinţele şi grijile. Poate că, într-o bună zi, truda ta va deveni o sursă din care cei

istoviţi sau cei împovăraţi de griji vor putea să soarbă câteva clipe de destindere şi de înviorare.

Ce motiv puternic de a merge înainte!”

Joseph Haydn a trecut în eternitate în anul 1809, la Londra.

Johannes Brahms

Motto: „Pentru plăcerea mea personală lucrez la cântul popular. Îl absorb cu

însetare...”

Viaţa şi activitatea compozitorului se desfăşoară în perioada Romantismului german.

Johannes Brahms s-a născut la Hamburg, în Germania, la 7 mai 1833. La vârsta de 15 ani

susţine primul său concert în public dar, pentru a întregi venitul familiei, este nevoi să continue

prin a cânta în diverse localuri, la fel ca tatăl său.

Termină studiu compoziţiei în anul 1848 şi revoluţia din acelaşi an îl găseşte la Hamburg.

În anii studenţiei a legat o strânsă prietenie, ce va dura toată viaţa, cu violonistul Joseph Joachim.

Într-o scrisoare adresată de acesta din urmă părinţilor tânărului compozitor, mărturiseşte:

„Fiul dumneavoastră, Johannes, este pentru mine un nou îndemn în drumul spre artă...

Puritatea sa, independenţa sa timpurie, neobişnuita sa bogăţie sufleteasca şi spirituală sunt

exprimate în muzică cu aceeaşi sinceritate şi bucurie cu care fiinţa sa va întâmpina în viaţă pe cei

care îi vor fi apropiaţi şi îl vor întelege.”

La 29 de ani părăseşte definitiv oraşul natal- Hamburg- şi pleacă la Viena, „Cetatea

muzicii” încă de pe vremea lui Haydn. Aici se afirma cu uşurinţă ca pianist şi muzician - în

sensul cel mai larg al cuvântului. La Viena, Brahms conduce timp de 2 ani şi jumătate Asociaţia

Prietenii Muzicii, susţinând numeroase concerte.

Între timp, creaţia sa începe să fie preţuită în mai mute ţări europene – Elveţia, Olanda,

Anglia şi, bineînţeles, Germania.

În anul 1889, oraşul său natal – Hamburg- îi acordă titlul de „Cetăţean de onoare”.

Johannes Brahms a fost şi un excelent dirijor. „Este minunat să cânţi sub conducerea lui

Brahms” sau „ atitudinea lui are un efect binefăcător asupra cântăreţilor” sunt aprecieri aleunor

muzicieni care au cântat sub bagheta sa.

O viaţă obositoare, dar împlinită, avea să se sfârşească la 3 aprilie 1897, la Viena.

Creaţia sa se caracterizează în primul rând printr-o melodică originală, marcată de la

început până la sfârşit de cântecul popular. Cele peste 200 de lieduri l-au înscris pe Brahms

printre maeştrii acestui gen, alături de Schubert şi de Schumann.

A compus numeroase lucrări de muzică de cameră: sonate, balade, romanţe, trio- uri,

cvartete, cvintete etc. Şapte caiete cu cântece populare germane şi două caiete cu dansuri ungare

completează creaţia sa în acest gen. Cele 2 concerte pentru pian şi orchestră, Concertul pentru

vioară şi orchestră, precum şi Dublul concert pentru vioară, violoncel şi orchestră conţin teme

de unică frumuseţe.

Ludwig van Beethoven

Motto: “Arta este o republică în care fiecare este dator să creeze atât de mult bine în

jurul său cât îi pemit chiar şi cele mai vitrege condiţii.”

Ludwing van Beethoven s-a născut la 16 decembrie 1770 la Bonn, ca al doilea dintre cei

7 fraţi. Talentul său s-a dezvoltat din copilărie: cânta la clavecin, vioară, violă şi orgă. Până la 10

ani a apărut de câteva ori în public, impresionând cu interpretările sale. Cunoştinţele muzicale şi

cele de cultură generală le-a dobândit printr-un studiu individual intens.Un eveniment important

al vieţii sale l-a constiuit întâlnirea cu Wolfgang Amadeus Mozart, în primăvara anului 1787, la

Viena.

Sfârşitul secolului al XVIII- lea este timpul în care lumea germană străbate o perioadă de

profundă efervescenţă socială generată de Revoluţia franceză. În anul 1789, când s-a aprins focul

revoluţiei în Franţa, Beethoven audia cursurile Universităţii din Bonn, adevărat centru al noilor

idei. Aici îşi scrie primele compoziţii: sonate pentru pian, cvartete de coarde, lieduri, două

cantata.

În anul 1782, călătoreşte pentru a doua oară la Viena (unde se stabileşte definitiv) pentru

a lua lecţii de compoziţie cu Joseph Haydn. Se afirmă ca un excelent pianist. În egală măsură se

impune şi în calitate de compositor, prin stilul personal al creaţiilor sale, prin conţinutul de idei şi

diversitatea emoţională. Între anii 1784- 1803 se desfăşoară prima perioadă a creaţiei sale: 17

sonate pentru pian, 3 concerte pentru pian şi orchestra, 6 cvartete, trio- uri, muzică de balet

pentru poemul coregrafic “Prometeu”.

Între anii 1796- 1800, treptat Beethoven surzeşte.

Turneele la Praga, Berlin şi în alte centre musicale lărgesc faima genialului muzician.

Din primul an al veacului al XIX- lea, organizează aşa numitele “Academii”, prilej de

prezentare a noilor sale lucrări, reuniuni muzicale care se impugn în viaţa artistică a Vienei.

Perioada dintre anii 1804- 1814 este cea mai fecundă, dar şi cea mai tragică: “aproape

că nu îmi rămâne decât să cerşesc”.

Însă voinţa celui supranumit “Titanul de la Bonn” învinge. Una după alta apar lucrările

care l-au ridicat pe cele mai înalte trepte ale piramidei muzicale: sonatele pentru pian

“Appassionata” şi “Sonata Lunii”, sonata pentru vioară şi pian “Kreutzer”, Concertul pentru pian

şi orchestra nr. 5 în Mi bemol major, (“Imperialul”), simfoniile de la a III-a până la a VIII- a,

uverturile Egmont, Coriolan, Leonora, opera Fidelio. Aceste creaţii sunt străbătute de văpăile

ideilor revoluţionare, de idea că omul este mai tare decât soarta pe care o poate învinge.

Cea de a treia perioadă a creaţiei este cuprinsă între anii 1815- 1827. Compune Simfonia

a IX- a, Missa Solemnis, cele din urmă sonate pentru pian şi ultimele cvartete de coarde.

Cu câteva zile înainte de moarte spera să poată aşterne pe portative Simfonia a X- a şi o

uvertură care să poarte numele lui Bach.

Izolat de lume, chinuit de boală şi de greutăţi, Beethoven se stinge din viaţă la 26 martie

1827, la Viena. Prin întreaga sa artă, a reuşit să anticipeze evoluţia uletrioară a muzicii.

Creaţia beethoveniană cuprinde:

9 simfonii, uverturi, 5 concerte pentru pian şi orchestra, 1 concert pentru pian şi

orchestra, 1 triplu concert pentru pian, vioară, violoncel şi orchestra

32 sonate pentru pian, 10 sonate pentru vioară şi pian, 5 sonate pentru violoncel şi

pian, 2 romanţe pentru vioară, cvartete de coarde etc.

Opera “Fidelio”, Missa în Do major, Missa solemnis, Fantezia pentru pian, cor şi

orchestra, oratoriul “Isus pe Muntele Măslinilor”.

Compozitori de simfonii din secolele XIX- XX

Secolul al XIX- lea Secolul al XX- lea

GERMANIA şi

AUSTRIA

Ludwing van Beethoven- 9 simfonii

Franz Schubert- 9 simfonii

Robert Schumann- 4 simfonii

Felix Mendelssohn- Bartholdz- 5 simfonii

Anton Bruckner- 9 simfonii

Gustav Mahler- 9 simfonii

Paul Hindemith- 5 simfonii

RUSIA Alexandr Borodin- 3 simfonii

Piotr Ilici Ceaikovski- 6 simfonii

Serghei Prokofiev- 7 simfonii

Dmitri Şostakovici- 11 simfonii

Igor Stravinski- 4 simfonii

FRANŢA Hector Berlioz- 4 simfonii(adevărate

poeme simfonice)

Eduardo Lalo

Cesar Franck

Arthur Honegger- 4 simfonii

ANGLIA Benjamin Britten- 2 simfonii

CEHIA Antonin Dvooak- 9 simfonii

FINLANDA Jan Sibelius- 7 simfonii