MAREA NEAGRĂ, marea cea mai izolată a Oc. Planetar, unica mare având două straturi de apă total diferite, marea care a avut cele mai multe denumiri în decursul timpului şi cea mai spectaculoasă (antinomică) schimbare de nume. Este o mare continentală, între Europa şi Asia Mică, aproape închisă, legătura cu Oc. Atlantic şi, implicit, cu Oc. Planetar fiind foarte dificilă: prin str. Bosfor, spre Marea Marmara, iar de aici, prin str. Dardanele spre Marea Egee şi, mai departe, spre Marea Mediterană, de unde legătura cu Oc. Planetar se poate realiza fie prin str. Gibraltar (cu Oc. Atlantic), fie prin Canalul Suez (spre Marea Roşie şi, în continuare, cu Oc. Indian). Din aceste legături dificile şi distanţa de peste 2 000 km faţă de ţărmul Oc. Atlantic, rezultă că este marea cea mai izolată a Oc. Planetar.

Supr.: 462 535 km2, inclusiv Marea Azov, 413 000 km2 fără aceasta.

Are adâncimea medie de 1 271 in, iar cea max. de 2 245 m.

Ţărmul său este puţin crestat, având puţine golfuri, peninsule (cea mai mare fiind Crimeea:25 500 km2, relief muntos cu alt. max. de 1 545 m) şi insule (Fidonisia, Berezaia, Sfântul Ioan, Sacalin, Insula Şerpilor, ultima având 660 m lungime, 440 m lăţime şi 60 m altitudine maximă).

articol_poze articol_scripts

M.N. este unica mare care are două straturi de apă total diferite: la suprafaţă (până la 180-200 m adâncime) un strat mai dulce (cu o salinitate de 16-17%o), relativ mai uşor, cu oxigen dizolvat, în care se dezvoltă viaţa, iar la adâncime (de la 180-200 m până la fund), un strat mai sărat (cu o salinitate de 21-22%o), mai greu, cu hidrogen sulfurat şi fără oxigen şi, ca urmare, lipsit de viaţă. Între cele două straturi nu există schimb de ape, stratul superficial, relativ mai „uşor", plutind deasupra stratului de adâncime, relativ mai „greu". Ca urmare, lipsesc mişcările ascendente, respectiv curenţii verticali.

Marea Neagra are, totuşi, curenţi, respectiv circulari (la suprafaţă) şi de schimb (în zona str. Bosfor). Curenţii de suprafaţă se datorează vânturilor şi au o formă cvasicirculară; aceşti curenţi au barat, în Holocen, limanurile fluvio-maritime şi lagunele din jurul MăriiNegre. Curenţii din zona str. Bosfor sunt curenţi de schimb între Marea Neagră şi Marea Marmara.

Astfel, la adâncime există un curent de descărcare a apelor mai sărate ale Mării Marmara spre Marea Neagră, iar la suprafaţă un curent invers, de transfer a apelor în exces ale M.N. spre Marea Marmara; acest curent este denumit curent de „compensaţie".

Principalele cursuri de apă ce se varsă în Marea Neagră sunt Dunărea (care, cu cei 6 400 m3/s la vărsare, contribuie cu aproape jumătate la cantitatea totală de apă adusă de râuri şi fluvii în mare), Nistru, Nipru şi Don (ultimul debuşând în Marea Azov). Marea Neagră îngheaţă iarna, la ţărm, în medic cea 15 zile, pe o distanţă mai mare în E şi N (peste 1 km) şi mai mică în S şi V (doar în jur dc 100 m la Mangalia, de exemplu). Vânturile dinspre NE suflă cu violenţă şi provoacă, de regulă, valuri ce ating 3-4 m înălţime (uneori 8-10 m).

Fauna, existentă numai în stratul de apă de deasupra, cuprinde: meduze, midii, stridii, scoici, crabi, melci (între care Rapana thomasiana, un carnivor rapace, care decimează bancurile de

midii şi stridii, imigrant nou, originar din Marea Galbenă şi Marca Japoniei, ajuns aici, probabil, agăţat de navele maritime), o varietate de peşti, între cure sturionii (morunul - cel mai mare peşte din Marea Neagră, putând atinge 9 m lungime şi 1 500 kg greutate -, nisetrul, cega, păstruga, viza) -care dau icrele negre şi se mai întâlnesc pe glob doar în Marea Caspică, limba de mare, chefalul de mare, calcanul, scrumbiile albastre, peşti mici, ca hamsiile, stavrizii, guvizii etc, câinele de mare (singura specie de rechin din această mare, nepericulos pentru om), delfin (trei specii); o curiozitate faunistică o reprezintă foca de Caliacra (care atinge până la 3 m lungime, o relicvă din timpul epocilor glaciare.

Este marea care a cunoscut, în decursul timpului, cele mai multe denumiri (Ashaena -„posomorâtă, întunecată, neagră", Ponlus Axeinos - „Marea Inospitalieră", Pontus Euxeinos = „Marea Ospitalieră", Mare Maggiore „Marea cea Mare", Marea Neagră) şi cea mai spectaculoasă (antinomică) schimbare de nume (din Axeinos = „Inospitalieră" în Euxeinos/ Euxinus — „Ospitalieră"). Actuala denumire este aceeaşi cu cea din vremuri străvechi (sciţii i-au zis Ashaena, ceea ce semnifică „cea posomorâtă, întunecată, neagră", întrucât atunci când cerul era înnourat şi mai ales pe timp de furtună apele sale păreau negre). Vechii greci, ajunşi cu corăbiile în apele ei încă la începutul primului mileniu dinaintea erei noastre şi care i-au înfruntat necruţătoarele furtuni au numit-o Pontus Axeinos, respectiv Marea Inospitalieră. Apoi, după ce au întemeiat înfloritoare colonii pe ţărmurile ei (între care Histria, Tbmis, Callatis în sec. VII-VI î.Hr., pe actualul ţărm românesc), i-au zis, pentru a încuraja înfiinţarea de noi colonii, Pontus Euxeinos (Marea Ospitalieră). Mai târziu, în pragul mileniului al doilea al erei noastre, navigatorii şi comercianţii veneţieni şi genovezi, care o vor străbate în lung şi-n lat, îi vor spune Mare Maggiore, („Marea cea Mare"), ca fiind cea mai întinsă din complexul de mări ale Mediteranei atât de cunoscută lor. Tot astfel, o numeşte şi în titulatura sa ca „mare Voievod şi singur stăpânitor" Mircea cel Bătrân. Ulterior însă s-a revenit la vechea denumire, cea de Marea Neagra.

Ţările riverane M.N. sunt: România (cea 240 km), Ucraina, Rusia, Georgia, Turcia şi Bulgaria. Principalele oraşe-porturi sunt: Mangalia, Constanţa, Năvodari, Sulina (România), Odessa, Nikolaev, Sevastopol, Ialta, Kerci (Ucraina), Novorossiisk, Soci (Rusia), Suhumi, Poti, Batumi (Georgia), Trabzon, Samsun, Sinop, Zon-guldak, Istanbul, ultimul la Bosfor (Turcia).

Cele mai mari porturi sunt Constanţa, Istanbul, Odessa, Sevastopol. Litoralul Mării Negre concentrează importante obiective turistice, îndeosebi sectoare de ţărm cu staţiuni balneoclimaterice, cum sunt litoralul românesc, între Capul Midia şi Vama Veche (staţiunile Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter, Venus, Saturn, Mangalia ş.a.), litoralul Crimeii (Ialta), litoralul caucazian (Soci în Rusia, Batumi, Poti, Suhumi în Georgia), litoralul bulgar (Varna, Burgas, Albena, Zlatni Piasăci), litoralul turcesc. Se adaugă monumente istorice şi de artă dintr-o serie de oraşe-porturi, îndeosebi Istanbul, Sinop, Constanţa, Mangalia, Odessa, Sevastopol, Ialta.

Mai multe specii de pesti, plante si alte vietuitoare din Marea Neagra au disparut sau sunt pe cale de disparitie din cauza stratului de apa "moarta" de pe fundul marii, care s-a format exclusiv din cauza poluarii, potrivit unui raport publicat luni.

Concret, Marea Neagra risca sa devina o mare moarta in adevaratul sens al cuvantului pentru ca apa moarta continua sa inghita apa oxigenata in care traiesc pestii si nevertebratele, cu atat mai mult cu cat este un bazin aproape inchis, fara posibilitatea de curatare a apei. 

Una dintre concluziile raportului prezentat, luni, de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Marina "Grigore Antipa" este ca mediul marin ar avea nevoie de mai multe decenii pentru refacerea echilibrului natural din urma

cu 50 de ani, insa asta doar daca poluarea ar fi stopata si resursele Marii Negre nu ar mai fi exploatate, in conditiile in care multe specii de pesti, plante si alte vietuitoare au disparut ori sunt pe cale sa dispara.

"In ultimii 30 de ani, pe fondul alterarii continue a calitatii apelor costiere si a presiunii exercitate prin exploatare, resursele marine vii au cunoscut un declin dramatic care a condus, in unele cazuri, la epuizarea stocurilor de organisme exploatabile. Pe fondul diminuarii semnificative a stocurilor de peste si chiar a disparitiei anumitor specii, din anul 1990 cantitatea de peste prins in Marea Neagra se afla in scadere continua", se precizeaza in raportul remis, luni, Ziare.com.

Astfel, daca la mijlocul anilor '80 captura anuala depasea 15.000 tone de peste, in 2008 aceasta abia daca a atins 500 tone. In prezent, in Marea Neagra se mai exploateaza doar 5 dintre cele 26 de specii de pesti cu valoare comerciala.

Mai multe specii de sturioni sunt pe cale de disparitie, in aceeasi situatie aflandu-se si delfinul, rechinul sau calutul de mare. Foca, mai multe specii de creveti si de scoici, impreuna cu alte zeci de specii de plante si vietuitoare au disparut deja din Marea Neagra, numai in ultimii 30 de ani.

Pentru a sensibiliza opinia publica cu privire la pericolul ecologic cu care se confrunta Marea Neagra, Institutul "Grigore Antipa" s-a alaturat initiativei a demara o campanie de informare si de strangere de fonduri. Obiectivul principal al proiectului este colectarea de fonduri in vederea dotarii institutului cu echipamente necesare studierii si reproducerii speciilor amenintate, pentru ca acestea sa poata repopula in viitor apele Marii Negre.

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Marina "Grigore Antipa" (INCDM) se afla sub autoritatea Ministerului Mediului, fiind creat in 1999 prin reorganizarea Institutului Roman de Cercetari Marine. INCDM are ca principale domenii de activitate cercetarea fundamentala, aplicativa si tehnologica in domeniul oceanografiei, ingineriei costiere, ecologiei, protectiei mediului si resurselor marine vii

Economia

. Marea Neagră, scena unor numeroase bătălii economice si geopolitice5 septembrie 2009

ExternÎn ultimul timp, Marea Neagra nu doar atrage turisti, ci se si transforma intr-o concentrare de interese economice si jocuri geopolitice.

Aici se intersecteaza numeroase fluxuri de transport, se traseaza gazoducte si oleoducte de mare adâncime,

sunt exploatate mari rezerve de petrol si gaz, se contureaza cele mai inemaginabile aliante intre state, se

desfasoara manevre cu participarea flotelor celor mai mari puteri ale lumii, se inchid pâna si in ziua de azi granite

si chiar apar noi state, noteaza cotidianul rus Utro.

Prin Marea Neagra trece, de exemplu, cea mai mare parte a exportului de grâu al Rusiei, precum si a livrarilor de

petrol caspic spre Europa.

Nu atât de demult, gazul rusesc a inceput sa curga pe fundul Marii Negre spre Turcia (proiectul Blue Stream),

este in curs de elaborare proiectul unei alte conducte, care sa duca direct in UE (South Stream).

Pasiunile s-au incins si in jurul strâmtorilor turce care unesc Marea Neagra cu cea Mediterana: acest “gât de

sticla” nu face fata traficului de tancuri petroliere, ceea ce determina Turcia sa limiteze traficul, iar tarile

exportatoare au inceput sa construiasca oleoducte care sa ocoleasca strâmtorile (proiectul Burgas-

Alexandroupolis).

Însasi Turcia devine un jucator din ce in ce mai activ in domeniul tranzitului energetic, cochetând atât cu Europa,

cât si cu Rusia, iar acest lucru incinge si mai mult spiritele, subliniaza cotidianul citat.

Potrivit Utro, in viitorul apropiat Marea Neagra ar putea fi “impodobita” nu doar cu oleoducte si gazoducte, ci si cu

turnuri petroliere.

Din nou, totul a inceput de la Turcia: inca in 1995 ea a atras companiile Aramco si BP in exploatarea structurilor

de adâncime din zonele vestice si centrale ale Marii Negre, iar in urma lucrarilor de exploatare a fost confirmata

existenta a 100 de milioane de tone de petrol.

Cu câtiva ani in urma, Ankara a desfasurat noi cercetari seismice pe platoul sau continental, descoperind rezerve

de aproximativ 10 miliarde de barili. De atunci, influentele concerne petroliere manifesta un interes crescând

pentru resursele de hidrocarburi ale Marii Negre.

Primul contract in vederea unei forari de adâncime a fost semnat intre Turcia si compania braziliana Petrobars:

deja in 2010 urmeaza sa fie forata prima sonda. Se asteapta ca la lucrari sa adere si americanii: acordul cu

Exxon Mobil a fost deja semnat, urmeaza unul cu Chevron.

Desfasoara sau deja au incheiat exploatarile rezervelor lor de petrol de la Marea Neagra alte 3 tari: Bulgaria,

România si Georgia.

Exploatari corespunzatoare ale platoului continental de la Marea Neagra erau desfasurate si de Uniunea

Sovietica, insa in acei ani tara avea suficient petrol si nu avea sens ca Marea Neagra, acest “sanatoriu unional”,

sa fie supus unor riscuri ecologice.

Cu câteva exceptii, zacamintele de la Marea Neagra nu erau atunci exploatate.

Acum, situatia este alta: fostele republici ale URSS aspira la independenta energetica, Georgia si Ucraina

punându-si mari sperante in petrolul de la Marea Neagra.

Recent, intentii de a exploata rezerve de petrol de la Marea Neagra au fost exprimate si de Abhazia, subliniaza

Utro, precizând ca la sfârsitul lunii mai a fost semnat un acord intre “Ministerul abhaz al Economiei” si compania

rusa Rosneft.

Potrivit acestuia acord, in urmatorii cinci ani compania rusa va desfasura o cercetare prealabila a rezervelor de

petrol si de gaz de pe “teritoriul abhaz”. Utro aminteste si de disputa dintre România si Ucraina pe marginea

statutului micutei Insule a Serpilor, statul român afirmând ca aceasta nu este o insula, ci o stânca.

Acest statut nu i-ar permite Ucrainei sa uzurpeze platoul continental al Insulei, unde au fost descoperite mari

rezerve de petrol si gaz.

Cotidianul rus precizeaza ca in luna februarie 2009, Curtea Internationala de la Haga a luat o decizie cu adevarat

“solomonica”: a recunoscut statutul de insula al teritoriului disputat, insa a dat 80% din platou – impreuna cu

zacamintele – României.

Marea Neagra atrage ca un magnet, apreciaza ziarul rus, precizând ca din Organizatia de Cooperare Economica

de la Marea Neagra (OCEMN) fac parte 12 state, dintre care unele – Albania, de exemplu – nu au o legatura

directa cu aceasta mare.

Mai mult decât atât, la Marea Neagra incep sa actioneze din ce in ce mai activ diferite forte geopolitice.

Aici incearca sa-si restabileasca pozitiile Rusia, si-au adus navele militare SUA si tot aici au venit companii

petroliere americane.

Un joc propriu desfasoara si Turcia, care aspira sa ia sub control intregul transit energetic din regiune si care

este considerata la Marea Neagra un fel de lider. În sfârsit, dupa aderarea României si Bulgariei la UE, actor pe

scena Marii Negre a devenit si organizatia europeana.

Anul trecut, comisarul UE pentru relatii externe si politica de vecinatate, Benita Ferrero-Waldner, a declarat ca,

pentru realizarea initiativelor sale in regiune, UE intentioneaza sa aloce câte 1,7 miliarde de euro pe an. Probabil,

urmeaza o “europenizare” intensiva a landsaftului geopolitic de la Marea Neagra, conchide publicatia rusa.