manualul dezvoltarii abilitatilor viata independenta

50

Upload: rozica-dinu

Post on 01-Jan-2016

89 views

Category:

Documents


12 download

DESCRIPTION

Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

TRANSCRIPT

Page 1: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta
Page 2: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta
Page 3: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

Manualul „Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor” oferă profesioniş-tilor care lucrează cu copiii şi tinerii un instrument care să-i ajute să transmită cunoştinţe, să formeze atitudini şi comportamente. Lucrarea prezintă atât informaţii teoretice care au drept scop o mai bună înţelegere a problematicii iar partea aplicativă este menită să spri-jine munca specialiştilor în lucrul direct cu copiii şi tinerii. Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de viaţă reprezintă una dintre principalele căi de pro-movare a cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor necesare tinerilor pentru a se descurca singuri în viaţă. Tinerii implicaţi în exerciţii pot experimenta învăţarea într-un cadru deschis, colaborativ, bazat pe lucrul în echipă şi promovarea atitudinilor pro-sociale.

Acest material este editat de Fundaţia Pro WOMEN în cadrul proiectului ”Clubul Abilităţilor de Viaţă Independentă a Adolescenţilor”, finanţat de Uniunea Europeană prin Programul Facilitatea de Tranziţie 2007 – Integrarea în societate a tinerilor aparţinând minorităţilor şi grupurilor dezavantajate. Proiectul este derulat în perioada ianuarie 2010 – noiembrie 2010, în parteneriat cu Primăria Comunei Horleşti şi Primăria Comunei Popricani din ju-deţul Iaşi.

Obiectivele acestui proiect sunt atât crearea în parteneriat cu autorităţile publice locale a unei structuri organizatorice de educaţie non-formală pentru adolescenţi cât şi dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale adolescenţilor din mediul rural.

Principalele activităţi derulate pe parcursul celor 10 luni se concentreză pe instruirea ca-drelor didactice şi informarea elevilor şi părinţilor pe tema abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor; înfiinţarea a câte un Club CAVIA pentru tineri în fiecare comună, dotat cu echipamente şi materiale necesare desfăşurării de activităţi non-formale, cum ar fi elabo-rare planuri individuale de acţiune, prezentări orale, vizionare filme documentare, jocuri de rol, punere în scenă de piese de teatru social, ateliere de lucru, instruiri/traininguri, discuţii libere pe teme de interes, teambuilding-uri.Dezvoltarea abilităţilor de viaţă a adolescenţilor prin educaţie non-formală va duce la do-bândirea acelor competenţe de bază care să îi ajute pe aceştia să facă faţă eficient vieţii de zi cu zi şi situaţiilor dificile. Aceste competenţe vor crea premisele dezvoltării lor personale şi profesionale şi vor determina o creştere a calităţii vieţii tinerilor.

Educaţia de bună calitate presupune diversitate printr-o abordare diferenţiată, cum este iniţierea acestui proiect în care sunt implicaţi elevi şi cadre didactice de diferite specialităţi cât şi parteneri educaţionali, pornind de la părinţi, societatea civilă, media şi comunitate.

Intr

oduc

ere

Page 4: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

I. Ce sunt abilităţile de viaţă? ...................................................................................................... pg. 3II. Tipuri de abilităţi de viaţă …………............………………………………….................…......…............ pg. 6III. Abilităţile de viată independentă a adolescenţilor …...................................................... pg. 9a. Abilităţile sociale ...................................................................................................................... pg. 11b. Abilităţile emoţionale .............................................................................................................. pg. 13c. Abilităţile cognitive .................................................................................................................. pg. 15d. Abilităţile comportamentale ................................................................................................. pg. 20e. Dimensiunea de gen .............................................................................................................. pg. 23IV. Evaluarea nevoilor de dezvoltare a abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor ......................................................................................................................... pg. 25V. Metode şi instrumente de dezvoltare a abilităţilor de viaţă........................................ pg. 30a. Brainstorming .......................................................................................................................... pg. 32b. Activitatea de grup .................................................................................................................. pg. 32c. Discuţia ...................................................................................................................................... pg. 33d. Dezbaterea ............................................................................................................................... pg. 34e. Jocuri pe roluri ........................................................................................................................ pg. 34f. Studiu de caz ............................................................................................................................ pg. 35g. Gândeşte/perechi/prezintă .................................................................................................... pg. 36h. Tehnica clubului ...................................................................................................................... pg. 36i. Echipe-jocuri-turnee ............................................................................................................... pg. 37j. Zig-zag ........................................................................................................................................ pg. 37VI. Proiectarea unor programe de dezvoltare a abilităţilor de viaţă................................. pg. 38a. Definirea şi selectarea abilităţii de viaţă ..............................................................................pg. 39 b. Prezentarea abilităţii de viaţă tinerilor şi descrierea ei în termeni comportamentali........................................................................................................................ pg. 40c. Dezvoltarea abilităţii de viaţă................................................................................................. pg. 40 d. Evaluarea programului de dezvoltare a abilităţilor de viaţă........................................... pg. 41VII. Bibliografie ............................................................................................................................. pg. 46

Cupr

ins

Page 5: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

Ce sunt abilităţile de viaţă?

Capitolul 1

Page 6: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

4

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Capitolul ICe sunt abilităţile de viaţă?

În general, prin abilităţi se înţelege comportamentul controlat care duce la atingerea unor ţeluri, îndeplinirea unor obligaţii sau abordarea unei situaţii.

Abilităţile de viaţă sunt un set de abilităţi necesare oricărei persoane pentru a duce o viaţă echilibrată, pentru a dezvolta şi menţine relaţii normale cu ceilalţi, pentru a-şi realiza scopurile propuse şi pentru a face faţă diferitelor dificultăţi. Termenul este folosit în diverse sensuri dar în general când vorbim de abi-lităţile de viaţă avem în vedere un set de deprinderi, aptitudini, competenţe, trăsături şi calităţi, atitudini şi comportamente care să mijlocească atingerea acelui nivel de calitate a vieţii pe care îl avem în vedere.

Abilităţile de viaţă pot viza acţiuni personale, îndreptate către sine sau către alte persoane, la fel şi acţiuni de schimbare a mediului înconjurător pentru a-l face favorabil sănătăţii.

Istoria ne învaţă că oricine poate învinge obstacolele vieţii odată ce şi-a dez-voltat abilităţile de viaţă indiferent de vârstă, de contextul istoric şi familial în care se află, indiferent de capacităţile înnăscute de care dispune, de statutul său social sau de resursele materiale pe care le are.

Un exemplu elocvent în acest sens pentru tineri şi un model de persoană care a biruit în cursa cu obstacole a vieţii este Ray Charles - un mare muzician. Povestea vieţii lui este impresionantă şi ne demonstrează cât este de impor-tant să îţi dezvolţi abilităţile de viaţă cu orice preţ.

Povestea lui Ray Charles este cea a unui copil care orbeşte de mic, este crescut de o mamă singură şi săracă într-un mediu segregaţionist din sudul Americii, dar care va reuşi să spargă barierele sociale şi să schimbe cursul istoriei mu-zicii americane. Este o poveste despre ceea ce poate face un om cu soarta sa şi anume că o poate schimba luptând.

Deşi la 7 ani era complet orb mama lui Ray Charles avea să-l înveţe să se descurce utilizând auzul şi fascinaţia sa pentru sunete. Nu a utilizat niciodată

un baston sau un alt ajutor ci şi-a croit drumul său abordând într-un mod unic viaţa. Cu speranţa asigurării unei existenţe mai bune pentru Ray, mama sa l-a trimis la 250 km distanţă de casă, la o şcoală pentru nevăzători unde a învăţat să citească partituri în limbajul Braille. Aici a studiat mai multe instrumente şi s-a apropiat de jazz, swing, gospel, blues şi country.Pe când era încă la şcoală, mama sa moare lăsându-l singur pe lume. Cum dorinţa ei a fost ca Ray să stea pe propriile picioare, adolescentul începe să cânte în cluburi şi localuri cu o formaţie country & western numită The Florida Playboys. Nu era uşor pentru un tânăr orb, dar Ray s-a maturizat rapid. În 1948, la 17 ani a luat autobuzul şi a străbătut ţara până la Seattle unde a început să cânte în stilul Nat King Cole şi James Brown. Şi-a făcut rapid un nume şi în 1949 a înregistrat primul single pentru casa de discuri Swingtime Records.

Patronul casei, Lauderdale l-a pus în legătură cu formaţia lui Lowell Fulsom. În jurul vârstei de 20 de ani, Ray era denumit de cei din domeniu „geniul”. În acest moment toţi credeau ca Ray a atins apogeul carierei sale, dar el a mers şi mai sus. Din 1960 a devenit militant pentru drepturi civile. Martor al tratamentului inferior la care erau supuşi artiştii de culoare, Ray Charles a fost primul artist renumit care a refuzat să cânte în cluburi segregaţioniste - atitudine care l-a făcut să piardă sume importante de bani şi a determinat statul Georgia să-l renege. În 1977, statul Georgia şi-a cerut scuze faţă de Ray Charles şi a adoptat melodia Georgia on My Mind ca imn al statului.

De-a lungul carierei Ray a câştigat 12 premii Grammy iar în 1988 pre-miul Grammy pentru întreaga carieră. Cele 76 de single lansate au fost în topul celor mai vândute şi în total a înregistrat peste 75 de albume. Numele sau este prezent în Hall of Fame al Rock- ului, Blues-ului cît şi în al NAACP Image. A primit în cariera sa şi Medalia naţională a artelor. Nu şi-a uitat niciodată rădăcinile şi nici obstacolele pe care a trebuit să le depăşească de aceea a donat peste 25 de milioane de dolari pentru acte de caritate destinate negrilor, educaţiei şi artelor. În paralel cu muzică lui Ray s-a dezvoltat o latura a culturii americane. O mulţime de cântăreţi au fost influenţaţi de munca lui Ray - Elvis Presley, BB King, Stevie Wonder şi Rolling Stones. Chiar şi cântăreţi de astăzi sunt influenţaţi de Ray cum ar fi Justin Timberlake, Alicia Hayes, Norah Jones. Pentru Ray Charles

Page 7: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

5

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

viaţa era astfel un amestec de suferinţă, necazuri, păreri de rău, exaltare, frumuseţe şi dorinţă de salvare.

Ray Charles a fost nu numai un pianist unic dar şi un compozitor excepţional. O altă latură absolut surprinzătoare a lui a fost cea de om de afaceri foarte

abil. El a preluat controlul carierei sale şi a obţinut anumite condiţii contrac-tuale fără precedent în lumea muzicală. A deschis drumul şi altor muzicieni care au putut beneficia de avantaje materiale importante în relaţia cu casele de discuri. Ray Charles a fost mai mult decât un muzician - el a influenţat revoluţia culturală din America, revoluţie care continuă şi astăzi.

Page 8: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

Tipuri de abilităţi de viaţă

Capitolul 2

Page 9: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

7

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Capitolul IITipuri de abilităţi de viaţă

Putem vorbi de mai multe modele sau moduri în care se pot împărţi abilităţile de viaţă. Criteriile în funcţie de care se pot face asemenea împărţiri sunt variate. În cele ce urmează vă vom prezenta câteva dintre modelele identificate de specialişti în ultimii ani.

Colectivul de autori ai lucrării „Life Skills, How to Develop Them” Manual for workers with Children and Young People [Abilităţi de viaţă, Cum să le Dezvol-tăm – Manual pentru cei care lucrează cu Copii şi Tineri] (publicată de Fundaţia pentru Copii Slovacia în anul 2004, în cadrul programului MATRA) au identifi-cat trei mari categorii de abilităţi de viaţă utile copiilor şi tinerilor în funcţie de nivelul de interacţiune socială: - Abilităţi de viaţă intrapersonale – la nivel personal, de relaţionare a unei persoane cu sine. În această categorie pot fi incluse abilităţi care se referă la modul de abordare şi gestionare a propriilor emoţii, cunoaşterea de sine şi autoevaluare pozitivă, motivaţia şi procesele de gândire.

- Abilităţi de viaţă interpersonale – la nivelul de interacţiunii între persoane, de relaţionare cu ceilalţi. Ăn această categorie pot fi incluse acele abilităţi refe-riotare la: lucru în echipă, coperare, exprimarea deschisă a emoţiilor, ascultare activă, gestionarea şi soluţionarea conflictelor.

- Abilităţi de viaţă în comunitate – la nivelul interacţiunii în comunitate şi so-cietate. În această categorie pot fi incluse acele abilităţi care permit unei per-soane să se implice activ în comunitateşi să-şi manifeste calitatea de cetăţean: voluntariat, cunoaşterea structurilor autorităţilor locale.

În anii 90, un grup de experţi ai Consiliului Europei au identificat şapte catego-rii de abilităţi de viaţă, considerate de bază pentru tinerii secoluli 21:1. abilităţi de învăţare: învăţare pe bază experienţei, realizând conexiuni şi

organizând diferite tipuri de cunoştinţe2. abilităţi de informare: identificarea şi organizarea informaţiilor, luarea în

considerare a mai multor surse de informare, consultarea specialiştilor sau a mai multor persoane

3. abilităţi de gândire: capacitatea de aface faţă situaţiilor nesigure sau com-plexe, observarea contextului economic în situaţii de lucru, evaluarea com-poramentelor legate de sănătate, mediu, etc.

4. abilităţi de comunicare: deprinderea de a scrie şi a citi, de a comunica într-o limbă străină, de a vorbi în public, de a asculta opiniile altora şi de a prezenta argumente în favoarea unei opinii

5. abilităţi de cooperare: capacitatea de a dezvolta şi menţine relaţii cu cei-lalţi, de a colabora şi a lucra în cadrul unei echipe, de a lua decizii şi a soluţiona conflicte

6. abilităţi de muncă: capacitatea de organizare, de asumare de responsa-bilităţi, de solidaritate de grup, de a dezvolta proiecte şide a mânui instru-mente şi aplica modele

7. abilităţi de adaptabilitate: căutarea de noi soluţii şi perseverenţă în situa-şiile de dificultate, capacitatea de a folosi tehnologiile moderen de informa-re şi comunicare, dând dovada de flexibilitate în situaţii de schimbare

Cel mai interesant model de abordare a abilităţilor de viaţă este Modelul 4 H (Head – Cap, Heart –Inimă, Hands – Mâini, Health - Sănătate). Acest model a stat la baza celui mai amplu program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă pen-tru copii şi tineri cu vîrste cuprinse între 5 – 19 ani din S.U.A. Specificul acestui program este valorificarea experienţei din mediul extraşcolar. Conform acestui model abilităţile de viaţă sunt clasificate în patru categorii:1. Abilităţi legate de gândire , judecată decizie clară. În această categorie pot fi

incluse abilităţi care se referă la luare de decizii, a învăţa să înveţi, rezolvare de probleme, gîndire critică, planificare şi otganizare, utilizare judicioasă a resurselor

2. Abilităţi emoţionale şi sociale legate de comunicare, cooperare, acceptarea diferenţelor, soluţionarea conflictelor, grija faţă de ceilalţi , empatie, dăruire

3. Abilităţi practice, pregătire pentru muncă. În această categorie pot fi incluse abilităţi care se referă la voluntariat, leadership, cetăţenie activă, lucru în echipă, automotivare

4. Abilităţi necesare pentru un stil de viaţă sănătos şi o viaţă mai bună. Aici pot fi incluse abilităţi referitoare la încrederea în sine, auto-responsabi-lizare, caracter, abordarea sentimentelor, autodisciplină, alegeri de viaţă sanatoase, managemenul stresului, prevenirea bolilor, siguranţa personală

Page 10: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

8

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Concluzionând cele prezentate mai sus abilităţile de viaţă independentă pot fi grupate în 5 mari categorii:1. Abilităţi sociale2. Abilităţi emoţionale3. Abilităţi cognitive 4. Abilităţi comportamentale5. Dimensiunea de gen

Împărţirea în categorii a abilităţilor are raţiuni mai degrabă didactice. În con-texte reale, abilităţi din categorii diferite se întrepătrund sau se condiţionează reciproc. Individul poate manifesta abilitătile sale emoţionale (ex. recunoaşterea emoţiilor altor persoane) doar în situaţii sociale (iar performanţa în astfel de situaţii presupune folosirea unor abilităţi sociale de interacţiune cu oamenii).

Page 11: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

Abilităţile de viaţă independentă

a adolescenţilor

Capitolul 3

Page 12: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

10

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Capitolul IIIAbilităţile de viaţă independentă a adolescenţilor

Un raport al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniile Educaţiei şi Cercetării arată ca în anul 2006, proporţia tinerilor din mediul rural care au ajuns să urmeze liceul este de numai 24.54%. Asta pentru că în mare măsură sistemul de educaţie formală nu este apreciat ca fiind adaptat la nevoile lor specifice: în barometrul de opinie „Tinerii din mediul rural. Nevoi şi aşteptări specifice” 19.1% din respondenţi au reproşat şcolii ac-tuale că „Nu dă calificările cerute pe piaţa muncii”, iar 14.7% ca „Nu răspunde specificului vieţii de la tară”.

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă a tinerilor prin programe de educaţie non-formală, dobândirea acelor competenţe de bază care sa îi ajute pe adolescenţi să facă faţă eficient vieţii de zi cu zi şi situaţiilor dificile, vor crea premisele dezvoltării lor personale şi profesionale şi vor determina o creştere a calităţii vieţii acestora.

Există mulţi factori care afectează copiii şi tinerii: tranziţia socială şi econo-mică, migraţia şi conflictele, problemele din familie, accesul limitat la educaţie şi servicii de sănătate, şomajul etc. Aceşti factori expun copiii şi tinerii unor ris-curi sociale şi de sănătate. Violenţa şi abuzul, consumul de substanţe (droguri, alcool, ţigări), relaţiile sexuale timpurii şi ocazionale, sarcina timpurie şi nedo-rită, infectarea cu HIV/SIDA şi alte BTS, traficul de fiinţe umane sunt probleme pe care societatea le prescrie adolescenţilor şi tinerilor. De ce se afirmă acest lucru? Pentru că adolescenţii şi tinerii:• au dorinţa mare de a se afirma, dar n-au experienţă de viaţă• sunt slab informaţi privind riscurile sociale şi de sănătate (prevenţie şi inter-

venţie, minimalizare a riscurilor) • au deprinderi de viaţă insuficient dezvoltate• simt lipsa spaţiilor şi serviciilor sigure şi prietenoase lor• au oportunităţi limitate de dezvoltare şi de participare

Programele ce ţin de formarea abilităţilor de viaţă, care fac parte din curri-culele naţionale, au avantajul unei acoperiri mari şi sunt mai durabile decât intervenţiile izolate efectuate în condiţii extraşcolare. Aceste condiţii, însă, pot

oferi activităţi educaţionale preţioase, care să completeze armonios educaţia oferită în şcoală. De asemenea, condiţiile neformale pot oferi punţi de acces către tinerii care nu frecventează şcoala, dar care au mare nevoie de abilităţi de viaţă.

Abilităţile de viaţă pot fi predate în centre şi cluburi ale tinerilor, instituţii ex-traşcolare, centre pentru copiii străzii, centre de instruire profesională sau centre medicale. Aceste medii de învăţare reprezintă o bază receptivă şi fle-xibilă pentru formarea abilităţilor de viaţă. În astfel de condiţii educaţia abi-lităţilor de viaţă poate începe de la teme sau probleme care au o importan-ţă deosebită pentru situaţia concretă în care se află tinerii. Accentul poate fi plasat, de exemplu, pe prevenirea violenţei, cunoaşterea drepturilor sau pe consultaţiile privind căutarea unui loc de muncă.

Un aspect important: în timpul abordării abilităţilor de viaţă în subiecte sen-sibile cum sunt sănătatea sexuală sau abuzul de substanţe, tinerii se simt mai în siguranţă discutând aceste teme într-un mediu extraşcolar, cu adulţi sau semeni în care au încredere.Şi un ultim argument în plus: educaţia bazată pe formarea abilităţilor de viaţă necesită o metodologie de predare interactivă, bazată pe experienţe personale, iar mediile extraşcolare oferă această flexibilitate.

Scopul educaţiei pentru formarea abilităţilor de viaţă este a asigura tinerilor un proces de dezvoltare personală, socială şi de sănătate prin oferirea opor-tunităţilor de învăţare pentru acumularea cunoştinţelor, deprinderilor şi atitu-dinilor, care le va permite să ducă o viaţă sigură, sănătoasă şi responsabilă ca persoane şi membri ai societăţii.

Obiectivele generale ale educaţiei pentru formarea abilităţilor de viaţă:• oferă tinerilor cunoştinţe şi informaţii despre diverse probleme personale,

sociale şi de sănătate• ajută tinerii să conştientizeze atitudinile proprii şi ale altor oameni faţă de

problemele personale, sociale şi de sănătate• ajută tinerii să însuşească şi să practice abilităţi personale şi sociale• oferă tinerilor oportunităţi de a face alegeri informate în ceea ce priveşte

modul lor de viaţă

Page 13: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

11

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

• ajută tinerii să conştientizeze influenţa grupului de semeni şi a mass-media asupra modului lor de viaţă

• ajută tinerii să se respecte pe sine şi pe cei din jur• promovează responsabilitatea personală şi socială a tinerilor.

La vârsta lor, tinerii pot să-şi mărească eficienţa acţiunilor, să devină mai încrezători în propriile forţe, să îşi îmbunătăţească raporturile cu cei din jurul lor, să dobândească un control mai bun asupra propriei lor vieţi. Obiectivul formării este promovarea capacităţii tânărului de a se descurca singur. Pentru aceasta trebuie ajutat să însuşească deprinderi adecvate şi tot odată să prac-tice motivat comportamentele adecvate vieţii independente.

Abilităţile cognitive, comportamentale, emoţionale şi sociale, care susţin modul în care o persoană se descurcă în situatii adverse, pot fi dezvoltate sistematic. Studiile arată că învăţarea joacă rolul crucial în dezvoltarea abilităţii de a face fata situaţiilor de viaţă stresante . Astfel aveţi posibilitatea de a înarma” copiii şi adolescenţii aflaţi în circumstanţe de viaţă defavorabile cu abilitati care să-i ajute să facă faţă adversităţilor şi să se dezvolte în continuare armonios ca adulţi adaptaţi şi competenţi.

În cele ce urmează vă vom oferi cîteva repere teoretice şi practice privind prin-cipalele tipuri de abilităţi de viaţă independentă. Informaţiile teoretice vă vor ajuta sî înţelegeţi mai bine problematica iar partea aplicativă vă poate oferi un sprijin în lucrul direct cu tinerii.

a. Abilităţile sociale sunt deprinderi necesare în relaţionarea adecvată cu cei din jur şi reprezintă o condiţie a reuşitelor atât în plan profesional, cât şi per-sonal. Oamenii de succes rezolvă problemele comune în aşa fel încât relaţia cu alte persoane să nu fie periclitată.

Problemele relaţionale o dată rezolvate nu reapar în alte situaţii. Printre ca-racteristicile personale se evidenţiază flexibilitatea şi evitarea capcanelor pre-judecăţilor. Aceste persoane percep clar şi interpretează adecvat compor-tamentul celorlalţi. Abilităţile sociale garantează astfel eficienţa în domeniul relaţiilor interpersonale, al comunicării, al rezolvării situaţiilor conflictuale, al luării deciziilor etc.

În această categorie pot fi incluse abilităţi care se referă la :• comunicare interpersonală• gestionarea relaţiilor• lucrul în echipă • acceptarea diferenţelor de opinii • căutarea şi oferirea suportului social• managementul conflictelor

Prin procesul de comunicare încercăm să convingem, să explicăm, să influ-enţăm, să educăm, să informăm. Prin comunicare urmărim: să fim receptaţi, să fim înţeleşi, să fim acceptaţi şi să provocăm o reacţie. Când unul din aceste obiective nu este atins înseamnă că procesul de comunicare s-a realizat defi-citar. Acest lucru se poate întâmpla din cauza mai multor factori sau bariere care apar în procesul comunicării. Comunicarea nu este suficientă, atunci când nu este însoţită de ascultare. Ascultarea implică auzirea semnalelor sonore şi interpretarea lor prin integrarea acestora în propriul sistem de gândire. Oamenii lucrează cel mai bine în medii în care aşteptările sunt clare, flexibile, în care se simt apreciaţi pentru ceea ce sunt şi sunt trataţi cu respect. Fiecare dintre noi are nevoie să-şi dezvolte abilităţile de lucru in echipă.

În orice tip de relaţie sau grup apar diferenţe. Oamenii gândesc în mod diferit, au valori diferite, interpretează informaţia în mod diferit. În echipele eficiente există un sentiment de unitate, de angajament faţă de obiectivele şi idealurile comune; cu toate acestea în grupuri se dezvoltă şi un sentiment de diversitate care presupune existenţa diferenţelor. Acestea sunt binevenite şi oferă oame-nilor ocazii să îşi lărgească cunoştinţele în diverse domenii, contribuind astfel la progres. Iată motivul pentru care oricine trebuie încurajat să-şi exprime şi să-şi susţină punctele de vedere astfel încât toţi cei implicaţi să îşi aducă aportul, iar părerile fiecăruia să fie respectate. Diversitatea se transformă în conflict atunci când oamenii nu sunt dispuşi să accepte alte valori, priorităţi sau puncte de vedere cu privire la ceea ce este „corect” sau „important”, iar divergenţele nu pot fi împăcate (negociate în mod satisfăcător). Conflictul nu este neapărat un fapt negativ şi chiar dacă este dificil de rezolvat, atunci când este bine gestionat, poate oferi unui grup şi membrilor săi ocazia de a învăţa şi evolua.

Page 14: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

12

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

APLICAŢII PRACTICE

Exerciţiu 1: Să învăţăm să comunicămMateriale: bileţele cu variante de scenarii

Obiectiv: exersarea unor abilităţi de comunicare.

Rezultate aşteptate: Tinerii îşi vor însuşi câteva abilităţi de comunicare.

Desfăşurare: invitaţi tinerii să se aşeze pe jos, într-un cerc.Explicaţi că educaţia între prieteni este posibilă şi că în această sesiune tinerii vor exersa nişte abilităţi de comunicare, necesare acestui scop. Treceţi cutia cu bilete cu scenarii de la un participant la altul în cadrul cercului. Rugaţi fiecare tânăr să tragă un singur bilet.Rugaţi-i să citească biletele şi să se pregătească individual pentru exerciţiu timp de 5-10 minute. Începeţi dintr-o parte a cer-cului şi rugaţi fiecare tânăr să dea un raspuns la situaţia de pe bilet. Explicaţi că îşi pot alege un partener cu care să facă exerciţiul. După ce s-au încheiat prezentările, cereţi feedback şi sugestii.

Interpretări: După ce exerciţiul este încheiat, facilitaţi o discuţie în grupul mare folosind următoarele întrebări:• Cum te-ai simţit făcând acest exerciţiu. Din ce cauză?• Ai fi capabil să foloseşti aceste abilităţi într-o situaţie reală? Cum /În ce situ-

aţii crezi că nu ar putea funcţiona?• Ai discutat vreodată acest tip de probleme în grupul tău de prieteni? Ne poţi

împărtăşi din experienţa ta?• Care crezi că sunt cerinţele de bază pentru o bună comunicare?Scenarii pentru bileţe:• Un prieten doreşte să plece într-un alt oraş şi îţi cere sfatul cu privire la ce

modul în care să se comporte acolo• Un prieten fumează şi te întreabă dacă nu te deranjează• Un prieten vrea să doneze sânge şi te întreabă dacă ştii ce precauţii ar trebui să-şi ia• Un prieten vrea să devină cântăreţ în timp ce părinţii săi vor ca el să devină

inginer şi îţi cere sfatul• Un prieten de al tău te intreabă despre modul în care HIV nu se poate transmite

• Un prieten este îngrijorat că devine obez şi ar vrea să ştie ce ar trebui să facă pentru a evita o astfel de problemă

• Eşti foarte ocupat dar un prieten insistă să mergeţi la cinematograf• Un prieten vrea să se apuce de fumat şi îţi cere sfatul• Un prieten te invită la o petrecere dar tu ştii că acolo vor fi alcool şi droguri• Un prieten este seropozitiv şi te întreabă dacă veţi continua să fiţi prieteni• Te simti foarte obosit, dar un prieten este deprimat şi vrea să vorbiţi

Exerciţiul 2 . Să-i apreciem pe ceilalţiTimp: 45 de minute

Obiective: Tinerii vor invăţa să-şi aprecieze unii altora calităţile

Rezultate aşteptate:Tinerii vor deveni conştienti de caracteristicile pozitive pe care le au.Tinerii îi vor aprecia mai mult pe cei din jurul lor, în special pe cei din familie şi pe prieteni.

Desfăşurare: Invitaţi tinerii să se aşeze în cerc. Explicaţi că avem cu toţii laturi bune şi mai puţin bune, şi că este important să recunoaştem ce este bun în fiecare dintre noi. Acest exerciţiu va permite să ne apreciem reciproc trasăturile pozitive.Începeţi de la un punct oarecare al cercului şi rugaţi fiecare tânar să-i spună persoanei din stânga un lucru care îi place la el/ea. Când cercul este complet, repetaţi exerciţiul în sens invers (fiecare participant îi va spune colegului din dreapta ce îi place la el/ea).

Interpretare: Puteţi folosi următoarele întrebări pentru a facilita discuţia dupa exerciţiu:• Cum v-aţi simţit făcând un compliment? Din ce cauză?• Cum v-aţi simţit primind un compliment? Din ce cauză?• Cât de des vă apreciaţi prietenii şi membrii familiei pentru lucrurile pe care

le fac pentru voi?• Cum vă simţiti când prietenii vă critică sau spun lucruri negative despre voi?

Din ce cauză?• Vă puteţi gândi la modalităţi în care vă puteţi folosi calităţile pentru a vă

ajuta prietenii? Cum?

Page 15: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

13

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Exerciţiul 3. Diferenţierea comportamentelor Materiale: lista cu comportamente pozitive şi comportamente

negative, 2 coli de flipchart: una cu semnul „+” si una cu semnul „-”. Timp: 30 - 40 de minute

Obiectiv: să recunoască comportamentele pozitive şi negative în relaţiile in-terpersonale.

Rezultate aşteptate:- Tinerii vor fi capabili să facă diferenţa între comportamentele pozitive şi negative ale celorlalţi.- Tinerii vor fi capabili să se protejeze de pericole.

Desfăşurare: Invitaţi tinerii să pună coala de hârtie cu semnul „+” pe un pe-rete, iar cea cu semnul „-” pe peretele opus. Asiguraţi-vă că tinerii cunosc semnificaţia semnelor. Rugaţi participanţii să se adune între cele două semne. Explicaţi că veţi citi anumite afirmaţii legate de comportamente. Participanţii vor trebui să se îndrepte către semnul „-” dacă ei consideră acel comporta-ment negativ şi către semnul „+” dacă asociază afirmaţia cu un comportament pozitiv. Întrebaţi-i rapid care le sunt motivaţiile şi citiţi urmatoarea afirmaţie. Continuaţi cât consideraţi necesar.

Interpretări: Puteţi folosi următoarele întrebări pentru a stimula discuţiile:- Este uşor de recunoscut dacă un comportament este pozitiv sau negativ?- Conştientizarea comportamentelor pozitive şi negative vă poate ajuta în si-tuaţii posibil primejdioase?- Cum vă veţi comporta cu oamenii care consideraţi că au un comportament care v-ar putea fi dăunator?

Exerciţiul 4. Dicţionarul ConflictelorMateriale: coli de hârtie, markere; Timp: 35 de minute

Obiective :• identificarea principalelor surse de conflict• dezvoltarea abilităţilor de negociere în soluţionarea conflictelor• managementul stărilor tensionate cauzate de conflicte

Rezultate aşteptate:- Tinerii vor înţelege că fiecare este diferit şi că dezacordurile generate de puncte de vedere diferite nu trebuie să se transforme în conflicte distructive- Tinerii vor deveni conştienţi de interacţiunea propriei personalităţi cu factorii externi

Desfăşurare: Se scrie cuvântul CONFLICT pe o bucată mare de hârtie care se aşează pe podea în centrul grupului. Fiecare participant primeşte câte o foaie de hârtie pe care o rupe într-un număr de bucăţi egale cu numărul de litere din numele său (de ex. ANDREI va rupe foaia în 6 bucăţele de hârtie). Partici-panţii scriu pe fiecare bucăţică de hârtie o idee, o acţiune, o emoţie, o reacţie fizică, un sinonim al cuvântului conflict. Ei aşează hârtiuţele în jurul colii mari din centru pe care scrie CONFLICT. Se citesc cuvintele asociate conflictului şi se discută pe baza acestora despre:- aspectele pozitive si negative ale conflictelor - trăirile in situaţii de conflict- posibilitatea de rezolvare a conflictelor prin empatie- negocierea situaţiilor conflictuale- managementul tensiunii generate de conflict

Interpretare: Din cuvintele enunţate şi pe baza experienţelor lor conflictuale, se construieşte o situaţie care va fi scrisă pe o foaie de flipchart. Participanţii vor sugera modalităţi pozitive de rezolvare ale conflictului, precum şi modali-tăţi negative de soluţionare ale acestuia. Pot fi identificate de asemenea, prin opoziţie, aspectele benefice ale situaţiei conflictuale, precum şi cele negative.

------------------------

b. Abilităţile emoţionale se referă la capacitatea de a ne administra pe noi înşine şi relaţiile noastre într-un mod eficient. Spre deosebire de IQ, care este în mare masură genetic (se modifică foarte puţin din copilărie), abilităţile de inteligenţă emoţională pot fi învăţate la orice vârstă. Aceste abilităţi se demon-strează într-o varietate largă de contexte şi au implicaţii asupra dezvoltării emoţionale şi asupra capacităţii de a iniţia şi construi relaţii sociale.Cu ajutorul exerciţiilor prezentate, tinerii conştientizează rolul influenţelor din mediul şi anturajul lor asupra comportamentelor pe care le adoptă ulterior.

Page 16: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

14

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Grupul de prieteni joacă un rol important în viaţa lor, iar dorinţa de integrare şi acceptare este o pârghie foarte puternică în adoptarea anumitor comporta-mente. Din cauza presiunii exercitate de grup este posibil ca unele consecinţe negative pe termen lung, să fie ignorate datorită beneficiilor de moment.

Scopul exerciţiilor este acela de a ajuta dezvoltarea empatiei tinerilor, a capa-cităţii de înţelegere şi a capacităţii de oferire a suportului emoţional prietenilor şi familiei. Tinerii sunt încurajaţi să acorde o atenţie sporită comunicării şi înţelegerii celor din jur, să acorde sprijin, să se adapteze emoţional în funcţie de situaţie, astfel încât să poată contribui la depăşirea unor situaţii dificile. Anturajul este un factor activ în producerea schimbărilor. Este foarte des în-tâlnită influenţa negativă a grupului asupra tinerilor, ca urmare a unor con-strângeri din cele mai diverse. Abilitatea de a adopta atitudini pro-sociale reprezintă capacitatea de a lua decizii ce duc la modificarea atitudinilor şi comportamentelor tinerilor. Co-municarea poate genera stres ca urmare a multitudinii de factori pe care îi implică. Stresul şi oboseala sunt disfuncţionalităţi grave care pot să apară ca urmare a stilului de viaţă. Managementul stresului implică identificarea facto-rilor stresanţi, a simptomelor generate de acesta şi a modalităţilor de control al acestora. Stresul are efecte vizibile în viaţa tânărului prin răsfrângerea asu-pra activităţilor atât din mediul educaţional, cât şi din afara acestuia.

În această categorie pot fi incluse abilităţi care se referă la :• Abordarea sentimentelor• Încrederea în sine• Exprimarea emoţiilor pozitive şi negative• Controlarea emoţiilor• Riscurile: expunere şi asumare

APLICAŢII PRACTICE

Exerciţiul 1. Să ne ajutăm prieteniiMateriale: în funcţie de necesităţile participanţilor

Timp: 90 de minute

Obiectiv: Tinerii vor exersa modalităţi de a-şi ajuta prietenii.

Rezultate aşteptate:• Tinerii vor învăţa noi modalităţi în care să-şi ajute prietenii la nevoie.• Tinerii îşi vor sprijini şi ajuta prietenii care au nevoie de ei în gestionarea

unor situaţii dificile.

Desfăşurare: folosiţi un joc interesant pentru a împărţi tinerii în grupuri de cate 4-6. Explicaţi că fiecare grup va avea de pregătit jocuri de rol pentru a pune în evidenţă moduri în care îşi pot ajuta prietenii, pe baza scenariilor primite. Daţi câte un scenariu fiecărei echipe. Explicaţi că au 20 de minute pentru a pregăti jocurile de rol şi pot folosi orice recuzită şi materiale pe care le consideră ne-cesare pentru prezentarea lor.

Interpretare: După ce toate grupurile şi-au terminat prezentările, invitaţi ti-nerii să se aşeze în cerc şi facilitaţi o discuţie folosind următoarele întrebări:• Cum aţi luat hotărârea asupra lucrurilor pe care să le expuneţi în jocul de rol?• Cum te-ai simţit în timpul celorlalte jocuri de rol? Ce a determinat modul în

care te-ai simţit?• Puteţi folosi moduri similare pentru a vă ajuta prietenii la nevoie? De ce?• V-aţi ajutat vreodată prietenii în circumstanţe similare? Aţi vrea să le împăr-

tăşiţi grupului?• Cât este de uşor sau de dificil de ajutat un prieten într-o problemă?• Ce calităţi te ajută în a-i sprijini pe ceilalţi? De ce, cum?• Ce trăsături te împiedică să îi ajuţi pe ceilalţi? De ce?

Scenarii posibile:Scenariul 1Prietenul tău (prietena ta) a devenit brusc foarte retras(ă) şi trist(ă). El (ea) nu mai participă la activităţile de grup şi îşi petrece majoritatea timpului singur(ă).Scenariul 2Colegul tău nu se poate concentra la ore şi lipseşte destul de des. Ai observat de asemenea că devine tot mai ciudat, inconstant, şi a scăzut în greutate.Scenariul 3Prietena ta devine din ce în ce mai îngrijorată de propria greutate. Evită să mănânce şi stă departe de activităţile de grup (ieşiri la picnic, petreceri).Scenariul 4

Page 17: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

15

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Prietenul tău (prietena ta) şi-a început viaţa sexuală şi acum se teme de posi-bilitatea de a fi seropozitiv (ă).Scenariul 5Prietena ta este însărcinată. Este necăsătorită şi speriată cu privire la viitorul ei.Scenariul 6Prietenul tău este căsătorit şi intenţionează să divorţeze.

Exerciţiul 2. Scrisoarea de încurajare Materiale: coli de hârtie, pixuri; Timp: 60 de minute

Obiectiv: Să identifice comportamentele sănătoase care pot înlocui comporta-mentul de risc.Rezultate aşteptate:• Tinerii vor conştientiza impactul propriului comportament nesănătos.• Tinerii vor avea o bază de discuţii cu prietenii lor, care să ducă la renunţarea

la anumite comportamente nesănătoase.

Desfăşurare: Tinerii scriu o scrisoare de încurajare către un prieten imaginar care are un comportament de risc. În această scrisoare, trebuie să-şi convingă prietenul să renunţe la comportamentul nesănătos. Este important ca în scri-soare să apară o descriere a comportamentului de risc, aspecte problematice ale acestuia, alternative sănătoase la acest comportament, motive pentru care prietenul imaginar ar trebui să ia o decizie pentru a-şi schimba comportamen-tul. Tinerii pot scrie şi despre cum să iei decizii responsabile, cum să îţi capeţi încredere în tine, de ce e important să fii sănătos.

Interpretare: Puncte de discuţie:• Care sunt comportamentele de risc mai frecvente la tineri?• Ce observăm în privinţa încrederii în sine la femei/ barbaţi? Există diferenţe?• Dar în privinţa altor abilităţi necesare în viaţă?

------------------------

c. Abilităţile cognitive sunt reprezentate de procese mentale şi deprinderi de bază care sunt necesare pentru a îndeplini o sarcină indiferent de complexita-

tea acesteia. Orice sarcină poate fi divizată în segmente cognitive mai mici pe care le conştientizăm, le evaluăm şi le cultivăm prin exersare.

În categoria abilităţilor cognitive pot fi incluse abilităţi care se referă la :• rezolvarea problemelor• luarea deciziilor• persuasiune şi negociere• căutarea şi selectarea informaţiilor• estimarea corectă a riscului

Rezolvarea de probleme este un proces prin care abordăm situaţiile zilnice într-o modalitate sistematică şi raţională. Etapele procesului de rezolvare a problemei sunt: definirea corectă a problemei prin strângerea tuturor infor-maţiilor disponibile, identificarea tuturor soluţiilor posibile, examinarea fiecărei alternative, alegerea unei soluţii finale şi testarea ei.

În selectarea alternativelor de rezolvare a problemelor, individul lucrează con-comitent şi la procesul de luare a deciziilor. Luarea deciziilor este o sarcină ce implică de asemenea rezolvarea de probleme, însă presupune dezvoltarea capacităţii de a discerne între avantajele şi dezavantajele fiecărei soluţii pen-tru a o alege acea posibilitate care răspunde cel mai bine nevoilor noastre. Indiferent de complexitatea problemei este necesară etapa de strângere a informaţiilor corecte şi relevante, în baza cărora construim paşii spre soluţie.

Atunci când rezolvăm probleme aproape mereu intrăm în contact cu diverse persoane şi, fără să vrem, modul nostru de a duce sarcina la capăt influenţea-ză şi viaţa celorlalţi. Avem nevoie de aceea să ţinem cont de scopurile noastre, de ale lor şi de abilitatea de a negocia şi convinge pe celălalt de soluţia care serveşte cel mai bine interesele comune. Sarcinile pe care le avem zi de zi de rezolvat comportă şi anumite riscuri de grade diferite. Estimarea corectă a riscurilor cu care ne confruntăm reprezintă o sursă importantă de informaţii în luarea deciziilor corecte şi alegerea celor mai potrivite soluţii la probleme noastre.

Page 18: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

16

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

APLICAŢII PRACTICE

Exerciţiul 1: Inventarul abilităţilorMateriale: foi de flipchart, markere; Timp: 60 de minute

Obiectiv: Să identifice modalităţi de a face faţă la situaţiile dificile.

Rezultate aşteptate: Tinerii vor identifica factorii de stress şi vor conştientiza importanţa controlării lor.

Desfăşurare: Tinerii pot face o lista de comportamente care exprimă abilităţile lor emoţionale, sociale şi cognitive pe care le folosesc în viaţa de zi cu zi. Se lucrează pe echipe de fete şi echipe de băieţi. Apoi ideile se pot centraliza într-un inventar pe care aceştia îl pot aplica altor colegi (din alte clase). Se explică faptul că nu e vorba de un test ci este o ocazie ca fiecare să se gândească la resursele pe care le are pentru a face faţă.

Exemple:• Cer ajutorul când am nevoie• Am cel puţin un hobby• În general mă plac şi mă accept pe mine însumi• Pot accepta ca cineva să mă critice • Mă simt mulţumit când ştiu că am dus ceva la bun sfârşit• Am cel puţin unul sau doi prieteni buni• Pot spune “nu” prietenilor atunci când interesele mele nu coincid cu ale lor• Evit să bârfesc• Iau hotărâri cu grijă, fără a mă pripi• Nu abuzez alte persoane şi nu-i las pe alţii să mă abuzeze

Interpretare: Puncte de discuţie:• Ce diferenţe au apărut între listele fetelor şi cele ale băieţilor? • Putem spune că aceste diferenţe se reflectă şi în comportamentele diferite

ale fetelor de cele ale băieţilor? • Ce răspunsuri au dat ceilalţi tineri când au completat inventarul? • Cum explicăm rezultatele?

Exercitiul 2: Luarea Deciziilor - Eu decid!Materiale necesare: flipchart, markere, 4 foi cu modele de situaţii

Timp: 1 oră şi 30 de minuteObiective: • Să se explice procesul de luare a deciziilor.• Să se exerseze capacitatea de luare a deciziilor.

Rezultate aşteptate:• Tinerii vor putea să identifice punctele tari şi punctele slabe în luarea deciziilor.• Tinerii vor putea defini şi înţelege procesul de luare a deciziilor.

Desfăşurare: Explicaţi faptul că luarea deciziilor este o abilitate critică. Este importantă pentru viaţă noastră de fiecare zi şi adesea determină modul în care vieţile noastre se pot schimba. Informaţi tinerii că vor face câteva mici exerciţii de grup pentru a înţelege modul cum se iau deciziile şi pentru a învăţa despre procesul de luare a deciziilor. Împărţiţi tinerii în 4 grupuri. Daţi fiecărui grup câte o foaie cu câte o situaţie şi cereţi să lucreze pe fiecare caz.

Lăsaţi 20 de minute pentru rezolvarea exerciţiului. Explicaţi că fiecare grup trebuie să încerce să dea un răspuns, iar dacă în interiorul grupului sunt membri care au puncte de vedere diferite să şi le exprime. Nu există răspun-suri bune sau rele. Invitaţi grupurile să-şi facă prezentările.

Interpretare: După prezentare, pentru discuţii puteţi folosi următoarele întrebări:• Cum aţi luat decizia?• Puteţi identifica ce abilităţi aţi folosit în luarea deciziei?Sumarizaţi răspunsurile într-un tabel pe o foaie de flipchart şi agăţaţi foaia pe perete.Una din strategiile utilizate în învăţarea rezolvării de probleme sau luării deci-ziilor se numeşte FAST. FAST înseamnă:F - Freeze and think! Stai şi gândeşte! Care este problema?A - Alternative Care sunt soluţiile mele posibile?S - Solution Evaluation - Evaluarea Soluţiilor.Alegerea celor mai bune alter-native: sigure? corecte?T - Try it! - Încearcă-le! Încet şi cu atenţie: funcţionează?

Page 19: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

17

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Posibile scenarii pentru exerciţii:Scenariu 1 Eşti invitat(ă) la petrecerea unor prieteni în seara asta. Eşti foarte încântat(ă) şi te duci să le spui părinţilor tăi despre asta. Dar ei îţi spun că verişorul tău şi părinţii lui vin în seara asta la voi. Verişorul tău doreşte foarte mult să te vadă. Vin de foarte departe şi după mult timp şi îşi doresc să petreacă un timp cu voi. Ce faci?Scenariu 2 Mătuşa ta te iubeşte foarte mult. Lucrează în oraş şi te vizitează uneori. Când vine să te vadă îţi dă nişte bani. Cum cheltuieşti banii oferiţi de mătuşa ta?Scenariu 3 Eşti foarte apropiat de prietenul (prietena) tău (ta). Împarţi totul cu el (ea). Sora (fratele) ta (tău) s-a bătut cu prietenul (prietena ta). Amândoi au început să facă presiuni asupra ta pentru a rupe relaţia cu celalalt (cealaltă). Ce faci în aceasta situaţie?Scenariu 4 Lucrezi într-un magazin cu 1/2 de normă astfel încât să poţi merge şi la şcoală. Într-o zi ajungi la magazin şi îl găseşti pe patron aşteptându-te. El începe să te acuze ca eşti un hoţ (o hoaţă) şi să-ţi spună că ai furat lucruri din magazin. Alţi colegi care lucrează cu tine în magazin te acuză de crimă. Ce faci în această situaţie?

Exerciţiul 3: Influenţarea colegilorMateriale: cartonaşe, markere; Timp: 45 de minute

Obiective: La finalul exerciţiului, tinerii vor putea să descrie modalităţile de influenţare a colegilor.

Rezultate aşteptate• Tinerii vor deveni conştienţi de influenţa pe care o exercită asupra colegilor

lor.• Tinerii îşi vor exersa abilităţile de a-şi influenţa în mod pozitiv colegii.

Desfăşurare: Invitaţi participanţii să se aşeze în cerc. Explicaţi că vor face un exerciţiu care îi va ajuta să înţeleagă influenţa pe care o au asupra colegilor lor. Rugaţi participanţii să ia fiecare câte 2 cartonaşe şi un marker. Rugaţi-i să

închidă ochii pentru câteva minute şi să se gândească la colegii lor. Rugaţi-i să se gândească la situaţii în care au reuşit să influenţeze colegii în a face sau a nu face ceva. Îndemnaţi-i să folosească un cartonaş pentru a nota o influenţă pozitivă iar pe celălalt pentru una negativă. Asiguraţi tinerii că toţi îi influenţăm pe cei din jurul nostru, iar efectele pot fi pozitive sau negative. Rugaţi tinerii să plaseze cele doua seturi de cartonaşe pe două linii verticale. Invitaţi-i să le citească. Rugaţi un voluntar să facă asta. Apoi rugaţi tinerii să grupeze car-tonaşele similare din fiecare coloană. Rugaţi tinerii să expună cartonaşele pe perete, astfel încât să le vadă cu toţii.

Interpretare: Invitaţi grupul să se aşeze cu faţa spre cartonaşe. Folosiţi urmă-toarele întrebări pentru a stimula discuţiile:• Cum v-aţi simţit scriind despre influenţele pozitive şi negative pe care le-aţi

avut asupra colegilor voştri? Din ce cauză?• Aţi reflectat vreodată asupra capacităţii voastre de a-i influenţa pe ceilalţi?

Ce v-a determinat/ Din ce cauza nu?• Vă puteţi gândi la modalităţi în care vă puteţi folosi abilitatea de a preveni ca

unii din colegii voştri să nu adopte comportamente riscante? Cum?

Exerciţiul 4: Estimarea riscului Materiale: foi cu instrucţiuni; Timp: 90 de minute

Obiective: Identificarea soluţiei potrivite, pe baza propriilor convingeri şi a lu-crului în echipă.

Rezultate aşteptate: Tinerii vor deveni conştienţi de importanţa corelării in-formaţiilor primite în timp util.

Desfăşurare: Se formează grupuri de câte şase. În mod ideal, numărul total de grupuri de lucru ar trebui să fie multiplu de cinci. La nivelul fiecărui grup ar trebui să fie numit un observator care să înregistreze particularităţile contri-buţiei fiecărui membru. Se oferă grupurilor descrierea situaţiei şi se desemnează câte o poziţie pentru fiecare dintre grupuri: • poziţie este cea în care membrii grupului trebuie să meargă până la cea mai

apropiată fermă dacă vor să supravieţuiască. Ei trebuie să planifice cu grijă

Page 20: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

18

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

cea mai bună procedură pentru a reuşi să ducă la capăt planul. Sarcina este să alegeţi primele cinci cele mai importante obiecte de care aveţi nevoie pentru a duce la îndeplinire misiunea.

• a doua poziţie presupune ca membrii grupului să strângă mâncare şi apă dacă vor să supravieţuiască. Ei trebuie să planifice cu grija cea mai bună procedură pentru a reuşi să ducă la capăt planul. Sarcina este să alegeţi primele cinci cele mai importante obiecte de care aveţi nevoie pentru a duce la îndeplinire misiunea.

• a treia poziţie este cea în care grupul trebuie să facă tot posibilul pentru a-şi semnaliza poziţia pentru a fi reperaţi de avioane de căutare sau alte vehicule. Ei trebuie să planifice cu grijă cea mai bună procedură pentru a reuşi să ducă la capăt planul. Sarcina este să alegeţi primele cinci cele mai importante obiecte de care aveţi nevoie pentru a duce la îndeplinire misiunea.

• a patra poziţie presupune că grupul trebuie să se ferească de căldura din timpul zilei şi de frigul din timpul nopţii pentru a putea supravieţui. Ei trebuie să planifice cu grijă cea mai bună procedură pentru a reuşi să ducă la capăt planul. Sarcina este să alegeţi primele cinci cele mai importante obiecte de care aveţi nevoie pentru a duce la îndeplinire misiunea.

• a cincea poziţie presupune ca membrii grupului să stea să păzească auto-mobilul răsturnat şi să se mişte cât mai puţin pentru a putea supravieţui. Ei trebuie să planifice cu grijă cea mai bună procedură pentru a reuşi să ducă la capăt planul. Sarcina este să alegeţi primele cinci cele mai importante obiecte de care aveţi nevoie pentru a duce la îndeplinire misiunea.

Instruiţi grupurile să construiască o argumentare cât mai raţională. Formaţi apoi noi grupuri amestecând membrii din primele grupuri formate şi redistri-buiţi poziţiile anterior descrise. La sfârşitul exerciţiului grupurile se vor reuni pentru a discuta experienţa, dificultăţile întâmpinate şi concluziile.

Material de prezentare a situaţiei de joc. Sunteţi unul din membrii unui club de geologie care se află într-o excursie de studiu în deşertul New Mexico. Este ultima săptămână din iulie. Aţi tot parcurs rute îndepărtate de drumul principal pentru a studia formaţiunile de interes. Aproximativ în jurul orei 13.00, minibusul special echipat pentru deplasările clubului dvs se răstoarnă, se rostogoleşte într-o prăpastie şi arde. Şoferul şi conducatorul de club sunt ucişi. Restul sunteţi relativ răniţi.

Stiţi că cea mai apropiată fermă este la aproximativ 72 de kilometri spre est faţă de locul unde vă aflaţi acum. Nu există nici un altfel de adăpost mai aproape.

Când grupul nu va ajunge la motel spre seară se va şti că ceva nu e în regulă. De altfel sunt persoane care cunosc destinaţia voastră probabilă, dar datorită micilor devieri nimeni nu ştie cu exactitate unde vă aflaţi. Aria în care vă aflaţi este foarte uscată şi pustiită. Există o sursă de apă în apropiere, dar apa este contaminată de viermi, fecale de animale şi urină şi chiar de câţiva şoareci. Aţi auzit la postul de radio înainte de a pleca prognoza meteo care anunţă o creş-tere a temperaturii care va face ca temperatura la sol să fie de 53 de grade.

Sunteţi toţi îmbrăcaţi în haine subţiri de vară, cu pălării de soare şi ochelari. În momentul în care a scăpat din minibus fiecare dintre membrii echipei a salvat câte un obiect. În total sunt 12 obiecte. Sarcina voastră este acum să ordonaţi aceste obiecte în ordinea importanţei pentru sarcina de supravieţuire pe care aţi primit-o. Obiectele oferite spre clasificare sunt: • Un compas magnetic• bucată de pânză tare de 20 pe 20 • carte, „Plantele deşertului”• oglindă retrovizoare• Un cuţit mare• lanternă (cu patru baterii)• Câte o jachetă de persoană • pelerină transparentă pentru fiecare persoană • Un pistol de calibru 38• Câte o ploscă cu apă pentru fiecare persoană • harta corectă a zonei• cutie mare de chibrituri.

Interpretare: puteţi folosi următoarele întrebări pentru a facilita o discuţie:• Pe ce v-aţti bazat în luarea deciziilor?• Ce vi s-a părut dificil în acest exerciţiu?• Cum v-ţi simţit ştiind că este o situaţie de supravieţuire?

Page 21: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

19

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Exerciţiul 5: Explorarea situaţiilor „Hei! Asta e uşor!” Materiale: 1 listă cu situaţii; Timp: 1 oră

Obiective:- identificarea situaţiilor pe care noi le considerăm dificile - identificarea situaţiilor pe care noi le considerăm uşoare

Rezultate aşteptate:• Tinerii vor deveni conştienţi de abilităţile lor de a face faţă situaţiilor dificile• Tinerii vor identifica modalităţi de a evita situaţii sau comportamente de risc

Desfăşurare: Toţi participanţii se vor aşeza în cerc, inclusiv moderatorul.Veţi citi o listă cu diferite situaţii. Sarcina participanţilor constă în a defini prin „uşor” situaţiile la care cred că pot face faţă şi „dificil” situaţiile la care cred că nu pot face faţă. Cereţi participanţilor să vorbească sau să interpreteze (să joace) răspunsul lor la aceste relatări. Precizaţi că nu este vorba de o compe-tiţie. Întrebaţi fiecare participant asupra răspunsurilor care le-a dat.

Interpretare: Lăsaţi timp pentru a explora diferitele puncte de vedere după fiecare relatare. Întrebaţi participanţii de ce unii oameni găsesc o situaţie difi-cilă şi de ce unii oameni pot face faţă aceleiaşi situaţii. Întrebaţi cum pot unii oameni să facă faţă acelor situaţii. Câteva relatări care pot fi folosite în cadrul exerciţiului:• Îmi place să fac des ieşiri în oraş şi să merg la petreceri. Prietenii mei beau

şi fumează deseori. Ei îmi oferă ţigări şi băutură.• Sunt foarte timid şi retras, dar îmi place să discut cu alţi băieţi de seama

mea. Mulţi râd de mine. Ei spun că nu sunt bărbat, pentru că dacă aş fi băr-bat aş accepta provocările lor.

• Sunt singur acasă şi prietenii fratelui meu au venit să-l caute. Ei au încercat sa mă bată.

• Îmi place un băiat din clasa mea. El m-a invitat la un film.• Părinţii mei insistă sa mă căsătoresc, dar eu vreau să-mi continui studiile.• Familia mea mă presează continuu să fiu cel mai bun. Ei vor să fiu cel mai

bun în tot ce fac. Daca nu am performanţe conform aşteptărilor lor îşi bat joc de mine şi mă ceartă.

• Prietenul meu m-a intrebat dacă merg la picnic cu el.

• Am doar 17 ani ş iubita mea vrea să ne căsătorim.• Tatăl meu bea tot timpul dar se supără foarte tare dacă eu beau.• Mama mă ceartă mereu pentru că nu este de acord cu prietenii mei şi îmi dezaprobă modul cum mă imbrac.

Exerciţiul 6: Gestionarea Situaţiilor de Risc Materiale: bileţele cu scenarii; Timp: 1 ora

Obiectiv: La finalul exerciţiului tinerii vor descrie o situaţie de risc şi vor enu-mera diverse căi de a face faţă acestora

Rezultate aşteptate:• Tinerii vor învăţa faptul că situaţiile şi comportamentele riscante fac parte

din viaţa de zi cu zi• Tinerii vor deveni mai conştienţi de capcanele comportamentelor de risc

Desfăşurare: Cereţi tinerilor să se împartă în 3 grupuri. Explicaţi-le că ei vor juca jocuri de rol pentru a descrie comportamentele de risc din scena-rii. Împărţiţi scenariile fiecărui grup şi rugaţi-i să pregătească jocurile de rol. Explicaţi-le că trebuie să-şi aleagă propriile cuvinte, cântece, dans şi mişcări ale corpului (limbajul trupului) pentru a descrie cât mai real circumstanţele şi situaţiile care conduc la un comportament sexual sau de risc.

Explicaţi-le că în timpul interpretării s-ar putea simţi stânjeniţi, stingheriţi, dar reamintiţi-le că toată lumea simte uneori frică sau stânjeneală. Trebuie să ne întărim şi să ne ajutăm unul pe altul să învăţam cum să ne descurcăm cu pro-bleme importante pentru noi. Cereţi fiecărui grup să se pregătească în 20 de minute şi apoi să se întoarcă să-şi susţină prezentarea. Încurajaţi fiecare grup să-şi prezinte jocul de rol şi după ce a făcut asta să-i ajute pe ceilalţi la discuţii.

Interpretare: Puteţi ghida discuţiile folosind următoarele întrebări:• De ce personajele din jocurile de rol s-au angajat în comportamente de risc?• Ce constrângeri sau circumstanţe au condus la acest comportament sau

acţiune de risc?• Puteţi să vă imaginaţi că sunteţi într-o situaţie similară cu cea interpretată

dar nu doriţi să participaţi la acea acţiune de risc?

Page 22: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

20

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

• Cum s-au descurcat ei în diferite situaţii şi cum au încercat să evite compor-tamentele de risc?

Scenariu 1 O tânără de 18 ani cu valori morale foarte stricte crede că sexul trebuie prac-ticat doar după căsătorie. Ea este la colegiu şi are prieteni din diferite medii. Ea doreşte să fie populară printre prietenii ei. Se simte atrasă de un coleg de clasă şi dezvoltă o relaţie de prietenie cu el. Fata a inceput să-l placă cu ade-vărat şi să-şi petreacă timpul cu el. La un moment dat el îi cere fetei să facă dragoste cu el.

Scenariu 2 Un tânăr de 16 ani a fost acceptat la un nou loc de muncă. Locul de muncă este foarte departe de casa lui şi de aceea trebuie să locuiască într-un dor-mitor comun pentru muncitori. Este singur şi doreşte să-şi facă noi prieteni. El începe să iasă cu colegii de cameră. Ei îl iau în baruri şi cluburi şi râd de el pentru că este timid şi retras. El incepe să bea şi eventual un prieten îi oferă droguri.

Scenariu 3Un tânăr de 17-18 ani este foarte încrezător în sine şi fără griji. Îi place să experimenteze, să ai aibă mulţi parteneri sexuali, să bea şi să se drogheze. Pentru el viaţa este o mare petrecere. Părinţii lui sunt bogaţi şi îi dau bani pentru orice vrea. El se îmbolnăveşte şi începe să slăbească.

------------------------

d. Abilităţile comportamentale sunt deprinderile necesare pentru a pune în practică ceea ce intenţionăm. Zi de zi ne confruntăm cu probleme, avem de luat decizii, ne intersectăm cu oameni care ne sunt alături sau nu.

În categoria abilităţilor comportamentale pot fi incluse abilităţi care se referă la:- abilităţi privind siguranţa personală- stil de viaţă sănătos- managementul timpului- managementul financiar

În contextul unui ritm de viaţă din ce în ce mai alert nu trebuie să uităm să ducem un stil de viaţă sănătos, care presupune să ne alimentăm corect, să ne odihnim, să desfăşurăm activităţi fizice, să ştim să ne dozăm eforturile şi să recunoaştem factorii care ar putea afecta siguranţa personală.

Pe măsură ce se dezvoltă tinerii doresc să fie implicaţi în activităţi independen-te de care să se simtă responsabili şi pentru care să fie recompensaţi adecvat. Acestea presupun folosirea deprinderilor de viaţă şi gestionarea adecvată a resurselor pe care le au la dispoziţie.

Managementul timpului şi a resurselor materiale reprezintă deprinderi esenţiale care presupun capacitatea de planificare, abilitatea de a căuta resur-se şi asumarea responsabilităţii pentru felul în care tânărul îşi petrece timpul sau îşi cheltuie banii.

APLICAŢII PRACTICE

Exerciţiul 1 . Relaţiile dintre oameniMateriale: imagini care prezintă persoane în relaţii de prietenie

sau în relaţie de cuplu, cartoane, lipici, foarfeci, reviste, ziareTimp: 1 oră

Obiectiv: Enumerarea tipurilor de relaţii interpersonale şi descrierea posibile-lor implicaţii pentru siguranţa personală.

Rezultate aşteptate: Tinerii vor identifica modul în care oamenii relaţionează între ei.

Desfășurare: Tinerii sunt împărţiţi în grupe. Fiecare grupă are sarcina de a realiza un colaj pe tema:• Relaţii de prietenie între fete• Relaţii de prietenie între fete şi băieţi• Relaţii de prietenie între băieţi• Relaţii de cuplu

Page 23: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

21

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Fiecare grup de tineri este solicitat să numească cât mai multe emoţii care pot descrie relaţia prezentată în colaj.

Interpretare: Puncte de discuţie: • Ce tipuri de relaţii aţi dezvoltat până acum? Prin ce se deosebesc ele?• Ce emoţii trăim în diferitele relaţii cu alţi oameni ?• Cum alegem persoanele cu care stabilim relaţii?• Cum pot fi sigur/ă că o persoana care doreşte să îmi fie prietenă este o per-

soana de încredere şi nu îmi va face rău?• Cum îmi protejez siguranţa personală când încep o nouă relaţie de prietenie

sau de cuplu?• Cât şi în ce mod imi poate influenţa o persoană siguranţa personală?

Exerciţiul 2. Alimentaţia în timpul adolescenţeiMateriale: cartonaşe, markere; Timp: 1 oră

Obiectiv: Să definească mâncarea sănătoasă.

Rezultate aşteptate:• Tinerii îşi vor analiza dieta zilnică şi vor şti dacă ceea ce mănâncă este sănă-

tos sau nu.• Tinerii vor şti ce alimente sunt sănătoase şi esenţiale pentru un corp sănă-

tos.

Desfăşurare: Invitaţi tinerii să se aşeze în cerc pe podea. Explicaţi-le că vor face un exerciţiu pentru a înţelege valorile nutritive ale alimentelor pe care le consumă. Rugaţi un voluntar să stea în cerc cu un set de cartonaşe şi markere. Rugaţi tinerii să numească alimentele pe care le consumă pe parcursul zilei. Cel din centrul cercului va nota pe câte un cartonaş fiecare denumire de ali-ment spusă de colegi, şi va aşeza cartonaşul pe podea astfel încât să fie văzut de toţi participanţii. Încurajaţi grupul să îl ajute să scrie şi să aşeze cartonaşele.

Cartonaşele pot să conţină denumiri de feluri de mâncare alcătuite dintr-o combinaţie de ingrediente. Rugaţi tinerii să numească şi ingredientele din care e alcătuită mâncarea. După ce au fost scrise cartonaşele şi aşezate în centrul cercului, rugaţi tinerii să clasifice cartonaşele în funcţie de ce consideră ei că

au de câştigat consumând acel aliment. De exemplu: orezul poate fi clasificat la carbohidraţi.Tinerii e foarte posibil să nu cunoască clasificările şi denumirile tehnice pentru alimente, de aceea este indicat să le permiteţi să le clasifice în funcţie de nivelul lor de înţelegere a ceea ce are de câştigat organismul de la acel aliment.

Interpretare: Puteţi folosi următoarele întrebări pentru discuţii:• Fiecare dintre voi consumă acest aliment într-o zi obişnuită? De ce? • Sunt alimente care pot fi consumate de bărbaţi, dar nu sunt indicate feme-

ilor? De ce? • Te-ai simţit confortabil clasificând tipurile de alimente? De ce? • Dacă poţi alege, ce fel de mâncare ţi-ai dori să mănânci? De ce?• Ce te impiedică să mănânci mâncarea pe care ţi-ai dori-o?• Tinerii au mai multă nevoie de mâncare? De ce? • Cunoaşteţi o boalp sau deficienţă care poate fi cauzată de alimentaţie nesă-

nătoasa? Care şi din ce cauză?

Exerciţiul 3. Lista punctualităţiiMateriale: formulare de completat; Timp: 40 de minute

Obiectiv: Să exerseze planificarea activităţilor de pe parcursul unei zile

Rezultate aşteptate:Tinerii vor fi mai conştienţi că o bună planificare a timpului contribuie la reali-zarea sarcinilor şi eliminarea stressului.

Desfăşurare: Împărţiţi tinerilor formulare pe care să le completeze cu progra-mul lor pentru a doua zi şi să-şi planifice în timp activităţile. Fiecare va lucra individual pe propria planificare timp de 20 de minute.

Am nevoie să fac următoarele lucruri înainte de a pleca la ... :___să mănânc___să fac curat în casă (să duc gunoiul, să spăl vasele, etc.) ___îngrijire personală (baie/duş, păr, machiaj, spălat pe dinţi) ___să-mi pregătesc hainele şi să mă îmbrac___să ajut pe cei din casă la ce au nevoie

Page 24: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

22

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

___să fac comisioane___altele

Acestea îmi vor lua aproximativ ____ minuteŞtiu unde merg. Pentru a ajunge acolo trebuie să iau : ___maşina (ia în considerare traficul şi dacă maşina ta are benzină) ___autobuzul (ia un orar al autobuzului care te va duce la locul de întâlnire) ___taxi (asigură-te că taxiul nu va veni mai târziu decât ai tu nevoie să pleci)___altcineva conduce (asigură-te că persoana care vine să te ia nu întârzie mai mult decât ai tu nevoie) ___pe jos

Asta imi va lua aproximativ ____ minute Întâlnirea mea este la ____ Voi avea nevoie de ____ Acordă-ţi 10-15 minute în plus pentru evenimente neaşteptate.

Interpretare: Puteţi stimula discuţia cu tinerii folosind următoarele întrebări:• Cât de des faceţi astfel de planificări de timp?• Este utilă o planificare a activităţilor de pe parcursul zilei?• Ce anume vi se pare dificil în adoptarea acestui stil de planificare în viaţa de

zi cu zi? Din ce cauză?

Exerciţiul 4. Gestionarea banilorMateriale: tabla sau ceva pe care se poate scrie,

cărţi de telefoane (cel puţin două)

Obiectiv: • Identificarea locaţiei unde o persoană poate primi asistenţă pentru gestiona-

rea banilor săi.• Identificarea locaţiei unde o persoană poate primi ajutor de la organizaţii de caritate.

Rezultate asteptate:Tinerii vor putea folosi această listă când vor avea nevoie. Dacă au nevoie de sprijin suplimentar sau mentorat în anumite domenii, ei vor fi capabili să caute informaţii şi să contacteze persoanele vizate.

Desfăşurare: Acesta va fi un proiect de grup. Scopul proiectului este de a se prezenta o lista cu instituţii din comunitate la care elevii să sune pentru a primi asistenţă financiară. Toţi tinerii vor lucra în echipă în identificarea resurselor din comunitate. Fiecare tânăr va identifica o posibilă sursă utilizabilă. Lista va conţine două secţiuni diferite.

O secţiune va fi alocată pentru obţinerea de ajutor de la la cei care oferă asis-tenţă din domeniul bancar şi comercial. Altă secţiune va fi alocată pentru cei care oferă ajutor financiar, articole de îmbrăcăminte, mâncare sau adăpost în caz de urgenţă. Dacă este doar un elev care a învăţat aceasta lecţie, atunci trainerul va trebui să aibă un rol mai activ în procesul de grup

1. Explicaţi proiectul. Explicaţi că toată echipa va vorbi despre diferitele resurse din comunitate care pot sprijini oamenii cu probleme financiare. Dacă o per-soana are nevoie de ajutor în probleme ce ţin de gestionarea banilor, de plata debitelor sau alte probleme financiare, aceasta poate apela la organizaţii care pot oferi ajutor legal sau consiliere pentru împrumuturi. Sunt alte organizaţii care pot oferi sprijin persoanelor aflate în situaţii de criză.

2. Cu ajutorul tinerilor, notaţi cât mai multe resurse posibile. Când scrieţi in-formaţiile pe tablă, separaţi resursele pe 2 domenii diferite: obţinerea ajutoru-lui pentru administrarea banilor şi obţinerea resurselor. Să vă gândiţi că unele organizaţii pot oferi asistenţă în ambele domenii.

3. Odată ce clasa a făcut lista, puteţi să împărţiţi grupul mare în 2 sau 3 gru-puri mici şi daţi-le câte o carte de telefoane. Împărţiţi diferite resurse între grupuri. Profesorul/ consilierul va aduna numerele de telefon pentru toate resursele identificate.

4. Fiecare tânăr va primi un număr de organizaţii sau de persoane pe care să le contacteze pentru a determina ce servicii oferă. Acest exerciţiu poate fi făcut în afara clasei. Acest exerciţiu este util şi pentru dezvoltarea abilităţilor de a purta o conversaţie telefonică. Fiecare tânăr trebuie să se prezinte, să preci-zeze că lucrează la un proiect şcolar şi că are nevoie să afle ce fel de servicii oferă persoanelor calificate în domeniul asistenţei financiare. Dacă elevul poa-

Page 25: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

23

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

te nota, lăsaţi-i să noteze informaţiile primite. Dacă nu poate nota, instruiţi-l sa îl roage pe interlocutor să trimită aceste informaţii.

5. La următoarea întâlnire rugaţi tinerii să discute pe tema informaţiilor pri-mite prin telefon. Pe măsură ce tinerii discută şi îşi dau seama care resurse sunt utile, profesorul/ consilierul va nota datele esenţiale. Ulterior, lista va fi multiplicată şi împărţită fiecărui tânăr.

Interpretare: Puteţi stimula tinerii pentru a afla părerile acestora cu privire la:• sursele identificate şi utilitatea lor• situaţiile în care vor putea aplica aceste informaţii• colaborări pe care le văd posibile cu instituţiile şi organizaţiile identificate, în

folosul comunităţii

------------------------

e. Dimensiunea de genÎnţelesul termenului de Gender/ Gen a suferit modificări de-a lungul timpului. La ora actuală este folosit pentru a defini rolul de sex (masculin, feminin), ati-tudini şi valori pe care societatea le consideră potrivite pentru unul sau pentru altul. Rolurile de Gen sunt rolurile care sunt clasificate după sex, clasificarea fiind socială şi nu biologică. De exemplu, dacă gătitul este clasificat drept rol feminin, el este un rol de gen feminin nu un rol de sex feminin deoarece atât bărbaţii cât şi femeile pot găti. Prin urmare rolul de sex poate fi în contrast cu rolul de gen; rolul de sex se referă la o ocupaţie sau funcţie pentru care e necesară o capacitate care este particulară pentru o categorie de sex. De exemplu, sarcina este un rol de sex feminin deoarece numai femeile au organ reproductiv pentru purtarea copiilor.

Dimensiunea de gen poate cuprinde teme care se referă la :• promovarea echităţii de gen• identitatea sexuală

Conştientizarea de Gen înseamnă abilitatea de a identifica problemele prove-nite din inegalitatea de gen şi discriminare, chiar dacă ele nu sunt evidente.

Problemele de gen apar când, de exemplu inegalitatea de gen este recunos-cută ca nedorită (indezirabilă) sau nedreaptă. De exemplu, pentru aceeaşi muncă femeile sunt plătite mai puţin decât bărbaţii.

Discriminarea de Gen înseamnă că eşti tratat diferit pentru că aparţii unui gen sau celuilalt. În multe societăţi aceasta implică discriminarea sistematică şi structurală a femeilor în distribuirea veniturilor, accesului şi controlul resurse-lor şi participarea la luarea deciziilor. De exemplu, în unele culturi femeile nu au dreptul de a moşteni averea tatălui.

Diviziunea Inegală de Gen a Muncii se referă la existenţa unei diferenţieri a quantumului salarial şi a sarcinilor ce revin fiecărui gen: adesea femeile au un volum de muncă mai mare (de cele mai multe ori muncă neplătită), dar veniturile şi recompensele obţinute din muncă sunt încasate de către bărbaţi.

APLICAŢII PRACTICE

Exerciţiu 1- Evaluarea Diferenţei de Gen - Ce înseamnă gender?Materiale: Flipchart, markere; Timp: 1 ora

Obiective: Creşterea nivelului de informare privind noţiunea de sex şi gen

Rezultate aşteptate:• Tinerii vor inţelege conceptul de ‚’’gender” – gen• Tinerii vor deveni intresaţi de concept şi vor începe să-şi pună întrebări des-

pre înclinaţiile şi credinţele lor

Desfăşurare: Rugaţi tinerii să se aşeze în semicerc cu faţa spre flipchart/tablă Împărtiţi foaia de flipchart/tablă în două părţi trăgând o linie cu markerul în mijlocul ei. Scrieţi într-o parte „Bărbat” iar pe cealaltă „Femeie”. Rugaţi grupul să facă o listă de cuvinte pe care le asociază cu cuvântul Femeie. Această listă va fi scrisă pe flipchart/tablă sub cuvântul „Femeie”. Rugaţi grupul să facă o altă listă de cuvinte care va fi scrisă sub cuvântul „Bărbat”.

Permiteţi tinerilor să compare cele două liste. Rugaţi-i să se uite la lista de sub termenul „Femeie” şi să spună care din cuvintele din listă sunt valabile doar

Page 26: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

24

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

pentru femei. Se va repeta acţiunea şi pentru termenul „Bărbat”. Tăiaţi cuvin-tele care pot fi adevărate atât pentru bărbat cât şi pentru femeie. Centralizaţi cuvintele rămase. Rugaţi grupul să spună care din cuvine se refera la sex şi care la gender. Explicaţi diferenţa dintre gen si sex.

Interpretare: puteţi stimula tinerii pentru a discuta aspectele menţionate fo-losind următoarele întrebări:• De ce folosim cuvinte diferite pentru femei şi bărbaţi?• Pot bărbaţii şi femeile să execute sarcini similare?

Exerciţiul 2. A fi „femeie” şi a fi „bărbat”Materiale: Flipchart, markere; Timp: 1 ora

Obiective: Enumerarea diferenţelor şi similarităţilor dintre cele două genuri

Rezultate aşteptate:• Tinerii vor înţelege şi vor empatiza mai uşor cu celălalt gen• Tinerii vor putea aprecia similarităţile şi diferenţele dintre genuri

Desfăşurare: Rugaţi participanţii să se împartă în două grupuri. Un grup tre-buie să fie alcătuit numai din băieţi şi un grup trebuie să fie alcătuit numai din fete. Explicaţi-le că vor efectua un joc de rol pentru a învăţa despre ce în-seamnă să fii băiat sau fată. Empatia este crucială în aprecierea şi înţelegerea diferenţelor şi similarităţilor între sexe.Cereţi grupului de băieţi să pregătească jocul de rol cu titlul „Simt că a fi fe-meie este.... „Cereţi grupului de fete să pregătească jocul de rol cu titlu „Simt că a fi bărbat este....”

Lăsaţi grupurile 20 de minute să se pregătească . Apoi invitaţi fiecare grup să prezinte jocul de rol.

Interpretare:După prezentări încurajaţi discuţiile pe baza observaţiilor făcute după fiecare prezentare. Invitaţi participanţii să stea în cerc şi facilitaţi discuţiile folosind următoarele întrebări:

• Cum te-ai simţit interpretând jocul de rol? De ce?• Lucrurile pe care le-aţi descris în jocul de rol sunt adevarate şi în viaţa reală?

De ce?• Care sunt avantajele şi dezavantajele fiecărui sex? De ce?• V-aţi gândit vreodată că aţi vrea să fiţi celălalt sex?• A fi femeie are mai multe dezavantaje decât avantaje? De ce?• Cum putem învăţa să apreciem similarităţile şi diferenţele dintre cele doua

sexe?

*NotăAcest material poate fi folosit pentru a face pliante şi afişe.

Page 27: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

Evaluarea nevoilor de dezvoltare a abilităţilor

de viaţă independentă a adolescenţilor

Capitolul 4

Page 28: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

26

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Capitolul IVEvaluarea nevoilor de dezvoltare a abilităţilor de viaţă

independentă a adolescenţilor

Potrivit studiului „România – O evaluare rapidă a impactului crizei economice asupra sărăciei”, realizat în anul 2008, “prin comparaţie cu alte grupe de vâr-stă, copiii şi tinerii continuă să se confrunte cu cel mai mare risc de sărăcie. Copiii şi tinerii reprezintă 43% din populaţia afectată de sărăcie, atât în 2008 cât şi în 2009”. Conform specialiştilor, efectele sărăciei sunt resimţite mai pregnant de către copiii şi tinerii din mediul rural, iar aceste efecte iau forme dintre cele mai diverse: abandon şcolar, alcoolism, izolare socială, comporta-mente agresive, delincvenţă.

Raportul din iulie 2007 al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniile Educaţiei şi Cercetării arată, de exemplu, că în anul 2006 numai 24,54% dintre elevii din mediul rural au ajuns să urmeze liceul, în timp ce în 2005 proporţia lor era de 36,8%. De asemenea, ponderea elevilor din mediul rural care urmează liceul este în scădere de la an la an.

Primul pas în procesul de formare a abilităţilor de viaţă ale tinerilor, constă în identificarea abilităţilor necesare acestora. Există un număr mare de instru-mente utilizate în evaluarea nevoilor umane, selecţia acestora facându-se în funcţie de scopul şi natura evaluării, timpul, resursele umane şi materiale de care doriţi să le alocaţi acestui proces. În utilizarea acestor metode de evaluare trebuie să aveţi în vedere scopul pentru care le utilizaţi şi relevanţa metodei în raport cu scopul.

Câteva din metodele ce pot fi utilizate în procesul de identificare a abilităţilor de viaţă necesare tinerilor sunt:

1. Chestionarul Chestionarul permite colectarea unui număr mare de date relevante. Pot fi utilizate atât intrebări închise, cât şi deschise. Chestionarul poate fi aplicat de un adult (profesor, asistent social, părinte, psiholog) care face evaluarea adolescentului sau poate fi aplicat chiar de către adolescent pentru a se au-toevalua.

Iată un exemplu de astfel de chestionar:

CHESTIONAR DE AUTOEVALUARE PENTRU ADOLESCENT

Instrucţiuni: Aceste întrebări vă vor cere să răspundeţi ce cunoaşteţi şi ce pu-teţi să faceţi. Nu există răspunsuri corecte sau greşite, încercaţi să răspundeţi la toate întrebările. Dacă sunt prea multe întrebări la care nu răspundeţi, s-ar putea să nu obţineţi rezultatul dorit.

Eu sunt:O fată [ ]Un băiat [ ]Vârsta actuală [ ]Nivelul de şcolarizare[ ] clasa a 7-a [ ] clasa a 12-a[ ] clasa a 8-a [ ] şcoala complementară[ ] clasa a 9-a [ ] şcoala profesională [ ] clasa a 10-a [ ] Nu este la şcoală[ ] clasa a 11-a [ ] Altele

Selectaţi răspunsul care descrie cel mai bine situaţia în care vă aflaţiÎn prezent locuiesc:[ ] împreună cu părinţii biologici[ ] împreună cu mama sau tatăl biologic[ ] împreună cu părinţii /părintele adoptiv[ ] împreună cu asistentul maternal care nu este rudă[ ] împreună cu o rudă (nu asistent maternal)[ ] împreună cu rudele care sunt şi asistenţii săi maternali[ ] împreună cu un prieten de familie (nu asistent maternal)[ ] pe cont propriu[ ] altele

De cât timp locuieşti în aceste condiţii?______luni_____ani

Page 29: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

27

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Vă rugăm să selectaţi răspunsul care vă caracterizează cel mai bine:

Nu seamănă cu mine

Seamănă foarte mult cu mine

Seamănă pu-ţin cu mine

SARCINI PRIVIND VIAŢA DE ZI CU ZI1. Ştiu să îmi spăl hainele urmărind eticheta produselor 2. Mă protejez împotriva posibilelor spargeri la domiciliu3. Îmi aranjez hainele când este nevoie, de exemplu, îmi cos nasturii4. Îmi pregătesc masa singur 5. Depozitez mâncarea astfel încât să nu se strice sau să se altereze6 .Păstrez curăţenia în spaţiul în care trăiesc7. Planific mese sănătoase în fiecare săptămână8. Merg la cumpărături

LOCUINŢA ŞI RESURSELE COMUNITARE9. Pot să-mi calculez costurile pentru locuinţa în care stau10. Ştiu unde să mă adresez pentru plăţi serviciile şi utilităţile gospodăriei în care locuiesc (telefonie, cablu tv, cablu internet, gaz, apă, electricitate)11. Cunosc despre existenţa serviciilor sociale din comunitate 12. Ştiu unde să mă adresez în caz de incendiu13. Poate dezvolta un buget lunar necesar vieţii independente14. Poate calcula costurile de început într-o locuinţă nouă15. Poate completa un contract de închiriere16. Poate explica unde poate cere ajutor în cazul unui conflict cu proprietarul locuinţei17. Poate explica unde îşi poate obţine carnetul de conducere

AUTOÎNGRIJIREA18. Poate stabili o întâlnire cu medicul, dentistul sau clinica atunci când are nevoie19. Poate descrie două sau mai multe locaţii de unde poate primi ajutor dacă se simte în nesiguranţă20. Poate contacta locaţii în zona în care locuieşte pentru a obţine informaţii despre viaţa sexuală şi sarcină21. Poate explica două modalităţi pentru prevenirea bolilor cu transmitere sexuală precum HIV sau sifilis

Page 30: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

28

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

22. Poate să se îngrijească în cazul rănilor sau bolilor uşoare23. Poate explica ce se întâmplă cu organismul dacă fumează, consumă alcool sau foloseşte droguri24. Poate refuza avansurile sexuale25. Cere ajutor atunci când are nevoie26. Face faţă mâniei fără a folosi violenţa27. Este politicos cu ceilalţi28. Apreciază lucrurile pe care ceilalţi le fac pentru el29. Respectă proprietatea celuilalt30. Este capabil să organizeze şi să conducă activităţi de grup31. Poate descrie trei modalităţi de a găsi un loc de muncă32. Se gândeşte la mai multe variante atunci când ia o decizie33. Reflectează asupra propriilor greşeli34. Se pregăteşte pentru examene sau discursuri35. Foloseşte biblioteca, ziarele, computerul, internetul sau alte resurse pentru a obţine informaţii36. Îşi îndeplineşte sarcinile în timp util37. Ajunge la şcoală în timp util38. Poate exprima idei abstracte în scris39. Este capabil să facă prezentări verbale în faţa unui grup40. Poate descrie paşii pentru a-şi atinge unul din scopurile sale

TOTAL NU SEAMĂNĂ CU TÂNĂRUL

SEAMĂNĂ PU-ŢIN CU TÂNĂ-

RUL

DESCRIE CEL MAI BINE TÂNĂRUL

Page 31: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

29

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

2. Lista de controlLista de control este un chestionar foarte simplu , la care raspunsurile sunt de tipul DA sau NU. Aceasta reprezintă o modalitate simplă şi rapidă de abordare a unei liste extinse de probleme pentru a identifica acele necesităţi ce vor fi discutate ulterior.

3. InterviulInterviul permite obţinerea de informţii şi date detaliate de la subiecţii inter-vievaţi. Poate fi utilizat în completarea unui chestionar, şi se poate realiza pe baza unei liste fixe de întrebări clarificatoare. Interviul are avanatjul că pe lîngă aspectul informaţional mai puteţi identifica opinii specifice , sentimente, atitudini faţa de tema abordată

4. ObservaţiaObservaţia se referă la examinarea sistematică şi intenţionată a unui eveni-ment, comportament, persoană sau grup. Observaţia presupune formularea unui obiectiv , identificarea mijloacelor necesare unei bune observări, fixarea unui plan după care să aibă loc observarea, stabilirea unui protocol pe baza căruia observatorul îşi notează datele observate pentru a le compara şi analiza.

5. PortofoliulPortofoliul este o colecţie de realizări, lucrări personale şi experienţe. El poate pune în evidenţă : interese, performanţe, competenţe şi aspecte problematice ce necesită o schimbare. Se poate constitui într-un instrument de evaluare şi prognoză. In această etapa de evaluare a abilităţilor de viaţă ce trebuie dezvol-tate este utila se combina mai multe metode, atît cantitative, cât şi calitative, pentru a obţine o imagine de ansamblu care vă va ajuta la realizarea unei strategii de formare şi dezvoltare a abilităţilor de viaţă.

Pentru a obţine o imagine de ansamblu care vă va ajuta în realizarea unei strategii de formare şi dezvoltare a abilităţilor de viaţă independentă este util să combinaţi mai multe metode de identificare a nevoilor de formare a abili-tăţilor de viaţa .

Page 32: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

Metode şi instrumente pentru dezvoltarea abilităţilor de

viaţă ale tinerilor

Capitolul 5

Page 33: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

31

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Capitolul VMetode şi instrumente pentru dezvoltarea

abilităţilor de viaţă ale tinerilor

Educarea, formarea si exersarea abilităţilor de viaţă se realizează permanent în viaţă, fie într-un mod organizat şi structurat într-un cadru instituţionalizat (educaţia formală), fie în mod spontan (întâmplător, neoficial – educaţia infor-mală) sau într-un mod organizat în afara unui cadru instituţionalizat (educa-ţia non-formală). Dezvoltarea şi exersarea abilităţilor de viaţă este o formă particulară de educaţie non – formală întrucât formatorul de abilităţi de viaţă trebuie sa îmbine metode specifice mai multor tipuri de profesionişti: profesor, instructor, consilier, mentor. Acest tip de program trebuie sa ţină seama de motivaţia tinerilor de a se implica în activităţi şi, în nici un caz nu trebuie să aibă caracter obligatoriu.Programul de formare si dezvoltare a abilităţilor de viaţă trebuie să se ţină cont de câteva principii metodologice:• Acceptaţi ideea că deprinderile pe care copiii şi tinerii nu le au, se pot for-

ma prin exerciţiu, şi cu ajutorul facilitatorului (profesori, educatori, voluntari, educatori de la egal la egal, părinţi etc.).

• Ţineţi cont de dorinţele şi preferinţele tinerilor în activităţile pe care le veţi desfășura cu ei. Consultaţi-vă cu tinerii despre temele, activităţile ce le veţi desfăşura cu ei. Luaţi în considerare şi rezultatele evaluării iniţiale (discutaţi din timp cu tinerii despre aşteptările lor), care vă poate sugera cum puteţi începe formarea şi dezvoltarea deprinderilor de viaţă.

• Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de viaţă implică metode de predare şi de învăţare participative, menite să asigure tinerilor atât experienţa practică, cât şi încredere în propria lor capacitate de a răspunde corect la problemele vieţii independente. Metodele participative trebuie să faciliteze procesele de descoperire şi de comunicare în interiorul grupului de par-ticipanţi, care trebuie să se prezinte la aceste cursuri cu o stare de spirit deschisă la asimilarea de noi cunoştinţe şi experienţe, fără complexe, teamă sau inhibiţie.

• Tineţi cont de motivaţia participanţilor în cadrul unui asemenea program. Acesta nu trebuie perceput de tineri ca o activitate obligatorie, cu desfăşura-re rigidă. Capacitatea de a-i motiva pe adolescenţi este una dintre condiţiile principale de reuşită ale programului de formare a deprinderilor de viaţă.

• Implicaţi în calitate de facilitatori elevi din clasele cu care lucraţi. Aceştea vor fi pregătiţi ca educatori de la egal la egal (adolescenţi, tineri care învaţă de la prietenii lor şi transmit cunoştinţele lor grupului de semeni) şi vor fi un su-port real în planificarea, desfăşurarea şi evaluarea activităţilor curriculare şi extra-curriculare. Este important să consideraţi copiii şi tinerii ca parteneri egali şi responsabili în procesul propriei lor formări.

• Urmăriţi evaluarea periodică, iniţială, intermediară şi finală a programului de formare. În acest scop, fiecare activitate/execiţiu, temă, capitol va cuprin-de diverse activităţi/exerciţii de evaluare.

Metode şi tehnici interactive de lucru cu tineriiMetodele interactive contribuie eficient la formarea şi dezvoltarea în mod in-tegrat a cunoştinţelor, deprinderilor, atitudinilor, valorilor de viaţă, precum şi la sporirea motivaţiei copiilor şi tinerilor pentru însuşirea programului. Fiecare activitate/exerciţiu trebuie să se axeze pe situaţii concrete de viaţă, care îi vor învăţa să analizeze, să cerceteze, să ia decizii informate, să rezolve problemele (ale sale sau ale altora, ale comunităţii) în cel mai efectiv mod posibil. Instrucţi-unile trebuie să-i ajute pe participanţi să se bazeze pe cunoştinţele anterioare pentru a dezvolta atitudini, credinţe şi deprinderi cognitive şi totodată să lăr-gească baza lor de cunoştinţe.

Avantajele specifice ale metodelor participative de predare/învăţare, utilizate în cadrul programului formarea deprinderilor de viaţă, includ următoarele:• implică direct şi activ tânărul în procesul vizat• contribuie la satisfacerea în mod firesc, natural a necesităţilor şi nu forţarea

acestei evoluţii după un anume tipar• sporesc percepţiile/reflecţiile participanţilor despre sine şi despre alţii• promovează, mai degrabă, cooperarea între partcipanţi, decât competiţia• asigură oportunităţi membrilor grupului şi facilitatorilor de a-şi recunoaşte şi

a-şi pune în valoare potenţialul individual şi a-şi spori respectul faţă de sine• permite participanţilor să se cunoască reciproc şi să extindă relaţiile• promovează deprinderi de ascultare activă şi de comunicare eficientă între participanţi• promovează toleranţa, înţelegerea şi acceptarea necesităţilor proprii şi ale altora• facilitează formarea comportamentelor corecte vizavi de problemele sensibile• încurajează inovaţiile şi creativitatea

Page 34: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

32

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Folosind metode interactive în cadrul procesului de învăţare facilitatorul cre-ează o atmosferă sigură şi confortabilă pentru toţi participanţii. În astfel de mediu copiii şi tinerii sunt predispuşi şi motivaţi să înveţe, să exerseze eficient cunoştinţe şi deprinderi.

Câteva metode şi tehnici interactive de lucru cu tinerii

a. BRAINSTORMING (ASALT DE IDEI)

Este o metodă simplă şi eficientă de generare a ideilor. Brainstorming-ul se poate practica oral sau în scris (brainwriting). Prin intermediul acestei metode participanţii vor găsi cât mai multe soluţii pentru o problemă, vor defini do-menii noi pentru ei.

Desfăşurare• Stabiliţi tema brainstorming-ului şi formulaţi-o ca întrebare• Stabiliţi intervalul de timp necesar (de regulă, va fi suficient de scurt pentru a

determina o stare de „criză”, pentru a-i mobiliza la maximum pe participanţi din punct de vedere intelectual şi afectiv)

• Faceţi cunoscuţi participanţii cu regulile brainstorming -ului : - Scrieţi orice idee care poate să vă vină în gând. Unele idei par imposibile sau prosteşti, dar este în regulă. Uneori cele mai scandaloase idei pot genera altele. - Gândiţi-vă la cât mai multe idei. Cu cât vă gîndiţi la mai multe idei cu atât e mai mare şansa să găsiţi ideile utile. - Evitaţi să judecaţi ideile ca bune sau rele. - Nu discutaţi şi nu vă gândiţi la idei. Pur şi simplu scrieţi-le• Formatorul sau un participant va nota pe tablă toate ideile generate (inclusiv

cele care nu au legătură cu subiectul sau par „trăsnite”) în ordinea rostirii lor.• Când ideile par să fi „secat”, opriţi exerciţiul şi treceţi la etapa calitativă

(analizaţi soluţiile, ordonaţi-le în funcţie de realismul lor, eliminaţi-le pe cele incompatibile cu problema sau cu posibilităţile momentane etc.). Analiza şi selecţia vor fi făcute cu toţi participanţii.

Avantajele metodei• Permite participarea deplină a copiilor indiferent de mărimea grupului,

• Încurajează creativitatea,• Generează o mulţime de idei şi soluţii pentru anumite probleme într-un timp

restrâns• Spectrul problemelor analizate prin brainstorming este aproape nelimitat.

Rolul formatorului• Pregăteşte el însuşi o listă cu idei de rezervă şi conduce metoda propriu-

zisă,• Nu bruschează participanţii şi nu încalcă el însuşi regulile promovate,• Încurajează participarea tuturor,• Foloseşte cuvinte de laudă pentru toate ideile: „bun”, „perfect”, „bravo” etc.,• Valorifică ideile propuse (dacă participanţii au fost solicitaţi doar ca genera-

tori de idei), aducând la cunoştinţă modul în care au fost valorificate.

Variante ale brainstorming-uluiBrainstorming în scrisGrupul mare este împărţit în grupuri a câte 10-15 persoane. Fiecare grup se aşează în jurul unei mese. Fiecare participant are în faţă o foaie albă, iar în centrul mesei se află o foaie suplimentară.

Desfăşurare• Se enunţă problema.• Fiecare îşi notează pe foaie o idee.• Cel care a terminat primul, înlocuieşte fila de pe masă cu foaia lui şi enunţă

altă idee, pe foaia de pe masă.• Între timp, altul a terminat şi face acelaşi lucru cu foaia de pe masă, pe care

găseşte, de această dată, o idee. El trebuie să adauge alta, inspirându-se, eventual, din ceea ce este scris în filă. Dacă doreşte, poate dezvolta ideea de pe foaie. Jocul continuă până facilitatorul decide încetarea lucrului.

b. ACTIVITATEA DE GRUP

Este procedeul cel mai indicat în realizarea metodelor interactive. Oferă parti-cipanţilor posibilitatea unei implicări mai responsabile şi a unei cooperări mai strânse, dezvoltă abilităţi de comunicare interpersonală (participantul învaţă nu numai să vorbească, ci şi să asculte). Îi ajută pe participanţi să înţeleagă şi

Page 35: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

33

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

să rezolve unele diferenţe dintre ei. Îi face să înţeleagă necesitatea distribuirii rolurilor într-o echipă şi în ce măsură depinde eficienţa unei echipe de asu-mare corectă a fiecărui rol, de îndeplinire corectă a sarcinilor corespunzătoare rolului respectiv.

Desfăşurare• Stabiliţi criteriul de grupare (conform intereselor, preferinţelor, anotimpu-

rilor, zilelor de naştere etc.) şi a numărului de participanţi în grup. Numărul diferit de participanţi variază în funcţie de temă. Membrii unei perechi tind să încheie înţelegeri şi să răspundă unul dorinţelor celuilalt, în triade se dezvoltă mai bine idei noi. Un număr de cinci membri reprezintă mărimea ideală pentru grupurile care au de îndeplinit obiective precise. Cu cât creşte numărul membrilor, cu atât creşte complexitatea obiectivelor care pot fi ur-mărite, dar scade gradul de participare individuală.

• Elaboraţi împreună cu participanţii un regulament care ar facilita realizarea cu uşurinţă a sarcinilor de grup. Ficare regulă trebuie să reprezinte un com-portament pozitiv, care fiind respectat va crea atmosfera sigură şi prietenoa-să pentru participarea tuturor participanţilor. De exemplu:

Membrii grupului- Vor fi respectuoşi, exprimându-şi opinia pe rând şi ascultânu-se reciproc- Vor fi activi, propunând idei şi implicându-se în realizarea sarcinilor de grup- Vor fi uniţi acceptând persoanele şi ideile acestora- Vor critica ideile fără a învinui şi judeca persoanele etc.

• Propuneţi participanţilor să repartizeze roluri şi responsabilităţi în cadrul grupurilor mici - Secretarul - notează opiniile membrilor- Raportorul - prezintă rezultatul activităţii grupului- Moderatorul - se asigură că toţi membrii îşi pot exprima opiniile- Timerul - urmăreşte timpul- Observatorul - evaluează activitatea elevilor din grup etc.

Rolul formator în cadrul organizării activităţii în grup- Menţine atenţia participanţilor asupra obiectivelor stabilite- Încurajezează activitatea individuală sau a grupului- Ajută grupul până la etapa când acesta va funcţiona de sine stătător- Rezumă împreună cu participanţii desfăşurarea activităţii

Avantajele metodei- Participanţii învaţă unul de la altul, vorbesc mai liber, apar idei mai multe şi

mai diverse- Participanţii îşi acordă ajutor unii altora, în special în cazurile când opiniile

coincid sau sunt similare şi tinerii le acceptă şi se susţin reciproc- Regulile de conlucrare în grup pot fi aplicate în activitatea cotidiană a parti-

cipanţilor

c. DISCUŢIA

Discuţia este o tehnică prin intermediul căreia se realizează majoritatea meto-delor interactive şi care îi stimulează atât pe participanţi, cât şi pe facilitatori. Este un procedeu foarte eficient prin care tinerii se pot informa în domeniu, îşi pot exersa deprinderile de ascultare şi de exprimare şi îşi pot manifesta atitudinea faţă de problemele ce-i preocupă.

Desfăşurare• Expuneţi tema clar şi incitant pentru copii• Explicaţi sarcinile, problema, rolul participanţilor etc. Stabiliţi prin consens

regulile discuţiei, astfel ca fiecare participant să se simtă încurajat să partici-pe. Este binevenit ca regulile să fie afişate în sală

• Eficacitatea unei discuţii reclamă, conceperea şi respectarea unor condiţii, în primul rând ale dialogului, adică ale întrebărilor şi răspunsurilor. Pentru a concepe întrebările ar fi necesar ca facilitatorul să aibă în vedere că:- Întrebarea bine formulată determină o bună parte din răspunsul ce trebu-

ie dat;- Întrebările trebuie să stimuleze schimbul de idei între participanţi, spiritul

critic, să-i provoace să judece, să nu ceară răspunsuri logice simple (da/nu) sau doar să reproducă faptele. În acest sens facilitatorul ar trebui să folosească întrebările care încep cu: de ce? pentru ce? cu ce scop? în ce caz? etc.

- Întrebările nu trebuie să inducă în eroare participanţii.• Evaluaţi activitatea cu ajutorul participanţilor (Ce a mers bine/rău şi de ce?

Cum au fost depăşite neînţelegerile? Au avut toţi tinerii posibilitatea să par-ticipe? etc.)

Page 36: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

34

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Rolul formatorului- Menţine cursul comunicării pe tema anunţată, se asigură că sunt respectate

regulile, eventual, rezumă în final- Formuleză întrebări clare şi pe înţelesul participanţilor- Rezervă suficient timp pentru ca participanţii să-şi poată expune părerile

vis-a-vis de problema pusă în discuţieAvantajele metodei- Încurajează activitatea şi participarea tuturor membrilor grupului- Stimulează emiterea de idei noi- Ajută participanţii să înveţe reciproc, să coreleze activităţile realizate cu ex-

perienţele vieţii reale.

d. DEZBATEREA

Deseori, ca urmare a unei discuţii, grupul se divizează fizic în două „tabere”, participanţii susţinând cele două răspunsuri posibile, schimbându-şi părerea şi poziţia, trecând în „tabăra” opusă. Această metodă îi poate ajuta pe tineri să-şi dezvolte capacitatea de exprimare clară, concisă, coerentă şi convingă-toare; îi ajută să gândească critic şi să ia decizii într-o problemă controversată; prin caracterul ei competitiv îi ajută pe participanţi să câştige încredere în forţele proprii, stimulând spiritul de concurenţă în sensul bun al cuvântului; abordarea de tip PRO-CONTRA, mai des folosită în cadrul activităţilor îi ajută pe participanţi să privească o problemă într-un mod mai deschis, mai flexibil; contribuie efectiv la depăşirea timidităţii sau impulsivităţii excesive şi la afir-marea raţionalităţii, lucidităţii şi respectului reciproc; dezvoltă atenţia faţă de punctul de vedere al adversarului.

Desfăşurare• Se stabilesc părţile (susţinătorii şi oponenţii unei teze şi, eventual, publicul),

secretarii (cei care vor conduce discuţiile) şi regulile comunicării• Reprezentanţii fiecărei părţi îşi expun, pe rând, şi fără să fie întrerupţi argu-

mentele• Membrii celor două părţi îşi pun reciproc întrebări, pentru o mai bună înţe-

legere a poziţiilor• Publicul pune întrebări reprezentanţilor celor două „tabere”. Ideea este ca

problema să fie abordată din cât mai multe puncte de vedere

• Reprezentanţii celor două părţi rezumă argumentele proprii• Se votează pro/contra tezei iniţiale. Se compară rezultatul cu confi¬guraţia

iniţială (câţi susţinători, oponenţi, respectiv nehotărâţi au existat la începutul dezbaterii)

Avantajele metodei- Dezvoltă un şir de capacităţi: gândirea critică asupra unei probleme, ex-

primarea (orală) clară, concisă a argumentelor şi al contra argumentelor, ascultarea activă

- Dezvoltă capacităţile retorice, de lucru în echipă, de încredere în forţele pro-prii

- Competiţia dintre grupuri va mări eficienţa dezbaterii- Respectă ritmul participanţilor timizi, lenţi

Rolul facilitatorului- Urmăreşte respectarea regulilor de către părţi- Acordă asistenţă şi sprijin ambelor părţi în aceeaşi măsură- Intervine în momentele de tensiune sau de criză apărute pe perioada dezbaterii- Evaluează obiectiv participarea ambelor părţi

e. JOCUL PE ROLURI

Jocul pe roluri îi ajută pe copii şi tineri să înţeleagă mai bine propriul rol şi rolurile celor din jur, dezvoltându-şi capacitatea empatică, gândirea critică şi capacitatea de decizie; dezvoltă la participanţi capacitatea de a-şi planifica strategii alternative de acţiune, foarte utile şi probabile în viaţa lor de fiecare zi; pune în valoare legătura dintre atitudinea, opiniile şi valorile copiilor şi tinerilor.

Desfăşurare• Stabiliţi tema/scenariul. Asiguraţi-vă că fiecare participant a înţeles situaţia

(dacă participanţii vor trebui să-şi construiască singuri rolul) sau textul (dacă aveţi un scenariu scris) şi se simte motivat să joace rolul respectiv. Dacă o parte din tineri vor fi spectatori, indicaţi-le ce trebuie să urmărească pe parcursul scenei

• Acordaţi participanţilor timp să intre în rol (să se documenteze, să se fami-liarizeze cu situaţia)

Page 37: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

35

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

• Prezentarea propriu-zisă a piesei. Pe parcursul desfăşurării jocului pe roluri pot fi necesare întreruperi pentru a explica respectivul comportament sau pentru a interacţiona cu spectatorii, în cazul medierilor, triadelor sau nego-cierilor facilitatorul poate interveni în grupuri pentru a acorda ajutor (dacă se solicită) sau pentru a da un feedback adecvat

• Evaluarea. După prezentări se pot discuta următoarele aspecte:- Cum s-au simţit participanţii în rolurile respective?- De ce au tratat în modul respectiv situaţia sau personajul?- Au prezentat soluţii la situaţia-problemă?- Ce au învăţat din experienţa trăită?

Spectatorii vor spune ce au simţit în diferite momente ale piesei şi cum ar fi jucat ei diversele situaţii.

Sfaturi pentru facilitator- Jocul pe roluri se bazează pe emoţii şi trebuie condus cu delicateţe. Respec-

taţi emoţiile şi sentimentele fiecărui participant- În abordarea temei şi reprezentarea piesei trebuie să ţineţi cont de structura

socială a grupului (de exemplu, un joc pe roluri despre drepturile minorităţi-lor sau ale persoanelor cu deficienţe; dacă în grup există astfel de tineri, nu trebuie să îi expună pe aceştia jignirilor sau marginalizării)

- Jocul pe roluri imită de obicei viaţa reală, deci este posibil ca el să pună în-trebări la care nu se poate da un răspuns univoc sau chiar nu se poate da răspuns, încercaţi să nu le impuneţi participanţilor punctul dumneavoastră de vedere sau să-i lăsaţi să se simtă neputincioşi faţă de gravitatea şi com-plexitatea problemelor reale

- Atmosfera de spectacol se poate „aprinde” şi vă poate abate atenţia de la obiectivele exerciţiului. Nu le permiteţi elevilor să uite motivul şi fondul acti-vităţii

- După finisarea activităţii şi evaluarea ei spuneţi participanţilor că a fost doar un joc pe roluri

Avantajele metodei- Participanţii învaţă să acţioneze într-o anumită problemă prin improvizarea

unei situaţii bine structurate care să reflecte fapte şi situaţii din realitate.

f. STUDIUL DE CAZ

Abordarea unei activităţi sub formă de studiu de caz le oferă participanţilor posibilitatea de a analiza o situaţie sau un caz în care există un conflict sau o dilemă. Participanţii vor aplica pas cu pas o procedură ce include analizarea faptelor, luarea şi susţinerea unei decizii şi cântărirea consecinţelor acelei de-cizii. De obicei, studiul de caz se prezintă în formă scrisă, dar poate fi prezentat şi ca film, casetă video, joc pe roluri etc.

Desfăşurare• Prezentaţi subiectul activităţii tot setul de informaţii despre cazul care va fi

abordat• Cereţi-le participanţilor să citească acest caz• Cereţi-le participanţilor să clarifice faptele care compun cazul. Folosiţi pentru

aceasta întrebări de genul:- Ce s-a întâmplat?- Care sunt părţile implicate în caz sau în conflict?- Ce a determinat-o pe persoana X să acţioneze în acel mod?- Ce fapte sunt importante?- Ce fapte lipsesc pentru înţelegerea cazului?

În loc de a le pune întrebări, facilitatorul le poate cere participanţilor să lucreze în perechi, triade, grupuri mici.• Declanşaţi o discuţie în care participanţii vor prezenta problemele (problema)

importante din cazul respectiv. Acest lucru se va face sub formă de întrebări. Acestea depind de rezultatele pe care le vizaţi

• După ce aţi stabilit problema, tinerii se vor concentra asupra argumentelor pro şi contra comentând fiecare opinie. Când vor discuta argumentele, parti-cipanţii vor avea în vedere întrebările: Care sunt valorile şi beneficiile fiecărui argument şi ale fiecărei soluţii? Există alternative?

• Participanţii trebuie să fie încurajaţi să se asculte reciproc, să ia în conside-rare toate părerile şi să evalueze toate punctele de vedere

• După ce au ascultat toate argumentele, participanţii vor trebui să adopte o hotărâre. Este important ca ei să prezinte motivele şi necesitatea luării deciziei respective

• După luarea propriei decizii, participanţii vor asculta decizia luată în realitate

Page 38: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

36

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

în acel caz. Dacă ele diferă sau dacă argumentele diferă, tinerii nu trebuie să simtă că au greşit. Li se va cere să compare cele două decizii şi să argumen-teze care este mai bună. De ce s-a ajuns în realitate la acea decizie şi nu la cea luată de ei? Care ar fi consecinţele aplicării fiecărei decizii (pentru părţi şi pentru întreaga societate)? La această etapă ar trebui să se răspundă la următoarele întrebări: Ce decizie s-a adoptat? De ce? Sunteţi de acord cu ea? Ce efecte ar avea ea asupra voastră? Dar asupra altora?

Rolul facilitatorului - Ajută participanţii să menţină discuţia în subiect- Conduce discuţia participanţilor spre rezolvarea cazurilor şi nu oferă soluţii

de-a gata- Asigură atmosfera de lucru

Avantajele metodei- Dezvoltă capacităţile de gândire logică, de analiză independentă, gândire cri-

tică şi de luare a deciziilor- Generează emoţii şi sentimente, captează interesul şi imaginaţia participanţilor- Îi ajută pe participanţi să coreleze activităţile cu experienţele vieţii reale

g. GÂNDEŞTE / PERECHI / PREZINTĂ

Această metodă este o activitate de învăţare prin cooperare. Îi stimulează pe participanţi să reflecteze asupra unui text sau a unei probleme, le creează participanţilor condiţii bune pentru împărtăşirea propriilor idei, le oferă posibi-litatea unei participări responsabile şi a unei cooperări mai strânse.

Desfăşurare• Prezentaţi participanţilor o întrebare sau o problemă• Cereţi-le să reflecteze asupra răspunsului/ problemei şi să scrie un răspuns scurt• Rugaţi-i pe participanţi să formeze perechi. Ei îşi vor împărtăşi experienţele

referitoare la aceste probleme, încercând să formuleze un răspuns comun• Propuneţi perechilor să-şi prezinte răspunsurile

Rolul facilitatorului- Selectează probleme sau întrebări ce ţin de grup, de participanţi

- Respectă decizia participanţilor cu cine doresc să lucreze în perechi- Acordă posibilitatea ca fiecare pereche să-şi prezinte, răspunsurile, soluţiile Avantajele metodei - Încurajează participarea fiecărui participant- Participanţii învaţă unii de la alţii să reflecte asupra experienţelor proprii- Participanţii timizi se vor implica mai uşor într-o asemenea activitate.

h. TEHNICA CUBULUI

Este o strategie de învăţare care facilitează examinarea unei teme/probleme din diferite puncte de vedere.

Desfăşurare • Pregătiţi un cub cu diferite indicaţii-cheie pe fiecare latură a cubului. In-

dicaţiile-cheie sunt: descrie, compară, asociază, analizează, aplică, găseşte argumente pro şi contra

• Explicaţi participanţilor ce semnificaţie are fiecare indicaţie-cheie:- Descrie: descrie subiectul/problema în linii generale (trăsături, caracteristici etc.)- Compară: găseşte elemente comune şi deosebite ale subiectului/ proble-

mei cu alte subiecte ce le-ai studiat- Asociază: gândeşte-te la subiectul studiat, asociază-l cu alte subiecte, eve-

nimente. Cu ce se asociază acest subiect?- Analizează: împarte subiectul în mai multe elemente din care este alcătuit,

examinează detaliile- Aplică: spune cum poate fi utilizat subiectul?- Evaluează: apreciază subiectul, exprimându-ţi atitudinea faţă de el

• După descriere, participanţii îşi împărtăşesc răspunsurile pentru fiecare latu-ră a cubului. Aceasta se poate face la început cu un partener. Fiecare alege trei laturi ale cubului şi va citi ce a scris despre acestea cu referinţă la subiect partenerului său. Când se discută, e bine să se respecte ordinea laturilor propusă mai sus, care sunt prezentate de la o formă de gândire mai simplă la una mai complicată

Rolul facilitatorului- Explică cît se poate de clar indicaţiile-cheie de pe laturile cubului,- Oferă tuturor participanţilor posibilitatea să-şi expună părierile.

Page 39: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

37

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Avantajele metodei - Participanţii sunt ajutaţi să analizeze un subiect, o problemă din mai multe

puncte de vedere,

i. ECHIPE-JOCURI-TURNEE

Această tehnică presupune învăţarea prin colaborare şi apoi aplicarea indivi-duală a celor învăţate într-un joc competitiv.

Desfăşurare • Se formează echipe eterogene (adică grupuri cu abilităţi mixte) care învăţa

sau recapitulează ceea ce s-a învăţat • Apoi participanţii trec în echipe de turneu omogene (adică grupuri cu abilităţi

egale) pentru a se întrece într-un joc bazat pe cele învăţate. În mod obişnuit jocul constă în a răspunde la întrebări. Pentru fiecare răspuns corect, fiecare participant câştigă un punct

• După turneu, fiecare participant se întoarce în echipa sa cu un anumit scor. Echipa însumează aceste scoruri şi îşi calculează punctajul pe echipă, iar apoi se stabilesc echipele câştigătoare

Rolul facilitatorului- Facilitează desfăşurarea activităţii conform regulilor stabilite de grup- Evaluează obiectiv răspunsurile participanţilor

Avantajele metodei Pe lângă faptul că le oferă participanţilor ocazia de a-şi exersa deprinderile de învăţare în colaborare, metoda dă posibilitatea formării şi exersării unor de-prinderi sociale, printre care sportivitatea. Înainte de a începe turnirurile dis-cutaţi cu participanţii ce însemnă spiritul sportiv, cerându-le să dea exemple concrete. Aceasta va creşte probabilitatea ca participanţii să se ia la întrecere într-un mod prietenesc.

j. ZIG-ZAG

Aplicând această metodă participanţii vor putea să studieze împreună un vo-lum mare de informaţii în timp scurt. Se pot ajuta reciproc şi pot învăţa mai

eficient, având oportunităţile de predare.

Desfăşurare• Selectaţi materialul pentru studiu şi pregătiţi fişele pentru participanţi (o

problemă va fi secţionată în componente logice şi echilibrate). Se pot folosi manuale, ziare, reviste, diverse texte

• Formaţi grupuri iniţiale printr-un procedeu stabilit de dvs. Grupurile trebuie să aibă acelaşi număr de persoane

• Formaţi grupuri de experţi (din câte o persoană din fiecare grup iniţial). Numărul grupurilor va corespunde numărului fişelor pregătite în prealabil. Participanţii vor studia conţinutul de pe fişă şi vor deveni experţi în acel domeniu. Pentru eficienţă stabiliţi următoarele roluri în grupul de experţi: facilitator, timer, secretar etc. Prin studiu individual şi discuţii experţii vor trebui să înţeleagă materialul. De asemenea, vor conveni asupra elemen-telor esenţiale care trebuie să fie cunoscute de toţi participanţii şi asupra modului în care ei, în calitate de experţi, vor preda materialul respectiv

• Reuniţi grupurile iniţiale (prin reunirea experţilor în domeniile studiate la etapa anterioară) şi reluaţi predarea materialului de către expertul în dome-niul respectiv. Toţi experţii sunt în aceeaşi măsură îndreptăţiţi şi datori să le împărtăşească celorlalţi participanţi experienţa/expertiza lor. Trebuie să rezervaţi timp suficient

• Evaluaţi înţelegerea şi revedeţi pe scurt cele învăţate reciproc• Ulterior se poate desfăşura orice activitate individuală sau de grup pe baza

cunoştinţelor acumulate prin metoda „Zig-zag”

Avantajele metodei - Le oferă participanţilor posibilitatea să asimileze un volum mare de informa-

ţie- Dezvoltă capacitatea de expunere clară, de predare a informaţiei- Sporeşte responsabilitatea participanţilor

Page 40: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

Proiectarea unor programe de dezvoltare

a abilităţilor de viată

Capitolul 6

Page 41: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

39

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Capitolul VIProiectarea unor programe de dezvoltare

a abilităţilor de viată

Pentru obţinerea unor rezultate concrete în formarea şi dezvoltarea abilităţilor de viaţă este necesar un program de lunga durată. Mai jos vă vom prezenta câteva elemente care vă vor ajuta în conceperea unui program complex de dezvoltarea a abilităţilor de viaţă la tineri. Vom lua ca exemplu un program trimestrial. Un program trimestrial va fi alcătuit în urma stabilirii unor scopuri şi obiective educative, prin gândirea unor activităţi şi planificarea acestora pe parcursul a 3 luni.

Programul trimestrial conceput vă va ajuta :- să răspundeţi nevoilor tinerilor cu care lucraţi, să îi ajutaţi să - şi dezvolte

abilităţile de care au nevoie- să urmăriţi progresul personal al tinerilor- să menţineţi un echilibru al activităţilor, alternând şi variind activităţile- să aveţi o viziune de ansamblu asupra programului anual, să variaţi activită-

ţile; să aveţi o imagine clară a ceea ce urmăriţi şi cum atingeţi ceea ce v-ati propus

- să aveţi în minte permanent obiectivele pe care le urmăriţi

Înainte de a planifica un program trimestrial, trebuie să aveţi o evaluare pre-cisă a situaţiei din prezent. De aceea trebuie ţinut cont de:1. Nevoi:- nevoile specifice ale tinerilor de vârsta respectivă- interesele tinerilor- situaţia specifică a copiilor cu care lucraţi2. Mijloace (umane, financiare şi materiale)- numărul şi pregătirea celor implicaţi în program- numărul înâlnirilor şi resursele de timp- mijloacele financiare- locaţiile şi zonele în care veţi desfăşura diferite activităţi- anotimp- tradiţiile, sărbătorile, evenimentele speciale

De asemeni trebuie ţinut cont şi de dispunerea în timp a activităţilor. Trebuie să impuneţi un ritm progresiv şi să îi ţineţi pe tineri curioţi de la începutul până la sfârşitul activităţilor. În cele ce urmează vă vom prezenta un model foarte simplu de dezvoltare a unei abilităţi de viaţă. Modelul a fost conceput de Ales Bednarik si poartă numele de modelul LSDC (Lifeskills development cycle) – Ciclul de dezvoltare a abilităţilor de viaţă.

Acest model presupune următoarele etape:1. Definirea şi selectarea abilităţii de viaţă pe care dorim să o dezvoltăm la copii. În această etapă este important :• să alegeţi tipul de abilitate pe care vreţi să o dezvoltaţi• abilitatea să răspundă nevoilor grupului ţintă

2. Prezentarea abilităţii de viaţă tinerilor şi descrierea ei în termeni com-portamentali

3. Dezvoltarea abilităţii de viaţă. În această etapă:• analizaţi posibilităţile de dezvoltare (cum arată acea abilitate)• folosiţi diferite metode pentru obţinerea comportamentelor care implică abi-

litatea respectivăAceastă etapă reprezintă programul de dezvoltare a abilităţilor de viaţă şi du-reză cel mai mult.

4. Evaluarea programului de dezvoltare a abilităţilor de viaţă• are ca scop îmbunătăţirea programului de dezvoltare a abilităţilor de viaţă• se poate realiza la sfârşit, dar şi pe parcursul derulării programului.

Detalierea celor 4 etape:

1. Definirea şi selectarea abilităţii de viaţăÎn vederea selectării unei abilităţi pe care doriţi să o dezvoltaţi tinerilor trebuie identificaţi ceea ce este important pentru ei, de ce au nevoie pentru a se dez-volta armonios, pentru a fi capabili să aibă o viaţă independentă sau să poată face faţă cu succes dificultăţilor ce se pot ivi pe durata vieţii.

Page 42: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

40

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

In capitolul IV v-am prezentat cîteva metode pe care le puteţi utiliza în identi-ficarea nevoilor de formare a abilităţilor de viaţă necesare tinerilor.

2. Prezentarea abilităţii de viaţăDescrierea completă a unei abilităţi se face în termeni comportamentali, de cunoaştere, de atitudine şi de performanţă. Urmărirea acestor patru caracte-ristici ale abilităţii vă ajută în evaluarea acesteia. Pentru a ne adapta la mediu, noi oamneii ne-am elaborat un sistem de prelucrare a informaţiei. Gandurile, atitudinile, convingerile mediază modul în care ne comportăm şi emoţiile pe care le trăim. Acestea determină şi conservă stări şi comportamente. Un com-portament (intrarea profesorului în clasă) poate deveni un stimul care declan-şează un gând („voi fi din nou ascultat,”), gând care la rândul lui determină o trăire emoţională (frică, anxietate).

Formarea acestor comportamente adaptative sau dezadaptative, se realizea-ză pe parcursul dezvoltării în urma experienţelor de viaţă şi a contactului cu alte persoane – părinţi, profesori.

O mare parte din comportamentele noastre sunt rezultatul unor recompense trecute sau actuale. De exemplu studiem mai multe ore în prezent pentru că, în trecut, studiul consecvent a fost recompensat (prin note – din partea pro-fesorilor, laude - din partea părinţilor). Statutul social, banii, atenţia celorlalţi, satisfacţia proprie sau alte stări afective pozitive sunt tot atâtea situaţii care, dacă apar după un comportament fac probabilă repetarea acestuia. Nu doar recompensa, ci şi pedeapsa poate determina apariţia unui comportament do-rit. În acest caz, persoana face comportamentul pentru a evita pedeapsa.

Elemente comune ale tehnicilor de influenţare comportamentală în for-marea şi dezvoltarea unei abilităţi de viaţă.1. Stabilirea contactului cu celălat:• Folosiţi: Remarcă pozitivă• Un comentariu referitor la ceea ce persoana tocami a făcut• Un comentariu neutru• Exprimaţi sentimentul de moment• Atenţie la tonul vocii, mimică, limbajul trupului, distanţa faţă de celălalt2. Descrierea comportamentului trebuie să fie:

• Pozitivă• Concretă• Observabilă• Demonstraţi utilizarea practică a abilităţii3. Folosirea întrebărilor „De ce”:• Scurte şi compacte• Pozitive• Fac legătura cu interesele tânărului4. Încheierea• Verificaţi dacă s-a înţeles• Continuaţi cu alte lucruri• Controlaţi dacă s-a înţeles mesajul (ramâneţi aproape, oferiţi feedback pen-

tru comportamentul adecvat)

3. Dezvoltarea abilităţii de viaţăMulte din caracteristicile tânărului - abilităţile cognitive, comportamentale, emoţionale, sociale care îl ajută să se adapteze în situatii adverse – pot fi edu-cate/dezvoltate/învăţate în mod sistematic. Învăţarea joaca rolul crucial în dez-voltarea abilităţilor de viaţă ale tinerilor. Cu alte cuvinte, aveţi posibilitatea de a “îinarma” tinerii aflaţi în circumstanţe de viaţă defavorabile cu abilităţi care să-i ajute să facă faţă adversităţilor şi să se dezvolte in continuare armonios ca adulţi adaptaţi şi competenţi.

Învăţarea este un fenomen complex cu o sferă largă de cuprindere. Învăţarea înseamnă nu doar „achiziţie nouă de coportament, ca rezultat al exersării, me-nite să satisfacă adaptrea la mediu”, ci şi „explorarea vie şi activă a situaţiilor, cu posibilitatea de a sparge tiparele comportamentale existente şi a elabora forme noi de comportare, soluţii creatoare”. Educarea, formarea şi exersa-rea abilităţilor de viaţă se realizează permanent ,fie într-un mod organizat şi structurat sau în mod spontan.

În funcţie de gradul de organizare al formelor educaţiei se delimitează 3 mari categorii:- educaţia formală (oficială)- educaţia non-formală (extraşcolară)- educaţia informală (spontană)

Page 43: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

41

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Formarea şi dezvoltarea abilităţilor de viaţă este o formă particulară de educaţie non-formală, participativă, de stimulare şi de dezvoltare personală.

Pe parcursul programului de formare şi dezvoltare trebuie să ţineţi cont de modul de transmitere a cunoştinţelor şi abilităţilor, trebuie să avţi in vedere metode şi tehnici de formare adecvate. În formarea abilităţilor de viaţă trebuie să:- folosiţi metode bazate pe învăţarea experenţială – învîţare prin participare

activă- să structuraţi formarea numai după ce luaţi în considerare părerile, propu-

nerile, iniţiativelor manifestate de tineri- să creaţi un cadru sigur în care tinerii să aibă posibilitatea ca pe parcursul

programului să-şi lase comportamentul să evolueze

Pentru a facilita învăţarea şi exersarea abilităţilor de viaţă puteţi folosi urmă-toarele metode:- discuţii de grup- brainstorming- jocuri de rol- analiză de caz- instruire directă- investigaţia

4. Evaluarea programului de dezvoltare a abilităţilor de viaţăEvaluarea este parte integrantă a procesului de formare a deprinderilor de viaţă. În acest domeniu de educaţie evaluarea nu va fi utilizată ca mecanizm de verificare pentru a decide cine poate fi promovat la următorul nivel ci ca instrument care poate ajuta la îmbunătăţirea calităţii educaţiei pentru copii şi tineri. Evaluarea în formarea deprinderilor de viaţă se realizează pentru a ur-mări progresul de dezvoltare, oferind oportunitatea de a compara permanent, achiziţionarea şi practicarea de către copil/tânăr a deprinderilor de viaţă.

În funcţie de momentul integrării evaluării în desfăşurarea procesului de for-mare a deprinderilor de viaţă se pot realiza trei tipuri de evaluare:• Evaluarea iniţială este acumularea informaţiei calitative în scopul elaborării

şi modificării unui program nou. Această informaţie vă va ajuta să planificaţi

şi să decideţi care vor fi etapele de implementare. • Evaluarea intermediară este acumularea informaţiei despre lucrul îndepli-

nit şi despre persoanele care au beneficiat de acest lucru. Acest proces se monitorizează continuu pentru a evalua progresul obţinut în baza obiecti-velor şi a scopurilor propuse, adică poziţia rezultatelor parţiale faţă de cele finale preconizate. Rezultatele acestui tip de evaluare vă poate ajuta să mo-dificaţi etapele, strategiile de implementare pentru a depăşi unele dificultăţi apărute şi neprevăzute în perioada proiectării.

• Evaluarea finală este acumularea informaţiei despre rezultatele obţinute şi diferenţele aduse de aceste rezultate. Evaluarea cumulativă se face pentru a determina impactul sau schimbările la nivel de comportament, cunoştinţe, atitudini şi capacităţi menite să le influenţeze. Este important de evaluat finalităţile care sunt direct legate de obiectivele programului.

Nivelul de dezvoltare a deprinderilor, cunoştinţelor şi atitudinilor poate fi eva-luat prin implicarea tinerilor, altor profesori, părinţi. Profesorii şi alţi facilitatori calificaţi şi antrenaţi în program pot şi trebuie să evalueze valoarea activităţilor cu ajutorul gândirii profesionale, monitorizării propriilor sentimente şi reacţii şi primirea feedback-ului din partea participanţilor. Gândirea profesională poate fi aplicată prin intermediul următoarelor întrebări:• Am rămas eu mulţumit de modul în care a fost petrecută activitatea?• Au fost atinse obiectivele de învăţare propuse?• Au fost resursele şi activităţile adecvate?• Au fost suficiente cunoştinţele mele despre subiect?• Au rămas copiii/tinerii activi, interesaţi şi motivaţi?• Au contribuit copiii/tinerii cu întrebări şi opinii?• A fost discuţia destul de focusată şi structurată?• Cu ce schimbări aş veni eu pentru a face activitatea următoare mai bună?

Evaluarea activităţilor şi a programului le puteţi realiza printr-o diversitate de metode participative şi interactive, atât calitative, cât şi cantitative adaptate la vârsta şi individualitatea tînărului. În continuare vom descrie câteva tehnici de evaluare relevante pentru un program de formare a abilităţilor de viaţă.

Page 44: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

42

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

a. Chestionarul şi interviulAceste tehnici pot fi folosite în cadrul evaluării iniţiale, continue şi finale.

Materiale: foi pentru fiecare participant, pixuri (pentru chestionare)

Desfăşurare 1. Pregătiţi din timp lista cu întrebări. Alcătuirea întrebărilor o veţi face în

funcţie de obiectivele investigaţiei, tema abordată, activitatea în cadrul că-reia se va realiza chestionarul, nivelul de pregătire a celor chestionaţi sau intervievaţi.

2. Formulaţi întrebări scurte, clare, în număr rezonabil şi ordonate logic. Omi-teţi întrebările dirijate (din care subiectul să deducă ce doriţi să răspun-deţi) şi includeţi întrebări de control (care să reducă riscul răspunsurilor nesincere sau impersonale). Includeţi în chestionar sau interviu întrebări deschise (la care subiecţii să se simtă liber şi să răspundă creativ) pe lângă întrebările-grilă (cu mai multe răspunsuri) şi cele bipolare (da/nu).

3. Respectaţi intimitatea celor intervievaţi sau chestionaţi. Specificaţi pe ches-tionar că este anonim, în cazul interviului nu insistaţi să obţineţi răspunsuri când cel intervievat evită să vorbească.

4. Ca intervievator în timpul interviului trebuie să fiţi comunicabil, zâmbitori pentru a-l încuraja pe interlocutor să comunice sincer. Nu transformaţi interviul într-un interogatoriu.

5. Oferiţi feedback, adică comunicaţi rezultatele şi concluziile celor chestionaţi sau intervievaţi.

b. ProiectulAceastă metodă poate fi folosită în cadrul evaluării continue şi finale.

Desfăşurare 1. Studiaţi împreună cu participanţii care sunt necesităţile, interesele grupului

de copii şi tineri, din şcoală şi comunitate (folosiţi chestionarul, interviul, focus-grup etc.).

2. Alegeţi tema împreună cu participanţii. Este important să asiguraţi pentru această etapă următoarele condiţii:

- Participanţii să aibă un anumit interes pentru subiectul propus,- Să fie nerăbdători în a crea un produs de care să fie mândri.

3. Formaţi grupuri cu număr optim de persoane în funcţie de natura obiecti-velor şi experienţa participanţilor, de mărimea clasei.

4. Planificaţi derularea proiectului. Propuneţi membrilor grupurilor să stabi-lească paşii de realizare a planului proiectului.

Model

Paşii de realizare a planului proiectuluiEstimaţi problema• În ce constă problema?• Care este aria de extindere a ei?Analizaţi cauzele:• Care sunt cauzele ei?• Care sunt situaţiile care determină apariţia problemei?„Asalt de idei” privind soluţiile posibile:• Întocmiţi o listă a eventualelor soluţii pentru această problemă.Identificaţi priorităţile:• Care dintre aceste soluţii sunt cele mai potrivite?Identificaţi factorii favorabili şi nefavorabili:• Care sunt factorii ce pot înlesni realizarea acestei soluţii?• Care sunt factorii care pot împiedica realizarea acestei soluţii?Identificaţi partenerii şi aliaţii:• Care sunt persoanele, grupurile, organizaţiile care vă pot ajuta în soluţiona-

rea problemei?Planificaţi acţiunea:• Ce acţiune întreprindeţi pentru soluţionarea problemei?Resurse:• Care va fi costul acestei acţiuni în bani şi în timp personal?• Cât alocaţi pentru fiecare parte a acestei acţiuni?Schiţaţi un orar:• Care va fi durata acestui proiect?• Când îl începeţi? • Care sunt indicatorii principali pe parcurs?Evaluare:• Cum veţi aprecia în procesul soluţionării dacă acţionaţi în direcţia corectă?• Cum veţi constata că problema a fost soluţionată sau nu?

Page 45: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

43

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

5. Realizarea propriu-zisă a activităţilor planificate.6. Prezentarea rezultatelor de către membrii grupurilor. Prezentarea poate

avea loc în faţa unui auditoriu mai larg. Conferiţi momentului seriozitate şi manifestaţi interes faţă de eforturile participanţilor. Încurajaţi prezentatorii să folosească mijloace diverse (poze, diapozitive, alte persoane implicate în realizarea planului lor etc.).

7. Evaluaţi împreună cu participanţii implicaţi în realizarea proiectelor de grup. De la începutul activităţii, ca facilitator, veţi prezenta grupurilor formate grile de evaluare (ce veţi evalua la sfârşitul realizării proiectului: alegerea problemei, selectarea soluţiilor, realizarea planului de acţiuni, evaluarea, prezentarea, concluziile etc.).

c. PortofoliulAceastă metodă poate fi folosită în cadrul evaluării continue şi finale. Portofoliul este un instrument de evaluare flexibil, complex şi integrator. Por-tofoliul este un set de lucrări (eseuri, teste, interviuri, sondaje de opinii, poze, istorii, articole, comunicări, studii de caz, scheme etc.) realizate tineri într-un interval mai lung de timp.

Materiale: mape pentru fiecare membru al grupului.

Desfăşurare 1. Solicitaţi copiilor şi tinerilor cu care lucraţi să-şi creeze portofolii (mape) în

care vor acumula informaţii, materiale din cadrul activităţilor de formare a deprinderilor de viaţă.

2. Cereţi copiilor să îmbogăţească regulat portofoliile lor cu materiale noi, la activităţile, temele pe care le realizaţi cu ei.

3. Împreună cu copiii stabiliţi nişte criterii de selectare şi de clasificare a ma-terialelor.

4. Organizaţi o prezentare a portofoliilor membrilor grupului.5. Evaluaţi lucrările împreună cu participanţii.

d. Analiza SWOTAceastă tehnică poate fi utilizată în cadrul evaluării iniţiale, continue şi finale.

Materiale: coli de hîrtie, lipici, carioca.

Durată: 30 minute.

Desfăşurare:1. Pentru aplicarea tehnicii S.W.O.T. se desenează 4 cadrane în care se vor

înscrie ideile în procesul discuţiei. 2. Participanţii în grupuri a câte patru persoane, vor analiza activităţile după

următoarea schemă:SPuncte tari

WPuncte slabe

OOportunităţi (pentru viitor, posibilităţi, alternative)

TTemeri pentru realizarea oportunităţilor

EXERCIŢII INTERACTIVE DE EVALUARE

a. Copacul aşteptărilorAcest exerciţiu de evaluare poate fi organizat la începutul unei activităţi, teme mari, capitol.Materiale: coli de hîrtie, fişe mici de hârtie, carioca, pixuri pentru fiecare par-ticipant, lipici.Durată: 25 minute.Desfăşurare: 1. Desenaţi un copac pe o foaie mare sau pe tablă. În acest caz rădăcinile

vor reprezenta aşteptările, tulpina – contribuţia fiecăruia pentru realizarea aşteptărilor, crengile – temerile participanţilor.

2. Distribuiţi fiecărui participant fişe mici de hârtie. Participanţii scriu pe foiţe aparte aşteptări, contribuţii, temeri şi le fixează pe partea respectivă a co-pacului. Cine doreşte, le citeşte cu voce.

b. Coşul cu fructeAcest exerciţiu de evaluare poate fi organizat la începutul şi sfârşitul unei activităţi, teme, capitol.Materiale: coli de hîrtie, carioca, pixuri pentru fiecare participant, lipici, fişe colorate.

Page 46: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

44

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Durată: 15 minute.Desfăşurare: 1. Desenaţi pe o coală de hîrtie un coş. Pe conturul acestui coş lipiţi fişele pe

care participanţii au scris aşteptările lor privind activităţile. 2. La sfârşitul activităţii desenaţi în coş fructe pe care lipiţi fişe cu realizările,

succesele scrise de participanţi la activitate.

c. Panoul aşteptărilorAcest exerciţiu de evaluare poate fi organizat la începutul unei activităţi, teme mari, capitol.Materiale: coli de hîrtie, carioca, lipici.Durată: 25 minute.Desfăşurare: 1. Pregătiţi din timp două foi cu inscripţiile:

- Ce aş dori eu să se întâmple în cadrul acestei acitvităţi?- Ce nu aş dori să se întâmple?

2. Fixaţi foile pe perete şi rugaţi participanţii să se apropie pe rând şi să scrie propriul răspuns la aceste întrebări. Când toţi şi-au scris ideile, un voluntar prezintă ceea ce este scris pe flip-chart.

3. Ideile fixate pe foi vă pot ajuta să determinaţi împreună cu participanţii un regulament al grupului.

d. ScrisoareaAcest exerciţiu de evaluare poate fi organizat la sfârşitul unei activităţii, teme, capitol.Materiale: pixuri şi foi pentru fiecare participant.Durată: 20 minute.Desfăşurare: 1. Spuneţi participanţilor că vor avea de scris un răvaş adresat lor înşişi. 2. Mesajul fiecăruia trebuie să conţină informaţii despre:

- Sentimentele, emoţiile pe care le-a trăit participând la activitate- Care sunt două cele mai importante momente pe care le-a reţinut

3. Scrisoarea se va termina cu ideile lor de implementare în practică a cu-noştinţelor, a deprinderilor, atitudinilor dezvoltate într-o perioadă de timp foarte apropiată.

4. Colectaţi scrisorile şi peste o oarecare perioadă de timp distribuiţi scrisorile

participanţilor. Sugeraţi tinerilor să compare gândurile pe care le-au avut cu cele din prezent şi ce au reuşit să realizeze din ceea ce şi-au propus.

e. Cu cine seamănă?Acest exerciţiu de evaluare poate fi organizat la sfârşitul unei activităţii, teme, capitol.Durată: 25 minute.Desfăşurare: 1. La sfârşitul activităţii rugaţi participanţii să se identifice cu un obiect/lucru.2. Timp de câteva minute, permiteţi participanţilor să reflecteze şi apoi să

explice de ce au ales acest obiect (obiectul ales serveşte participantului drept reper pentru a explica evoluţia sau schimbarea anumitor trăsături personale, a relaţiilor cu ceilalţi membri ai grupului în care a lucrat, utilita-tea obiectului şi nemijlocit a sa).

3. Copiii/tinerii sunt încurajaţi să gândească creativ şi să se exprime liber des-pre cum s-au schimbat ei pe parcurs, care sunt activităţile pe care ar dori să le realizeze în viitorul apropiat.

f. PosterAcest exerciţiu de evaluare poate fi organizat la începutul şi sfârşitul unei ac-tivităţii, teme, capitol.Materiale: foi şi pixuri pentru fiecare participant, carioca, coli de hîrtie.Durată: 30 minute. Desfăşurare: 1. Propuneţi participanţilor să alcătuiască o listă:

- a aşteptărilor (personale şi ale grupului), a temerilor (evaluare iniţială)- a cunoştinţelor învăţate, a deprinderilor şi a atitudinilor formate în timpul

activităţii, temei, capitolului (evaluare intermediară sau finală)2. Formaţi grupuri mici a câte 4-6 persoane. Împărţiţi fiecărui grup de parti-

cipanţi materiale (carioca şi coli de hîrtie). Participanţii vor face schimb de opinii şi vor crea o listă comună a aşteptărilor (evaluare iniţială) sau a celor învăţate (evaluare finală).

3. Rugaţi reprezentanţii grupurilor să-şi prezinte posterele în grupul mare.

Page 47: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

45

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

g. SemaforulAcest exerciţiu de evaluare poate fi organizat la sfârşitul unei activităţi.Materiale: câte un set de fişe colorate (trei culori ale semaforului) pentru fiecare participant.Durată: 30 minute.Desfăşurare: 1. Distribuiţi tuturor participanţilor câte un set de fişe colorate.2. Un voluntar va începe să spună ce a reuşit să înveţe în cadrul acestei ac-

tivităţi. Cine este de acord cu această apreciere ridică fişa verde, cine este neutru ridică fişa galbenă, iar cei care nu sunt de acord ridică fişa roşie şi fac comentariu la această afirmaţie.

3. Vor continua şi alţi participanţi cu alte afirmaţii.

h. Eu...Acest exerciţiu de evaluare poate fi organizat la sfârşitul unei activităţi, teme mari, capitol.Materiale: foi şi pixuri pentru fiecare participant.Durată: 20 minute.Desfăşurare: 1. Scrieţi pe tablă patru începuturi de propoziţii:

- Eu simt...- Eu ştiu...- Eu cred...- Eu sunt convins(ă) că...

2. Participanţii, individual, vor scrie pe foi continuarea acestor propoziţii, refe-rindu-se la conţinutul activităţilor şi la propria implicare pe parcurs.

DE CE ESTE NEVOIE DE UN MANUAL PENTRU DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR DE VIAŢĂ?

Imaginaţivă ca viaţa se aseamănă foarte mult cu o cursă cu obstacole în care tinerii trebuie să apeleze la toate resursele şi toate abilităţile pe care le au pentru a termina cursa în timp record şi cu un scor cât mai mare. Pentru asta adolescenţii noştri au nevoie să combine educaţia formală primită în scoală de la profesori, cu cea informală primită acasă de la părinţi şi mai nou cu educaţia non-formală, care este necesară, foarte utilă şi este mai aproape de limbajul adolescenţilor.

Orice persoană are nevoie de un set de abilităţi pentru a duce o viaţă sa-tisfăcătoare, pentru a se dezvolta, pentru a iniţia şi menţine relaţii normale, pentru a-şi atinge obiectivele propuse într-o anumită etapă a vieţii şi pentru a face faţă obstacolelor întâmpinate. Acest set de abilităţi poartă denumirea de abilităţi de viaţă. Dezvoltarea acestor abilităţi de timpuriu le va oferi tinerilor şansa de a func-ţiona eficient (a-i învăţa pe tineri să se adapteze) din punct de vedere social, emoţional, în familie, la şcoală sau în alte contexte.Acest manual este necesar pentru a oferi asistenţilor sociali/referenţilor, ca-drelor didactice şi ONG-urilor un instrument util în derularea unor programe de educaţie non-formală pentru diminuarea vulnerabilităţii şi pregătirea pen-tru viaţă a tinerilor din mediul rural.

Este important ca atât profesorii, asistenţii sociali cât şi părinţii elevilor să înţeleagă şi să accepte faptul că fiecare elev are propria personalitate, şi de multe ori propriul stil de învăţare, motiv pentru care dorim ca prin activităţile şi metodele de instruire non-formale pe care le-am enumerat, să ii ajutam pe adolescenţi să işi dezvolte capacitatea de autoinstruire şi nevoia de invăţare continuă.

Page 48: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta

46

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a adolescenţilor

Bibliografie

1. Fundaţia Pro WOMEN (2008) – „Abilităţi de viaţă independentă – Ghid de aplicaţii practice adresat profesorilor şi consilierilor”

2. Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (2007) – “Instruire şi sprijin pentru dezvoltarea abilităţlor de viaţă ale copiilor şi tinerilor”

3. Baban A. (2003) – „Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere”, Editura Sinet, Cluj Napoca

4. Lemeni G., Miclea M. (2004) – „Consiliere şi orientare. Activităţi pentru cla-sele IX-XII”, Editura ASCR, Cluj Napoca

5. Iosif Moldovanu, Cluadia Coadă, Daniela Platon, Cezar Gavriliuc, Elena Racu, Ludmila Mazîlu (2005) – “Deprinderi de viaţă – Manual pentru clasele 5-7”, Editura Ştiinţa, Republica Moldova

Page 49: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta
Page 50: Manualul Dezvoltarii Abilitatilor Viata Independenta