manual de protectie civila

Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici

1

Editura M.A.I. 2005

PENTRU PERSONALUL CU ATRIBUŢII ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI CIVILE DE LA LOCALITĂŢI,

INSTITUŢII PUBLICE ŞI AGENŢI ECONOMICI

Lt. col. NICULAE STAN


2

MULŢUMESC colegilor din Catedra de Pregătire de Specialitate:

Lt.col. Marius CHICU,

Lt.col. Ionel CHIRIŢESCU,

Lt.col. Liviu ENESCU,

Mr. Ruslan SPIREA

Mr. Ion EPURE,

pentru spijinul acordat în elaborarea acestei lucrări.


3

CUPRINS

1. Cuvânt înainte Pag. 4 2. PREGĂTIRE TEHNICĂ DE SPECIALITATE Pag. 5 3. Sistemul Naţional de Management al situaţiilor de Urgenţă Pag. 6 4. Protecţia Civilă în România Pag. 16 5. Protecţia populaţiei şi a salariaţilor prin măsuri specifice Pag. 25 6. Asigurarea înştiinţării, avertizării şi alarmării Pag. 26 7. Protecţia salariaţilor şi bunurilor materiale prin adăpostire Pag. 45 8. Protecţia N.B.C. şi asigurarea medicală Pag. 59 9. Protecţia salariaţilor şi a bunurilor materiale prin evacuare Pag. 76 10. Protecţia împotriva efectelor dezastrelor Pag. 84 11. Principalele tipuri de dezastre şi caracteristicile acestora Pag. 85 12. Mijloace de intervenţie Pag. 93 13. PREGĂTIREA TACTICĂ ŞI METODICĂ DE PROTECŢIE CIVILĂ Pag. 113 14. Clasificarea şi conţinutul documentelor de protecţie civilă Pag. 114 15. Principii şi reguli de intervenţie Pag. 128 16. Dispozitivul de intervenţie Pag. 134 17. Modele de documente Pag. 136

18. Principii generale privind metodologia pregătirii şi desfăşurării exerciţiilor, antrenamentelor şi aplicaţiilor de protecţie civilă Pag. 143

19. Clasificarea şi conţinutul exerciţiilor şi aplicaţiilor de protecţie civilă Pag. 144

20. Documente necesare pregătirii şi conducerii exerciţiilor şi aplicaţiilor de protecţie civilă Pag. 147

21. Metodologia desfăşurării exerciţiilor şi aplicaţiilor de protecţie civilă Pag. 148

22. Tendinţe şi orientări privind organizarea şi desfăşurarea exerciţiilor şi aplicaţiilor de protecţie civilă Pag. 151

23. SCHEME Pag. 152

24. Structura organizatorică a Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă şi a Protecţiei Civile Pag. 154

25. Surse de risc Pag. 158 26. Variante ale dispozitivului de intervenţie Pag. 166 27. Bibliografie Pag. 168


4

CUVÂNT ÎNAINTE

Amplul proces de modernizare şi operaţionalizare a structurilor

protecţiei civile, odată cu crearea Sistemului Naţional de Management al

Situaţiilor de Urgenţă şi lipsa unor instrucţiuni şi regulamente de specialitate,

conduce la necesitatea implementării unor noi manuale de specialitate care să

fundamenteze instruirea, conducerea, dotarea şi modul de acţiune al

formaţiunilor de intervenţie.

Manualul de faţă, reprezintă un ghid pentru personalul cu atribuţii în

domeniul protecţiei civile la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici,

oferind acestora informaţiile de bază privind gestionarea situaţiilor de

protecţie civilă şi menţinerea capabilităţilor de intervenţie ale formaţiunilor,

pentru îndeplinirea misiunilor.

Manualul se constituie într-o lucrare, care am dori să contribuie la

dezvoltarea orizontului de acţiune în planificarea, organizarea şi desfăşurarea

acţiunilor de intervenţie, precum şi pentru întocmirea documentelor exerciţiilor

de protecţie civilă şi elaborarea documentelor de conducere la nivel de

localitate, instituţie publică şi agent economic.

Autorul


5

SISTEMUL NAŢIONAL DE MANAGEMENT

AL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ

I. GENERALITĂŢI Având în vedere existenţa, în domeniul managementului prevenirii şi

gestionării situaţiilor de urgenţă, a unui sistem instituţional parţial închegat, cu funcţionare temporară şi care se activează abia la momentul producerii situaţiilor de urgenţă şi pentru a asigura instituirea în cel mai scurt timp a unui cadru legal modern şi a unor mecanisme manageriale perfecţionate, menite să asigure, în mod unitar şi profesionist, apărarea vieţii şi sănătăţii populaţiei, a mediului înconjurător, a valorilor materiale şi culturale importante pe timpul producerii unor situaţii de urgenţă, care să permită restabilirea rapidă a stării de normalitate, Guvernul României a adoptat Ordonanţa de Urgenţă (nr. 21/ 15.04.2004) prin care a fost înfiinţat Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, pentru asigurarea resurselor şi coordonarea acţiunilor în situaţii de urgenţă.

Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, denumit în continuare Sistem Naţional, se înfiinţează, se organizează şi funcţionează pentru prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, asigurarea şi coordonarea resurselor umane, materiale, financiare şi de altă natură necesare restabilirii stării de normalitate. Sistemul Naţional este organizat de autorităţile administraţiei publice şi se compune dintr-o reţea de organisme, organe şi structuri abilitate în managementul situaţiilor de urgenţă, constituite pe niveluri sau domenii de competenţă, care dispune de infrastructura şi de resursele necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în ordonanţa de urgenţă menţionată.

Principiile managementului situaţiilor de urgenţă sunt: ♦ previziunea şi prevenirea; ♦ prioritatea protecţiei şi salvării vieţii oamenilor; ♦ respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului; ♦ asumarea responsabilităţii gestionarii situaţiilor de urgenţă de către autorităţile

administraţiei publice; ♦ cooperarea la nivel naţional, regional şi internaţional cu organisme si

organizaţii similare; ♦ transparenţa activităţilor desfăşurate pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă,

astfel încât acestea să nu conducă la agravarea efectelor produse; ♦ continuitatea şi gradualitatea activităţilor de gestionare a situaţiilor de urgenţă,

de la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale până la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale, în funcţie de amploarea şi de intensitatea acestora;


6

♦ operativitatea, conlucrarea activă şi subordonarea ierarhică a componentelor Sistemului Naţional.

Pe durata situaţiilor de urgenţă sau a stărilor potenţial generatoare de situaţii de urgenţă se întreprind, în condiţiile legii, după caz, acţiuni şi măsuri pentru:

♦ avertizarea populaţiei, instituţiilor şi agenţilor economici din zonele de pericol;

♦ declararea stării de alertă în cazul iminentei ameninţării sau producerii situaţiei de urgenţă;

♦ punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi de protecţie specifice tipurilor de risc si, după caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau parţial afectată;

♦ intervenţia operativă cu forţe şi mijloace special constituite, în funcţie de situaţie, pentru limitarea şi înlăturarea efectelor negative;

♦ acordarea de ajutoare de urgenţă; ♦ instituirea regimului stării de urgenţă, în condiţiile prevăzute de art. 93 din

Constituţia României, republicată; ♦ solicitarea sau acordarea de asistenţă internaţională; ♦ acordarea de despăgubiri persoanelor juridice şi fizice; ♦ alte măsuri prevăzute de lege. ♦ Autorităţile şi organismele din componenţa Sistemului Naţional cooperează,

în exercitarea atribuţiilor specifice, atât între ele, cât şi cu alte instituţii şi organisme din afara acestuia, din ţară sau din străinătate, guvernamentale sau neguvernamentale.

II. ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL

Sistemul Naţional are în compunere (schema nr.1 din capitolul scheme):

♦ comitete pentru situaţii de urgenţă; ♦ Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă; ♦ servicii publice comunitare profesioniste pentru situaţii de urgenţă; ♦ centre operative pentru situaţii de urgenţă; ♦ comandantul acţiunii.

Comitetele pentru situaţii de urgenţă sunt: ♦ Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă; ♦ comitetele ministeriale şi ale altor instituţii publice centrale pentru situaţii

de urgenţă; ♦ Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă; ♦ comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă; ♦ comitetele locale pentru situaţii de urgenţă.

Comitetele pentru situaţii de urgenţă sunt organisme interinstituţionale de sprijin al managementului şi se întrunesc semestrial şi ori de câte ori situaţia impune.


7

Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare Comitet Naţional, se constituie şi funcţionează sub conducerea nemijlocită a Ministrului Administraţiei şi Internelor şi sub coordonarea primului-ministru. Comitetul Naţional este un organism interministerial format din persoane cu putere de decizie, experţi si specialişti desemnaţi de ministerele cu atribuţii complexe în gestionarea situaţiilor de urgenţă. Organizarea şi funcţionarea Comitetului Naţional a fost stabilită prin Hotărârea de Guvern nr. 1489/09.09.2004. Comitetul naţional se compune din:

- preşedinte: ministrul administraţiei şi internelor; - vicepreşedinte: un secretar de stat din Ministerul Administraţiei şi

Internelor; - membri: un secretar de stat de la fiecare minister sau un adjunct al

conducătorului fiecărei instituţii publice centrale prevăzute în anexa nr.1 a HGR nr. 1489/09.09.2004;

- consultanţi: câte 1 – 2 experţi şi /sau specialişti din fiecare minister şi instituţie publică centrală prevăzute în aceeaşi anexă.

Secretariatul tehnic permanent al Comitetului Naţional funcţionează ca un compartiment specializat în cadrul Centrului Operaţional Naţional din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, aşa cum este prevăzut în HGR. nr. 1940/09.09.2004.

Comitetul Naţional asigură îndeplinirea atribuţiilor specifice pe linia realizării în România a obiectivelor strategiei internaţionale de reducere a dezastrelor.

La ministere şi la alte instituţii publice centrale cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă se constituie şi funcţionează sub conducerea miniştrilor, respectiv a conducătorilor instituţiilor publice centrale, comitete ministeriale pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare comitete ministeriale. Comitetul ministerial se constituie prin ordin al ministrului ori al conducătorului instituţiei publice centrale, după caz, şi are în componenţă persoane cu putere de decizie, experţi şi specialişti din aparatul propriu al ministerului şi din unele instituţii şi unităţi aflate în subordinea acestuia, cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă. În componenţa comitetului ministerial, la solicitarea ministrului respectiv, pot fi cooptaţi şi reprezentanţi ai altor ministere şi instituţii cu atribuţii în domeniu. La nivelul municipiului Bucureşti se constituie, sub conducerea prefectului, Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă. Din acest comitet fac parte primarul general, primarii de sectoare, şefi de servicii publice deconcentrate, descentralizate şi de gospodărie comunală, manageri ai unor instituţii, regii autonome şi societăţi comerciale care îndeplinesc funcţii de sprijin în gestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şi manageri ai agenţilor economici care, prin specificul activităţii, constituie factori de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă. Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetului se stabilesc prin ordin al prefectului municipiului Bucureşti.


8

La nivelul judeţelor se constituie, sub conducerea prefecţilor, comitete judeţene pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare comitete judeţene. Din comitetul judeţean fac parte preşedintele consiliului judeţean, şefi de servicii deconcentrate, descentralizate şi de gospodărie comunală şi alţi manageri ai unor instituţii şi societăţi comerciale de interes judeţean care îndeplinesc funcţii de sprijin în gestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şi manageri ai agenţilor economici care, prin specificul activităţii, constituie factori de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă. Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetelor judeţene se stabilesc prin ordine ale prefecţilor. La nivelul municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi al comunelor se constituie, sub conducerea primarului şi cu avizul prefectului, comitete locale pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare comitete locale. Din comitetul local fac parte un viceprimar, secretarul comunei, oraşului sau municipiului, după caz, şi reprezentanţi ai serviciilor publice şi ai principalelor instituţii şi agenţi economici din unitatea administrativ-teritorială respectivă, precum şi manageri sau conducători ai agenţilor economici, filialelor, sucursalelor ori punctelor de lucru locale, care, prin specificul activităţii, constituie factori de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă. Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetelor locale se stabilesc prin dispoziţie a primarului, cu avizul prefectului. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare Inspectoratul General, ca organ de specialitate din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, asigură coordonarea unitară şi permanentă a activităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă. În cadrul Inspectoratului General se organizează inspecţia de prevenire, centrul operaţional naţional şi alte structuri adecvate pentru managementul situaţiilor de urgenţă, încadrate cu personal specializat pe tipuri de riscuri, în comunicaţii, informatică şi relaţii publice. Centrul operaţional îndeplineşte permanent funcţiile de monitorizare, evaluare, înştiinţare, avertizare, prealarmare, alertare şi coordonare tehnică operaţională la nivel naţional a situaţiilor de urgenţă. Inspectoratul General prin centrul operaţional naţional, asigură secretariatul tehnic permanent al Comitetului Naţional, preluând în acest sens, la data desfiinţării Comisiei Guvernamentale de Apărare Împotriva Dezastrelor, secretariatul tehnic permanent al acesteia. Inspectoratul General asigură coordonarea şi controlul de specialitate al serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, profesioniste şi voluntare asigură şi potrivit competenţelor legale, cooperarea şi reprezentarea la nivel naţional în domeniile protecţiei civile, apărării împotriva incendiilor şi gestionării situaţiilor de urgenţă. Serviciile publice comunitare profesioniste pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare servicii de urgenţă profesioniste, constituite ca servicii deconcentrate, care funcţionează ca inspectorate judeţene si al municipiului


9

Bucureşti, asigură în zonele de competenţă coordonarea, îndrumarea şi controlul activităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă. În cadrul serviciilor de urgenţă profesioniste se organizează inspecţii de prevenire, centre operaţionale şi alte structuri adecvate pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, încadrate cu personal specializat pe tipuri de riscuri, în comunicaţii, informatică şi relaţii publice. Centrele operaţionale îndeplinesc permanent funcţiile prevăzute pentru centrul operaţional naţional, la nivelul judeţelor, respectiv al municipiului Bucureşti. Serviciile de urgenţă profesioniste, prin centrele operaţionale, asigură secretariatele tehnice permanente ale comitetelor judeţene şi al Comitetului Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă. Serviciile publice de urgenţă asigură, potrivit competenţelor legale în unităţile administrativ-teritoriale în care funcţionează, cooperarea în domeniile protecţiei civile, apărării împotriva incendiilor şi gestionarii situaţiilor de urgenţă. La nivelul ministerelor, al altor instituţii publice centrale cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă, al municipiilor - cu excepţia municipiului Bucureşti, al oraşelor şi comunelor se constituie centre operative pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare centre operative. La ministerele şi instituţiile publice centrale cu atribuţii şi funcţii de sprijin complexe în prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, prevăzute în anexa nr. 1, a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr 21, centrele operative se constituie ca structuri cu activitate permanentă. Centrele operative îndeplinesc permanent funcţiile prevăzute pentru centrele operaţionale, în domeniile de competenţă, ale ministerelor şi instituţiilor publice centrale respective. Centrele operative se constituie din personalul aparatului propriu al autorităţii respective, prin ordin al ministrului, conducătorului instituţiei publice centrale sau prin dispoziţie a primarului. Centrele operative asigură secretariatele tehnice ale comitetelor constituite la nivelul autorităţilor publice centrale sau locale. În situaţii de urgenţă, coordonarea unitară la locul producerii evenimentului excepţional a acţiunii tuturor forţelor stabilite pentru intervenţie se realizează de către o persoană împuternicită, după caz, de către Comitetul Naţional, ministerial, judeţean sau al municipiului Bucureşti, în funcţie de natura şi gravitatea evenimentului şi de mărimea categoriilor de forţe concentrate, denumită comandantul acţiunii. Comandantul acţiunii poate fi ajutat în îndeplinirea sarcinilor de către grupa operativă şi punctul operativ avansat, constituite potrivit reglementărilor în vigoare. Structura organizatorică, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea comitetelor, centrelor operaţionale şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă se stabilesc pe baza regulamentului-cadru aprobat prin hotărâre a Guvernului. Sistemul de comunicaţii, de prelucrare automată şi de stocare a datelor necesare funcţionării Sistemului Naţional se asigură prin mijloace proprii ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, ale celor din dotarea Ministerului Comunicaţiilor şi


10

Tehnologiei Informaţiei, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi ale altor componente ale sistemului naţional de apărare. III. ATRIBUŢIILE COMPONENTELOR SISTEMULUI NAŢIONAL Comitetul Naţional are următoarele atribuţii principale: ♦ examinează şi propune spre adoptare Guvernului Planul naţional de asigurare

cu resurse umane, materiale şi financiare pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă;

♦ analizează şi supune spre aprobare Guvernului Regulamentul - cadru de organizare, funcţionare şi dotare a comitetelor, centrelor operaţionale şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă, precum şi fluxul informaţional - decizional;

♦ declară, cu acordul primului - ministru, starea de alertă la nivel naţional sau la nivelul mai multor judeţe, coordonează gestionarea situaţiilor de urgenţă şi declară încetarea stării de alertă;

♦ hotărăşte, cu acordul primului - ministru, punerea în aplicare a planurilor de evacuare, la propunerea comitetelor ministeriale, judeţene sau al municipiului Bucureşti;

♦ propune Guvernului, prin ministrul administraţiei şi internelor, instituirea de către Preşedintele României a "stării de urgenţă" în zonele afectate, în baza solicitărilor primite de la comitetele judeţene sau al municipiului Bucureşti, şi urmăreşte îndeplinirea măsurilor stabilite în acest sens;

♦ propune Guvernului solicitarea/acordarea de asistenţă umanitară internaţională în cazul situaţiilor de urgenţă cu impact deosebit de grav, pe baza analizelor întocmite de Inspectoratul General;

♦ coordonează, pe teritoriul naţional, activitatea forţelor internaţionale solicitate pentru rezolvarea situaţiilor de urgenţă, îndeosebi în domeniul înlăturării efectelor distructive ale dezastrelor, în conformitate cu prevederile legii române;

♦ propune Guvernului includerea în bugetul de stat anual a fondurilor necesare pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, inclusiv pentru operaţionalizarea Sistemului Naţional şi a structurilor de intervenţie în afara frontierelor de stat, în cadrul structurilor specializate ale organismelor internaţionale cu atribuţii în domeniu;

♦ stabileşte repartizarea principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului;

♦ iniţiază elaborarea de acte normative pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă şi le avizează pe cele elaborate de comitetele ministeriale, judeţene şi al municipiului Bucureşti;


11

♦ analizează şi supune spre aprobare Guvernului scoaterea de la rezervele de stat a unor produse şi bunuri materiale necesare sprijinirii autorităţilor administraţiei publice locale şi populaţiei afectate de dezastre sau alte situaţii de urgenţă;

♦ stabileşte modul de cooperare a structurilor Sistemului Naţional cu alte autorităţi şi organisme ale statului român sau internaţionale abilitate în managementul stărilor excepţionale;

♦ coordonează informarea opiniei publice privind managementul situaţiilor de urgenţă;

♦ îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite potrivit legii. Comitetele ministeriale, judeţene, al Municipiului Bucureşti şi locale au

următoarele atribuţii principale: ♦ informează Comitetul Naţional, prin Inspectoratul General (comitetele locale

prin Centrul Operaţional Judeţean respectiv al Municipiului Bucureşti) privind stările potenţial generatoare de situaţii de urgenţă şi iminenţa ameninţării acestora;

♦ elaborează regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice tipurilor de risc din domeniile de competenţă ale ministerelor şi celorlalte instituţii publice centrale cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă şi le prezintă spre avizare Inspectoratului General şi Comitetului Naţional (numai la nivelul ministerelor);

♦ evaluează situaţiile de urgenţă produse în domeniile de competenţă, respectiv pe suprafaţa unităţii administrativ-teritoriale şi stabilesc măsuri şi acţiuni specifice pentru gestionarea acestora, inclusiv privind prealarmarea serviciilor de urgenţă din domeniile de competenţă ale ministerelor, şi propun, după caz, declararea stării de alertă sau instituirea stării de urgenţă;

♦ analizează şi avizează planurile proprii pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare necesare gestionarii situaţiilor de urgenţă;

♦ informează Comitetul Naţional, colegiile ministerelor, respectiv Consiliile Judeţeane (al Municipiului Bucureşti) şi locale asupra activităţii desfăşurate;

♦ îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini stabilite de lege, de Comitetul Naţional sau de organele abilitate.

Inspectoratul General are următoarele atribuţii principale: ♦ analizează, evaluează şi monitorizează tipurile de risc, efectuează prognoze

asupra evoluţiei acestora în scopul identificării stărilor potenţial generatoare de situaţii de urgenţă, propunând totodată măsuri pentru avertizarea populaţiei şi prevenirea agravării situaţiei;

♦ asigură coordonarea aplicării unitare, pe întreg teritoriul ţării, a măsurilor şi acţiunilor de prevenire si gestionare a situaţiilor de urgenţă;

♦ asigură informarea operativă a ministrului administraţiei şi internelor şi a instituţiilor interesate asupra stărilor potenţial generatoare de situaţii de urgentă


12

sau producerii situaţiilor de urgenţă în teritoriu, printr-un sistem informaţional propriu;

♦ coordonează derularea programelor naţionale de pregătire în domeniul apărării împotriva dezastrelor;

♦ coordonează activităţile de prevenire şi de intervenţie desfăşurate de serviciile publice comunitare profesioniste, precum şi constituirea grupelor operative pentru coordonarea şi sprijinul răspunsului în situaţii de urgenţă în zonele grav afectate;

♦ transmite şi urmăreşte îndeplinirea deciziilor Comitetului Naţional; ♦ asigură informarea populaţiei prin mass-media despre iminenţa ameninţării ori

producerea situaţiilor de urgenţă, precum şi asupra măsurilor întreprinse pentru limitarea sau înlăturarea efectelor acestora;

♦ asigură coordonarea tehnică şi de specialitate a centrelor operaţionale şi a centrelor operative şi asigură menţinerea permanentă a fluxului informaţional cu acestea;

♦ cooperează cu organismele de profil pe plan internaţional, pe baza convenţiilor la care statul român este parte, şi urmăreşte respectarea acestor convenţii în domeniul situaţiilor de urgenţă;

♦ avizează şi propune Comitetului Naţional, spre aprobare, planurile de intervenţie, de cooperare sau de asistenţă tehnică cu alte structuri ori organizaţii internaţionale, în vederea îmbunătăţirii managementului situaţiilor de urgenţă;

♦ constituie şi gestionează baza de date cu privire la situaţiile de urgenţă şi pune la dispoziţia instituţiilor interesate datele şi informaţiile solicitate pentru soluţionarea situaţiilor de urgenţă;

♦ avizează regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice tipurilor de risc, elaborate de comitetele ministeriale, şi le prezintă spre aprobare;

♦ acordă asistenţă tehnică de specialitate autorităţilor publice centrale si locale privind gestionarea situaţiilor de urgenţă;

♦ propune ministrului administraţiei şi internelor participarea cu forţe şi mijloace la înlăturarea efectelor situaţiilor de urgenţă în afara teritoriului ţării, potrivit tratatelor, acordurilor şi înţelegerilor internaţionale la care România este parte;

♦ coordonează planificarea resurselor necesare gestionării situaţiilor de urgenţă la nivel naţional şi elaborează proiectul planului de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare pentru astfel de situaţii;

♦ elaborează rapoarte şi alte documente pentru informarea Comitetului Naţional, primului-ministru, Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Preşedintelui României şi comisiilor de specialitate ale Parlamentului;

♦ cooperează cu celelalte organe ale statului abilitate în managementul stării de urgenţă, stării de asediu sau al altor stări excepţionale;

♦ funcţionează ca punct naţional de contact în relaţiile cu organismele şi organizaţiile internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale cu responsabilităţi în domeniul situaţiilor de urgenţă;


13

♦ elaborează Regulamentul-cadru privind organizarea, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea comitetelor, centrelor operaţionale şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă;

♦ informează Colegiul Ministerului Administraţiei şi Internelor asupra activităţii desfăşurate;

♦ îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de Comitetul Naţional sau de primul-ministru privind managementul situaţiilor de urgenţă şi prin regulamentul propriu de organizare şi funcţionare.

Serviciile de urgenţă profesioniste au următoarele atribuţii principale: ♦ organizează şi desfăşoară activităţi specifice de prevenire a situaţiilor de

urgenţă; ♦ participă la identificarea, înregistrarea şi evaluarea tipurilor de risc şi a

factorilor determinanţi ai acestora şi întocmesc schemele cu riscurile teritoriale din zonele de competenţă, pe care le supun aprobării prefecţilor;

♦ exercită coordonarea, îndrumarea şi controlul tehnic de specialitate al activităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă;

♦ acordă asistenţă tehnică de specialitate privind gestionarea situaţiilor de urgenţă;

♦ monitorizează prin centrele operaţionale evoluţia situaţiilor de urgenţă şi informează operativ prefecţii şi Inspectoratul General;

♦ planifică, organizează şi desfăşoară pregătirea pentru răspuns, în cazul situaţiilor de urgenţă, a subunităţilor de intervenţie din subordine;

♦ fac propuneri comitetelor pentru situaţii de urgenţă şi Inspectoratului General privind gestionarea şi managementul situaţiilor de urgenţă;

♦ urmăresc aplicarea regulamentelor privind gestionarea situaţiilor de urgenţă şi a planurilor de intervenţie şi de cooperare specifice tipurilor de riscuri;

♦ asigură transmiterea operativa a deciziilor, dispoziţiilor şi ordinelor şi urmăresc menţinerea legăturilor de comunicaţii între centrele operaţionale şi operative implicate în gestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şi cu dispeceratele integrate pentru apeluri de urgenţă şi cu dispeceratele proprii serviciilor şi forţelor care intervin în acest scop;

♦ centralizează solicitările de resurse necesare pentru îndeplinirea funcţiilor de sprijin pe timpul situaţiilor de urgenţă şi le înaintează organismelor şi organelor abilitate;

♦ gestionează baza de date referitoare la situaţiile de urgenţă din zonele de competenţă;

♦ îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini privind gestionarea situaţiilor de urgenţă, prevăzute de lege sau stabilite de organismele şi organele abilitate.


14

Centrele operative cu activitate permanentă au următoarele atribuţii principale: ♦ centralizează şi transmit operativ la centrul operaţional al Inspectoratului

General date şi informaţii privind apariţia şi evoluţia stărilor potenţial generatoare de situaţii de urgenţă;

♦ monitorizează situaţiile de urgenţă şi informează Inspectoratul General şi celelalte centre operaţionale şi operative interesate;

♦ urmăresc aplicarea regulamentelor privind gestionarea situaţiilor de urgenţă şi a planurilor de intervenţie şi cooperare specifice tipurilor de riscuri;

♦ asigura transmiterea operativă a deciziilor, dispoziţiilor şi ordinelor, precum şi menţinerea legăturilor de comunicaţii cu centrele operaţionale şi operative implicate în gestionarea situaţiilor de urgenţă, cu dispeceratele integrate pentru apeluri de urgenţă şi cu dispeceratele proprii serviciilor şi forţelor care intervin în acest scop;

♦ centralizează solicitările de resurse necesare pentru îndeplinirea funcţiilor de sprijin pe timpul situaţiilor de urgenţă şi fac propuneri pentru asigurarea lor;

♦ gestionează baza de date referitoare la situaţiile de urgenţă; ♦ îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini privind managementul situaţiilor de

urgenţă, prevăzute de lege şi în regulamentul - cadru menţionat la art. 17. Centrele operative care se constituie numai la declararea stării de alertă, pe timpul funcţionării lor, îndeplinesc atribuţii similare celor menţionate anterior. Documentele şi baza de date referitoare la situaţiile de urgenţă, deţinute de aceste centre operative, se gestionează permanent de către persoane anume desemnate din cadrul aparatului propriu al autorităţilor respective. Instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice si siguranţei naţionale au obligaţia, potrivit competenţelor lor, să transmită Inspectoratului General sau, după caz, direct ministrului administraţiei şi internelor ori primului-ministru datele şi informaţiile referitoare la situaţiile potenţial generatoare de situaţii de urgenţă, precum şi despre evoluţia şi consecinţele acestora. Inspectoratul General asigură transmiterea deciziilor luate de Guvern sau de Comitetul Naţional către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, în vederea gestionării, în mod unitar, a situaţiilor de urgenţă.


15

PROTECŢIA CIVILĂ ÎN ROMÂNIA

1. Definiţie şi principii generale Protecţia civilă este o componenta a sistemului securităţii naţionale şi

reprezintă un ansamblu integrat de activităţi specifice, masuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publica, planificate, organizate şi realizate potrivit legii, in scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării operative a urmărilor acestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate. Activitatea de protecţie civilă este de interes naţional, are caracter permanent şi se bazează pe îndeplinirea obligaţiilor ce revin, potrivit prezentei legi, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, celorlalte persoane juridice de drept public şi privat romane, precum şi persoanelor fizice. Concepţia, organizarea, desfăşurarea şi managementul activităţilor de protecţie civilă se stabilesc şi se realizează la nivel local şi naţional pe principiile autonomiei, subsidiarităţii, legalităţii, responsabilităţii, corelării obiectivelor şi resurselor, cooperării şi solidarităţii.

2. Atribuţiile protecţiei civile sunt următoarele:

a) identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi tehnologice de pe teritoriul României; b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea şi analizarea datelor şi informaţiilor referitoare la protecţia civilă ; c) informarea şi pregătirea preventiva a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusa, masurile de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţie puse la dispoziţie, obligaţiile ce ii revin şi modul de acţiune pe timpul situaţiei de urgenta; d) organizarea şi asigurarea stării de operativitate şi a capacităţii de intervenţie optime a serviciilor pentru situaţii de urgenţă şi a celorlalte organisme specializate cu atribuţii in domeniu; e) înştiinţarea autorităţilor publice şi alarmarea populaţiei in situaţiile de urgenta; f) protecţia populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi arhivistice, precum şi a mediului împotriva efectelor dezastrelor şi ale conflictelor armate; g) asigurarea condiţiilor minime de supravieţuire a populaţiei în situaţii de urgenţă sau de conflict armat; h) organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti, limitarea şi înlăturarea efectelor situaţiilor de urgenţă civila şi pentru reabilitarea utilităţilor publice afectate; i) limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor şi a efectelor atacurilor din aer pe timpul conflictelor armate;


16

j) asanarea şi neutralizarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpul conflictelor militare; k) participarea la misiuni internaţionale specifice; l) constituirea rezervelor de resurse financiare şi tehnico-materiale specifice in situaţii de urgenţă sau de conflict armat. Aceste atribuţii se completează cu cele cuprinse in alte acte normative incidente sau conexe, precum şi cu prevederile actelor internaţionale in domeniu, la care România este parte.

Pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice de protecţie civilă sunt constituite, potrivit legii, servicii de urgenta profesioniste şi voluntare.

În condiţiile legii se pot constitui şi alte structuri de urgenta publice sau private. In funcţie de tipurile de riscuri specifice, unităţile administrativ-teritoriale,

localităţile componente, instituţiile publice, agenţii economici şi obiectivele se clasifica, din punct de vedere al protecţiei civile.

3. Organizarea protecţiei civile

Organizarea protecţiei civile la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, al instituţiilor publice, al agenţilor economici şi al organizaţiilor neguvernamentale se realizează in raport cu clasificarea acestora din punct de vedere al protecţiei civile şi consta in:

a) constituirea organismelor şi structurilor pentru managementul situaţiilor de urgenţă;

b) constituirea serviciilor pentru situaţii de urgenta; c) încadrarea inspectorilor si/sau a personalului de specialitate in domeniul

protecţiei civile; d) întocmirea planurilor de analiza şi de acoperire a tipurilor de riscuri in

teritoriul de competenta sau in domeniul de activitate; e) planificarea şi organizarea activităţilor de pregătire a populaţiei şi a

salariaţilor privind protecţia civilă ; f) organizarea evacuării in caz de urgenta civila; g) organizarea cooperării şi a colaborării privind protecţia civilă ; h) planificarea resurselor pentru funcţionarea structurilor prevăzute la lit. a)-c),

precum şi pentru realizarea masurilor stabilite in planurile prevăzute la lit. d). Schema cu organizarea protecţiei civile în România este prezentată în capitolul

„scheme”. Activitatea de protecţie civilă din România este coordonata de primul-

ministru, care conduce aceasta activitate prin ministrul administraţiei şi internelor, in calitate de preşedinte al Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenta.

La nivelul instituţiilor publice centrale şi locale, activitatea de protecţie civilă este condusa de către preşedinţii comitetelor pentru situaţii de urgenta, constituite potrivit legii, iar la nivelul agenţilor economici, de către conducătorii acestora.

La toate nivelurile de competenta, in structurile cu activitate permanenta sau temporara din Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de urgenţă se constituie structuri specializate in domeniul protecţiei civile.


17

La nivelul municipiilor, al oraşelor, al comunelor, al instituţiilor publice şi al agenţilor economici cuprinşi in clasificarea din punct de vedere al protecţiei civile, se încadrează personal de specialitate cu atribuţii in domeniul protecţiei civile.

Personalul de specialitate cu atribuţii in domeniul protecţiei civile se

încadrează la: a) ministerele şi instituţiile publice centrale la care, potrivit legii, nu se

constituie centre operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate permanenta; b) serviciile publice deconcentrate la nivel judeţean, la nivelul municipiului

Bucureşti şi sectoarelor acestuia, din subordinea ministerelor care, potrivit legii, constituie centre operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate permanenta;

c) regiile autonome, companiile naţionale şi societăţile comerciale care, prin specificul activităţii lor, pot crea stări potenţial generatoare de situaţii de urgenţă civilă sau sunt expuse unor riscuri majore;

d) consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale in care, potrivit schemelor cu riscuri teritoriale întocmite conform legii de către inspectoratele pentru situaţii de urgenta, exista pericolul potenţial de producere a dezastrelor naturale provocate de cutremure, inundaţii şi incendii de pădure. Personalul de specialitate cu atribuţii in domeniul protecţiei civile, de la

municipii, oraşe, comune, instituţii publice şi agenţi economici, asigura permanent coordonarea planificării şi a realizării activităţilor şi masurilor de protecţie civila, participa la pregătirea serviciilor de urgenta, a salariaţilor si/sau a populaţiei şi asigura coordonarea secretariatelor tehnice ale comitetelor pentru situaţii de urgenta, respectiv a celulelor de urgenta.

La instituirea masurilor excepţionale, precum şi in situaţii de conflict armat, structurile existente pe timp de pace, ca şi cele care se completează sau se înfiinţează la mobilizare, îndeplinesc funcţiile şi Atribuţiile pe linia protecţiei civile prevăzute de lege, având în vedere respectarea prevederilor protocoalelor adiţionale la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949, privind protecţia civilă. Activitatea de prevenire in domeniul protecţiei civile si/sau al intervenţiei operative se asigura de către serviciile de urgenta, prin structuri specializate, in conformitate cu competentele şi Atribuţiile stabilite potrivit legii. Serviciile de urgenta profesioniste sau voluntare şi celelalte structuri specializate pentru intervenţie şi acţiune in situaţii de urgenţă(inclusiv serviciile de urgenta private), constituite de către autorităţile abilitate in condiţiile legii, cuprind personal şi formaţiuni instruite in specialităţi necesare protecţiei civile.


18

4.Atribuţii şi obligaţii privind protecţia civilă Atribuţii ale autorităţilor administraţiei publice

Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale asigura stabilirea şi integrarea masurilor de protecţie civilă în planurile şi programele de dezvoltare economico-socială ce se elaborează la nivel naţional, judeţean şi local şi urmăresc realizarea acestora. Guvernul exercita următoarele atribuţii principale:

a) aproba strategia naţionala a protecţiei civile şi actele normative specifice, potrivit competentei;

b) analizează periodic şi ori de cate ori situaţia o impune activitatea de protecţie civila;

c) aproba planul naţional de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă;

d) propune, potrivit legii, Preşedintelui României instituirea şi încetarea stării de urgenţă în zonele afectate;

e) încheie acorduri internaţionale in domeniul protecţiei civile; f) adopta hotărâri prin care se acorda ajutoare de urgenta şi despăgubiri

persoanelor fizice şi juridice afectate; g) aproba planificarea exerciţiilor şi a aplicaţiilor de protecţie civilă cu caracter

internaţional; h) solicita, la nevoie, sprijin internaţional;

i) aproba acordarea de ajutor, in urma solicitărilor, statelor afectate de dezastre. j) asigura gestionarea tipurilor de riscuri specifice şi îndeplinirea funcţiilor de

sprijin prin structuri specifice domeniilor de competenta, potrivit legii. Organizarea şi funcţionarea acestor structuri se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Ministerul Apărării Naţionale planifica şi executa masurile de protecţie

civila, potrivit organizării şi planurilor specifice proprii şi planurilor comune cu alte ministere.

Ministerul Administraţiei şi Internelor exercita, prin Inspectoratul General

pentru Situaţii de Urgenta, următoarele atribuţii principale: a) elaborează şi prezintă Guvernului, spre aprobare, proiectul de strategie naţionala a protecţiei civile; b) elaborează şi avizează proiecte de acte normative specifice; c) coordonează activităţile de evacuare, potrivit planurilor întocmite; d) organizează şi conduce activitatea de asanare a teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpul conflictelor militare; e) analizează periodic, împreună cu autorităţile administraţiei publice centrale, stadiul realizării masurilor necesare a fi luate in situaţii de protecţie civila; f) elaborează norme metodologice pentru întocmirea planurilor de urgenta interna şi externa a agenţilor economici; g) organizează şi conduce exerciţii şi aplicaţii de specialitate;


19

h) coordonează acţiunile de limitare şi înlăturare a urmărilor situaţiilor de urgenţă; i) colaborează cu organisme internaţionale de specialitate. Inspectoratul General pentru Situaţii de urgenţă este autoritate de reglementare in domeniul protecţiei civile.

Controlul de stat in domeniul protecţiei civile se realizează prin activităţi de avizare, autorizare, atestare, recunoaştere, verificare, control şi se exercita prin Inspecţia de Prevenire din structura Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta, respectiv prin inspecţiile de prevenire din cadrul inspectoratelor judeţene şi al municipiului Bucureşti, in scopul aplicării unitare a prevederilor legale pe întreg teritoriul României.

Inspectoratul General pentru Situaţii de urgenţă îndeplineşte rolul de punct naţional de contact in relaţiile cu organisme internaţionale de profil.

Consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor şi consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii principale:

a) aproba organizarea protecţiei civile la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, analizează anual şi ori de cate ori este nevoie activitatea desfăşurată şi adopta masuri pentru îmbunătăţirea acesteia;

b) aproba planurile anuale şi de perspectiva pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare destinate prevenirii şi gestionarii situaţiilor de urgenţă;

c) participa, potrivit legii, la asigurarea finanţării masurilor şi a acţiunilor de protecţie civila, precum şi a serviciilor de urgenta şi a structurilor care au atribuţii legale in acest domeniu;

d) stabilesc, in condiţiile legii, taxe speciale pe linia protecţiei civile; e) înfiinţează, in condiţiile legii şi cu avizul Inspectoratului General pentru

Situaţii de Urgenta, centre de formare şi evaluare a personalului din serviciile voluntare de urgenta;

f) gestionează, depozitează, întreţin şi asigura conservarea aparaturii şi a materialelor de protecţie civilă prin serviciile specializate din subordine;

g) asigura spatiile necesare funcţionarii inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă corespunzătoare, paza şi securitatea acestora şi a centrelor operaţionale, precum şi spaţiile pentru depozitarea materialelor de intervenţie.

Prefectul are următoarele atribuţii principale: a) aproba planurile operative şi de pregătire pe linia protecţiei civile şi planificarea exerciţiilor şi a altor activităţi desfăşurate la nivelul unităţii administrativ-teritoriale; b) urmăreşte îndeplinirea măsurilor de protecţie civilă la nivelul unităţii administrativ-teritoriale; c) dispune, potrivit legii, instituirea stării de alerta, activarea sau folosirea, după caz, a formaţiunilor de intervenţie; d) aproba schema cu riscurile teritoriale întocmită de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă; e) asigura condiţii pentru buna desfăşurare şi integrarea activităţii forţelor de intervenţie din alte judeţe sau a echipelor internaţionale, după caz, sosite in


20

unitatea administrativ-teritorială in scopul limitării şi înlăturării efectelor dezastrelor; f) prezintă consiliului judeţean sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, propuneri de completare a sistemului de înştiinţare şi alarmare a populaţiei, a fondului de adăpostire, a bazei materiale şi alte masuri de protecţie a populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi a mediului; g) exercita controlul aplicării masurilor in situaţiile de protecţie civila.

Primarul are următoarele atribuţii principale: a) propune consiliului local structura organizatorica de protecţie civila; b) aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local in domeniul protecţiei

civile; c) aproba planurile operative, de pregătire şi planificare a exerciţiilor de

specialitate; d) propune fondurile necesare realizării masurilor de protecţie civila; e) conduce exerciţiile, aplicaţiile şi activităţile de pregătire privind protecţia

civilă ; f) coordonează activitatea serviciilor de urgenta voluntare; g) aproba planurile de cooperare cu localităţile învecinate şi organismele

neguvernamentale; h) dispune masuri şi controlează modul de întreţinere a spatiilor de adăpostire

colective de către administratorul acestora; i) urmăreşte realizarea, întreţinerea şi funcţionarea legăturilor şi mijloacelor

de înştiinţare şi alarmare in situaţii de protecţie civila; j) răspunde de alarmarea, protecţia şi pregătirea populaţiei pentru situaţiile de

protecţie civila; k) solicita asistenta tehnica şi sprijin pentru gestionarea situaţiilor de

protecţie civila; l) exercita controlul aplicării masurilor de protecţie civilă in plan local; m) asigura evaluarea şi centralizarea solicitărilor de ajutoare şi despăgubiri in

situaţii de protecţie civila, precum şi distribuirea celor primite; n) coordonează nemijlocit evacuarea populaţiei din zonele afectate de

situaţiile de protecţie civila; o) stabileşte masurile necesare pentru asigurarea hrănirii, a cazării şi a

alimentarii cu energie şi apă a populaţiei evacuate; p) dispune masuri pentru asigurarea ordinii publice in zona sinistrata; q) cooperează cu primarii localităţilor sau ai sectoarelor limitrofe, după caz,

in probleme de interes comun; r) gestionează, depozitează, întreţine şi conserva tehnica, aparatura şi

materialele de protecţie civila, prin serviciile de specialitate subordonate.


21

Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii agenţilor economici, indiferent de forma de proprietate, au următoarele obligaţii principale: a) asigura identificarea, monitorizarea şi evaluarea factorilor de risc specifici,

generatori de evenimente periculoase; b) stabilesc şi urmăresc îndeplinirea masurilor şi a acţiunilor de prevenire şi

de pregătire a intervenţiei, in funcţie de încadrarea in clasificarea de protecţie civila;

c) organizează şi dotează, pe baza criteriilor de performanta elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenta, servicii sau formaţiuni proprii de urgenta şi stabilesc regulamentul de organizare şi funcţionare a acestora;

d) participa la exerciţii şi aplicaţii de protecţie civilă şi conduc nemijlocit acţiunile de alarmare, evacuare, intervenţie, limitare şi înlăturare a urmărilor situaţiilor de urgenţă desfăşurate de unităţile proprii;

e) asigura gratuit forţelor de intervenţie chemate in sprijin in situaţii de urgenţă echipamentele, substanţele, mijloacele şi antidoturile adecvate riscurilor specifice;

f) organizează instruirea şi pregătirea personalului încadrat in munca privind protecţia civilă ;

g) asigura alarmarea populaţiei din zona de risc creata ca urmare a activităţilor proprii desfăşurate;

h) prevăd, anual, in bugetul propriu, fonduri pentru cheltuieli necesare desfăşurării activităţilor de protecţie civilă;

i) înştiinţează persoanele şi organismele competente asupra factorilor de risc şi le semnalează, de îndată, cu privire la iminenta producerii sau producerea unei situaţii de urgenţă civilă la nivelul instituţiei sau agentului economic;

j) stabilesc şi transmit către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor regulile şi masurile de protecţie specifice, corelate cu riscurile previzibile la utilizare, manipulare, transport şi depozitare;

k) încheie contracte, convenţii sau protocoale de cooperare cu alte servicii de urgenţa profesioniste sau voluntare;

l) menţin in stare de funcţionare mijloacele de transmisiuni-alarmare, spatiile de adăpostire şi mijloacele tehnice proprii, destinate adăpostirii sau intervenţiei, ţin evidenţa acestora şi le verifica periodic;

m) îndeplinesc alte obligaţii şi masuri stabilite, potrivit legii, de către organismele şi organele abilitate.

Persoanele fizice sau juridice care deţin imobile in indiviziune sau le utilizează in comun sunt obligate sa coopereze pentru îndeplinirea masurilor de protecţie civilă pentru întregul imobil sau ansamblu de imobile.

Proiectanţii, constructorii şi beneficiarii de investiţii au următoarele obligaţii: d) sa prevadă in documentaţiile tehnice ale investiţiilor masurile specifice, echipamentele şi dotările necesare, conform normativelor in vigoare, şi sa asigure realizarea lor înainte de darea in exploatare a investiţiei;


22

b) sa obţină toate avizele, autorizaţiile şi acordurile privind protecţia civilă , prevenirea şi stingerea incendiilor şi de mediu, conform legii, şi sa urmărească realizarea masurilor stabilite in cuprinsul acestora; c) sa evalueze riscul seismic al zonei in care se executa lucrările şi sa întocmească proiectul, respectiv sa execute construcţia sau instalaţia conform gradului de risc seismic evaluat. Persoanele care concura la proiectarea, realizarea, exploatarea, întreţinerea, repararea, postutilizarea construcţiilor, a echipamentelor şi a instalaţiilor tehnologice, potrivit obligaţiilor şi răspunderilor prevăzute de lege, le vor examina sistematic şi calificat pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor, in condiţiile prevăzute de reglementările specifice.

Salariaţii au următoarele drepturi şi obligaţii: d) sa beneficieze, in mod gratuit, de echipament de protecţie individuala, de

tratament medical şi antidoturi, daca sunt încadraţi la agenţi economici sau instituţii cu surse de risc nuclear, chimic sau biologic;

b) sa beneficieze de masurile de protecţie sociala prevăzute prin lege pentru perioadele de întrerupere a activităţii, impuse de situaţiile de protecţie civila;

c) sa respecte normele, regulile şi masurile de protecţie civilă stabilite; d) sa participe la instruiri, exerciţii, aplicaţii şi la alte forme de pregătire

specifica.

5. Pregătirea pentru protecţia civilă Pregătirea pentru protecţia civilă cuprinde pregătirea populaţiei şi a

salariaţilor, pregătirea serviciilor de urgenta, pregătirea personalului cu funcţii de conducere pe linia protecţiei civile, precum şi a personalului de specialitate.

Pregătirea profesionala a serviciilor de urgenta şi a altor forte cu care se cooperează se realizează pe baza programelor anuale de pregătire, aprobate de şefii acestora.

Planificarea exerciţiilor şi a aplicaţiilor de cooperare privind protecţia civilă la care participa, potrivit specificului acestora, serviciile de urgenta, forţele de protecţie şi sprijin şi populaţia se aproba de prefect, primar sau de ministrul administraţiei şi internelor, după caz.

Exerciţiile de cooperare interjudeţene/regionale şi cele cu caracter internaţional se aproba de Guvern, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor.

În documentele de planificare a pregătirii privind protecţia civilă se prevăd şi resursele materiale şi financiare necesare, precum şi cine le asigură.

Iniţierea, calificarea, perfecţionarea sau specializarea conducătorilor structurilor specializate de protecţie civilă şi a şefilor serviciilor de urgenta, a personalului de specialitate, precum şi a altor persoane cu atribuţii in acest domeniu se realizează prin cursuri, convocări sau instructaje şi se desfăşoară in Centrul Naţional de Pregătire pentru Managementul Situaţiilor de urgenţă şi in centrele zonale ale acestuia, precum şi in Institutul Naţional de Administraţie sau in alte instituţii de învăţământ de profil.


23

Pregătirea pentru protecţia civilă in instituţiile de învăţământ militar este obligatorie şi se desfăşoară pe baza tematicilor elaborate cu consultarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta.

Formarea, perfecţionarea şi specializarea personalului serviciilor de urgenta profesioniste şi al structurilor componente ale Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de urgenţă se realizează in instituţiile de învăţământ de profil din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, a Ministerului Apărării Naţionale, precum şi in alte unităţi abilitate din tara şi din străinătate.

Pregătirea populaţiei şi a salariaţilor Informarea şi educarea preventiva a populaţiei privind protecţia civilă sunt

obligatorii şi se asigura prin: instituţiile de învăţământ şi educaţie de toate gradele, mijloacele de informare in masa şi serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenta.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării, in colaborare cu Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenta, stabileşte, prin protocol, temele şi activităţile practic-aplicative de educaţie privind protecţia civilă , care se includ in programele de învăţământ, precum şi in planurile activităţilor extraşcolare.

Societăţile publice şi private, naţionale şi locale, de radio şi televiziune, precum şi presa scrisa sunt obligate sa asigure prezentarea in emisiunile, respectiv in ştirile şi reportajele acestora, a riscurilor potenţiale, masurilor preventive şi a modului de acţiune şi comportare a populaţiei pe timpul situaţiilor de urgenţă civila.

La informarea şi educarea preventiva a populaţiei privind protecţia civilă participa şi organizaţiile neguvernamentale de interes public, potrivit statutelor şi specificului activităţilor acestora.

Instruirea salariaţilor privind protecţia civilă se asigura sistematic, de regula împreuna cu instructajele de prevenire şi stingere a incendiilor, in condiţiile stabilite prin dispoziţiile generale elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de urgenţă şi aprobate de ministrul administraţiei şi internelor. Participarea salariaţilor la instruire constituie sarcina de serviciu.

6.Termeni şi expresii folosite în Legea 481/2004, privind protecţia civilă

a) dezastru - evenimentul datorat declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificări ale mediului si care, prin amploare, intensitate si consecinţe, atinge ori depăşeşte nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenta, elaborate si aprobate potrivit legii; b) situaţie de protecţie civilă - situaţia generata de iminenta producerii sau de producerea dezastrelor, a conflictelor militare si/sau a altor situaţii neconvenţionale care, prin nivelul de gravitate, pun in pericol sau afectează viaţa, mediul, bunurile si valorile culturale si de patrimoniu; c) înştiinţare - activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenta producerii sau producerea dezastrelor si/sau a conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, in scopul evitării surprinderii si al realizării masurilor de protecţie; d) avertizare - aducerea la cunoştinţa populaţiei a informaţiilor necesare despre iminenta producerii sau producerea unor dezastre;


24

e) prealarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare către autorităţi despre probabilitatea producerii unor dezastre sau a unui atac aerian; f) alarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populaţiei despre iminenta producerii unor dezastre sau a unui atac aerian; g) adăpostire - măsură specifica de protecţie a populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si de patrimoniu, pe timpul ostilităţilor militare, împotriva efectelor atacurilor aeriene ale adversarului. Adăposturile de protecţie civila sunt spatii special amenajate pentru protecţia personalului in situaţii de urgenta, proiectate, executate, dotate si echipate potrivit normelor si instrucţiunilor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenta si aprobate de ministrul administraţiei si internelor; h) asanare - ansamblul de lucrări si operaţiuni executate pentru înlăturarea sau distrugerea muniţiei neexplodate si dezafectarea terenurilor, altele decât poligoanele de trageri ale structurilor de apărare, ordine publica si securitate naţională. (2) Termenii si expresiile referitoare la situaţii de urgenta, factori si tipuri de riscuri, stare de alerta, intervenţie operativa si evacuare au înţelesurile prevăzute la art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.


25

PROTECŢIA POPULAŢIEI ŞI A SALARIAŢILOR PRIN MĂSURI SPECIFICE


26

ASIGURAREA ÎNŞTIINŢĂRII, AVERTIZĂRII ŞI ALARMĂRII

1. Definirea înştiinţării, avertizării şi alarmării; Principiile înştiinţării, avertizării şi alarmării la localităţi, instituţiile publice şi agenţii economici.

Înştiinţarea este activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre

iminenţa producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, în scopul evitării surprinderii şi al realizării măsurilor de protecţie.

Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sau de serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la populaţie sau de la structurile care monitorizează sursele de risc.

Avertizarea este activitatea de aducerea la cunoştinţa populaţiei a informaţiilor necesare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre. Avertizarea populaţiei se realizează de către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, prin mijloacele de avertizare specifice, în baza înştiinţării primite de la structurile abilitate. Prealarmarea reprezintă transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare către autorităţi despre probabilitatea producerii unor dezastre sau a unui atac aerian. Prealarmarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la Statul Major General şi de la structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe armate, pe baza planurilor de cooperare întocmite în acest sens. Alarmarea reprezintă transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populaţiei despre iminenţa producerii unor dezastre sau a unui atac aerian. Alarmarea populaţiei se realizează de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, prin mijloace specifice pe baza înştiinţării primite de la structurile abilitate.

Înştiinţarea şi avertizarea de protecţie civilă şi în situaţii de urgenţă cuprinde: - înştiinţarea şi avertizarea despre pericolul atacului din aer; - înştiinţarea şi avertizarea despre executarea loviturilor şi efectelor unui atac

cu Armele de Distrugere în Masă (Nucleară, Biologică şi Chimică) şi/sau emisiilor altele decât atacul (EADA), sau convenţionale;

- înştiinţarea şi avertizarea despre pericolul producerii dezastrelor. În cazul unui atac iminent, în situaţia în care nu sa declarat starea de război, primele mesaje de prealarmă şi de alarmă se transmit cu aprobarea ministrului administraţiei şi internelor, pe baza înştiinţărilor Statului Major General şi structurilor specializate din cadrul categoriilor de forţe armate, conform planurilor de cooperare întocmite în acest sens.

Mesajele de înştiinţare despre pericolul atacurilor din aer, se referă la introducerea situaţiilor de prealarmă aeriană, alarmă aeriană şi încetarea alarmei aeriene. Prealarma aeriană se transmite când ţintele aeriene se găsesc la o distanţă corespunzătoare unui timp de zbor, faţă de frontiera de stat a României sau de limita


27

grupurilor de judeţe, care să asigure informarea autorităţilor despre pericolul atacului aerian şi să le permită acestora luarea măsurilor şi desfăşurarea activităţilor ce se impun pentru declanşarea în bune condiţiuni a semnalului de alarmă aeriană, dacă este cazul.

Alarma aeriană se transmite când ţintele aeriene se găsesc la o distanţă corespunzătoare unui timp de zbor, faţă de frontiera de stat a României sau de limita grupurilor de judeţe, care să permită populaţiei realizarea măsurilor de protecţie împotriva loviturilor din aer prin adăpostire sau alte mijloace specifice. Atât pentru prealarmă cât şi pentru alarma aeriană, timpul de zbor, în minute, se va preciza (dacă se va considera necesar) ulterior în „Instrucţiunile privind înştiinţarea şi alarmarea”, elaborată de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. În cazul unui atac iminent, atunci când nu s-a declanşat starea de război, primele mesaje de prealarmă şi alarmă aeriană se transmit cu aprobarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, pe baza informaţiilor furnizate de Statul Major General (pe bază de Protocol).

Pe timp de pace înştiinţarea despre producerea sau pericolul producerii accidentului nuclear şi chimic se realizează la ordinului ministrului administraţiilor şi internelor de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, la propunerea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, comitetelor ministeriale pentru situaţii de urgenţă şi ale altor instituţii publice centrale. Încetarea alarmei aeriene se transmite când ţintele aeriene s-au depărtat de frontiera de stat a României sau de limita grupurilor de judeţe şi existenţa pericolului atacului aerian nu există.

Mesajul de prealarmă aeriană se transmite inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă, al municipiului Bucureşti şi sectoarelor acestuia, unităţilor militare de protecţie civilă, şefilor inspectoratelor judeţene ale Ministerului Administraţiilor şi Internelor, direcţiilor regionale, staţiilor şi nodurilor de cale ferată importante, centralelor nuclearo-electrice, termocentralelor şi hidrocentralelor electrice, instituţiilor publice şi agenţilor economici importanţi (cu producţie de apărare; care folosesc în procesul de producţie surse radioactive sau substanţe toxice etc.). Organele la care se transmit mesajele de prealarmă aeriană se stabilesc prin plan de şefii inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă şi ai comitetelor pentru situaţii de urgenţă de la municipii şi oraşe cu aprobarea preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă. Mesajul de alarmă aeriană se transmite inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă şi comitetelor pentru situaţii de urgenţă, cât şi personalului care acţionează sistemele şi mijloacele de avertizare şi alarmare. Mesajul de încetare a alarmei aeriene se transmite tuturor organelor la care s-a introdus alarma aeriană şi prealarmă aeriană. La localităţile şi agenţii economici care au suferit lovituri din aer, semnalul de încetarea alarmei aeriene se declanşează la ordinul preşedintelui comitetului pentru situaţii de urgenţă al localităţii sau de conducătorul agentului economic respectiv, după ce s-a raportat eşalonului superior.


28

Responsabilitatea înştiinţării şi avertizării despre pericolul contaminării radioactive, cu substanţe toxice şi agenţi patogeni, revine conducătorului de la sursele de risc şi staţiilor de măsurare a radioactivităţii mediului. Aceştia au obligaţia de a înştiinţa inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, toate localităţile dispuse şi agenţii economici pe direcţia de propagare a norului nuclear, chimic sau biologic. Folosirea mijloacelor de alarmare în cazul producerii unor dezastre se execută numai cu aprobarea primarului localităţii, a conducătorului instituţiei publice sau a agentului economic implicat, după caz, ori a împuterniciţilor acestora.

Alarmarea trebuie să fie oportună, autentică, stabilă şi să asigure în bune condiţii prevenirea populaţiei şi salariaţilor. Oportunitatea alarmării constă în avertizarea populaţiei şi salariaţilor în timp scurt şi se realizează prin asigurarea unor sisteme şi mijloace de alarmare care să poată fi acţionate imediat. Autenticitatea alarmării constă în transmiterea unor semnale de alarmare, destinate prevenirii populaţiei şi salariaţilor care să nu creeze confuzii.

Stabilitatea alarmării constă în avertizarea populaţiei şi salariaţilor în orice situaţie creată şi se asigură prin :

• menţinerea în permanentă stare de funcţionare a fiecărui mijloc de alarmare ; • folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare care să se bazeze pe surse energetice diferite de funcţionare(electrică, aer comprimat, abur, carburanţi etc.); • asigurarea continuităţii legăturilor necesare acţionării mijloacelor de alarmare ; • restabilirea în timp scurt a mijloacelor şi sistemelor afectate ; • utilizarea judicioasă a forţelor şi mijloacelor de alarmare în sectoarele şi raioanele de intervenţie ; • asigurarea unui înalt nivel de pregătire a personalului ce deserveşte mijloacele de alarmare ;

Avertizarea populaţiei în bune condiţii se obţine prin organizarea alarmării corespunzător caracteristicilor mijloacelor de alarmare instalate în localităţi, instituţii publice şi agenţi economici, astfel încât intensitatea semnalelor acustice emise de acestea să fie cu cel puţin 6-10 decibeli mai mare decât zgomotul de fond, dar nu mai mult de 123 decibeli.


29

ORGANIZAREA ŞI ASIGURAREA ÎNŞTIINŢĂRII Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă organizează şi execută înştiinţarea la:

- comitetele ministeriale şi structurile de specialitate ale administraţiei publice centrale care dispun de legături proprii;

- inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă şi unităţile subordonate, pe zone şi grupe, ţinând seama de organizarea teritorial-administrativă a ţării, zonele de operaţii şi direcţii probabile operative şi tactice, astfel încât transmiterea mesajelor să se facă în cel mai scurt timp posibil.

Comitetele ministeriale şi ale altor instituţii publice centrale pentru situaţii de urgenţă care dispun de reţele proprii de legături, înştiinţează organele şi agenţii economici importanţi subordonaţi (dispeceratele acestora) în timp de 1-2 minute din momentul primirii mesajelor de înştiinţare.

Inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, al municipiului Bucureşti şi ale sectoarelor acestuia, înştiinţează pe grupe şi trepte comitetele pentru situaţii de urgenţă de la municipiile, oraşele şi comunele din judeţ , cu prioritate localităţile mai importante, în timp de 1-6 minute din momentul primirii mesajelor de înştiinţare.

Comitetele pentru situaţii de urgenţă de la municipiile reşedinţă de judeţ şi comitetele pentru situaţii de urgenţă de la celelalte municipii şi oraşe înştiinţează comunele, instituţiile publice şi agenţii economici subordonaţi acestora precum şi unele comune stabilite de inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă, în 1-4 minute din momentul primirii mesajului de înştiinţare.

Comitetele locale pentru situaţii de urgenţă de la comune înştiinţează satele din compunerea lor teritorial - administrativă. Celulele de urgenţă de la agenţii economici organizează înştiinţarea personalului cu atribuţii de acţionare a mijloacelor de alarmare şi de cercetare-observare.

Inspectoratele judeţene ale Ministerului Administraţiilor şi Internelor organizează înştiinţarea unităţilor şi formaţiunilor subordonate pe baza datelor primite de la eşaloanele superioare şi a inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă conform “Metodologiei transmiterii mesajelor de înştiinţare a unităţilor Ministerului Administraţiilor şi Internelor despre situaţii de urgenţă”.

Înştiinţarea unităţilor şi formaţiunilor militare aparţinând Ministerului Apărării Naţionale se organizează şi execută atât de către eşaloanele superioare cât şi la ordinul comandantului garnizoanei.

Pentru transmiterea mesajelor în timp util , inspectoratele şi comitetele pentru situaţii de urgenţă care au atribuţii de înştiinţare întocmesc scheme de înştiinţare care cuprind: eşalonul superior, marile unităţi şi unităţile militare de la care primesc mesaje de înştiinţare, organele, localităţile şi agenţii economici prevăzuţi a fi înştiinţaţi, organizate pe grupe şi trepte de înştiinţare ; mijloacele de transmisiuni folosite pentru înştiinţare, precum şi alte date utile necesare asigurării înştiinţării. Numărul grupelor de înştiinţare se stabilesc astfel încât să se asigure înştiinţarea în cel mai scurt timp şi o bună recepţie a mesajelor în situaţiile când acestea sunt


30

transmise simultan pentru toţi corespondenţii. Fiecare grupă de înştiinţare va fi compusă, de regulă din 6-8 corespondenţi. Schemele de înştiinţare vor fi aprobate de preşedinţii comitetelor pentru situaţii de urgenţă de la structurile cu atribuţii de înştiinţare.

Pentru realizarea înştiinţării se folosesc : echipamentele de înştiinţare tip - F-1001A şi B, aparate telefonice conectate la sistemul de telecomunicaţii teritorial; căi şi circuite telefonice închiriate permanent sau preluate temporar din sistemul de telecomunicaţii teritorial ; căi şi circuite telefonice ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale; staţii şi receptoare radio de tip militar, receptoare cu frecvenţe fixe, radiotelefoane din înzestrarea protecţiei civile sau a unor agenţi economici, mijloace mass media şi poşta electronică. Mijloacele de avertizare şi alarmare specifice se instalează în locurile stabilite de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de serviciile de urgenţă profesioniste. La primirea ordinului de trecere la realizarea treptei a II-a , echipamentele de înştiinţare tip F-1001 se mută şi se instalează în punctele de comandă, unde se asigură din timp de pace condiţiile tehnice şi circuitele necesare. Echipamentele de înştiinţare tip F-1001A sunt destinate să asigure şi acţionarea pe judeţe sau grupuri de judeţe, a sistemelor centralizate de alarmare din municipii şi oraşe.

Pentru realizarea centralizată a înştiinţării prin fir, este organizat sistemul automat de înştiinţare în situaţii de urgenţă din România, dotat cu echipamente de înştiinţare şi alarmare tip F-1001 A şi B, căi şi circuite telefonice de interconectare. Sistemul cuprinde următoarele subsisteme de înştiinţare : - subsistemul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă în care sunt incluse şi organele de specialitate ale administraţiei publice centrale care dispun de legături proprii, inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă şi comitetele pentru situaţii de urgenţă de la municipii şi oraşe precum şi unităţile militare subordonate; - subsistemele Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă, în care sunt incluse comitetele pentru situaţii de urgenţă de la municipiile, oraşele (comunele) şi unităţile dispuse pe teritoriul judeţelor. Aparatura de înştiinţare urbană - centrale telefonice operative- sunt destinate să asigure înştiinţarea centralizată din punctele de comandă judeţene, municipale şi orăşeneşti a preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă, şefilor inspectoratelor judeţene ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, comandanţilor de garnizoane, şi conducătorilor celulelor de urgenţă de la agenţii economici importanţi care dispun de legături proprii de înştiinţare, precum şi a staţiilor meteo, staţiilor de control a radioactivităţii mediului înconjurător, a laboratoarelor de igiena radiaţilor şi a comunelor conectate la centralele telefonice automate.

Pentru transmiterea şi recepţionarea mesajelor de înştiinţare prin radio se folosesc autostaţii (staţii) radio de tip militar, receptoare şi radiotelefoane cu frecvenţe fixe, organizate în direcţii şi reţele radio de înştiinţare, potrivit prevederilor Dispoziţiilor de comunicaţii elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.


31

Statul Major General asigură caracteristicile de lucru radio în reţelele de înştiinţare centralizate şi direcţiile de cooperare proprii, cu Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

Inspectoratele şi comitetele pentru situaţii de urgenţă asigură pregătirea punctelor de comandă pentru primirea mesajelor de înştiinţare şi transmiterea acestora la structurile prevăzute a fi anunţate.

În punctele de comandă de protecţie civilă, la introducerea treptei a II-a, se asigură personal operativ şi tehnic de specialitate. Personalul operativ răspunde de primirea şi transmiterea mesajelor de înştiinţare şi de darea semnalelor de alarmare, cu aprobarea preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă. Data, ora şi minutul primirii şi transmiterii mesajelor de înştiinţare şi semnalelor de alarmare se înscriu în jurnalul acţiunilor de luptă. Personalul tehnic răspunde de verificarea, acţionarea şi repararea mijloacelor de înştiinţare şi alarmare , aflate în punctele de comandă.

ORGANIZAREA ŞI ASIGURAREA ALARMĂRII Mesajele de avertizare şi alarmare se transmit obligatoriu, cu prioritate şi gratuit prin toate sistemele de telecomunicaţii, posturile şi reţelele de radio şi de televiziune, inclusiv prin satelit şi cablu, care operează pe teritoriul României, la solicitarea expresă a şefilor structurilor de protecţie civilă. Semnalele de alarmare a populaţiei şi salariaţilor sunt : alarmă aeriană; alarmă chimică ; alarmă la dezastre şi încetarea alarmei. Durata fiecărui semnal este de două minute pentru toate mijloacele de alarmare, cu excepţia sirenelor cu aer comprimat (dinamice) la care durata este un minut.

Semnalul “ALARMA AERIANĂ “ se compune din 15 impulsuri a 4 secunde fiecare cu pauză de 4 secunde între ele.

Semnalul “ALARMA CHIMICĂ “ se compune din 5 impulsuri a 16 secunde fiecare cu pauză de 10 secunde între ele. Semnalul “ALARMA LA DEZASTRE” se compune din 5 impulsuri a 15 secunde fiecare cu pauză de 15 secunde între ele.

Semnalul “ÎNCETAREA ALARMEI“ se compun dintr-un semnal continuu, de aceeaşi intensitate cu durata de 2 minute.

Pentru avertizarea-alarmarea populaţiei şi salariaţilor, la localităţi şi agenţi economici, se asigură din timp de pace sisteme şi mijloace de alarmare.

Sistemul de alarmare al unei localităţi sau agent economic poate cuprinde : centrale de alarmare; mijloace de alarmare acţionate centralizat; mijloace de alarmare acţionate local; staţii de televiziune locale şi staţii de radioficare.


32

MIJLOACE DE ALARMARE

După principiul de construcţie şi funcţionare mijloacele de alarmare se clasifică în : mijloace acustice şi mijloace optice. Mijloacele de alarmare acustice asigură:

1. transmiterea de mesaje verbale în direct sau preînregistrate prin intermediul sirenelor electronice;

2. emiterea de sunete acustice cu frecvenţe de 200-500 Hz prin mijloace: - speciale : sirene electrice de diferite puteri, sirene dinamice cu aer

comprimat, motosirene, şi sirene de mână. - obişnuite : fluiere cu aer comprimat, clopote, sonerii, claxoane etc.

Mijloacele de alarmare optice asigură emiterea de semnale luminoase şi pot fi : panouri sau dispozitive luminoase.

Numărul, tipul mijloacelor de alarmare şi locurilor de instalare a acestora, pentru asigurarea alarmării localităţilor şi agenţilor economici se stabilesc de către inspectoratele şi comitetele pentru situaţii de urgenţă, împreună cu comisiile de transmisiuni-alarmare, pe baza normelor de înzestrare şi în raport cu caracteristicile tehnice ale mijloacelor, cu condiţiile locale de propagare a sunetului produs de acestea şi cu nivelul zgomotului de fond existent în zonă, astfel încât să se acopere întreaga zonă populată.

Pentru alarmarea localităţilor şi agenţilor economici se folosesc sirene electronice, electrice de 5,5 KW şi de 3 KW, cu aer comprimat (dinamice) şi motosirene. Alarmarea interioară a halelor de producţie, complexelor comerciale, sălilor de spectacole şi de sport, staţiilor de metrou etc. cu nivel de zgomot ridicat, se realizează cu mijloace acustice care să producă un semnal sonor mai mare decât zgomotul de fond, precum şi cu mijloace optice.

Sirenele electronice şi electrice se instalează la : construcţiile industriale, hidrotehnice, social-culturale, economico-administrative, şcoli, clădiri de locuit, agenţi economici cu grad de risc, instituţii publice, unităţi şi formaţiuni militare. Caracteristicile generale pe care trebuie să le îndeplinească sirenele electronice sunt:

- trebuie să permită ca, din punct de vedere al puterii acustice şi al caracteristicii de radiaţie sonoră, să poată fi adaptate în mod optim la condiţiile naturale ale locului de amplasare (trepte de putere, orientare).

- Valorile minime de presiune acustică ce trebuie să le realizeze sirenele:

Putere (w) Nivel acustic la distanţa de 30 m (Db) 1200 I = 111 1800 I = 112,50 2400 I = 117

-Puterea lor va fi adaptată fiecărui punct de sirenă în parte, pentru a se obţine o dimensionare optimă.


33

-Tensiunea de alimentare a sirenelor: 220V/50Hz. Sirenele trebuie prevăzute obligatoriu şi cu baterii de acumulatori care să le asigure funcţionarea independentă pentru o perioadă de timp determinată. -În amplasamentele de montaj ale sirenelor:

- există suporţi de susţinere; - există alimentare cu energie electrică

- comunicaţia radio terestră este posibilă între toate amplasamentele şi centrul de comandă prin intermediul repetorului de la Plaiul Balbea, executantul urmând a întocmi proiectul radio pentru a obţine avizele necesare procurării echipamentului radio şi a frecvenţelor;

- comunicaţia radio prin sateliţi de joasă altitudine este posibilă prin reţelele de sateliţi existente (ORBCOMM, INMARSAT, IRIDIUM etc.)

Sirenele cu aer comprimat se asigură în două variante : tip uzinal şi tip independent. Sirenele cu aer comprimat de tip uzinal se instalează la agenţii economici importanţi care folosesc în procesul de producţie aer comprimat şi asigură debitul de aer necesar funcţionării acestora. Sirenele cu aer comprimat de tip independent, se instalează în zonele centrale ale municipiilor, precum şi în cartierele de locuinţe ale acestora dens populate unde nu sunt sirene de tip uzinal. Acestea se instalează de regulă pe cele mai înalte construcţii existente în localitate : hoteluri, blocuri turn etc. Distanţa între două sirene cu aer comprimat trebuie să fie de regulă de cel puţin 2 Km.

Asigurarea cu mijloace de alarmare se realizează, de regulă din timp de pace, iar deficitul se completează pe timpul realizării măsurilor pentru asigurarea treptei a II-a.

Instalarea mijloacelor de alarmare se execută în conformitate cu normele, regulamentele şi instrucţiunile în vigoare referitoare la proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor electrice şi cu aer comprimat.

Centralele de alarmare sunt destinate pentru acţionarea centralizată a sirenelor electronice, electrice şi a celor cu aer comprimat din municipii, oraşe şi agenţi economici care au instalate mai mult de 5.

Centralele de alarmare se instalează în punctele de comandă de protecţia civilă ale localităţilor şi agenţilor economici în încăperi amenajate şi destinate acestui scop, care să îndeplinească condiţii tehnice de funcţionare corespunzătoare. În localităţile şi la agenţii economici unde nu sunt amenajate puncte de comandă de protecţie civilă, centralele de alarmare se instalează la sediile comitetelor pentru situaţiilor de urgenţă ale acestora.

Încăperile în care se instalează centralele de alarmare se prevăd cu instalaţii electrice şi de telecomunicaţii necesare acţionării sirenelor, mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor, instrucţiuni de exploatare a centralelor de alarmare şi de protecţie şi securitatea muncii, planul localităţii şi agentului economic cu amplasarea mijloacelor de alarmare şi tabloul cu chei de la toate cofretele sirenelor.


34

Centralele de alarmare trebuie să asigure pe cât posibil acţionarea centralizată a tuturor sirenelor electronice şi electrice existente şi care se prevăd a fi instalate la primirea ordinului de trecere la realizarea treptei I şi treptei a II-a, sirenelor cu aer comprimat şi a centralelor de alarmare care se telecomandă. Municipiile care au în subordine oraşe, trebuie să asigure telecomanda centralelor de alarmare ale acestora.

La municipiile reşedinţă de judeţ, centralele de alarmare se instalează în punctele de comandă de protecţie civilă judeţene şi municipale, astfel încât , în cazul scoaterii din funcţiune a uneia din acestea, să se asigure alarmarea corespunzătoare a localităţii. Centralele de alarmare de la punctele de comandă de protecţie civilă ale municipiilor şi oraşelor trebuie să fie telecomandate de la punctele de comandă de protecţie civilă judeţene.

În municipiul Bucureşti, centralele de alarmare se instalează în punctul de comandă al acestuia şi în punctele de comandă ale fiecărui sector. Centralele de alarmare ale sectoarelor sunt telecomandate de la punctul de comandă al municipiului Bucureşti. La centralele de alarmare instalate în punctul de comandă al municipiului Bucureşti se conectează 10-15% din sirenele existente în fiecare sector, pentru a se asigura acţionarea acestora în cazul în care punctele de comandă de protecţie civilă respective au fost scoase din funcţiune în cazul atacului din aer sau al producerii unui dezastru.

În punctele de comandă de protecţie civilă ale agenţilor economici importanţi se asigură centrale de alarmare cu o capacitate care să acţioneze centralizat toate sirenele electronice, electrice şi cu aer comprimat existente, precum şi cele care se prevăd a se mai instala. Aceste centrale de alarmare se telecomandă de la punctele de comandă ale localităţilor în care sunt dispuşi respectivii agenţi.

Centralele de alarmare instalate în punctele de comandă de protecţie civilă judeţene, municipale, orăşeneşti şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti se conectează la echipamentele de înştiinţare tip F 1001A , în scopul acţionării lor centralizate de la Punctul de Comandă Operativ sau de la inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă.

Mediul de propagare al mesajelor de la punctul de comandă la sirene trebuie ales în funcţie de fiabilitatea reţelei, rezistenţa reţelei în cazuri de dezastre, costurile de infrastructură şi periferice, dar şi timpul de propagare al mesajului în reţea . Acţionarea mijloacelor de alarmare clasice de la centralele de alarmare se asigură pe circuite telefonice urbane şi interurbane proprii protecţiei civile, sau închiriate din sistemul de telecomunicaţii teritorial. Circuitele telefonice de la punctele de comandă de protecţie civilă ale localităţilor, folosite pentru acţionarea centralelor şi mijloacelor de alarmare instalate la agenţii economici se închiriază de către aceştia. Celelalte circuite telefonice de acţionare se închiriază de către consiliile locale ale fiecărei localităţi. Pentru telecomanda centralelor de alarmare se folosesc circuite sau căi telefonice urbane şi interurbane.


35

Pentru un grad ridicat de siguranţă în funcţionare se va alege o reţea de comunicaţii de bază şi o reţea de rezervă: o reţea radio de bază pentru comanda sirenelor (cu elemente de rezervare automate) şi o reţea de rezervă pe bază de linii închiriate . Reţeaua radio are o configuraţie de tipul :

- la punctul de comandă este instalată o staţie radio pentru tot sistemul; - in funcţie de nivelul de propagare radio se instalează staţii de retranslaţie; - se instalează câte o staţie radio pentru fiecare sirenă din amplasamente .

Circuitele telefonice urbane şi reţelele radio pentru acţionarea centralelor şi mijloacelor de alarmare se asigură la pace în limita normelor în vigoare şi a fondurilor aprobate. La introducerea treptei a II-a sau la ordin, se asigură centralizarea tuturor sirenelor din municipii şi oraşe. Pentru celelalte mijloace de alarmare se asigură personal de serviciu din cadrul echipelor de alarmare. La introducerea treptelor I şi a II-a se asigură reţele radio şi circuite sau căi telefonice interurbane pentru acţionarea din punctele de comandă judeţene a centralelor de alarmare de la municipiile şi oraşele subordonate precum şi personal de serviciu la toate mijloacele de alarmare.

Pentru acţionarea în timp oportun a mijloacelor de alarmare mobile sau dispuse în unele zone ale municipiilor şi oraşelor unde nu sunt asigurate legături de comunicaţii, echipele de alarmare se dotează cu radiotelefoane care se vor prevede în normele de înzestrare.

În funcţie de importanţa localităţii, pe timpul realizării măsurilor pentru asigurarea treptei a III-a, se constituie rezerve în depozitul consiliului local judeţean, de sirene electronice, electrice şi motosirene în procent de 5-10% iar în centralele de alarmare de 20-25%, faţă de cele existente.

Studiourile şi staţiile de radiodifuziune şi televiziune, societăţile de televiziune prin cablu, indiferent de forma de proprietate, trebuie să asigure transmiterea semnalelor şi comunicărilor de protecţie civilă pe programele lor, potrivit legii, printr-un protocol stabilit între Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Consiliul Naţional al Audiovizualului.

În punctele de comandă de protecţie civilă ale localităţilor şi agenţilor economici care dispun de staţii de radioficare, respectiv radioamplificare, pe timpul aplicării măsurilor pentru asigurarea treptei a II-a se pregătesc instalaţiile necesare pentru transmiterea semnalelor şi comunicărilor de protecţie civilă. De asemenea, se instalează difuzoare în locurile aglomerate şi pe arterele cu circulaţie intensă. Se va trece la implementarea noului sistem de avertizare verbală a populaţiei cu sirene electronice.

Organizarea sistemelor de alarmare se realizează de inspectoratele şi comitetele pentru situaţii de urgenţă, iar asigurarea cu mijloace de alarmare (pentru localităţi) revine consiliilor locale de la municipii, oraşe şi comune.


36

Pentru agenţii economici responsabilitatea revine ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale precum şi conducătorilor acestora.

Agenţii economici la care se pot produce evenimente cu urmări deosebit de grave asupra mediului înconjurător şi populaţiei , asigură mijloacele de alarmare pentru prevenirea salariaţilor şi a populaţiei din zonele de risc. Comitetele pentru situaţii de urgenţă asigură alarmarea populaţiei din localităţile cuprinse în aceste zone. De regulă, sirenele electronice, electrice sau dinamice cu aer comprimat se activează centralizat din punctele de comandă de protecţie civilă sau de la dispecerat (locul unde îşi desfăşoară activitatea ofiţerul de serviciu).

Zonele de risc (probabile a fi afectate de eventuale evenimente cu urmări deosebit de grave) se stabilesc de celulele de urgenţă de la respectivii agenţi economici, cu acordul inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă.

Avertizarea şi alarmarea populaţiei din localităţile dispuse în zonele din aval de barajele hidroenergetice se asigură prin sisteme de alarmare, constituite din sirene electronice, sirene cu aer comprimat şi electrice. Mesajele verbale şi semnalele acustice emise de mijloacele de alarmare trebuie să acopere întreaga zonă inundabilă. Pentru noile lucrări hidrotehnice , sistemele de alarmare se realizează o dată cu executarea acestora prin grija beneficiarilor, care răspund şi de întreţinerea, menţinerea în stare de funcţionare şi acţionarea la nevoie a mijloacelor de alarmare.

Acţionarea centralizată a mijloacelor de alarmare instalate în aval de barajele hidroenergetice, se realizează cu centrale de alarmare care se dispun în dispeceratele hidroenergetice sau în alte locuri stabilite de organele tutelare, prin linii de transmisiuni cu fir sau radio.

Centralele şi mijloacele de alarmare destinate avertizării şi alarmării zonelor din aval de barajele hidroenergetice trebuie să asigure toate semnalele de alarmare a populaţiei şi salariaţilor. INSTALAREA, VERIFICAREA, ÎNTREŢINEREA, REPARAREA ŞI FOLOSIREA MIJLOACELOR DE ÎNŞTIINŢARE ŞI ALARMARE Instalarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de înştiinţare şi de comunicaţii folosite pentru acţionarea centralelor şi mijloacelor de alarmare se execută de către unităţile subordonate Ministerului Comunicaţiilor (sau alte societăţi specializate), pe bază de contracte încheiate cu beneficiarii. Instalarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor electronice, electrice şi electromecanice de alarmare se execută de către unităţi de specialitate, de pe plan local, pe bază de contracte încheiate cu beneficiarii.

Agenţii economici care au personal tehnic de specialitate, pot executa instalarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor proprii de înştiinţare şi alarmare.


37

În scopul pregătirii populaţiei şi salariaţilor pentru a trece în timp scurt şi în mod organizat la aplicarea măsurilor de protecţie şi intervenţie la dezastre ori în situaţii speciale, precum şi pentru verificarea sistemelor de înştiinţare, avertizare şi alarmare, periodic potrivit legii se execută exerciţii de alarmare publică. După primirea ordinului de trecere la realizarea măsurilor pentru asigurarea treptei a II-a şi treptei a III-a, se interzice executarea exerciţiilor de alarmare publică. Verificarea funcţionării fiecărui mijloc de alarmare este admisă numai prin impulsuri scurte.

În scopul evitării declanşării accidentale a sistemelor şi mijloacelor de alarmare, inspectoratele şi comitetele pentru situaţii de urgenţă, împreună cu comisiile de transmisiuni alarmare iau măsuri pentru: asigurarea securităţii mijloacelor sau elementelor din compunerea sistemelor de alarmare, instalarea filtrelor electrice de siguranţă la circuitele telefonice de acţionare a mijloacelor de alarmare ; aprobarea unui număr strict limitat de persoane care să acţioneze nemijlocit mijloacele de alarmare; verificarea şi întreţinerea periodică a sistemelor şi mijloacelor de alarmare, precum şi înlăturarea operativă a deranjamentelor apărute; cunoaşterea şi respectarea întocmai a prevederilor instrucţiunilor şi a regulilor de exploatare de către personalul care acţionează sau întreţine sistemele sau mijloacele de alarmare.

Sistemele şi mijloacele de alarmare de protecţie civilă se folosesc, la pace, cu aprobarea şefilor protecţiei civile, pentru avertizarea populaţiei şi salariaţilor în cazul producerii unor dezastre sau evenimente cu urmări deosebit de grave asupra acestora, sau mediului înconjurător. Sistemele şi mijloacele de alarmare de protecţie civilă se folosesc în caz de conflict armat, pentru avertizarea populaţiei şi salariaţilor privind pericolul iminent ale atacurilor din aer. Inspectorii de protecţie civilă raportează imediat eşaloanelor superioare despre executarea alarmării populaţiei şi salariaţilor, cât şi despre pericolul sau producerea unor dezastre ori evenimente cu urmări deosebit de grave asupra acestora sau mediului înconjurător.

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, municipiul Bucureşti şi sectoarele acestuia, îndrumă şi coordonează activitatea de înştiinţare -avertizare şi alarmare a populaţiei şi salariaţilor.


38

CARACTERISTICI TEHNICE

Denumirea mijlocului Putere Destinaţie

Raza de acţiune

(m.) Sirena

dinamică cu aer

comprimat

6 atm

Alarmarea exterioară a marilor localităţi urbane şi obiectivelor cu întindere mare şi a zonelor dispuse în aval de marile baraje hidrotehnice

2000-2500

Sirena electrică de mare putere

5,5kw Pentru alarmarea exterioară a oraşelor, obiectivelor cu întindere mare, comunelor şi halelor cu zgomot puternic

300-800


39

Sirena electrică de putere medie

3kw.

Alarmarea interioară a obiectivelor în halele cu zgomot puternic şi alarmarea exterioară a satelor 250-500

Sirena electrica de putere mică

0,75kw

Pentru alarmarea exterioară a obiectivelor cu extindere mică şi a halelor cu zgomot mediu 100-200

Sirena electrica, Sirena de mâna de putere foarte mică

0,37kw

Pentru alarmarea cinematograficelor, marilor magazine , teatrelor etc.

50-100


40

Motosirenă 7,5-6 CP Pentru alarmarea exterioară a oraşelor şi a obiectivelor importante, se foloseşte ca mijloc de alarmare.

350-500

\

SCURTA DESCRIERE A SISTEMULUI DE AVERTIZARE-ALARMARE SONORA HÖRMANN

Sistemul are capacitatea de a emite semnalele de alarma cerute, cu frecvenţele prestabilite după cum urmează:

• Alarma aeriană (15 sunete de 4 sec. cu 4 sec. pauza) • Alarma chimică (5 sunete de 15 sec. cu 10 sec. pauza) • Calamitate naturală (3 sunete de 32 sec. cu 12 sec. pauza) • Încetarea alarmei (un sunet continuu de 2 minute)

•

• Adresare publica (text vorbit memorat în prealabil sau adresare în direct de la un microfon local, cu durata de 340 sec.)

Media timpului de buna funcţionare pentru componentele sistemului este mai mare de 1 an. Sistemul oferit se compune din următoarele:

• Echipamentele de sirene electronice in gama 600-3000W; • Echipamentul de comandă şi supraveghere a sistemului la punctul de

comandă; • Echipamentele pentru transmisia prin fir si radio (modemuri fir şi radio, staţii

radio emisie recepţie, interfeţe, antene surse de alimentare retranslatoare etc.); • Software pentru gestionarea si comandarea sistemului de alarmare; • Echipamente pentru întreţinerea si depanarea sistemului de alarmare. 1. ECHIPAMENTELE DE SIRENE ELECTRONICE a. Capul sirenei:


41

format dintr-un număr de difuzoare corespunzător puterii cerute într-un anumit punct si montanţii care asigura asamblarea difuzoarelor între ele. De asemenea capul de sirenă cu o putere mică se poate transforma uşor intr-unul de putere mare şi invers.

b. Dulapul de acţionare al sirenei: este confecţionat din metal si este prevăzut cu o uşa etanşa si încuietoare cu

cheie. Cuprinde următoarele module:

• Sursa de alimentare (de la reţea – 220V/50Hz respectiv două acumulatoare de 12V);

• Generatorul de ton; • Placa de comandă a sirenei; • Preamplificator pentru microfon şi microfon; • Amplificatoare finale; • Placa cu procesorul de comunicaţie; • Modulul de interfeţe pentru comunicarea prin fir sau radio; • Placa de memorare mesaje; • Panoul pentru comenzi locale; • Staţia de radio emisie-recepţie;

• Protecţia la supratensiuni atmosferice are următoarele funcţii: • Asigură difuzarea alarmelor programate; • Asigură difuzarea de texte vorbite de la microfon sau înregistrate în

prealabil, cu durata maximă a înregistrării de 340 sec.; • Asigură difuzarea a 7 semnale de alarmare diferite programate după

dorinţă; • Asigură funcţionarea în cazul întreruperii alimentarii de la reţea; • Asigură activarea semnalului de sirena sau a unui anunţ cu durata de 2

minute şi după o întrerupere alimentarii de la reţea timp de 7 zile; • Asigura încărcarea acumulatorilor complet descărcaţi, până la nivelul

care permit emiterea unei alarme cu durata de 2 min în timp de max. 6 ore; • Asigură funcţia de autotest si transmisia la punctul de comandă şi se

afişează local pe monitor; • Sirenele se pot adapta în mod optim la condiţiile de teren şi de zgomot

de fond al zonei atât în ce priveşte puterea acustica, caracteristica de radiaţie sonoră cât şi a direcţiilor preferenţiale de emisie a semnalului.

2. ECHIPAMENTUL DIN PUNCTUL DE COMANDĂ a. se compune din:

• Calculator cu perifericele aferente; • Centrala de comandă a sistemului, aptă să conecteze până la 50 de

sirene; • Staţia de radio emisie-recepţie si instalaţia de antenă; • Sursa de alimentare compusă din placa de alimentare de la reţea şi

alimentarea de rezervă din acumulatorii cu gel. b. realizează următoarele funcţii:


42

• Activarea si dezactivarea din funcţiune a sirenelor; • Autotestul continuu al sistemului; • Transmiterea textelor preînregistrate şi a textelor în direct de la

microfon; • Acces cu parolă la comanda sistemului; • Protecţia semnalelor către sirene, asigurate prin software; • Posibilitate de integrare-comunicare cu un sistem de monitorizare zonal

sau naţional; • Memorarea evenimentelor si activităţilor efectuate şi generarea de

rapoarte la cerere • Configurarea nelimitată a sirenelor care participă la alarmare (o sirenă,

un grup de sirene sau toate sirenele); • Selectarea prin software a tipului de alarmă ce urmează a fi emis;

3. Echipamentele pentru transmisia prin fir si radio

• Comunicare pe fir se va realiza pe circuitele proprii sau închiriate Rom-Telecom;

• Comunicarea radio va fi asigurată cu staţiile radio. Se va opera în benzile de frecvente alocate în sistem Half-Duplex;

4. Software pentru gestionarea şi comanda sistemului; • Software pentru cod de securitate.

Funcţii: • Schimbul de informaţii cu alte sisteme informatice; • Extinderea numărului de sirene acţionate; • Stocarea de date si obţinerea de rapoarte.

PROTECŢIA POPULAŢIEI, SALARIAŢILOR

ŞI BUNURILOR MATERIALE PRIN ADĂPOSTIRE

1.CONCEPŢIA ŞI PRINCIPIILE ADĂPOSTIRII 1.1 CONCEPŢIA ADĂPOSTIRII: Pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor din patrimoniul cultural naţional de

efectele atacurilor din aer se realizează sistemul naţional de adăpostire, care cuprinde: adăposturi pentru puncte de comandă destinate Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, adăposturi publice de protecţie civilă aflate în administrarea consiliilor locale şi fondul privat de adăpostire realizat de agenţii economici şi proprietarii de imobile.

Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi serviciile de urgenţă de la toate nivelurile de competenţă vor identifica şi vor stabili posibilităţile de utilizare pentru adăpostire a unor galerii de mină, tuneluri, peşteri, grote etc.existente în apropierea zonelor dens populate sau în zone prevăzute pentru amenajare de tabere de sinistraţi, evacuaţi sau refugiaţi.


43

-Adăposturile de protecţie civilă pot fi publice, ale agenţilor economici sau ale persoanelor fizice, potrivit sursei de finanţare a investiţiei respective.

-Adăposturile publice de protecţie civilă – aflate în administrarea organelor administraţiei publice locale – sunt adăposturi publice gestionate de consiliile locale.

Adăposturile publice de protecţie civilă se execută în: - Subsolurile construcţiilor industriale sau ale anexelor acestora; - Subsolurile construcţiilor social-culturale, administrative, instituţiilor de

învăţământ, spitalelor; - Subsolurile clădirilor de locuit; - Spaţii libere (parcuri, grădini etc.) ca adăposturi independente. În cazuri deosebite, se admite folosirea demisolurilor şi chiar a parterului unor

construcţii. Autorităţile administraţiei publice, instituţiile publice, agenţii economici şi

proprietarii de imobile au obligaţia să prevadă în planurile de investiţii şi să realizeze adăposturi de protecţie civilă.

Adăposturile publice de protecţie civilă prevăzute în documentaţiile tehnice ale investiţiilor se avizează tehnic, premergător eliberării autorizaţiilor de construire, de către Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă ale judeţelor şi al municipiului Bucureşti, potrivit metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, aprobată de ministrul administraţiei şi internelor.

Conform prevederilor legale, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice, agenţii economici precum şi proprietarii de imobile pentru locuit, au obligaţia să prevadă la noile investiţii în construcţii sau la extinderile imobilelor existente, adăposturi de protecţie civilă, în limita a 5% din valoarea investiţiei (construcţii-montaj ).

Criteriile ce determină obligativitatea proiectării şi realizării adăposturilor de protecţie civilă în cadrul noilor construcţii sunt precizate în „Instrucţiunile tehnice privind avizarea investiţiilor în construcţii pe linii de protecţie civilă”.

Categoriile de construcţii la care este obligatorie realizarea de adăposturi publice de protecţie civilă, precum şi adăposturile care se amenajează ca puncte de comandă se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Gradul de protecţie al adăposturilor de protecţie civilă se asigură în mod diferenţiat şi se stabileşte în funcţie de importanţa localităţilor şi unităţilor economice, conform prevederilor Legii privind Protecţia Civilă şi conform „Normelor tehnice privind proiectarea şi executarea adăposturilor de protecţie civilă în subsolul construcţiilor noi.

1.2. REGULI ŞI CRITERII DE AMPLASARE A ADĂPOSTURILOR. La amplasarea adăposturilor de protecţie civilă se ţine seama de următoarele condiţii: - Să nu depăşească 300 m de locuinţă sau 5 min. de mers. - Să fie distanţate de depozitele de materiale explozive şi inflamabile, de

rezervoarele cu substanţe toxice, astfel încât distrugerea sau avarierea acestora să nu pună în pericol viaţa ocupanţilor.


44

- Se interzice amplasarea în terenuri inundabile (cu ape freatice de suprafaţă) sau expuse pericolului de alunecări de teren, în zone cu pericol exploziv şi de incendiu, în terenuri în care se concentrează S.T.L. şi radioactive), în văi sau viroage etc;

- Pereţii exteriori ai adăpostului să fie cât mai mult posibil în contact direct cu pământul;

- Adăpostul să fie situat la partea cea mai masivă a clădirii sau cea mai rezistentă, care asigură un grad de protecţie sporit şi la lovitura directă a bombelor explozive;

- Să se asigure realizarea ieşirii de salvarea în afara zonei de dărâmături, reprezentând 1/3 din înălţimea construcţiei din beton sau 1/2 din înălţimea clădirilor din cărămidă; În cazuri excepţionale sau pentru adăposturile familiale aflate la subsolurile cu destinaţie de locuinţă, ieşirea de salvare poate fi asigurată de un al doilea acces care să fie dispus diametral opus accesului în adăpost.

- Nu se admit spaţii goale sub adăpost; - Adăposturile trebuie să fie, de regulă, complet îngropate în pământ, cu

nivelul inferior al planşeului la nivelul terenului; - Nu se admite trecerea conductelor de canalizare prin adăposturi (se admit

numai sub pardoseala adăposturilor), în cazuri deosebite, pentru reţelele de apă şi de încălzire se admite trecerea conductelor de oţel cu diametrul până la 70 mm, dar prevăzute la intrare şi la ieşire cu robinete.

- La agenţii economici se va evita amenajarea adăposturilor sub secţii cu riscuri deosebite, în apropierea depozitelor şi magaziilor cu riscuri precum şi în apropierea conductelor ce transportă substanţe periculoase.

1.3. RESONSABILITĂŢI PRIVIND CONSTRUIREA ŞI CONSERVAREA ADĂPOSTURILOR

La eliberarea autorizaţiilor de construcţie pentru clădiri noi se obţin obligatoriu

şi avizele Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti, astfel încât să fie respectată obligativitatea proiectării şi executării de adăposturi de protecţie civilă în subsolul acestor clădiri .

Proiectarea, construirea şi amenajarea punctelor de comandă şi a adăposturilor de protecţie civilă se realizează pe baza normelor şi instrucţiunilor tehnice aprobate de şeful protecţiei civile din România. Baza legală pentru acordarea avizelor de specialitate o constituie art. 45 din Legea Protecţiei Civile nr. 481/2004 şi Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 602/02.12.2003 care aprobă „Normele privind avizarea pe linie de protecţie civilă a documentelor de investiţii în construcţii”. În cele ce urmează sunt prezentate cele mai importante prevederi ale acestor norme.


45

Avizul de specialitate pentru documentaţiile de investiţii în construcţii, în înţelesul Legii nr. 481/2004, cu modificările ulterioare, se acordă de către personalul din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă , al Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti, împuternicit prin ordin de zi pe unitate în acest sens şi potrivit atribuţiilor de serviciu. Criteriul general de stabilire a obligativităţii de a executa un adăpost de protecţie civilă este cel prevăzut la art. 45 (2) din Legea privind Protecţiei Civile nr. 481/2004, iar cheltuielile pentru realizarea adăpostului nu trebuie să depăşească 5% din valoarea de construcţii-montaj a investiţiei. În articolul 4, alin.2 al prezentelor norme sunt specificate obiectivele, de investiţii care primesc avizul de protecţie civilă fără obligativitatea de a prevedea adăpost de protecţie civilă. Emiterea de autorizaţii de construire fără avizul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă , al Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti, după caz, contravine prevederilor art. 45 din Legea privind Protecţiei Civile nr. 481/2004 şi se sancţionează potrivit art. 75, coroborat cu prevederile art. 76 lit.g, i, j şi t. din aceeaşi lege. În vederea obţinerii avizului de specialitate solicitantul va prezenta obligatoriu, în copie, următoarele documente: certificat de urbanism; plan de situaţie vizat de către serviciul urbanism al emitentului autorizaţiei de

construire; plan de arhitectură al celui mai de jos nivel (subsol, demisol sau parter, după

caz), în două exemplare; plan cu secţiunea prin care se intersectează în mod obligatoriu cel mai de jos

nivel al construcţiei, în două exemplare; memoriu tehnic general (care poate include şi memoriul de specialitate de

protecţie civilă, când este cazul); memoriu tehnic de specialitate, inclusiv schema instalaţiilor electrice şi de

filtroventilaţie din adăpost (dacă acest memoriu nu este inclus la pct..e) fişa tehnică în vederea emiterii acordului unic.

Pentru aplicarea unitară a prezentelor norme de avizare se vor respecta următoarele:

1. prin spaţiu de adăpostire se înţelege suprafaţa şi volumul camerelor destinate efectiv acestui scop; nu se includ spaţiile tehnice, spaţiile de acces şi ieşirile de salvare aferente adăpostului;

2. la verificarea dimensionării suprafeţelor şi volumelor spaţiilor (încăperilor) de adăpostire se va ţine seama (cumulativ) de următoarele cerinţe:

2.1. suprafaţa minimă alocată = 1 mp/ persoană 2.2. volum minim alocat : 2,5 mc/persoană spaţiu minim pentru un adăpost trebuie să aibă suprafaţa de 9 mp (volumul = 22,5 mc)


46

3. avizul se înscrie pe original şi pe cel puţin o copie din următoarele piese desenate:

4.1) plan de arhitectură al subsolului/adăpostului; 4.2) plan de arhitectură parter, la construcţiile fără subsol; 4.3) plan cu secţiunea prin care se intersectează în mod obligatoriu cel mai de jos nivel al clădirii; 4.4) schema instalaţiei de filtroventilaţie (când este cazul); 4.5) schema instalaţiei electrice a adăpostului;

avizul va avea conţinutul şi forma următoare şi va purta ştampila unităţii în partea dreaptă jos:

memoriul tehnic de specialitate va cuprinde, obligatoriu, următoarele date: - date generale despre adăpost, dacă este cazul (necesar de persoane de adăpostit,

echipare cu instalaţii, utilaje, tâmplărie, grupuri sanitare, descriere accese, grosimi pereţi şi placă, sistem de armare, pardoseli, finisaje, încălzire, etc)

- determinarea valorii de construcţii-montaj adăugate investiţiei, în ipoteza în care se prevede adăpost de protecţie civilă şi a valorii procentuale a lucrătorilor de construcţii-montaj ale adăpostului faţă de valoarea de construcţii-montaj a investiţiei. Verificarea documentaţiei de investiţii în construcţii şi eliberarea avizelor se face în maximum 15 zile de la data înregistrării de depunere a documentaţiei. Acest termen se poate prelungi cu 5 zile, în cazul înregistrării unor construcţii din partea solicitanţilor avizelor. Pentru obiectivele de investiţii avizate cu obligativitatea executării de spaţii de adăpostire se reţine de către cel care a acordat avizul, câte un exemplar, în copie, al certificatului de urbanism, al memoriului tehnic de specialitate sau al memoriului tehnic general şi al tuturor pieselor desenate (menţionate anterior). Pentru obiectivele de investiţii la care nu se justifică obligaţia de a se proiecta şi executa adăposturi de protecţie civilă se va reţine de către cel care a acordat avizul câte un exemplar, în copie, al certificatului de urbanism şi al memoriului tehnic de specialitate sau al memoriului tehnic general. Obiectivele de investiţii avizate se înregistrează, de către persoana care acordă avizul, într-un registru special întocmit în acest sens, care trebuie să cuprindă mai multe rubrici, menţionate în prezentele norme. Persoana care acordă avizul, în colaborare cu serviciul de urbanism al emitentului autorizaţiei de construire, va urmări periodic respectarea, pe timpul execuţiei, a documentaţiei avizate şi va solicita investitorului participarea la recepţia, la terminarea lucrărilor şi la recepţia finală în cazul în care investiţia este prevăzută cu amenajare de adăpost de protecţie civilă .

INSPECTORATUL PENTRU STUAŢII DE URGENŢĂ AL JUDEŢULUI…………..

AVIZ Nr……………………. Ziua……Luna………..Anul…………….. Semnătura………………………………..

Ştampila


47

Pentru obiectivele de investiţii în construcţii de interes naţional sau de complexitate mare (inclusiv ansamblurile de locuinţe noi cu mai mult de 50 de unităţi locative), analizarea şi avizarea documentaţiilor pe linie de protecţie civilă se face numai prin serviciul specializat al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.

Lista cu aceste obiective este specificată în prezentele norme, iar avizele se transmit, după caz, Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă sau Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti, în vederea luării în evidenţă şi urmăririi realizării noilor capacităţi de adăpostire.

În timp de pace, adăposturile publice de protecţie civilă, cu excepţia spaţiilor amenajate ca puncte de comandă, pot fi utilizate pentru alte destinaţii, cu respectarea normelor tehnice, cu obligaţia de a fi eliberate în situaţii de urgenţă în maximum de 24 de ore şi cu informarea prealabilă a centrelor operaţionale din cadrul serviciilor de urgenţă profesioniste.

Adăposturile amenajate ca puncte de comandă nu pot primi altă destinaţie. Trecerea la construirea adăposturilor şi amenajarea altor spaţii de adăpostire,

cuprinse în planurile de mobilizare, se face odată cu punerea în aplicare a acestor planuri.

Ministerele, celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice şi agenţii economici au obligaţia de a depista toate spaţiile ce pot fi folosite ca adăposturi, de a le lua în evidenţă şi de a întocmi documentaţia tehnică.


48

1.4. PRINCIPII DE REALIZARE A ADĂPOSTIRII Adăpostirea populaţiei şi a bunurilor materiale se găseşte şi se planifică de la

pace şi se realizează în funcţie de fondurile aprobate, atât la pace cât şi la război, în două variante:

- Pentru atacul prin surprindere – nu sunt realizate adăposturile prevăzute în planurile de mobilizare şi nici cele familiale nu sunt amenajate – personalul şi salariaţii se vor adăposti în funcţie de adăposturile existente şi în funcţie de teren, se pot folosi şi culoarele sau parterul clădirilor;

- Pentru atacul anunţat – după decretarea stării de război – personalul şi salariaţii se vor adăposti în:

adăposturile existente; adăposturile construite conform planului de mobilizare; adăposturile simple, amenajate pe plan local; subsolurile construcţiilor (pe baza proiectelor de

amenajare); adăposturi individuale la locul de muncă (unde procesul

de producţie nu se întrerupe). Măsurile privind adăpostirea populaţiei se cuprind în planurile de protecţie

civilă, în care se întocmesc grafice ale sistemului de adăpostire care se realizează la război.

- la amplasarea adăposturilor în teren se vor avea în vedere ca distanţa dintre adăpost şi locuinţă sau locul de muncă să permită adăpostirea în ele în timp oportun.

- pentru adăpostirea personalului şi a bunurilor materiale se iau în considerare următoarele criterii:

a. adăposturi de protecţie civilă special construite din timp de pace (terminate sau neterminate);

b. subsolurile construcţiilor, terenurile tehnologice, galeriile edilitare şi de termoficare şi alte lucrări subterane;

c. adăposturi din P.B.A. d. adăposturi simple independente din material lemnos sau cu schelet

metalic; e. adăposturi individuale la locul de muncă unde procesul de producţie

nu se întrerupe; f. adăposturi de tip familial; g. tranşee.


49

2. ADĂPOSTURI DE PROTECŢIE CIVILĂ

2.1 DESTINAŢIE. Adăposturile pentru protecţia civilă reprezintă totalitatea construcţiilor special executate sau amenajate care au capacitatea să reducă acţiunea de distrugere a armelor de nimicire în masă şi să asigure protecţia persoanelor adăpostite împotriva dărâmăturilor provocate de explozii. 2.2. CLASIFICAREA ADĂPOSTURILOR DE PROTECŢIE CIVILĂ: a) după sursa de finanţare:

- adăposturi publice - adăposturi ale instituţiilor şi agenţilor economici - adăposturi ale persoanelor fizice

b) după gradul de rezistenţă: - I P = 1,0 daN/cm2 – la clădiri în industria de apărare - II P = 0,5 daN/cm2 – la clădiri din municipii şi de la agenţii economici - III P = 0,3 daN/cm2

c) după destinaţie şi modul de realizare: – la clădiri din oraşe şi comune

- adăposturi special construite (realizate ca lucrări independente sau înglobate în subsolurile construcţiilor dotate cu mijloace şi instalaţii speciale; - adăposturi simple (ce pot fi amenajate în timp scurt şi cu mijloace reduse)

d) după amplasarea faţă de cota „0” a terenului: - adăposturi subterane - adăposturi semiîngropate - adăposturi supraterane

e) după modul de amplasare faţă de clădiri: - adăposturi în subsolul clădirilor - adăposturi independente

f) după materialele din care sunt executate: - adăposturi din beton armat

- adăposturi din PBA (prefabricate) - adăposturi din material lemnos - adăposturi din resurse locale (tip tranşee).

2.3. COMPARTIMENTAREA ŞI DOTAREA ADĂPOSTURILOR: Subsolurile amenajate ca adăposturi publice de protecţie civilă şi cele care au suprafaţa de adăpostire mai mare de 100 m2 se prevăd cu:

- sas de acces - încăperi de adăpostit - grup sanitar


50

- ieşire de salvare. În alcătuirea adăposturilor intră următoarele elemente: - o intrare protejată printr-o încăpere tampon (SAS) cu o suprafaţă de 2-2,5

m.p.. Sasul de acces este o încăpere tampon cu suprafaţa minimă de 2 m.p., având goluri de trecere şi canate de 900

- 1-3 încăperi de adăpostit cu capacitatea până la 100 persoane fiecare, fără a fi prevăzute cu uşi, şi care comunică între ele prin golurile trecere (0,80 x 1,80 m.p.);

pentru uşi metalice etanşe;

- un grup sanitar compus din cabine pentru WC, cu o suprafaţă minimă. Accesul în cabine se face printr-o încăpere tampon, iar numărul de cabine se stabileşte în funcţie de capacitatea adăpostului, prevăzându-se câte o cabină pentru 50 persoane;

- o ieşire de salvare care se execută din beton armat cu secţiunea pătrată de 1,00 x 1,00 m sau circulară cu diametrul de 1,00 m, care comunică cu exteriorul în afara zonei de dărâmături printr-un puţ vertical prevăzut cu scări de pisică în interior, capac carosabil în partea superioară şi cu oblon de protecţie etanş cu deschidere spre exterior. Ieşirea de salvare se foloseşte şi ca priză de aer pentru instalaţiile de ventilare.

Subsolurile amenajate ca adăposturi familiale sau care au suprafaţa mai mică de 100 m2

- temperatura 18-24

se pot executa fără sas şi grup sanitar, ieşirea de salvare fiind considerată al doilea acces.

Încăperile de adăpostit se dimensionează pentru o capacitate de până la 50 persoane ţinând seama de compartimentarea impusă de structura de rezistenţă. 2.4. DOTAREA ADĂPOSTURILOR cuprinde:

- instalaţii de ventilaţie (filtroventilaţie); - instalaţii electrice; - instalaţii sanitare; - bănci şi scaune; - trusă de deblocare-salvare; - rezervă de apă; - mijloace de iluminat cu baterii; - instalaţii de telecomunicaţii.; -afişe cu reguli de comportare.

Condiţii de microclimat necesare a fi asigurate în adăpost: 0

- umiditatea 70%; C;

- aerul pentru respiraţie: - nivel maxim CO2 - 1%; - nivel minim O2 - 19%.


51

Condiţii minime: o aer proaspăt de pătrundere în adăpost 0,75 m3

o apă 2 l/24h; /h;

o O2 nivelul minim 18%; o CO2 nivelul maxim 3%.

- Condiţii normale: o aer proaspăt 5-7 m3

o O2 nivel minim 20,9%; /h ;

o CO2 nivel maxim 3%. Schema compartimentării unui adăpost de protecţie civilă: 4. OME OME

1. UME UME 2. 2. 3.

Legendă: 1. SAS acces; UME – uşă metalică etanşă;

2. încăperi de adăpost; OME – oblon met. etanş; 3. grup sanitar; 4. ieşire de salvare;

2.5. ADUCEREA ÎN STARE COMPLETĂ DE FUNCŢIONARE A

ADĂPOSTULUI DE PROTECŢIE CIVILĂ. • Pentru fiecare adăpost se numeşte o echipă de adăpostire care ia în

primire adăpostul; • Se evacuează materialele din adăpost care s-au păstrat pe timp de pace; • Se pun în funcţiune toate instalaţiile existente; • Se verifică etanşeitatea uşilor; • Se dotează adăpostul cu materialele enumerate mai sus şi se verifică

acestea; • Se umple rezerva de apă; • Se actualizează înscrisurile din adăpost (cu alb sau cu vopsea

fluorescentă; • Se afişează vizibil regulile de comportare în adăpost.


52

2.6 GRADUL DE PROTECŢIE A ADĂPOSTURILOR PE CATEGORII DE

LOCALITĂŢI

Localităţi (Municipii) şi

oraşe

Gradul de protecţie a adăposturilor în daN/cm2 Adăposturi

pentru puncte de comandă la ministere,

departamente, celelalte organe

centrale şi locale.

Adăposturi pentru salariaţii din

unităţile economice

categorisite din punct de vedere al protecţiei civile.

Adăposturi pentru salariaţii

din unităţile economice

necategorisite şi pentru populaţie.

Categoria I-a 3 1 1 Categoria a II-

a 2 1 0,5

Categoria a III-a

1 0,5 0,3

NOTĂ: La alte localităţi se amenajează adăposturi numai pentru P.C. sau în unităţi economice importante. 1. Capacitatea de adăpostire în cadrul construcţiilor noi se stabileşte astfel:

a. la unităţile economice pentru construcţiile noi şi în cazul extinderii celor existente în funcţie de specificul acestora şi de posibilităţile de amenajare până la asigurarea adăpostirii salariaţilor stabiliţi pentru schimbul maxim în timp de război; b. în cartierele de locuit câte 1 m2 suprafaţă utilă pentru fiecare

apartament; c.la construcţiile spitaliceşti câte 1 m2 suprafaţă utilă pentru fiecare pat; d. la construcţiile social-culturale, administrative, şcoli de toate gradele, suprafaţa totală utilă până la 2/3 din capacitatea acestora; e. la construcţiile subterane, metrou, garaje, pasaje, depozite, tuneluri, până la întreaga suprafaţă care se amenajează considerându-se 1 m2 suprafaţă utilă de persoană adăpostită; f: la stabilirea capacităţilor noi de adăpostire suprafaţa utilă este de 1 m2 pentru fiecare persoană adăpostită; g. la unităţile, instituţiile şi formaţiunile militare potrivit necesarului stabilit de Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.

2. În subsolurile clădirilor de locuit proprietate particulară se prevăd aceleaşi adăposturi ca şi în clădirile proprietate de stat, cheltuielile suplimentare pentru partea de construcţii-montaj privind amenajarea adăposturilor în subsol se suportă de către proprietari şi nu pot depăşi 5% din valoarea de construcţii- montaj a acestora.


53

3.CALCULUL NECESARULUI DE ADĂPOSTIT

Capacitatea de adăpostire în cadrul construcţiilor noi se stabileşte astfel: - la unităţile economice, pentru construcţii noi şi în cazul extinderii celor

existente, în funcţie de specificul acestora şi posibilităţile de amenajare, până la asigurarea adăpostirii personalului stabilit pentru schimbul maxim în timp de război;

- la construcţiile cu destinaţie de locuinţă, câte 1 m.p. suprafaţă utilă pentru fiecare persoană dar nu mai puţin de 9 m.p. suprafaţă totală;

- la construcţiile spitaliceşti, câte 2 m.p. suprafaţă utilă; - la construcţiile social-culturale, administrative, şcoli de toate gradele, câte 1

m.p. suprafaţă utilă pentru fiecare persoană adăpostită. Numărul de persoane se determină considerând 2/3 din personalul administrativ şi elevi;

- capacitatea de adăpostire la adăposturile publice se stabileşte funcţie de numărul de persoane rezultat din studiul de amplasare, alocându-se 1 m.p. suprafaţă utilă pentru fiecare persoană.

- Adăposturile din cadrul construcţiilor cu destinaţie de locuinţă sunt considerate adăposturi familiale;

- Capacitatea adăposturilor de protecţie civilă ce se amenajează în subsolul clădirilor se determină în funcţie de necesarul de adăpostit, suprafaţa disponibilă şi ţinând seama de volumul necesar unei persoane;

- În subsolul unei clădiri se pot amenaja mai multe adăposturi separate, despărţite printr-un perete comun de aceeaşi grosime şi rezistenţă ca şi pereţii de protecţie exteriori. Capacitatea acestor adăposturi să nu depăşească 150 de persoane. Fiecare dintre aceste adăposturi trebuie să asigure condiţii tehnice şi constructive prevăzute în instrucţiuni.

Capacitatea adăposturilor se determină în funcţie necesarul de adăpostire, de tipul adăpostului şi de gradul de protecţie (se ia de regulă pentru 100-300 persoane), socotindu-se în medie o suprafaţă de 1 mp. pentru fiecare persoană adăpostită. Stabilirea necesarului de adăposturi prevăzute a fi construite la război se face de către şeful I.J.S.U. împreună cu ofiţerul de geniu şi se face astfel:

-Pentru oraşele de categoria I şi a-II-a Din totalul populaţiei oraşului se scad:

o mobilizaţii (10% din populaţie); o evacuaţii (nu au procent pentru evacuare, se stabilesc în funcţie de

condiţii) maxim 20% din populaţie; o salariaţii din schimbul maxim de lucru de la agenţii economici ( 2/3

din numărul acestora); o populaţia din cartierele periferice (maxim 20% care se adăpostesc pe

cont propriu). -Pentru oraşele din categoria a-III-a

La fel ca mai sus, cu singura deosebire că procentul de populaţie din cartierele periferice se ridică până la 40%.

-Pentru agenţii economici


54

Numărul de adăpostiri este calculat pentru schimbul maxim de lucru, după punerea în aplicare a planului de mobilizare (2/3 din numărul salariaţilor).

4. PUNCTE DE COMANDĂ DE PROTECŢIE CIVILĂ DESTINAŢIE, COMPARTIMENTARE ŞI DOTARE

4.1. DESTINAŢIE Punctele de comandă sunt adăposturi speciale destinate pentru conducerea

acţiunilor în situaţii de urgenţă ( protecţie civilă ). Punctele de comandă de protecţie civilă sunt construite şi amenajate la judeţe,

municipii, oraşe şi agenţi economici. Spre deosebire de adăposturile pentru populaţie care pot fi subterane,

semiîngropate sau chiar supraterane, punctele de comandă nu pot fi decât construcţii subterane.

Gradul de protecţie pe care trebuie să-l ofere punctele de comandă (suprasarcina de calcul) este de 1 kgf/cm2 sau 2 kgf/cm2 în funcţie de categoria localităţii în care sunt amenajate.

4.2. COMPARTIMENTAREA PUNCTULUI DE COMANDĂ Compartimentarea unui punct de comandă cuprinde următoarele încăperi:

- sas de acces; - punct de decontaminare personal; - camera preşedintelui comitetului pentru situaţii de urgenţă;; - camera de operaţii; - încăperea (încăperile) pentru membrii comitetuluii; - camera pentru centrala de alarmare şi centrala telefonică; -camera D.S. ; - centrala de filtroventilaţie; - camera pentru acumulatori; - încăperea grupului electrogen; - camera pentru alimente; - camera pentru odihnă; - grupuri sanitare; - încăpere pentru rezerva de apă; - magazie de materiale; - ieşire (ieşiri) de salvare; - alte încăperi;

Accesul în punctul de comandă este strict limitat şi se face numai cu prezentarea legitimaţiei de serviciu a persoanelor care, conform legilor în vigoare, au atribuţii în acest sens.


55

4.3. DOTAREA PUNCTULUI DE COMANDĂ Dotarea punctelor de comandă cuprinde următoarele materiale, aparate şi

instalaţii: Compartimentul de comandă:

• harta de protecţie civilă; • planul de protecţie civilă; • tabel cu mijloace fir şi radio; • interfon; • telefoane; • aparat radio.

Compartimentul operaţii: • harta judeţului (municipiului, oraşului, agentului

economic) ; • tabel cu forţe şi mijloace de intervenţie; • planşă cu situaţia meteo; • tabel cu principalele activităţi; • instrumente pentru lucru de stat major.

Instalaţiile din punctul de comandă sunt de următoarele tipuri: • instalaţii de filtroventilaţie; • instalaţii sanitare; • instalaţii electrice; • instalaţii de telecomunicaţii.

Instalaţiile de filtroventilaţie funcţionează în trei regimuri: a) Regim de ventilare mecanică normală, în care aerul introdus în punctul de comandă este curăţat de praf şi impurităţi; b) Regim de filtroventilare, în care aerul introdus este curăţat de praf, impurităţi, substanţe toxice, radioactive şi agenţi patogeni; b) Regim de recirculare şi regenare a aerului din interior cu izolare totală de

exterior (absorbţia aerului viciat din încăperi, filtrarea acestuia în filtrele reţinătoare de CO2 şi vapori de apă şi completarea cantităţii de oxigen).

Instalaţiile sanitare cuprind:

• instalaţii de alimentare cu apă; • instalaţii de canalizare; • grupuri sanitare (1WC pentru 25 persoane) prevăzute cu

lavoare; • instalaţie de încălzire.

Instalaţiile electrice au ca scop asigurarea iluminatului interior şi a energiei necesare pentru instalaţiile de forţă (motoare ventilatoare, pompe, etc.).


56

Alimentarea se poate face de la reţeaua electrică exterioară sau de la tabloul general de distribuţie.

Pentru asigurarea independenţei energetice se foloseşte grupul electrogen care este preferabil să intre automat în funcţiune.

Pentru iluminatul de siguranţă, alimentarea becurilor din circuitul respectiv se face de la bateria de acumulator care se află într-o încăpere separată.

Instalaţiile electrice cuprind: - tabloul de alimentare; - corpuri de iluminat; - corpuri pentru iluminat de siguranţă; - grupul electrogen.

Instalaţiile de telecomunicaţii asigură legăturile telefonice atât în interiorul cât

şi în exteriorul P.C.

Schema unui punct de comandă de protecţie civilă:

2. 3. 4. 5. 6. . 8. . 14 7 9. 10. 7. 11. 12. 13. 1. S.A.S.;

2. Cameră acumulatori; 11. Sală operaţii + membrii comitet; 3. Magazie materiale; 12. Camera preşedinte comitet.; 4. Camera de lucru; 13. Inst. de filtro-ventilaţie; 5.Centr. trs. alarmare.; 14. Câmp de trecere. 7. Birou D.S.; 8. Ieşire de salvare; 9. P.D.P.; 10. Grup sanitar;

1.


57

PROTECŢIA N.B.C. ŞI ASIGURAREA MEDICALĂ.

I. Concepţia realizării protecţiei N.B.C.

1. GENERALITĂŢI Protecţia N.B.C. (nucleară, biologică şi chimică ) reprezintă acţiunea de

ocrotire a salariaţilor pe timp de conflict armat împotriva efectelor A.D.M. (armelor de distrugere în masă), iar pe timp de pace împotriva E.A.D.A. (emisii altele decât atacul cu arma nucleară, biologică sau chimică ) şi S.C.T.I. (substanţelor chimice toxice industriale).

Armele de distrugere în masă sunt acele arme care, folosite de agresor, determină un volum mare de distrugeri de bunuri materiale (distrugeri de clădiri, construcţii, utilaje, instalaţii, mijloace de transport etc.) precum şi un număr mare de victime în rândul salariaţilor şi animalelor neprotejate.

Altfel spus, protecţia N.B.C. reprezintă acţiunea de ocrotire a salariaţilor(populaţiei) împotriva contaminării radiologice, biologice şi chimice şi se asigură prin mijloace speciale de protecţie individuală, colectivă şi prin alte măsuri tehnice şi organizatorice, care se realizează din timp de pace, cu prioritate în zonele de risc nuclear, chimic sau biologic.

Agenţii economici cu surse de pericol nuclear, chimic sau biologic au obligaţia de a evalua periodic zonele de risc, de a stabili măsurile de prevenire şi de protecţie necesare, de a asigura înştiinţarea autorităţilor publice, alarmarea şi protecţia populaţiei afectate.

Dacă posibilitatea contaminării radiologice, biologice şi chimice ca urmare a întrebuinţării A.D.M. este în mod curent condiţionată de existenţa unui conflict armat, a unui război, accidentul nuclear, chimic, poluarea accidentală, izbucnirea unor epidemii sau epizootii, constituie evenimente imprevizibile cauzate de avarierea sau deteriorarea unor instalaţii, a unui utilaj sau mijloc de transport etc. sau intenţionat de către terorişti şi duc la eliberarea în mediul înconjurător a unor substanţe care pot avea impact deosebit de grav asupra populaţiei cât şi asupra mediului.

Pentru a diminua efectele unor astfel de evenimente este necesar a se realiza un ansamblu de măsuri şi acţiuni, unele de specialitate care intră în competenţa organismelor militare, de protecţie civilă şi unor instituţii civile de specialitate şi altele care trebuie cunoscute şi respectate de către populaţie.


58

Conform Legii Protecţiei Civile cap. VI „prevenirea şi protecţia populaţiei şi bunurilor materiale împotriva efectelor armelor convenţionale, nucleare, biologice sau ale dezastrelor se asigură printr-un ansamblu de măsuri constând din: înştiinţare şi alarmare, evacuare, adăpostire, protecţie nucleară biologică şi chimică (N.B.C.), mascare, camuflare şi alte măsuri tehnice şi organizatorice specifice”.

2. PROTECŢIA N.B.C. ÎN SITUAŢII DE CONFLICT ARMAT

2.1. PROTECŢIA NUCLEARĂ Protecţia nucleară se impune ca urmare a întrebuinţării de către agresor

armei nucleare. Arma nucleară se bazează pe acţiunea distructivă a imensei cantităţi de

energie care se degajă în timpul exploziei nucleare. Efectul ei vătămător poate întrece de sute de mii de ori efectul vătămător al celei mai puternice muniţii încărcate cu substanţe explozive obişnuite.

Arma nucleară este cel mai puternic mijloc de distrugere în masă, capabil să producă într-un timp scurt, pierderi mari în oameni, distrugeri la construcţii, bunuri materiale, distrugeri şi blocări de adăposturi, distrugeri şi avarii la reţelele electrice, de gaze, apă, termoficare, canal, telecomunicaţii, contaminare radioactivă pe suprafeţe de teren foarte mari. Aceste distrugeri se produc datorită acţiunii factorilor distructivi ai exploziei nucleare: unda de şoc, emisiunea de lumină, impulsul electromagnetic, radiaţia penetrantă şi contaminarea radioactivă.

Pentru protecţia împotriva efectelor factorilor distructivi ai exploziei nucleare trebuie să reţinem următoarele :

• Împotriva armei nucleare ne protejăm prin adăpostire; • Nu trebuie să privim spre sfera de foc; • Ne adăpostim numai după construcţii solide sau obstacole naturale; • Nu stăm în picioare, expuşi la explozie; • Orice obstacol micşorează sub limitele periculoase acţiunea factorilor

distructivi ai exploziei nucleare; • Împotriva contaminării radioactive ne protejăm dacă împiedicăm

contactul prafului radioactiv cu organismul. 2.2. PROTECŢIA CHIMICĂ Protecţia chimică se impune ca urmare a întrebuinţării de către agresor a

armei chimice. Arma chimică este tot un mijloc de distrugere în masă care se bazează pe

folosirea S.T.L. (substanţelor toxice de luptă) în scopul nimicirii în masă a oamenilor (salariaţilor) şi animalelor.

Substanţele toxice de luptă sunt compuşi chimici care folosiţi în luptă pot vătăma oamenii (salariaţii) şi animalele neprotejate şi contaminează aerul, terenul, construcţiile, îmbrăcămintea, produsele alimentare, furajele, apa, făcându-le periculoase pentru viaţă.


59

După modul cum acţionează asupra fiinţelor vii S.T.L. sunt:

• S.T.L. neuroparalitice – acţionează asupra sistemului nervos şi sunt cele mai periculoase pentru că produc moartea în cel mai scurt timp (sarin, soman, tabun, Vx.);

• S.T.L. vezicante – atacă pielea şi produc răni greu vindecabile (iperita, levizita, azotiperita);

• S.T.L. toxice generale - atacă unele tipuri de celule vitale şi sisteme enzimatice (acid cianhidric, clorcian);

• S.T.L. sufocante - atacă căile respiratorii producând sufocarea oamenilor (fosgen, difosgen, clor);

• S.T.L. iritante - care după organele pe care le afectează sunt iritant lacrimogene (CS, cloracetofenona, cloropicrina) şi iritant strănutătoare (adamsita, difenilcianarsina);

• S.T.L. psihochimice - acţionează asupra psihicului uman (L.S.D.-25, BZ. mescalina).

Ca atare, populaţia (salariaţii) poate fi afectată pe trei căi: pe cale respiratorie, pe cale cutanată, (prin căderea substanţei toxice pe pielea descoperită sau contactul cu materiale contaminate) şi prin ingerare odată cu produsele alimentare sau apa contaminată.

Protecţia salariaţilor(populaţiei) cât şi a bunurilor materiale de orice natură împotriva acţiunii vătămătoare a substanţelor toxice de luptă constă în evitarea contactului direct cu acestea.

Aceasta se poate realiza prin izolarea la locul de muncă, camere de locuit (birouri) şi adăposturi etanşe, a căror atmosferă să rămână nepoluată cu substanţe toxice. Adăpostirea în spaţii închise ermetic rămâne o măsură absolut utilă.

Protecţia persoanelor este eficientă dacă: • Din primele minute se îndepărtează S.T.L. de pe piele, îmbrăcăminte etc,

efectele lor fiind reduse, se atenuează sau nu mai apar; • La atacul cu S.T.L. ne echipăm imediat cu masca contra gazelor şi ne

adăpostim; • Dacă la apariţia primelor semne de intoxicaţie acordăm primul ajutor

imediat, viaţa persoanei poate fi salvată; • Apa şi alimentele nu se consumă fără controlul şi avizul organelor de

specialitate.


60

2.3. PROTECŢIA BIOLOGICĂ Protecţia biologică se impune ca urmare a întrebuinţării de către agresor a

armei biologice. Arma biologică face parte din A.D.M. şi include agenţii patogeni utilizaţi

în scopuri agresive, care în urma răspândirii prin diferite mijloace tehnice şi procedee, pot determina îmbolnăviri în masă a salariaţilor(populaţiei) sau animalelor precum şi distrugerea unor culturi vegetale, cu scopul scăderii capacităţii economico-sociale şi de apărare a ţării.

Pentru a se descoperi la timp folosirea armei biologice de către agresor şi luarea măsurilor corespunzătoare de protecţie, fiecare salariat trebuie să cunoască bine semnele folosirii acestei arme caracterizate prin:

• Exploziile înfundate ale bombelor de aviaţie şi proiectilelor de artilerie; • Zborul avioanelor la joasă înălţime şi apariţia unor nori de fum sau ceaţă

în urma lor ; • Aruncarea din avioane a diferitelor obiecte (lăzi, cutii), urmată de

apariţia la cădere a unui număr mare de insecte şi rozătoare care nu se întâlnesc în mod obişnuit în zonă;

• Prezenţa unui număr mare de cazuri de boli contagioase printre salariaţi; • Îmbolnăvirea în masă a animalelor domestice şi sălbatice precum şi a

păsărilor. Agenţii patogeni care pot fi utilizaţi în producerea armei biologice sunt: • Bacterii care produc boli cum ar fi: antrax, ciumă, holeră, febră

tifoidă, botulismul; • Viruşii ce produc: encefalita, gripa, variola; • Rickettsi care produc: tifosul exantematic, febra japoneză; Protecţia împotriva armei biologice constă în luarea din timp a unor măsuri

de prevenire care pot scădea mult acţiunea vătămătoare a acesteia. Una dintre cele mai eficiente măsuri este vaccinul şi anatoxinele. Vaccinurile sunt preparate medicale care conţin microbi (inerţi sau mult

atenuaţi) care introduşi în corp determină răspunsul imunologic al organismului făcând ca rezistenţa acestuia să crească.

Prevenirea şi combaterea efectelor provocate în rândul salariaţilor, populaţiei (sau animalelor), prin răspândirea în scopuri agresive a agenţilor patogeni, se realizează prin măsuri cu caracter antiepidemic (antiepizootic), care urmăresc înlăturarea sau modificarea în sens favorabil a factorilor principali care alcătuiesc verigile lanţului epidemiologic şi anume:

• Sursele de infecţie: oameni sau animale bolnave; • Căile de transmitere a infecţiei: aerul, apa, alimentele, insectele şi

rozătoarele (vectori), obiectele contaminate; • Masa receptivă: oamenii sau animalele pentru îmbolnăvirea cărora se

difuzează agenţii patogeni. Întreruperea chiar a unei singure verigi a lanţului epidemiologic împiedică

apariţia epidemiei (epizootiei). În acest scop se întreprind măsuri de lichidare a sursei


61

de infecţie şi a căilor de transmitere şi se urmăreşte creşterea rezistenţei masei de salariaţi.

Măsurile care se întreprind faţă de sursa de infecţie constau din: • Respectarea de către salariaţi(populaţie) a obligaţiilor ce le revin în

cadrul stării de carantină; • Sprijinirea activităţilor de depistare şi izolare a bolnavilor cu semne de

boală infecto-contagioasă şi sesizarea organelor sanitare; • Respectarea măsurilor de izolare şi supraveghere a celor ce au venit în

contact cu bolnavii infectaţi; Măsurile care se întreprind împotriva transmiterii infecţiei constau în: • Protejarea căilor respiratorii, a pielii şi mucoaselor, cu ajutorul

mijloacelor speciale sau simple de protecţie individuală; • Ermetizarea uşilor şi ferestrelor la locuinţe; • Evitarea consumării apelor din surse necontrolate de organele sanitare.

Până la avizarea calităţii apei, se va bea apă fiartă şi răcită sau apă îmbuteliată; • Executarea indicaţiilor organelor sanitare privind dezinfecţia surselor de

apă potabilă (fântânilor); • Respectarea indicaţiilor organelor sanitare privind consumarea

legumelor, fructelor, produselor de origine animală; • Asigurarea colectării şi evacuării în mod igienic a gunoiului menajer; • Executarea indicaţiilor organelor sanitare privind autocontrolul preventiv

al corpului şi îmbrăcămintei, demuştizarea şi distrugerea rozătoarelor din locuinţe (loc de muncă), magazii etc.

Principalele semne întâlnite la majoritatea bolilor infecto contagioase provocate de un atac cu arma biologică sunt: temperatură ridicată, tulburări digestive (greţuri, vărsături, diaree), tulburări respiratorii, dureri de cap, senzaţie de ameţeală, stare de agitaţie şi apariţia unor pete caracteristice pe corp.

3. PROTECŢIA NUCLEARĂ ÎN SITUAŢII DE E.A.D.A. 4. ( emisii altele decât atacul).

3.1 PROTECŢIA ÎN CAZ DE ACCIDENT NUCLEAR ŞI URGENŢĂ RADIOLOGICĂ.

Accidentul nuclear se consideră a fi evenimentul care afectează instalaţia

centralei nuclearo-electrice sau reactorul nuclear permiţând difuzarea în atmosferă a radiaţiilor nucleare şi a produşilor de reacţie a combustibililor nucleari şi provoacă iradierea sau contaminarea salariaţilor şi a mediului înconjurător peste limitele maxim admise.

Putem spune că, în cazul unui accident nuclear există trei tipuri de riscuri: a) Riscul inhalării aerului contaminat radioactiv, se datorează atât gazelor

emise cât şi transportului substanţelor radioactive, ceea ce duce la manifestarea efectului conjugat al inhalării şi iradierii.


62

Riscul imediat se produce datorită inhalării iodului radioactiv care acţionează asupra tiroidei precum şi inhalării altor produse de fisiune.

b) Riscul rezultat din radioactivitatea depusă. Aprecierea riscului se face prin determinarea nivelului de radiaţie (raportul dintre doza de ioni şi timpul de iradiere), şi stabilirea radionuclizilor prezenţi.

De timpul de care se dispune pentru controlul radioactivităţii produselor alimentare depinde riscul ingerării acestora, pericolul cel mai mare provenind din depunerile radioactive pe alimentele ce pot fi consumate fără a fi spălate: legume, fructe, apă potabilă, furaje etc.

Indirect prezintă pericol consumul de lapte şi unele alimente ce nu sunt consumate fără a fi verificate, inclusiv carnea şi organele de la păsări şi animale.

c. Riscul rezultat din acumularea lentă a radioactivităţii. În acest caz atenţia trebuie concentrată asupra produselor alimentare destinate omului, care pot fi contaminate cu radionuclizii cei mai periculoşi. De asemenea, se va controla permanent radioactivitatea aerului şi precipitaţiilor atmosferice. Dacă efectul inhalării se produce destul de rapid, pericolul datorat depunerilor radioactive este de durată medie şi mare, ceea ce impune măsuri pe termen lung privind consumul de apă, alimente şi furaje.

Urgenţa radiologică este cauzată de deplasarea în spaţiul aerian al ţării, sau al unei zone din ţară a norului radioactiv rezultat în urma unui accident nuclear produs pe teritoriul altui stat sau chiar pe alt continent. Pe tot parcursul deplasării unui asemenea nor radioactiv rezultă o urmă , o zonă contaminată ca urmare a depunerilor radioactive din nor pe direcţia de deplasare a vântului, contaminarea fiind mai puternică în zonele unde cad precipitaţii. Vorbim tot despre urgenţă radiologică şi în situaţia căderilor de obiecte cosmice radioactive, accidente pe timpul transportului şi depozitării deşeurilor radioactive, acţiuni teroriste, sau alte evenimente care duc la contaminarea radioactivă şi iradierea personalului şi salariaţilor.

Protecţia, în cazul unui accident nuclear şi urgenţă radiologică reprezintă un ansamblu de măsuri care se realizează prin:

• Executarea cercetării de radiaţie, care începe imediat după înştiinţare şi alarmare, de către elementele pregătite din zonă şi se continuă cu cercetarea aeriană şi cu cercetarea de către elementele specializate din afara zonei.

• Delimitarea sectoarelor contaminate radioactiv, stabilirea şi înştiinţarea localităţilor din care se face evacuarea populaţiei;

• Izolarea sectoarelor contaminate, (circulaţia publică rutieră se interzice, trenurile nu mai fac staţie în zonele contaminate, produsele alimentare şi apa nu se mai folosesc decât pe bază de aviz);

• Evacuarea salariaţilor (populaţiei) prin organizarea unui serviciu de ordine.

- ţinerea evidenţie nominale a persoanelor evacuate în vederea supravegherii medicale ulterioare.

-executarea controlul contaminării radioactive a populaţiei (salariaţilor) şi a bunurilor care se evacuează şi se organizează unul sau mai multe puncte (centre) pentru decontaminarea acestora.


63

-organizarea prin sondaj a controlului contaminării radioactive a populaţiei (salariaţilor) în localităţile (agenţii economici) din care s-a făcut evacuarea iar decontaminarea bunurilor materiale se execută pe urgenţe

• Asigurarea tratamentului medical persoanelor afectate de iradiere. 4. PROTECŢIA CHIMICĂ ÎN SITUAŢII DE ACCIDENT CHIMIC ŞI

POLUARE ACCIDENTALĂ Accidentele chimice reprezintă eliberarea necontrolată în mediul

înconjurător a unor substanţe chimice toxice industriale (S.C.T.I.) în concentraţii mai mari decât cele admise, (în incinta agenţilor economici, pe timpul transportului acestora, pe timpul depozitării, pe timpul descărcării substanţelor din / în cisterne, pe timpul folosirii lor în procesul de producţie, nerespectării normelor de protecţie a muncii şi P.S.I.), punând astfel în pericol sănătatea personalului şi salariaţilor.

Substanţele chimice toxice industriale (S.C.T.I), sunt produsele chimice care datorită proprietăţilor fizice, chimice şi toxice îşi manifestă acţiunea contaminantă şi vătămătoare, în concentraţii mici pe distanţe foarte mari, ce depăşesc limitele agentului economic sursă toxică, ce creează zone de acţiune ce pot cuprinde localităţi întregi şi unităţi economice izolate.

Pe timpul transportului cu mijloace auto, problemele pot să apară ca urmare a unor accidente de circulaţie, avarii la mijlocul de transport sau ambalaj, reacţii chimice neprevăzute, nerespectării normelor tehnice de ambalare şi transport sau a altor factori neprevăzuţi. Ca urmare a acestor accidente se pot produce explozii, incendii, emisii de gaze, vapori toxici sau răspândire de substanţe toxice pe sol şi în mediu.

Substanţele periculoase se transportă în cisterne, containere sau alte tipuri de ambalaje (în stare de gaz comprimat, gaz lichefiat, lichid sau solid).

Mijloacele care transportă aceste substanţe trebuie să fie marcate cu etichete şi indicatoare de avertizare.

Principalele substanţe chimice toxice industriale (S.C.T.I.) care prezintă pericol pentru salariaţi (populaţie) şi cele mai des folosite sunt: amoniacul, clorul, hidrogenul sulfurat, acidul clorhidric, acidul sulfuric, monoxidul de carbon etc.

La producerea unui accident cu implicarea unor asemenea substanţe, se creează o zonă letală (mortală) şi o zonă de intoxicare. Dimensiunile acestor zone depind de cantitatea de S.C.T.I. eliberată în mediul înconjurător, concentraţia acesteia, timpul până la remedierea avariei şi punerea în aplicare a măsurilor ce se impun.

Este deosebit de important ca în momentul producerii unui astfel de eveniment salariaţii (populaţia) să se adăpostească în clădiri, asigurând rapid primele măsuri de etanşeizare a uşilor şi ferestrelor utilizând pentru izolare materiale aflate la îndemână (produse textile, bureţi, chit, etc.).

Se va opri orice instalaţie de aer condiţionat sau de ventilare şi nu se va părăsi clădirile decât la încetarea alarmei transmisă prin mijloacele specifice de către personalul de conducere.


64

Pentru prevenirea şi protecţia populaţiei împotriva efectelor acestor substanţe legea obligă agentul economic care deţine, depozitează, foloseşte în procesul de producţie S.C.T.I., să întocmească plan de protecţie şi intervenţie, să respecte prevederile legislaţiei Uniunii Europene referitoare la protecţia mediului (H.G. nr.95/2003 privind controlul activităţii care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase), să facă publice următoarele date:

• care este unitatea sursă de pericol chimic; • tipul de substanţă toxică industrială pe care îl deţine; • caracteristicile şi modul de acţiune al substanţei toxice; • zona de risc în care v-aţi putea afla; • măsuri de protecţie specifice zonei; • locul în care se asigură protecţia prin adăpostire sau izolare; • locurile de dispunere şi itinerarele de evacuare temporară. În locurile de adăpostire – izolare pentru salariaţi (populaţiei) trebuie

asigurate măsurile de siguranţă prin: • procurarea materialelor de etanşare (chit, bandă izolantă, bureţi izolatori,

purfix etc.); • asigurarea mijloacelor de protecţie individuală speciale (mască contra

gazelor, aparat de respiraţie, costume de protecţie) sau improvizate; • realizarea unei truse de prim – ajutor medical; • pregătirea unei rezerve permanente de apă şi alimente; • asigurarea unui radioreceptor cu baterii. Salariaţii (populaţia) trebuie să-şi însuşească: • cunoştinţele necesare în vederea realizării măsurilor de protecţie; • regulile de comportare la accident în zona norului toxic. 5. PRECIZĂRI GENERALE COMUNE PROTECŢIEI NUCLEARE,

BIOLOGICE SAU CHIMICE Indiferent de situaţia în care se produce o contaminare radioactivă,

biologică sau chimică – conflict armat, situaţii de pace sau evenimente teroriste la descoperirea contaminării prima măsură care se aplică de către organismele de protecţie civilă este alarmarea salariaţilor folosind sistemul propriu de înştiinţare-alarmare.

Semnalul de “ALARMĂ CHIMICĂ” (5 impulsuri a 16 secunde cu pauză de 10 secunde timp de 2 minute) este obligatoriu şi se înştiinţează toţi agenţii economici, instituţiile publice şi populaţia din zona de intoxicare, pe direcţia de deplasare a norului radioactiv sau contaminat chimic şi în zona unde s-a descoperit contaminarea.

Se introduc măsuri de restricţie a circulaţiei şi limitarea accesului în zonele afectate cu excepţia forţelor de specialitate care intervin.

Cercetarea de specialitate, marcarea zonelor interzise, intervenţia propriu-zisă precum şi alte măsuri specifice se vor executa numai de către formaţiuni de specialitate militare, ale protecţiei civile şi ale instituţiilor de profil din zonă, care


65

trebuie dotate cu echipament de protecţie, aparatură, materiale specifice şi care să le permită acţiunea în zonele contaminate R.B.C. (radioactiv, biologic şi chimic) fără ca viaţa să le fie pusă în pericol.

Protecţia N.B.C. se realizează prin: • mijloace individuale de protecţie: a. speciale : - pentru organele respiratorii: - masca contra gazelor (agenţii economici deţinători de substanţe toxice să

aibă cartuşe specifice); - măşti izolante; - aparate izolante; - pentru protecţia pielii: - complete de protecţie; - complete de protecţie de unică folosinţă; b. improvizate: - pentru organele respiratorii: - mască de tifon sau pânză suprapuse, între care se introduce vată, se

umezesc şi se aplică peste nas şi gură legându-le la ceafă; - prosop unde în interiorul căruia se introduce vată, se umezeşte şi se

leagă la ceafă peste gură şi nas; - batistă; - diferite materiale din pânză. - pentru protecţia pielii: - costume de lucru din pânză cauciucată; - pelerine de ploaie ; - pelerine şi costume din materiale plastice rezistente; - haine din piele sau pânză ţesută foarte des ; - folie de polietilenă; - hainele se vor încheia până sub gât, se vor lega cu sfoară sau elastic la

manşete şi mâneci ; - pentru protecţia capului : - eşarfe, căciuli, şepci, prosoape peste care se pun folii sau pungi

de plastic; - pentru protecţia picioarelor: - cizme de cauciuc, cizme şold de pescar, galoşi, şoşoni, bocanci

de schi sau de iarnă, cizme şi ghete de piele. - pentru protecţia mâinilor şi palmelor : - mănuşi de cauciuc, menajere, de vopsit sau de piele. • mijloace de protecţie colectivă: - adăposturile de la agenţii economici; - adăposturile din subsolurile clădirilor; - galerii subterane;


66

- tuneluri; - spaţii naturale. • mijloace pentru combaterea contaminării: - truse sanitare N.B.C.; - antidoturi; - radioprotectori; - alte mijloace specifice pentru decontaminarea personalului,

echipamentului, mijloacelor de transport etc. - reţeaua zonală de sănătate publică, - reţeaua zonală sanitar-veterinară - laboratoare de specialitate: de igiena radiaţiilor, chimice, sanitare şi

toxicologice; • protecţia bunurilor materiale se realizează prin: - evacuare; - adăpostire; - vopsire; - ignifugare; - containerizare - crearea de perdele de apă, spumă, etc. I. Forţele de protecţie N.B.C. Aceste forţe prin modul în care acţionează, prin promptitudinea descoperirii

începutului atacului cu arme de distrugere în masă sau despre începutul contaminării R.B.C. (radiologice, chimice sau biologice), de înştiinţarea şi alarmarea la timp a salariaţilor pentru a se proteja, de cunoaştere a regulilor ce trebuie respectate în momentul producerii unor asemenea evenimente precum şi de respectarea lor, depinde evitarea apariţiei unui număr mare de victime şi/sau salvarea celor care au fost surprinse de eveniment.

Forţele şi mijloacele de protecţie N.B.C. sunt destinate: pentru executarea acţiunilor de decontaminare a personalului (P.D.P.), echipamentului (P.D.E.), terenului, clădirilor, utilajelor, mijloacelor tehnice şi de transport (P.D.M.T.) şi pentru executarea cercetării chimice şi de radiaţie a zonei contaminate.

Aceste acţiuni sunt executate de: • formaţiunile militare de specialitate; • formaţiunile de specialitate ale agenţilor economici sursă de risc nuclear,

biologic sau chimic; • instituţii teritoriale cu atribuţii în domeniu: nuclear, chimic, biologic,

protecţia mediului, sănătate, sanitar-veterinare etc. • formaţiuni de Protecţie Civilă (echipe, grupe, detaşamente tip. I, şi

detaşamente tip. II): - de la agenţii economici; - de la eşaloanele superioare (municipiu şi judeţ); • alte formaţiuni cu care cooperează (M.AP.N, pompieri, de ordine şi pază

etc.)


67

Formaţiunile de protecţie N.B.C. şi punctele de decontaminare sunt

organizate, dotate şi asigurate din timp de pace conform normelor Protecţiei Civile. La un agent economic se poate organiza următoarele formaţiuni: -detaşament de decontaminare, compus dintr-un număr variabil de

formaţiuni, echipe, grupe cu un efectiv de până la 95 de persoane pregătite în aceeaşi specialitate sau în specialităţi diferite:

-echipă C.N.C. compusă din 5 persoane pregătite în aceeaşi specialitate -2 grupe C.N.C.(Cc. Obs.) În funcţie de caracterul de distrugere, formaţiunile de protecţie N.B.C.

pot îndeplini următoarele misiuni principale: - cercetarea chimică şi de radiaţie a personalului, terenului, clădirilor, etc. - decontaminarea terenului şi clădirilor pentru acţiunile de salvare a

răniţilor; - decontaminarea căilor de acces către agenţii economici, depozite de

alimente, de materiale, instituţii publice şi către locurile unde îşi desfăşoară acţiunea formaţiunile de intervenţie;

- decontaminarea personalului, echipamentului, mijloacelor de transport, (în P.D.P., P.D.E. şi P.D.M.T.), utilajelor şi instalaţiilor;

- determinarea cantitativă şi calitativă a probelor contaminate radioactiv sau chimic;

Mai poate participa la acţiunile de salvare, de prim ajutor şi transport al răniţilor, de aprovizionare cu apă sau alte bunuri materiale necesare în zona de distrugeri.

Îndeplinirea la timp a misiunilor formaţiunilor de protecţie N.B.C. se realizează printr-o organizare judicioasă a acţiunilor de decontaminare, în funcţie de:

- natura raionului contaminat; - posibilităţile de acţiune ale formaţiunilor de protecţie N.B.C.; - situaţia concretă în care se desfăşoară acţiunile formaţiunilor N.B.C.. SUBSTANŢE DE NEUTRALIZARE: - pentru amoniac – soluţii de acid clorhidric sau acetic în diverse

concentraţii. Diminuarea emisiei se realizează prin stropirea cu apă sau prin crearea unei perdele de apă. Pentru a diminua evaporarea se acoperă substanţa toxică -amoniacul- răspândită pe teren cu nisip, pământ sau granule din materiale plastice adecvate.

- pentru clor – soluţii de bisulfit şi sulfat de fier, hiposulfit de sodiu în soluţii concentrate, lapte de var, terci de var stins, apă amoniacală, soluţii de sodă calcinată şi hidroxid de sodiu;

- pentru acid clorhidric, acid cianhidric, hidrogen sulfurat, dioxid de sulf – soluţii alcaline de hidroxid de sodiu, lapte de var, sodă calcinată sau apă amoniacală. De asemenea se pot folosi următoarele substanţe solide: praf sau pietriş de calcar, praf de var nestins;


68

- pentru sulfura de carbon – sulfura de carbon împrăştiată se absoarbe în nisip sau pulbere şi se acoperă cu apă, materialele absorbante impregnate cu substanţă se colectează în butoaie de tablă, se etanşează şi se transportă în locaţii special amenajate unde se aprind de la distanţă. Se arde cu grijă. În acţiunea de neutralizare şi colectare a deşeurilor rezultate se vor folosi unelte care nu produc scântei.

- pentru acidul sulfuric – se va înlătura acidul cu multă apă sau cu lapte de var. Pe locul respectiv se poate pune nisip sau cenuşă. Acest amestec după ce a absorbit acidul se îngroapă în pământ. Este interzisă folosirea cârpelor, rumeguşului sau altor materiale absorbante combustibile.

- pentru cianuri – la neutralizare se foloseşte hipoclorit de sodiu, clor sau apă oxigenată.

Limita de expunere acută exprimată în ppm (1m3 de aer conţine 1 cm3 de gaz) este doza de absorbţie la o singură expunere care nu produce vătămări ireversibile sănătăţii umane. Limitele specificate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale se bazează pe expunerea timp de 60 de minute. Ca şi în situaţiile reale, timpul de expunere trebuie să fie cât mai scurt decât cel planificat. Această valoare trebuie privită ca o limită de expunere de siguranţă.

Concentraţia maximă admisă (CMA) este concentraţia maxim admisă a unei substanţe prezente în aer (la locul de muncă), sub formă de gaz, vapori sau materie suspendată, care, în lumina cunoştinţelor actuale, nu este vătămătoare pentru sănătatea salariaţilor şi nu constituie o jenă nerezonabilă, chiar şi în cazul unei expuneri prelungite şi repetate (8 ore pe zi la o săptămână medie de muncă de 40 de ore).

- ppm – părţi per milion - 1 ppm de gaz înseamnă că 1m3 de aer conţine 1 cm3 de gaz, prin urmare

ppm-ul este echivalentul mg/m3.

Câteva exemple

Substanţa

CMA Concentraţia maximă

admisă

Limita de

expunere Acu

tă mg/m

3

Ppm Ppm

Acrilonitril 20 9.20 30 Amoniac 30 42.30 500 Benzen 50 15.65 500 Acid

cianhidric 10 10 35

Clor 2 0.67 20 Acid

clorhidric 7 5 90

Clorurura 6 1.86 6


69

de alil Etilenoxid 60 33 400 Acid

fluorhidric 2 3 30

Formaldehidă

4 3.26 10

Hidrogenul sulfurat

15 10.65 40

Fosgen 0.5 0.125 2 Fosfin 0.5 0.33 5 Tetraclorura

de carbon 100 16 100

0 Dioxid de

sulf 15 5.70 30

Sulfură de carbon

50 16 500

Xilen 400 92 1000

6. ASIGURAREA MEDICALĂ

1. CONCEPŢIA ASIGURĂRII MEDICALĂ Asigurarea medicală cuprinde totalitatea măsurilor şi activităţilor care se iau

pentru păstrarea sănătăţii personalului cuprins în structurile de protecţie civilă (militar şi civil); prevenirea apariţiei sau răspândirii bolilor; acordarea la timp a primului ajutor, ajutorului medical şi tratamentului de urgenţă răniţilor (contaminaţilor) şi bolnavilor rezultaţi în urma acţiunilor adversarului sau dezastrelor; evacuarea la unităţile medicale, spitalizarea şi tratarea răniţilor (contaminaţilor) şi bolnavilor până la vindecare.

Organizarea transporturilor (evacuării) răniţilor, contaminaţilor şi bolnavilor se execută cu mijloacele sanitare proprii (civile şi militare), şi cu cele primite ca întărire de la formaţiunile medicale teritoriale. Transporturile (evacuarea) se poate face şi cu mijloacele nespecializate, proprii sau rechiziţionate, conform legii.

Măsurile igienico-sanitare, antiepidemice şi profilactice speciale cuprind:

-executarea recunoaşterii şi controlului sanitar-epidemiologic a raioanelor (obiectivelor) de intervenţie;

-vaccinarea profilactică a personalului încadrat în structurile de protecţie civilă;

-introducerea carantinei în focarul (raionul ) de intervenţie; -aplicarea măsurilor de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare în raionul

(focarul) de intervenţie când situaţia impune acest lucru;


70

-respectarea strictă a regulilor de igienă personală şi menţinerea unei stări igienico-sanitare corespunzătoare în raionul (sectorul) de intervenţie, sau de primire evacuaţi;

-organizarea supravegherii medicale şi evidenţa personalului din protecţia civilă şi a cetăţenilor care au fost supuşi iradierii peste dozele admise;

-supravegherea sanitară a aprovizionării cu apă, a păstrării şi transportul alimentelor;

-depistarea bolnavilor din rândul personalului încadrat în protecţia civilă, izolarea imediată a celor cu boli transmisibile;

-folosirea medicamentelor şi antidoturilor care măresc rezistenţa personalului la impactul cu radiaţiile şi substanţele toxice de luptă sau toxice industriale.

Formaţiunile de asigurare sanitară sunt destinate pentru: o Menţinerea capacităţii de acţiune a personalului comisiilor şi

formaţiunilor de protecţie civilă prin acordarea asistenţei medicale de urgenţă; - Prevenirea apariţiei sau răspândirii bolilor transmisibile; o Acordarea la timp a primului ajutor, ajutorului medical şi tratament de

urgenţă a răniţilor şi bolnavilor rezultaţi în urma atacurilor din aer, calamităţilor sau catastrofelor;

o Evacuarea la unităţile sanitare şi tratarea răniţilor, contaminaţilor şi bolnavilor până la vindecare.

Misiunile formaţiunilor sanitare sunt: - Acordarea primului ajutor; - Strângerea răniţilor, contaminaţilor şi bolnavilor din raionul

(obiectivul) de intervenţie şi evacuarea lor la formaţiunile sanitare încadrate cu medici;

- Acordarea primului ajutor medico-chirurgical de urgenţă şi ajutorului medical specializat;

- Organizarea şi executarea măsurilor sanitaro-antiepidemice şi profilactice speciale;

- Supravegherea respectării cu rigurozitate a măsurilor sanitaro-igienice pe timpul asanării teritoriului din raioanele rezultate în urma atacurilor;

- Deplasarea, dispunerea şi funcţionarea unităţilor şi formaţiunilor sanitare.

La acordarea primului ajutor trebuie respectate următoarele reguli: - Se îndepărtează persoanele din jurul răniţilor; - Se examinează complet şi rapid rănile; - Cel care dă primul ajutor va avea grijă să nu agraveze starea răniţilor. Categoriile de triaj în urma unui dezastru. În urma unui dezastru, dacă resursele sunt diminuate, categoria de răniri

mortale (albastru), va primi doar un tratament paliativ, dacă există resurse adecvate, aceşti răniţi vor putea primi tratamentul necesar, doar după ce răniţii grav (roşu) au fost trataţi.

Triajul va trebui să delimiteze de la folosirea resurselor de tratament, doar răniţii din categoria galbenă şi verde.


71

Evitarea deceselor necesită cunoştinţe aprofundate asupra existenţei resurselor şi a sistemului medical de urgenţă.

Nr. crt. Grup Culoarea Tipul rănirilor

Prioritatea 1/extremă urgenţă

Roşie Deosebit de grave: pot supravieţui, doar dacă se aplică măsurile salvatoare de viaţă.

Prioritatea 2/urgenţă

Galbenă Pot supravieţui, dacă se aplică metode simple de tratament, în decurs de ore.

Prioritatea 3/neurgenţă

Verde Minore: îngrijirea poate fi întârziată, până alte victime mai grave sunt tratate.

Prioritate 2 sau 3

Albastru Catastrofale: victime care nu vor supravieţui, dacă nu se aplică îngrijiri intensive, în decurs de minute.

Nici una Negru Decedaţi, sau foarte grav răniţi, care nu au şanse de supravieţuire.

Identificarea şi clasificarea victimelor În toate cazurile posibile victimele trebuie identificate în momentul

triajului. Pentru aceasta se vor marca răniţii cu etichete de culori diferite în funcţie de

gradul de gravitate al rănirilor şi de prioritatea de evacuare.

E t i c h e t a r o ş i e Această etichetă corespunde priorităţii de evacuare celei mai înalte şi este

rezervată victimelor ce necesită ajutor imediat din următoarele motive: - probleme respiratorii ce nu pot fi rezolvate pe loc; - stopul cardiac confirmat; - hemoragii grave cu pierderi de sânge de peste 1 litru; - inconştienţa, obnubilarea; - perforaţii toracice, sau răniri abdominale profunde; - fracturi grave de bazin, torace, de vertebre cervicale, ca şi fracturile sau

luxaţiile ce jenează perceperea pulsului sub zona luxaţiilor sau fracturilor; - comoţii grave; - arsuri complicate cu leziuni ale căilor respiratorii.


72

E t i c h e t a g a l b e n ă Această etichetă determină a doua prioritate de evacuare. Victimele ce

necesită ajutor dar a căror viaţă nu este în pericol imediat vor fi marcate cu această etichetă:

- arsuri de gradul II pe mai mult de 30 % din suprafaţa cutanată; - arsuri de gradul III pe 10 % din suprafaţa cutanată; - arsuri de gradul III în locuri critice cum ar fi mâinile, picioarele şi faţa,

dar fără complicaţii respiratorii; - arsuri complicate de leziuni grave ale ţesuturilor moi sau cu fracturi

minore; - hemoragii moderate (de la 500 ml la 1000 de ml); - leziuni dorsale cu sau fără atingerea coloanei vertebrale; - victime ce prezintă leziuni cranio-cerebrale (suficient de grave pentru a

cauza un hematom subdural sau stare de confuzie) ce se caracterizează prin: o scurgeri de LCR pe nas sau prin urechi; o creşterea rapidă a presiunii sanguine sistolice; o vărsături în jet; o modificări de ritm respirator; o bradicardie sub 60/minut; o tumefacţii sau hematoame suborbitare; o anizocorie pupilară; o colaps; o răspuns motor nul sau scăzut (ROT); o reacţii scăzute la stimulente senzoriale (stupoare profundă).

E t i c h e t a v e r d e Această etichetă va marca răniţi ce prezintă a treia prioritate de evacuare,

ale căror leziuni sunt minore şi nu necesită o îngrijire deosebită: - fracturi ale degetelor sau dinţilor; - excoriaţii, contuzii; - arsuri minore; - arsuri de gradul II de până la 15 % din suprafaţa cutanată; - arsuri de gradul III pe cca. 2 % din suprafaţa cutanată; - arsuri de gradul I acoperind mai puţin de 20 % din suprafaţa cutanată cu

excepţia mâinii, picioarelor şi a feţei.

E t i c h e t a n e a g r ă Este rezervată decedaţilor sau celor cu leziuni fatale şi fără speranţă. Se

consideră decedate victimele care nu respiră şi au pulsul oprit de cca. 20 de minute şi a căror stare nu permite aplicarea în continuare a tehnicilor de resuscitare. De asemeni va fi aplicată şi următoarelor categorii de victime fără speranţă:

- arsuri de gradul II şi III acoperind mai mult de 40 % din suprafaţa corporală considerate că iremediabil mortale;


73

- arsuri de gradul II şi III acoperind mai mult de 40 % din suprafaţa corporală însoţite de leziuni majore cum ar fi:

- fracturi importante; - leziuni cranio-cerebrale importante; - leziuni toracice; - leziuni craniene ce lasă ţesutul cerebral descoperit şi sunt însoţite de

inconştienţă; - leziuni cranio-cerebrale însoţite de fracturi majore; - leziuni ale coloanei vertebrale cu absenţa sensibilităţii şi motricităţii; - leziuni grave la victimele peste 60 de ani.


74

PROTECŢIA SALARIAŢILOR ŞI A BUNURILOR MATERIALE PRIN EVACUARE

1. Principii generale

Evacuarea, ca măsură de protejare a vieţii şi bunurilor materiale a fost

folosită, sub diferite forme, de la începuturile societăţii umane. Istoria a consemnat numeroase astfel de cazuri dintre care amintim doar câteva:

- plecarea evreilor din Egiptul Antic către Ţara Sfântă (consemnată de Biblie ca „Exodul”);

- retragerea la sud de Dunăre a administraţiei şi armatei romane din Dacia, pe timpul împăratului Aurelian;

- evacuarea preventivă a unor zone din teritoriul naţional în pericol de a fi ocupate de diverşi invadatori (turci, tătari, polonezi, ruşi etc.) de-a lungul istoriei noastre;

- trimiterea tezaurului naţional şi a bunurilor casei regale la Moscova în timpul primului război mondial;

- retragerea populaţiei şi a bunurilor sale materiale din zona Cadrilaterului în Dobrogea, înainte de declanşarea celui de-al doilea război mondial

Prima mărturie scrisă românească, care atestă preocuparea pentru necesitatea realizarii evacuării o întâlnim în Învăţăturile lui Neagoe Basarab-domn al Ţării Româneşti (1512-1521) către fiul său Theodosie: „Pentru aceea te învăţ fătul meu: feciorii şi fetele şi femeile boiarilor şi slugile tale să fie mai îndărăt, iar războiul să-l faci să fie în faţă”.

O dată cu apariţia societăţii industrializate, în scopul asigurării protecţiei populaţie, a bunuilor materiale şi a valorilor culturale pe timp de război sau în alte situaţii speciale activitatea de evacuare a căpătat un caracter organizat, reprezentând una din sarcinile umanitare ale protecţiei civile.

Principalele forme de realizare a evacuării de protecţie civilă sunt: - refugierea (autoevacuarea populaţiei din teritoriul ocupat/calamitat sau din

zona în care este iminentă apariţia unor pericole grave. Acţiunea este acceptată şi sprijinită de stat, dar se realizează opţional, în principal prin efortul persoanl al celor aflaţi în pericol);

- transferul temporar, organizat de stat realizat de instituţii abilitate, în scopul protecţiei populaţiei şi bunurilor împotriva acţiunilor distructive de amploare (de natură militară sau generate de dezatre).

În cele ce vor urma, referinţele se vor face la a doua formă de realizare a evacuării de protecţie civilă.

În acest sens se poate da următoarea definiţie: Prin evacuare, ca măsură de protecţie, se înţelege scoaterea organizată din

municipiile reşedinţă de judeţ, precum şi din alte localităţi, la nevoie, în timp de război sau în caz de dezastre, a unor instituţii publice şi agenţi economici, categorii de populaţie şi bunuri materiale, în zone şi localităţi care asigură condiţii de protecţie a


75

personalului, de funcţionare a instituţiilor publice, a agenţilor economici respectivi precum şi pentru protejarea valorilor materiale şi culturale.

Evacuarea, în caz de război, urmăreşte descongestionarea unor localităţi prin scoaterea acelei părţi din bunuri materiale care nu fac obiectul acţiunilor de apărare şi care prin păstrarea lor ar spori atât pierderile umane cât şi distrugerile de bunuri materiale. În acest caz, evacuarea se face înainte de declanşarea ostilităţilor (în 1939-1940, în Anglia, au fost evacuaţi copii din marile zone urbane în cele rurale), sau pe timpul desfăşurării acestora (evacuarea celei mai mari părţi din populaţia Prusiei Orientale, în 1944-1945, din faţa trupelor sovietice ).

În mod asemănător, în funcţie de tipul de dezastru, evacuarea se poate face înainte de declanşarea dezastrului (evacuarea populaţiei dintr-o zonă inundabilă se face înainte de ajungerea undei de viitură în acel loc) sau după declanşarea acestuia (evacuarea populaţiei din satul Pârcovaci, jud Iaşi, în 1997 după declanşarea alunecărilor de teren din zonă).

Principalele caracteristici ale evacuării sunt: - vizează numai deplasarea exclusivă a persoanelor neimplicate în ostilităţi; - măsurile de evacuare sunt organizate de structurile de stat; - evacuarea se planifică, organizează şi execută numai pe baza estimării riscurilor şi analiza posibilităţilor de acţiune; - evacuarea protejează cetăţeanul fără a face atingere drepturilor şi libertăţilor acestuia.

2. Conducerea evacuării În situaţii de conflict armat, acţiunea de evacuare se aprobă de Consiliul

Suprem de Apărare a Ţării (C.S.A.T.) , la propunerea ministrului apărării naţionale. Potrivit prevederilor legii protecţiei civile (Legea Nr. 481/2004) evacuarea

se execută, pe baza planurilor întocmite în acest scop, în caz de război sau de producere a dezastrelor. Planificarea tuturor acţiunilor de evacuare (la război sau în caz de dezastre) se realizează de comitetele pentru situaţii de urgenţă şi se avizează de Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă. Aceste organisme conduc şi acţiunile de evacuare în caz de război.

Evacuarea în cazul produceri dezastrelor se execută în funcţie de tipul de dezastru, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Hotărârea pentru executarea evacuării este luată, în funcţie de situaţia creată, de către primar sau de prefect, după caz, la propunerea comitetului pentru situaţii de urgenţă competent.

Evacuarea se execută ţinând seama de: - prevederile legale şi măsurile stabilite referitoare la pregătirea populaţiei,

a economiei şi teritoriului pentru apărare; - particularităţile de relief, dispunerea geografică, importanţa economico-

socială şi militară a judeţelor, localităţilor, instituţiilor publice şi agenţilor economici; - asigurarea funcţionării instituţiilor publice şi necesitatea continuării

producţiei de apărare şi a unor activităţi economico-sociale pe timp de război sau în caz de dezastre;


76

- posibilităţile de care dispun localităţile pentru a sigura protecţia populaţiei şi a bunurilor materiale împotriva armelor NBC şi convenţionale;

- amploarea distrugerilor produse de atacurile adversarului sau de dezastre;

- evoluţia acţiunilor militare.

3. Organizarea, pregătirea şi executarea evacuării Evacuarea se execută în localităţi care pot să asigure condiţii de

supravieţuire a populaţiei evacuate, precum şi funcţionarea normală a agenţilor economici, pe toată durata războiului (respectiv a dezastrului).

De regulă, evacuarea se execută din: - localităţi urbane de mare importanţă (municipiul Bucureşti şi municipiile

reşedinţă de judeţ); - localităţi aflate în zonele de frontieră; - raioanele probabile de desfăşurare a acţiunilor de luptă; - localităţile dispuse în zonele de risc major (nuclear, chimic, aval de

construcţii hidrotehnice etc.). În funcţie de situaţiile create evacuarea se poate face: - simultan sau succesiv; - parţial sau total; - din una sau mai multe localităţi; Instituţiile publice, centrale şi locale, precum şi agenţii economici se

evacuează pentru a asigura continuarea activităţilor specifice ale acestora în condiţiile unui risc minim.

În general, la stabilirea populaţiei care trebuie să se evacueze, se au în vedere acele categorii care nu pot participa la acţiuni de luptă şi anume, copii, bătrâni şi bolnavi.

Pentru a evita neajunsurile cu privire la transport, aprovizionare şi cazare în caz de război, evacuarea se execută de regulă, pe teritoriul judeţului respectiv. Fac excepţie de la regulă, capitala şi localităţile aflate în zona de frontieră sau din zonele acţiunilor de luptă, care se evacuează în adâncime pe teritoriul altor judeţe aflate în afara direcţiilor probabile de ofensivă ale agresorului.

Acţiunile de evacuare trebuie să se execute în mod organizat, evitându-se pericolul de a fi ţinta atacurilor aeriene sau terestre şi în timp oportun.

Timpul maxim pentru executarea evacuării este stabilit la: - 3 zile, pentru autorităţile administraţiei publice, centrale şi locale; - 6 zile, pentru instituţiile publice, agenţi economici şi populaţia din

judeţe; - 8 zile pentru instituţiile publice, agenţi economici şi populaţia din

Bucureşti. În caz de dezastre evacuarea se execută în afara zonei afectate, în localităţi

care oferă condiţii de cazare şi hrănire pentru populaţie şi de depozitare pentru bunuri materiale importante.


77

Pentru a asigura coordonarea acţiunilor de evacuare în mod unitar, încă din timp de pace toate localităile care fac obiectul evacuării trebuie să fie avizate de către Ministerul Apărării Naţionale.

Evacuarea se organizează pe baza unui plan de evacuare, la întocmirea căruia participă inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă împreună cu comitetele pentru situaţii de urgenţă.

Organizarea evacuării se asigură de către fiecare autoritate administrativă, instituţie publică şi agent economic cu sarcini în acest sens.

Pentru organizarea acţiunilor de evacuare a salariaţilor din instituţii (agenţi economici) şi a populaţiei se stabilesc din timp de pace, iar la ordin, se aduc în stare de funcţionare :

- punctele de adunare a salariaţilor şi a populaţiei evacuate; - punctele de îmbarcare a salariaţilor şi populaţiei care se transportă pentru

evacuare pe calea ferată; - puncte de debarcare; - puncte de primire şi repartiţie a salariaţilor şi a populaţiei evacuate Punctul de adunare este locul în care se prezintă salariaţii din instituţii

(agenţi economici) cu membrii de familie, sau populaţia din cartierele localităţii, pentru luarea în evidenţă repartizarea şi mijloacele de transport sau localităţi, în vederea evacuării, când transportul populaţiei se efectuează cu mijloace auto, acestea se organizează şi funcţionează ca punct de adunare şi îmbarcare.

În funcţie de categoriile de cetăţeni se organizează puncte de adunare la instituţii (agenţi economici) pentru salariaţii şi membrii de familie, care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să nu stânjenească procesul de producţie; - să fie situate pe direcţiile de evacuare în principiu către punctele de

îmbarcare pe calea ferată, la distanţe corespunzătoare faţă de obiectivele importante; - să asigure condiţii pentru staţionarea temporară a personalului pe orice

stare a vremii; - să ofere posibilităţi pentru protecţia personalului în cazul atacului din aer

şi a contaminării radioactive, chimice şi biologice; - să dispună de legături şi condiţii corespunzătoare de lucru pentru

personalul care încadrează punctul respectiv. Punctele de adunare pentru personalul instituţiilor (agenţi economici) se

organizează la sediul acestora în clădiri sociale (cluburi, cantine), iar cele pentru populaţia din cartierele localităţii în localuri publice (şcoli, săli de cinema, hoteluri) care dispun de spaţii pentru următoarele destinaţii:

- luarea în evidenţă a populaţiei; săli de aşteptare; încăpere pentru acordarea primului ajutor; încăpere pentru persoanele cu copii mici; cameră pentru şeful punctului şi ajutoarele acestuia; săli pentru distribuirea produselor de strictă necesitate;

- să asigure protecţia antichimică şi adăpostirea.


78

Punctele de îmbarcare se organizează în locurile unde se constituie garniturile de cale ferată şi la care afluiesc pentru îmbarcare salariaţii din instituţii (agenţi economici) şi populaţia care se evacuează.

Punctele de îmbarcare se pot organiza în staţii mici de cale ferată, halte, pe linii uzinale sau de garare, cu respectarea următoarelor condiţii:

- să asigure îmbarcarea în scurt timp a populaţiei care se evacuează şi să nu împiedice circulaţia trenurilor;

- să nu fie situate în apropierea obiectivelor importante ce pot fi lovite din aer;

- să fie asigurată mascarea activităţii şi protecţia populaţiei în cazul atacurilor din aer împotriva contaminării radioactive, chimice şi biologice.

La punctele de îmbarcare se destină încăperi pentru acordarea primului ajutor şi staţionarea temporară a persoanelor cu copii mici.

Punctul de debarcare se constituie în staţia (halta) în care se efectuează debarcarea populaţiei evacuate. Când condiţiile permit, debarcarea personalului se poate efectua pe linii de garare, în afara staţiei de cale ferată.

Deplasarea evacuaţilor din punctele de debarcare până la punctele de primire-repartiţie, se poate executa cu mijloace auto, hipo sau pe jos.

Populaţia care se transportă pentru evacuare cu mijloace auto debarcă în punctele de primire şi repartiţie.

Punctul de primire şi repartiţie se constituie în locul de afluire a salariaţilor

şi a populaţiei evacuate pentru luarea în evidenţă şi repartizarea pe spaţii de cazare. Aceasta se organizează pe localităţi sau cartiere, iar când este posibil pe comună, de regulă, în localurile publice (şcoli, unităţi culturale). Acestea trebuie să asigure condiţii pentru desfăşurarea următoarelor activităţi:

- luarea în evidenţă a cetăţenilor evacuaţi; - acordarea primului ajutor şi efectuarea triajului epidemiologic; - staţionarea temporară a populaţiei evacuate până la realizarea repartiţiei

pe spaţii de cazare; - staţionarea persoanelor cu copii mici. Punctele de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi repartiţie se

încadrează cu personal corespunzător specificului acestora, pentru a asigura desfăşurarea următoarelor activităţi:

- anunţarea şi îndrumarea afluirii populaţiei în locurile de adunare, îmbarcare, primire şi repartiţie;

- întocmirea documentelor de evidenţă pentru salariaţi şi populaţia care se evacuează;

- repartizarea salariaţilor şi a populaţiei pe mijloace de transport, localităţi de evacuare şi spaţii de cazare;

- constituirea garniturilor de tren sau a coloanelor de transport auto şi organizarea operaţiunilor de îmbarcare şi debarcare;

- acordarea primului ajutor, efectuarea triajului epidemiologic şi urmărirea respectării regulilor de igienă colectivă;


79

- îndrumarea salariaţilor şi a populaţiei din locurile de debarcare spre punctele de primire-repartiţie;

- realizarea măsurilor de pază şi ordine în localurile şi pe teritoriul punctelor respective;

- aprovizionarea cetăţenilor evacuaţi cu produse alimentare şi industriale de primă necesitate;

- realizarea măsurilor de protecţie a populaţiei adunate în punctele respective.

Punctul de adunare se încadrează cu personal în funcţie de destinaţia

acestuia, astfel: - punctul de adunare a salariaţilor din instituţie (agent economic); - şeful punctului-persoană cu funcţie de conducere din sectorul

administrativ; - ajutor pentru pază, ordine şi evidenţă-lucrător de poliţie sau persoană din

compartimentul de personal; - ajutor pentru asistenţă medicală- persoană cu pregătire medie sanitară; - personal pentru acordarea primului ajutor; evidenţă, pază şi ordine,

transport şi aprovizionare. Instituţiile (agenţii economici) care evacuează un număr mic de salariaţi şi

membrii de familie, nu destină personal pentru încadrarea punctului de adunare. În acest caz, atribuţiile personalului punctului de adunare se execută de comisia de evacuare cu sprijinul altor persoane numite în acest scop.

Activităţile în punctele de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi

repartiţie se desfăşoară după următoarele reguli: - baza o constituie sarcinile precizate prin extrasul din planul de evacuare,

sau din hotărârea preşedintelui comisiei de evacuare, care se înmânează şefului de punct;

- evitarea aglomerărilor mari de populaţie în punctele respective prin efectuarea în timp scurt a operaţiunilor de evidenţă şi organizarea afluirii populaţiei în raport cu ritmul de asigurare a mijloacelor de transport. Afluirea populaţiei la punctele de adunare şi punctele de îmbarcare se va face pe măsura constituirii coloanei de autovehiculelor şi garniturile de tren, iar staţionarea în aceste puncte se va limita la durata executării operaţiunilor de îmbarcare;

- personalul unităţilor de învăţământ, precum şi altor instituţii pot aflui din punctele de debarcare direct la unităţile şcolare sau locurile de funcţionare, urmând ca activităţile de evidenţă şi repartiţie să se realizeze în aceste locuri;

- încadrarea cu personal ajutător a punctelor de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi repartiţie se asigură pe două schimburi, unde este cazul, din formaţiuni sanitare de protecţie civilă şi formaţiuni sanitare-voluntare ale Crucii Roşii, precum şi din populaţia neîncadrată în câmpul muncii;

- în punctele de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi repartiţie se iau măsuri pentru asigurarea protecţiei populaţiei împotriva atacurilor din aer şi a


80

contaminării radioactive, chimice şi biologice pe toată durata acţiunilor de evacuare, corespunzătoare situaţiei în care acestea se execută, repartizându-se în acest scop spaţii de adăpostire, iar la nevoie, se amenajează lucrări simple de adăpostire sau se folosesc proprietăţile naturale de protecţie ale terenului;

- locurile sau localurile în acre se organizează aceste puncte trebuie să dispună de surse sau rezervă de apă potabilă, grupuri sanitare, mijloace de iluminat, materiale de camuflare a luminilor pe timp de noapte;

- asigurarea materială pentru desfăşurarea activităţilor în cadrul acestor puncte se realizează de regulă, din baza materială existentă, iar la nevoie, aceasta se completează prin grija primăriei.

Se constituie de asemenea structuri de evacuare de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de către instituţiile şi agenţii economici care au sarcini de evacuare. Aceste structuri asigură conducerea evacuării pe baza planurilor de evacuare întocmite din timp şi a deciziilor luate în acest scop. Pentru agentul economic se emit dispoziţii de evacuare (de primire şi repartiţie) către localitatea în care agentul economic îşi desfăşoară activitatea.

La nivel de agent economic, structura de evacuare este compusă din 5-9 persoane cu funcţii de conducere pe următoarele specialităţi (sau similare):

1. organizare-personal. 2. plan-dezvoltare. 3. planificare-producţie. 4. transporturi. 5. producţie specială. 6. inspectorul de protecţie civilă. Şeful structurii de evacuare este un director adjunct al agentului economic. Datele privind evacuarea instituţiilor şi agenţilor economici sunt cuprinse în

planurile proprii şi ale localităţilor, precum şi în cele ale judeţelor, în mod centralizat. Pentru cazurile de agresiune armată se întocmesc planuri de evacuare de

către: - autorităţile publice centrale şi locale; - oraşele, comunele, instituţiile şi agenţii economici aprobaţi pentru

evacuare. Planurile de evacuare ale autorităţilor administrative publice locale,

instituţiilor publice şi agenţilor economici se avizează de către inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă şi se aprobă de către prefect.

În planificarea şi organizarea evacuării trebuie să se aibă în vedere următoarele:

- categoriile de populaţie şi de bunuri materiale care se evacuează; - punctele de adunare şi de îmbarcare care se pot organiza; - mijloacele de transport auto şi de cale ferată care pot fi folosite; - interdicţiile de itinerare şi de timp impuse de armată; - durata unui transport şi nr. de transporturi; - asigurarea măsurilor de siguranţă pe timpul transportului şi în punctele

de adunare şi îmbarcare.


81

De menţionat că, în caz de război din rândul cetăţenilor neîncadraţi în muncă, a căror protecţie este greu de realizat în localităţile respective, se evacuează, în mod obligatoriu, următoarele persoane:

a) persoanele internate în cămine (case) de copii şi bătrâni, împreună cu personalul încadrat în aceste unităţi;

b) elevii din clasele V-VIII, împreună cu unitatea şcolară sau cu unul dintre membrii de familie;

c) elevii de liceu, împreună cu unitatea şcolară şi o parte a personalului didactic.

4. Asigurarea acţiunilor de evacuare şi reguli de comportare Pentru a se realiza toate condiţiile de protecţie a personalului şi bunurilor

evacuate, este foarte important ca în toate zonele de evacuare să fie cuprinse măsuri viabile de asigurare a acestei activităţi.

Dintre aceste măsuri de asigurare, cele mai importante sunt: a) executarea recunoaşterilor pe itinerarele de evacuare şi în localităţile în

care urmează să fie executată evacuarea; b) stabilirea punctelor de adunare, îmbarcare, debarcare şi primire-

repartiţie; c) cercetare permanentă a itinerarului pe timpul efectuării transportului; d) aprovizionarea populaţiei în punctele de adunare cu apă şi alimente; e) asigurarea asistenţei medicale în punctele de adunare şi pe timpul

transportului; f) asigurarea pazei, ordinii şi a evidenţei populaţiei pe toată durata

acţiunilor de evacuare; g) asigurarea mijloacelor şi a măsurilor de protecţie a populaţiei împotriva

acţiunilor agresorului. Aceste măsuri se realizează prin comitetele pentru situaţii de urgenţă, care

conduce evacuarea, care dispune de forţele proprii sau solicită ajutorul altor formaţiuni.

În cazul în care trebuie să vă evacuaţi, trebuie să urmaţi următoarele reguli de comportament:

- respectaţi ordinea de evacuare stabilită pentru persoanele aflate în zonele periclitate: copii, femeile, bolnavi şi bătrâni;

- înainte de părăsirea locuinţei întrerupeţi funcţionarea instalaţiilor de alimentare cu apă, gaze, energie electrică. De asemenea, închideţi ferestrele;

- la părăsirea locuinţei luaţi documentele personale, o rezervă de alimente, apă, trusă sanitară, un mijloc de iluminat, un aparat de radio şi îmbrăcăminte de schimb corespunzătoare anotimpului;

- îmbrăcaţi-vă corespunzător anotimpului; - scoateţi animalele din gospodărie şi dirijaţi-le către locurile care sunt

amenajate pentru a oferii protecţie; - calmaţi persoanele intrate în panică sau speriate, în special copii; - la locul de refugiu (tabără de sinistraţi, săli de sport, etc) ocupaţi

locurile stabilite, protejaţi şi supravegheaţi copii, respectaţi măsurile de comportare şi igienico-sanitare stabilite.


82

PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI CARACTERISTICILE ACESTORA

1. Generalităţi

Prin dezastre se înţelege: a) fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă. În această categorie sunt cuprinse: cutremurele, alunecările şi prăbuşirile de teren, inundaţiile şi fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile şi epizotiile; b) evenimente cu urmări deosebit de grave, asupra mediului înconjurător, provocate de accidente.

În acestă categorie sunt cuprinse: acccidentele chimice, biologice, nucleare, în subteran, avarii la construţiile hidrotehnice sau conducte magistrale, incendiile de masă şi exploziilor, accidentele majore la utilaje şi instalaţii tehnologice periculoase, căderile de obiecte cosmice, accidente majore şi avarii mari la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii.

Conform terminologiei adoptate de OCHA/ONU (Internationally agreed glossary of basic terms related to disaster management, UN, IDNDR, Geneva, 1992), prin dezastru (similar catastrofă) se înţelege: - gravă întrerupere a funcţionării unei societăţi, generând pierderi umane, materiale sau modificări nefaste ale mediului, care nu poate fi refăcută prin resursele acesteia. Dezastrele se pot clasifica fie după modul de manifestare (lente sau rapide), fie după cauză (naturale sau antropice). O altă formă de a defini dezastrele este formula următoare:

Dezastrele=Vulnerabilităţi+Hazard Termenii formulei au următoarele semnificaţii: - Vulnerabilităţi = urbanizare, degradarea mediului, lipsa de educaţie, creşterea populaţiei, fragilitatea economiei, sărăcie, structuri de urgenţă birocratice etc. - Hazard = fenomen rar sau extrem de natură umană sau naturală care afectează viaţa, proprietăţile şi activitatea umană iar a cărui extindere poate duce la dezastre; - hazard =

geologice (cutremure, erupţii vulcanice, alunecări de teren);

Dezastrele şi protecţia împotriva acestora


83

climatice (cicloane, inundaţii, secetă); de mediu (poluarea mediului, epizootii, deşertificare, efrişare păduri);

epidemii şi accidente industriale; războiul (inclusiv terorismul). Conform acestei terminologii, se mai definesc: - criza = situaţie internă sau externă a cărei evoluţie poate genera o ameninţare asupra valorilor, intereselor şi scopurilor prioritare ale părţilor implicate (separat sau împreună); - accident = întâmplare neprevăzută venită pe neaşteptate, curmând o situaţie normală, având drept cauză activitatea umană; - accident complementar= accident care are loc pe timpul sau după desfăşurarea unui dezastru naturale, datorat acestuia.

2. Definiţii pentru fenomene naturale distructive de origine biologică sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau

animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă - alunecare de teren = deplasare a rocilor care formează versanţii unor munţi

sau dealuri, pantele unor lucrări de hidroamelioraţii sau a altor lucrări de îmbunătăţiri funciare;

- cutremur = ruptură brutală a rocilor din scoarţa terestră, datorită mişcării plăcilor tectonice, care generează o mişcare vibratorie a solului ce poate duce la victime umane şi distrugeri materiale;

- epidemii = răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile la animale;

- fenomene meteorologice periculoase = fenomene meteorologice care afectează violent zone relativ mari de teren pe termen lung, provocând pierderi de vieţi omeneşti, pagube materiale şi degradarea mediului ambiant;

- inundaţii = acoperirea terenului cu un strat de apă în stagnare sau mişcare, care prin mărimea şi durata sa provoacă victime umane şi distrugeri materiale ce dereglează buna desfăşurare a activităţilor social-economice din zona afectată.

3. Definiţii pentru evenimente cu urmări deosebit de grave asupra

mediului înconjurător provocate de accidente - accident chimic = eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unei

substanţe toxice pe timpul producerii, stocării sau transportului acesteia; - accident biologic = eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unui

agent patogen pe timpul producerii, stocării, manipulării sau transportului acestuia;

- accident nuclear = eveniment care afectează instalaţia nucleară şi poate provoca iradierea şi contaminarea personalului acesteia, populaţiei sau a mediului înconjurător, peste limitele admise;

- accident hidrotehnic = funcţionare defectuoasă a unei construcţii hidrotehnice ce duce la pierderi de vieţi umane şi distrugeri materiale, în aval de locaţia acesteia;


84

- accidente majore la utilajele tehnologice periculoase = distrugerea sau avarierea unor utilaje tehnologice, datorită neglijenţei umane, ducând la numeroase victime şi mari pierderi materiale;

- accidente majore pe căile de comunicaţii = întreruperea temporară a circulaţiei, care generează distrugerea acestor căi de comunicaţii, victime umane, animale, cât şi pagube materiale;

- avarii majore la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii = distrugerea parţială a reţelelor de instalaţii şi telecomunicaţii datorită acţiunii umane sau naturale;

- căderi de obiecte cosmice = pierderi umane sau distrugeri materiale generate de impactul produs asupra pământului de prăbuşire a unor sateliţi, meteoriţi sau comete;

- incendii de masă = ardere declanşată natural sau artificial, în urma căreia se produc însemnate pierderi de vieţi umane, animale, precum şi pagube materiale.

Apărarea împotriva dezastrelor comportă: - măsuri de prevenire şi de pregătire pentru intervenţie; - măsuri operative urgente de intervenţie după declanşarea fenomenelor

periculoase cu urmări deosebit de grave; - măsuri de intervenţie ulterioară pentru recuperare şi reabilitare. Scopurile apărării împotriva dezastrelor: - reducerea (pe cât posibil evitarea) pierderilor posibile generate de diferitele

dezastre; - asigurarea unei asistenţe prompte şi calificate a victimelor; - realizarea unei refaceri economico-sociale cât mai rapide şi durabile. Etapele apărării împotriva dezastrelor: - pregătire pentru limitarea efectelor dezastrelor; - declanşarea dezastrelor; - alarmare; - intervenţia; - reabilitarea facilităţilor economico sociale afectate; - dezvoltarea societăţii; - continuarea pregătirii. a) Principalele măsuri de prevenire a dezastrelor: - includerea problematicii privind apărarea împotriva dezastrelor în strategiile

de dezvoltare ale societăţii, la nivel central şi local; - realizarea lucrărilor de apărare specifice fiecărui tip de hazard; - optimizarea activităţii structurilor care asigură coordonarea şi conducerea

acţiunilor de prevenire; - dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniu. b) Principalele măsuri de protecţie împotriva dezastrelor: - instruirea populaţiei privind normele de comportament în caz de dezastru; - exerciţii şi aplicaţii cu forţele şi mijloacele destinate intervenţiei; - pregătirea operativă a factorilor cu drept de decizie;


85

- realizarea unor acorduri internaţionale privind asistenţa umanitară în caz de dezastre.

c) Principalele măsuri de intervenţie în caz de dezastre: - cercetare zonei afectate; - coordonare acţiunilor de căutare-salvare (deblocare-salvare în caz de

război), acordarea asistenţei medicale de urgenţă, etc.; - evacuarea populaţiei şi a valorilor de patrimoniu; - crearea şi administrarea taberelor de sinistraţi; - distribuirea ajutoarelor umanitare.

4. Fişele caracteristice ale principalelor tipuri de dezastre Acest tip de fişe au fost elaborate de către specialiştii OCHA/ONU. Mai jos sunt detaliate componentele principale ale acestor fişe pentru dezastrele caracteristice ţării noastre.

4.1. Cutremur - cauza fenomenului: vezi definiţia. - caracteristici generale: mişcare vibratorie generată de undele seismice care

poate genera prăbuşiri de teren, replici seismice, tsunami, lichefieri ale terenului şi alunecări de teren.

- predictibilitate: se pot realiza prognoze pe termen lung şi mediu cu o mare probabilitate de reuşită. Pe termen scurt prognozele au o probabilitate de reuşită redusă. Predictibilitatea se bazează pe monitorizarea activităţii seismice, istoricul acesteia şi observaţii în teren.

- factori de vulnerabilitate: construirea de localităţi în zone cu risc seismic ridicat; clădiri cu structuri de rezistenţă antiseismică neadecvate (defecte de proiectare sau executare); densitate mare de locuinţe şi populaţie pe suprafeţe reduse; informarea redusă (în special a populaţiei) despre cutremure.

- efecte: distrugeri materiale (distrugerea sau avarierea unor clădiri sau a altor tipuri de infrastructură, incendii, accidente hidrotehnice, alunecări de teren etc.); pierderi umane ( procent ridicat mai ales în zonele des populate sau pentru clădirile prost conformate antiseismic); sănătate publică (număr ridicat de persoane ce necesită intervenţii chirurgicale, contaminarea apei potabile şi probleme de asigurare a condiţiilor sanitare minime de supravieţuire).

- măsuri de reducere a riscului: proiectarea lucrărilor de investiţii conform normelor de zonare seismice; informarea, pregătirea şi antrenarea populaţiei privind normele de comportament în caz de cutremur.

- măsuri de pregătire specifice: înştiinţarea populaţiei, întocmirea şi exersarea măsurilor cuprinse în planurile de protecţie şi intervenţie.


86

- măsuri post-dezastru: evaluarea distrugerilor şi pierderilor, căutare-salvare, asistenţă medicală de urgenţă, reabilitarea facilităţilor economico sociale. afectate, distribuirea de ajutoare.

- instrumente de evaluare a impactului: scările de evaluare a efectelor generate de cutremur (Mercalli, MSK, japoneză, etc.).

4.2. Alunecare de teren

- cauza fenomenului: vezi definiţia. - caracteristici generale: prezintă mai multe forme de manifestare sau pot

apare ca efecte secundare ale altor tipuri de dezastre (cutremur, fenomene meteorologice periculoase, erupţii vulcanice, etc.), fiind considerat cel mai răspândit fenomen geologic.

- predictibilitate: după frecvenţa de apariţie, extinderea fenomenului şi consecinţele generate de acesta, pot fi estimate zonele de risc, prin studiul zonei geografice.

- factori de vulnerabilitate: clădiri construite pe versanţii dealurilor şi munţilor, drumuri şi linii de comunicaţii în zone muntoase, clădiri cu fundaţii slabe, conducte aeriene sau îngropate.

- efecte: distrugeri materiale, blocarea drumurilor, distrugerea liniilor de comunicaţie sau a cursurilor de apă, reducerea producţiei agricole sau forestiere; pierderi umane.

- măsuri de reducere a riscului: realizarea hărţilor cu zone de risc, realizarea unei legislaţii în domeniu, asigurarea bunurilor şi persoanelor.

- măsuri de pregătire specifice: educarea comunităţii posibil a fi efectuată, realizarea unui sistem de monitorizare, înştiinţare şi evacuare.

- măsuri post-dezastru: căutare-salvare, asistenţă medicală, adăpostirea de urgenţă a persoanelor sinistrat.

- instrumente de evaluare a impactului: echipe de experţii.

4.3. Inundaţii - cauza fenomenului: vezi definiţia. - caracteristici generale: viteza de deplasare a viiturii, înălţimea viiturii,

durata şi frecvenţa acesteia. - predictibilitate: prognoze meteo pe termen lung, mediu şi scurt, în funcţie

de nivelul tehnic al sistemului de monitorizare al vremii şi al cursurilor de apă.

- factori de vulnerabilitate: clădiri construite în zona inundabilă, lipsa sistemului de avertizare a populaţiei, capacitate redusă de absorbţie a solului, clădiri şi fundaţii cu capacitate de rezistenţă slabă, stocuri de alimente neprotejate.

- efecte: distrugeri materiale, pierderi umane şi contaminarea surselor de apă. - măsuri de reducere a riscului: lucrări de apărare şi amenajare a digurilor. - măsuri de pregătire specifice: sisteme de detecţie şi alarmare, educarea şi

participarea comunităţii, planificarea executării lucrărilor de apărare.


87

- măsuri post-dezastru: evaluarea efectelor dezastrului, căutare-salvare, asistenţă medicală, aprovizionarea pe termen scurt cu apă şi alimente, purificarea apei şi adăpostire temporară.

- instrumente de evaluare a impactului: monitorizarea efectelor. 4.4. Secetă

- cauza fenomenului: deficit fluviometric, degradarea solului, creşterea temperaturii apei oceanelor, creşterea concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă.

- caracteristici generale: dezastru cu efect temporar, mai ales asupra agriculturii, a căror forme de manifestare depinde de o serie de factori (existenţa sistemului de irigaţii, etc.).

- predictibilitate: perioadele de precipitaţii reduse sunt normale pentru toate sistemele climatice. Prognozele meteorologice fac posibilă avertizarea timpurie asupra posibilităţii de producerea a fenomenului.

- factori de vulnerabilitate: stabilirea de habitate în zone aride, terenuri agricole izolate, lipsa unor resurse de alimentare cu apă, lipsa unei planificări privind alocarea resurselor în zonele de risc, etc.

- efecte: scăderea producţiei agricole, viticole şi zootehnice, creşterea preţurilor, creşterea ratei inflaţiei, reducerea stării nutriţionale a populaţiei, îmbolnăviri, criza energetică, etc.

- măsuri de reducere a riscului: sistem de monitorizare şi înştiinţare imediată. - măsuri de pregătire specifice: dezvoltarea unui plan interdepartamental de

apărare împotriva efectelor dezastrului; - măsuri post-dezastru: menţinerea stabilităţii preţurilor, distribuirea

centralizată a hranei, asigurarea rezervelor de alimente la nivel curent, asigurarea cu apă, etc.

- instrumente de valoare a impactului: monitorizarea situaţiei meteorologice şi hidrologice, nutriţionale şi economico-sociale.

4.5. Poluarea mediului

- cauza fenomenului: poluarea aerului, poluare marină, poluarea apei potabile, creşterea globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon.

- predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată la consumul pe cap de locuitor, astfel că în ţările în curs de dezvoltare ea este în creştere.

- factori de vulnerabilitate: industrializarea şi lipsa legilor în domeniu, lipsa resurselor pentru contracararea fenomenului.

- efecte: distrugerea recoltelor agricole, pădurilor şi sistemului acvifer, distrugeri materiale, înrăutăţirea stării de sănătate a populaţiei, creşterea temperaturii etc.

- măsuri de reducere a riscului: stabilirea unor standarde de calitate a mediului, promovarea de politici pentru promovarea şi protecţia surselor de apă, controlul producerii de aerosol şi produselor de freon, etc.

- măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan de protecţie şi siguranţă a mediului la nivel naţional, includerea problemelor de mediu în programele guvernamentale de dezvoltare etc.


88

- instrumente de evaluare a impactului: sisteme de supraveghere terestră şi aeriană a solului şi apei, evoluţia climei, etc.

4.6. Defrişare păduri

- cauza fenomenului: incendiile de masă, boli ale masei lemnoase, exploatare neraţională.

- caracteristice generale: declanşarea altor hazarde prin slăbirea stabilităţii solului, masa lemnoasă moartă.

- predictibilitate: depinde de politica ţării respective în domeniul şi existenţa unei baze de date privind modul de manifestare al fenomenului.

- factori de vulnerabilitate: subdezvoltare, dependenţa de lemn ca sursă de energie, lipsa unei politici de exploatare, creşterea rapidă a populaţiei etc.

- efecte: distrugerea culturilor tradiţionale şi creşterea necesităţilor de import, inundaţii, secetă, foamete etc.

- măsuri de pregătire specifice: educarea comunităţii, promovarea unor alternative la folosirea lemnului ca combustibil.

- instrumente de evaluare a impactului: cartografierea pădurilor şi supravegherea acestora, monitorizarea programelor de reîmpăduriri.

4.7. Epizootiile

- cauze: vezi definiţia. - caracteristici generale: se datorează unei combinaţii de mai mulţi factori

cum ar fi temperatura, introducerea de noi soiuri de animale, folosirea de pesticide, calitatea apei şi migrarea animalelor.

- predictibilitatea: sisteme de examinare a stadiului de dezvoltare a animalelor.

- factori de vulnerabilitate: numărul mare şi variat de animale, lipsa de control asupra importurilor etc.

- efecte: îmbolnăvirea în proporţii de masă la nivelul comunităţii, foametea etc.

- măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan naţional de apărare, programe de pregătire a responsabililor guvernamentali şi a fermierilor, etc.

- instrumente de evaluare a impactului: evaluarea prin testare a incidenţei şi severităţii infecţiei.

4.8 Epidemii

- cauza fenomenului: condiţii sanitare precare, sărăcie, contaminarea apei şi alimentelor etc.

- caracteristici generale: posibilitate ridicată de răspândire, existenţa unor dezechilibre economice şi sociale, lipsa personalului specializat, etc.

- predictibilitatea: studiile şi rapoartele epidemiologice pot creşte capacitatea de diagnoză şi prognoză, inclusiv la bolile cu perioade mari de incubaţie, etc.

- factori de vulnerabilitate: sarcina, lipsa de imunizare la boli, nutriţie deficitară, apă potabilă de slabă calitate etc.


89

- efecte: bolnavi şi morţi, pierderi economice, panică etc. - măsuri de reducere a riscului: monitorizarea evoluţiei factorului de risc

medical de urgenţă, elaborarea unui plan de protecţie cu alocarea resurselor necesare.

- măsuri de pregătire specifice: verificare şi confirmare diagnostice, identificarea cazurilor, găsirea surselor epidemice, controlul evoluţiei cazurilor, etc.

- măsuri post-dezastru: existenţa unui serviciu medical de urgenţă, ajutor medical.

- instrumente de evaluare a impactului: supraveghere epidemiologică, evaluarea periodică a eficienţei serviciului medical de urgenţă.

4.8. Accident chimic şi industrial

- cauza fenomenului: greşeli de exploatare a instalaţiilor, nerespectarea regulilor de depozitare, manipulare şi transport, accidente pe căile de comunicaţii, etc.

- predictibilitatea: sisteme de monitorizare, deoarece industrializarea va creşte incidenţa acestora.

- factori de vulnerabilitate: lipsa sistemului de avertizare şi alarmare, neinstruirea populaţiei posibil a fi afectată, necunoaşterea şi nerespectarea legislaţiei în domeniu.

- efecte: distrugeri ale instalaţiilor şi structurilor industriale, generarea unor incendii de masă, contaminarea apei, terenului şi aerului, morţi, răniţi, etc.

- măsuri de reducerea a riscului: dezvoltarea unor planuri de pregătire şi intervenţie la nivel local.

- măsuri de pregătire specifice: identificarea materialelor periculoase, stabilirea zonelor de risc, elaborarea şi testarea planurilor de protecţie şi intervenţie, etc.

- măsuri post-dezastru: evacuarea din zona de risc, căutare-salvare, decontaminare zonei afectate şi a personalului, măsuri de prim ajutor, etc.;

- instrumente de evaluare a impactului: sistem de monitorizare.


90

MIJLOACE DE INTERVENŢIE

A. MIJLOACE DE CERCETARE N.B.C. AUTOTURISMUL PENTRU CERCETARE DE RADIAŢIE ŞI CHIMICĂ

(A.R.C.)

Autoturismul pentru cercetarea de radiaţie şi chimică (A.R.C.) este destinat pentru executarea cercetării de radiaţie şi chimice a zonelor (raioanelor, porţiunilor) de teren contaminat radioactiv sau chimic, de asemenea este destinat şi pentru înştiinţarea trupelor proprii şi a populaţiei civile referitor la contaminarea radioactivă sau chimică; şi pentru transmiterea la distanţă a datelor privind cercetarea de radiaţie şi chimică.

1.1 DESCRIEREA ŞI AMENAJAREA AUTOTURISMULUI Autoturismul pentru cercetarea de radiaţie şi chimică A.R.C. se compune din compartimentul de conducere şi de lucru. Materialele cu care este utilat autoturismul sunt dispuse astfel: A. În compartimentul de conducere:

a) la bordul autoturismului: - panoul de comandă al aparatului de plantare automată a

semnelor de marcare; - panoul de semnalizare detaşabil al avertizorului automat de

substanţe toxice de luptă neuroparalitice: ASTN-1; - roengenometru de bord: AD-3;

b) pe suporţii metalici din spatele scaunelor: - panoul de încărcare distribuţie.

B. În compartimentul de lucru: a) pe masa de lucru:

- detectorul semiautomat de substanţe toxice de luptă: DSSTL; - avertizorul automat de substanţe toxice de luptă

neuroparalitice: ASTN; - radiometru-roentgenometru; - staţie de radio R-1070; - cutia cu mufe asamplată.

În sertarul mesei de lucru se găsesc instrucţiunile de exploatare şi formularul tehnic al acestor aparate precum şi cutia cu accesorii, inclusiv piese de schimb pentru roentgenometrul de bord.

b) în cutia de sub scaunul din dreapta: - trusa cu piese de schimb şi completul cu mijloace indicatoare

pentru avertizorul automat de substanţe toxice de luptă.


91

c) în cutia de sub scaunul din stânga - completul de mascare nr. 1; - geanta radistului.

d) în dulapul din stânga: - completul de luat probe; - radiometru-roentgenometru AD-111; - completul meteorologic de companie; - detectorul de substanţe toxice de luptă DSTL; - sirena de alarmă; - trusele cu steguleţe pentru marcarea manuală a terenului

contaminat radioactiv şi chimic. e) în dulapul din dreapta:

- completul dozimetric AD-23 (24); - pachetele de decontaminare individuală.

f) pe podeaua autoturismului: - acumulatoarele DK-77.

În exteriorulul autoturismului pe peretele din spate-dreapta este montat pe un suport, aparatul pentru plantarea automată a semnelor de marcare. 1.2. ROENTGENOMETRUL DE BORD A.D.-3. 1.2.1. DESTINAŢIE Roentgenometrul de bord A.D.-3. este destinat pentru măsurarea valorii nivelurilor de radiaţie gama din zonele de teren contaminate, pe direcţia de deplasare a mijlocului de transport pe care este montat aparatul. 1.2.2. DESCRIEREA APARATULUI Roentgenometrul de bord A.D.-3. se compune din:

- aparatul propriu-zis; - sonda de detecţie; - suportul de fixare-amortizare al aparatului propriu-zis - suportul de fixare-amotizare al sondei de detecţie; - cablurile de alimentare; - completul cu piese de schimb şi accesorii.

Aparatul propriu-zis se compune din: - carcasa aparatului; - panoul de comandă; - şasiul cu schema electronică.

Pe panoul de comandă se află montate: - instrumentul de măsură protejat cu un geam din plexiglas; - dulia becului de iluminare a scalei instrumentului şi a scalei

de poziţie; - scala de poziţie (iluminată) a subgamei conectare;


92

- lentila colorată a becului de semnalizare optică a prezenţei radiaţiilor nucleare;

- butonul comutatorului de subgame; - scurte instrucţiuni de exploatare a aparatului; - siguranţe fuzibile; - butonul ”VERIFICARE”.

1.3. RADIOMETRU-ROENTGENOMETRUL A.D.-111 M.

1.3.1. DESTINAŢIE Radiometru-roentgenometru A.D.-111M este destinat pentru măsurarea

nivelurilor de radiaţie gama şi a gradului de contaminare radioacivă a terenului , lichidelor, şi a diferitelor obiecte.

1.3.2. DESCRIEREA APARATULUI Radiometru-roentgenometrul A.D.-111M se compune din:

- aparatul propriu-zis (cu sonda de detecţie); - casca telefonică; - prelungitorul sondei de detecţie; - regleta pentru alimentarea de la acumulatoare; - husa de purtare a aparatului; - preparatul radioactiv de control; - accesorii şi lădiţa de transport.

Aparatul propriu-zis se compune din: - carcasa aparatului pe care este montat panoul de comandă; - şasiul asamblat, cu o parte din schema electronică; - cablu de legătură al sondei de detecţie; - şasiul asamblat al sondei de detecţie prevăzut cu ecran

exterior mobil. Pe panoul de comandă se află montate:

- instrumentul de măsură; - dispozitivul de reglare zero mecanic acoperit cu un capac de

protecţie; - butonul comutatorului de subgame; - butonul potenţiometrului de reglare ”Ub”; - butonul de zero pentru anularea indicaţiilor instrumentului

de măsură; - întrerupătorul iluminării scalei instrumentului de măsură; - mufa de racordare a căştii telefonice prevăzute cu piuliţă

oarbă şi lănţişor; - cablul de legătură al sondei de detecţie.


93

1.4. AVERTIZORUL AUTOMAT DE SUBSTANŢE TOXICE DELUPTĂ NEUROPARALITICE A.S.T.N.-1

1.4.1. DESTINAŢIE Avertizorul automat de substanţe toxice de luptă neuroparalitice A.S.T.N.-1 este destinat pentru controlul permanent al aerului în scopul descoperirii prezenţei vaporilor de substanţe toxice de luptă neuroparalitice. 1.4.2. DESCRIEREA APARATULUI Avertizorul automat de substanţe toxice de luptă neuroparaltice A.S.T.N.-1 se compune din:

- aparatul propriu-zis; - panoul de semnalizare la distanţă; - baterii de acumulatoare 12 DS-70; - complete cu mijloace indicatoare; - cabluri de legătură; - trusa cu scule şi piese de schimb.

Aparatul propriu-zis se compune din două compartimente: a) compartimentul superior cu panoul de comandă; b) compartimentul infeior cu incinta termostatată.

Panoul de comandă are montate pe partea frontală următoarele: - întrerupătorul ”PORNIT-OPRIT”; - întrerupătorul ”CONTRUL “U - MĂSURĂ” (control tensiune-

măsură); - întrerupătorul ”GAMA 1-GAMA 2”; - întrerupătorul ”REGLARE-LUCRU”; - întrerupătorul ”ÎNCĂLZIRE”; - întrerupătorul ”PREÂNCĂLZIRE”; - întrerupătorul ”ACUSTIC”; - întrerupătorul ”RADIO”; - butonul potenţiometrului ”REGLARE”; - instrumenul de măsură; - contorul pentru măsurarea numărului ciclurilor de lucru; - butonul potenţiometrului ”DEBIT AER”; - becul de semnalizare gaben ”PERICOL”; - becul de semnalizare roşu ”BANDĂ” - beurile de semnalizare verzi ”GAMA 1” şi ”GAMA 2”; - becul de semnalizare ”ANTRENARE”; - becul de semnalizare ” PREÂNCĂLZIRE”; - becul de semnalizare ” ÎNCĂLZIRE”; - siguranţă fuzibilă de 3 A; - indicatorul debitului de aer.


94

În interiorul compartimentului inferior este fixat la aparat, panoul asamblat al aparatului prevăzut pentru închidere cu un şurub tip prezon. Pe partea din faţă a panoului asamblat se găsesc:

- capacul rolei de avans al benzii ridicatoare; - capacul rolei de recepţie al benzii ridicatoare; - capacul de recepţie al benzii indicatoare; - şurubul de reglare a mărimii picăturii; - tamburul de antrenare al benzii ridicatoare; - rola dinţată de presare a benzii indicatoare; - rolele de ghidare a benzii indicatoare; - blocul cu fotorezistenţe; - dozatorul marcat cu o dungă roşie; - dozatorul marcat cu o dungă albă; - subansamblul de presare al benzii idicaoare; - colectoarele de picăuri; - rezistenţa de încălzire; - cartuşul de absorbţie. Pe partea posterioară a panoului asamblat se află axul cu came pentru

microîntrerupător, siguranţa de avarie, termistorul. În interiorul compartimentului inferior se află placa cu unele elemente ale schemei electronice, pompa rotativă şi dispozitivul de captare al aerului.

1.5. DETECTORUL SEMIAUTOMAT DE SUBSTANŢE TOXICE DE LUPTĂ

1.5.1. DESTINAŢIE

Detectorul semiautomat de substanţe toxice de luptă este destinat pentru identificarea substanţelor toxice de luptă aflate în aer, pe teren, pe tehnica de luptă, pe echipament şi alte materiale precum şi pentru luarea probelor de fumuri toxice sau de mascare (neutre). 1.5.2. DESCRIEREA APARATULUI Detectorul semiautomat de substanţe toxice de luptă se compune din:

- pompa cu încălzitor; - ajutajul pompei (prelungitorul); - completul de tubuşoare indicatoare; - cartuşele de protecţie; - filtre antiaerosoli; - completul cu piese de schimb şi accesorii; - instrucţiuni de exploatare; - formular tehnic şi lădiţa de transport.

Încălzitorul serveşte pentru încălzirea tubuşoarelor indicatoare în cazul când temperatura aerului la sol este scăzută (-400 C la +150 C) în scopul de a grăbi reacţia dintre SUBSTANŢELE TOXICE DE LUPTĂ şi reactivul din tubuşor.


95

1.6 COMPLETUL DOZIMETRIC TERMOLUMINISCENT A.D. – 24

Completul dozimetric termoluminiscent A.D. – 24 este destinat pentru înregistrarea şi măsurarea dozelor de radiaţii gama şi de neutroni primite de personal. Principalele caracteristici tactico-tehnice

- aparatul măsoară dozele de radiaţii gama şi de neutroni în intervalul cuprins între 10 şi 1500 R (0,1 – 15 Gy);

- eroarea totală de măsurare a completului în condiţii de lucru normale este de +_25% pentru radiaţii gama şi +_35% pentru neutroni;

- fadingul (pierderea informaţiei în timp) a dozimetrului nu depăşeşte 10% pe săptămână sau 20% pe lună;

- aparatul funcţionează normal între – 300 C şi + 400 C. Eroarea suplimentară de măsurare nu depăşeşte +_10%;

- alimentarea cu energie electrică a aparatului se face de la surse de curent de 12V şi 30V sau reţeaua de curent alternativ de 220V +_10% folosind adaptoare speciale;

- greutatea analizorului de termoluminiscenţă… 18,000 kg; - timpul maxim de pregătire pentru lucru…….5 min.

Descrierea aparatului Completul dozimetric termoluminiscent gama-neutronic A.D. – 24, se

compune din: - analizator de termoluminiscenţă; - adaptorul de la reţea; - dozimetrul termoluminiscent; - adaptorul de la surse mobile; - accesorii.

Analizatorul de termoluminiscenţă se compune din: - carcasa aparatului; - panoul de comandă; - sistemul de amortizare; - sertarul pentru accesorii.

Pe panoul de comandă se găsesc: - elementul de semnalizare „DT” (doză totală);

- borna încărcătorului de stilodozimetre; - elementul de semnalizare a radiaţiilor gama; - numărătorul ciclurilor de măsurare; - blocul de afişare numerică a informaţiilor; - traductorul luminozităţii ambiante - ghidul de lumină pentru locul de lucru, - uşa incintei de acces a dozimetrelor; - butonul întrerupătorului de punere în funcţiune;


96

- butonul „A” (anulare); - butonul „S” (sertar); - butonul „C” (calibrare); - algoritmul de lucru al aparatului.

În spatele aparatului se găsesc butonul de programare pentru citirea dozei totale şi rozeta pentru deblocarea sertarului. Pe blocul de afişare numerică a informaţiilor sunt montate şase LED-uri

(diode luminiscente) care semnalizează: - în stânga: - „START”; - „FUNCŢIONARE”; - „DTL” (măsurare dozimetre); - în drapta: - „R” (roentgeni); 1R=258x10-6 C/kg=0,877 rad.; - „Gy” (Gray); 1Gy=100 rad.=1 joule/kg; - „CONTROL TENSIUNE”.

1.7 APARATUL DE PLANTARE AUTOMATĂ A SEMNELOR DE MARCARE

1.7.1. DESTINAŢIE

Aparatul de plantare automate a semnelor de marcare este destinat pentru delimitarea porţiunilor de teren contaminate radioactiv sau chimic, prin plantarea automată a semnelor de marcare. De asemenea se poate folosi şi pentru delimitarea câmpurilor de mine şi fugase chimice. 1.7.2. DESCRIERE Aparatul de plantare automate a semnelor de marcare se compune din:

- panoul de comandă; - corpul aparatului; - cabluri electrice pentu racordarea aparatului la panoul de comandă şi

a panoului de comandă la bateria de acumulatoare a mijlocului pe care este montat;

- semne de marcare (ţăruşi metalici cu steguleţe din pânză galbenă sau roşie);

- amorse electrice PP-9 A sau PP-9 RO. Aparatul este alimentat de la reţeaua de bord a mijlocului de transport cu tensiunea de 12 V. Pe panoul de comandă se găsesc pârghiile a 20 de întrerupătoare basculante.


97

B. MIJLOACELE DE DECONTAMINARE

AUTOSPECIALA PENTRU DECONTAMINAREA PERSONALULUI

1. DEFINIŢIE: Autospeciala pentru decontaminarea personalului (ADP-80), este destinată pentru executarea deontaminării totale a personalului contaminat radioactiv cu substanţe toxice de luptă sau cu agenţi patogeni, după executarea decontaminării personale. 2. CARACTERISTICILE TEHINCO-TACTICE PRINCIPALE 2.1. ALE UTILAJULUI SPECIAL - posibilităţi de îmbăiere:

- pe timp călduros …………….. 140 oameni/h; - pe timp friguros ……………... 84 oameni/h;

- debitul continuu de apă caldă: - pe timp călduros …………….. max. 2800 l/h; - pe timp friguros ……………... min. 1700 l/h;

- temperatura apei calde la duşuri …… +380 C…….. +400 C; - timpul de obţinere a apei calde …… cca. 15 min.; - nr. de duşuri ………………………. 14:

- 7 pentru săpuniri; - 7 pentru limpeziri;

- autonomia de funcţionare a încălzitorului cu un plin … min. 10 ore; - timpul de desfăşurare a autospecialei :

- cu corturi-90 min; - fără corturi-60 min;

- timpul de strângere al autospecialei cu corturi 60 min.; - timpul de strângere al autospecialei fără corturi 40 min.; 2.2. DIMENSIUNI - lungimea autospecialei ………. 9012 mm; - lăţimea autospecialei:

- în poziţia de marş ………. 2720 mm; - în poziţia de lucru:

- fără corturi …… 5130 mm; - cu corturi ……… 10130 mm;

- lungimea caroseriei …. 5625 mm. 2.3. CONSUMURI - de apă caldă …… min 20 l/om; - consumul de apă caldă pe linii de duşuri:

- pentru săpunire …. 5 l/om; - pentru limpezire … 15 l/om;

- consumul de petrol al celor două arzătoare … max 16 l/oră; - consumul de combustibil al aerotermei ”SIMUM” … 1,2 l/oră; - consumul de soluţie de săpun … max 6 l/oră;


98

DESCRIERE GENERALĂ Autospeciala pentru decontaminarea personalului ADP-80 se compune dintr-un autoşasiu DAC-665 G (T) amenajat, pe care este montat şi transportat utilajul special. 2.4. UTILAJUL SPECIAL Utilajul special al autospecialei A.D.P.-80 este compus din: A. – caroserie metalică; B. – instalaţii fixe; C. – mobilierul; D. – accesoriile şi piesele de schimb. A. CAROSERIA METALICĂ este de tip compartimentată, cu pereţi extensibili la care distingem: baza caroseriei, două podele rabatabile, două platforme rabatabile, doi pereţi laterali rabatabili, stânga şi dreapta, cu uşa de acces, patru pereţi rabatabili faţă şi spate, stânga şi dreapta şi anexele caroseriei (montaj aerotermă, lăzi metalice, scări de acces, apărători de nori). B. INSTALAŢII FIXE: a) instalaţia de alimentare cu combustibil; b) instalaţia de alimentare cu aer comprimat; c) instalaţia de alimentare cu petrol; d) instalaţia de alimentare cu apă caldă la duşuri; e) instalaţia de alimentare cu săpun lichid; f) instalaţia de alimentare cu apă rece; a autospecialei; g) instalaţia hidrauluică de rabatare a podelelor; h) sistemul de evacuare a apei de la duşuri. 3. ECHIPAJUL SE COMPUNE DIN - comandantul de grupă; - şofer şi electromecanic; - fochist; - motopompist; - dozimetrist; - sanitar.


99

AUTOSPECIALE PENTRU DECONTAMINAREA TEHNICII ŞI

TERENULUI TIP 4 (A.D.T.T. – 4)

1. Destinaţie , descriere, caracteristici.

1.1 . Destinaţie:

Autospeciala de decontaminare şi transvazare A.D.T.T.-4 este destinată pentru: - decontaminarea tehnicii de luptă şi a terenului; - încălzirea apei necesară pentru prepararea suspensiei de decontaminare

chimică, biologică sau radioactivă; - încărcarea completelor de decontaminare; - prepararea suspensiei de decontaminare biologică de 2% hipoclorit de alciu; - transportul şi păstrarea temporară a suspensiei şi soluţiei de decontaminare

chimică, biologică sau radioactivă. Autospeciala de decontaminare A.D.T.T.4 va fi utilizată numai pentru prepararea şi folosire suspensiilor de hipoclorit de calciu 2/3 bazic. Se interzice prepararea şi folosirea în A.D.T.T.4 a soluţiilor de decontaminare pe bază de soluţii organice. 1.2. Caracteristicile tehnico-tactice principale. - gabaritul autospecialei A.D.T.T.4:

- lungimea-8000 mm; - lăţimea-2500 mm; - înălţimea max.-3000 mm;

- gabaritul cisternei: - lungimea-3100 mm; - lăţimea-1650 mm; - înălţimea-840 mm;

- capacitatea totală a cisternei-3800 l; - capacitatea de lucru a cisternei-3500 l; - greutate totală a autospecialei, cu plinurile făcute şi cu echipajul complet

15250 kgf; - debitul pompei centrifuge la 1450 rot/min, 400-500 l/min; - debitul pompei centrifuge la 2900 rot/min, 800-1000 l/min; - înălţimea de aspiraţie a pompei centrifuge 4,5 m; - durata de încărcare cu apă, a cisternei de la adâncimea de 4,5 m, maxim 12

min; - debitul pompei manuale 65 l me minut; - combustibil folosit motorină; - consum de combustibil 32,4-49,3 l pe 100 km; - capacitatea rezervorului de motorină 220 l.


100

Autospeiala de decontaminare A.D.T.T.4 se compune din autoşasiul DAC-665 T, utilajul fix, utilajul montabil şi accesoriile: - autoşasiul DAC-665 T are un motor diezel-6 cilindri în linie:

- viteza maximă pe şosea 85 km/oră; - rampa maximă 300; - distanţa de frânare la 40 km/oră:

- 17 m frână rece; - 19,9 m frână caldă;

- adâncimea vadului 1,2 m ; - putere maximă 215 CP.

- utilajul fix: - cisternă; - schimbător de căldură; - instalaţie de alimentare cu aer comprimat; - instalaţie de pompare; - platformă laterală; - pompă manuală; - sistem de fixare furtunuri de cauciuc; - tambur pentru fixare furtunuri de cauciuc; - cutie pentru baterii; - utilajul demontabil şi accesoriile se compun din:

- priza de împământare; - patru linii de duşuri; - opt furtunuri de cauciuc cu diametrul interior 25 mm. şi 20

m lungime; - cort pentru decontaminare personal; - 240 săculeţi pentru documente personale; - furtun de cauciuc armat cu diametrul interior de 80 mm. şi

6m. lungime.


101

C. MIJLOACE DE DEBLOCARE - SALVARE

AUTOSPECIALE ŞI UTILAJELE FOLOSITE ÎN ACŢIUNILE DE

DEBLOCARE – SALVARE

Înzestrate cu tehnică adecvată şi având o organizare eterogenă, unităţile (subunităţile) de protecţie civilă dispun de mari posibilităţi de acţiune, mobilitate şi capacitate de manevră. Ele pot duce acţiuni de intervenţie de lungă durată în localităţi, indiferent de condiţiile meteorologice, ziua şi noaptea, în sectoare şi raioane (obiective) de distrugeri, contaminate chimic, biologic sau radioactiv. Formaţiunea de deblocare – salvare are în compunerea sa plutoane de

deblocare – salvare, o grupă autostaţie de filtrare a apei şi execută următoarele misiuni:

Înlăturarea dărâmăturilor şi crearea căilor de acces printre/peste dărâmături, Întreruperea imediată a alimentării cu gaze, curent electric şi apă, Deblocarea adăposturilor şi salvarea răniţilor, Deblocarea persoanelor surprinse de alunecări de teren sau cutremure de pământ, Asigurarea cu apă şi aer a personalului blocat în adăposturi, Salvarea persoanelor surprinse la etajele superioare ale clădirilor avariate, Localizarea şi limitarea avariilor la reţelele de utilitate publică, Evacuarea apei din subsolul clădirilor, Iluminarea punctului de comandă şi a locurilor de intervenţie, Asigurarea cu energie electrică a utilajelor şi aparaturii de intervenţie din

înzestrare, Asigurarea cu apă potabilă a subunităţilor, formaţiunilor de protecţie civilă,

subunităţilor primite ca întărire precum şi a populaţiei, Prezint în continuare câteva date tehnice şi posibilităţile mijloacelor

mecanizate. BULDOZERELE: Se întrebuinţează pentru săparea şi transportul pământului pe distanţe mici, pentru executarea terasamentelor, taluzurilor şi nivelărilor, amenajarea şi întreţinerea drumurilor, executarea rampelor de acces, înlăturarea dărâmăturilor, dezactivarea terenului. Caracteristicile BULDOZERUL

S 1500 LS BULDOZERUL

SA 800 LS Puterea materialului (C.P.) 150 180

Greutatea totală (kgf) 20.800 18.060 Lungimea lamei 3.890 3.8090

PRODUCTIVITATE Săpat rampe de acces şi

gropi 120 m3/h,

720 m3/10 ore 120 m3/h,

720 m3/10 ore Transport pământ şi nivelat 200 m3/h (la 10 m) 200 m3/h (la 10 m) Nivelat drum şi culoar în

teren infectat 10.600 m2/h 12.800 m2/h


102

EXCAVATOARELE: Se întrebuinţează pentru săpături la decopertări, deblocarea drumurilor şi înlăturarea dărâmăturilor, săparea puţurilor, executarea drenajelor la lucrări de încărcarea materialelor şi ca macarale pentru ridicarea de greutăţi.

CARACTERISTICI EXCAVATOR Puterea motorului (C.P.) 60

Raza posterioară de rotire (mm.) 2462 Capacitatea cupei (m3) 0,35 – 0,70

Adâncimea maximă de săpare (mm.) 4820 Raza maximă de acţiune la nivelul solului (mm.) 8150

PRODUCTIVITATEA Pe oră (m3) 84

În 10 ore (m3) 504 MOTOCOMPRESOARELE: Se întrebuinţează pentru furnizarea aerului comprimat pentru acţionarea dispozitivelor şi uneltelor pneumatice şi pentru diferite alte instalaţii tehnologice. CARACTERISTICI M.C. - 10 M.C. – 5

Puterea motorului (C.P.) 105 105 Presiunea (kgf/cm2) 7 7

Capacitatea recipientului (l) 170 235 PRODUCTIVITATEA

Debitul nominal (m3/min) 10 10 AUTOMACARALELE: Se întrebuinţează pentru executarea lucrărilor de încărcare – descărcare a sarcinilor (încărcăturilor izolate, manipulări de materiale grele şi dărâmături).

CARACTERISTICI AUTOMACARA AMT – 125

Puterea motorului (C.P.) 215 Încărcătura maximă (kgf) 13.900

Greutatea totală (kg) 18.400 Acţionarea Hidraulică

Unghiul de rotire (0) 360 Înălţimea de ridicare (m) 8, 9, 15, 18, 22


103

GRUPURILE ELECTROGENE DE CURENT ALTERNATIV Se întrebuinţează pentru alimentarea cu energie electrică a instalaţiilor de iluminat şi forţă, de putere mică. Se mai întrebuinţează în autoatelierele mobile pentru alimentarea uneltelor electrice şi a instalaţiilor de iluminat, precum şi a grupei de intervenţie, în locurile în care este posibilă întreruperea alimentării cu energie electrică. CARACTERISTICI G.T.E. 5/400 TS G.T.E. 38/40 TS

Puterea motorului (C.P.) 7 50 Putere (KVA) 5 38

Tensiune (V) între faze 400 400 Intensitatea (A) 7,2 55

AUTOSTAŢIA ELECTRICĂ DE ILUMINAT DE 5 KVA: Este destinată pentru iluminarea în condiţii de campanie a punctelor de comandă şi a altor obiective, pentru alimentarea cu energie electrică trifazată a diferiţilor constructori precum şi pentru încărcarea bateriilor de acumulatori.

CARACTERISTICI Viteza de deplasare 50 km/h

Lungimea totală a reţelei de cablu

Reţea trifazică 750 m Reţea monofazică 270 m

Numărul corpurilor de iluminat cu lampă şi reflector 81 buc.

Timp necesar pentru Instalare 50 – 60 minute Strângere 80 – 90 minute

Echipa de deservire 1 – 3 militari Are în compunere 2 grupuri electrogene de 4 (5) KVA

AUTOSTAŢIILE ELECTRICE DE ILUMINAT DE 30 ŞI 38 KVA: Sunt destinate pentru iluminarea în condiţii de campanie a diferitelor obiective, alimentarea cu energie electrică trifazată a unor consumatori de curent alternativ şi încărcarea bateriilor de acumulatoare. Are în compunere un grup electrogen de 30 sau 38 KVA.

CARACTERISTICI Viteza de deplasare 80 km/h

Lungimea totală a reţelei de cablu 3305 m Lungimea reţelei principale trifazice 1330 m

Lungimea reţelei secundare monofazice 1975 m

Numărul locurilor de lampă

De 40 W 111 buc. De 60 W 111 buc. De 100 W 74 buc.

Timp necesar pentru Instalare 180 – 210 min. Strângere 210 – 240 min.

Echipa de deservire 1 + 6


104

AUTOSPECIALA PENTRU FORMAŢIUNILE DE APĂRARE CIVILĂ (A.F.A.C.):

Este destinată pentru executarea unor intervenţii de urgenţă în zonele afectate de dezastre, în scopul limitării şi înlăturării efectelor produse de aceste fenomene şi asigurarea protecţiei persoanelor şi bunurilor materiale. Intervenţia autospecialei poate fi utilă pentru combaterea unor efecte distructive produse de cutremure, inundaţii, alunecări de teren, avarii ale unor lucrări de artă (poduri, baraje hidrotehnice, etc.) explozii la obiectivele economice, accidente majore pe căile ferate şi rutiere, precum şi în cazul producerii unor accidente care prezintă pericol de contaminare chimică şi nucleară a mediului. Condiţii de utilizare:

temperatura aerului: între - 300 C şi + 400 C, umiditatea relativă a aerului: maxim 98 % la + 350 C, conţinutul de praf în aer: maxim 0,1 g/m3, altitudinea de lucru: maxim 1.000 m, viteza vântului pe timpul lucrului: maxim 10 m/s.

Pe timpul intervenţiilor, autospeciala poate executa cu aparatura şi mijloacele din dotare, următoarele misiuni:

cercetarea chimică şi de radiaţie şi determinarea nivelurilor de contaminare a aerului, apei şi solului,

determinarea caracteristicilor meteo şi întocmirea prognozelor de propagare a contaminării mediului,

delimitarea şi marcarea zonelor contaminate, avertizarea populaţiei asupra pericolului de contaminare, cercetarea terenului, depistarea supravieţuitorilor şi protejarea acestora pe timpul

executării lucrărilor de salvare, efectuarea unor lucrări pentru recuperarea persoanelor sinistrate şi a bunurilor

materiale afectate, acordarea primului ajutor persoanelor traumatizate fizic şi psihic şi celor aflate în

stare de şoc, stabilirea şi menţinerea legăturilor radio cu eşalonul superior şi cu celelalte forţe

participante la intervenţie. Caracteristici:

lungime: 8730 mm, lăţimea: 2500 mm, înălţimea: 3345 mm, garda la sol: 390 mm, viteza maximă (pe şosea): 80 km/h, raza de acţiune: 800 – 1000 km, consumuri:

pentru deplasare: pe şosea: 52 l/100 km, în teren: 88 l/100 km.


105

pentru lucru: la antrenarea generatorului electric: 6 l/oră, la funcţionarea instalaţiei de încălzire: 2 l/oră. de energie electrică: 25 KW în situaţia în care toţi consumatorii autospecialei ar funcţiona în acelaşi timp,

masa totală: cu plinuri şi echipaj: 15.400 kg, fără plinuri şi echipaj: 14.500 kg.

Durata normată de utilizare: 10 ani. Autospeciala este deservită de un echipaj compus din 5 persoane, unele cu mai

multe calificări, care îndeplinesc următoarele funcţiuni: Sanitar şi şef de echipaj, Şofer şi electromecanic, Cercetaş de protecţie civilă şi chimist – dozimetrist, Lăcătuş mecanic şi sudor, Genist.

Pe timpul intervenţiei, autospeciala poate asigura: Recoltarea a 30 de probe de aer, apă şi sol (câte 10 din fiecare), efectuarea

analizelor pentru punerea în evidenţă a prezenţei şi concentraţiilor unor substanţe toxice industriale, S.T.L. şi S.R. şi determinarea nivelurilor de contaminare chimică şi nucleară a mediului în zona de intervenţie,

Determinarea unor caracteristici meteo în următoarele limite: temperatura aerului – 300 C şi + 500 C, viteza vântului între 0 şi 20 m/s şi direcţia vântului faţă de direcţia nord: între 0 şi 3600 C.

Delimitarea şi marcarea cu steguleţe galbene şi roşii a perimetrelor contaminate chimic şi nuclear în lungime de maxim 5 km,

Avertizarea populaţiei din zonă asupra pericolului de contaminare chimică şi nucleară prin transmiterea unor semnale optice şi acustice de avertizare şi a unor mesaje verbale, pe o rază de circa 100 m,

Cercetarea terenului în zonele construite, afectate de seisme sau explozii, în vederea depistării cu ajutorul aparaturii de detecţie a supravieţuitorilor aflaţi sub dărâmături sau în clădirile avariate,

Protejarea supravieţuitorilor, pe timpul executării lucrărilor de salvare, împotriva electrocutării, asfixierii şi înecului, prin întreruperea curentului electric, gazelor naturale şi apei din imobilele afectate şi prin evacuarea apei infiltrate în adăposturile din subsolurile unor construcţii,

Asigurarea condiţiilor minime de viaţă pentru un număr de circa 150 de persoane blocate în adăposturi, prin alimentarea cu aer proaspăt şi apă potabilă,

Iluminarea zonei de intervenţie, în scopul asigurării condiţiilor de lucru pe timpul nopţii şi susţinerea moralului persoanelor sinistrate,

Efectuarea unor lucrări specifice pentru degajarea terenului, deblocarea şi salvarea supravieţuitorilor aflaţi sun dărâmături sau în construcţiile afectate de seisme şi explozii, cum ar fi: tăierea şi perforarea elementelor din beton, tăierea şi sudarea


106

unor profile şi armături metalice, retezarea unor obiecte din lemn şi mase plastice, ridicarea şi deplasarea pe distanţe reduse a elementelor de construcţii,

Salvarea supravieţuitorilor de la etajele inferioare ale unor construcţii avariate, Salvarea supravieţuitorilor aflaţi în clădirile în care s-au semnalat focare de

incendii, Salvarea supravieţuitorilor din zonele afectate de inundaţii, Asigurarea asistenţei sanitare şi acordarea primului ajutor persoanelor recuperate,

accidentate sau aflate în stare de şoc, Stabilirea legăturilor radio cu eşalonul superior şi a legăturilor dintre membrii

echipajului prin intermediul radiotelefoanelor portabile. Descrierea elementelor componente: Instalaţia de alimentare cu apă se compune din 2 rezervoare, o nişă cu robot, 1 lavoar cu conductele aferente şi robinet montat pe podea, o electropompă şi 1 buton de comandă a electropompei. Cele 2 rezervoare (100 l fiecare) servesc pentru depozitarea apei potabile necesară pentru persoanele sinistrate din zona dezastrului. Umplerea cu apă se poate executa de la orice hidrant. Instalaţia de avertizare a şoferului (sonerie montată în caroserie şi 1 buton de acţionare) serveşte pentru avertizarea şoferului pe timpul deplasării de către persoanele care se transportă în caroserie. Instalaţia pentru iluminatul exterior serveşte pentru iluminarea zonei din jurul autospecialei. Se compune dintr-un catarg prevăzut cu 2 proiectoare cu lămpi cu halogen cu putere de 500 W fiecare, alimentate la 220 V. Mijloace de avertizare şi alarmare:

Girofarul, Amplificatorul cu dispozitiv de alarmare (A.D.A. – 05) are posibilitatea de a amplifica şi transmite semnale acustice şi mesaje verbale, în vederea avertizării participanţilor la trafic şi alarmării populaţiei din zona de intervenţie a autospecialei pe o rază de circa 100 m.

Mijloace de cercetare chimică şi de radiaţie: Completul pentru recoltat probe (30 de probe de aer, apă şi sol – 10 de fiecare) în

vederea efectuării analizelor specifice şi determinării gradului de contaminare a mediului,

Pompa detectoare de gaze Drager Accurd (poate determina prezenţa unor substanţe toxice industriale şi condiţiile acestora în aer): hidrogen sulfurat, clor, fosgen, acid cianhidric, amoniac,

Detectorul de S.T.L. model 1979 cu tubuşoare indicatoare este destinat pentru identificarea S.T.L. aflate în aer, pe teren, pe tehnica de luptă, pe echipament şi pe diferite alte materiale,

Explozimetrul portabil EGP – 2 măsoară concentraţiile gazelor naturale sau gazului metan în amestec cu aerul, indicând în acest fel posibilitatea apariţiei pericolului de explozie,


107

Explozimetrul portabil EGP – 3 detector de amestecuri de gaze şi vapori combustibili în aer, amestecuri care într-o anumită concentraţie prezintă pericol de explozie,

Radiometru – roentgenometru miniaturizat RRM – 80 este destinat pentru măsurarea nivelului de radiaţii gama, indicării prezenţei radiaţiilor beta şi măsurării gradului de containere radioactivă a terenului, lichidelor şi diferitelor obiecte, începând de la valoarea fondului natural de radiaţie între 0,01 mR/h şi 600 mR/h,

Monitorul portabil pentru detectarea radiaţiilor alfa, beta şi gama cu cuptor, tip MABG – 83,

Dozimetrul semnalizator individual digital DSID – 1 avertizor de radiaţii gama absorbite de purtător.

Mijloace pentru determinarea caracteristicilor meteo: Completul meteo pentru autospeciale CMA – 1, Busola tip IOR.

Mijloace de marcare a zonelor contaminate: Truse de steguleţe galbene, Truse de steguleţe roşii.

Mijloace de transmisiuni: Radiotelefonul fix VHF – 9100 V – IEMI Bucureşti (destinat pentru legătura cu

eşalonul superior), Radiotelefonul portabil VHF 901 V – IEMI Bucureşti (destinat pentru menţinerea

legăturii audio între membrii echipajului şi dintre aceştia şi autospecială pe timpul intervenţiei).

Mijloace de detectare şi de protejare a supravieţuitorilor din construcţiile avariate sau distruse:

Detectorul acustic DA – 01: aparat portabil care detectează cu ajutorul unor genofoni de mare sensibilitate şi traductori de sunet transmise de eventualii supravieţuitori blocaţi în clădirile avariate sau surprinşi sub dărâmăturile clădirilor prăbuşite,

Electropompa submersibilă portabilă ET – 32 (destinată pentru evacuarea apei infiltrate în adăposturile de la subsolul unor clădiri, în scopul protejării persoanelor până la deblocarea şi salvarea acestora): Debit 12 m3/h, Înălţime de refulare de 6 m coloană de apă, Ventilatorul portabil destinat pentru asigurarea cu aer proaspăt a

supravieţuitorilor blocaţi în adăposturile de la subsolul unor clădiri avariate: debit de 400 m3/oră.

Mijloace de intervenţie pentru deblocarea şi recuperarea supravieţuitorilor din clădirile avariate:

Polizorul de colţ PCM – 8000 destinat pentru tăierea elementelor din beton şi a armăturilor metalice sau altor materiale de construcţii,

Maşina de găurit repercutantă MGR . 22 este destinată pentru executarea găurilor în elementele din beton şi în alte materiale dure de construcţii, prin rotaţia şi percuţia sculei de lucru,


108

Ciocanul percutant GSH 10 – C BOSCH destinat pentru găurirea elementelor de beton prin percuţie,

Redresorul de sudură trifazat RST – 200 destinat pentru tăierea şi sudarea manuală cu arc electric în curent continuu a profilelor şi armăturilor metalice cu grosimi de până la 10 mm, utilizând electrozi de calitate şi diametre corespunzătoare,

Complet portabil de tăiere şi sudură oxiacetilenică model KR 63/A – HORNUNG Gmbh este destinat pentru tăierea şi sudarea autogenă a profilelor şi armăturilor metalice,

Foarfeca hidraulică tip 20090 HOLMATRO serveşte la tăierea armăturilor din oţel de construcţii,

Electrofierăstrăul “Electronic 1600” HUSQVARNA este utilizat la retezarea diferitelor obiecte de lemn,

Vinciul manual de 5 Tf asigură ridicarea pe verticală a unor sarcini cu masa maximă de 5 Tf,

Vinciul hidraulic de 12,5 Tf asigură ridicarea pe verticală a unor sarcini cu masa maximă de 12,5 Tf,

Cricul pneumatic de 12 Tf permite amplasarea în spaţii înguste şi ridicarea pe distanţe reduse a sarcinilor de până la 12 Tf.,

Berbecul hidraulic 20005 U – HOLMATRO Olanda permite deplasarea unor sarcini maxime de 16,5 t pe o distanţă maximă de 500 mm,

Pompa hidraulică FTW 1800 BU – HOLMATRO Olanda pentru acţionarea celor 2 utilaje: foarfeca hidraulică şi berbecul hidraulic,

Tambur pentru furtune 2014 AU – HOLMATRO Olanda folosit la acţionarea foarfecii hidraulice şi berbecului hidraulic,

Aparatul de tracţiune TIRFOR de 1,5 Tf utilizat la deplasarea pe orizontală a unor sarcini de până la 1,5 Tf.

Mijloace de intervenţie pentru recuperarea persoanelor din imobilele afectate de incendii:

Costumul anticaloric aluminizat tip PN destinat pentru protecţia anticalorică a celui care pătrunde în imobilele în care s-au semnalat focare de incendii în scopul căutării şi salvării persoanelor izolate şi a bunurilor materiale rămase în acestea (maxim 2500),

Aparatul de respirat izolant, autonom, cu aer comprimat tip RA 60 – este un mijloc individual de protecţie a respiraţiei în cadrul intervenţiilor în medii cu atmosfera toxică sau în care procentul de oxigen este sun 17 %.

Mijloace de intervenţie la inundaţii: Barca pneumatică (se umflă cu compresorul maşinii), Costum de înot modernizat (11 kg),

Mijloace pentru acordarea primului ajutor: Aparat pentru administrat oxigen cu masca flexibilă, Aparat pentru măsurat presiunea arterială, Instrumentar sanitar, Materiale sanitare, Soluţii şi medicamente. Mijloace de protecţie a echipajului şi autospecialei.


109

Instalaţia electrică: Generatorul electric, Redresor de încărcare monofazat RIM 24/18, Cabluri de alimentare, distribuţie şi împământare.

PREGĂTIREA TACTICĂ ŞI METODICĂ DE PROTECŢIE CIVILĂ

CLASIFICAREA ŞI CONŢINUTUL DOCUMENTELOR DE PROTECŢIE CIVILĂ

CLASIFICAREA DOCUMENTELOR DE PROTECŢIE CIVILĂ:

Documentele de protecţie civilă se întocmesc în vederea conducerii acţiunilor pentru realizarea măsurilor stabilite la capacitatea de protecţie civilă, executarea evacuării şi desfăşurarea acţiunilor de intervenţie.

După destinaţia lor, documentele de protecţie civilă se clasifică în: A. documente pentru conducere,

B. documente pentru informare.

A. Documentele pentru conducere cuprind:

planul de protecţie civilă; planul de evacuare; planul de protecţie civilă şi intervenţie în caz de dezastre; decizia (concepţia acţiunii) pentru realizarea capacităţii de protecţie civilă; decizia (concepţia acţiunii) pentru executarea evacuării; decizia (concepţia acţiunii) pentru intervenţie; ordinul pentru deplasare; ordinul de intervenţie; dispoziţiunea de intervenţie; dispoziţiunea preliminară; planul de activitate; planul de control; planul de pază a punctului de comandă.

B. Documentele pentru informare cuprind:

raportul de intervenţie (informare); jurnalul acţiunilor de protecţie civilă; registrul de evidenţa mesajelor de protecţie civilă; documente diferite.


110

CONŢINUTUL ŞI FORMA DOCUMENTELOR DE PROTECŢIE CIVILĂ:

A. DOCUMENTE PENTRU CONDUCERE:

1. PLANUL DE PROTECŢIE CIVILĂ (partea de text) cuprinde:

• scopul şi concepţia asigurării măsurilor de protecţie civilă - protecţia cetăţenilor şi valorilor materiale; - pregătirea populaţiei, teritoriului şi economiei; - asigurarea desfăşurării activităţilor economico-sociale; - concentrarea efortului principal.

• situaţiile de protecţie civilă

- starea de urgenţă şi starea de asediu; - mobilizarea parţială sau generală; - starea de război; - alarma şi încetarea alarmei; - modul de trecere la aplicarea planului de protecţie civilă.

• modul de realizare diferenţiată a măsurilor de protecţie civilă pe linia: -înştiinţării

- organizarea înştiinţării; - grupele şi timpii de înştiinţare; - asigurarea stabilităţii înştiinţării; - priorităţi la înştiinţare.

-alarmării - organizarea alarmării prin diferite sisteme de alarmare; - tipul, numărul mijloacelor şi timpii de alarmare; - asigurarea alarmării în zonele cu pericol de dezastre.

-cercetării - misiuni şi direcţii de cercetare; - organizarea sistemului de cercetare; - cooperarea cu alte elemente.

-adăpostirii - realizarea adăpostirii în localităţi şi agenţi economici pe tipuri de

adăposturi; - capacitatea acestora; - timpii de realizare a adăposturilor.

-evacuării - categoriile de populaţie, bunurile materiale, colectivităţile de animale

ce se evacuează; - raioane unde se evacuează; - organizarea acţiunii de evacuare.


111

-protecţiei nucleare, biologice şi chimice - gradul de asigurare cu mijloace de protecţie individuale şi colective; - determinarea efectelor şi urmărilor acestora; - măsurile de protecţie specifice; - asigurarea cu decontaminatori.

-asigurării legăturilor - mijloace fir şi radio, - folosirea circuitelor din sistemul de telecomunicaţii teritorial.

-asigurării medicale şi sanitar veterinare - reorganizarea reţelei sanitare; - constituirea formaţiunilor sanitare de specialitate; - asigurarea spitalizării; - asigurarea mijloacelor de transport şi a medicamentelor; - asigurarea protecţiei şi asistenţei sanitar-veterinare a animalelor.

-asigurării tehnice - forţe şi mijloace pentru întreţinere şi reparaţii; - surse de aprovizionare cu materiale şi piese de schimb.

-aprovizionării şi transporturilor - surse de aprovizionare; - felul materialelor şi cantitatea; - când se pun la dispoziţie; - mijloacele şi modul de executare a transporturilor.

-asigurării hidrometeorologice şi protecţiei mediului - modul de obţinere a datelor şi informaţiilor despre situaţia

hidrologică şi meteorologică; - măsurile pentru prevenirea şi combaterea poluării.

-asigurării topogeodezice - acţiunile ce se execută pentru pregătirea şi transmiterea la timp a

documentelor şi datelor topogeodezice. -asistenţei religioase

- modul de desfăşurare a acţiunilor specifice. -asigurării cu personal

- măsurile adoptate pentru completarea necesarului de personal. -asigurării măsurilor specifice de protecţie

- măsuri pentru ducerea acţiunilor de intervenţie. -activităţii de informare, relaţii publice şi protecţia informaţiilor

- organizarea activităţii de informare şi relaţii publice; - controlul informaţiilor destinate publicului.

-conducerii acţiunilor şi organizarea cooperării - organizarea conducerii; - puncte de comandă şi conducere; - organizarea cooperării.


112

-modului de realizare a măsurilor destinate asigurării stabilităţii economiei la război

- asigurarea continuităţii producţiei; - asigurarea şi protecţia materiilor prime şi a produselor finite; - funcţionarea neîntreruptă a sistemului energetic naţional; - funcţionarea reţelelor de gospodărie comunală.

-graficului aplicării măsurilor principale de protecţie civilă (măsuri; cine le realizează; timpi de executare).

Planul de protecţie civilă (partea grafică) cuprinde:

• harta de protecţie civilă; • harta cu organizarea înştiinţării şi alarmării; • harta cercetării de protecţie civilă; • harta cu asigurarea legăturilor; • harta cu asigurarea adăpostirii; • harta cu asigurarea protecţiei N. B. C.; • harta cu asigurarea medicală şi veterinară; • harta cu aprovizionarea şi transporturile.

Graficul aplicării măsurilor principale de protecţie civilă (anexă la planul de protecţie civilă) cuprinde:

• înştiinţarea şi aducerea personalului la unitate; • ocuparea şi aducerea în stare de pregătire şi funcţionare a punctelor de comandă. • constituirea, completarea (subunităţilor şi a formaţiunilor de protecţie civilă prevăzute în planurile de mobilizare; • asigurarea funcţionării sistemelor de transmisiuni şi alarmare; • organizarea şi aplicarea măsurilor de mascare; • asigurarea medicală şi veterinară; • asigurarea protecţiei N.B.C.; • organizarea prevenirii şi stingerii incendiilor, • asigurarea şi realizarea pazei şi ordinii; • asigurarea capacităţii de intervenţie a subunităţilor şi formaţiunilor de protecţie civilă; • intensificarea instruirii subunităţilor şi formaţiunilor de protecţie civilă şi a populaţiei; • organizarea aprovizionării şi transporturilor; • conducerea şi controlul executării măsurilor prevăzute în Planul de protecţie civilă.


113

Graficul aplicării măsurilor principale de protecţie civilă ( formă de tabel ) cuprinde:

activităţile şi măsurile principale (grupate pe capitole); termenele de executare (ziua, săptămâna); executanţi; documentele ce se folosesc; asigurarea materială.

Harta (schema) cu organizarea

înştiinţării şi alarmării cuprinde:

schema de înştiinţare, pe grupe şi termene de înştiinţare, pe categorii de legături;

sistemele de alarmare centralizata şi necentralizată; numărul mijloacelor de alarmare pe localităţi; dispunerea formaţiunilor de alarmare; dispunerea staţiilor radio şi televiziune locale;

o sub formă de tabel: • situaţia mijloacelor de înştiinţare şi alarmare; • repartiţia formaţiunilor pentru îndeplinirea măsurilor stabilite.

Harta (schema) cercetării de protecţie civilă cuprinde:

locul punctelor de comandă; locul punctelor de comandă cu care se cooperează; dispunerea subunităţilor şi formaţiunilor de cercetare, precum şi a altor forţe

şi mijloace ce participă la cercetare; misiunile subunităţilor(formaţiunilor) de cercetare subordonate, precum şi a

altor forţe şi mijloace puse la dispoziţie pentru îndeplinirea misiunilor de cercetare;

locul posturilor de observare; organizarea legăturilor fir şi radio pentru conducerea cercetării; zonele de observare; obiectivele şi direcţiile de cercetare; reperele; schema cu organizarea cercetării de protecţie civilă şi cu circuitul fluxului

informaţional; o sub formă de tabel:

• subunităţile şi formaţiunile de cercetare de protecţie civilă şi circuitul fluxului informaţional;

• repartiţia forţelor pe elemente de cercetare.


114

Harta (schema) cu asigurarea legăturilor cuprinde:

locul punctelor de comandă şi a locurilor de conducere; dispunerea formaţiunilor de transmisiuni; dispunerea şi capacitatea centralelor telefonice interurbane, urbane, rurale şi

de protecţie civilă; reţeaua de telecomunicaţii judeţene şi capacitatea de încărcare cu legături; varianta asigurării legăturilor în cazul scoaterii din funcţiune a principalelor

centrale telefonice de pe teritoriul judeţului, localităţii ) agentului economic);

schema transmisiunilor cu fir şi radio de protecţie civilă; o sub formă de tabel:

• situaţia mijloacelor şi tehnicii de transmisiuni; • repartiţia formaţiunilor pentru îndeplinirea măsurilor stabilite.

Harta (schema) cu asigurarea adăpostirii civile cuprinde:

adăposturile de protecţie civilă de toate tipurile; dispunerea formaţiunilor de adăpostire; spaţiile naturale de adăpostire (peşteri, galerii, mine, grote, tuneluri); traseul conductelor de transport produse petroliere şi din reţeaua de

gospodărire comunală (electrice, apă, gaze, canal, termoficare); trecerile peste principalele cursuri de apă. o sub formă de tabel:

• situaţia adăpostirii personalului; • repartiţia forţelor şi mijloacelor pentru realizarea măsurilor stabilite.

Harta (schema) cu asigurarea protecţiei N.B.C. cuprinde:

agenţii economici şi instituţiile care sunt surse de risc nuclear, chimic şi biologic;

cantitatea substanţelor nocive şi limitele raioanelor probabile de contaminare;

dispunerea subunităţilor (formaţiunilor) de cercetare N.B.C. şi de decontaminare;

punctele (locurile) de decontaminare a personalului, echipamentului şi mijloacelor de transport;

locurile unde simt depozitate substanţele ce pot fi folosite pentru decontaminare, pe categorii;

staţiile de control a radioactivităţii mediului înconjurător şi staţiile meteorologice;

laboratoarele de specialitate de protecţie civilă. o sub formă de tabel:

• principalele formaţiuni şi mijloace de protecţie N.B.C: şi gradul de dotare a acestora;

• repartiţia forţelor şi mijloacelor pentru realizarea măsurilor stabilite.


115

Harta (schema) cu asigurarea medicală şi veterinară cuprinde: spitalele de profil şi numărul de paturi; dispunerea dispensarelor, policlinicilor, detaşamentelor de prim ajutor

medico-chirurgical, punctelor de ajutor medical şi a staţiilor de salvare; staţiunile balneoclimaterice şi numărul de paturi; dispunerea unităţilor sanitar-veterinare şi laboratoarelor de profil; dispunerea formaţiunilor sanitare şi veterinare; itinerarele de evacuare; sursele de aprovizionare cu medicamente şi instrumentar medical. o sub formă de tabel:

• situaţia forţelor şi mijloacelor specifice; • repartiţia forţelor şi mijloacelor pentru realizarea măsurilor stabilite.

Harta (schema) cu aprovizionarea şi transporturile cuprinde: sursele de aprovizionare (depozite, capacităţi de producţie); sursele de aprovizionare cu apă; dispunerea formaţiunilor de logistică; drumurile de aprovizionare şi evacuare; elemente privind realizarea asigurării tehnice (locurile de aprovizionare cu

C.L., materiale şi piese de schimb, precum şi de realizare a reparaţiilor).

o sub formă de tabel: • principalele materiale existente la pace şi cele prevăzute în planul de

mobilizare pentru primul an de război şi repartiţia lor pe formaţiuni şi mijloace de transport;

• repartiţia materialelor din sursele de aprovizionare pe subunităţile şi formaţiunile de protecţie civilă.

2. PLANUL DE EVACUARE cuprinde:

scopul acţiunii de evacuare: • personalul şi bunurile materiale din ministere, instituţii publice, agenţi economici (cu producţie de apărare) subordonaţi, care se evacuează;

• variantele, urgenţele, succesiunea şi durata evacuării; • locurile (localităţile, raioanele) şi itinerarele de evacuare; • modalităţile de trecere la executarea acţiunilor de evacuare.

asigurarea acţiunilor de evacuare: • executarea recunoaşterilor căilor de comunicaţie, raioanelor

(localităţilor) în care se va executa evacuarea; • cercetarea şi siguranţa transportului pe timpul executării acţiunii de

evacuare; • punctele de adunare, de îmbarcare, debarcare, de primire şi repartiţie;


116

• protecţia populaţiei pe timpul evacuării împotriva atacurilor din aer şi a contaminării radioactive, biologice şi chimice;

• măsuri de pază şi ordine; • ţinerea evidenţei populaţiei;

logistica acţiunilor de evacuare: • aprovizionarea cu produse industriale de primă necesitate, produse

alimentare şi de altă natură; • asigurarea cu mijloace de transport; • asigurarea medicală; • asigurarea căilor de comunicaţie şi asigurarea financiară.

conducerea acţiunilor de evacuare; • modalităţile de asigurare a conducerii, locul de conducere, organizarea cooperării, mijloacele şi căile de legătură care se folosesc; • anexe care se întocmesc sub formă de tabele sau grafic pe hărţi şi trebuie să cuprindă: • situaţia evacuării personalului şi membrilor de familie; • situaţia evacuării unor categorii de bunuri materiale importante; • planul cu principalele activităţi pentru conducerea acţiunilor de evacuare; • tabel nominal cu componenţa comisiei de evacuare; • schiţa localităţii cu dispunerea personalului şi a bunurilor materiale evacuate (se trec grafic principalele date care privesc evacuarea); • alte documente.

3. PLANUL DE PROTECŢIE ŞI INTERVENŢIE ÎN CAZ DE DEZASTRE

cuprinde: scopul aplicării măsurilor de protecţie şi intervenţie; situaţiile şi modul de aplicare a planului:

• situaţiile de dezastre; • introducerea stării de urgenţă; • transmiterea ordinului pentru aplicarea măsurilor din plan; • principalele măsuri de protecţie; • principalele măsuri de intervenţie.

logistica acţiunilor de protecţie şi intervenţie în caz de dezastre: • situaţia asigurării cu tehnică şi materiale a forţelor de intervenţie; • asigurarea şi depozitarea materialelor de intervenţie; • asigurarea fondurilor băneşti; • păstrarea şi depozitarea materialelor de intervenţie; • asigurarea condiţiilor de cazare şi hrănire.

conducerea acţiunilor de protecţie şi intervenţie: • organizarea fluxului informaţional; • principalele activităţi desfăşurate de comisie pe tipuri de dezastre; • responsabilităţile în luarea deciziilor de alarmare şi evacuare;


117

sub formă de anexe se întocmesc: • planuri de protecţie şi intervenţie pentru fiecare tip de dezastru ce se

poate produse pe teritoriul judeţului, localităţii (agentului economic) care să cuprindă o parte text şi o parte grafică;

• schema cu organizarea fluxului informaţional; • componenţa comitetului pentru situaţii de urgenţă şi a secretariatului

tehnic permanent; • situaţia asigurării cu tehnică şi utilaje de intervenţie; • situaţia forţelor de intervenţie de pe teritoriul judeţului (municipiului); • situaţia cu posibilităţile de spitalizare de pe plan local; • situaţia cu posibilităţile de cazare a sinistraţilor; • harta cu principalele surse de risc şi efectele probabile; • alte documente.

4. CONCEPŢIA ACŢIUNII PENTRU ASIGURAREA CAPACITĂŢII DE PROTECŢIE CIVILĂ cuprinde: concluzii referitoare la acţiunile probabile ale adversarului sau la urmările

dezastrelor; concepţia acţiunilor în care se arată:

- modificările şi completările în conţinutul planurilor de protecţie civilă şi planului de evacuare; - succesiunea executării acţiunilor; - procedeele de executare a acţiunilor; - unde şi pentru ce să se concentreze efortul principal;

misiunile subunităţilor şi formaţiunilor de protecţie civilă şi a altor organe care participă la asigurarea capacităţii de protecţie civilă;

modul de organizare, realizare şi menţinere a cooperării între comisiile, unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de protecţie civilă, între acestea şi alte elemente din cadrul sistemului naţional de apărare care participă la realizarea măsurilor pentru asigurarea capacităţii de protecţie civilă;

principalele măsuri de asigurare a acţiunilor de intervenţie; organizarea conducerii şi modul de coordonare şi control a realizării

măsurilor stabilite; harta cu concepţia acţiunii pentru asigurarea capacităţii de protecţie

civilă cuprinde: o elemente reprezentate grafic pe harta de protecţie civilă; o acţiunile probabile ale adversarului; o modificările aduse planului de protecţie civilă; o întrebuinţarea forţelor în caz de atac sau dezastru; o sub formă de tabel: repartiţia forţelor şi mijloacelor pentru realizarea

măsurilor privind capacitatea de protecţie civilă.


118

5. DECIZIA (CONCEPŢIA ACŢIUNII) PENTRU EXECUTAREA

EVACUĂRII cuprinde: concepţia acţiunii de evacuare în care se arată: succesiunea executării,

urgenţele, concentrarea efortului principal, durata; misiunile membrilor comitetului pentru situaţii de urgenţă pe linie de evacuare,

localităţile din (şi în) care se execută evacuarea, numărul populaţiei (salariaţilor) itinerarele folosite, mijloacele de transport, data începerii şi terminării, punctele de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi repartiţie;

modul de cooperare; asigurarea acţiunilor de evacuare; organizarea conducerii; harta cu concepţia acţiunii pentru executarea evacuării cuprinde:

o localităţile din care se evacuează, numărul populaţiei şi cantitatea de bunuri materiale;

o localităţile unde se evacuează, numărul populaţiei care locuieşte în aceste localităţi şi al celor care sosesc;

o acţiunile adversarului; o locul punctelor de comandă; o adăposturile existente, adăposturi şi tranşee care urmează a se

construi în raioanele unde se evacuează populaţia; o mijloacele de alarmare; o itinerarele de evacuare; o punctele de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi repartiţie; o traseul reţelelor electrice şi conductelor de apă; locul surselor de apă; o unităţile sanitare care asigură asistenţă evacuaţilor; o principalele depozite de produse alimentare şi industriale destinate

pentru aprovizionarea populaţiei.

6. DECIZIA (CONCEPŢIA ACŢIUNII) PENTRU INTERVENŢIE cuprinde: concluzii despre urmările atacului adversarului sau dezastrelor; concepţia acţiunilor în care se arată: sectoarele, raioanele (obiectivele) de

intervenţie, succesiunea şi procedeele de îndeplinire a misiunilor, unde se concentrează efortul principal; itinerarele de deplasare şi introducerea subunităţilor şi formaţiunilor; aliniamentele de desfăşurare;

dispozitivul de intervenţie; itinerarele de evacuare a răniţilor, intoxicaţiilor (contaminaţilor) şi a sinistraţilor; manevra de forţe şi mijloace;

misiunile subunităţilor şi formaţiunilor subordonate şi a celor primite ca întărire;


119

repartiţia acestora pe sectoare şi raioane (obiective) de intervenţie; modul de cooperare; principalele măsuri de asigurare a acţiunilor de intervenţie şi protecţie a

formaţiunilor; logistica acţiunilor; organizarea conducerii; harta cu decizia (concepţia acţiunii) pentru intervenţie cuprinde:

• locul punctelor de comandă; • dispunerea subunităţilor şi formaţiunilor de protecţie civilă; • mijloace de alarmare; • situaţia adăpostirii; • localităţile (raioanele) în/din care s-a executat evacuarea; • dispunerea spitalelor şi a altor structuri sanitare organizate la nivelul judeţului (municipiului); • locul surselor de aprovizionare; • traseul reţelelor electrice şi conductelor de apă şi produse petroliere; • punctele de decontaminare a personalului, echipamentului, tehnicii şi mijloacelor de transport; • staţiile de decontaminare a personalului, echipamentului, tehnicii şi mijloacelor de transport; • staţiile de control a radioactivităţii mediului înconjurător; • raioanele de distrugere, de contaminare radioactivă, chimică sau biologică şi limitele probabile de deplasare; • pierderile şi distrugerile produse; • dispozitivul de intervenţie; • manevra de forte şi mijloace pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor atacurilor adversarului; • raioanele de adunare după îndeplinirea misiunilor;

o sub formă de tabel: • situaţia pierderilor şi distrugerilor; • repartiţia forţelor şi mijloacelor pentru intervenţie.

7. ORDINUL PENTRU DEPLASARE cuprinde: date despre urmările atacului adversarului sau dezastrelor; misiunile formaţiunilor; locul şi misiunile altor elemente din cadrul sistemului naţional de apărare

care pot asigura deplasarea; măsurile de asigurare şi asistenţă tehnică a deplasării; ora începerii şi terminării deplasării; şeful coloanei şi locul acestuia în dispozitivul de deplasare:


120

8. ORDINUL DE INTERVENŢIE cuprinde: scurte concluzii asupra urmărilor atacurilor adversarului sau dezastrelor; misiunea comitetului pentru situaţii de urgenţă şi concepţia acţiunilor; misiunile subunităţilor şi formaţiunilor; misiunile vecinilor; organizarea cooperării; logistica acţiunilor; data şi ora începerii terminării intervenţiei; termenele şi procedeele de prezentare a rapoartelor; locul punctelor de comandă.

9. DISPOZIŢIUNEA DE INTERVENŢIE cuprinde: scurte concluzii asupra urmărilor atacurilor adversarului sau dezastrelor; misiunea subunităţii sau formaţiunii căreia i se adresează dispoziţiunea; data şi ora începerii misiunii; locul punctelor de comandă.

10. DISPOZIŢIUNEA PRELIMINARĂ cuprinde:

date sumare despre urmările atacului adversarului sau dezastrelor; indicaţii asupra modului de începere a acţiunilor; locurile punctelor de comandă şi modalitatea menţinerii legăturii.

11. PLANUL DE ACTIVITATE cuprinde:

activităţile ce se desfăşoară de preşedintele comitetului pentru situaţii de

urgenţă şi de specialişti pentru pregătirea şi ducerea acţiunilor de intervenţie;

cine execută sau participă la aceste activităţi; termenele când se execută.

12. PLANUL DE CONTROL cuprinde: subunităţile şi formaţiunile ce se controlează şi procedeul de executare a

controlului; obiectivele (problemele) ce se controlează; persoanele care execută controlul; mijloacele de transport şi de transmisiuni folosite pe timpul controlului; termenul de executare; modul de raportare a rezultatului.


121

13. PLANUL DE PAZĂ A PUNCTULUI DE COMANDĂ cuprinde: subunităţile (formaţiunile) destinate pentru paza punctului de comandă şi

misiunile acestora; variante posibile de atac terestru ale adversarului şi modul de acţiune

pentru respingerea acestuia; măsurile de asigurare şi protecţie la punctul de comandă; semnalele de înştiinţare şi alarmare şi modul de acţiune la aceste semnale; organizarea conducerii forţelor şi mijloacelor pentru respingerea atacului

adversarului; compunerea şi misiunile echipelor de stingere a incendiilor; măsurile împotriva inundaţiilor.

B. DOCUMENTELE PENTRU INFORMARE :

• RAPORTUL DE INTERVENŢIE: • rezultatele îndeplinirii misiunilor de limitare şi înlăturare a urmărilor

atacurilor adversarului sau a dezastrelor; • situaţia subunităţilor şi formaţiunilor subordonate, a celor primite ca

întărire şi a celor cu care cooperează; • măsurile luate pentru continuarea îndeplinirii misiunilor; • modul cum terenul, detaliile de planimetrie, când este cazul, au influenţat

desfăşurarea acţiunilor; • cererile adresate eşalonului superior. • raportul se transmite eşalonului superior la sfârşitul fiecărei zile, după

finalizarea unor acţiuni importante sau când intervin modificări ale acţiunilor de protecţie civilă.

JURNALUL ACŢIUNILOR DE PROTECŢIE CIVILĂ:

• încadrarea pe funcţii a comitetului şi a formaţiunilor subordonate nemijlocit; • urmările atacului adversarului sau dezastrelor; • situaţia subunităţilor şi formaţiunilor ă înainte de producerea atacului sau dezastrelor şi după îndeplinirea fiecărei misiuni; • concepţia ducerii acţiunilor de intervenţie; • misiunile subunităţilor şi formaţiunilor ; • desfăşurarea acţiunilor de intervenţie pe zile şi rezultatele lor; • documentele trimise (primite) la (de la) eşalonul superior, respectiv la (de la) subordonaţi, denumirea şi conţinutul pe scurt; • cereri de forţe şi mijloace şi modul de cooperare cu acestea; • organizarea conducerii şi a cooperării; • concluziile cu privire la acţiunile întreprinse în ultimele 24 de ore, însemnătatea lor, cauzele succeselor sau insucceselor; • recompensele propuse a fi acordate celor care s-au distins în acţiunile de intervenţie.


122

REGISTRUL CU EVIDENŢA MESAJELOR DE PROTECŢIE CIVILĂ:

• indicativul telefonic al unităţii care transmite şi al unităţii care primeşte; • data transmiterii (ziua, luna, anul, ora şi minutul); • textul mesajului; • numele şi prenumele celui care transmite şi al persoanei care primeşte.

• DOCUMENTE DIVERSE

Aceste documente nu au forme prestabilite şi pot fi scheme, calcule, fotografii şi alţi suporţi.

PRINCIPII ŞI REGULI DE INTERVENŢIE

PRINCIPIILE DUCERII ACŢIUNILOR DE INTERVENŢIE

• pregătirea şi conducerea într-o concepţie unitară a acţiunilor de intervenţie; • întrebuinţarea judicioasă şi eficientă a forţelor şi mijloacelor potrivit scopului,

destinaţiei şi misiunile acestora; • concentrarea şi intensificarea efortului pentru salvarea oamenilor, bunurilor

materiale şi valorilor culturale mai importante şi la obiectivele de maximă importanţă;

• organizarea şi menţinerea unei strânse cooperări între forţele care participă la intervenţie;

• conducerea continuă, fermă, suplă şi operativă a acţiunilor; • repartizarea în timp scurt a misiunilor în raport cu înzestrarea, capacitatea şi

posibilităţile de acţiune ale forţelor şi mijloacelor la dispoziţie; • libertatea de acţiune; • luarea tuturor măsurilor de asigurare a acţiunilor de intervenţie a forţelor şi

mijloacelor participante; • logistica acţiunilor de intervenţie potrivit situaţiei create; • constituirea unei rezerve de forţe şi mijloace pentru intensificarea efortului şi

realizarea manevrei.

Pentru pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de intervenţie, teritoriul unei localităţi (unui agent economic) se împarte în sectoare, raioane şi obiective (puncte) de intervenţie.

Sectorul de intervenţie este o parte din teritoriul unei localităţi, stabilit în cazul întrebuinţării de către adversar a armei nucleare, a cărui delimitare trece prin epicentrul acesteia, pe anumite aliniamente caracteristice.


123

Sectorul de intervenţie se poate stabili şi în cazul întrebuinţării de către adversar a armelor convenţionale, chimice sau biologice, precum şi în cazul dezastrelor de mari proporţii, în funcţie de amploarea şi complexitatea urmărilor.

Raionul de intervenţie reprezintă o parte din sectorul de intervenţie. Numărul raioanelor de intervenţie se stabileşte în funcţie de amploarea urmărilor atacurilor adversarului sau dezastrelor, mărimea localităţii(agentului economic), particularităţile sistematizării, dispunerea căilor de acces, precum şi de forţele de protecţie civilă destinate pentru intervenţie.

Obiectivul(punctul) de intervenţie este o parte din raionul de intervenţie (locul) în care se află clădiri, instalaţii sau alte construcţii distruse sau blocate.

REGULI SPECIFICE CE TREBUIESC RESPECTATE ÎN RAIOANELE AFECTATE CA URMARE A ATACURILOR ADVERSARULUI

(DEZASTRELOR)

Pentru îndeplinirea misiunilor de intervenţie subunităţile şi formaţiunile trebuie să respecte următoarele reguli: a) În raionul de distrugeri cu arme convenţionale şi mijloace incendiare: Forţele şi mijloacele de intervenţie vor fi precedate de formaţiuni din specialităţile cercetare şi deblocare salvare. Acestea vor executa:

- subunităţile şi formaţiunile de cercetare vor executa cercetarea raionului şi delimitarea zonelor (construcţiilor) cu grad ridicat de pericol, prin semnalizarea vizibilă şi organizarea accesului şi ieşirii din acestea sub control strict; - subunităţile şi formaţiunile de deblocare salvare în cooperare cu alte formaţiuni vor acţiona pentru deblocarea căilor de acces, a adăposturilor şi cu cele sanitare pentru salvarea răniţilor, asigurarea primului ajutor, triajul medical şi transportul acestora la spital; - subunităţile şi formaţiunile(grupe, echipe) specializate - vor acţiona în vederea localizării şi înlăturării urmărilor avariilor la reţelele de utilitate publică şi pentru stingerea incendiilor,

b) În raionul lovit cu arma nucleară Principalele forţe şi mijloacele de intervenţie ce vor acţiona fac parte din

specialităţile: cercetare, decontaminare, deblocare–salvare şi sanitare. Acestea vor executa:

-delimitarea şi marcarea nivelurilor de contaminare radioactivă maxim admise pentru intervenţia pe jos (fără / cu mijloace de protecţie) şi pe autovehicule;

-monitorizarea scăderii în timp a nivelurilor de radiaţie şi a contaminării radioactive a personalului;

-deplasarea forţelor în/şi din raionul de intervenţie pentru salvarea răniţilor, contaminaţilor, acordarea primului ajutor, triajul şi evacuarea acestora se va executa numai pe itinerariile stabilite şi decontaminate anterior;


124

-pe timpul deplasării se va păstra între autovehicule o distanţă optimă pentru reducerea contaminării reciproce a utilajelor şi se va evita deplasarea prin locurile cu vegetaţie înaltă şi deasă; -pe timpul intervenţiei se va evita contactul inutil cu obiecte şi părţi ale autovehiculelor contaminate precum şi staţionarea îndelungată în terenul contaminat cu niveluri ce depăşesc normele admise; -decontaminarea personalului, echipamentului, materialelor şi tehnicii se va executa în afara raionului contaminat; -toate forţele participante la intervenţie vor avea în dotare mijloace de protecţie individuale;

c) În raionul (focarul) contaminat biologic se va executa: În acest raion vor acţiona cu precădere forţe şi mijloace din specialităţile cercetare şi sanitar-veterinare. Acestea vor executa:

-participarea la cercetarea, delimitarea zonei contaminate şi la analiza aplicării măsurilor profilactice;

-stabilirea locului de producere a atacului, a mărimii aproximative a raionului şi a mijloacelor folosite pe timpul atacului (bombe, containere, pulverizare);

-prelucrarea datelor iniţiale prin cercetarea de specialitate în teren şi analiza de laborator în vederea stabilirii tipului de agenţi patogeni(vectori) întrebuinţaţi;

-monitorizarea populaţiei (salariaţilor) contaminate; -participarea la depistarea bolnavilor şi persoanelor contaminate şi la aplicarea măsurilor generale şi speciale de supraveghere medicală şi carantină ;

d) În raionul contaminat cu arma chimică se va executa: vor acţiona forţe şi mijloace din specialităţile cercetare , decontaminare şi sanitare. Acestea vor executa:

-formaţiunile de cercetare vor executa cercetarea raionului contaminat, identificarea naturii şi concentraţiei substanţelor toxice, delimitarea raionului, a zonelor cu concentraţii ridicate şi grad ridicat de pericol, prin semnalizare vizibilă şi marcarea căilor de ocolire a acestora; -pe timpul intervenţiei se va evita contactul inutil cu obiecte şi părţi ale autovehiculelor contaminate chimic precum şi staţionarea îndelungată în terenul contaminat ; -decontaminarea căilor de acces şi a locurilor de acţiune pentru formaţiunile de intervenţie se va executa în primă urgenţă; -decontaminarea parţială a personalului se va executa imediat după producerea contaminării de către fiecare persoană cu ajutorul mijloacelor din înzestrare, fără a se înceta îndeplinirea misiunilor; -decontaminarea personalului, echipamentului, materialelor şi tehnicii se va executa în afara raionului contaminat, de regulă, după îndeplinirea


125

misiunilor sau imediat ce situaţia permite, în funcţie de natura contaminării şi modul în care s-a produs aceasta; -toate forţele participante la intervenţie vor avea în dotare mijloace de protecţie individuale; -evacuarea persoanelor contaminate şi aplicarea măsurilor generale şi speciale de supraveghere medicală se va executa în cooperare cu alte forţe specializate;

e) În raionul creat ca urmare a producerii dezastrelor

-în cazul producerii unui cutremur se va executa: o -formaţiunile de cercetare vor executa cercetarea raionului şi delimitarea

zonelor (construcţiilor) cu grad ridicat de pericol; o -amenajarea căilor de acces pentru salvarea victimelor, acordarea primului

ajutor, trierea şi evacuarea populaţiei (salariaţilor) şi a bunurilor materiale se va executa de către formaţiunile de deblocare-salvare în cooperare cu cele sanitare şi alte formaţiuni specifice ;

o -participarea la amenajarea şi asigurarea funcţionării punctelor de adunare sinistraţi;

o -participarea la distribuirea ajutoarelor, asigurarea nevoilor de apă, hrană, şi medicamente;

o –formaţiunile (grupe, echipe) specializate - vor acţiona în vederea localizării şi înlăturării urmărilor avariilor la reţelele de utilitate publică şi stingerea incendiilor precum şi reabilitarea zonei;

o -pe timpul intervenţiei se va avea în vedere permanent existenţa pericolului apariţiei unui dezastru complementar.

o –celelalte reguli de intervenţie sunt similare raionului creat ca urmare întrebuinţării armelor convenţionale.

-în cazul accidentelor chimice (la obiective industriale sau pe căile de comunicaţii) se va executa:

• formaţiunile de cercetare vor executa cercetarea raionului contaminat, identificarea naturii şi concentraţiei substanţelor toxice industriale, delimitarea raionului, a zonelor cu concentraţii ridicate şi grad ridicat de pericol, prin semnalizare vizibilă;

• izolarea sursei contaminării se va realiza numai de către specialişti, echipe cu costume de protecţie, aparate izolante şi scule necesare remedierii avariei;

• realizarea unui perimetru de securitate prin măsuri de restricţie a circulaţiei şi limitarea accesului în zonă;

• aplicarea primelor măsuri de prim ajutor persoanelor contaminate sau rănite, într-un loc special amenajat, astfel amplasat încât să fie la o distanţă mai mare de 100 m de sursa toxică şi în direcţie opusă celei în care bate vântul;

• luarea măsurilor de protecţie a personalului de intervenţie; • limitarea extinderii contaminării se va efectua prin realizarea perdelelor de apă. • decontaminarea se execută din partea opusă vântului;


126

• punctele de decontaminare se amenajează în afara zonelor contaminate; • utilajele care au fost folosite pentru acţiuni de intervenţie în interiorul raionului

contaminat execută decontaminarea totală după ce se scot din raion şi au executat decontaminarea iniţială;

• personalul care a executat decontaminarea, execută decontaminare proprie după terminarea misiunii.

-în cazul accidentelor nucleare se va executa:

• se execută cercetarea de radiaţie, care începe imediat după înştiinţare şi alarmare, de către elementele pregătite din zonă şi se continuă cu cercetarea aeriană şi cu cercetarea de către elementele specializate din afara zonei.

• în baza rezultatelor cercetării de radiaţie se delimitează sectoarele contaminate radioactiv, se stabilesc şi se înştiinţează localităţile din care nu se face evacuarea populaţiei;

• sectoarele contaminate se izolează, (circulaţia publică rutieră se interzice) trenurile nu mai fac staţie în zonele contaminate, produsele alimentare şi apa nu se mai folosesc decât pe bază de aviz;

• pentru evacuarea populaţiei se organizează un serviciu de ordine pentru reglementarea mişcării populaţiei la unul sau mai multe puncte.

• se organizează ţinerea evidenţei nominale a persoanelor evacuate în vederea supravegherii medicale ulterioare.

• se execută controlul contaminării radioactive a populaţiei (salariaţilor) şi a bunurilor care se evacuează şi se organizează unul sau mai multe puncte (centre) pentru decontaminarea populaţiei (salariaţilor) şi a bunurilor care se evacuează.

• se organizează prin sondaj controlul de contaminare radioactivă a populaţiei (salariaţilor) în localităţile (agenţii economici) din care s-a făcut evacuarea, iar decontaminarea bunurilor materiale se execută pe urgenţe

• se asigură tratamentul medical persoanelor afectate de iradiere.

-în cazul producerii unor incendii şi explozii se va executa: o -pe timpul intervenţiei se va ţine cont de tendinţa de propagare a incendiilor

avându-se în vedere pericolul apariţiei unor noi incendii (explozii); o participarea în cooperare cu formaţiunile P.S.I. şi alte forţe specializate pentru:

stingerea incendiilor, coordonarea, controlul şi acordarea asistenţei medicale;

salvarea şi/sau protejarea oamenilor, animalelor şi bunurilor aflate în pericol;

acordarea primului ajutor medical, trierea şi evacuarea populaţiei precum şi a bunurilor materiale;

limitarea proporţiilor dezastrului şi înlăturarea consecinţelor acestuia cu mijloacele din dotare;

asigurarea asistenţei medicale de urgenţă;

-în cazul producerii inundaţiilor se va executa:


127

o evacuarea populaţiei (salariaţilor) şi a bunurilor materiale afectate ca urmare a producerii inundaţiilor;

o relocarea persoanelor sinistrate; o acordarea asistenţei medicale de urgenţă persoanelor afectate; o participarea la distribuirea ajutoarelor, asigurarea nevoilor de apă, hrană, şi

medicamente; o formaţiunile de protecţie civilă vor interveni, în cooperare cu alte formaţiuni

specializate, pentru limitarea proporţiilor dezastrului şi înlăturarea consecinţelor acestuia cu mijloacele din dotare;

-în cazul alunecărilor (prăbuşirilor) de teren se va executa:

o evacuarea populaţiei şi a bunurilor materiale; o relocarea de urgenţă a persoanelor sinistrate; o măsuri de căutare salvare a eventualelor victime; o acordarea asistenţei medicale de urgenţă persoanelor afectate; o evaluarea efectelor generate de alunecările de teren prin echipe de experţi.

DISPOZITIVUL DE INTERVENŢIE

DEFINIŢIE Dispozitivul de intervenţie este gruparea de forţe şi mijloace desfăşurate corespunzător concepţiei de acţiune în vederea limitării şi înlăturării urmărilor atacurilor din aer executate de către adversar, a acţiunilor teroriste sau a dezastrelor.

STRUCTURA DISPOZITIVULUI DE INTERVENŢIE cuprinde:

• subunităţi şi formaţiuni de protecţie civilă şi de pompieri; -organice; -cu care se cooperează; -ale eşalonului superior.

• subunităţi şi formaţiuni aparţinând celorlalte elemente ale S.N.Ap.( armata, poliţia, jandarmeria, poliţia de frontieră, aviaţia etc);

• formaţiuni voluntare de Cruce Roşie şi serviciul de ambulanţă; • detaşamente (grupe, echipe) cu destinaţie specială organizate permanent pentru

acţiuni de intervenţie la: reţele electrice; centrale electrice; reţele şi noduri de telecomunicaţii; căi ferate; drumuri şi poduri; reţele de transport gaze, aburi, petroliere; mine, etc.

• puncte de comandă; • aliniamente de desfăşurare;


128

• itinerarii de introducere a forţelor şi mijloacelor; • subunităţi şi formaţiuni logistice; • posturi de observare; • puncte de decontaminare;

P.D.P. P.D.E P.D.M.T.

• puncte de adunare răniţi; • puncte de adunare contaminaţi; • spitale; • depozite de C.L.; • depozite de materiale;

Dispozitivul de intervenţie se stabileşte de către preşedintele comitetului pentru situaţii de urgenţă (conducătorul instituţiei publice sau agentului economic) în Decizia pentru intervenţie şi trebuie să asigure:

-cercetarea şi stabilirea rapidă a amploarei şi caracterului atacurilor adversarului, teroriste sau a dezastrelor;

-realizarea în timp scurt a unei grupări suficiente de forţe şi mijloace; -concentrarea efortului principal în raioanele cu cel mai mare grad de distrugeri; -conducerea fermă a acţiunilor de intervenţie; -realizarea conducerii unitare; -întrebuinţarea forţelor şi mijloacelor potrivit destinaţiei şi posibilităţilor de acţiune ale acestora; -folosirea eficientă şi cu randament maxim a tehnicii din dotare; -stabilitatea şi caracterul activ al acţiunilor; -posibilităţi rapide de schimbare a efortului principal; -menţinerea permanentă a unei înalte capacităţi de intervenţie a forţelor de protecţie civilă; -o rezervă de forţe şi mijloace necesare pentru acţiuni neprevăzute, manevre în raioanele (obiectivele) cele mai afectate, refacerea capacităţii de acţiune; -protecţia forţelor şi mijloacelor împotriva atacurilor repetate a contaminării N.B.C., pericolului de explozii, dărâmături etc.; -măsuri de protecţie a populaţiei şi bunurilor materiale; -organizarea şi menţinerea neîntreruptă a cooperării şi legăturii lor; -continuitatea executării cercetării generale şi de specialitate pe tot timpul intervenţiei; -posibilitatea executării controlului asupra modului de îndeplinire a misiunilor; Dispozitivul de intervenţie se poate modifica în funcţie de situaţie, pe măsura

ducerii acţiunilor de intervenţie, în cazul repetării atacului adversarului sau amplificării efectelor dezastrelor.


129

MODELE DE DOCUMENTE

CE SE ÎNTOCMESC DE MEMBRII COMISIEI DE PROTECŢIE CIVILĂ

ÎN VEDEREA LUĂRII DECIZIEI PENTRU INTERVENŢIE ŞI PENTRU CONDUCEREA ACŢIUNILOR

___________________________________ NESECRET Denumirea agentului economic (majuscule) Exemplar unic

APROB PREŞEDINTELE COMITETULUI PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ AL JUDEŢULUI (oraşului) ______________ ______ ________________________

DECIZIA PREŞEDINTELUI COMITETULUI PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

(CONDUCĂTORULUI) AL ________________________(localităţii, Ag.Ec.) PENTRU LIMITAREA ŞI ÎNLĂTURAREA URMĂRILOR DEZASTRULUI (ATACULUI DIN AER EXECUTAT DE CĂTRE ADVERSAR CU ARME CONVENŢIONALE ŞI MIJLOACE INCENDIARE sau a ATACURILOR

TERORISTE) P.C.(locul)– (data şi ora)

Planul ag.ec. 1:1.000 1) În urma ……. (dezastrului, atacului aerian executat de către adversar cu arme convenţionale

sau al atacurilor teroriste) la orele _______ teritoriul judeţului (municipiului, oraşului) a fost afectat, rezultând importante pierderi umane şi distrugeri materiale.

Ca urmare a producerii dezastrului (..................) teritoriul localităţii ………….. (în incinta

ag.ec. _________________), au rezultat următoarele: -.......(nr.) clădiri (secţii de producţie) avariate (distruse)............. (locul şi denumirea

acestora şi gradul de avariere) -.......(nr. aprox.) răniţi, (contaminaţi, intoxicaţi) -.......căi de comunicaţii (rutiere şi feroviare) distruse şi / sau blocate ..............(locul şi

lungimea acestora) -.......avarii la reţelele de gospodărie comunală (apă, gaze, canal, electrice, termoficare).......

(locul, nr. / lungimea acestora) -.......(nr.) adăposturi distruse / blocate ..........(locul, tipul şi nr. persoanelor surprinse în

acestea) -.......poduri rutiere sau C.F. (dacă este cazul) distruse / avariate;


130

-.......(nr.) sirene distruse / avariate..........(locul şi tipul); -.......recipienţi (cisterne, butelii, tancuri, rezervoare, etc.) cu conţinut toxic afectate (fisurate

/ distruse / avariate) - dacă este cazul................(locul, natura substanţei, mărimea recipientului ); -.......(nr.) incendii de masă / izolate............(locul şi amploarea); -.......(nr.) bombe neexplodate (dacă este cazul)..............(locul);

Pierderi şi distrugeri mai importante s-au produs în secţia (secţiile)______________unde au rezultat:__ morţi: ___răniţi,____ adăposturi blocate, _____ m.l. avarii la reţele_______________, etc.

Am hotărât ca teritoriul agentului economic să se împartă în (nr.)........raioane (obiective) de

intervenţie, delimitate astfel: -......................... -......................... -......................... 2) Limitarea şi înlăturarea urmărilor ………. (dezastrului, atacului – aerian / terorist) se va

executa cu forţele şi mijloacele proprii, astfel:

În urgenţa întâi până la orele ______ se va acţiona pentru: -cercetarea generală şi de specialitate a zonelor afectate în urma dezastrului (atacului); -stingerea incendiilor şi limitarea avariilor la reţelele utilitare; -deblocarea (decontaminarea) căilor de acces spre locurile la care se impun intervenţii

imediate pentru salvarea persoanelor afectate; -salvarea răniţilor (contaminaţilor / intoxicaţiilor), acordarea primului ajutor şi transportul

acestora la spital; -luarea măsurilor urgente în vederea înlăturării avariilor la reţelele afectate pentru evitarea

extinderii efectelor complementare ale acestora; -limitarea accesului în zonele cu grad ridicat de pericol (bombe neexplodate, zone

contaminate, clădiri care ameninţă cu prăbuşirea etc. precum şi marcarea căilor de ocolire ale acestora;

-alte activităţi urgente ce se impun.

În urgenţa a doua, până la orele _______(terminarea intervenţiei), se vor continua acţiunile desfăşurate în urgenţa I şi vor fi finalizate toate celelalte acţiuni de limitare şi înlăturare a dezastrului (atacului).

Efortul principal va fi concentrat în..............(raionul, secţia de producţie, obiectivul etc.) - (funcţie de volumul de acţiune şi amploarea urmărilor) pentru.........................(măsuri urgente ce se impun)

3) Repartiţia a forţelor şi mijloacelor este următoarea:

- în raionul ( la obiectivul) numărul 1 (secţia ___________) vor intervenii: -........................................ -........................................ -......................................... (numărul, denumirea formaţiunii, itinerarele de deplasare, misiunile

fiecăreia şi modul de îndeplinire a acestora) - în raionul ( la obiectivul) numărul 2 (secţia ___________) vor intervenii:

-........................................ -........................................ -......................................... (numărul, denumirea formaţiunii, itinerarele de deplasare, misiunile

fiecăreia şi modul de îndeplinire a acestora) - în raionul ( la obiectivul) numărul 3:.....etc.


131

Acţiunile de intervenţie se vor desfăşura în următoarea ordine:

- înlăturarea avariilor la gaze, electrice, apă; - stingerea incendiilor, concomitent cu salvarea răniţilor (contaminaţilor), - deblocarea adăposturilor şi asigurarea acestora cu aer, acordarea primului

ajutor sanitar şi transportul răniţilor la spitale, deblocarea căilor de acces, înlăturarea pericolului de dărâmături,

- desfăşurarea celorlalte activităţi de asanare a terenului şi trecerea la repunerea în funcţiune a capacităţilor de producţie.

Forţele şi mijloacele primite în sprijin din partea localităţii .................. (enumerarea acestora) vor interveni................(locul, misiunea), în cooperare cu ......................(denumirea formaţiunilor proprii)

Spitalizarea răniţilor se va asigura la spitalul ______________ cu (nr)___________ autosanitare. Punctele de adunare a răniţilor (contaminaţiilor) se vor organiza la ..............(locul) şi vor fi deservite de către.................(personal sanitar).

Am stabilit următoarele itinerarii de evacuare a răniţilor (contaminaţi, intoxicaţi, sinistraţi): -.................... -.................... Şefii raioanelor (obiectivelor) de intervenţie sunt:

- nr. 1 – ______________________; - nr. 2 – ______________________.

După terminarea misiunilor, forţele şi mijloacele se vor aduna în raionul de adunare dispus la ________ (locul). 4) Cooperarea între formaţiuni se va organiza în raioanele (obiectivele) de intervenţie de către

şefii acestora, pentru: - înlăturarea avariilor şi stingerea incendiilor ( pe misiuni şi încadrate în

timp); - înlăturarea dărâmăturilor şi salvarea răniţilor, etc( pe misiuni şi încadrate în

timp. 5) Pe timpul desfăşurării acţiunilor de intervenţie se vor lua următoarele măsuri de protecţie :

- cercetarea continuă a locurilor cu pericol de explozie şi contaminare; - marcarea locurilor periculoase; - interzicerea accesului pe aleea _________ şi dirijarea circulaţiei pe _________ - instalarea pazei la ________________. - etc. ( alte măsuri specifice de intervenţie).

6) Punctul de aprovizionare cu materialele pentru intervenţie intră în funcţiune la orele ______în (locul) ______________

7) Conducerea acţiunilor se asigură din P.C. (locul de conducere) folosind ______________(mijloacele cu fir, radio etc.), începând cu orele _____________.

PREŞEDINTELE COMITETULUI PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ (conducătorul Ag. Ec.) AL …………………………………….

_________ __________________


132

___________________________________ NESECRET Denumirea (localităţii) agentului economic (majuscule) Exemplar unic

RAPORTUL CU DATE CONCLUZII ŞI PROPUNERI

AL ______________ (specialistului, membrului comitetului) PENTRU LIMITAREA ŞI ÎNLĂTURAREA URMĂRILOR DEZASTRULUI (ATACULUI DIN AER EXECUTAT DE CĂTRE ADVERSAR CU ARME CONVENŢIONALE ŞI MIJLOACE INCENDIARE sau a ATACURILOR

TERORISTE)

1.În urma …… (dezastrului, atacului aerian executat de către adversar cu arme convenţionale sau al atacurilor teroriste) la orele _______ teritoriul judeţului (municipiului, oraşului) a fost afectat, rezultând importante pierderi umane şi distrugeri materiale.

Pe teritoriul (În incinta) localităţii (ag.ec.) _________________, au rezultat următoarele pierderi şi distrugeri :

-.......(nr.) clădiri (secţii de producţie) avariate (distruse)............. (locul şi denumirea acestora şi gradul de avariere)

-.......(nr. aprox.) răniţi, (contaminaţi, intoxicaţi) -.......căi de comunicaţii (rutiere şi feroviare) distruse şi / sau blocate ..............(locul şi

lungimea acestora) -.......avarii la reţelele de gospodărie comunală (apă, gaze, canal, electrice, termoficare).......

(locul, nr. / lungimea acestora) -.......(nr.) adăposturi distruse / blocate ..........(locul, tipul şi nr. persoanelor surprinse în

acestea) -.......poduri rutiere sau C.F. (dacă este cazul) distruse / avariate; -.......(nr.) sirene distruse / avariate..........(locul şi tipul); -.......recipienţi (cisterne, butelii, tancuri, rezervoare, etc.) cu conţinut toxic afectate (fisurate

/ distruse / avariate) - dacă este cazul................(locul, natura substanţei, mărimea recipientului ); -.......(nr.) incendii de masă / izolate............(locul şi amploarea); -.......(nr.) bombe neexplodate (dacă este cazul)..............(locul);

Pierderi şi distrugeri mai importante s-au produs în secţia (secţiile)______________unde au rezultat:__ morţi: ___răniţi,____ adăposturi blocate, _____ m.l. avarii la reţele_______________, etc.

Pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor…….. vă propun ca teritoriul localităţii (agentului

economic) să se împartă în (nr.)........raioane de intervenţie, delimitate astfel: -......................... -......................... -.........................

2. Limitarea şi înlăturarea urmărilor ……… (dezastrului, atacului – aerian / terorist) să se execute cu forţele şi mijloacele proprii, pe următoarele urgenţe:

În urgenţa întâi până la orele ______ vă propun să se acţioneze pentru: -cercetarea generală şi de specialitate a zonelor afectate în urma dezastrului (atacului); - stingerea incendiilor, -deblocarea (decontaminarea) căilor de acces spre locurile la care se impun intervenţii

imediate pentru salvarea persoanelor afectate;


133

-salvarea răniţilor (contaminaţilor / intoxicaţiilor), acordarea primului ajutor şi transportul acestora la spital;

-luarea măsurilor urgente în vederea înlăturării avariilor la reţelele afectate pentru evitarea extinderii efectelor complementare ale acestora;

-limitarea accesului în zonele cu grad ridicat de pericol (bombe neexplodate, zone contaminate, clădiri care ameninţă cu prăbuşirea etc. precum şi marcarea căilor de ocolire ale acestora;

În urgenţa a doua, până la orele _______(terminarea intervenţiei), vă propun să se continue

acţiunile desfăşurate în urgenţa I şi să se finalizate toate celelalte acţiuni de limitare şi înlăturare a dezastrului (atacului).

Propun ca efortul principal să fie concentrat în..............(raionul, secţia de producţie, obiectivul etc.) - (funcţie de volumul de acţiune şi amploarea urmărilor) pentru.........................(măsuri urgente ce se impun)

3. Pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor dezastrului (atacului) vă propun următoarea repartiţie a forţelor şi mijloacelor:

în raionul ( la obiectivul) numărul 1 (secţia ___________) să intervină: • -........................................ • -........................................ • -......................................... • (numărul, denumirea formaţiunii, itinerarele de deplasare, misiunile

fiecăreia şi modul de îndeplinire a acestora) în raionul ( la obiectivul) numărul 2 (secţia ___________) să intervină:

• -........................................ • -........................................ • -......................................... • (numărul, denumirea formaţiunii, itinerarele de deplasare, misiunile

fiecăreia şi modul de îndeplinire a acestora) în raionul ( la obiectivul) numărul 3:.....etc.

Acţiunile de intervenţie, vă propun, să se desfăşoare în următoarea succesiune:

• înlăturarea avariilor la gaze, electrice, apă; • stingerea incendiilor, concomitent cu salvarea răniţilor (contaminaţilor), • deblocarea adăposturilor şi asigurarea acestora cu aer, acordarea

primului ajutor sanitar şi transportul răniţilor la spitale, deblocarea căilor de acces, înlăturarea pericolului de dărâmături,

• desfăşurarea celorlalte activităţi de asanare a terenului şi trecerea la repunerea în funcţiune a capacităţilor de producţie.

Spitalizarea răniţilor, vă propun, să se realizeze la spitalul ______________ cu (nr)___________ autosanitare.

Punctele de adunare a răniţilor (contaminaţiilor) să se organizeze la ..............(locul) şi să fie deservite de către.................(personal sanitar).

Pentru evacuarea răniţilor (contaminaţi, intoxicaţi, sinistraţi) vă propun următoarele itinerarii: -.................... -.................... -....................

Propun ca după terminarea misiunilor, forţele şi mijloacele să se adune în raionul de adunare dispus la ________ (locul).

4. Cooperarea între formaţiuni să se organizeze astfel:


134

• ……. (pe obiective, misiuni şi încadrate în timp).

5. Pe timpul desfăşurării acţiunilor de intervenţie vă propun luarea următoarelor măsuri de protecţie:

• cercetarea continuă a locurilor cu pericol de explozie şi contaminare; • marcarea locurilor periculoase; • interzicerea accesului pe aleea _________ şi dirijarea circulaţiei • pe _________ • instalarea pazei la ________________. • alte măsurilor specifice de protecţie (pe obiective şi misiuni, încadrate în

timp) • etc.(funcţie de situaţie)

6. Punctul de aprovizionare cu materialele pentru intervenţie propun să intre în funcţiune la orele ______în (locul) ______________ 7. Conducerea acţiunilor de intervenţie să se asigure din P.C. (locul de conducere) folosind ______________(mijloacele cu fir, radio etc.).

8. Vă propun să interveniţi la eşaloanele superioare în vederea sprijinirii cu următoarele forţe şi mijloace necesare îndeplinirii misiunilor în timp oportun:

ii. .................. (enumerarea acestora)

MEMBRU AL COMITETULUI (CELULEI) PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ (specialitatea ) AL …………. (localitatea, ag.ec.) _________ __________________


135

PRINCIPII GENERALE PRIVIND METODOLOGIA PREGĂTIRII ŞI DESFĂŞURĂRII EXERCIŢIILOR,

ANTRENAMENTELOR ŞI APLICAŢIILOR DE PROTECTIE CIVILĂ

1. CLASIFICAREA ŞI CONŢINUTUL EXERCIŢIILOR ŞI APLICAŢIILOR DE PROTECŢIE CIVILĂ.

1.1. Exerciţiile şi aplicaţiile de protecţie civilă (antrenamentul de stat major):

definiţie, caracteristici. Aplicaţia (exerciţiul) de protecţie civilă constituie forma superioară, integratoare, complexă şi dinamică de pregătire şi instruire a organelor de conducere şi formaţiunilor de protecţie civilă de la judeţe (municipiul Bucureşti), localităţi şi agenţi economici. Aplicaţia se desfăşoară în principiu cu eşaloanele „judeţ”, „municipiu”, „agent economic” şi diferă de exerciţiu prin amploare, durată, participanţi şi scopuri. Periodicitatea de desfăşurare a aplicaţiilor şi exerciţiilor de protecţie civilă va fi revăzută în „Instrucţiunile privind organizarea şi desfăşurarea pregătirii pentru protecţia civilă în România”- emise de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Aplicaţia (exerciţiul) de protecţie civilă constă în rezolvarea practică a unor situaţii ipotetice de intervenţie în cazul unui conflict armat, atacuri teroriste, producerii unor dezastre sau alte situaţii speciale (starea de urgenţă/asediu). Aplicaţiile permit dezvoltarea analitică, perceptivă si unitară în rezolvarea corectă a situaţiilor de protecţie civilă între subunităţi si formaţiuni de diferite specialităţi, dar şi între acestea şi celelalte forţe care intervin în sprijinul protecţiei civile. Totodată, ele reprezintă o modalitate de verificare a nivelului de pregătire pentru protecţia civilă a participanţilor. Antrenamentul de stat major este forma de pregătire a organelor de conducere ale protecţiei civile, care se desfăşoară în scopul creşterii coeziunii şi operativităţii acestora, optimizării sistemului de lucru pe ansamblu şi compartimente, aplicării unor procedee eficiente de planificare, coordonare, control şi evaluare a acţiunilor de intervenţie, întrebuinţării mijloacelor de legătură şi a celor de calcul.

Prin scopurile stabilite, se va urmări ca majoritatea activităţilor să fie desfăşurate in timp operativ. Antrenamentul de stat major poate precede desfăşurarea unei aplicaţii având ca scop pregătirea acesteia.

1.2. Clasificarea şi conţinutul aplicaţiilor de protecţie civilă.


136

În funcţie de scopuri, participanţi şi locul de desfăşurare, aplicaţiile de protecţie civilă se clasifică astfel:

a) aplicaţii tactice cu trupe (formaţiuni), b) aplicaţii de comandament cu transmisiuni în teren, c) aplicaţii de comandament pe hartă, d) aplicaţii asistate de calculator, e) aplicaţii combinate, f) aplicaţii de mobilizare. Se mai pot desfăşura: -aplicaţii experimentale, -aplicaţii metodice, -aplicaţii demonstrative. a) Aplicaţia tactică cu trupe (formaţiuni)-este caracteristică Unităţii Speciale de Intervenţie.

La aplicaţiile Unităţii Speciale de Intervenţie participă subunităţile acestuia, alte formaţiuni de protecţie civilă, de pompieri şi alte categorii de forţe.

Aplicaţia poate să fie simplă, complexă sau cu dublă acţiune. În general se execută aplicaţii tactice complexe, cu simplă acţiune.

Conducerea aplicaţiei se exercită de către eşalonul imediat superior şi trebuie să urmărească permanent ca aplicaţia să se desfăşoare în situaţii complexe, să fie create cele mai dificile situaţii de intervenţie.

Toate activităţile se vor desfăşura conform prevederilor regulamentare şi a planului întocmit de conducerea aplicaţiei.

b) Aplicaţia de comandament cu transmisiuni în teren-se desfăşoară, de regulă, cu participarea unui judeţ sau a unui grup de judeţe.

Scopul aplicaţiei este de a antrena şi perfecţiona, deprinderile Inspectoratelor, comandanţilor de subunităţi şi formaţiuni precum şi a membrilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă, pentru elaborarea în timp oportun şi în mod corect a deciziilor, întocmirea şi transmiterea ordinelor (dispoziţiunilor) şi a rapoartelor de intervenţie folosind mijloace de transmisiuni.

Astfel se încheagă coeziunea de acţiune a Inspectoratelor subordonate judeţului (judeţelor) care participă la aplicaţie.

Pe timpul aplicaţiei se desfăşoară activităţi practice, creându-se situaţii pentru diferite categorii de forţe de protecţie civilă care intervin, în cooperare cu alte elemente ale Sistemului Naţional de Apărare.

Aplicaţia se conduce de regulă din P.C. al judeţului. Pe timpul aplicaţiei, punctul de comandă se poate schimba, pentru a aduce în stare de pregătire cât mai multe puncte de comandă (P.C. de rezervă).

c) Aplicaţia de comandament pe hartă-are ca scop îmbunătăţirea metodologiei de elaborare a deciziilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă, perfecţionării deprinderilor inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă şi a


137

comandanţilor de subunităţi (formaţiuni) în redactarea documentelor şi aplicarea metodelor expeditive în lucrul de stat major.

Aplicaţiile de acest tip se execută, în principiu, cu comitetele pentru situaţii de urgenţă de la municipii, oraşe şi agenţi economici.

De regulă, aplicaţiile de comandament pe hartă se desfăşoară în P.C. al judeţelor şi municipiilor. Funcţie de scopurile de învăţământ, ele se pot desfăşura în săli de pregătire sau puncte de comandă.

Pe timpul aplicaţiei nu se folosesc decât mijloacele de transmisiuni necesare conducerii şi desfăşurării activităţilor prevăzute în planul de desfăşurare.

Pentru creşterea eficienţei aplicaţiei, unele activităţi complexe de protecţie civilă se vor executa practic in teren. d) Aplicaţia asistată de calculator-constituie o formă de pregătire a organelor de conducere ale protecţiei civile şi constă în simularea programată şi dinamică a situaţiilor specifice acţiunilor de intervenţie, precum şi a deciziilor pentru rezolvarea acestora.

Ea reprezintă modalitatea care apropie cel mai mult pe participanţi de condiţiile reale în care este posibil să acţioneze.

Aplicaţia asistată de calculator permite: -verificarea unor ipoteze de folosire a forţelor şi mijloacelor, -eliminarea aprecierilor subiective privind rezultatele deciziei, -identificarea şi verificarea diferitelor variante de acţiune, analizarea

şi, în final, selectarea variantei optime care să asigure creşterea eficacităţii intervenţiei, -obţinerea unor rezultate cât mai apropiate de realitate şi creşterea viabilităţii deciziilor adoptate.

e) Aplicaţia combinată-întruneşte caracteristicile proprii celorlalte tipuri de aplicaţii referitoare la complexitatea temei, scopurilor urmărite, participanţi şi locul de desfăşurare. f) Aplicaţia de mobilizare-are ca scop verificarea viabilităţii planurilor de mobilizare şi a gradului de pregătire a Inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene (municipiului Bucureşti) în aplicarea acestora în condiţiile şi la termenele prevăzute. Aplicaţia se organizează şi se desfăşoară potrivit instrucţiunilor şi ordinelor elaborate în acest sens. Aplicaţiile de mobilizare sunt conduse de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Pe timpul acestora se antrenează toate nucleele de mobilizare şi pot fi chemaţi şi rezervişti. Unele dintre problemele de urmărit se vor executa în timp operativ.

Aplicaţiile experimentale, metodice sau demonstrative se execută numai la ordin. Ele se pot desfăşura fie cu trupe (formaţiuni) , fie cu transmisiuni în teren. În cadrul acestor aplicaţii nu se execută, în timp operativ, decât o anumită parte dintre problemele de urmărit.


138

2. DOCUMENTELE NECESARE PREGĂTIRII ŞI CONDUCERII

APLICAŢIILOR DE PROTECŢIE CIVILĂ 2.1. *Concepţia şi planul de desfăşurare (text ), 2.2. *Concepţia aplicaţiei(grafic), 2.3. Tema tactică (scenariul, situaţia la dezastre), 2.4. Planul de pregătire a aplicaţiei, 2.5. Dispoziţiunea de pregătire a aplicaţiei, 2.6. Planul cu organizarea arbitrajului, 2.7. Planul unic de difuzare a informaţiilor, 2.8. Situaţia cu efectivele şi tehnica întrebuinţate în aplicaţie, 2.9. *Planul cu marcarea lucrărilor de distrugere, 2.10. Planul transmisiunilor, 2.11. Costul estimativ al aplicaţiei, 2.12. Bilanţul aplicaţiei.

*) =se prezintă pentru aprobare eşalonului superior. 2.1. Concepţia şi planul de desfăşurare a aplicaţiei(text). Se redactează într-un document unitar, se aprobă de către eşalonul superior şi în principiu cuprinde: A. CONCEPŢIA: -Participanţi, -Tema, -Etape, -Timp (operativ şi astronomic), -Adversar /situaţia la dezastre, -Forţele proprii (2 eşaloane superioare şi eşalonul executant). B. PLANUL DE DESFĂŞURARE: (sub formă de tabel, cuprinzând activităţile desfăşurate de către conducerea aplicaţiei şi participanţi – încadrate pe etape şi timp - din momentul începerii aplicaţiei şi până la terminarea acesteia) C. SCOPURI DE ÎNVĂŢĂMÂNT: D. PROBLEME DE URMĂRIT: 2.2. Concepţia aplicaţiei (grafic pe hartă). Trebuie să redea dispozitivul şi acţiunile de intervenţie desfăşurate în timp operativ la nivelul eşalonului executant, detaliat cu două eşaloane mai jos. Documentul se aprobă de către eşalonul superior şi cuprinde:

-elemente din situaţia eşalonului superior care interesează pe executanţi şi permit pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de intervenţie;

-situaţia inspectoratelor, comitetelor şi formaţiunilor de protecţie civilă participante la aplicaţie (cu două eşaloane mai jos);

-situaţia adversarului (compunerea şi concepţia acţiunilor aviaţiei adversarului): urmările loviturilor din aer executate asupra localităţilor, agenţilor economici, nodurilor de comunicaţii, distrugerile provocate de


139

grupurile de cercetare –diversiunea sau urmările provocate în urma producerii unor dezastre;

-misiunea şi concepţia eşalonului superior (atât cât este necesar pentru desfăşurarea aplicaţiei);

-elementele principale care se dau prin misiune de către eşalonul superior inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă subordonate: dispunere, grad de asigurare, zonele din care se evacuează unele categorii de populaţie şi bunuri materiale, raioane şi comunicaţii interzise, reţele de gaze, apă, electrice-avariate, raioane contaminate chimic şi cantităţi de noxe chimice, situaţia protecţiei prin adăpostire, asigurarea cu mijloace de alarmare şi altele;

-locul punctelor de comandă (inclusiv ale eşalonului superior şi ale vecinilor – unde este cazul). Pe hartă se vor trece de asemenea principalele elemente din decizia probabilă a

eşalonului executant, sub forma reprezentărilor grafice. Harta cu concepţia aplicaţiei se semnează de către conducătorul aplicaţiei. 2.3. Tema tactică (scenariul, situaţia la dezastre).

Este un document specific tuturor aplicaţiilor (exerciţiilor) prin care conducerea acestora încadrează pe executanţi într-o situaţie verosimilă, corespunzătoare caracterului acţiunilor de protecţie civilă desfăşurate, în mod cronologic, ce au avut loc sau sunt în curs de desfăşurare până la o anumită dată (ziua, luna şi ora) de intrare (punere) a participanţilor într-o situaţie iniţială care marchează, de regulă, primirea unei misiuni .

Tema tactică cuprinde: a) Situaţia generală, b) Situaţia specială, c) Probleme diverse, Situaţia la dezastre cuprinde: a) Situaţia generală de dezastre; b) Situaţia organelor de conducere ale protecţiei civile; c) Situaţia forţelor şi mijloacelor de protecţie civilă; d) Probleme diverse; Tema tactică (situaţia la dezastre) mai cuprinde 2 anexe: -Situaţia forţelor şi mijloacelor; -Situaţia pierderilor şi distrugerilor.


140

2.4. Planul de pregătire a aplicaţiei .

Cuprinde totalitatea activităţilor ce urmează a se desfăşura, inclusiv elaborarea documentelor şi conţine rubricile :

-denumirea activităţii (executarea recunoaşterilor, elaborarea concepţiei aplicaţiei, a temelor tactice (situaţiilor la dezastre), a ordinelor de intervenţie, a controlului pregătirii participanţilor pentru aplicaţie şi a mijloacelor de intervenţie folosite pe timpul acesteia, etc.),

-termenul de îndeplinire, -cine desfăşoară activitatea (elaborează documentul), -cu cine colaborează, -cine conduce activitatea.

La redactarea planului, conducătorul aplicaţiei trebuie să aibă în vedere timpul necesar pentru întocmirea ,verificarea şi aprobarea documentelor precum şi pregătirea organelor de conducere şi formaţiunilor care vor participa la aplicaţie. Planul de pregătire a aplicaţiei se întocmeşte de către conducătorul aplicaţiei şi

se aprobă de către şeful protecţiei civile. 2.5. Dispoziţiunea de pregătire a aplicaţiei Se elaborează de către conducătorul aplicaţiei, se trimite (comunică) organelor de conducere participante în părţile cei privesc şi cuprinde: -felul şi tema aplicaţiei; -durata şi perioada de desfăşurare; -participanţii şi exerciţiile practice ce se prezintă în teren;

-perioada în care se va desfăşura antrenamentul şi se vor verifica concepţiile exerciţiilor practice;

-modul de pregătire a participanţilor la aplicaţie (studiu individual, antrenamente pe specialităţi, vizionarea unor exerciţii şi aplicaţii desfăşurate anterior, discuţii, verificări, etc.);

-măsuri de siguranţă pentru prevenirea evenimentelor deosebite; -semne distinctive de recunoaştere; -ţinuta aplicaţiei (exerciţiului). 3. METODOLOGIA DESFĂŞURĂRII EXERCIŢIILOR ŞI APLICAŢIILOR DE PROTECŢIE CIVILĂ

Perioada participării la aplicaţie se consideră de la data introducerii indicativului de începere a aplicaţiei şi se termină odată cu transmiterea semnalului de încetare.

Participanţii la aplicaţie intră în situaţia iniţială pe baza temei tactice ( scenariului, situaţiei la dezastre) şi primesc ordine sau dispoziţiuni, concomitent sau succesiv, în raport de tipul aplicaţiei şi scopurile de învăţământ.


141

De regulă tema tactică (situaţia la dezastre) se înmânează organelor de conducere participante cu 10-20 de zile înaintea începerii aplicaţiei, urmând a se difuza extrase subordonaţilor în părţile ce-i privesc.

Deciziile şi măsurile luate de către comitetul pentru situaţii de urgenţă, pe baza situaţiilor primite, trebuie să fie realizate în timp scurt, lăsând participanţilor cât mai mult timp la dispoziţie pentru pregătirea acţiunilor de intervenţie.

Pe timpul elaborării propunerilor şi luării deciziilor, conducerea aplicaţiei urmăreşte activitatea participanţilor pentru pregătirea acţiunilor de intervenţie.

Ascultarea rapoartelor cu date concluzii şi propuneri, în vederea luării deciziei pentru intervenţie, se face de către conducătorul aplicaţiei cu participarea unui număr restrâns de persoane din partea organelor de conduce ale protecţiei civile.

După ascultarea deciziei conducătorul aplicaţiei o aprobă şi dacă este necesar aduce unele modificări.

O atenţie deosebită se va acorda pregătirii acţiunilor practice în teren. Conducerea aplicaţiei va urmării realizarea scopurilor de învăţământ propuse şi respectarea succesiunii activităţilor de prezentare a propunerilor şi de ducere a acţiunilor de intervenţie.

În vederea pregătirii şi desfăşurării unei aplicaţii (exerciţiu) de protecţie civilă se desfăşoară următoarele activităţi:

• Stabilirea datelor de bază pentru desfăşurarea aplicaţiei -tema -participanţii -scopurile aplicaţiei -logistica

• Elaborarea documentelor aplicaţiei, • Calculul consumului minim de carburanţi – lubrifianţi, materialele şi

mijloacele tehnice, • Trimiterea dispoziţiunilor privind pregătirea şi desfăşurarea aplicaţiei, • Constituirea conducerii aplicaţiei şi realizarea pregătirii acesteia, • Executarea recunoaşterilor şi pregătirea locurilor de desfăşurare a

aplicaţiei, • Pregătirea sistemelor de înştiinţare - alarmare, a locurilor de adăpostire, a

protecţiei N.B.C. şi sanitare, • Asigurarea cu hărţi (planuri) şi alte ustensile necesare, • Întocmirea cererilor de transport, • Organizarea logisticii aplicaţiei, • Verificarea pregătirii participanţilor. Datele de bază necesare pregătirii aplicaţiei se stabilesc de către

conducătorul acesteia, respectând următoarele principii de bază: • Pregătirea şi desfăşurarea aplicaţiei conform prevederilor regulamentare în

vigoare,


142

• Realizarea unui cadru de desfăşurare a aplicaţiei cât mai apropiat de situaţiile reale,

• Sistematizarea şi continuitatea instruirii organelor de conducere şi formaţiunilor de protecţie civilă,

• Interdependenţa între scopurile de învăţământ, problemele de urmărit şi concepţia ducerii acţiunilor de intervenţie ca urmare a atacurilor din aer executate de către adversar, a acţiunilor teroriste sau a producerii unor dezastre.

4. TENDINŢE ŞI ORIENTĂRI PRIVIND ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA EXERCIŢIILOR ŞI APLICAŢIILOR TACTICE DE PROTECŢIE CIVILĂ

Dacă în ultima perioadă majoritatea exerciţiilor şi aplicaţiilor tactice desfăşurate de NATO aveau scenarii de dezastre, după atacul terorist din 11 septembrie 2002 asupra SUA şi celelalte care au avut loc în lume, toate aplicaţiile şi exerciţiile tactice ale NATO, sau ale ţărilor partenere, se desfăşoară după scenarii care cuprind şi atacuri teroriste.

Membră a NATO, datorită pericolelor reale şi amploarei pierderilor şi distrugerilor ce pot fi provocate de atacurile teroriste, ţara noastră, în special Comandamentul Protecţiei civile şi acum Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi structurile subordonate au trecut la organizarea şi desfăşurarea exerciţiilor şi aplicaţiilor tactice de protecţie civilă, conform standardelor NATO, după scenarii bazate pe atacuri teroriste, sau care să cuprindă şi atacuri teroriste.

Experienţa acumulată de participanţii la aplicaţiile internaţionale desfăşurate pe teritoriul naţional şi în afara ţării se va concretiza într-o „Instrucţiune privind organizarea şi desfăşurarea exerciţiilor şi aplicaţiilor de protecţie civilă”, elaborată de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

Ultimele aplicaţii organizate şi conduse de Comandamentul Protecţiei Civile s-au desfăşurat conform standardelor NATO şi au avut rezultatele scontate, toate obiectivele fiind atinse.

Adoptarea metodologiei NATO trebuie percepută ca o metodologie serioasă, în care toate activităţile şi acţiunile sunt foarte bine planificate, organizate şi desfăşurate, cu un sistem eficient de evaluare a activităţilor, astfel încât să se ştie exact care este gradul de îndeplinire al obiectivelor aplicaţiei.

Acest lucru presupune: - Realizarea de scenarii credibile, care ar putea fi posibile (preponderente fiind atacurile teroriste), - Antrenarea şi perfecţionarea tuturor structurilor implicate în rezolvarea situaţiilor de protecţie civilă, - Rezolvarea tuturor situaţiilor în timp operativ, - Pregătirea aplicaţiei (documente şi activităţi) de către un colectiv de planificatori, care, pe lângă scenariu, evenimente (situaţii), etc, va elabora instrucţiuni pentru toate categoriile de participanţi, astfel încât la începerea activităţii, să nu fie nevoie de alte precizări, - Înainte de începerea aplicaţiei se va face instruirea participanţilor, care vor primi documentele aplicaţiei, în părţile ce-i privesc; se va încerca reducerea la


143

maximum a confuziilor, astfel încât aplicaţia odată începută să-şi urmeze cursul conform scenariului, - Evenimentele (situaţiile tactice) vor fi aduse la cunoştinţa participanţilor prin diferite mijloace, din diferite surse, - Se va urmări fluxul informaţional între diferitele structuri participante, operativitatea deciziilor, ordinelor şi dispoziţiunilor de intervenţie, precum şi cooperarea între diferitele structuri pentru rezolvarea situaţiei de protecţie civilă,

Deşi e mai greu, la început, se va adopta şi varianta în care o parte (cea mai mare) dintre participanţi să nu fie anunţaţi despre data şi ora începerii aplicaţiei astfel încât evenimentele să-i surprindă pe timpul desfăşurării activităţilor cotidiene; atunci se va evalua corect viabilitatea planurilor şi operativitatea structurilor.

SCHEME

1. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A SISTEMULUI NAŢIONAL DE MANAGEMENT AL SITUAŢIILOR

DE URGENŢĂ ŞI A PROTECŢIEI CIVILE


144

SISTEMUL NAŢIONAL DE MANAGEMENT AL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ

PRIMUL MINISTRU

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII

DE URGENŢĂ

COMITETUL NAŢIONAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

SECRETARIATUL

TEHNIC PERMANENT

COMITETE MINISTERIALE PT. SITUAŢII DE URGENŢĂ

COMITETE LOCALE PENTRU SITUAŢII DE

URGENŢĂ

COMITETE JUDEŢENE (Mp. BUCUREŞTI)

PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

CENTRE OPERATIVE MINISTERIALE (A. 1)

CENTRE OPERATIVE LOCALE

INSPECTORATE JUDEŢENE (al Mp. BUCUREŞTI) PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

(SERVICII PUBLICE COMUNITARE PROFESIONISTE PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ)

CENTRE OPERAŢIONALE JUDEŢENE (al Mp.

SECRETARIAT TEHNIC

SECRETARIAT TEHNIC

SECRETARIATUL TEHNIC PERMANEN

STRUCTURI SPECIALIZATE PENTRU INTERVENŢIE ŞI ACŢIUNE

• SUBORDONATE M.A.I. • SUBORDONATE M.Ap.N. • SUBORDONATE ALTOR MINISTERE • SEVICII PUBLICE DESCENTRALIZATE • O.N.G. • ALTELE

PERSOANE desemnate să gestioneze baza

de date şi documentele centrelor operative cu

CENTRUL OPERAŢIONAL


145

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A PROTECŢIEI CIVILE

-PRIMUL MINISTRU- Prin M.A.I.

COMITETUL NAŢIONAL DE MANAGEMENT AL

SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ

INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

CENTRUL NAŢIONAL DE PREGĂTIRE

PENTRU MANAGEMENTUL SITUAŢIILOR DE

URGENŢĂ

DEPOZITE DE PROTECTIE CIVILA

CENTRUL DE COMUNICAŢII ŞI

INFORMATICĂ

UNITATEA SPECIALĂ DE INTERVENŢIE

JUDEŢE ( MUNICIPIUL BUCURESTI)

- PREFECTUL-

INSPECTORAT PENTRU SITUAŢII

DE URGENŢĂ

I.J.S.U. FORMATIUNI

DE PR.CIV.

-PRIMARUL-

ORASE SI COMUNE

-PRIMARUL-

SECRETARIAT TH. PERM.

(C.Opt.)

C.J.M.S.U

U .

S I

F O R M . DE

P R.

C I V.

C.L.M.S.U INSPECTOR-

FORMATIUNI (voluntare-private)

INSPECTOR-

MINISTERE SEFUL PR. CIV. -MINISTRUL-

C.M.M.S.U..

SECRETARIAT TH. PERM. (C.Opt.

Naţ.)

AGENTI EC. -MANAGERUL-

FORMATIUNI (pe specialităţi)

INSPECTOR-

SECRETARIAT TEHNIC (C.Op.)

C.L.M.S.U SECRETARIAT

TEHNIC (C.Op.)

SECRETARIAT TEHNIC (C.Op.)

INSPECTOR-

Structuri specifice pompierilor

Dir. Pr. Civ.


146

2. SURSE DE RISC


147

LUCRĂRI HIDROTEHNICE

INUNDAŢII

ALUNECĂRI DE TEREN

CUTREMURE

ACCIDENT CHIMIC

ACCIDENT NUCLEAR


148

BIBLIOGRAFIE:

1. Legea nr.481/08.11 2004, privind protecţia civilă; 2. Ordonanţa de Urgenţă nr.21/2004, privind Sistemul Naţional de Management pentru

Situaţii de Urgenţă.

3. Hotărârea Guvernului României nr.1490/2004, privind organizarea şi funcţionarea

Comitetului Naţional pentru Situaţii de urgenţă;

4. Hotărârea Guvernului României nr.1491/2004, pentru aprobarea Regulamentului de

organizare şi funcţionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.

5. Hotărârea Guvernului României nr.1492/2004, privind principiile de organizare,

funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste;

6. Col. dr. Ştefan Geantă, Protecţia civilă-dimensiune a securităţii Naţionale, ed.Telegrafia,

Bucureşti 2004;

7. Col. dr. Florea Dan, Managementul Sistemului de Protecţie Civilă pentru prevenirea şi

înlăturarea efectelor dezastrelor, pe timp de pace, criză sau război, ed. Spirit Românesc,

Craiova 2003;

8. Dr. Nicolae Ştainer, Ing. Radu AndriciucElemente fundamentale ale managementului

Crizelor şi urgenţelor civile din perspectiva protecţiei civile, Ed. Mpm Edit Consult, Bucureşti

2004;

9. Ing. Sever Emil Georgescu, Ghid practic pentru pregătirea populaţiei în vederea protecţiei

antiseismice,

10. Ministerul Industriei chimice şi petrochimice, Instrucţiuni departamentale pentru

elaborarea planului de alarmare şi intervenţie în caz de pericol chimic şi de explozie, 1987;

11. Col.drd. Liviu Viorel Nemeş, Managementul Protecţiei Civile în România, ed. M.A.I.

2003;

12. Popa I. şi Epure M. Laura, Managementul Dezastrelor, Compania INEDIT S.R.L.,

Bucureşti 2001;

13. *** Manual tehnic de Apărare Civilă, Bucureşti 1983,

14. *** Apărarea Civilă în sprijinul pregătirii formaţiilor de Specialitate, personalului muncitor

şi a populaţiei, Bucureşti 1981;

15. ***Generic crisis management handbook, NATO/EAPC, 1997;

16. *** Cooperation Activities în Civil Emergency Planing, CEPD/NATO, 1996;

manual de protectie civila

Education