manual de curs pentru montator sisteme tÂmplĂrie

BUILD UP Skills QualiShell Schema natională de calificare pentru forta de muncă din constructii

pentru realizarea de anvelope de înaltă performantă ale clădirilor

MANUAL DE CURS pentru

MONTATOR SISTEME TÂMPLĂRIE TERMOIZOLANTĂ

Versiunea 1 Iulie, 2014

BUILD UP Skills QualiShell D4.2 – Manual de curs pentru montator sisteme tâmplărie termoizolantă

2

Acest document a fost elaborat în cadrul proiectului BUILD UP Skills QualiShell, derulat în perioada 1 octombrie 2013 – 31 mai 2015 în cadrul programului Energie Inteligentă Europa finanțat de Comisia Europeană prin Agenția Executivă pentru Intreprinderi Mici și Mijlocii (EASME). Proiectul BUILD UP Skills QualiShell urmărește dezvoltarea și implementarea la nivel național a schemelor de calificare a montatorilor de sisteme opace de termoizolare a anvelopei clădirii și a montatorilor de sisteme de tâmplărie termoizolantă, prin dezvoltarea de instrumente care să permită introducerea cunoștințelor și competențelor adecvate în calificările relevante și să stimuleze evoluția sistemului național al calificărilor, respectiv a viziunii actorilor cheie din sectorul construcțiilor, asigurând trecerea efectivă de la practicile curente de realizare a clădirilor la realizarea corectă a clădirilor cu consum de energie aproape egal cu zero în România. Acest raport reprezintă livrabilul D4.2 din cadrul pachetului de lucru WP4 si prezinta continutul propus pentru „Manualul de curs” aferent programei de pregatire teoretica si practica a cursului de formare profesională pentru calificarea „Montator sisteme tâmplărie termoizolantă”.

Întreaga responsabilitate pentru conţinutul acestui raport revine autorilor. Acesta nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia Uniunii Europene. Nici EACI, nici Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru orice utilizare care poate fi făcută din informaţiile conţinute în prezentul raport. Informaţii suplimentare Mai multe detalii privind BUILD UP Skills QualiShell pot fi găsite la www.iee-robust.ro/qualishell Mai multe detalii privind proiectele BUILD UP Skills pot fi găsite la www.buildupskills.eu Mai multe detalii privind Programul IEE pot fi găsite la http://ec.europa.eu/intelligentenergy


3

CUPRINS

INTRODUCERE ............................................................................................................................................ 7

1. ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ ............................................................................................ 8

1.1. Particularităti ale frontului de lucru si a tipurilor de activităti care se vor desfasura la locul de muncă ......................................................................................................................... 8

1.2. Modul în care se realizează organizarea de santier si a unitatii de productie si cerinţe specifice de respectat .................................................................................................... 10

1.3. Cerinţe privind organizarea spaţiului propriu de lucru si asigurarea cerintelor necesare pentru desfasurarea în flux tehnologic a lucrărilor executate .................................... 10

1.3.1. Notiuni de ergonomia muncii...................................................................................... 10

1.4. Tipuri de mijloace de muncă utilizate ........................................................................................ 11

1.5. Planificarea, selectarea si procurarea de materiale, instrumente relevante, echipamente - Proceduri de cumpărare, primire si distributie ................................................... 12

2. APLICAREA PREVEDERILOR LEGALE REFERITOARE LA SĂNĂTATEA SI SECURITATEA ÎN MUNCĂ SI ÎN DOMENIUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ ............................. 14

2.1. Sănătatea si securitatea în muncă pe santier si unitati de productie ........................................ 14

2.1.1. Norme generale de protectia muncii .......................................................................... 15

2.2. Tipuri de accidente si măsuri de prim ajutor .............................................................................. 16

2.2.1. Tipuri de accidente ..................................................................................................... 16

2.2.1.1. Riscuri de accidentare si/sau de afectare a sanatatii determinate de manipularea manuala a maselor ................................................................................ 18

2.2.1.2. Riscuri de expunere la agenti chimici - Azbestul ....................................................... 19

2.2.2. Masuri de prim ajutor ............................................................................................... 19

2.2.2.1. Masuri la nivelul locului de munca privind acordarea primului-ajutor ........................ 19

2.3. Echipamentul individual de muncă si de protectie si materiale igienico-sanitare ..................... 21

2.3.1. Tipuri de echipamente de lucru si de protectie .......................................................... 21

2.3.2. Materiale igienico-sanitare ......................................................................................... 22

2.3.3. Semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locurile de munca ............................. 23

3. APLICAREA NORMELOR DE PROTECTIE A MEDIULUI ............................................................ 24

3.1. Cadrul legislativ si de protecţie a mediului ................................................................................ 24

3.2. Conservarea calităţii factorilor de mediu - Protectia resurselor naturale si conservarea biodiversitatii ......................................................................................................... 24

3.3. Norme generale de protecţie a mediului ................................................................................... 25

3.4. Tipuri de deseuri ........................................................................................................................ 26

3.5. Manipularea si gestionarea deseurilor la locul de muncă ......................................................... 27

3.6. Tipuri de incidente si accidente de mediu si măsuri de interventie ........................................... 28

3.6.1. Azbestul...................................................................................................................... 29

3.7. Măsuri de prevenire a poluării ................................................................................................... 29

3.8. Proprietăti, caracteristici, functii si utilizări ale diferitelor materiale în clădiri si constructii................................................................................................................................... 30

4. ASIGURAREA CALITĂTII LUCRĂRILOR EXECUTATE ............................................................... 32

4.1. Cerinţe tehnice ale lucrărilor de confecţionare vitraje izolante si tamplarie termoizolanta ............................................................................................................................. 32


4

4.1.1. Criterii de acceptare a defectelor la geamurile izolante ............................................. 32

4.2. Tipuri de materiale utilizate........................................................................................................ 33

4.3. Metode de control al calitătii la locul de montaj al tamplariei .................................................... 33

4.4. Indicatori de calitate pentru materiale/componente ale sistemelor de tamplarie ...................... 34

4.5. Tipuri de deficiente întâlnite in derularea lucrărilor ................................................................... 35

4.6. Verificarea defectelor si punerea în aplicare a actiunilor corective ........................................... 35

4.7. Principii de îmbunătătire a calitătii care trebuie să fie monitorizate în activitătile de montaj ........................................................................................................................................ 35

4.8. Echipamente utilizate de montatorul de tâmplărie .................................................................... 36

5. INTRETINEREA ECHIPAMENTELOR DE LUCRU ........................................................................ 37

5.1. Tipuri de instrumente si echipamente de mână si electrice de lucru ........................................ 37

5.2. Cerinte si proceduri privind întretinerea echipamentelor ........................................................... 37

5.3. Principii de depozitare si manipulare a instrumentelor si echipamentelor de mână si electrice .................................................................................................................................. 38

5.4. Scopul întretinerii echipamentelor de lucru si consecintele utilizării unui echipament neconform .............................................................................................................. 38

5.4.1. Mentenanţa ................................................................................................................ 38

6. ASIGURAREA MATERIALELOR PENTRU LUCRĂRILE DE CONSTRUCTII ............................ 40

6.1. Cerinte privind modul de organizare a activitatii montatorului de sisteme tamplarie termoizolanta ............................................................................................................................. 40

6.2. Documentatia tehnica ................................................................................................................ 41

6.2.1. Notiuni generale ......................................................................................................... 41

6.2.2. Reguli de cotare ......................................................................................................... 41

6.2.3. Documentatia tehnica pentru lucrari de montaj tamplarie ......................................... 41

6.2.4. Simboluri utilizate pentru descrierea elementelor de tamplarie ................................. 42

6.3. Tipuri de sisteme de profiluri utilizate pentru tamplaria termoizolata si caracteristicile acestora ............................................................................................................. 43

6.3.1. Tamplaria din aluminiu ............................................................................................ 43

6.3.2. Tamplaria din PVC-U ................................................................................................ 44

6.3.3. Tamplarie din lemn stratificat ................................................................................. 44

6.3.4. Tamplaria din otel .................................................................................................... 45

6.3.5. Tamplaria din structuri mixte .................................................................................. 45

6.3.6 Tamplaria din fibră de sticlă ....................................................................................... 46

6.4. Notiuni despre componentele de bază ale tamplariei termoizolante ........................................ 47

6.5. Notiuni despre confectionarea sistemelor de tamplarie termoizolata ....................................... 50

6.6. Accesorii de montaj ................................................................................................................... 51

6.6.1. Spuma poliuretanică .................................................................................................. 51

6.6.2. Siliconul ...................................................................................................................... 55

6.6.3. Sistem de etansare cu folii la exterior si interior ........................................................ 57

6.6.4. Bandă de etansare precomprimată ............................................................................ 61

6.6.5. Cale pentru montaj ..................................................................................................... 62

6.6.6. Dibluri si suruburi ....................................................................................................... 63

6.6.7. Bride de montaj (ancore) ............................................................................................ 63

6.6.8. Solbanc ...................................................................................................................... 63

6.7. Protectia anticoroziva a suprafetelor ......................................................................................... 64

6.8. Solicitari mecanice si caracteristici geometrice ale profilelor .................................................... 66

6.8.1. Modulul de rigiditate la solicitarea de încovoiere – (E • I) .......................................... 67

6.8.2. Coeficient de dilatare ............................................................................................... 68

7. DEPLASAREA ÎN VEDEREA EFECTUĂRII MONTAJELOR ........................................................ 69

7.1. Tipuri de dispozitive de ridicat si transportat ............................................................................. 69

7.1.1. Caracteristici functionale ............................................................................................ 69

7.1.2. Utilizarea dispozitivelor de ridicat si transportat ......................................................... 69


5

7.1.3. Tipuri de dispozitive de ridicat si transportat .............................................................. 69

7.2. Metode si echipamente utilizate pentru manevrele de transport............................................... 73

7.3. Proceduri de manipulare /purtare a tâmplariei si vitrajelor izolante .......................................... 74

7.3.1. Depozitarea temporara a sticlei pe santier ................................................................ 74

7.3.2. Depozitarea temporara a tâmplăriei pe santier .......................................................... 75

7.3.3. Manipularea manuală ................................................................................................. 75

7.3.4. Manipulare mecanica ................................................................................................. 76

7.4. Tipuri de daune care pot apărea în timpul manipulării si transportului tamplariei si componentelor si a deseurilor rezultate din activitatea de montaj ............................................ 76

7.5. Dificultăti / riscuri în pozitionarea tamplariei si componentelor pe mijlocul de transport si modul de a le depăsi .............................................................................................. 77

7.6. Factori de risc intalniti pe parcusul deplasarii in vederea efectuarii montajului ........................ 77

8. PREGĂTIREA LOCURILOR DE MONTAJ AL TÂMPLĂRIILOR .................................................. 79

8.1. Caracteristici constructive ale obiectivelor civile si industriale .................................................. 79

8.1.1. Tipuri de constructii în care sunt efectuate lucrările de montaj tâmplării ................... 79

8.2. Masuri pentru prevenirea sau minimizarea deteriorarilor aduse cladirilor ................................ 80

8.3. Tipuri de componente sau materiale periculoase care ar putea fi descoperite si ce actiuni trebuie să fie luate în aceste cazuri ............................................................................... 81

8.3.1. Azbestul...................................................................................................................... 81

8.4. Modalitati de verificare a golurilor noi sau restructurate dacǎ îndeplinesc cerintele din documentatia tehnicǎ aplicabilǎ la executie ........................................................................ 88

8.4.1. Releveul ..................................................................................................................... 88

8.4.2. Măsurătoarea ............................................................................................................. 91

8.4.3. Dimensiuni de executie .............................................................................................. 92

8.4.4. Demontajul ferestrelor sau usilor existente ................................................................ 94

8.5. Cerinte specifice pentru montarea tamplariei la o cladire care are deja montat ETICS ........................................................................................................................................ 96

8.6. Cerinte minime necesare privind modalitatile/procedurile de semnalizare – conform prevederilor HG 971/2006 ......................................................................................... 101

8.6.1. Cerinte minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sanatate la lucul de munca.................................................................................................................. 101

8.6.2. Cerinte minime generale privind panourile de semnalizare ..................................... 103

8.7. Dispozitii de utilizare a echipamentelor de munca puse la dispozitie pentru lucrari temporare la inaltime ............................................................................................................... 104

8.7.1. Norme pentru lucrul la inaltime ................................................................................ 104

8.7.2. Mijloace colective de protectie ................................................................................. 105

8.7.3. Utilizarea echipamentelor individuale de protectie (EIP) ......................................... 107

8.7.4. Masuri de prevenire si protectie ............................................................................... 107

8.8. Cerinte minime privind recuperarea si depozitarea deseurilor rezultate în cazul dezafectarii tâmplăriei preexistente si/sau a corectarii la dimensiune a golurilor tehnologice de montaj ............................................................................................................. 108

9. MONTAREA SISTEMELOR DE TÂMPLĂRIE............................................................................... 112

9.1. Conditii tehnice si tehnologia de montaj pentru sistemele de tamplarie termoizolanta ........................................................................................................................... 112

9.1.1. Caracteristici pentru definirea calităţii unui sistem de tâmplărie .............................. 112

9.1.2. Noţiuni de mecanică aplicată: Transmiterea forţelor si Amortizarea solicitărilor statice ..................................................................................................... 114

9.1.3. Mecanisme de transport al umidităţii ....................................................................... 115

9.1.4. Principiul separării planelor de etanşare ................................................................. 115

9.2. Montajul ferestrelor si usilor..................................................................................................... 119

9.2.1. Consideratii tehnice ale montajului sistemelor de tamplaraie termoizolanta ............................................................................................................ 127

9.2.2. Final de inspectie - Lista de verificare ...................................................................... 135

9.3. Asigurarea legaturilor cu alte componente de constructive - variante constructive ................ 137


6

9.3.1. Asamblarea profilelor de contact cu fereastra ......................................................... 137

9.3.2. Protejarea muchiilor prin intermediul coltarelor; jonctiune fereastra perete adiacent la exterior ................................................................................................... 138

9.3.3. Etapele montajului unei ferestre, cu aplicarea foliilor si benzilor ............................. 139

9.3.4. Izolarea termica in zona de record a ferestrei cu peretele adiacent ........................ 140

9.4. Marcajul C E - Produsul respecta legislatia UE....................................................................... 145

9.4.1. Obligaţii generale ale producătorilor ........................................................................ 146

9.4.2. Etape pentru aplicarea marcajului pe produs .......................................................... 147

9.5. Ventilarea cladirilor .................................................................................................................. 151

9.5.1. Gaurile de drenaj pentru realizarea drenarii ............................................................ 152

9.6. Vitraje termoizolante ................................................................................................................ 154

9.6.1. Proprietati fizice ale sticlei ........................................................................................ 154

9.6.2. Valoarea "Ug" a vitrajului izolant .............................................................................. 155

9.6.3. Tipuri de vitraje izolante ........................................................................................... 158

9.6.4. Criterii de apreciere a aspectului vitrajelor izolante ................................................. 158

9.7. Factori de mediu care influenteaza calitatea tamplariei .......................................................... 166

9.7.1. Condensul ................................................................................................................ 166

9.7.2. Localizarea condensului pe geam ........................................................................... 169

9.7.3. Cum se reduce condensul ....................................................................................... 170

9.8. Eficienta la locul de munca ...................................................................................................... 174

9.9. Măsuri pentru prevenirea si stingerea incendiilor .................................................................... 175

9.10. Igiena si securitatea muncii ..................................................................................................... 176

9.10.1. Efectuarea instructajului de protectie a muncii, precum si testarea cunostintelor în domeniul protectiei muncii .............................................................. 176

10. APLICAREA MECANISMELOR INDEPENDENTE ALE TÂMPLĂRIILOR ................................ 179

10.1. Sisteme de protectie la acţiunea radiatiei solare ..................................................................... 179

10.1.1. Rulouri ...................................................................................................................... 179

10.2.2. Obloane .................................................................................................................... 183

10.2. Sisteme protective impotriva insectelor ................................................................................... 184

10.3. Tipuri de glafuri si modalităţi de montare a acestora .............................................................. 186

10.4. Grile de ventilare autoreglabile ................................................................................................ 188

11. ASIGURAREA CONTROLULUI FUNCŢIONAL AL TÂMPLĂRIILOR ........................................ 192

11.1. Verificarea respectarii sistemelor montate in conformitate cu documentatia tehnica de executie .............................................................................................................................. 192

11.2. Verificarea continuitatii barierelor critice, perete adiacent si tamplarie ................................... 192

11.3. Întreţinerea ferestrelor ............................................................................................................. 193

11.4. Norme de calitate .................................................................................................................... 196

11.5. Managementul calităţii ............................................................................................................. 197

11.6. Asigurarea satisfacţiei beneficiarului ....................................................................................... 199

11.7. Inspectia si diagnosticarea tamplariei pentru vicii ascunse de fabricatie si greseli de proiectare ............................................................................................................................ 200

11.8. Ordonanţă nr. 21/1992, versiune actualizata la data de 27/12/2008, privind protecţia consumatorilor .......................................................................................................... 201

11.9. Evolutia proiectarii ferestrelor .................................................................................................. 202

11.10. Evolutia metodelor de montaj a ferestrelor.............................................................................. 204

12. REFERINŢE ....................................................................................................................................... 207

13. AUTORI / CONTRIBUTORI .............................................................................................................. 210


7

INTRODUCERE

Manual de curs pentru „Montator sisteme tâmplărie termoizolantă” a fost redactat avand la baza programa de pregatire teoretica si practica a “Standardului Ocupational pentru Educatie si Formare Profesionala”, conform Anexa 1b la Standard Ocupational. Manualulul a fost structurat pe capitole astfel incat fiecarei competenţe din Standardul Ocupational sa-i corespunda un capitol in manual. Capitolele de la 1-6 sunt alocate Modulului de curs Competente generale si capitolele de la 7-11 sunt alocate Competentelor ocupationale din Standardul Ocupational. Modulul Competente generale

1. Organizarea locului de muncă 2. Aplicarea prevederilor legale referitoare la sănătatea si securitatea în muncă si

în domeniul situaţiilor de urgenţă 3. Aplicarea normelor de protecţie a mediului 4. Asigurarea calităţii lucrărilor executate 5. Întreţinerea echipamentelor de lucru 6. Asigurarea materialelor pentru lucrările de constructii

Module Competente ocupationale

7. Deplasarea în vederea efectuării montajelor 8. Pregătirea locurilor de montaj al tâmplăriilor 9. Montarea sistemelor de tâmplărie 10. Aplicarea mecanismelor independente ale tâmplăriilor 11. Asigurarea controlului funcţional al tâmplăriilor


8

1. ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

1.1. Particularităti ale frontului de lucru si a tipurilor de activităti care se vor desfasura la locul de muncă

Munca se realizează în echipă, alături de alţi muncitori montatori de sisteme tamplarie termoizolanta sub coordonarea directă a şefului de echipă, a şefului de secţie sau a şefului de şantier, conform unor proceduri stricte şi a regulamentelor de ordine interioară proprii companiilor, comportând un anumit grad de autonomie din partea muncitorului montator. Atitudinile principale cerute la locul de muncă sunt: disciplina, responsabilitatea, conştiinciozitatea, seriozitatea, rigurozitatea şi atenţia. Activitatea se desfăsoară în spaţii deschise/închise, pe santiere sau la sediul beneficiarilor, în locaţii acoperite/neacoperite, la nivelul solului sau la înălţime, în condiţii meteo variate (ploaie, ninsoare, ceaţă, vânt, temperaturi înalte sau scăzute etc.), în medii de muncă diverse si solicitante. Calitatea lucrărilor decurge din respectarea riguroasă a procedurilor de lucru, a proiectelor de execuţie şi de arhitectură, precum şi a normativelor tehnice în vigoare. Programul de lucru:

• In regim de santier sau program personalizat la beneficiari individuali ce au resedinta in cladiri/locuinte;

• Unul sau doua schimburi, 8ore/zi, in functie de modul de organizare al activitatilor si termenele de predare asumate contractual;

• Primavara si toamna un schimb poate fi si de 10ore/zi. Atribuţii si responsabilităţi pentru practicarea ocupatiei Montator sisteme tâmplărie termoizolanta

• Asigurarea materialelor pentru lucrările de izolaţii ce urmeaza a fi realizate, respectiv recepţionează documentaţia de montaj ţinând seama de coordonatele adresei unde se va efectua montajul, verifică tâmplǎria cu vitraj izolant, identifică materialele pentru securizarea si semnalizarea zonei de lucru, în funcţie de tipul de montaj ce urmează a fi realizat;

• Se deplaseaza în vederea efectuării montajelor, respectiv pregăteste transportul tâmplǎriei si a mijloacelor de muncă conform graficului pentru realizarea lucrǎrii de montaj, transportă tâmplǎria si mijloacele de muncă respectând regulile de circulaţie pe tot parcursul deplasării pânǎ la locul de montaj, manipulează tâmplǎria si mijloacele de muncă ţinând seama de configuraţia tâmplăriei si de spaţiul de depozitare temporară al beneficiarului;

• Pregăteste locurile de montaj al tâmplǎriilor prin degajarea spaţiul de montaj/demontarea tamplariei vechi ţinând cont de caracteristicile constructive ale obiectivelor civile si industriale;

• Monteaza tâmplăriile, respectiv aranjează elementele de tâmplǎrie respectând succesiunea utilizării în montaj, măsoară cotele tâmplǎriei prin compararea valorilor din documentaţia de montaj cu cele ale golului de montaj, poziţionează tâmplǎria în golul de montaj, fixează tâmplǎria utilizând elemente de prindere si mijloace de găurire adecvate si etansează tâmplǎria perimetral pe rostul de montaj;


9

• Aplica mecanisme independente ale tâmplǎriilor: montează rulourile, fixează glafurile, etansează pragurile, etc;

• Asigura controlul funcţional al tâmplǎriilor, respectiv realizează reglajele post montaj si intreţinerea tâmplăriei montate, repară tâmplăria prin aplicarea măsurilor necesare în funcţie de tipul neconformităţii constatate;

• Efectueaza toate lucrările în conformitate cu reglementările relevante în constructii aplicabile la cladirea în care are loc montajul, respectiv aplica cunostintele din principalele reglementări din domeniul constructiilor care afectează industria ferestrelor si protectia adecvată a anvelopei opace in zona de izolare a jonctiunii de montaj etc.

Pentru relizarea tuturor acestor activitati, “Montatorul sisteme tâmplărie termoizolanta” are de asemenea atributii si responsabilitati generale referitoare la organizarea locului de munca in toate etapele desfasurarii activitatilor, aplicarea prevederilor legale referitoare la sanatatea si securitatea in munca si in domeniul situatiilor de urgenta, aplicarea normelor de protectie a mediului, asigurarea calitatii lucrarilor executate si intretinerea curenta a echipamentelor de lucru aflate in inventarul propriu. O bună organizare a locului de muncă presupune:

• Identificarea particularităţilor frontului de lucru, avându-se în vedere toate aspectele relevante pentru desfăşurarea activităţilor, în funcţie de tipul lucrării de executat, pe baza indicaţiilor oferite de persoanele abilitate şi în funcţie de graficul de execuţie;

• Respectarea organizării de şantier, având în vedere toate cerinţele specifice şantierului şi caracteristicilor lucrărilor de executat, pe întreaga perioadă de desfăşurare a lucrărilor, conform regulamentului de ordine interioară al companiei;

• Preluarea mijloacelor de muncă pentru activitatea curentă, conform procedurilor interne ale companiei, având în vedere specificul tuturor activităţilor care urmează să fie desfăşurate;

• Organizarea spaţiului propriu de lucru, cu dispunerea ordonată a mijloacelor de muncă din inventarul propriu, asigurând păstrarea liberă a tuturor căilor de acces şi toate condiţiile necesare pentru desfăşurarea în flux tehnologic a activităţilor.

Montatorii îşi desfăşoară activitatea la locul punerii în opera a tâmplăriei, în următoarele condiţii:

• Temperatura aerului corespunzător anotimpului; • Umiditatea aerului corespunzător anotimpului; • Curenţi de aer în incinte parţial protejate prin închiderea golurilor construcţiei; • Spaţii încălzite / parţial încălzite / neîncălzite, după caz/amplasament; • Zgomot de nivel ridicat în timpul lucrului (zgomot de impuls); • Iluminat artificial, natural, mixt; • Pulberi (praf rezultat din lucrările de fixare a tâmplăriei).


10

1.2. Modul în care se realizează organizarea de santier si a unitatii de productie si cerinţe specifice de respectat

Cerinţe minime pe şantierul temporar sau mobil în care se desfăşoară lucrări de construcţii sau de inginerie civilă: Pe toată durata realizării lucrării angajatorii şi lucrătorii trebuie să respecte obligaţiile generale, în special în ceea ce priveşte:

• Menţinerea şantierului în ordine şi într-o stare de curăţenie corespunzătoare; • Alegerea amplasamentului posturilor de lucru, ţinînd seama de condiţiile de

acces la aceste posturi; • Stabilirea căilor şi zonelor de acces sau de circulaţie; • Manipularea în condiţii de securitate a diverselor încărcături; • Intreţinerea, controlul înainte de punerea în funcţiune şi controlul periodic al

echipamentelor de muncă utilizate, în scopul eliminării defecţiunilor care ar putea să afecteze securitatea şi sănătatea lucrătorilor;

• Delimitarea şi amenajarea zonelor de depozitare şi înmagazinare a diverselor materiale, în special a materialelor sau substanţelor periculoase;

• Condiţiile de deplasare a substanţelor şi materialelor periculoase utilizate; • Stocarea, eliminarea sau evacuarea deşeurilor şi a materialelor rezultate din

dărîmări, demolări şi demontări; • Adaptarea, în funcţie de evoluţia şantierului, a duratei de execuţie efectivă

stabilită pentru diferite tipuri de lucrări sau faze de lucru; • Interacţiunile cu orice alt tip de activitate care se realizează în cadrul sau în

apropierea şantierului.

1.3. Cerinţe privind organizarea spaţiului propriu de lucru si asigurarea cerintelor necesare pentru desfasurarea în flux tehnologic a lucrărilor executate

• Spaţiul propriu de lucru este organizat, urmărind dispunerea ordonată a

mijloacelor de muncă din inventarul propriu; • Spaţiul propriu de lucru este organizat, asigurând păstrarea liberă a tuturor

căilor de acces; • Spaţiul propriu de lucru este organizat, asigurând toate condiţiile necesare

pentru desfăşurarea în flux tehnologic a activităţilor; • Spaţiul propriu de lucru este organizat, avându-se în vedere necesităţile de

desfăşurare ale celorlalţi membrii ai echipei; • Spaţiul propriu de lucru este organizat în funcţie de amplasarea acestuia.

1.3.1. Notiuni de ergonomia muncii Noţiunea de ergonomie se traduce din limba greacă ca ergos – muncă şi nomos – legea naturală. Ergonomia muncii este definita ca stiinta adaptarii muncii (a metodelor, mijloacelor si mediului) la om si a omului la munca. Ergonomia la locul de munca are in principal rolul de a armoniza relatia intre muncitor, mijloacele de munca si obiectul muncii in vederea asigurarii conditiilor care sa permita


11

acestuia desfasurarea unei activitati corespunzatoare, cu un consum minim de energie si o senzatie de buna stare fiziologica. Prin „loc de muncă” se înţelege suprafaţa sau spaţiul în care muncitorul sau o echipă de muncitori acţionează cu ajutorul uneltelor de muncă asupra obiectelor muncii în vederea extragerii sau transformării lor potrivit scopului urmărit. În vederea adaptării factorului uman la activitatea sa în proiectarea ergonomică a locului de muncă se va ţine seama de dimensiunile antropometrice, dimensiuni care variază de la individ la individ în funcţie de sex, zona geografică, regimul de viaţă, practicarea unor sporturi. În ce priveşte corpul omenesc în proiectarea locurilor de muncă este necesar de asigurat: poziţia comodă a capului, stabilirea poziţiei corecte de muncă, înălţimea de lucru. Principalele principii de organizare ergonomică a locurilor de muncă sunt următoarele:

• Economia mişcării ce permite scutirea angajatului de efort inutil, de îndepărtarea în timp a senzaţiei de oboseală şi menţinerea la un nivel satisfăcător a disponibilităţii de lucru;

• Executarea concomitentă a activităţilor de supraveghere pasivă a funcţionării utilajelor şi activităţii manuale;

• Executarea concomitentă a activităţii manuale cu ambele mâini; • Deplasările pot fi reduse prin alegerea adecvată a amplasării sculelelor si

echipamentelor astfel incat sa permita micşorarea traiectoriei de deplasare; • Folosirea gravitaţiei.

Pentru menţinerea la un nivel suficient a productivitatii şi disponibilitatea de lucru a montatorului se planifica judicios pauze pe parcursul lucrului. Este de dorit ca incaperea de lucru sa fie spatioasa, aerisita si luminoasa, astfel incat sa se asigure, pentru orice loc unde se desfasoara un proces de munca, conditiile de suprafata, microclimat, iluminat natural sau artificial.

1.4. Tipuri de mijloace de muncă utilizate Mijloace de muncă = totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul cărora oamenii actionează asupra obiectelor muncii, modificându-le potrivit scopului urmărit de ei.

• Instrumente de mǎsurare: ruleta, vinclu, nivela optica, nivela cu laser, echer, compas, fir cu plumb, furtun de nivel, dreptar cu bula, poloboc;

• Scule manuale: diverse tipuri de chei, surubelnite, patent, cleste, ciocan; • Scule electrice: flex, rotopercutor, picamer, masina de gaurit, surubelnita

electrica; • Masina transport auto pentru transportul tamplariilor, uneltelor si instrumentelor

de lucru utilizate; • Accesorii:

- elemente flexibile: frânghii, cabluri, chingi; - organe de prindere a sarcinilor: cârlige, ochiuri, bene, greifere; - organe de blocare si frânare: opritoare, frâne; - elemente de ghidare si acţionarea elementelor flexibile: role, roţi, tobe

(tambure); - dispozitive de ridicat: vinciuri (cricuri), scripeţi, palane, ventuze etc.; - scari;


12

- cabluri de alimentare cu energie electricǎ, prelungitoare, stechere; - elemente de prindere: dibluri, suruburi, cleme, agrafe, bride etc.; - documentaţia tehnică: manual montaj specific sistemului de profile,

instrucţiuni de lucru, schiţe tehnice, schiţă a golului de montaj, etc; • Materiale de securizare/semnalizare: panouri, culori de securitate, etichete,

semnale luminoase/acustice etc.; • Materiale si sculele specifice reparaţiei: detergenţi intensivi, cârpe umede, perie

sisal, răsini de reparaţie, creion cu vopsea, sârmă de adaos din PVC, dispozitive de slefuit etc.

1.5. Planificarea, selectarea si procurarea de materiale, instrumente relevante, echipamente - Proceduri de cumpărare, primire si distributie

Asigurarea standardelor de servicii pentru clienţi: nivelul de servire în funcţie de cerinţele si aşteptările clienţilor este stabilit de standarde, pentru asigurarea căruia este necesară cercetarea nevoilor şi cerinţelor clienţilor referitor la nivelul de servire, stabilirea nivelului de servire logistică a clienţilor, evaluarea decalajului dintre nivelul aşteptat de clienţi şi cel efectiv oferit, adoptarea nivelului de servire logistică, în funcţie de cerinţele clienţilor. Cumpărarea: are rol major în crearea de valoare în cadrul procesului logistic, şi cuprinde următoarele activităţi: stabilirea necesităţilor de aprovizionare, alegerea surselor de aprovizionare, planificarea modului de realizare a aprovizionări, evaluarea periodică a performanţelor furnizorilor, determinarea cantităţii economice a comenzii. Transportul: este una din activităţile esenţiale a logisticii mărfurilor. În acest sens activităţile care stau la baza transportului sunt: alegerea celei mai adecvate modalităţi de transport, evaluarea şi selecţia mijloacelor de transport la care apelează firma sau cele care sunt în dotare. Stocarea: importantă pentru că oferă utilitatea de timp aşteptată de clienţi şi este a 2-a ca pondere în totalitatea costurilor, capabilă să creeze unităţi de timp şi loc. Obiectivul central urmărit îl constituie asigurarea unei aprovizionări continue, adoptată specificului cererii şi cu costuri cât mai mici. La nivel operaţional, acest obiectiv se concretizează în decizii referitoare la:

• Mărimea unei comenzi • Frecvenţa şi momentul lansării comenzilor • Mărimea stocului de siguranţă pentru evitarea rupturilor de stoc

Deci, stocarea presupune să se ştie când să se comande şi cât să se comande. Pe măsură ce stocurile se epuizează, conducerea firmei trebuie să ştie la ce nivel al stocurilor existente să se lanseze o nouă comandă de aprovizionare. Acest nivel al stocului este numit "Prag de comandă" sau de reîmprospătare. Pragul de comandă trebuie să fie cu atât mai înalt cu cât timpul de onorare a comenzii este mai lung, rata de utilizare a mărfurilor din stoc este mai mare şi cu cât nivelul servicilor oferite clienţilor este mai înalt. Dacă timpul de onorare a comenzii şi rata de utilizare a produsului de către clienţi sunt variabile, atunci pragul de comandă se fixează la o valoare mai înaltă pentru a avea la dispoziţie un stoc de siguranţă. Din punct de vedere al mărimi cantităţilor ce trebuie comandate, cu cât este mai mare cantitatea comandată, cu atât mai rar trebuie lansate comenzile. Depozitarea: noţiunea de depozitare are o sferă de cuprindere mult mai mare decât cea de stocare. Dacă stocarea presupunea doar staţionarea produselor pentru o


13

perioadă de timp, într-un anumit loc, depozitarea, în sensul modern al cuvântului presupune şi desfăşurarea anumitor activităţi, realizarea unor servicii, care pot avea un rol important în logistica mărfurilor. Pentru realizarea funcţiilor sale, orice unitate de depozitare organizează o serie de activităţi, cum sunt:

• Recepţia produselor intrate; • Să asigure păstrarea şi protecţia lor; • Sortarea; • Constituirea loturilor pentru etapele următoare ale circuitului logistic; • Pregătirea lor pentru expediţie.

Functionarea sistemului de planificare a cerintelor de materiale se bazeaza pe urmatoarele inputuri informationale:

• Previziunea vânzarilor. Caracterul derivat al cerintelor de materiale presupune estimarea prealabila a cererii pentru produsul final, pentru un anumit orizont de timp. Informatiile privind nivelul estimat al vânzarilor viitoare pot fi furnizate de compartimentul de marketing si vanzari al firmei.

• Comenzile clientilor. Solicitarile efective ale clientilor, pentru perioada urmatoare, constituie un alt input esential. Lansarea din timp a comenzilor de catre clienti faciliteaza procesul de planificare la nivelul din amonte al lantului de aprovizionare – livrare.

• Programul de productie principal. Este elaborat în functie de cerere, pentru un anumit orizont de timp divizat pe perioade de durata mai mica (nu neaparat egale).

• Lista de materiale. Indica toate articolele necesare pentru crearea fiecarui ansamblu sau subansamblu care face parte din produsul final. Lista de materiale este o structura a produsului final, detaliata pe mai multe niveluri. Articolele pe care le include o anumita componenta sunt prezentate pe niveluri inferioare succesive.

• Evidenta stocurilor. Pentru determinarea cerintelor de materiale sunt necesare informatii privind stocurile disponibile. Datele considerate se refera la: (i) stocurile de articole existente efectiv în spatiile de depozitare ale firmei; (ii) materialele care au fost comandate deja la furnizori si urmeaza sa fie primite de firma; (iii) durata intervalului de reaprovizionare pentru fiecare articol necesar.


14

2. APLICAREA PREVEDERILOR LEGALE REFERITOARE LA SĂNĂTATEA SI SECURITATEA ÎN MUNCĂ SI ÎN DOMENIUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ

2.1. Sănătatea si securitatea în muncă pe santier si unitati de productie Cerinţele minime generale de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile sunt stipulate in Hotarare de Guvern nr. 300/02.03.2006. Planul de securitate şi sănătate al şantierului trebuie să facă parte din proiectul lucrării şi să fie adaptat conţinutului acestuia. Planul de securitate şi sănătate al şantierului trebuie:

• să precizeze cerinţele de securitate şi sănătate aplicabile pe şantier; • să specifice riscurile profesionale care pot apărea; • să indice măsurile de prevenire necesare pentru reducerea sau eliminarea

riscurilor profesionale; • să conţină măsuri specifice privind lucrările care se încadrează în una sau mai

multe categorii. Planul de securitate şi sănătate al şantierului trebuie să conţină cel puţin următoarele:

• informaţii de ordin administrativ care privesc şantierul; • măsuri generale de organizare a şantierului; • identificarea riscurilor şi descrierea lucrărilor care pot prezenta riscuri pentru

securitatea şi sănătatea lucrătorilor; • măsuri specifice de securitate în muncă pentru lucrările care prezintă riscuri;

măsuri de protecţie colectivă şi individuală; • amenajarea şi organizarea şantierului, inclusiv a obiectivelor edilitar-sanitare,

modalităţi de depozitare a materialelor, amplasarea echipamentelor de muncă prevăzute de antreprenori şi subantreprenori pentru realizarea lucrărilor proprii;

• măsuri de coordonare stabilite de coordonatorii în materie de securitate şi sănătate şi obligaţiile ce decurg din acestea;

• obligaţii ce decurg din interferenţa activităţilor care se desfăşoară în perimetrul şantierului şi în vecinătatea acestuia;

• măsuri generale pentru asigurarea menţinerii şantierului în ordine şi în stare de curăţenie;

• indicaţii practice privind acordarea primului ajutor, evacuarea persoanelor şi măsurile de organizare luate în acest sens;

• modalităţi de colaborare între antreprenori, subantreprenori şi lucrătorii independenţi privind securitatea şi sănătatea în muncă.

Măsurile de coordonare stabilite de coordonatorii în materie de securitate şi sănătate şi obligaţiile ce decurg din acestea trebuie să se refere, în special, la:

• căile sau zonele de deplasare ori de circulaţie orizontale şi verticale; • condiţiile de manipulare a diverselor materiale, în particular, în ceea ce priveşte

interferenţa instalaţiilor de ridicat aflate pe şantier sau în vecinătatea acestuia; • limitarea manipulării manuale a sarcinilor; • delimitarea şi amenajarea zonelor de depozitare a diverselor materiale, în mod

deosebit dacă se depozitează materiale sau substanţe periculoase;


15

• condiţiile de depozitare, eliminare sau de evacuare a deşeurilor şi a materialelor rezultate din dărâmări, demolări şi demontări;

• condiţiile de ridicare a materialelor periculoase utilizate; • utilizarea mijloacelor de protecţie colectivă şi a instalaţiei electrice generale; • măsurile care privesc interacţiunile de pe şantier.

2.1.1. Norme generale de protectia muncii Normele generale de protectie a muncii cuprind principii generale de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale precum si directiile generale de aplicare a acestora. Prevederile Normelor generale de protectie a muncii, atat cele referitoare la securitatea in munca, cat si cele referitoare la sanatatea in munca, constituie cadrul general pentru elaborarea normelor specifice si a instructiunilor proprii de securitate a muncii. Responsabilitati specifice

• Responsabilitatile angajatorului: In vederea asigurarii conditiilor de protectie a muncii si pentru prevenirea accidentelor de munca, se asigura cadrul necesar privind: - adoptarea la desfasurarea proceselor a tuturor normelor de protectie a

muncii, prin a caror aplicare sa fie eliminate riscurile; - stabilirea pentru salariati si pentru ceilalti participanti la procesul de

munca, prin inserarea in fisa postului a atributiilor si raspunderilor ce le revin in domeniul protectiei muncii, corespunzator functiilor exercitate;

- elaborarea regulilor proprii pentru aplicarea normelor de protectie a muncii, corespunzator conditiilor in care se desfasoara activitatea la locurile de munca;

- asigurarea si controlarea cunoasterii si aplicarii, de catre toti salariatii si participantii la procesul de munca, a masunlor tehnice, sanitare si organizatorice din domeniul protectiei muncii;

- asigurarea de materiale necesare informarii si educarii salariatilor si participantilor la procesul de munca: afise, pliante si alte asemenea cu privire la protectia muncii;

- informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire necesare;

- angajarea numai a persoanelor, care in urma controlului medical de medicina a muncii si a verificarii aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute;

- intocmirea unei evidente a locurilor de munca cu conditii deosebite (vatamatoare, grele, periculoase, precum si a accidentelor. de munca, bolilor profesionale, accidentelor tehnice si avariilor);

- asigurarea functionarii permanente si corecte a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate in desfasurarea proceselor tehnologice;

- asigurarea realizarii masurilor stabilite de inspectorii de protectia muncii cu prilejul controalelor sau al efectuarii cercetarilor accidentelor in munca;


16

- asigurarea accesului la serviciul medical de medicina a muncii si conditiilor de acordare a primului ajutor in caz de accidente de munca;

- asigurarea utilizarii de catre personalul angajat a echipamentului individual de protectie;

- asigurarea gratuita a materialelor igienico - sanitare persoanelor care desfasoara activitatea in locuri de munca al caror specific impune o igiena personala deosebita.

• Responsabilitatile angajatilor

Aplicarea normelor de protectie si igiena a munci precum si a masurilor organizatorice intreprinse va fi asigurata de fiecare persoana incadrata in munca, pe parcursul intregii perioade de derulare a contractului de munca prin: - insusirea si respectarea normelor de protectie a muncii si masurilor

aplicare a acestora stabilite de catre companie; - desfasurarea activitatii in asa fel incat sa nu expuna la pericole de

accidentare sau imbolnavire profesionala atat persoana proprie, cat si celelalte persoane participante la procesul de munca;

- aducerea de indata la cunostinta conducatorului locului de munca despre aparitia oricarei defectiuni tehnice sau alta situatie care constituie un pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala;

- aducerea de indata la cunostinta conducatorului locului de munca a accidentelor de munca suferite de persoana proprie si de alte personane participante la procesul de munca;

- oprirea lucrului la aparitia oricarui eveniment, indiferent de grad sau pericol, cauzator de producerea unui accident si informarea imediata a conducatorul locului de munca;

- utilizarea echipamentului individual de protectie din dotare, corespunzator scopului pentru care i-a fost acordat;

- acordarea relatiilor solicitate de organele de control si de cercetare in domeniul protectiei muncii.

2.2. Tipuri de accidente si măsuri de prim ajutor

2.2.1. Tipuri de accidente Factorii de risc proprii mijloacelor de producţie pot fi: a. Fizici (risc mecanic, risc termic, risc electric)

• Factori de risc mecanic: - suprafeţe sau contururi tăioase, înţepătoare (disc polizor, vârf ascuţit la

freză, burghiu, cioburi sticlă, muchii ascuţite etc.); - proiectarea de particule rezultate în urma procesului de pregătire a golului,

în vederea montării tâmplăriei din aluminiu şi mase plastice; - uneltele manuale acţionate electric/pneumatic (vibraţii pe timpul

funcţionării, erori de manipulare); - accidentul rutier provocat din diferite cauze pe timpul deplasării de la

sediul organizaţiei la sediul beneficiarilor sau invers; • Factori de risc electric:

- electrocutarea prin atingere directă sau indirectă (deteriorare izolaţii cabluri electrice, tablouri electrice deschise, comutatoare defecte);


17

b. Chimici (acizi, substanţe toxice, substanţe inflamabile, substanţe explozive) - substanţe chimice utilizate la etanşarea tâmplăriei; la demontaj azbestul

c. Biologici - atacuri animale (câini fără stăpân), mucegai, insecte, reptile în locaţii ale

clienţilor. Factorii de risc proprii mediului de muncă sub formă de depăşiri ale nivelului sau intensităţii funcţionale a parametrilor de mediu specifici, precum şi de apariţii ale unor condiţii de muncă inadecvate. Accidentele de munca se pot produce prin neutilizarea echipamentelor de protectie, contactul cu obiecte taioase, intepatoare sau abrazive. Consecintele asupra omului pot fi: taieturi, lovituri, intepaturi, leziuni asupra mainilor, afectiuni auditive, afectiuni pulmonare, accidente grave si deces. a. Factori de risc fizic

- calamitate naturală (inundaţie, furtună cu aspect de vijelie, grindină, viscol, seisme) – aplicare necorespunzătoare a planurilor de intervenţie, de evacuare în situaţii de urgenţă, nerealizarea acţiunilor de simulare pentru evacuare; - zgomot de impuls de nivel ridicat în timpul lucrului apropiat de LMA de la

posturi de lucru învecinate, de la unelte manuale acţionate electric/ pneumatic.

b. Factori de risc proprii sarcinii de muncă - oboseala sistemului muscular şi osos ca urmare a efortului dinamic şi a lucrului în poziţie preponderent ortostatică, poziţii vicioase, poziţii forţate, spaţii înguste; - efort dinamic la executarea operaţiunilor de manipulare nemecanizată prin purtarea tâmplăriei, a geamului termoizolant la amplasamentul beneficiarului (pe culoare, scări, la etaje diferite etc.); - stres cauzat de ritmul intens de lucru, concentrare pentru soluţionarea aspectelor specifice de montaj, în condiţii de mediu de muncă şi atmosferice diferite.

c. Factori de risc proprii executantului - lovirea montatorilor/personalului beneficiar din apropierea locului

montării, nesincronizarea la lucrul în echipă; - căderea liberă de materiale, scule, obiecte, materiale de construcţie de

la nivele superioare, în caz de organizare eronată a operaţiunilor suprapuse (în cazul şantierelor de construcţii, locuinţe / clădiri, birouri în renovare etc.); - deplasările cu pericol de cădere de la acelaşi nivel prin dezechilibrare,

prin alunecare (inclusiv la deplasarea pe suprafeţe alunecoase), împiedicarea la executarea operaţiunilor de manipulare a tâmplărie, a geamului termoizolant la locul de montare; - deplasările cu pericol de cădere de la înălţime prin dezechilibrare, păşire

în gol, alunecare (goluri tehnologice, schele, podine, scări de acces) la locul de montare; - blocarea căii de acces şi căii de evacuare de la locul montării în caz de

situaţii de urgenţă; - utilizarea uneltelor manuale tăietoare, uneltelor manuale portabile

acţionate electric/pneumatic;


18

- intervenţia neautorizată la instalaţia electrică interioară la locul de montare, îndepărtarea apărătorilor de protecţie ale echipamentului de muncă, utilizarea cablurilor electrice cu izolaţie deteriorată - electrocutare; - conducerea cu viteză excesivă sau necorespunzătoare tipului de

autovehicul şi încărcăturii, viteza neadaptată categoriei de drum pe care circulă cu autovehiculul; - alunecarea la coborârea din caroseria autovehiculului, fără să utilizeze

scara mobilă de urcare/coborâre; - lovirea de mijloacele de transport intern, de utilaje, prin deplasarea pe

căi interne de acces nemarcate, nesemnalizate (în cazul şantierelor de construcţii, locuinţe /clădiri birouri în renovare etc.); - lucrul sub influenţa băuturilor alcoolice, substanţelor stupefiante sau

medicamentelor cu efect similar acestora la locul de montare; - utilizarea telefonului mobil fără dispozitiv hands free, în timpul executării

lucrărilor de montare a tâmplăriei cu geam termoizolant; - tăieturile grave, ca urmare a spargerii sticlei din geamul termoizolant, pe

timpul manipulării, montării tâmplăriei; - neverificarea fixării tâmplăriei, a geamului termoizolant, împotriva

deplasării sau căderii de pe stativul special, înainte de plecarea în cursă; - utilizarea necorespunzătoare / neutilizare a echipamentului individual de

protecţie (mănuşi de protecţie, ochelari de protecţie etanşi, bocanci de protecţie, mască de protecţie de praf, antifoane, cască de protecţie, echipament specific lucrului la înălţime etc.);

2.2.1.1. Riscuri de accidentare si/sau de afectare a sanatatii determinate de manipularea manuala a maselor

Angajatorul trebuie sa ia masuri tehnico-organizatorice pentru evitarea sau reducerea riscurilor de accidentare si/sau de afectare a sanatatii, determinate de manipularea manuala a maselor, luand in considerare urmatoarele elemente de referinta:

• caracteristicile masei; manipularea manuala a unei mase poate prezenta riscuri, in special de afectiuni dorsolombare, daca masa este: - prea grea sau prea mare; - incomoda sau greu de apucat; - instabila sau are un continut ce risca sa se deplaseze; - plasata astfel incat trebuie manipulata la o anumita distanta de trunchi sau

cu flexia ori rotatia trunchiului; - susceptibila sa produca leziuni asupra angajatilor din cauza marginilor

si/sau a consistentei sale, in special in eventualitatea unei ciocniri; • efortul fizic necesar; efortul fizic poate prezenta riscuri, in special de afectiuni

dorsolombare daca: - este prea mare; - nu poate fi realizat decat printr-o miscare de rasucire a trunchiului; - antreneaza o miscare brusca a masei de transportat; - este realizat atunci cand corpul se afla intr-o pozitie instabila;

• caracteristicile mediului de munca; caracteristicile mediului de munca pot determina o crestere a riscurilor, in special in afectiuni dorsolombare, daca: - nu exista suficient spatiu, in special pe verticala, pentru realizarea activitatii; - pardoseala este alunecoasa sau prezinta neregularitati care determina

dezechilibrare;


19

- locul unde se desfasoara activitatea de munca sau mediul de munca nu permit angajatului sa manipuleze manual masele la o inaltime sigura sau intr-o pozitie de lucru confortabila; - pardoseala sau planul de lucru prezinta denivelari care impun manipularea

masei la diferite niveluri; - pardoseala sau punctul de sprijin al piciorului sunt instabile; - temperatura, umiditatea sau circulatia aerului sunt necorespunzatoare;

• cerintele activitatii; activitatea poate prezenta riscuri, in special de afectiuni dorsolombare, daca implica una sau mai multe dintre cerintele urmatoare: - efort fizic frecvent si prelungit care solicita in special coloana vertebrala; - perioada insuficienta de repaus fiziologic sau de recuperare; - distante prea mari pentru ridicare, coborare sau transport; - ritm al activitatii impus printr-un proces care nu poate fi schimbat de catre

angajat; • factori individuali de risc; angajatul poate fi expus riscului daca:

- este necorespunzator din punct de vedere fizic sa realizeze sarcina respectiva; - poarta haine, incaltaminte sau alte lucruri personale necorespunzatoare; - nu are cunostintele sau instructajul adecvat ori necesar.

2.2.1.2. Riscuri de expunere la agenti chimici - Azbestul Angajatorul trebuie sa asigure reducerea expunerii angajatilor la locul de munca la pulberea generata din azbest si/sau din materiale cu continut de azbest, in special prin aplicarea urmatoarelor masuri:

• reducerea cat mai mult posibil a numarului angajatilor expusi sau care pot fi expusi la pulberea provenita din azbest sau din materiale cu continut de azbest;

• proiectarea proceselor de munca astfel incat sa se evite degajarea pulberii de azbest in aer.

Daca acest lucru nu este posibil din punct de vedere practic, pulberea trebuie captata cat mai aproape de sursa si evacuate.

• curatarea si intretinerea in mod eficient si periodic a tuturor cladirilor si/sau instalatiilor si echipamentelor utilizate in fabricarea sau tratarea azbestului;

• stocarea si transportul in ambalaje sigilate si etichetate in mod corespunzator a azbestului ca materie prima;

• colectarea si transportul de la locul de munca in timp cat mai scurt posibil, in ambalaje adecvate, inchise, etichetate, cu indicarea continutului de azbest a deseurilor.

Deseurile trebuie tratate in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare referitoare la deseuri toxice si periculoase. 2.2.2. Masuri de prim ajutor

2.2.2.1. Masuri la nivelul locului de munca privind acordarea primului-ajutor Primul ajutor reprezintă un complex de măsuri de urgenţă şi se aplică în cazul accidentelor înainte de intervenţia cadrelor medicale. Pentru obţinerea rezultatelor dorite în acordarea primului ajutor, salvatorul trebuie:

• să-şi păstreze calmul, să fie eficace şi rapid în luarea deciziilor şi măsurilor de acordare a primului ajutor;

• să cunoască toate regulile de acordare a primului ajutor.


20

La locul unde s-a produs accidentul si pana la interventia cadrelor medicale de specialitate, primul-ajutor trebuie acordat de catre persoane care sunt pregatite in acest scop – salvatori. Salvatorul nu inlocuieste medicul, dar, prin masurile pe care le aplica, el trebuie sa reuseasca sa evite:

• inrautatirea starii accidentatului; • aparitia complicatiilor; • producerea mortii victimei.

Formarea salvatorilor trebuie sa fie predominant practica, repetata in mod periodic, pentru ca salvatorii sa poata actiona oricand si oriunde. O persoana care nu este pregatita ca salvator NU trebuie sa intervina cu orice pret; obligatiile sale sunt:

• sa nu atinga victima; • sa cheme pe cel mai apropiat salvator; • sa anunte accidentul si sa solicite ajutor calificat; • sa organizeze protectia victimei; • sa previna extinderea starii de accident.

Cum se anunta accidentul?

• Apelul de prim-ajutor trebuie sa contina informatii despre: ce s-a intamplat, locul accidentului, accesibilitatea drumului, numarul victimelor si starea acestora, tipurile de leziuni produse, identitatea apelantului.

• Persoana care face apelul trebuie sa astepte confirmarea corecta a mesajului transmis si sa ramana la telefon pentru a primi eventuale recomandari legate de modul in care se poate acorda primul-ajutor la fata locului.

Cum se protejeaza victima?

• Se identifica riscurile care persista pentru a proteja victima si persoanele care ar putea fi expuse la riscurile identificate.

• Se suprima riscurile. • Se instituie un "baraj de securitate" in jurul victimei, indepartand persoanele

neavizate. Cum se examineaza victima?

• Se cerceteaza semnele care indica faptul ca viata victimei este amenintata: sangereaza abundent; raspunde la intrebari; respira; are puls.

• Se stabileste ordinea de prioritate a interventiilor. • Se realizeaza triajul victimelor, pe baza ierarhizarii leziunilor in functie de

gravitatea lor. Este foarte important sa va creati un mediu sigur in care sa acordati primul-ajutor. Ce trebuie sa faceti ca sa va protejati:

• nu intrati in contact direct cu fluidele pacientului (sange, saliva) deoarece se pot transmite boli;

• folositi echipament de protectie, masti, manusi; • asigurati-va ca victima este intr-o zona lipsita de pericole (trafic auto, pericol

electric, termic, de prabusire etc.).


21

Cum se acorda primul-ajutor? • Daca victima nu vorbeste (este inconstienta), dar respira si are puls: asezarea

in pozitie de siguranta; acoperirea victimei; supravegherea circulatiei, a starii de constienta si a respiratiei, pana la sosirea ajutoarelor medicale.

• Daca victima nu raspunde, nu respira, dar are puls: degajarea (eliberarea) cailor respiratorii; manevra Heimlich; respiratia "gura la gura" sau "gura la nas".

• Daca victima nu raspunde, nu respira, nu are puls: reanimare cardio-respiratorie (masaj cardiac extern asociat cu respiratie "gura la gura" sau "gura la nas").

• Daca victima sangereaza abundent: compresie manuala locala; pansament compresiv; compresie manuala la distanta (in zona subclaviculara sau inghinala).

• Daca victima prezinta arsuri: spalare abundenta cu apa. • Daca victima vorbeste, dar nu poate efectua anumite miscari: oricare ar fi

semnele, se actioneaza ca si cum victima ar avea o fractura, evitand deplasarea ei si respectand toate eventualele deformari la nivelul membrului superior, al membrului inferior, al coloanei vertebrale.

• Daca victima prezinta plagi: plagi grave – asezarea victimei intr-o pozitie adecvata, ingrijirea segmentului amputat, compresie pentru oprirea sangerarii etc.; plagi simple – curatarea si pansarea plagii.

2.3. Echipamentul individual de muncă si de protectie si materiale igienico-sanitare

2.3.1. Tipuri de echipamente de lucru si de protectie • Imbracaminte de protectie si lucru: imbracaminte impermeabila, imbracaminte

de iarna, imbracaminte reflectorizanta, sorturi de protectie, caciuli/sepci • Incaltaminte de protectie si lucru: bocanci, cizme, cizme electroizolante • Manusi de protectie, casti de protectie a capului, casti-antifoane, viziere si

ochelari de protectie • Elemente de protectie pentru lucrul la inaltime • Indicatoare, detectoare, benzi reflectorizante • Truse de prim ajutor.

a. Echipamentul individual de muncă reprezintă echipamentul care are ca scop protejarea îmbrăcămintei şi/sau a încălţămintei lucrătorului (ex. halate, şalopete, bocanci, pantofi etc.); costul acestuia se suportă în proporţie de 50% de către lucrător, cu excepţia cazului în care angajatorul a optat pentru un anumit tip de echipament, inscripţionat cu sigla unităţii. În acest caz, echipamentul de lucru este suportat în totalitate de angajator. b. Prin Echipament Individual de Protecţie (EIP) se înţelege orice echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător (ex. măşti de gaze/praf, centuri de siguranţă, mănuşi de protectie, încălţăminte de protecţie cu bombeu metalic, şorţuri de protecţie, ochelari de protecţie, casca de protectie, casti pentru urechi etc.) pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri care ar putea să-i pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop.


22

Cheltuielile necesare privind dotarea cu echipament individual de protectie sunt suportate integral catre angajator (conform prevederilor HG 1048/2006). Echipamentul individual de protectie este destinat in principiu utilizarii individuale. In cazul in care, prin forta imprejurarilor acesta va fi utilizat de mai multe persoane, se vor lua masuri corespunzatoare pentru ca diferitilor utilizatori sa nu le fie afectata starea de sanatate sau de igiena. Angajatorul poate furniza doar EIP care:

• este în conformitate cu specificaţiile de securitate şi sănătate; • oferă protecţie fără să prezintă un pericol major în sine; • este adecvat pentru condiţiile relevante; • este ergonomic; • se potriveşte lucrătorului.

Dacă se anticipează accidentări sau vătămări ale sănătăţii lucrătorilor, angajatorul trebuie să furnizeze EIP pentru:

• protecţia capului; • protecţia picioarelor; • protecţia ochilor şi a feţei; • măşti respiratorii; • protecţia corpului.

În lucrările de construcţii, orice lucrător (inclusiv şoferii de camioane şi operatorii de echipamente de muncă) trebuie să poarte încălţăminte de protecţie. Bocanci de protecţie conform categoriei S3 CE EN 345:

• Bombeu metalic; • Blană sintetică pentru confort termic; • Lamelă metalică inclusă în talpă pentru creşterea nivelului de securitate; • Rezistenţă mecanică mare; • Sistem şoc absorbant incorporate; • Talpă antiderapantă, antistatică; • Talpă rezistentă la uleiuri şi carburanţi.

Orice lucrător ce riscă accidentări ale capului cauzate de căderi de obiecte sau materiale, sau cauzate de mase fluctuante, sau de ciocniri cu obstacole, trebuie să primească casca de protecţie adecvata. Aceasta se aplică mai ales lucrărilor de construcţie în apropierea sau vecinătatea schelelor şi a locurilor de muncă la înălţime, lucrări în zona elevatoarelor, a echipamentelor de ridicare, macarale şi conveioare şi echipamente cu percuţie. Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl protejează purtarea echipamentului individual de protecţie. Totodată, asigură instruirea lucrătorului şi dacă este cazul, organizează antrenamente pentru modul de purtare a echipamentelor individuale de protecţie.

2.3.2. Materiale igienico-sanitare • Materialele igienico-sanitare se acorda obligatoriu si gratuit angajatilor in scopul

asigurarii igienei si protectiei personale, in completarea masurilor generale luate pentru prevenirea unor imbolnaviri profesionale.


23

• Trusele sanitare de acordare a primului ajutor medical constituie materiale igienico-sanitare.

2.3.3. Semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locurile de munca Semnalizarea de securitate si/sau sanatate poate fi de interzicere, de avertizare, de obligare, de salvare sau prim ajutor si se realizeaza dupa caz, in mod permanent sau ocazional.

• Semnalizarea permanenta trebuie sa se realizeze astfel: - prin panouri (indicatoare, placi) si/sau culori de securitate cand se refera la

o interdictie, un avertisment, o obligatie, la localizarea mijloacelor de salvare sau de prim-ajutor si la riscurile de lovire de obstacole si de cadere a persoanelor; - prin eticheta (pictograma sau simbol pe culoarea de fond) sau panouri ce

preiau aceasta pictograma, in cazul recipientilor si conductelor aparente care contin substante periculoase; aceste mijloace trebuie plasate pe partile vizibile, sub forma rigida, autocolanta sau pictata si intr-un numar suficient de mare pentru a asigura securitatea zonei; - prin panouri de avertizare sau etichete - prin culori de securitate la marcarea cailor de circulatie.

• Semnalizarea ocazionala trebuie sa se realizeze astfel:

- prin semnal luminos, semnal acustic sau comunicare verbala in caz de atentionare asupra unor evenimente periculoase, chemare sau apel al persoanelor pentru o actiune specifica sau evacuare de urgenta; - prin gest-semnal sau comunicare verbala, in caz de ghidare a persoanelor

care efectueaza manevre ce presupun un risc sau pericol.


24

3. APLICAREA NORMELOR DE PROTECTIE A MEDIULUI

3.1. Cadrul legislativ si de protecţie a mediului Gestionarea deşeurilor din construcţii şi demolări este reglementată de numeroase documente legislative atât la nivel european cât şi la nivel naţional. Aplicarea legislatiei europene privind mediul Conventia de la Århus, în vigoare din 2001, are ca obiectiv implicarea publicului în activitătile legate de mediu, facilitând accesul la informatii, participarea la procesul decisional si accesul la justitie în acest domeniu. Registrul electronic al emisiilor si transferurilor de poluanti este deja accesibil publicului. Odată cu introducerea Directivei 2008/99/CE în anul 2008, UE a stabilit măsuri de natură penală pentru a asigura o protectie mai eficace a mediului. În România, protecţia mediului este reglementată prin Ordonanţa de urgenţă nr. 195 din 2005 privind protecţia mediului, aprobata prin Legea 265/2006, cu modificarile si completarile ulerioare. Statul recunoaşte oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic, garantând în acest scop:

• accesul la informaţia privind mediul, cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate prevăzute de legislaţia în vigoare;

• dreptul de asociere în organizaţii pentru protecţia mediului; • dreptul de a fi consultat în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea

politicii şi legislaţiei de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor şi programelor;

• dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu;

• dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.

3.2. Conservarea calităţii factorilor de mediu - Protectia resurselor naturale si conservarea biodiversitatii

Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea autoritatilor centrale de specialitate care gestioneaza resursele naturale, elaboreaza reglementari tehnice privind masurile de protectie a ecosistemelor, de conservare a biodiversitatii, de gospodarire durabila a resurselor naturale si pentru asigurarea sanatatii umane. La proiectarea lucrarilor care pot modifica cadrul natural al unei zone este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmata de avansarea solutiilor tehnice de mentinere a zonelor de habitat natural, de conservare a functiilor ecosistemelor si de ocrotire a organismelor vegetale si animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei si a conditiilor impuse prin acordul si/sau autorizatia de mediu, precum si monitorizarea proprie pana la indeplinirea acestora. Suprafetele terestre si acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologica sunt gestionate de detinatorii legali numai in cazul in care acestia se angajeaza sa aplice masurile de conservare stabilite de autoritatea centrala pentru protectia mediului.


25

Necesitatea protecţiei naturii în general şi a biodiversităţii, în special În sens larg, protecţia naturii are ca obiectiv principal păstrarea nealterată a ecosistemelor naturale şi a fondului genetic la nivel global şi regional, în vederea asigurării echilibrului între componenetele naturale ale mediului, pe de o parte şi între acestea si societatea umană, pe de altă parte. Termenul biodiversitate înglobează ansamblul format din totalitatea formelor de viaţă vegetale şi animale şi ecosistemele din care acestea fac parte, interacţionând unele cu altele şi cu componenetele lipsite de viata ale mediului. În condiţiile actuale, când pe teritorii extinse presiunile exercitate de diferitele moduri de utilizare a terenurilor asupra capitalului natural al planetei au atins valori critice protecţia şi conservarea naturii ocupă un loc prioritar în domeniul preocupărilor specialiştilor în ştiinţele Pământului. Poluarea fizică, chimică, biologică pot afecta, de la caz la caz, în mai mică sau mai mare măsură, speciile vegetale şi animale, inclusiv mediile de viaţă ale acestora. Gestionarea deseurilor, cunoscută si ca Managementul deseurilor, se referă la educatia privind colectarea, transportul, tratarea, reciclarea si depozitarea deseurilor. De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activităti umane si la reducerea efectului lor asupra sanatatii oamenilor, a mediului sau a spectului unui habitat. Gestionarea deseurilor are ca scop si economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părtilor recuperabile. Deseurile gestionate pot fi atât solide cât si lichide sau gazoase, precum si cu diverse proprietăti (de exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărora. În Romania activitatea de gestionare a deseurilor este fundamentată pe OUG 78/2000, care implementează o serie de directive ale Consiliului Europei.

3.3. Norme generale de protecţie a mediului Având în vedere impactul major pe care îl generează asupra mediului înconjurător, întreprinderile trebuie să se conformeze normelor UE de protecţie a mediului în multe domenii, precum calitatea aerului şi gestionarea substanţelor chimice sau a deşeurilor. Reducerea poluării, combaterea schimbărilor climatice, conservarea biodiversităţii şi folosirea mai judicioasă a resurselor naturale fac parte din comportamentul unei întreprinderi responsabile faţă de mediu şi reprezintă priorităţi ale celui de-al şaselea program de acţiune pentru mediu al UE. Contribuţia la dezvoltarea durabilă poate fi considerată o investiţie cu beneficii pe termen lung pentru întreprinderi. Conformarea la normele de protecţie a mediului ajută, de asemenea, la crearea unor noi pieţe pentru produsele ecologice şi stimulează cercetarea şi inovarea. Politica de mediu a UE aderă la două principii fundamentale:

• principiul precauţiei - dacă o politică sau o activitate riscă să dăuneze mediului sau sănătăţii umane, se iau măsuri urgente

• principiul „poluatorul plăteşte” - poluatorul are responsabilitatea de a preveni şi remedia eventualele daune asupra mediului.


26

Standardele de mediu sunt văzute din ce în ce mai mult ca o încurajare spre folosirea alternativelor mai puţin periculoase, spre utilizarea materiilor ecologice în stadiul de proiectare al unui produs, spre încurajarea reciclării şi minimizarea depozitării deşeurilor. Deşeurile din construcţii şi demolări sunt identificate ca un flux prioritar de deşeuri de către U.E. deoarece pot constitui o sursă pentru reciclare şi refolosire în industria construcţiilor. Întreprinderile trebuie să se conformeze legislaţiei privind evitarea, reciclarea şi reutilizarea deşeurilor.

3.4. Tipuri de deseuri Deşeurile din construcţii şi demolări sunt deşeurile rezultate din activităţile de construire, renovare, reabilitare, reparare, consolidare, demolare a construcţiilor civile, a construcţiilor industriale, a structurilor edilitare, a infrastructurii de transport precum şi a activităţilor de dragare şi decolmatare. Tipuri de deşeuri din construcţii şi demolări Deşeurile din construcţii şi demolări includ:

• materiale rezultate din construcţii şi demolări clădiri – ciment, cărămizi, ţigle, ceramică, roci, ipsos, plastic, metal, fontă, lemn, sticlă, resturi de tâmplărie, cabluri, soluţii de lăcuit/vopsit/izolante, materiale de construcţii cu termen de valabilitate expirat;

• materiale rezultate din construcţia şi întreţinerea drumurilor - smoală, nisip, pietriş, bitum, piatră construcţii, substanţe gudronate, substanţe cu lianţi bituminoşi sau hidraulici;

• materiale excavate în timpul activităţilor de construire, dezafectare, dragare, decontaminare etc. - sol, pietriş, argilă, nisip, roci, resturi vegetale.

Obiectele şi materialele uşor de îndepărtat din structura ce este demolată (mobilă, draperii şi covoare, echipamente electrice) şi care, nu sunt considerate a face parte din respectiva structură, nu sunt considerate deşeuri din construcţii şi demolări. Deşeurile periculoase din deşeurile de construcţii şi demolări pot include:

• materiale periculoase – azbest, gudroane şi vopsele, metale grele (crom, plumb, mercur), lacuri, vopsele, adezivi, policlorură de vinil, solvenţi, compuşi bifenili policloruraţi, diverse tipuri de răşini utilizate pentru conservare, ignifugare, impermeabilizare etc.;

• materiale nepericuloase care au fost contaminate prin amestecare cu materiale periculoase – ex. materiale de construcţii amestecate cu substanţe periculoase, materiale amestecate rezultate în urma activităţii de demolare neselectivă etc.

• soluri şi pietrişuri contaminate cu substanţe periculoase.

Deşeurile din construcţii şi demolări ce conţin compuşi bifenili policloruraţi şi similari acestora (denumiţi generic PCB) pot fi reprezentate de: cleiuri cu conţinut de PCB, duşumele pe bază de răşini cu conţinut de PCB, echipamente electrice (ex. condensatori) ce conţin ulei cu PCB, substanţe ignifuge, substanţe utilizate pentru controlul prafului (de ex. în mixturile asfaltice), adezivi speciali, plastifianţi (materiale


27

de umplere a îmbinărilor de beton, elemente din cauciuc utilizate pentru etanşarea tâmplăriei), coloranţi etc. Deşeurile din construcţii şi demolări cu conţinut de azbest pot include: materiale de izolare a diferitelor structuri şi suprafeţe, funii, corzi, ţesături, cartoane, hârtii, produse din azbociment, produse cu bitum, plăci de pardoseală, vopsele, compuşi adezivi şi de îmbinare cu conţinut de azbest etc. Solurile şi pietrişurile contaminate pot proveni atât din activităţile de construcţii şi demolări (ex. terenuri contaminate ca urmare a nerespectării disciplinei în construcţii şi a unei gestionări defectuoase a substanţelor chimice periculoase şi a deşeurilor) cât şi din decopertarea terenurilor contaminate în urma desfăşurării unor activităţi de producţie ce au avut loc anterior pe amplasament. De multe ori deşeurile nepericuloase sunt generate în amestec cu deşeurile periculoase, mai ales în cazul demolărilor „clasice”, necontrolate. De aceea, trebuie realizată o separare prealabilă a acestora, separare ce poate fi realizată pe o platformă special amenajată pe amplasamentul şantierului unde sunt realizate lucrările. Din activitatea de dezmembrare a tâmplăriei rezultă deşeuri care trebuie valorificate şi eliminate. Gestionarea deşeurilor, respectiv transportul şi depozitarea lor temporară reprezintă o responsabilitate a montatorului de tâmplărie care execută înlocuirea tâmplăriilor vechi în clădiri civile sau industriale. Deşeurile rezultate din operaţiuni de degajare a amplasamentului sunt:

• moloz, spărturi şi alicărie (deşeu de beton, mortar de zidărie şi tencuială, cărămidă, izolaţii din bca, spărturi de pardoseli şi şape, panouri izolante);

• deşeu metallic; • tâmplărie metalică; • deşeuri materiale (sticlă, elemente din plastic, cartoane şi pânze bitumate,

textile, hârtie, uşi şi ferestre); Tehnologia de realizare a demolărilor, demontărilor şi curăţeniei amplasamentului cuprinde următoarele categorii de lucrări:

• Desfacere învelitori, tâmplării, aticuri, elemente de finisaj; • Sortare şi depozitare materiale; • Transport.

3.5. Manipularea si gestionarea deseurilor la locul de muncă Deşeurile din construcţii, demolări, demontări de tâmplării sunt stocate la locul de generare. Apoi sunt transportate la depozitele de deşeuri ori la operatorii economici care oferă servicii de tratare (recuperare resturi metalice, concasare beton şi cărămizi). O altă alternativă este reprezentată de tratarea deşeurilor la locul de generare (pe amplasamentul pe care se realizează construcţia sau demolarea), mai ales în cazul amplasamentelor mai mari.


28

Sortarea deşeurilor obţinute din demontarea tâmplăriei se va realiza la locul de producere, de către montatori, iar depozitarea temporară va trebui realizată împreună cu beneficiarul în recipienţi separaţi, alţii decât cei care constituie punctele de precolectare a deşeurilor urbane sau pe domeniul public. În ceea ce priveşte selecţia zonei unde vor fi stocate temporar deşeurile rezultate, posibilităţile sunt următoarele:

• în cazul activităţilor de construcţii: în planul organizării de şantier trebuie să fie prevăzute zone de stocare a deşeurilor din construcţii; stocarea se poate realiza în grămezi sau în containere metalice (în funcţie de cantităţile generate);

• stocarea materialelor care pot fi reutilizate / reciclate se realizează într-o zonă special desemnată, în containere metalice.

Se recomandă ca pentru fiecare categorie de deşeuri reciclabile în parte să se asigure un container separat, şi anume:

• sticlă; • metal; • plastic; • lemn; • alte resturi de materiale de construcţii.

Transportul se efectuează în funcţie de cantităţile generate pe fiecare tip de deşeuri cu mijloace manuale (saci, roabe, căruţuri, stivuitoare manuale) sau mecanizate (remorci, autocontainiere). La selectarea modului de transport al deşeurilor între sursa de generare şi facilitatea pentru stocare temporară trebuie evitate soluţiile de transport al deşeurilor în condiţii care ar putea duce la poluarea mediului prin împrăştierea deşeurilor; de aceea trebuie luate măsuri pentru asigurarea stabilităţii acestora în mijloacele de transport.

3.6. Tipuri de incidente si accidente de mediu si măsuri de interventie Principalele măsuri generale de protecţia muncii stabilite de legislaţia în vigoare, aplicabile activităţilor de construcţii sunt valabile şi în cazul activităţii de stocare temporară a deşeurilor nepericuloase din construcţii şi demolări/înlocuiri de tâmplării. Deşeurile din construcţii şi demolări pot fi nepericuloase /inerte sau contaminate cu substanţe periculoase. De aceea, este necesar ca ele să fie colectate separat. Unele substanţe periculoase eliberate în timpul demolării pot contamina nu doar celelalte deşeuri din construcţii şi demolări, ci se pot răspândi şi în aer sau pot pătrunde în sol, expunând la riscuri muncitorii care lucrează la demolări. Deşeurile periculoase precum azbestul, plumbul şi PCB sunt prezente în cantităţi mai importante în clădirile care sunt demolate. Stocarea deşeurilor periculoase din construcţii şi demolări se realizează în general în containere de metal de mare capacitate. În cazul în care pe amplasamentul şantierului există o platformă betonată ce poate fi utilizată (grad de înclinare redus, acces facil), se recomandă utilizarea acesteia pentru amplasarea containerelor. Containerele utilizate trebuie să asigure un grad ridicat de impermeabilizare astfel încât să nu permită scurgerea de lichide din recipienţi în timpul manipulării (stocării) şi al transportului. Este obligatorie utilizarea de containere care să poată fi închise şi securizate.


29

Stocarea deşeurilor periculoase se realizează separat, pe categorii, în funcţie de caracteristicile acestora şi de posibilităţile de identificare existente (personal cu experienţă şi cunoştinţe în această problematică). Principalele posibile riscuri privind securitatea lucrătorilor implicaţi în activităţile de stocare temporară a deşeurilor nepericuloase si periculoase din construcţii şi demolări sunt generate de:

• zgomotul şi vibraţiile generate de către utilaje/echipamente/scule automate în cursul operaţiilor de demontare tâmplării şi de manipulare a deşeurilor;

• pulberile generate în cursul activităţilor de demontare a tâmplăriilor vechi şi de manipulare a deşeurilor;

• lucrul la înălţime; • manipularea maselor (posibila manipulare manuală a unor deşeuri de

dimensiuni mari ce sunt stocate); • expunerea la azbest si compuşi bifenili policloruraţi şi similari ai acestora, adica

plastifianţi (materiale de umplere a îmbinărilor de beton, elemente din cauciuc utilizate pentru etanşarea tâmplăriei).

3.6.1. Azbestul Puţine materiale sunt la fel de răspândite ca azbestul şi la fel de de periculoase pentru sănătatea umană. Caracteristicile azbestului au dus la utilizarea sa vastă în construcţii. Utilizarea cea mai frecventa a fost în amestec cu ciment şi/sau bitum, cu care se puteau realiza multe produse, printre care:

• plăci plane sau ondulate; • tuburi; • ţigle; • hornuri; • rezervoare/boilere; • tencuială; • materiale de impermeabilizare.

Periculozitatea materialelor cu conţinut de azbest depinde de eventualitatea dispersării în aer a fibrelor care pot fi inhalate. Criteriul cel mai important de evaluat în acest sens este friabilitatea. Materialele friabile pot elibera spontan fibre din cauza coeziunii interne limitate (mai ales dacă sunt supuse unor factori de deteriorare precum vibraţii, curenţi de aer, infiltraţii de apă) şi pot fi uşor deteriorate în timpul intervenţiilor de întreţinere.

3.7. Măsuri de prevenire a poluării Directiva Cadru 2008/98/CE privind deşeurile are ca obiectiv principal reducerea la minimum a efectelor negative ale generării şi gestionării deşeurilor asupra sănătăţii populaţiei şi a mediului. Obiectivele majore privind gestionarea deşeurilor sunt:

• minimizarea efectelor negative ale producerii şi gestionării deşeurilor asupra sănătăţii populaţiei şi asupra mediului;

• reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterea eficienţei folosirii lor;

• favorizarea punerii în practică a ierarhiei deşeurilor.


30

Ierarhia deşeurilor aşa cum este prezentată în cadrul Directivei Cadru 2008/98/CE privind deşeurile, se aplică în cadrul legislaţiei şi a politicilor în materie de prevenire a gestionării deşeurilor, în următoarea ordine descrescătoare a priorităţilor:

• prevenirea apariţiei deşeurilor • pregătirea pentru reutilizare • reciclarea deşeurilor • alte operaţiuni de valorificare; ex.: valorificarea energetică • eliminarea deşeurilor

Întreprinderile trebuie să se conformeze legislaţiei privind evitarea, reciclarea şi reutilizarea deşeurilor.

3.8. Proprietăti, caracteristici, functii si utilizări ale diferitelor materiale în clădiri si constructii

In constructii sunt folosite materialele naturale sau artificiale. Drept materie primă pentru fabricarea materialelor de constructie servesc materialele de provenientă:

• Minerală (calcar, pietris, nisip, gips, granit, marmura etc.) • Vegetală (lemn, deseuri, agricole etc.), unele • Produse metalice, chimice, petroliere (bitum, polimeri, gudroane etc.)

Materialele de constructie se produc în întreprinderile industriei materialelor de constructie. Materia lor primă se extrage din zacaminte nemetalifere carbonatice, argiloase, nisipoase, de gresie, de roci eruptive si metamorfice. După destinatie, materialele de constructie se împart în:

• materiale de zidărie; • lianti; • agregate; • materiale hidroizolante; • materiale termoizolante; • materiale fonoizolante; • materiale de finisare.

a. Materialele de zidărie pot fi:

- naturale – obtinute din roci dure sau semidure, poroase sau compacte (piatră brută, blocuri de piatră si calcar, granit, gresie etc.); - artificiale (caramida, olane etc.).

La finisarea clădirilor si edificiilor monumentale se folosesc plăci naturale cu factură pilită, slefuită, lustruită-netedă, mată-catifelată, netedă cu luciu de oglindă etc. cum sunt: plăci subtiri de granit (25-30mm grosime) si de marmură (10 mm grosime) pentru placarea peretilor. Drept materiale de constructie se folosesc pe larg elementele prefabricate din beton armat. b. Lianti sunt: varul, cimentul, ipsosul, sticla lichida, argila, bitumurile, gudroanele, răsinile etc.


31

• Varul de constructie se foloseste ca liant de bază pentru mortare de tencuială sau ca adaos plastifiant la mortarele de ciment.

• Ipsosul de constructie este unul dintre cei mai răspânditi lianti aerieni. • Cimentul se foloseste în cele mai diverse domenii ale constructiilor.

Se deosebesc: - ciment portland; - ciment portland de zgură; - ciment portland cu puzolană; - cimenturi aluminoase; - expansive; - fără trasare; - de zgură sulfatică.

• Bitumul se întrebuintează la constructiile hidrotehnice, la executarea izolatiei

hidrofuge, învelitorilor etc. • Gudroanele se folosesc la fabricarea materialelor izolante, plăcilor pentru

pardoseli, masticurilor fierbinti si reci.

c. Agregatele pot fi naturale si artificiale. Din cele naturale fac parte calcarul, nisipul, piatra Ponce, pietrisul, tuful, azbestul etc. Agregatele se folosesc ca materiale de zidărie, ca adaos activ la lianti, ca agregat pentru mortare usoare, ca material de lustruire etc. Agregatele artificiale sunt zguri si roci arse (deseuri industriale).

d. Materialele hidroizolante se folosesc la acoperirea surafetelor contra actiunii apei

si vaporilor. Se deosebesc materiale în rulouri, masticuri de bitum si de gudron. Materialele în rulouri se împart în materiale cu bază (carton, hartie, panza de sticla îmbibate cu lianti organici – bitum, gudron) si fără bază, obtinute din amestecuri de lianti cu umpluturi. Materialele hidroizolante protectoare sunt ruberoidul, cartonul asfaltat etc.

e. Materialele termoizolante se întrebuințează pentru protectia constructiilor contra

încălzirii sau pierderilor de caldura. Se deosebesc materiale termoizolante dure (betonuri celulare, perlită, sticlă spongioasă, diatomite etc.) si flexibile (vată minerală, pâslă, carton gofrat etc.).

f. Materialele fonoizolante servesc pentru izolarea acustică. În acest scop se

folosesc vata minerală, plăcile fibrolemnoase si panourile prefabricate cu învelis perforat.

g. Materialele de finisare sunt mortarele, lacurile si vopselele, plăcile si foile de

căptuseală etc. h. Metale (otel, fonta, aluminiu) se folosesc pentru constructiile portante (poduri,

clădiri industriale) si ca armătură.


32

4. ASIGURAREA CALITĂTII LUCRĂRILOR EXECUTATE

4.1. Cerinţe tehnice ale lucrărilor de confecţionare vitraje izolante si tamplarie termoizolanta

Aspectul Vitrajelor izolante Este considerată defect de aspect orice asimetrie la nivelul aspectului geamului care ar putea jena un observator care priveşte, prin geam, mediul exterior. Condiţii de examinare

1. Observatorul se află: • în încăpere; • la o distanţă de 1,50 metri faţă de geam.

2. Priveşte

• către exterior; • perpendicular pe geam; • 30 de secunde fiecare geam.

3. Luminozitatea:

În absenţa razelor soarelui care să cadă direct pe geam.

4. Se consideră ca fiind defect, în funcţie de condiţiile de examinare: • Asimetria punctuală (tip bulă) care depăşeşte 1 mm; • Asimetria liniară (tip zgârietură) care depăşeşte 8 mm

4.1.1. Criterii de acceptare a defectelor la geamurile izolante Dimensiunea geamului

Defecte maxime admise

Asimetrie punctuală (tip bulă)

Asimetrie liniară1) (tip zgârietură)

Toate dimensiunile 0 > 2 mm > 12 mm S ≤ 0,80 m2 4

1 – 2 mm 8 – 12 mm 0,80 m2 < S ≤ 1,80 m2 6

S ≥ 1,80 m2 6 + 3/m2 1) Defectul liniar cu o grosime de peste 1 mm este considerat defect punctual. În cazul geamurilor cu şprosuri integrate, condiţiile de observare sunt aceleaşi ca şi în cazul părţii vizibile a geamului.


33

Îmbunătăţirea performanţelor geamurilor necesită utilizarea geamurilor cu depunere. Acestea pot genera modificări în privinţa redării culorilor. Această variaţie de nuanţă nu constituie un defect. Metoda de fabricaţie a sticlei cu depunere nu permite evitarea uşoarelor variaţii de nuanţă de la o producţie la alta. Este posibilă apariţia unei diferenţe de nuanţă între un geam şi geamurile alăturate. Această variaţie de aspect nu constituie un defect. Efectele optice - efectele colorate care nu sunt permanente se datorează unor fenomente optice de descompunere a luminii prin geam, ca un curcubeu şi nu sunt considerate asimetrii. Ele sunt inerente componentelor utilizate şi nu denaturează calităţile geamurilor izolante.

4.2. Tipuri de materiale utilizate

• Materialele de etanşare: spuma poliuretanica, silicon, banda aluminium-butyl, banda precomprimata

• Materialele de fixare: pene de montaj, cale geam, dibluri si suruburi de montaj, bride de montaj, ancore, solbanc

• Materiale de placare a cordonului de etansare

4.3. Metode de control al calitătii la locul de montaj al tamplariei

• Vizual Controlul conformitatii produsului cu comanda, conform fisei de produs - Numărul de bucăţi, tipul deschiderii, forma ferestrelor, dotarea cu accesorii; - Controlul sudurilor si a imbinarilor mecanice:

a. verificarea zonelor de contact si a suprafetelor debavurate; b. verificarea surplusului de sudură la colţurile interioare.

- Controlul garniturilor de etanşare: a. tipul garniturilor utilizate; b. fixarea corectă în canal (în special îmbinările la unghiuri şi la capete);

• Masurare cu ruleta Controlul dimensional al ferestrei, conform fisei de produs: dimensiuni rame si cercevele, glafuri, rulouri etc.

• Cu echerul sau masurare diagonale Controlul unghiurilor drepte: abaterea de la unghiul de 900.

• Vizual si cu ruleta Controlul existenţei şi poziţionarii orificiilor de drenaj si evacuare a apei:

a. existenta orificiilor; b. pozitia orificiilor.

• Vizual, masurare cu ruleta si prin manevrare Controlul feroneriei:

a. amplasare balamale; b. existenţa capacelor de acoperire pentru balamale; c. amplasarea minerului sau a broastei.

• Vizual si prin manevrare


34

- Control estetic si functional; - Deformare, zgârieturi; - Inchidere circuit cinematic feronerie si broasca.

4.4. Indicatori de calitate pentru materiale/componente ale sistemelor de tamplarie

“Calitatea reprezintă ansamblul caracteristicilor unei entitaţi materiale sau nemateriale care-i conferă aptitudinea de a satisface necesitaţile exprimate”. Privită ca un concept, noţiunea de calitate include două aspecte:

• un aspect de tip caracteristică tehnică, conformitatea cu specificaţii prevăzute în documente;

• un aspect de tip valoric, o valoare a produsului, acea capacitate de a fi conform necesităţilor şi a satisface anumite necesităţi.

Calitatea entităţii finite căreia i se atribuie un calificativ calitativ este rezultatul unei însumări de calităţi: o calitate a proiectării, una datorată fabricaţiei, o calitate a montajului realizat etc. Caracteristicile pot şi trebuie să sufere modificări în timp, adaptându-se necesităţilor în schimbare. Caracteristicile îmbracă un număr tot mai larg de aspecte, depăşind domeniul fabricaţiei, din calitatea produsului făcând parte în egală măsură uşurinţa de întreţinere, disponibilitatea, fiabilitatea, precum şi aspecte economice sau/şi ecologice. Evaluarea calităţii depinde de analiza calităţii, ambele trebuind a fi conectate la toate componentele calităţii: control, specificaţii, îmbunătăţiri. Evaluarea poate fi pusă în practică prin cunoaşterea caracteristicilor de calitate cărora li se ataşează un sistem de indici, indicatori şi coeficienţi. Nivelului de calitate i se atribuie fie:

• valoare numerică care să indice conformitatea / neconformitatea; • un calificativ – acceptabil, excepţional, scăzut; • un indice, indicator, coeficient.

Noţiunea de control al calităţii este cel mai frecvent asociată însă cu sensul mult mai restrans de inspecţie. În acest fel, controlul se rezumă la activitatea de măsurare, verificare, comparare, încercare a uneia sau a mai multor caracteristici ale unei entităţi şi compararea lor cu valorile incluse în specificaţii. Indicatorii calităţii sunt expresii numerice ale laturii cantitative a produsului/serviciului analizat, exprimând nivelul, structura şi dinamica acestora. Indicatori ai nivelului calităţii produselor:

• grad relativ de perfecţiune; • indicatori analitici simpli, parţiali; • ponderea producţiei fără defecte; • indicatori economici – cost, produse noi etc.


35

Non-calitatea este subîmpărţită în categorii: • neconformităţile – nesatisfacerea unor specificaţii; • defectele – nesatisfacerea unei condiţii de utilizare prevăzute; • defectările – încetarea capacităţii unui produs de a îndeplini funcţiile cerute;

defectările pot să apară datorită execuţiei (fabricaţiei) necorespunzătoare sau datorită utilizării defectuoase.

4.5. Tipuri de deficiente întâlnite in derularea lucrărilor Tipuri de deficienţe întâlnite in derularea lucrărilor de montaj:

• documentaţie incomplete; • schiţe incomplete; • măsurători greşite; • încadrări eronate în articole de deviz; • calcule incorecte; • înregistrări neconforme cu realitatea; • lipsa planeităţii suprafeţelor suport; • montaj necorespunzator al tamplariei; • tablou de tamplarie gresit, neconform cu schita de executie; • dimensiuni executie vitraj izolant; • lipsa accesoriilor din comanda: maner, glaf, plasa tantari etc.; • protecţii neconforme ale jonctiunii de montaj tamplarie perete adiacent ; • întreruperi în etanşarea izolaţiilor.

4.6. Verificarea defectelor si punerea în aplicare a actiunilor corective Modalităţi de remediere:

• completarea documentaţiei; • refacerea măsurătorilor şi a calculelor; • reîncadrarea corectă în articole de deviz a cantităţilor de lucrări sau a

operaţiilor, redesenarea schiţelor etc.; • înlocuirea accesoriilor defecte/distruse/compromise; • executia tabloului de tamplarie, conform contract si schitei de executie ; • completarea sau reetansarea jonctiunii de montaj.

Cauza producerii deficienţelor:

• diverse disfuncţionalităţi în activitate; • erori umane; • cunoaşterea insuficientă a programelor specializate de întocmire a devizelor; • lucrul sub presiunea timpului.

4.7. Principii de îmbunătătire a calitătii care trebuie să fie monitorizate în activitătile de montaj

Îmbunătăţirea calităţii reprezintă un ansamblu de măsuri care au drept obiectiv reducerea variabilităţii unui proces cu scopul reducerii la minimum a produselor neconforme.


36

Principiile managementului calitatii totale sunt:

• cerintele clientilor; • managementul prin fapte; • managementul bazat pe angajati; • îmbunatatirea continua a calitatii.

Asigurarea calităţii având ca obiectiv fundamental satisfacerea necesităţilor clientului, la care participă în mod conştient întregul personal al întreprinderii şi la care sunt antrenaţi furnizorii, subcontractanţii, clienţii, în spiritul îmbunătăţirii continue, reprezintă noul concept de calitate, numit principiul calităţii totale. Conceptul “calitate totală” are la bază următoarele principii:

• implicarea tuturor compartimentelor întreprinderii în realizarea şi ameliorarea calităţii;

• în cadrul fiecărui compartiment toţi salariaţii au atribuţii precise privind calitatea; • problema calităţii este în primul rând o problemă de evitare a non-calităţii

(imperfecţiuni, neconformităţi, defecte etc.) dar totodată de creştere a nivelului calitativ al produselor sau serviciilor;

• toate etapele traiectoriei produsului sunt luate în considerare în vederea asigurării calităţii.

4.8. Echipamente utilizate de montatorul de tâmplărie Mijloace de muncă

• Autoturism de serviciu (modele diferite); • Dispozitive manuale acţionate electric (bormaşina); • Trusa de scule, unelte manuale.

Echipamente: • Echipamente de lucru: Echipamentul individual de lucru si Echipamentul

individual de protectie (EIP) • Echipamente de muncă: (unelte manuale, unelte manuale acţionate electric,

scule, dispozitive de măsurare, scări, chingi fixare, stative etc.); • Echipamente de muncă puse la dispoziţie pentru lucrări temporare la înălţime,

scări si utilizarea schelelor • Echipamente de muncă puse la dispoziţie pentru ridicat si transportat • Materialelor necesare securizării şi semnalizării zonei de risc specific stabilită

pentru zonele de montaj (care sunt expuse traficului pietonal şi/sau stradal).


37

5. INTRETINEREA ECHIPAMENTELOR DE LUCRU

5.1. Tipuri de instrumente si echipamente de mână si electrice de lucru

• Instrumente de mǎsurare: ruleta, vinclu, nivela optica, nivela cu laser, echer, compas, fir cu plumb, furtun de nivel, dreptar cu bula, poloboc, rulete sau dispozitive de masurare electronica, aparate pentru verificarea geamului Low-E, aparat pentru verificarea umiditatii.

• Scule manuale: diverse tipuri de chei, surubelnite, patent, cleste, ciocan, capete bit pentu surubelnita, lopatica de plastic pentru montant geam, ventuze pentru transportul geamului, dalti pentru lemn cu diferite latimi, chei tubulare, chei imbus, pistol pentru spuma, chingi, pistol pentru silicon.

• Scule electrice: flex, rotopercutor, picamer, masina de gaurit, surubelnita electrica, polizor unghiular pentru demolari la santier, bormasina electrica cu mandrina, polizor, fierastrau pendular pentru debitarea panelului.

5.2. Cerinte si proceduri privind întretinerea echipamentelor Pentru echipamentele de muncă utilizate în sectorul constructii trebuie să se garanteze îndeplinirea, încă din faza de proiectare si fabricatie, a cerintelor esentiale de securitate si sănătate prevăzute de legislatia europeană si natională. Echipamentele, inclusiv uneltele de mână, cu sau fără motor, trebuie să fie:

• bine proiectate şi construite, ţinându-se seama, în măsura în care este posibil, de principiile ergonomice;

• menţinute în stare bună de funcţionare; • folosite exclusiv pentru lucrările pentru care au fost proiectate; • manevrate de către lucrători având pregătirea corespunzătoare.

Pentru prevenirea accidentelor de muncă provocate de curentul electric, echipamentele de muncă trebuie verificate la recepţie, înainte de darea în funcţiune şi apoi periodic în exploatare, precum şi după fiecare reparaţie sau modificare. Serviciul/departamentul/secţia întreţinere sau firmele specializate trebuie să întocmească lista verificărilor periodice pentru fiecare echipament de muncă electric şi respectiv să execute aceste verificări. Este strict interzisă punerea sub tensiune a echipamentului de muncă care nu a corespuns la una din verificări. Echipamentele electrice utilizate pe şantierele temporare sau mobile trebuie să fie montate, întreţinute şi exploatate astfel încât să se asigure protecţia împotriva pericolelor de incendiu sau explozie, iar lucrătorii să fie protejaţi corespunzător contra riscurilor de electrocutare. Toate echipamentele de muncă electrice trebuie alimentate direct dintr-un tablou electric de distribuţie, printr-un circuit electric individual, prin instalaţie electrică fixă şi circuit separat. Pot face excepţie echipamentele de muncă care îşi schimbă frecvent amplasamentul şi care se admite să fie alimentate prin prize şi cordoane speciale pentru instalaţii electrice mobile, în execuţie medie sau grea sau conducte electrice armate, după caz. La exploatarea echipamentelor electrice trebuie sa existe urmatoarele documente:


38

• instructiuni de exploatare; • instructiuni de protectie impotriva pericolului de electrocutare; • instructiuni de interventie si acordare a primului ajutor in caz de electrocutare; • programul de verificari periodice ale echipamentelor electrice impotriva

pericolului de electrocutare. Verificarea mijloacelor si a echipamentelor electrice de protectie inainte de utilizare, de punerea in functiune, dupa reparatii sau modificari, si apoi periodic (in exploatare) trebuie sa se faca in conformitate cu prevederile normelor specifice. Pentru operatiile de intretinere si reparare a echipamentelor electrice, in instructiunile de securitate a muncii trebuie prevazute masuri privind esalonarea corecta a lucrarilor si organizarea locului de munca, astfel incat sa se evite accidentele. Receptionarea si punerea in functiune a unui echipament electric trebuie facut numai dupa ce s-a constatat ca s-au respectat normele de protectia muncii. Uneltele manuale vor fi verificate la inceputul fiecarui schimb. Este interzisa utilizarea acelor unelte manuale care nu se prezinta intr-o stare tehnica corespunzatoare. Folosirea uneltelor de percutie deformate, inflorite, stirbite sau improvizate este interzisa. Este interzisa folosirea echipamentelor electrice improvizate sau necorespunzatoare. Este interzis ca in exploatarea, intretinerea si repunerea in functiune a unui echipament electric, sa se aduca modificari fata de proiect.

5.3. Principii de depozitare si manipulare a instrumentelor si echipamentelor de mână si electrice

• Instrumentele si echipamentele de mână si electrice de lucru vor fi depozitate în

locuri ferite de umezeală, de agenţi corozivi şi de praf, în mod special mijloacele de măsură se păstrează în cutii de lemn şi se şterg cu o cârpă curată înainte de a fi introduse în cutii.

• La executarea lucrarilor la inaltime, uneltele manuale vor fi pastrate in genti rezistente si vor fi fixate corespunzator, pentru a fi asigurate impotriva caderii.

• In timpul transportului, partile periculoase ale uneltelor manuale, ca taisuri, varfuri etc., vor fi acoperite cu teci sau aparatori adecvate.

5.4. Scopul întretinerii echipamentelor de lucru si consecintele utilizării unui echipament neconform

5.4.1. Mentenanţa În conformitate cu SR EN 13306, mentenanţa se referă la „combinaţia tuturor acţiunilor tehnice, administrative şi manageriale pe durata ciclului de viaţă al unui echipament având rolul de a-l menţine sau de a-l repune într-o stare în care poate executa funcţia dorită”. Mentenanţa este un termen generic pentru o varietate de operaţiuni din sectoare extrem de diferite şi din toate tipurile de medii de lucru. Activităţile de mentenanţă includ:

• Inspecţie; • Încercare; • Măsurare;


39

• Înlocuire; • Reglare; • Reparare; • Întreţinere; • Detectarea defecţiunilor; • Inlocuirea componentelor; • Service; • Lubrifiere, curăţare.

Mentenanţa periodică este esenţială pentru menţinerea siguranţei şi fiabilităţii echipamentelor, utilajelor şi mediului de lucru, pentru asigurarea continuitatii productivităţii, pentru fabricarea produselor de calitate superioară şi menţinerea competitivitatii companiei. Aceasta are, de asemenea, un impact asupra securităţii şi sănătăţii în muncă. Lipsa mentenanţei sau o mentenanţă inadecvată poate da naştere unor situaţii periculoase, accidente şi probleme de sănătate. Consecintele utilizării unui echipament neconform duc la producerea de accidente

• din cauza instalaţiilor electrice defectuoase (cabluri, fişe, echipamente) - şocuri şi arsuri, incendii, aprinderea în medii potenţial inflamabile sau explosive;

• cauza uneltelor de percutie deformate, inflorite, stirbite sau improvizate; • deoarece echipamentele de ridicare nu sunt inspectate şi nu sunt întreţinute cu

regularitate - lanţurile de ridicare sunt murdare/corodate şi cedează, provocând căderea încărcăturilor grele.


40

6. ASIGURAREA MATERIALELOR PENTRU LUCRĂRILE DE CONSTRUCTII

6.1. Cerinte privind modul de organizare a activitatii montatorului de sisteme tamplarie termoizolanta

• Locul de muncă trebuie să fie organizat astfel încît:

- să se asigure condiţiile de protecţie şi igienă a muncii; - să se evite poziţiile forţate şi nefireşti ale corpului montatorului şi să se

asigure posibilitatea schimbării poziţiei corpului în timpul lucrului prin amenajarea locului de muncă, prin folosirea echipamentelor tehnice corespunzătoare, prin optimizarea fluxului tehnologic.

• Locul de muncă solicită un efort fizic si neuropsihic sporit si în care există factori nocivi de natură fizică, chimică sau biologică: se vor prevedea măsuri de asigurare a unui ritm şi regim de muncă care ar preveni vătămarea sănătăţii montatorilor.

• Montatorii prestează munca într-un microclimat cald (peste 30 grade C) sau în unul rece (sub 5 grade C): vor beneficia de pauze pentru refacerea capacităţii de termoreglare a organismului, ale căror durată şi frecvenţă se stabilesc în funcţie de intensitatea efortului şi de valorile componentelor microclimatului. În acest scop se vor asigura spaţii fixe sau mobile cu microclimat corespunzător.

• La angajarea femeilor ca montatori se va ţine seama de particularităţile morfofuncţionale şi stările fiziologice specifice lor.

Montatorul isi desfasoara activitatea in echipa. Astfel, in unele echipe de succes există 4 factori centrali:

• obiectivele echipei trebuie să fie clar înţelese şi asumate de toţi membrii echipei;

• procedurile de luare a deciziilor şi planificarea activităţii trebuie să implice echipa în întregul ei;

• toţi membrii echipei trebuie să fie clarificaţi în ceea ce priveşte procesul (ce trebuie făcut, de către cine, când, cu ce resurse);

• echipa trebuie să-şi revadă şi analizeze periodic munca, ca parte a dezvoltării procesului.

Selecţia membrilor unei echipe se va face ţinând seama de:

• obţinerea unei diversităţi corespunzătoare de competenţe tehnice în domeniu; • compatibilitatea personalităţilor membrilor; • acordul lor în ceea ce priveşte stilul de muncă; • natura sarcinilor care trebuie rezolvate; • cunoştinţele şi abilităţile necesare.

Experienţa demonstrează că numărul optim de membri ai unei echipe este între 3 şi 10, cele mai eficiente fiind echipele compuse din 5-7 membri. Conduita montatorului de tâmplărie Lucrările de montaj trebuie să fie executate cu respectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă, într-un interval de timp limitat, fără zgomot şi în condiţii de curăţenie.


41

Comunicarea cu clientul căruia i se va realiza lucrarea de montaj ţine cont de conduita membrilor echipei de montaj care vor pune în operă montarea tâmplăriilor. Principii de conduită:

• punctualitatea; • aspectul curat al echipamentelor de lucru; • aplicarea unui stil de comunicare cu caracter profesional; • afişarea manierei ordonate de lucru; • respectarea sferei private a clientului; • informarea asupra locului de parcare; • stabilirea persoanei de contact din partea beneficiarului; • realizarea etapei de recepţie a produsului încorporat, respectiv a tâmplăriei; • obţinerea confirmării clientului.

6.2. Documentatia tehnica

6.2.1. Notiuni generale Desenul de ansamblu este reprezentarea grafică a unui complex de elemente (piese) legate organic si functional. Ele alcătuiesc un dispozitiv, o instalatie sau o masină. Un grup de piese legate funcţional între ele, care fac parte dintr-un ansamblu mai complex, sunt reprezentate printr-un desen de subansamblu. Din desenul de ansamblu trebuie să rezulte următoarele informaţii:

• forma şi poziţia elementelor componente (piese, subansambluri); • modul de funcţionare; • modul de asamblare (montare); • dimensiunile de montare şi funcţionare; • modul de legare cu ansamblurile învecinate.

La întocmirea documentaţiei pentru un ansamblu existent (desen de releveu), se parcurg, succesiv, următoarele etape:

• întocmirea schiţelor pentru elementele componente; • întocmirea desenelor la scară pentru elementele componente; • executarea schiţei pentru ansamblu; • executarea desenului la scară pentru ansamblu.

6.2.2. Reguli de cotare În desenele de ansamblu, de regulă, se trasează următoarele categorii de cote:

• cote de gabarit, care dau informaţii despre mărimea ansamblului (lungime, lăţime, înălţime); în general, sunt aproximative;

• cote de legătură, care se referă la elementele prin care ansamblul respectiv se conectează la piesele sau la ansamblurile învecinate;

• cote funcţionale, care se referă la anumite dimensiuni importante dintr-un ansamblu

• cote de montaj, care sunt necesare în faza de montaj; • alte cote, care sunt necesare pentru operaţiile de asamblare şi montare şi care

nu rezultă din desenele de execuţie ale pieselor componente.

6.2.3. Documentatia tehnica pentru lucrari de montaj tamplarie Desenul de ansamblu este întocmit de către arhitect sau constructor şi cuprinde tabloul de tâmplărie cu toate detaliile solicitate de beneficiar, respectiv configuraţii constructive, tipuri de deschidere, culori, accesorii.


42

Există două tipuri de desen de ansamblu: • desen de ansamblu al tabloului de tâmplărie (ansamblul general în cadrul

construcţiei); • desen de ansamblu al fiecărui element component al tabloului de tâmplărie.

Desenul de execuţie este întocmit de tehnolog/inginerul de producţie pe baza tabloului de tâmplărie şi a fişei de măsurători efectuate de montatori. Acesta cuprinde:

• descrierea configuraţiei constructive pentru modelul ales de beneficiar; • dimensiunile de execuţie şi dacă este cazul, cuplajele necesare efectuării

montajului tâmplăriei; • culoare, tipul profilului, armături, garnituri, tipul feroneriei, pachetul de geam,

descriere accesorii.

6.2.4. Simboluri utilizate pentru descrierea elementelor de tamplarie Se figureaza prin “linia continua” de pe cercevea faptul ca aceasta se deschide catre observator. “Linia intrerupta” arata ca dimpotriva, cerceveaua se misca departandu-se de observator. Vedere din interior cu deschidere interioara

Vitraj fix în rama

Fereastra cu simplă deschidere (deschidere batanta)

Fereastra cu dublă deschidere sau oscilo-batantă

Fereastra stulp oscilanta/oscilo-basculanta

Fereastra cu deschidere oscilo-glisanta

Usa cu deschidere interioară

Usa cu deschidere exterioară

Usa cu deschidere atât interioară, cât şi exterioară (uşile tip “Saloon”)

Conventii: • Fereastra/usa este batanta stanga daca privita dinspre partea in care se

deschide are balamalele pe partea stanga;


43

• Fereastra/usa este batanta dreapta daca privita dinspre partea in care se deschide are balamalele pe partea dreapta;

• La structurile in doua canaturi deschiderea stanga / dreapta se refera la canatul care se deschide primul, pe care este amplasat manerul.

6.3. Tipuri de sisteme de profiluri utilizate pentru tamplaria termoizolata si caracteristicile acestora

Tamplaria termoizolanta este un element indispensabil constructiilor moderne. Plecand de la necesitatea de a izola termic incintele carora le sunt destinate, s-au dezvoltat sisteme de tamplarie complexe folosind ca materie prima diverse profile realizate in special din materiale ecologice. Principalele tipuri de materiale utilizate pentru tamplaria termoizolata sunt: - Aluminiul cu/fara rupere de punte termică; - PVC - Lemnul, stratificat sau masiv - Otelul cu/fara rupere de punte termică - Structuri mixte: aluminiu-PVC, aluminiu-lemn. - Fibră de sticlă

Deosebit de importante pentru definirea calităţii unui sistem de tâmplărie sunt caracteristicile acestora. Principalele functii care trebuiesc asigurate de catre o ferestra sunt urmatoarele: - confortul termic; - confortul fonic; - siguranta in exploatare; - ventilatia; - design-ul; - transmisia luminii.

6.3.1. Tamplaria din aluminiu Este primul sistem de tamplarie pentru care s-a utilizat geamul termoizolant (termopan-denumit astfel dupa numele primei companii care l-a fabricat). Dintre avantajele utilizarii sistemelor de tamplarie din aluminiu se poate enumera: - durata de viata ridicata; practic profilele din aluminiu sunt garantate „pe viata‟

singurul element care trebuie luat in calcul in acest caz este calitatea acoperirii acestora;

- rezistenta mecanica ridicata, utilizand profile din aluminiu se pot realiza structuri portante de mari dimensiuni fara a implica si alte tipuri de materiale;

- foarte buna izolare termica si atenuare fonica, realizata in special cu ajutorul altor materiale ca poliamida, PVC etc. ;

- foate buna rezistenta la actiunea factorilor externi (impact, factori de mediu,etc.);

- posibilitatea de a realiza structuri complexe, avand in vedere si usurinta de prelucrare a aluminiului;

- posibilitatea realizarii tamplariei intr-o gama larga de culori, profilele din aluminiu pot fi folosite natur-nevopsite (caz in care oxidarea in timp poate duce la neuniformitati ale aspectului), vopsite in camp electrostatic (intr-o gama foarte larga de culori) sau anodizate-eloxate (cateva nuante specifice procesului de anodizare);


44

- posibilitatea de a realiza culoare diferita la exterior fata de interior pentru aceeasi tamplarie (bicolor – culoarea compenentei exterioare a profilelor din aluminiu separata prin material termoizolator-poliamida de profilul interior care poate avea o alta culoare);

- aluminiul este complet reciclabil si ignifug; - intretinere usoara.

Tâmplăria de aluminiu cu rupere de punte termică pentru ferestre oferă calităţi termoizolante şi o greutate proprie redusă. În plus, rezistenţa superioară la acţiuni mecanice permite utilizarea unor profile de secţiuni mai reduse, crescând astfel aria suprafeţei vitrate şi randamentul iluminatului natural. Rezistenţa mare la acţiunea factorilor de mediu şi timp conferă profilelor din aluminiu o durată de viaţă mare, respectiv menţinerea calităţilor iniţiale o perioadă îndelungată. 6.3.2. Tamplaria din PVC-U Este foate des intalnita datorita urmatoarelor avantaje: - pret de cost scazut; - excelenta izolare termica si fonica; realizata in special prin forma sectiunii

profilelor: dimensiuni de gabarit, numarul de camere, grosimea peretilor etc.; - posibilitatea de a realiza o gama larga de tipuri de ferestre; - PVC-ul este un material reciclabil; - posibilitatea de a realiza structuri portante in combinatie cu alte materiale (otel,

aluminiu). Datorita modulului de elasticitate foarte redus aceste profile necesita armaturi din otel.

Pentru PVC este obligatorie stabilizarea cu materiale speciale pentru : - mentinerea proprietatilor la temparaturi ridicate (se extrudeaza la 180-2000C si

se sudeaza la 2500C); - cresterea rezistentei la actiunea luminii solare; - cresterea rezistentei la actiunea factorilor meteo (temperatura, umiditate,etc).

Stabilizatori utilizati, in ordine: - Bariu/Cadmiu; - Plumb; - Plumb/Bariu/Cadmiu; - Calciu/Zinc.

Principalele motive pentru renuntarea la stabilizatorii pe baza de plumb au fost ecologice si referitoare la sanatatea oamenilor. Concentratia totala de stabilizatori este de 5,3% din care Pb 2,2%. => pe 1 m de toc+foaie (320 g) avem ~70 g Pb => pe o fereastra 1000x1000 avem ~300 g Pb In urma testelor efectuate referitoare la stabilitatea la culoare, rezistenta la rupere la lovirea cu un ciocan, rezistenta colturilor s-a constatat ca nu exista diferente semnificative intre profilele stabilizate cu Pb si cele stabilizate cu Ca/Zn. 6.3.3. Tamplarie din lemn stratificat Este inca utilizata pe scara larga dar mai ales prezenta la constructiile vechi. Lemnul stratificat este un material mai sigur din punctul de vedere al pastrarii caracteristicilor geometrice in timp decat lemnul masiv. Dintre avantajele tamplariei din lemn se pot enumera: - design clasic si placut;


45

- incadrarea perfecta in mediul natural; - posibilitati de realizare a geometriilor complexe; plecand de la gama larga de

metode de prelucrare; - etansare termica si atenuare fonica foarte buna; atunci cand se folosesc

elemente aditionale: garnituri EPDM sau PVC; - gama larga de culori si esente; - produs ecologic.

Elementele de lemn stratificat folosite în procesul de producţie al ferestrelor şi uşilor cu vitraj izolant au în componenţa lor în general 3 straturi de material lemnos, lipite cu adeziv pe bază de apă, rezistent la umiditate. Aceste straturi, lucrând independent, anulează tensiunile interne din cadrul lemnului, asigurând stabilitatea profilului de tâmplărie. Deasemenea, prin modul de dispunere a fibrelor în straturile componente, scade substanţial sensibilitatea la umiditate a lemnului. Menţinerea caracteristicilor iniţiale, pe o durată teoretic nelimitată, se obţine prin recondiţionare anuală prin ceruire. 6.3.4. Tamplaria din otel Este intalnita tot mai putin in aplicatiile rezidentiale dar este inca folosita in alte domenii (industrial, comercial) datorita urmatoarelor avantaje: - portanta excelenta a structurilor si rezistenta foarte buna la impact; datorata

proprietatilor mecanice ale aliajelor utilizate; - posibilitatea de a realiza structuri complexe, datorita si posibilitatiilor de

imbinare multiple; - atenuare fonica si termica foarte buna, atunci cand se folosec elemente

aditionale: garnituri, poliamide etc.; - posibilitate de vopsire intr-o gama larga de culori; - otelul este complet reciclabil; - comportare excelenta la foc, datorata in special temperaturilor ridicate la care

apar modificari ale structurii moleculare; - durata de viata ridicata, utilizandu-se materiale de pasivare corespunzatoare.

Ferestrele şi uşile din profile de oţel cu rupere de punte termică se caracterizează prin rezistenţe mecanice mari, recomandându-se pentru închiderea golurilor de dimensiuni mari cu lăţimi reduse de profil. Prezintă dezavantajul greutăţii proprii mari şi rezistenţei reduse la coroziune. Ferestrele şi uşile din oţel inoxidabil au avantajul de a rezista la acizi în condiţii extreme, fiind o soluţie de luat în calcul pentru construcţiile din zonele de litoral. 6.3.5. Tamplaria din structuri mixte Acestea au fost create in special pentru a imbunatati performantele structurilor simple realizate dintr-un singur material. Astfel, tamplaria din PVC placata cu aluminiu poate prezenta la exterior caracteristicile unei tamplarii din aluminiu, preluand in acelasi timp performantele termice ale tamplariei din PVC, iar tamplaria din aluminiu placata cu lemn (la interior) va avea performatele fizico-mecanice ale tamplariei din aluminiu dar si „caldura‟ lemnului. Realizarea de structuri mixte de tamplarie necesita o precizie a executiei sporita plecand de la compatibilitatiile/incompatibilitatiile dintre materiale (coeficienti de dilatare diferiti, posibilitate de oxidare/imbatranire ridicata etc.). Tâmplăriile mixte din lemn stratificat cu profile de aluminiu sau din lemn stratificat cu profile de PVC sau din aluminiu (profilele din lemn stratificat - material ecologic - se dispun la interior, iar în contact cu exteriorul se dispun profilele din PVC sau aluminiu,


46

rezistente la acţiunea factorilor de mediu) combină avantajele celor două materiale componente, eliminând în mare măsură dezavantajele fiecăreia dintre ele si oferă:

• calitatea superioară controlată a lemnului stratificat asigură absenţa deformărilor şi crăpăturilor în timp;

• posibilitatea alegerii din numeroase esenţe de lemn; • nu necesită tratare (vopsire) ulterioară; • paletă foarte bogată de culori.

6.3.6 Tamplaria din fibră de sticlă Este foarte rezistenta, contrar faptului ca in denumirea sa contine cuvantul “sticla”. Fibra de sticla nu este sticla, ci este un plastic ranforsat format din polimeri extrem de robusti si rezistenti ai sticlei. Este comparata cu fibra de carton, insa este mai flexibila decat aceasta, de aceea mai usor de utilizat in domeniul constructiilor. In plus, in afara faptului ca este foarte rezistenta, este si neinflamabila. Prin această tehnică, armaturile de oţel nemaifiind necesare, se asigură o reducere a costurilor cu 90%. Se elimina punţile termice cauzate de utilizarea armăturilor de oţel. Tâmplăria din profile de poliester armat cu fibră de sticlă prezintă cea mai buna performanţă din punct de vedere energetic.


47

6.4. Notiuni despre componentele de bază ale tamplariei termoizolante Componentele tamplariei termoizolante sunt: toc, cercevea, montant, profile imbinare, bagheta, inversor, armatura, cheder, feronerie, vitraj izolant, panel, prag de aluminiu. Sitemele de profile din PVC-U se clasifica dupa numarul de camere: 2, 3, 4, 4, 5, 6 si 7 camere Conform SR EN 12608 : 2003

• clasa A - dimensiunea peretilor exteriori >2,8 mm • clasa B - dimensiunea peretilor exteriori >2,5 ± 0.2

mm • clasa C - dimensiunea peretilor exteriori - fara

impuneri Pentru clasa A grosimea minima a peretelui principal trebuie sa fie mai mare sau egala cu 2.8 mm pentru suprafata vizibila si mai mare sau egala cu 2.5 mm pentru suprafata care nu se vede. Pentru clasa B, valoarea minima a peretelui principal trebuie sa fie mai mare sau egala cu 2.5 mm pentru suprafata vizibila si mai mare sau egala cu 2.0 mm pentru suprafata care nu se vede.

Sistemele de profile din aluminiu se impart, indiferent de tipul deschiderilor in doua mari categorii:

• sisteme fara bariera termica • sisteme cu bariera termica

Cnform RAL-GZ 716/1 • grupa A - dimensiunea peretilor exteriori 3 ± 0,2 mm • grupa B - dimensiunea peretilor exteriori 2,7 ± 0,2

mm • grupa C - dimensiunea peretilor exteriori 2,5 ± 0,2

mm

Sistemele de profile din otel se impart, indiferent de tipul deschiderilor in doua mari categorii:

• sisteme fara bariera termica • sisteme cu bariera termica


48

Sistemele de profile din lemn stratificat • Cherestea cu tăiere radială sau semiradială

si încleierea multistrat a lamelelor • Se pot executa profile lamelare cu diferite

moduri de compunere a lamelelor, se pot utiliza diferite specii de lemn, combinatii de specii sau se pot respecta alte conformitati.

Sistemele de profile din fibra de sticla Tâmplăria din profile de poliester armat cu fibră de sticlă prezintă cea mai buna performanţă din punct de vedere energetic. Armaturile de oţel nu mai sunt necesare.

Feroneria pentru ferestre cuprinde ansamblul de balamale, cremoane, mecanisme de inchidere. Feronerie pentru ferestre este cu:

• mecanism simpla-deschidere pentru deschidere interioara sau exterioara;

• mecanism dubla-deschidere; • mecansim Lift&slide (ridicare si

glisare); • mecanism oscilo-glisant.

Feroneria pentru usi cuprinde ansamblul de balamale, broasca, manere si clante, mecanizm antipanica.


49

Vitrajul izolant se obtine prin sigilarea a doua foi de geam, separate de o bagheta distantier din aluminiu de diferite grosimi, ce are mici perforatii catre interior, in care a fost introdus in prealabil silicagelul (un silicat amorf, format din granule de dimensiuni mici care actioneaza ca un burete absorbind umiditatea). Vitrajul izolant:

• doua foi de geam • trei foi de geam (tripan)

Garniturile sunt realizate intr-o gama variata de forme si dimensiuni. Cele mai intalnite sunt urmatoarele categorii:

• garniturile de bataie • garnitura centrala • garniturile de geam

Pentru a avea o etansare continua, la colturi, garniturile se taie la 45° si se lipesc la imbinari sau se taie la 90° si se folosesc coltari vulcanizati, de care se lipesc.

Praguri pentru usi • sisteme fara bariera termica • sisteme cu bariera termica


50

6.5. Notiuni despre confectionarea sistemelor de tamplarie termoizolata Operaţiile fluxului tehnologic de prelucrare a componentelor tâmplăriei din PVC

• Debitarea profilelor din PVC, a profilelor metalice de armare şi a tuturor componentelor auxiliare;

• Frezarea fantelor şi orificiilor de drenaj, respectiv de ventilare a camerelor profilelor, precum şi executarea unor locaşuri pentru elementele de feronerie;

• Armarea prin introducerea armăturii în interiorul profilului din PVC, în camera principală şi prinderea acestuia cu şuruburi;

• Sudarea se realizează pe maşini automate de sudat, pe principiul sudare cap la cap prin presare;

• Debavurarea surplusului de sudură se execută pe toate suprafeţele profilului, precum şi în zona colţului la interior şi exterior;

• Montajul etanşărilor şi a feroneriei implică introducerea garniturilor în nutul profilelor, perimetral şi aplicarea tuturor componentelor de feronerie;

• Montajul vitrajului izolant implica calarea geamului. Operaţiile fluxului tehnologic de prelucrare a componentelor tâmplăriei din aluminiu

• Debitarea profilelor din aluminiu şi a tuturor componentelor auxiliare; • Frezarea pentru montajul elementelor de feronerie; • Stanţarea si gaurirea pentru realizarea fantelor de drenaj la exteriorul profilului

de toc, a orificiilor de drenaj în falţul tocului şi al cercevelei precum şi orificiilor de decompresie

• Imbinarea ramelor de toc şi cercevea prin îmbinarea mecanica în colţuri; • Montajul etanşărilor şi a feroneriei implică introducerea garniturilor în nutul

profilelor, perimetral şi aplicarea tuturor componentelor de feronerie; • Montajul vitrajului izolant implica calarea geamului.

Operaţiile fluxului tehnologic de prelucrare a componentelor tâmplăriei din lemn statificat

• Debitarea binalelor şi a tuturor componentelor auxiliare; • Imbinarea ramelor in dinti sau lamela continua, cu cepuri sau cu elemente

coada de randunica; • Finisarea prin slefuire, grunduit, baituit si lacuit (impregnarea la Ultra Violete si

antifungicidica); • Montajul etanşărilor şi a feroneriei implică introducerea garniturilor în nutul

profilelor, perimetral şi aplicarea tuturor componentelor de feronerie; • Montajul vitrajului izolant implica calarea geamului sau lipirea acestuia pe lemn

prin intermediul unui adeziv structural. Operaţiile fluxului tehnologic de prelucrare a componentelor tâmplăriei din otel sau otel inox

• Tăiere profilelor din otel, perforare gauri, frezarea pentru montajul elementelor de feronerie;

• Sudarea pe maşini automate de sudat sau cu laser; • Tratarea mecanica a suprafetei de sudură (periere, slefuire si sablare metalica); • Tratarea chimica a suprafetei de sudură;


51

• Tratarea suprafetei: slefuire/lustruire, sablare, protectia suprafetei, curătarea; • Montajul etanşărilor şi a feroneriei implică introducerea garniturilor în nutul

profilelor, perimetral şi aplicarea tuturor componentelor de feronerie; • Montajul vitrajului izolant implica calarea geamului.

6.6. Accesorii de montaj Pentru realizarea unui montaj de calitate se utilizeaza diverse accesorii:

• Spume poliuretanice – se utilizeaza pe conturul tamplariei, avand rol de izolare fonica si termica. Dupa uscare se taie si se acopera cu finisajele, deoarece nu sunt rezitente la radiatiile UV.

• Silicon utilizat la etansarea rosturilor (ex.: intre toc si glaf); este rezistent la variatii mari de temperatura, la agenti atmosferici si la UV.

• Banda aluminium-butyl – se foloseste pe conturul tamplariei pentru a realiza hidroizolatia.

• Banda precomprimata – folosita pentru cuplarea etansa a diverselor piese de tamplarie sau pe contur; etansarea se realizeaza prin marirea volumului benzii.

• Pene de montaj – se folosesc pentru a aseza tamplaria in pozitie corecta in golul de zid. De obicei sunt din lemn; se indeparteaza dupa fixarea tamplariei in suruburi.

• Cale geam – se folosesc pentru a aseza vitrajul izolant/placa termoizolanta in partea mobila sau fixa a tamplariei.

• Dibluri si Suruburi de montaj – se folosesc pentru a fixa tamplaria in golul de zid; se aleg in functie de tipul zidului in care se realizeaza montajul.

• Bride de montaj – sunt elemente metalice fixate de toc, prin care se fixeaza suruburile de montaj alaturi de toc; se acopera cu tencuiala si finisajul interior.

• Solbancul – se foloseste la partea inferioara a ferestrelor, pentru a monta tamplaria pe un precadru si pentru a fixa glaful.

6.6.1. Spuma poliuretanică Spuma poliuretanică este un material de fixare si umplere pentru diferite elemente de constructie, având un rol important în asigurarea conditiilor de rezistentă mecanică si izolatie termică. În cadrul materialelor termoizolante spuma poliuretanică se încadrează printre cele cu cea mai mare rezistentă termică. Asigură mentinerea eficientă a căldurii, respectiv mentinerea constantă a temperaturii în spatiile de răcire si congelare. Caracteristici generale

• Izolare termică – Pe parcursul vietii unei clădiri, jumătate din energia folosită se consumă pentru încălzire sau răcire. De aceea, termoizolarea eficientă este esentială. Orice clădire nouă sau restaurată trebuie să obtină un certificat energetic conform Directivei nr. 91 CE / 2002.

• Izolare fonică – Spuma poliuretanică, prin structura ei omogenă, are o excelentă rezistentă fonică. Cu cât calitatea spumei este mai mare, cu atât izolarea fonică creste.


52

• Aderentă – În etapa de întărire, spuma poliuretanică aderă usor, făcând posibilă lipirea sa de alte materiale de constructii. Deseori, rezistenta internă a spumei este mai mare decât rezistenta la rupere, rezultând astfel o rupere coezivă.

• Rezistenta la agenti chimici – Spuma poliuretanică rezistă excelent la majoritatea substantelor chimice, dizolvantilor si uleiurilor frecvent utilizate.

Indicatori de calitate

• Structura: structura celulară a spumei poate fi foarte spongioasă sau foarte omogenă. O structură cât mai omogenă asigură o calitate superioară si proprietăti de izolare termică si fonică mai bune.

Structură neomogenă Structură omogenă

• Densitatea: între densitate si expandare trebuie să existe un echilibru. Cu cât

densitatea este mai mică, cu atât productivitatea este mai mare, însă structura spumei trebuie să fie omogenă. Atât spuma cu structură neomogenă, cât si spuma colapsată au o densitate mare.

• Stabilitatea dimensională: presiunea în rost cauzată de expandarea sau de

contractiile spumei după întărire poate cauza deformatii în structura elementelor fixate (exemplu: usile pot fi greu de închis). Limite de expandare si contractie: spuma monocomponentă: deformatii < 5% = bine, < 10 % = slab, > 10 % = nu se acceptă. A nu se confunda cu presiunea exercitată de spumă la întărire.

• Presiunea exercitată la întărire – este presiunea din rost cauzată de expandarea spumei în timpul procesului de întărire. Poate cauza deformatii ale tocurilor de usi si ferestre.


53

• Volum de expandare în rost: este volumul spumei întărite după expandarea în rost.

• Post expandarea reprezintă: cresterea în volum a spumei imediat după

aplicare. A nu se confunda cu presiunea la întărire sau stabilitatea dimensională. Post expandarea nu cauzează deformarea rosturilor. Expandarea puternică poate fi un avantaj în cazul umplerii golurilor sau un dezavantaj din cauza pierderilor de material după tăiere si a murdăririi suprafetelor.

• Curgerea spumei implică o stabilitate mică în rosturile verticale (nu se lipeste pe suprafetele verticale si calde). Curgerea apare când spuma este utilizată la temperaturi extreme. Indică faptul că spuma nu are calitatea cerută.

• Fragilitatea, friabilitatea: poate fi cauzată de calitatea slabă a spumei, în special la temperaturi joase (ex.: când spuma standard este aplicată iarna) sau la spumele de iarnă de calitate slabă. Apare în timpul întăririi.

• Volumul de umplere: este volumul de produs cu care este umplut tubul. Un volum optim de umplere cu produs este de 75% din volumul tubului, iar restul cu gaz propagator. În cazul în care volumul de umplere cu produs este mai mic de 75%, spuma poliuretanică va fi neomogenă în urma întăririi. În cazul în care volumul de umplere cu produs este mai mare de 75%, tubul nu va putea fi golit complet deoarece este prea putin gaz propagator.


54

Factori care influentează calitatea spumei poliuretanice Calitatea spumei poliuretanice poate fi influentată de conditiile de mediu:

• Temperatura: Tubul trebuie tinut la temperatura camerei (cca. +20°C) minim 12 ore înainte de utilizare. Valabil si pentru spumele de iarnă!

• Umiditatea: este un factor deosebit de important în asigurarea calitătii. Pulverizarea cu apă a spumei, când umiditatea aerului este mică, îmbunătăteste procesul de întărire si structura celulară a spumei (structura omogenă). Pulverizarea suprafetelor poroase (ex.: beton) înainte de aplicarea spumei influentează pozitiv aderenta. Pulverizarea apei pe timp de iarnă poate avea ca efect formarea de gheată pe suprafată sau pe spumă! Folosirea spumei în medii uscate prelungeste timpul de formare a peliculei, precum si timpul de întărire.

• Sensibilitate la razele ultraviolete: după întărire, spuma poliuretanică trebuie acoperită cu tencuială. Actiunea razelor ultravioleta poate modifica structura si culoarea spumei poliuretanice.

Etape de aplicare

• Umezirea prin pulverizare cu apă a suprafetelor; • Agitarea flaconului de spumă de min. 20 ori ; • Montarea pistolului aplicator pe flacon; • Aplicarea spumei în rost; • Stropirea prin pulverizare a spumei aplicate; • Tăierea excesului de spumă.

Solutie de curătare pentru spumă poliuretanică neîntărită Solutie de curătare pentru spumă poliuretanică neîntărită a fost conceput pentru curătarea pistoalelor de aplicare. Aceasta îndepărtează spuma neîntărită. Este ambalat în tuburi de metal sub presiune prevăzute cu un inel de adaptare care se însurubează la pistol. Pentru folosirea fără pistol, tubul este prevăzut cu un cap tip spray. Unelte de lucru spumă poliuretanică

Pistol aplicare spumă poliuretanică • Conceput pentru o aplicare precisă si o folosire ratională, economică a spumei

poliuretanice; • Cu ajutorul acestuia se pot monta rapid, usor si cu precizie, fără pierderi de

material, tocurile de la geamuri si usi; • Conferă posibilitatea de a doza în mod optim spuma cu ajutorul sistemului de

reglare de la partea posterioară a acestuia, putând fi eficient utilizat si pentru umplerea crăpăturilor, rosturilor etc.;

• Interiorul pistolului aplicator este din teflon, ceea ce îl face foarte rezistent la o utilizare îndelungată.


55

6.6.2. Siliconul

Raportat la masa totală a unei constructii, rosturile de îmbinare constituie doar o mică parte a structurii. În ciuda acestui fapt, au un aport important din punct de vedere al stabilitătii si durabilitătii clădirii. Clădirile de locuit sunt construite din îmbinarea a numeroase elemente structurale diferite ca material si ca elemente componente. În functie de materialul din care sunt fabricate, elementele de constructie se pot misca în diferite directii, ca urmare a variatiilor de temperatură, la umezire sau uscare, respectiv la efectul factorilor mecanici, cum ar fi vântul sau presiunea. De aceea, din punct de vedere al stabilitătii si flexibilitătii clădirii este foarte important ca diferitele elemente structurale să se miste liber unele în raport cu altele. Acest lucru poate fi obtinut folosind, pentru realizarea rostului de îmbinare, numai materiale flexibile, cu rezistentă ridicată. Rolul materialelor de etansare

• Echilibrează miscarea dintre elementele structurale; • Protejează împotriva umiditătii, curentului si zgomotului; • Asigură rolul estetic al îmbinării.

Deplasările ce trebuie preluate

Miscări orizontale Miscări verticale Întindere Compresiune Tipuri de rosturi Rosturi de dilatatie

• Rosturi în care apar forte de întindere si compresiune;

• Sunt folosite la îmbinarea între elementele de constructie mari (rosturi structurale, ex.: panouri de fatadă sau la extinderile si anexele clădirilor cum ar fi garaje sau balcoane);

• Etansarea trebuie să fie foarte elastică.


56

Rosturi de îmbinare (rosturi perimetrale) • Sunt în general rosturi cu deplasări

verticale; • Sunt folosite la îmbinarea

elementelor de constructii mici sau fără rol structural (ex.: peretii si tocurile usilor sau ferestrelor);

• Sunt rosturi cu deplasări foarte mici;

• Etansarea trebuie să fie mai putin elastică.

Rosturi la elementele de sticlă

• Etansează îmbinarea între sticlă si tocul ferestrei;

• Etansarea trebuie să fie rezistentă la apă, temperatură si la UV;

• Etansarea trebuie să fie foarte elastică.

Caracteristicile materialelor de etansare • Formarea peliculei

Este timpul necesar formării unei pelicule de suprafată la o temperatură de +23°C si o umiditate relativă a aerului de 50% CM. Este de preferat ca acest timp să fie cât mai redus.

• Timpul de întărire Reprezintă întărirea în adâncime a materialului, măsurată în mm, după 24 ore la o temperatură de +23°C si o umiditate relativă a aerului de 50% CM. Un etansant obisnuit se întăreste între 1,5 si 3 mm la 24 ore.

• Alungirea la rupere Este alungirea măsurată în procente în momentul ruperii. Un material de etansare de calitate bună trebuie să aibă o alungire la rupere mai mare de 100%.

• Revenirea la forma initială Reprezintă capacitatea materialului de etansare de a reveni la forma initială după ce este supus timp de 24 ore unui efort de întindere sau compresiune.

• Rezistenta la UV Etansantii siliconici sunt rezistenti la ultraviolete.

• Compatibilitatea cu materialele de constructii Calitatea se regăseste într-o bună conlucrare între etansant si materialul de

constructie. • Compatibilitatea cu diverse tipuri de vopsea


57

În cazul unui etansant de calitate bine ales, nici unul dintre materiale (etansant, vopsea) nu suferă nici un fel de modificări (decolorări, exfolieri, desprinderi etc.) când sunt în contact.

Determinarea consumului de silicon Consumul depinde de dimensiunile rosturilor, nu de proprietătile materialului de etansare. Mod de calcul:

Cordonul de silicon trebuie sa adere numai la 2 suprafete (aderenta la 3 suprafete duce la dezlipirea acestuia in timp, datorita dilatatiilor/contractiilor succesive). Unelte de lucru silicon

6.6.3. Sistem de etansare cu folii la exterior si interior Sistem de etansare pentru tâmplăria termoizolantă

• facilitarea difuziei vaporilor de apă • evitarea formării condensului de vapori de apă • rezistentă la ploi torentiale si impermeabilitate • etanseitate la aer si vânt • izolare fonică si termică excelentă

CONSUM = lătime(mm) x adâncime(mm)=ml pe metru exemplu: 10mm x 10mm= 100ml etansant pe metru

CONSUM = 0,5 x lătime(mm) x adâncime(mm)=ml pe metru exemplu:0,5 x 10mm x 10mm= 50ml etansant pe metru


58

Avantaje sistem: Conform legilor fizicii aplicate în constructii, vaporii de apă încearcă să treacă prin pereti si tavane pentru a păstra aceeasi concentratie pe ambele părti, iar ca regulă, transferul se face dinspre interior spre exterior. Întotdeauna este aleasă calea care opune cea mai mică rezistentă: rosturile de îmbinare dintre ferestre, usi si structura clădirii. Daunele structurale cauzate de condensarea apei în zonele de îmbinare între ferestre, usi si structura clădirii cresc puternic în timp. Folia pentru etansări asigură o izolare termică si o barieră împotriva aparitiei condensului de apă pe 3 niveluri:

• În exterior, rostul de îmbinare este protejat împotriva apei de ploaie si ploilor puternice. Apa care pătrunde este controlată si dirijată în exterior. În acelasi timp, se permite umiditătii din interiorul clădirii să iasă în exterior.

• În zona centrală a rostului se asigură izolare termică si fonică excelentă. • În interior, rostul asigură bariera împotriva vaporilor de apă pentru separarea

climatului interior de cel exterior.

Variante de montaj al sistemului

- Folie pentru etansări la interior - Folie pentru etansări la exterior - Bandă de etansare precomprimată - Spumă poliuretanică


59

Tabel utilizare benzi de etansare precomprimate

a. Folia pentru etansarea la interior

Sistem de folii, barieră a vaporilor de apă, pentru etansarea îmbinărilor la aer si vânt pentru ferestre în interior

Caracteristici

• Etanseitate la aer si vânt • Impermeabilă la apă • Poate fi tencuită sau vopsită; peste folie se pot efectua placări • Prevăzută cu o latură autoadezivă pentru premontajul ramelor mascate • Se aplică cu usurintă, nefiind necesară o fixare mecanică suplimentară • Folie foarte robustă si rezistentă la rupere

Pentru a diminua difuzia vaporilor de apă în zona de îmbinare a ferestrelor nu este suficientă doar etansarea rostului. Se va etansa si o portiune din perete (mai ales în cazul peretilor porosi, cu capacitate de difuzie a vaporilor de apă). Domenii de utilizare

• Folia pentru etansări la interior este recomandată atât pentru constructii noi, cât si pentru consolidarea clădirilor vechi

• Este prevăzută pe o latură cu o fâsie autoadezivă de 20 mm, foarte utilă la premontajul pe rama ferestrei în cadrul procesului de etansare a îmbinărilor „pe latura caldă a constructiei”

• Protejează rama împotriva murdăriei Pregatirea suprafetei de baza Suprafata de bază trebuie să aibă capacitate portantă, să fie solidă si să nu contină urme de praf, ulei sau grăsimi. Fereastra trebuie să fie uscată, însă corpul de constructie poate să fie umed (fără apă vizibilă pe suprafată). Adânciturile mari, precum zonele segregate în beton si goluri de aer la suprafata betonului, trebuie spăcluite în prealabil. Prelucrare


60

Se îndepărtează hârtia de separare de pe fâsia autoadezivă, se aplică folia si se presează puternic. Datorită rigiditătii reduse se aplică foarte usor la colturi. Se poate lipi dacă este necesar si pe latura vizibilă a ramei mascate (după ce fereastra a fost montată si spatiul intermediar umplut). Pentru lipirea pe perete se utilizează un etansant cu proprietăti adezive. Trebuie aplicat etansant astfel încât să se asigure după presarea foliei o lătime de minim 30 mm si o grosime de minim 1 mm. În zonele ce necesită tencuire trebuie asigurată lipirea pe întreaga suprafată. În continuare, se presează folia în etansantul proaspăt aplicat si se rulează cu ajutorul unei role sau al altei ustensile. Atentionare Folia se va aplica în zona rosturilor fără tensionare. Dacă în cadrul lucrărilor de renovare trebuie lipite suprafete foarte denivelate, de ex. zidărie, fatade vechi din beton spălat etc., se impune mentinerea unui climat uscat după efectuarea lucrărilor astfel încât stratul cu grosimea cea mai mare să se poată usca. La temperaturi cuprinse între - 5˚C și +5˚C trebuie luată în considerare întârzierea îmbinării. Tencuirea se realizează în momentul în care etansantul s-a întărit astfel încât să poată suporta greutatea stratului de tencuială. Pentru suprafete normal absorbante si temperaturi normale după 36 până la 48 de ore. În caz contrar se verifică întâi aderenta, mai ales în conditii meteo nefavorabile sau dacă din cauza denivelărilor corpului de constructie este necesară aplicarea unor straturi mai groase de adeziv.

b. Folia pentru etansarea la exterior Sistem de folii cu posibilitate de tencuire, cu capacitate de difuzie a vaporilor de apă, pentru etansarea îmbinărilor la aer si vânt pentru ferestre, elemente de ferestre si usi exterioare

Caracteristici

• Etanseitate la aer si vânt; • Rezistentă la ploi torentiale si impermeabilitate la apă; • Poate fi tencuită sau vopsită; peste folie se pot efectua placări; • Prevăzută cu o latură autoadezivă pentru premontajul la ferestre; • Se aplică simplu, nefiind necesară o fixare mecanică suplimentară.


61

Domenii de utilizare • Pentru etansarea ferestrelor, elementelor de ferestre si usilor în exterior; • Facilitează difuzia vaporilor de apă, pentru ca umiditatea din constructie să se

poată diminua, evitând formarea condensului.

6.6.4. Bandă de etansare precomprimată Bandă de etansare din material spongios, rezistentă la ploi torentiale, dar cu capacitate de difuzie, pentru etansări ale îmbinărilor în domeniul ferestrelor / fatadelor. Caracteristici

• Capacitate de difuzie a vaporilor de apă; • Prelucrare simplă; • Etanseitate la aer si vânt; • Izolare fonică; • Izolare termică; • Permite aplicarea straturilor de vopsea; • Greu inflamabil.

Banda de etansare precomprimată reprezintă o bandă de etansare poliuretanică, impregnată cu acril, precomprimată. Domenii de utilizare Banda de etansare precomprimată este recomandata pentru etansarea exterioară împotriva: vântului, prafului, ploilor torentiale, apei scurse prin neetanseităti. Banda se utilizează pentru zonele unde este cerută capacitatea de difuzie a vaporilor de apă. Umiditatea din constructie se poate evapora si astfel se poate evita formarea condensului. Banda de etansare precomprimată este prevăzută pe o latură cu o fâsie autoadezivă pentru a usura procesul de aplicare. Pregatirea suprafetei de lucru Suprafata de bază trebuie să aibă capacitate portantă, să fie solidă, curată, fără urme de ulei sau grăsimi. În caz contrar suprafata va fi curătată. Prelucrare Îndepărtati folia de protectie si tăiati capătul benzii. Dezlipiti hârtia de separare si fixati fâsia autoadezivă pe profil. Se recomandă presarea manuală sau cu spaclu pe elementul de constructie. Banda de etansare precomprimată nu se aplică dintr-o dată, ci se lipeste pe profil. Pentru a compensa dilatarea, se recomandă prelungirea benzii cu 1cm la 1 m. Banda de etansare precomprimată nu se montează circulant. Fiecare latură se lipeste separat. În colt banda de etansare se taie. Rezerva pentru compensarea dilatării trebuie să fie repartizată uniform începând de la mijlocul suprafetei. În cazul etansării elementelor prefabricate se va asigura, cu ajutorul unui distantier, respectarea dimensiunii rosturilor. În cazul rosturilor în cruce, se montează continuu benzile de etansare în directia verticală a rosturilor, iar benzile de etansare în rosturile orizontale se fixează peste etansarea verticală continuă. În cazul lătimilor mai mari ale rosturilor se fixează banda de etansare la 2 – 4 mm de cantul rostului. După expandare se fixează banda de etansare precomprimată pe flancul rostului.


62

Denivelările usoare se egalizează. Rolele desfăcute se vor sigila imediat după terminarea aplicării si se vor depozita în mediu răcoros. Astfel se împiedică expandarea (respectiv telescoparea) benzilor de etansare.

6.6.5. Cale pentru montaj Calupuri montaj rama

Cale pentru montaj sticla, negru, sunt realizate din polipropilenă (PP), grosime 6mm. Se recomandă să se înceapa cu o greutate mai mare de 150 - 160 kg la 2 blocuri utilizate în ordine pentru a realiza o distribuţie optimă de presiune şi pentru a minimiza riscul de fractură de pe marginile de sticlă (greutatea max. pentru fereastră-batantă normală = 130 kg).

Tipuri de cale

Cale pentru montaj cu dimensiune de 1, 2, 3, 4 si 5 mm

Precale cu latime de 34, 35, 36, 37 si 44 mm

Suport pentru calele de montaj

Cale reglabile pentru montaj


63

Cleste pentru stangerea calelor reglabile la montatul ferestrelor

Ciocan utilizat la montajul baghetelor pentru tamplarie din PVC

6.6.6. Dibluri si suruburi

Dibluri cu surub cui Pentru utilizarea în beton, cărămizi solide si materiale de constructie cu rezistentă ridicată.

Dibluri cu surub cui Ancore nailon pentru fixarea ramelor ferestrelor si usilor din lemn, metal si plastic.

Surub

6.6.7. Bride de montaj (ancore)

Bride metalice - pot prelua si dilatarile. Totusi, ele au rezistenta doar intr-o singura directie, cea perpendiculara pe fereastra. Nu se recomanda folosirea ancorelor pentru fixarea usilor pentru ca acestea nu preiau forte de torsiune (care apar atunci cand deschidem o usa). Se va consulta intotdeauna producatorul pentru a determina tipul necesar pentru fiecare caz in parte. Este recomandabila existenta cate unui surub de fixare in zona fiecarei balamale.

6.6.8. Solbanc Este un profil ce se monteaza sub fereastra (inainte de montaj se fixeaza direct pe tocul ferestrei) si care permite o imbinare mai buna a glafurilor de interior si exterior. Practic prin folosirea solbancului, glafurile se imbina sub fereastra, ceea ce impiedica apa de ploaie sau gheata topita sa intre.


64

1. Vitraj izolant 2. Profil PVC 3. Glaf interior din PVC 4. Glaf exterior din aluminiu 5. Solbanc

6.7. Protectia anticoroziva a suprafetelor Coroziunea reprezinta deteriorarea unui metal sau a unui aliaj datorita mediului inconjurator (apa, condens, datorita unor medii acide sau alcaline, sulfului din zone industriale e.t.c.) . Factori generatori de coroziune Coroziunea bimetalica (galvanica) - Suprafetele mici de metal nobil (otel inoxidabil) in contact cu suprafetele mari de metal mai putin nobil (aluminiu) au risc scazut de aparitie a coroziunii. Dispozitivele de fixare trebuie realizate dintr-un material mai nobil decat cel din care sunt realizate elementele care vor fi fixate (otelul inoxidabil este cel mai utilizat).

• aluminiu-otel inoxidabil: aluminiu poate fi utilizat fara probleme in contact cu componente de dimensiuni reduse din otel inoxidabil cum ar fi ancorele;

• aluminiu-cupru: aluminiu in combinatie cu cuprul si aliaje din cupru determina aparitia coroziunii;

• aluminiu-zinc: aluminiu in combinatie cu zincul creste riscul aparitiei coroziunii; • aluminiu-plumb: aluminiu in combinatie cu plumbul nu creste riscul aparitiei

coroziunii; exceptie face contactul dintre cele doua metale in mediu marin; • otel inoxidabil-cupru: otelul inoxidabil in combinatie cu cuprul si aliaje din cupru

creste riscul aparitiei coroziunii; • zinc-cupru: zincul in combinatie cu cuprul si aliaje din cupru creste riscul

aparitiei coroziunii.


65

Tipuri de coroziune După aspectul distrugerii, coroziunea poate fi clasificată în:

• Coroziune continuă, când întreaga suprafaţă metalică a fost cuprinsă de acţiunea mediului agresiv Coroziunea continua poate fi uniforma sau neuniforma, dupa cum viteza procesului de distrugere este aceeasi pe intreaga suprafata metalica sau diferita pe anumite portiuni.

• Coroziunea locală, când distrugerea se produce numai pe anumite porţiuni ale suprafeţei metalului sau aliajului. Coroziunea locala poate fi de mai multe feluri:

Coroziunea punctiforma, care se localizeaza pe suprafete mici (puncte de coroziune);

• Coroziunea sub suprafata, care incepe la suprafata dar se extinde de preferinta sub suprafata metalului provocand umflarea si desprinderea metalului (pungi de coroziune);

• Pete de coroziune, care se repartizeaza pe suprafete relativ mari, dar adancimea lor este mica;

• Coroziunea intercristalina, care se caracterizeaza prin distrugerea selectiva a metalului la limita dintre cristale;

• Coroziunea transcristalina, care reprezinta un caz tipic de coroziune locala la care distrugerea coroziva este determinata de directia tensiunilor mecanice de intindere. Caracteristic la acest fel de coroziune este faptul ca fisurile se propaga nu numai la limita cristalelor ci ele chiar le traverseaza.

Protectia anticoroziva Protectia la coroziune se poate realiza prin:

• Selectarea unor materiale durabile; • Vopsirea profilelor: anodizare, vopsire organica, zincare in cazul otelului; • Reducerea zonelor vulnerabile:

- contactul diferitor tipuri de metale; - contactul metalului cu lemnul; - contactul metalului cu betonul/ cimentul; - zonele in care se strange apa provenita din ploaie si condens; - zonele unde se strange mizerie;

• Toate componentele din aluminiu care intra in contact direct cu betonul/cimentul trebuie izolate;

• Materialele cu care se curata tamplaria nu trebuie sa contina clorura sau acid clorhidric deoarece corodeaza;

• Metalele nu ar trebui sa intre in contact cu lemnul deoarece acesta este foarte coroziv.

Coroziunea bimetalica poate fi prevenita prin:

- utilizarea izolatorilor; - nylon; - teflon; - neopren; - EPDM; - prin vopsire.


66

Pentru prevenirea corodarii, profilele din aluminiu se pot anodiza sau se pot vopsi.

Operatii premergatoare vopsirii profilelor din aluminiu: degresare, spalare cu apa si clatire prin imersie, dezoxidare, spalare cu apa si clatire prin imersie, cromatare, spalare cu apa si clatire prin imersie, uscare. Nerespectarea operatiilor premergatoare vopsirii si nerespectarea grosimii stratului de vopsea poate duce la:

- eflorescenta; - coroziune adanca; - aspect de coaja de portocala (orange peel) ;

Avantajele vopsirii electrostatice:

- calitate deosebita a acoperirii; - rezistenta mecanica sporita; - durabilitate; - eficienta economica; - grad sporit de protectie a mediului;

In procesul de anodizare structura originala a aluminiului ramane vizibila. Profilele sunt cufundate intr-o baie chimica unde sunt oxidate artificial; in acest fel porii profilelor se deschid iar apoi profilele sunt colorate intr-o baie de oxid metalic. La final, porii se inchid intr-o baie speciala de aburi. Anodizarea poate fi:

- cromica: consta in acoperirea la suprafata a pieselor in scopul obtinerii unui strat protector de oxizi din aluminiu;

- sulfurica: are scop decorativ si determina protejarea pieselor din aluminiu si a aliajelor din aluminiu la coroziune.

6.8. Solicitari mecanice si caracteristici geometrice ale profilelor Fortele externe asupra constructiilor de ferestre Asupra elementelor de ferestre actioneaza diferite genuri de sarcini, care trebuie sa fie amortizate prin intermediul profilelor ramelor de toc si a rigidizarilor acestora în corpul cladirii. Acestea se pot împarti în sarcini proprii, solicitari dinamice si solicitari produse de actiunea vântului.


67

• Prin sarcini proprii se întelege greutatea proprie a fiecarei componente, care solicita permanent structura portanta. La dimensionarea elementelor de ferestre, sarcina proprie ramâne, de regula, neluata în considerare. Greutatea proprie se compune din greutatea constructiei (traverselor) si greutatea geamului, respectiv a panelului.

• Solicitarile dinamice sunt variabile, în raport cu marimea punctului de aplicare a fortelor. Ele rezulta, de exemplu, din sarcinile proprii generate de greutatea persoanelor sau a zapezii.

• Solicitarile produse de actiunea vântului sunt considerate, de asemenea, solicitari dinamice. Solicitarile produse de actiunea vântului constituie, de regula, sarcinile determinante pentru dimensionarea constructiei de ferestre. Acestea se numara printre solicitarile fara actiune permanenta.

6.8.1. Modulul de rigiditate la solicitarea de încovoiere – (E • I) Proprietăţile de rigiditate (flexibilitate) ale structurii nu depind de nivelul forţelor exterioare, ci numai de caracteristicile structurii şi de natura materialului. Capacitatea portanta a profilelor din PVC este epuizata deja de la valori mici ale deschiderii. De aceea, ea este majorata în constructia de ferestre prin rigidizari din otel, respectiv aluminiu. Prin rigiditate se întelege în general rezistenta unui corp fata de toate modificarile de forma.

• Modulul de elasticitate Prin elasticitate se întelege capacitatea tuturor corpurilor solide de a reveni la forma initiala dupa disparitia unei forte externe care provoaca o deformare. Tensionarile si deformarile unei structuri portante sunt dependente, printre altele, de materialul din care aceasta a fost fabricata. Marimea modificarii formei este proportionala cu forta care o genereaza. Cu alte cuvinte, la o dublare a sarcinii, se dubleaza si încovoierea. Modulul de elasticitate este un coeficient de material care se determina din încercarile asupra materialului. El este dependent de temperatura. Cu cât modulul de elasticitate este mai mare, cu atât deformarile unui corp sub o anumita solicitare sunt mai mici. Cu E se noteaza modulul de elasticitate (pe scurt: modulul E).

• Momentul de inertie Modulul E nu poate oferi singur o imagine asupra capacitatii portante a unei sectiuni. El reprezinta doar o valoare comparativa între materialele utilizate. Capacitatea de solicitare a unei structuri portante (de ex. montant, traversa) este dependenta de material, de forma sectiunii si de dimensiunile acesteia. La încovoiere, capacitatea portanta a unei sectiuni depinde de geometria si de dispunerea sa în raport cu forta exercitata. Pentru dimensionarea sistemelor statice simple în constructia de ferestre, este suficient momentul de inertie. Unitatea de masura este puterea 4 a unei unitati de lungime oarecare (de ex. cm4, m4). Cu I se noteaza modulul de inertie (pe scurt: modulul I).

Determinarea rigiditatii la încovoiere Cu ajutorul rigiditatii la încovoiere, se pot clasifica structurile portante în raport cu rezistenta mecanica a acestora. Asa cum s-a explicat deja la începutul acestui capitol, aceasta valoare este notata cu E • I.


68

Cu ajutorul (E • I) se poate clasifica si compara caracteristica de portanta a sectiunilor diferitelor materiale. 6.8.2. Coeficient de dilatare Dilatarea termică este fenomenul fizic prin care dimensiunile (volumul, suprafata, lungimea) unui corp cresc în urma variatiei temperaturii. Fenomenul opus se numeste contractie termică. Pentru majoritatea substantelor cresterea temperaturii duce la cresterea dimensiunilor, dar există si excepții. Astfel, un corp solid îsi măreste toate dimensiunile liniare în acelasi raport. Pentru solide cresterea relativă a unei dimensiuni (raportul dintre variatia dimensiunii si dimensiunea initială) este proportională cu cresterea temperaturii. Coeficientul de proportionalitate se numeste “coeficient de dilatare termica”, o mărime de obicei pozitivă, a cărei unitate de masura este inversul unitătii de măsură a temperaturii. Pentru polimeri (de exemplu materiale plastice) acest coeficient este de circa 10 ori mai mare decît pentru metale, care la rîndul lor au un coeficient mai mare decît al ceramicilor. Se măsoară cu dilatometrul.


69

7. DEPLASAREA ÎN VEDEREA EFECTUĂRII MONTAJELOR

7.1. Tipuri de dispozitive de ridicat si transportat

7.1.1. Caracteristici functionale Dimensiunile structurilor de tamplarie determina volume si mase care trebuiesc ridicate si transportate in procesul de obtinere si instalare a produsului final. Uneori, datorita situatiilor specifice fiecarei cladiri ce trebuie echipata cu tamplarie termoizolanta, pentru montajul structurilor produse in atelier se impune utilizarea de echipamente speciale de manipulare. Utilizarea echipamentelor de ridicat si transportat este necesara si din motive de protectie a muncii si/sau eficienta. Astfel, se pot manipula in siguranta si intr-o unitate de timp redusa cantitati mari de materiale, cu implicatii importante in reducerea costurilor finale ale lucrarii. Cele mai importante caracteristici ale dispozitivelor de ridicat si transportat sunt:

• masa utila care poate fi manipulata; • cursa dispozitivului si caracteristicile acesteia; • tipul energiei utilizate; • siguranta in exploatare.

Avand in vedere scopul in care sunt folosite, masa utila care poate fi tranportata este extrem de importanta. De cele mai multe ori masa utila este direct proportionala cu masa echipamentului ceea ce duce la o atenta alegere a solutiei de manipulare pentru fiecare aplicatie in parte, evitand astfel cheltuieli suplimentare si nejustificate pentru manipularea (transport, montaj etc.) echipamentului in sine.

7.1.2. Utilizarea dispozitivelor de ridicat si transportat Sunt situatii in care echipamentele sunt folosite si pentru a transporta produsele la inaltimi mari. Zona de amplasare a acestor echipamente in raport cu pozitia finala in care se va afla produsul face foarte importanta alegerea unui echipament cu cursa corespunzatoare. In anumite situatii forma cladirii unde trebuie amplasat produsul dar si vecinatatiile acesteia impun anumite restrictii privind alegerea echipamentului adecvat. In cele mai multe din localitatiile urbane din tara noastra accesul autovehiculelor cu masa totala mare, in anumite zone, este partial sau complet restrictionat.

7.1.3. Tipuri de dispozitive de ridicat si transportat Cele mai importante tipuri de dispozitive de ridicat si transportat sunt:

• macaralele cu brat sau cu platforma ; • stivuitoarele; • platformele autoridicatoare; • elevatoarele; • mecanisme de ridicat: palane si electropalane, scripeti, trolii, benzi, chingi,

ventuze etc.; • transportatoare de sticla; • macarale electrice aeriene.


70

Macaralele sunt unele dintre cele mai utilizate echipamente de ridicat si transportat. Dintre avantajele utilizarii acestora se evidentiaza urmatoarele: - pot manipula mase si volume mari de

material; - acopera un spatiu de manevra ridicat atat pe

directie orizontala cat si vertical.

Stivuitoarele sunt folosite pentru situatii in care este necesar transportul rapid al materialelor pe distante scurte si pentru ridicarea acestora la inaltimi reduse. În cazul în care camioanele sunt în funcțiune, va fi necesar sa se desemneze și marcheze zonele de exploatare prin semne sau marcaje pe podea, permițând o distanță de trecere în condiții de siguranță și care necesită pentru cei care lucrează în zona de operare purtarea de haine de mare vizibilitate.

Platformele autoridicatoare sunt intalnite in situatiile in care este necesara transportarea materialelor pe inaltine, acestea acoperind in special componenta verticala a cladirilor. Dintre avantajele folosirii acestora se disting: - deplasare rapida a volumelor mari de material; - costuri de intretinere mici; - manipulare usoara.

Elevatoarele sunt folosite in special atunci cand este necesara ridicarea de mase si volume mari la inaltimi mici. Avantajele utilizarii acestora sunt: - pot manipula materiale rapid, pe

verticala; - siguranta ridicata in exploatare; - manipulare facila.

In general pentru echipamentele descrise mai sus este necesara calificarea corespunzatoare, conform legislatiei in domeniu, a manipulantilor acestora. O foarte mare importanta in activitatiile specifice tamplariei termoizolante o au utilizarea de sisteme conexe echipamentelor de ridicat.


71

Ventuzele pneumatice sunt formate din două sau trei tampoane de cauciuc per/cadru care sunt plasate pe suprafața sticlei și fixate prin operarea unui levier mic. Atunci când sunt utilizate într-o operațiune de lungă durată, se recomandă ca acestea să fie eliberate și refixate la intervale frecvente. Suprafața de sticlă trebuie să fie curata și uscata. Sunt folosite in special pentru manipularea sticlei si se caracterizeaza prin aderenta la material ca urmare a crearii unei zone de vacum intre membranele din cauciuc ale acesteia si sticla. Vacumul poate fi realizat manual sau utilizand instalatii pneumatice (sau hidraulice). In general ventuzele manuale pot ajuta la manipularea de mase reduse (pana la 100kg), iar cele pneumatice mase mari. Cele mai uzuale ventuze pneumatice pot prelua sarcini de 200kg-700kg avand si avantajul ca sunt alimentate electric prin intermediul acumulatorilor fiind astfel usor de deplasat.

Palanele manuale si electropalanele se folosesc pe o scara foarte mare in special datorita mobilitatii crescute a acesora ca urmare a masei proprii reduse. Elementul de legatura dintre partea de actionare si materialul ce trebuie ridicat este in general un cablu metalic sau un lant. Cablul metalic are in zona de capat de cele mai multe ori un carlig care ajuta la cuplarea materialelor ce trebuiesc manipulate de echipamentul de ridicat. Materialele pot fi preluate si transportate individual sau in grupuri folosind sisteme de asezare numite rastele; acestea sunt foarte utile si atunci cand este necesara tramsportarea manuala a volumelor mari de material.

Cu o greutate mica per unitate şi o forta de operare redusa, palanele manuale cu lant sunt ideale pentru utilizari in conditii grele. Din punct de vedere constructiv palanele se remarca prin: - carligele sunt dotate, in general, cu articulatii robuste astfel incat sa permita

rotatia acestora la 360 grade; - carcasa metalica robusta, si capacitatea de ridicare intre 0.5 şi 50 tone; - toate elementele care executa miscari de rotatie sunt montate pe rulmenti

pentru reducerea frecarilor, cresterea eficientei si cresterea fiabilitatii. Diferit fata de palanul manual cu lant, palanul manual cu levier poate fi utilizat deasemenea orizontal ca palan pentru tragere. Daca este utilizat vertical, levierul


72

trebuie sa fie utilizat usor de operator. Avantajele utilizării unui palan manual cu levier spre deosebire de utilizarea unui palan manual cu lant: - are aplicatii in toate ramurile industriei datorita usurintei cu care poate fi utilizat

atat in ateliere, cat si pe santiere; - este indispensabil in cazurile in care spatiul este mic; - posibilitatea miscării libere a lantului cand acesta nu este in sarcina.

Utilizat orizontal ca un palan de tragere, poate efectua mai multe operatii, cum ar fi repararea utilajelor, pretensionarea diverselor subansamble etc. Electropalanele se folosesc atunci cand energia de operare necesara este mare facand imposibila operarea umana. Avantajele enumerate mai sus pentru palanele manuale raman valabile si-n cazul electropalanelor. De cele mai multe ori manevrarea acestora se realizeaza de la distanta prin intermediul telecomenzilor cu sau fara fir. Date fiind sarcinile manipulate de catre echipamentele de ridicat si transportat o deosebita importanta o are asigurarea produselor impotriva potentialelor accidente pe tot parcursul procesului de lucru si atentia ce trebuie acordata respectarii normelor de protectie a muncii, conform legislatiei in vigoare, evitand astfel producerea oricaror daune materiale si umane.

Troliile cu lant au o construcţie robusta si o operare usoara datorita rolelor profilate, montate pe rulmenti. Cateva dintre beneficiile troliilor cu lant: - reprezinta o solutie economica de

manevrare a sarcinilor cuprinse intre 500 si 5000 de kg;

- rolele sunt prelucrate astfel incat sa corespunda profilului grindei;

- este prevazut cu protectii pentru evitarea caderii caruciorului.

Trolile acţionate cu lant sunt echipate, în versiunea standard, cu lant de operare cu lanturi de diferite lungimi.

Benzi - de obicei, realizate din piele sau plastic, cu mânere de lemn la fiecare capăt. Acestea sunt utilizate pentru manipularea dimensiunilor mari de sticlă, cu curele trecute sub marginea inferioară a geamului, astfel încât operatorii pot partaja greutatea sarcinii. O atentie specială trebuie acordata susținerii partii superioare a plăcilor înalte. Chingi de ridicare - De obicei, tăiate la lungimi adecvate din 75mm - 100mm si țesute larg. Folosite ca si curele când geamurile sunt pentru vitrine. Suprafaţa plată a chingii îi permite acesteia să fie retrasa de sub placa susținuta pe calupurile de asezare.


73

Transportatoare de sticla - muta plăci unice de mari dimensiuni si se bazeaza pe o pereche de roți plasate central și asigurate la o bază de lemn. Sticla poate fi susținută manual sau printr-un element vertical echipat cu un set de ventuze de mână.

.

Macarale electrice aeriene - Una dintre cele mai bune și cele mai versatile piese de echipament este parte integrantă a clădirii sau poate fi construita într-o clădire existentă. Acesta poate fi folosita pentru o varietate de operațiuni de manipulare, de la transportat plăci individuale la blocuri întregi de sticlă de pe vehicule si în limitele de depozitare. Acesta poate fi operata de un pandantiv de control suspendat sau de la cabina care se deplasează cu macaraua în sine. Capacitatea macaralei depinde de cea mai grea sarcină care poate fi ridicata. Producătorii susțin că o capacitate a macaralei de 3 tone trebuie să fie adecvata pentru livrările normale.

7.2. Metode si echipamente utilizate pentru manevrele de transport Utilizarea corectă a vehiculelor de transportat sticlă si tamplarie include următoarele:

• Sticlă, tamplarie, cutii sau altele, trebuie să fie asigurate în mod corespunzător; • Sticla vrac trebuie să fie intercalate cu hârtie sau pudră pentru a preveni

frecarea la transport; • La transport tamplaria trebuie să fie bine fixata în pozitie verticală, pe ambalaje

rezistente si curate. Aceasta va ajuta la prevenirea zgârierii suprafeței profilului. Ramele depozitate la fata locului pot fi tratate în acelasi mod și trebuie sa aiba aceasi pozitie in timpul deplasarii, în sigurantă si plasate în pozitii fără un impact intens;

• Cand sticla vrac este transportata cele mai mari dimensiuni trebuie să fie pozitionate în partea din spate și cele mai mici în partea din fată de a stivei;

• Cerintele de stabilitate la transportul tamplariei sunt: asezarea tâmplăriei în pozitie verticală in functie de configuratie (dreptunghiulară, semirotundă, triunghiulară); fixarea tâmplăriei de stative speciale plasate în vehiculul de transport cu frânghii, cabluri, chingi;

• Părtile metalice trebuie să fie izolate de contactul direct cu sticla; • Alte materiale din vehiculul trebuie asigurate pentru a împiedica mutarea lor si

deteriorarea sticlei si a tamplariei; • Înainte de a pleca cu vehiculul de transportat sticla si tamplaria sau de stabilire

a traseului, soferul trebuie să verifice securitatea încărcăturii; • Personalul nu trebuie să călătorească în acelasi compartiment al vehiculului cu

sticla si tamplaria; • Înainte de a dezlegarea incarcatura soferul trebuie să verifice dacă sticla are o

inclinare pozitiva si cand descărcarea a avansat, el trebui să verifice dacă această inclinare rămâne pozitiva pe partea cu vrac;

• Trebuie avut grijă ca, odata ce pe o parte încărcătura a fost inlaturata, vehiculul rămâne încărcat uniform pentru a livra si produsele ramase.


74

Montatorii au responsabilitatea, în conformitate cu legislatia de sănătate si sigurantă la locul de muncă, sa informeze clientii cu privire la orice pericole potentiale aparute la transportul produselor și sa se asigure că sunt identificate limitările de utilizare ale produselor. Instructiuni trebuie să fie puse la dispozitia clientilor care colectează sticla si ofera propriul lor transport. Acestia ar trebui să fie constienti de faptul că încărcătură lor trebuie să fie în stare de sigurantă pentru transportul pe drumurile publice.

7.3. Proceduri de manipulare /purtare a tâmplariei si vitrajelor izolante Operatiile care sunt realizate de montator în vederea deplasării la locul montajului sunt:

• Încărcare; • Descărcare; • Transport; • Manipulare; • Depozitare temporară a tâmplăriilor.

7.3.1. Depozitarea temporara a sticlei pe santier Montatorul este supus la o întreaga gamă de pericole atunci când lucrează cu sticlă, plus o gama de pericole prezente in functie de conditiile de la locul de amplasare al montajului, vreme si in special de circulatie si depozitare. O evaluare a riscurilor trebuie să fie efectuata pentru a stabili, în cazul în care este necesar, cum să fie depozitat vitrajul termoizolant si de verificat următoarele aspecte:

• Este fereastra la nivelul solului? Dacă nu, cu ce se ridica încărcătura la etajul clădirii sau este platforma suficienta pentru a lua greutatea?

• Va fi necesar sa fie distribuita greutatea vitrajul termoizolant pe podea? • Este suficient accesul pentru a permite unui vehicul sa livreze vitrajul la locul de

amplasare? • Ce tip de rafturi sunt necesare să ţina vitrajul? Este terenul potrivit pentru a

ridica rafturi? • Ce mijloace de manipulare sunt disponibile pentru a descărca sticlă din camion

la zona cu rafturi? Sunt de o capacitate suficientă? • Sunt condiții de vânt nefavorabil susceptibil de a fi întâlnit la locul de

amplasare? • Este zona unde sticla este depozitata sigura si în condiții de sigurantă in caz de

daune accidentale de alti contractori de la fața locului? Va prezenta un pericol pentru oricine nu este asociat în mod direct cu aceasta lucrare?

• Pot fi asigurate condiții de depozitare uscate? Toate aceste puncte trebuie să fie verificate și convenite si, dacă este posibil, unnele rafturi trebuie să fie ridicate înainte de sosirea vitrajului la fața locului, departe de zona de lucru. De asemenea, este recomandat ca furnizorul de sticlă sa aiba legătură directă cu locul de amplasare al montajului respectiv pentru a se asigura ca livrările sunt efectuate la o dată convenită și într-o formă adecvată a încărcăturii pentru condițiile de la fața locului. Montatorii care lucrează pe șantiere trebuie, prin urmare, să fie aiba echipament de protecție personală complet.


75

7.3.2. Depozitarea temporara a tâmplăriei pe santier La sosirea pe sntier a transportului de tâmplărie de la producător, persoana si echipa desemnată să facă receptia furniturii trebuie să verifice îndeplinirea următoarelor conditii:

• Să corespundă cantitativ cu numărul de piese înscrise în avizul de însotire a mărfii si planul de montaj programat de constructor;

• Să corespundă ca formă si dimensiuni cu tabelul de tâmplărie sau releveul, în vederea distribuirii acesteia pe clădire, functie de dimensiunile golurilor;

• Să nu prezinte zgârieturi sau urme de manipulare si transport necorespunzătoare (lovituri, deformări, colţuri sau muchii strivite sau rupte etc.);

• Să le depoziteze corespunzător în locuri protejate de praf şi de degradare prin contact cu alte materiale de construcţii;

• Să identifice numărul de vitraje corespunzător tâmplăriei recepţionate şi să le depoziteze în consecinţă, asigurând protecţia necesară;

• Să solicite şi să primească de la transportator, pe lângă avizul de însoţire al mărfii, declaraţia de performanta (marcajul CE), documente care vor fi păstrate în vederea predării la recepţia finală a tâmplăriei montată pe clădire.

7.3.3. Manipularea manuală

Trebuie să aibă loc discuții cu personalul de la fața locului înainte de data începerii activității, pentru a conveni o metodă sigură de lucru si de depozitare pentru materiale, împreună cu dispoziții de ridicare si plasare a materialelor la nivelul necesar. Trebuie să fie respectate următoarele criterii, dincolo de conditiile de depozitare normale ale vitrajului asa cum s-a mentionat la Depozitarea sticlei pe santiere.

• Accesul la locul de amplasare al montajului sa fie adecvat pentru a permite vehiculelor să se apropie;

• Pozitia de depozitare este accesibilă pentru livrarea si distribuirea de materialelor;

• Vitrajele sunt distribuite pe etaje sau pe schele, în conditii de sigurantă; • Aranjamente de rafturi corespunzătoare sunt făcute în asa fel încât sticla este

pozitionata în conditii de sigurantă si nu poate fi afectata de alte persoane care lucrează la fata locului;

• Conditiile de depozitare sunt uscate; • Geamurile fumurii sunt plasate de lumina directă a soarelui; • Trebuie să existe spatiu de manevră în conditii de sigurantă a vitrajului, in cazul

în care este permis; • Daca sticla se sparge în timpul manipulării, nu se fac manevre de stopare; • În locatii cu vânt geamul trebuie să fie legat pentru a preveni caderea ; • Trebuie utilizată o postură de ridicare în sigurantă; • La ridicare geamul trebuie păstrat în pozitie verticală si miscarea sa fie lina

pentru a se evita îndoirea nejustificata; • Podeaua trebuie să fie verificata de obstacole sau rămăsite alunecoase; • Echipamentul individual de protectie adecvat trebuie să fie utilizat pentru

efectuarea muncii manuale de manipulare.


76

7.3.4. Manipulare mecanica Nu este disponibilă în prezent o gamă foarte largă de macarale, transportoare si camioane mobile cu reglaj electric care ar putea fi folosite ca echipamente de manipulare mecanice într-un santier de constructii. Această sectiune descrie pe scurt cele mai comune tipuri de echipamente mecanice si stabileste o serie de orientări cu privire la practicile de lucru în conditii de sigurantă. Descărcare vehicule Montatorul trebuie să se asigure că este complet echipat pentru a gestiona transporturile si trebuie să ia măsurile necesare pentru descărcarea incarcaturii în conditii de sigurantă. Montatorul este responsabil pentru realizarea tuturor operațiunilor de descărcare. La livrarea vitrajelor si a tampalariei conducătorul auto rămâne cu vehiculul său în timpul operatiei de descărcare. Inainte de a începe descărcarea trebuie să fie inspectate produsele livrate daca sunt deteriorate ambalajele sau deteriorari ale produselor de pus in opera si luate măsurile corespunzătoare. Manipulare sticla vrac Soferul trebuie să se asigure că vehiculul este în picioare pe o podea solidă, ca patul vehiculului este drept si că sticla este înclinata la un unghi de sigurantă. În cazul în care sticla este asezata longitudinal de-a lungul vehiculului, de exemplu, pe stative cruce sau stative tubulare, descărcarea trebuie să aibă loc pe părtile laterale ale vehiculului, cu bratele. În cazul stativelor lungi, de exemplu cu stivele de sticlă încărcate in lungul vehiculului, un singur tampon ar trebui să fie eliminat dintr-o stivă dupa care se încărca manual. În cazul în care sticla este incarcata mecanic imobilizarea manuala nu trebuie să fie eliminata până când sticla este tinuta în sigurantă de către echipamentul de ridicare. Odată ce descărcarea a început montatorul se asigura că este mentinut unghiul în conditii de sigurantă si că soferul nu miscă vehiculul până când nu s-a re-asigurat incarcatura. Transportarea sticlei si tamplariei termoizolante Principalele considerente pentru ca sticla sa fie transportata în sigurantă sunt că vehiculul sa fie încărcat corect si pachetele asigurate în mod corespunzător.

7.4. Tipuri de daune care pot apărea în timpul manipulării si transportului tamplariei si componentelor si a deseurilor rezultate din activitatea de montaj

Din activitatea de dezmembrare a tâmplăriei rezultă deseuri care trebuie valorificate şi eliminate. Gestionarea deşeurilor, respectiv transportul şi depozitarea lor temporară reprezintă o responsabilitate a montatorului de tâmplărie care execută înlocuirea tâmplăriilor vechi în clădiri civile sau industriale. Transportul se efectuează în funcţie de cantităţile generate pe fiecare tip de deşeuri cu mijloace manuale (saci, roabe, căruţuri, stivuitoare manuale) sau mecanizate (remorci, autocontainiere). Sortarea deşeurilor obţinute din demontarea tâmplăriei se va realiza la locul de producere, de către montatori, iar depozitarea temporară se realizeaza în recipienţi separaţi, alţii decât cei care constituie punctele de precolectare a deşeurilor urbane sau pe domeniul public.


77

Deşeurile rezultate din operaţiuni de degajare a amplasamentului sunt:

• moloz, spărturi şi alicărie (deşeu de beton, mortar de zidărie şi tencuială, cărămidă, izolaţii din bca, spărturi de pardoseli şi şape, panouri izolante);

• deşeu metalic; • tâmplărie metalică; • deşeuri materiale (sticlă, elemente din plastic, cartoane şi pânze bitumate,

textile, hârtie, uşi şi ferestre). Principalele posibile riscuri privind securitatea lucrătorilor implicaţi în activităţile de stocare temporară a deşeurilor nepericuloase din construcţii şi demolări sunt generate de:

• zgomotul şi vibraţiile generate de către utilaje/echipamente/scule automate în cursul operaţiilor de demontare tâmplării şi de manipulare a deşeurilor;

• pulberile generate în cursul activităţilor de demontare a tâmplăriilor vechi şi de manipulare a deşeurilor;

• lucrul la înălţime; • manipularea maselor (posibila manipulare manuală a unor deşeuri de

dimensiuni mari ce sunt stocate).

7.5. Dificultăti / riscuri în pozitionarea tamplariei si componentelor pe mijlocul de transport si modul de a le depăsi

Există anumite cerințe pentru vehiculele care transportă sticlă si tamplarie termoizolanta

• Punctul extrem de proiecție al unui stativ exterior nu trebuie să iasă în afară mai mult de 400 mm dincolo de marginea exterioară a suprafeței luminoase a vehiculului;

• În cazul în care sticla sau tamplaria sunt puse pe un stativ ce iese în afara, centrul de greutate al acestora nu trebuie să cauzeze vehiculului, acesta să se aplece astfel încât suportul sa își piarda echilibrul;

• Înclinația recomandată pentru suportul de sticlă pe vehicule este de 5°; • Pentru a preveni alunecarea sticlei dincolo de capătul limita de încărcare al

stativului trebuie să fie utilizate curelele orizontale; • Rafturile exterioare pot fi echipamente permanente sau detașabile.

7.6. Factori de risc intalniti pe parcusul deplasarii in vederea efectuarii montajului

Evaluarea riscurilor Angajatorul este obligat să facă o evaluare adecvată si suficientă a riscurilor pentru sănătatea si siguranta angajatilor săi la care sunt expusi în timp ce acesteia sunt la locul de muncă, precum si riscurile pentru sănătatea si siguranța persoanelor care nu sunt angajatii sai, dar care decurg din sau sunt în legătură cu efectuarea activitatii de transport. Evaluările se fac cu scopul de a identifica măsurile pe care angajatorul trebuie să le ia, pentru a se conforma cu cerintele si interdictiile impuse asupra lui de către sau în conformitate cu prevederile legale relevante. În cazul în care situatia se schimbă atunci evaluarea trebuie să fie revizuita si modificata.


78

Situatii relevante privind cerintele la evaluarea riscurilor Lucrul cu sticla în prezenta publicului solicită să fie luata o atentie deosebită. Aceasta este o cerință legală.

• Foaia de geam manipulata în locuri publice impune ca zona de lucru sa fie inconjurata cu o funie si rutele de mers pe jos separate sau oamenii educati să stea departe de pericol, de exemplu, în timpul înlocuirii vitrinelor la magazine sau lucrul la înăltime;

• Sticla stocata temporar la locul de montaj trebuie să fie acoperita si zona de depozitare protejata pentru a preveni accesul persoanelor neautorizate. Montatorul trebuie să informeze clientul cu privire la pericolele asociate cu sticla în special în cazul în care copiii sunt în cauză;

• Riscuri specifice, cum ar fi afectiuni ale ochilor, de exemplu, atunci când sunt tăiate găuri în sticlă, sticla pentru vitrine care se taie la dimensiune la locul de montaj, o fereastră spartă este tocata in bucati sau sticlă securizată pusa in vrac. Toate aceste situatii prezintă posibilitatea ca sticla sau resturi sa intre în ochi si pentru aceasta trebuie să fie disponibila o protectie adecvata.

Factorii de risc intalniti pe parcursul deplasarii sunt:

• Accidentul rutier provocat din diferite cauze pe timpul deplasării de la sediul organizatiei, la sediul beneficiarilor;

• Alunecarea la coborârea din caroseria autovehiculului, fără să utilizeze scara mobilă urcare/coborâre;

• Căderea liberă de materiale, scule, obiecte, materiale de constructie de la nivele superioare, în caz de organizare eronată a operatiunilor;

• Conducerea cu viteză excesivă sau necorespunzătoare tipului de autovehicul si încărcăturii, viteza neadaptată la categoria de drum pe care circulă cu autovehiculul;

• Neverificarea fixării tâmplăriei contra căderii de pe stativul special, înainte de plecarea în cursă.

Masuri impuse la incărcarea tâmplăriilor si materialelor în vehicule Încărcarea tâmplăriilor si materialelor în vehicule este permisă până la sarcină maximă admisă si se face astfel ca sarcina încărcăturii să fie uniform distribuită si să rămână stabilă în timpul transportului.


79

8. PREGĂTIREA LOCURILOR DE MONTAJ AL TÂMPLĂRIILOR

8.1. Caracteristici constructive ale obiectivelor civile si industriale

8.1.1. Tipuri de constructii în care sunt efectuate lucrările de montaj tâmplării Constructii este denumirea unei ramuri a tehnicii care se ocupă cu proiectarea, executia, întretinerea si exploatarea diferitor structuri sau lucrări de infrastructură. Clasificarea constructiilor

Fiecare constructie este conceputa si realizata pentru a fi utilizata; aceasta trebuie sa aiba deci o destinatie functionala bine precizata si bine cunoscuta, atat de proiectanti si de executanti, cat si de toti utilizatorii ei. Ca urmare, criteriul functionalitatii, este in mod natural primul criteriu de clasificare al produselor cladirii. Constructii

• Cladiri: - civile - industriale - agrozootehnice

• Constructii - ingineresti Termenul Cladire desemneaza orice constructie destinata sa adaposteasca, in conditii convenabile, oameni, animale, activitati umane sau produse ale acestor activitati. Ca urmare functionarea oricarei constructii de tip cladire este aceea de a oferi protectie fata de actiunile agentilor de mediu exterior realizand in interiorul ei un mediu adecvat utilizatorilor. Cladirile al caror utilizator principal nu este omul (de exemplu depozitele, adaposturile pentru animale) il au pe acesta, intr-un fel sau altul, utilizator secundar. Constructiile ingineresti cuprind toate constructiile care nu au caracteristicile unei cladiri.

- Cladirile civile reprezinta denumirea generica actuala a unor cladiri destinate sa adaposteasca oameni si/sau activitati umane ce nu intra in sfera productiei. La randul ei acesta categorie de cladiri comporta o clasificare proprie, definita tot pe baza unei caracteristici functionale globale.

• Cladiri de locuit: locuinte individuale sau colective, hoteluri, camine etc. • Cladiri social culturale: spitale, sanatorii, biblioteci, teatre etc. • Cladiri administrative: banci, tribunale, birouri, primarii etc. • Cladiri comerciale si de alimentatie publica: magazine, restaurante, cantine etc. • Cladiri pentru dirijarea transporturilor: gari, aeroporturi, gari portuare etc. • Cladiri pentru culte: biserici, case de rugaciuni etc.

- Cladirile industriale reprezinta denumirea generica a tuturor cladirilor destinate sa adaposteasca activitati umane productive si/sau rezultatele unor asemenea activitati. Aceste cladiri sunt cunoscute ca „hale industriale”.

- Cladirile agrozootehnice reprezinta o categorie speciala de cladiri, destinate sa adaposteasca animale, pasari, produse agrovegetale si procese de productie specifice sectorului agrozootehnic. Aceste cladiri sunt: adaposturi pentru animale, rasadnite, abatoare, magazii pentru cereale etc.


80

- Constructiile ingineresti cuprind: • Constructii industriale speciale • Constructii si retele edilitare • Constructii hidrotehnice • Cai de comunicatii • Constructii pentru retele aeriene.

Conditii tehnice pentru constructii Fiecare constructie sau element de constructie trebuie să satisfacă un ansamblu de conditii tehnice sau cerinte tehnico-economice principale, care privesc:

• durabilitatea în timp • robustetea structurala • rezistenta la foc • rezistenta si stabilitatea constructiei • conditii fizice si igienice, arhitectonice, economico-organizatorice etc.

Categorii de exigente de performanta pentru cladirile de locuit: • stabilitate • siguranta la foc • siguranta in utilizare • etanseitate • confort higrotermic • ambianta atmosferica • confort acustic • confort vizual • confort tactil • confort antropodinamic • igiena • adaptare la utilizare • durabilitate • economicitate

8.2. Masuri pentru prevenirea sau minimizarea deteriorarilor aduse cladirilor În scopul de a mentine integritatea structurală la înlocuirea panourilor de sisteme tamplarie termoizolanta imbinate pe unghiuri variabile, este esential sa fie utilizate suporturi temporare. Acestea se plaseaza într-o pozitie adecvata pentru a sprijini toata super-structura fără a provoca pagube la plafoane sau pardoseli. În unele cazuri este nevoie de suporturi temporare atât pe plan intern cat si extern. După amplasarea sustinerii structurii, panourile de tamplarie existente trebuie să fie îndepărtate cu grijă asigurându-se că minimul de deteriorare este cauzat de demontaj la finisajele ipsos si ornamente. Se recomandă ca atunci cand stalpii portanti sunt indepartati, suporturile temporare de la interior si exterior si structura în sine sa fie monitorizate îndeaproape pentru a verifica orice simptom al montajului.


81

Sustinere stalpi cu cric În faza de măsurare finală, însă cel mai târziu la montarea ferestrelor, starea tencuielii se va verifica prin:

• Ciocănire (tencuială cu goluri); • Răzuire (ruperea granulelor proeminente); • Proba la zgâriere (rezistenţa tencuielii).

8.3. Tipuri de componente sau materiale periculoase care ar putea fi descoperite si ce actiuni trebuie să fie luate în aceste cazuri

8.3.1. Azbestul Xn

Nociv

Acest simbol însotit de cuvântul ’’nociv’’ este atribuit substanteIor (produselor) care pot provoca, în functie de cantitate, efecte ireversibile dupa o singura expunere, efecte grave asupra sanatatii dupa expunere repetata sau prelungita, cât si efecte mutagene, cancerigene sau teratogene prin inhalare, înghitire sau patrundere prin piele.

De ce se gestioneaza azbestul? Respiratia în aerul ce contine fibre de azbest poate duce la boli legate de azbest, în special cazurile de cancer de plamani. Azbestul prezinta risc pentru sănătate în cazul în care fibrele de azbest sunt eliberate în aer si inhalate prin respiratie. Lucrătorii care efectuează lucrări de întretinere si reparatii de constructii sunt deosebit de expusi riscului. Există, de obicei, o intarziere lunga între prima expunere la azbest si debutul bolii. Aceasta poate varia între 15 si 60 de ani. Acum nu se mai foloseste azbestul în constructia sau renovarea oricarei incinte, dar mai multe mii de tone din acesta au fost folosite în trecut si o mare parte se afla încă in montaje. Există trei tipuri principale de azbest care pot fi încă găsite în spatii, numite în mod obisnuit "azbest albastru", "azbest brun" si "azbest alb. Toate acestea sunt


82

periculoase cancerigen, dar azbestul albastru si cel maro sunt mai periculoase decât cel alb. În ciuda numelui lor, nu le poti identifica doar prin culoarea lor. Orice clădire construita sau renovata înainte de anul 2007 poate contine azbest. Există un risc neglijabil atâta timp cât materialul care contine azbest este în stare bună si, nu este sau nu urmează să fie perturbat sau deteriorat. Dar în cazul în care este perturbat sau deteriorat, acesta poate deveni un pericol pentru sănătate, pentru că oamenii pot respira orice fibre de azbest eliberate în aer. Cine este expus la risc? Cele mai multe fibre de azbest inhalate prin respiratie reprezinta cel mai mare risc pentru sănătate. Prin urmare, un risc deosebit este pentru lucrătorii care pot fi expusi la azbest atunci când se efectuează lucrari de întretinere si reparatii la locul de muncă. Astfel de muncitori sunt:

• contractanti de constructii si demolări, tinichigii, electricieni, zugravi si decoratori, tâmplari, instalatori, instalatori de gaze, tencuitori, instalatori de încălzire si ventilatie;

• oricine din cei care se ocupă cu electronica, de exemplu, telefon si IT si instalatori de alarme.

Dacă azbestul este prezent si poate fi usor deranjat, este în stare proastă si nu este gestionat în mod corespunzător, persoanele ar putea fi puse în pericol. Unde este găsit azbestul în clădiri? Azbestul a fost utilizat în multe părti ale clădirilor, mai jos este o mostră de utilizări si locuri unde poate fi găsit: Produs de azbest Pentru ce a fost folosit

Azbest pulverizat

Protectia împotriva incendiilor în conducte si confectii de otel structural, in plafoanele false, etc

Strat izolator Izolatie termică pentru conducte si cazane

Panouri izolante de azbest (AIB) Panouri de protectie împotriva incendiilor, izolare termica, partitii de perete, conducte, scafe, tavane si pereti

Produse din azbociment, foi plate sau ondulate

Acoperisuri si placări de pereti, jgheaburi, conducte de apă de ploaie, rezervoare de apă

Anumite acoperiri texturate Tencuieli decorative, vopsele Bitum sau materiale de vinil Carton bitumat, plăci de podea si tavan In general, materialele care contin un procent ridicat de azbest sunt mult mai usor de deteriorat. Tabelul de mai sus este aproximativ în ordinea usurintei cu care se elibereaza fibre (primul este cu cel mai mare potential de eliberare a fibrelor).


83

Proprietatile azbestului

• Fibre minerale naturale • Rezistente la intindere, rasucire • Flexibile • Rezistente la caldura • Bun izolator (electric, fonic, hidric) • Rezistenta la coroziune chimica

Fibre de azbest

Fibre azbest (microscopie electronica)

Utilizarea azbestului - cu 4000 de ani î.e.n. era utilizat pentru confecţionarea urnelor funerare, fitilelor de opaiţ - utilizat pe scara industriala dupa al II-lea razboi mondial - azi se cunosc aprox. 3000 de utilizari ale azbestului

• Izolarea tevilor, boilerelor • Cresterea rezistentei materialelor • Izolatii pentru incendii • Izolatii acustice • Textile

Elemente de constructie cu continut de azbest

• pereţi (panouri izolatoare din pereţii despărţitori) • straturi de acoperire şi vopsele texturate • dale de pardoseală • izolaţiile ignifuge de pe structurile de oţel ale construcţiilor • tubulatura de ventilaţie • plafoane (plăci ignifuge din plafoanele false) • instalaţii electrice • plăci şi dale pentru acoperişuri • faţade de clădiri, scafe, protecţii • conducte de apă şi canalizare • sisteme de încălzire (izolaţii termice la conducte, radiatoare şi boilere) • robineţi, flanşe, garnituri încadrate sau etanşate cu azbest.


84

Material ignifug cu azbest aplicat prin Sprayere

Linoleum industrial cu azbest

Placi de pardoseala cu azbest

Materiale de acoperire – placi de azbociment

Azbest in materiale de etansare si mortar Unele tipuri de materiale de etansare contin pana la 5% azbest

Material de etansare

Mortar cu azbest

Cum ajung fibrele de azbest in aer? Actiunea mecanica asupra materialelor cu azbest duce la eliberarea fibrelor in aer. Cel mai mare risc il reprezinta materialele friabile

• Pot fi sfaramate usor cu mana; • Fibrele de dimensiuni mici (respirabile) raman in aer in suspensie mult timp; • Materialele cu azbest deteriorate au friabilitate mare.


85

Azbest friabil Materialele cu continut de azbest nefriabile, (placi de acoperire sau pardoseala, usi anti incendiu, azbociment) NU ELIBEREAZA FIBRE DE AZBEST IN MOD SPONTAN Riscul pentru sanatate

• Fibrele de azbest din aer pot fi inhalate si pot patrunde in plaman; • Fibrele de azbest de dimensiuni respirabile ajung in alveole unde se

depoziteaza; • Mecanismele de aparare ale organismului nu pot indeparta in totalitate fibrele

din plamani; • Fibrele pot fi transportate mai departe pana la pleura.

Boli cauzate de azbest De obicei, primele simptome apar dupa 10-15 ani Efectele expunerii la azbest continua chiar dupa ce expunerea a incetat

• Azbestoza Azbestoza este o boala cronica, progresiva, produsa de fibrele de azbest care afecteaza tesutul pulmonar, ducand la ingrosarea extinsa si ireversibila a tesutului. Simptomele principale sunt dificultatea la respiratie, tusea si durerile toracice. Nu exista tratament.

• Mezoteliomul Mezoteliomul pleural sau Mezoteliomul este o forma rara de cancer al pleurei. Cancerul este invaziv, afecteaza rapid intreaga pleura care devine dura si impiedica expansiunea plamanilor in timpul respiratiei. Este dureros si intotdeauna fatal. Poate fi cauzat de expuneri foarte mici la azbest. Toate cazurile sunt datorate expunerii la azbest Nu are nici o legatura cu fumatul.

• Cancerul pulmonar • Alte cancere

Bolile cauzate de azbest Aparitia lor depinde de:

• Cantitatea de fibre inhalate • Durata expunerii • Fumat • Varsta

Expunerea la azbest in Romania


86

In ianuarie 2007 producerea, comercializarea si utilizarea azbestului au fost interzise. Astfel agentii economici au eliminat materialele cu continut de azbest, deseurile cu continut de azbest. Lucrarile cu produse care contin azbest sunt inca permise!

• Reparatii • Mentenanta • Intretinere • Eliminare

Expunerea profesionala la azbest inca exista. Materialele cu continut de azbest nu pot fi eliminate in totalitate. In constructii elementele cu continut de azbest persista si reprezinta un risc atunci cand sunt indepartate. Expusii la azbest, sunt toate persoanele care au lucrat/lucreaza cu materiale cu continut de azbest si au avut/au risc de a inhala fibre de azbest. Angajatii a caror expunere a incetat trebuie supravegheati medical in continuare Santier temporar sau mobil Orice santier in care se desfasoara lucrari de constructii sau de inginerie civila:

• Excavatii • Terasamente • Constructii • Montare/demontare prefabricate • Amenajari/instalatii • Transformari • Renovari • Reparatii • Daramari • Demolari/mentenanta • Intretinere • Asanari • Consolidari • Modernizari • Reabilitari • Restaurari

Cerinte generale privind protectia sanatatii si securitatii lucratorilor fata de azbest Angajatorii trebuie sa ia masuri pentru eliminarea/diminuarea/monitorizarea expunerii la azbest prin:

• Evaluarea expunerii, monitorizarea expunerii, notificarea expunerii; • Reducerea sau evitarea riscurilor prin informare, instruire, semnalizare/

etichetare/ avertizare; • Supravegherea medicala a lucratorilor si dupa ce expunerea a incetat; • Elaborarea planului de lucru/planul de SSM care sa cuprinda metodele de

control a expunerii. Evaluarea expunerii la azbest pe santiere - Tipul de material

• Materialul contine azbest?


87

• Este friabil sau nu? • Unde se afla? – este izolat sau accesibil lucratorilor?

- Starea materialului: este intact sau este degradat? - Activitatea desfasurata

• Exista lucratori care muncesc in zona unde se afla azbestul? • Materialul cu azbest urmeaza sa fie taiat, gaurit, prelucrat mecanic in vederea

indepartarii? - Valori limita ale concentratiei de azbest in aer

• 0.1 fibre/cm3 aer (0.1 f/cc) medie ponderata cu timpul – 8 ore (TWA= time weighted average) fractie respirabila

• prelevarea si determinarea se face doar de catre laboratoare abilitate de Ministerul Sanatatii

La aceste concentratii fibrele de azbest in suspensie nu sunt vizibile cu ochiul liber. Evaluarea si monitorizarea expunerii

• Pentru orice activitate susceptibila sa prezinte risc de expunere la azbest: - Determinarea concentratiei de azbest; - Determinarea naturii expunerii (varietatea azbest, dimensiunea fibrelor); - Gradul de expunere a lucratorilor;

• Notificarea activitatilor cu risc de expunere - daca evaluarea expunerii < CMA sunt exceptate: - Intretinere de scurta durata cu manipulare materiale nefriabile; - Indepartare fara deteriorare de materiale nefriabile, intacte; - Incapsulare sau acoperire materiale intacte; - Monitorizare si control aer.

Controlul expunerii Masuri de reducere a expunerii sau de eliminare a expunerii:

• Reducerea numarului de lucratori potential expusi; • Intretinerea periodica a echipamentelor implicate in tratarea azbestului; • Depozitarea, transportul in ambalaje etanse a materialelor ce degaja pulbere de

azbest; • Colectarea, etansarea, etichetarea deseurilor.

Instruirea lucratorilor

• Initiala, periodica; • Informarea cu privire la riscuri.

Protectia lucratorilor • Echipament de protectie (inclusiv protectie respiratorie) • Masuri de igiena personala

Supravegherea medicala specifica si dupa ce expunerea a incetat Responsabilitatea angajatorului

• Sa evite situatiile cu risc crescut de expunere la azbest asa cum sunt ilustrate în continuare:


88

Deseuri de azbest pe un santier de demolare

Izolatii pentru tevi degradate

• Sa ia toate masurile de reducere/eliminare a expunerii atunci cand exista cea

mai mica indoiala privind prezenta azbestului intr-o constructie.

8.4. Modalitati de verificare a golurilor noi sau restructurate dacǎ îndeplinesc cerintele din documentatia tehnicǎ aplicabilǎ la executie

8.4.1. Releveul Un bun releveu este baza in a asigura un montaj de calitate. Cei care efectueaza masuratorile trebuie să fie instruiti în tehnici de montaj ferestre si fixare usi si în cerintele de masurare pentru sistemul particular de fereastra utilizat. Pentru consultări ulterioare cu privire la conformitate, este recomandabil să se înregistreze (în mod ideal, cu ajutorul a unei fotografii), stilul de fereastra sau usa ce vor fi inlocuite, împreună cu dimensiunea luminii de deschidere si pozitia montantilor si traverselor. În mod ideal, efectuarea releveului este asistata de locatarul casei si schita intocmita contrasemnata de acesta. Persoana care masoara trebuie să efectueze o evaluare a riscurilor, atât pentru procesul de montaj cat si a modelului de fereastra adecvat. De asemenea, trebuie să fie luate în considerare cerintele cu privire la reglementările de sănătate si sigurantă. Când este o sub-contractare, persoana care masoara, ca parte a evaluării riscurilor de montaj, trebuie să se asigure că principalul contractant va oferi un mediu de lucru sigur, inclusiv accesul în conditii de sigurantă. Regulamentele in constructii Regulamentele in constructii exista pentru a asigura sănătatea si siguranta oamenilor în si în jurul tuturor tipurilor de clădiri. De asemenea prevăd conservarea energiei, acces la cladire si utilizarea acesteia. Unde ferestrele si usile trebuie să fie înlocuite (dar nu în cazul în care acestea urmează să fie doar reparate, lucrările de reparatii nu se încadrează în definitia lucrări de constructie), lucrările de înlocuire trebuie să respecte cerintele din Regulamentele in constructii. Caracterul adecvat al deschiderii Montatorul trebuie să verifice orice defecte aparente si deficiente în jurul structurii deschiderii. Dacă se găsesc defecte, atunci clientul trebuie să fie notificat si sa se ajunga la un acord cu privire la cine este responsabil pentru remedierea acestor defecte, înainte ca noile ferestre sau usi sa fie montate.


89

Notă: În cazul contractelor de înlocuire de mari dimensiuni, este recomandabil demontarea unei singure ferestre pentru a se verifica starea care relevă situatia existenta, în măsura în care acest lucru este posibil. Servicii la locul deschiderii Trebuie notata prezenţa în orificiu a oricaror articole electrice sau de specialitate cum ar fi antenele de televiziune şi firele telefonice. Oriunde este posibil astfel de articole trebuie să fie direcţionate în jur şi nu prin cadrul ferestrei sau usii exterioare. Atunci când acest lucru nu este posibil, o soluţie care sa nu compromita performanţa produsului trebuie să fie convenita cu clientul. Prezenţa oricarei piese de paravan în orificiu trebuie notata. Acest lucru este deosebit de important pentru ferestrele cu deschidere spre interior si a obloanelor. Acestea ar putea cauza probleme fie în timpul montării sau ar intervenii in funcţionarea fereastrei si usii după montaj. Masuri pentru a preveni orice probleme trebuie convenite cu clientul înainte de montaj. Proiectarea pentru performanţă în condiţii climatice deosebite Persoana care face releveul trebuie să determine sarcina nominală la vânt si apoi precizează ferestrele si usile care sunt potrivite pentru acet tip de expunere. Notă: In caz de dubiu, trebuie intrebat furnizorul de sistem. Buiandrugi Buiandrugul este obligatoriu, pentru a se păstra integritatea clădirii. Dacă lătimea de deschidere existenta este nevoie să fie mărită, trebuie sa fie obţinută aprobarea, ca o cerintă legală a Regulamentului in Constructii. Necesitatea de buiandrugi depinde de modelul structurii. Cu toate acestea, chiar dacă nu este montat buiandrug deasupra orificiului existent, compania care se ocupa cu montajul este responsabila de evaluarea dacă buiandrugul trebuie montat deoarece e posibila o deplasarea a zidăriei. Dacă este necesar trebuie să fie montat un buiandrug. Compania de montaj nu poate evita problema, pe motiv că, deoarece fereastra originală nu a avut un buiandrug, in cazul inlocuirii acesteia nu ar avea nevoie de nici unul. Compania care se ocupa cu montajul este responsabila pentru consilierea dacă sau nu sunt necesari buiandrugi. O renuntare emisă de către client nu este o practică acceptabilă. În cazul în care este necesar un buiandrug, contractul pentru montajul buiandrugului este separat de contractul pentru montajul fereastrei, se realizeaza cu o alta companie si implica un cost separat. Lucrări de remediere retroactivă impuse ca urmare a faptului ca buiandrugii nu au fost montati ar fi în mod normal pe cheltuiala companiei de montaj ferestre. Îndepărtarea de zidărie In situatia realizarii de noi goluri in pereti, unde zidaria este indepartata pentru a monta ferestre, trebuie să se precizeze metoda de închidere a cavitatii. Metoda de refinisare trebuie să fie convenita cu clientul. Notă: Este recomandabil să se consulte Autoritatea locala de control in constructii pentru a se asigura că orice interpretări locale sau aprobari sunt luate în considerare.


90

Bovindouri, balcoanele inchise si ferestre de fronton Dacă bovindourile, balcoanele inchise si ferestrele de fronton au aplicate sarcini, o evaluare a structurii trebuie să fie efectuată de către o persoană competentă. Trebuie avut grijă pentru a se asigura că se iau măsuri corespunzătoare pentru sustinerea greutatii ferestrei înlocuite. Trebuie de asemenea luate in considerare si cerintele de izolare pentru orice element care iese în afară elementului interior, ex. prelungit panoul cu fereastră.

Panouri imbinate Unde se inlocuiesc imbinari de panouri cu ferestre trebuie avut grijă in stabilirea sarcinilor prezente în interiorul panourilor pentru a asigura sprijin adecvat în timpul demontării. Este de asemenea important sa se precizeze stalpii apropiati în funcţie de aceste sarcini care vor asigura faptul ca structura nu este compromisă. Ferestre de mansarda Trebuie să fie luate în considerare cerinte de securitate si sănătate pentru lucrul la înăltime. Suplimentar, direct sub fereastra, suprafata podelei este nevoie să fie protejata împotriva materialelor sau instrumentelor ce ar putea cadea de la nivelul acoperisului în timpul în care se desfăsoară activitatea. Conditia materialului de acoperis existent si structura acoperisului trebuie să fie evaluate împreună cu: detalii ale cartonului asfaltat sau captusirii cu pasla din jurul marginii ridicate a ramei de fereastra, izolarea din golul dintre rama ferestrei si structura acoperisului si bariera de vapori. În cazul în care lucrări de remediere sau de ajustare sunt necesare, în special la structura acoperisului, aceasta trebuie aduse la cunostinta clientului peantru a cumpăra materialele efectuarii lucrarii. Modificările la structura acoperisului ar putea intra sub aspecte ale Regulamentelor de constructii. Se recomandă ca acolo unde este posibil, noua pâslă, izolatia si bariera de vapori să fie prevăzute, în cazul în care nu sunt deja prezente. Va fi necesar un nou jgheab de scurgere compatibil cu materialul de acoperire. Tipul si codul de dimensiune pentru fereastra de mansarda pot fi găsite fie între cele două panouri de sticlă sau pe plăcuta de date de la cercevea în functie de vechimea ferestrei de mansardă. Acest lucru trebuie să fie apoi comparat cu oferta de produse actuale pentru a determina care produs este potrivit pentru a înlocui fereastra existenta. Alegerea produselor trebuie să reflecte necesitatea de a se conforma cu Regulamentele de Constructii relevante.


91

Rame cuplate În cazul în care ferestrele si/sau usile sunt cuplate, montatorul trebuie să stabilească metoda utilizata tinând cont de vânt si greutatea proprie, aspectul visual si pozitia de cuplare. Tipul de deschidere si directia Montatorul trebuie să cada de acord cu clientulul dacă fereastra sau usa este cu deschidere in interior sau exterior si daca deschiderea se realizeaza cu mana dreapta sau stanga, adica sa índice unde sunt pozitionate balamalele. La deschiderea usilor spre exterior, se recomandă ca un dispozitiv de restrictie sa fie montat, de exemplu, un opritor de usă, pentru a evita daunele cauzate de rafale de vânt bruste. Proeminenta cercevelelor de ferestre sau usi cu deschidere spre exterior trebuie evitată în calea pietonilor acolo unde este posibil. Usi de exterior Este o practică bună să se ia în considerare cerintele locatarilor de a-si îmbunătăti accesul în locuintă, dacă este necesar, de exemplu, prin reducerea înăltimii pragului. Dimensiunea si locul placii pentru introducerea scrisorilor trebuie să fie confirmata cu clientul. Notă: Se poate face referire la SR EN 13724, care oferă îndrumări cu privire la deschiderile cutiilor postale private si plăci legatura. Cerinta pentru dotari suplimentare, cum ar fi: sisteme de ventilare, guri de aerisire, clape pisica, găuri spion etc., trebuie să fie specificate în mod clar. Pe usi cu panouri laterale este necesar să se întărească imbinarile suplimentar pe montanti pentru a se asigura rigiditatea atunci când usa este închisă. Glafuri exterioare de scurgere Orice metodă de montaj a glafului exterior trebuie să fie specificata pentru a se asigura ca apa de scurgere este vărsata în mod eficient de la fereastra si nu intră în contact cu părti din structura cladirii care nu sunt proiectate pentru acest scop. Geam decorativ Montatorul trebuie să specifice sau să confirme pozitia, stilul si orientarea oricărui model de sticlă sau de decor, inclusiv spatierea sau insertii de bare sau sprosuri si nevoia de aliniere.

8.4.2. Măsurătoarea Trei măsurători trebuie să fie luate pe fiecare lătime si înăltime si rectangularitatea deschiderii determinata prin efectuarea de măsurători ale diagonalelor. Cea mai mică dimensiune masurata pe lătime si înăltime este utilizată pentru a determina dimensiunile de fabricatie. Trebuie determinată necesitatea glafului. Dimensiunea glafului trebuie să fie astfel încât sa existe un solbanc sau element compensator adecvat de cel putin 25 mm. Montatorul trebuie să determine modul în care glafulul poate fi montat, tinând cont de caracteristici, cum ar fi grinzi de acoperis si refinisarea care urmează să fie efectuata. Diferenta dimensiunii dintre interior si exterior arata ca trebuie să fie determinate si efectuate verificări pentru a se asigura că functionarea oricarei deschideri cat cota de lumina nu va fi împiedicată de ipsos, tencuiala sau gresie, grinzi etc.


92

Măsurători ale perpendicularitătii

Golul pentru fereastră va fi verificat de trei ori pe înălţime (stânga, centru, dreapta) şi pe lăţime (sus, centru, jos). -Se verifică cu ajutorul riglei telescopice şi al nivelei cu bulă de aer dacă golul este rectangular. -Cele două diagonale ale pervazului se măsoară si se compară între ele. Dacă măsurile sunt diferite, înseamnă că unghiul nu este 90°.

Dimensiunile care se iau în considerare la măsurare sunt înălţimea şi lăţimea golului. De asemenea, se măsoară şi grosimea peretelui pentru a stabili dimensiunile glafurilor şi a pervazelor exterioare. Descoperiri la control Acestea sunt deschideri care sunt construite astfel încât dimensiunea la fata exterioară este mai mica decât la cea interioara adesea găsite în zonele cu expunere mare la conditii meteorologice severe. Alte exemple pot fi găsite în proprietăti imobiliare, la ferestre tip ghilotina, în care casetele laterale sunt ascunse în spatele zidăriei fată. Este o bună practică sa se asigure că ferestrele cu o unică cota pe inaltime trebuie să aibă în mod ideal, o cantitate consistentă de cadru vizibil pe părtile laterale. În mod similar ferestre cu o unică cota de inaltime ar trebui să aibă în mod ideal, o cantitate consistentă de cadru vizibil in partea de sus. În cazul ferestrelor tip ghilotina, este o idee bună pentru a elimina o arhitravă internă de la fereastra pentru a vedea exact detaliile pentru cât este adâncimea pana la caramida si de a identifica cât de mult cadrul exterior poate fi pus în spatele zidăriei. Un orificiu trebuie să fie găurit prin partea de sus a cadrului caseta existent pentru a stabili înăltimea maximă a ferestrei ce poate fi pusa în spatele caramizii. Acest lucru poate fi diferit la cotele de lătime.

8.4.3. Dimensiuni de executie Cu unele materiale de încadrare care urmează să fie utilizate o atentia cuvenită trebuie să se ia atunci când acestea au semnificativ o expansiune/contractie in functie de fluctuatiile temperaturii. La fereastra sau usa cotele de executie trebuie sa tina cont de tolerantele deschiderii constructiei. Tabelul de mai jos prezintă deducerile care sunt recomandate pentru ferestre si usi exterioare. La calcularea deducerilor pe înăltime cotele rezultate trebuie să tina cont, de asemenea, de grosimea etansarii sau a unui pat de mortar la glaf. Trebuie avut grijă ca grosimea tencuielii la interior sa nu ascundă sau mascheze tocul, mai ales pe sisteme de lambriu intern.


93

Distante ramă Latimea sau inaltimea Deschiderea structurala

Pana la 1,5m

De la 1,5m la 3,0m

De la 3,0m la 4,5m*

Peste 4,5m*

Material Fibra de sticla 5 10 15 15 PVC alb 10 10 15 20 PVC colorat 15 15 22 28 Lemn 5 5 5 5 Otel 8 10 12 15 Aluminiu 10 10 15 20 La efectuarea măsurătorilor pentru ferestre/uşi se pot întâlni două situaţii:

• Dacă ferestrele se montează în goluri pregătite anterior şi tencuite, se măsoară lăţimea şi înălţimea golului şi se ţine cont de dimensiunea rostului de montaj care, în funcţie de tipul profilului şi de materialele de etanşare folosite, variază de la 10 la 30 mm.

• Dacă ferestrele se montează în locul altor ferestre vechi, se demontează pervazele exterioare (dacă este posibil) şi se măsoară golul pe suprafaţa exterioară a zidului exterior, apoi se dimensionează fereastra în funcţie de golul din tencuială exterioară (adică dimensionăm fereastra după spaletul exterior) în aşa fel încât tocul ferestrei să nu se îngroape sub tencuială mai mult de 10 mm.

La efectuarea măsurătorilor pentru uşi se disting două situaţii:

• Dacă uşa se execută cu toc continuu, avand tocul drept prag, atunci se recomandă îngroparea acestuia în pardoseală şi se ţine cont de aceasta la măsurare. În mod obişnuit, tocul se îngroapă aproximativ 10 mm. Pragul din profil este recomandabil doar în situaţiile când nu se circulă mult pe uşa respectivă şi când se doreşte o izolare termică şi etanşare superioară (ex: uşi de balcon).

• Dacă uşa se execută cu prag din aluminiu, atunci se ţine cont de faptul că pragul se fixează la nivelul pardoselii. Sub prag se monteaza un solbanc inalt de pana la 10cm care se ingropa in pardoseala. Trebuie să existe întotdeauna informaţii de la constructor sau beneficiar asupra eventualelor pardoseli (parchet, podele, gresie etc.) care vor fi montate ulterior (grosimea lor, modul de montare), pentru a nu impiedica funcţionarea uşilor.

La cladirile brute, se tine cont de “riz-metru”, marcajul aflat la inaltimea exacta de 1m deasupra suprafetei terminale a pardoselii din apropierea usilor si ferestrelor din incaperi. Pentru includerea acestor marcaje este raspunzator constructorul cladirii. Se anticipează eventuale goluri sau neuniformităţi ale zidului sub tâmplăria veche prin ciocăniri sau, cu acordul beneficiarului, prin găurirea fină a tocului şi măsurarea distanţei de la zid la toc. Lista de verificare a montatorului

1. Există dovezi de prezenta a azbestului, care poate să fie indepartat sau deranjat?


94

2. Este deschiderea sub forma dreptunghiulara la care înăltimea si lătimea au abateri de 5mm si la diagonale 10mm?

3. Orice sarcina va fi preluata de către clădire si nu de fereastra sau usa? 4. A fost determinată dimensiunea si metoda de fixare a glafului? 5. Va fi solutia propusa astfel incat sa nu fie incarcata de către tencuială, etc? 6. Gaurile de drenaj vor fi astupate de catre tencuială, etc? 7. Vor fi balamale astupate de tencuială, etc? 8. Este de mărimea si configuratia adecvata, în limitele date de furnizorul de

sistem? 9. Va fi potrivit pentru amplasarea categoriei produselor vizualizate? 10. Montajul se va realiza în conformitate cu Regulamentele de constructii? 11. Este metoda de drenaj adecvata pentru montaj si produs? 12. A confirmat clientul pozitia, tipul de deschidere si unde este manerul? 13. Au fost specificate in plus alte elemente ca accesorii? 14. Este accesul pentru efectuarea montajului în conditii de sigurantă? 15. A fost determinată metoda de fixare? 16. Refinisarea a fost luata prin semnatura prin acordul cu clientul?

Notă: Poate fi un beneficiu daca se face o înregistrare fotografică a instalatiilor existente, în caz de litigiu, de exemplu, Respectarea Regulamentului de constructii.

8.4.4. Demontajul ferestrelor sau usilor existente General Înainte de începerea muncii trebuie să fie verificate dimensiunile, tipul si starea tuturor ferestrelor si usilor livrate atât fată de configuratia tabloului de tamplarie si cat dimensiunile de executie si dimensiunile reale ale golului de montaj. La solicitarea montatorului, înainte de începerea lucrărilor, clientul trebuie să fie notificat în timp util pentru a indeparta orice mobilier, corpuri sau fitinguri care ar putea fi altfel deteriorate în timpul demontajului si montajului. Montatorul este responsabil pentru protectia proprietătii in interior si exterior în timpul lucrărilor de montaj. Trebuie protejate si îngrijite decoratiunile si mobilierul cu folii pentru acoperirea podelei. Trebuie să fie luate măsurile necesare pentru a reduce la minim orice deteriorare adiacenta lucrarii. Ori de câte ori este posibil, montatorul trebuie să monteze si să etanseizeze noile ferestre si usi în aceeasi zi în care ferestrele sau usile existente au fost demontate, pentru a mentine securitatea dar si etanseitatea la intemperii a clădirii. Dacă acest lucru nu este posibil, o modalitate alternativa de securitate si etanseizare la intemperii trebuie să fie convenite în prealabil între montator si client. Ferestrele si usile existente trebuie să fie îndepărtate cu grijă pentru a evita deteriorarea inutila la structura cladirii si la finisajele sale si fără a permite nici o surpare a suprastructurii în timpul sau după procedura de montaj. Toate elementele electrice sau de specialitate, cum ar fi antene de televiziune sau fire de telefon trebuie să fie re-dirijate în jurul cadrului ferestrei. În cazul în care acest lucru nu este posibil, atunci se propun solutii alternative pentru care se obtine acordul clientului. Furnizorul de servicii corespunzător fiecarui tip de lucrari trebuie să fie angajat atunci când este necesar.


95

Tehnici de demontaj tamplarie Înainte de începerea demontajului ferestrelor si usilor existente, trebuie să fie efectuată o evaluare a riscurilor. Echipamentul de protectie adecvat trebuie să fie purtat în orice moment si trebuie să fie indepartate din zona imediată persoanele care nu sunt implicate in montaj. Este obligatorie indepartarea în conditii de sigurantă a ochiurilor de geam chituite. Acest lucru ar trebui să fie, de preferintă, efectuat prin îndepărtarea chitului, tintelor de geam, bagetelor de sticla sau cuielor de fixare si îndepărtarea geamurile intacte. Alternativ, sticla trebuie să fie rupta cu grijă, astfel încât fragmentele sa cada pe partea exterioară a structurii. Este o bună practică in a rula un cutit ascutit între fata interioară a tocului si tencuiala adiacenta, pentru a minimiza deteriorarea tencuielii atunci când tocul este indepartat. Tocul din lemn pentru ferestre si usi Cercevele trebuie să fie eliminate în primul rând, complet cu sticla lor, prin miscarea si scoaterea suruburilor din rame, prin desurubarea balamalelor sau tăind balamale. După îndepărtarea cercevelelor şi a geamurilor din ochiurile fixe, orice montanti si traverse trebuie să fie tăiati si îndepărtati din tocul exterior al ferestrei. Dacă cuiele de fixare sau suruburile tocului nu pot fi găsite si îndepărtate, atunci va fi necesar să se taie tocul la exterior la un unghi care sa permita ulterior să fie actionat prin pârghii, ca aceasta sa fie scos din incadrarea golului - în planul ferestrei - astfel încât să determine minimul de deteriorare a golului. Există de multe ori probleme cu ferestre pozitionate sub stresini de acoperis. Pot fi desigur gasite cărămizi care se sprijină pe tocul existent între partea de sus a tocului si placa de boltă. Acest rand de zidărie este de multe ori pur decorativ - nu de rezistenta - si trebuie să fie prins pe pozitie până când tocul este indepartat. De asemenea, placa de boltă - placaj, lemn sau azbociment - este frecvent bătuta în cuie pe rama ferestrei existente. Aceasta imbinare trebuie să fie rupta cu atentie, localizand si scoatand cuiele sau tăindu-le. Ferestre tip ghilotina Cele mai multe ferestre tip ghilotina sunt fixate in ziduri cu pereti dubli, in constructii cu zidărie solida. Cercevelele vitrate pot fi eliminate complet.

• Se scoate bordura oblica din jurul cadrului • Se taie cu atentie cablurile canatului pentru a elibera si a reduce greutatea • Se scoate cercevea de jos, apoi bagheta despartitoare de la geam si apoi se

scoate cerceveaua de sus • Se taie cadrul exterior din deschidere, lăsând coarnele în structura • Se elimina contragreutatea din caseta de cercevea • Se scoate glaful, în cazul în care acest lucru nu este parte a cadrului exterior.

Ferestre din rame metalice Există două metode distincte prin care au fost fixate ferestrele de metal.

• Suruburi fixate prin toc în precadrul de lemn sau direct in zid. In primul rând se scot toate geamurile de la ochiurile fixe si se indeparteaza toate ochiurile mobile. Apoi se localizeaza locul suruburilor în rama metalica si se elimina. În cele din urmă se scoate orice lemn al precadrului asa cum este descris la ferestrele din lemn.


96

• Urechiuse fixate direct în orificiu. Se scoate în primul rând orice ochiuri mobile cu un polizor unghiular sau ferăstrău. Apoi se taie orice traverse si montanti si se elimina. Se scot suruburile mici fără cap din toc prin actionarea lor folosind un dorn adecvat. În cele din urmă se taie fiecare parte a tocului cu un polizor unghiular si cu un levier se distantează de perete având grijă să nu se deterioreze materialul golului de zidarie.

Ferestre si usi cu rame din PVC-U Toate geamurile trebuie să fie eliminate prin indepartarea baghetei de geam. Ar putea fi necesar un cutit pentru a elibera sticla în cazul în care s-au utilizat benzi de vitraj. Ochiurile mobile trebuie să fie separate de toc si îndepărtate. Este recomandabil îndepărtarea oricaror profile ornamentale din jurul ferestrelor pentru a permite un acces mai usor si a stabili prezenta unor suporturi de fixare.

a. Suruburile sau diblurile de pe tocul fixat pot fi, de obicei, desurubate, pentru a permite ramei sa fie scoasa din golul de montaj. O mare grijă trebuie să fie luata pentru a minimiza deteriorarea materialului de constructie.

b. Suporturile de fixare pot fi tăiate cu un polizor unghiular. Alternativ, ar putea fi posibil pentru îndepărtarea suruburilor de la suporturile de fixare, dar acest lucru va cauza în mod inevitabil mai multe daune înconjuratoare la fereastră sau usă.

Ferestre de mansarda Se scoate cercevea din toc. Materialul de acoperire si jghebul de scurgere sunt apoi indepartate din jurul tocului pentru a expune suporturile de fixare. Se scot suruburile care fixează suporturile pentru structura acoperisului si se scoate tocul. În acest moment captuseala internă fie va fi lăsata pe loc sau eliminata în functie de principiul de re-montare. Pervaze Uneori, inaltatoarele de toc, buiandrugii, glafurile si montantii sunt "scurtati" la locul de montaj. Acest lucru poate ascunde o membrana rezistenta la umezeala si duce la dificultăti cand se îndepărteaza. Mare grijă trebuie să fie luata atunci cand se tăie, misca si scot aceste elemente pentru a reduce la un nivel minim daunele la ipsos, tencuieli si zidărie. În cazul în care membrana rezistenta la umezeala este deteriorata, atunci acesta trebuie să fie reparata sau înlocuita.

8.5. Cerinte specifice pentru montarea tamplariei la o cladire care are deja montat ETICS

Notiuni elementare despre alcătuirea pereţilor exteriori reabilitaţi, cu stratul termoizolant dispus la exterior Soluţia de îmbunătăţire a protecţiei termice a pereţilor exteriori pe baza unei structuri compacte se realizează cu sisteme compozite de izolare termică - termosistem (ETICS = External Thermal Insulation Composite Systems – Sisteme compozite de izolare termică la exterior), având ca elementele componente: adeziv, material termoizolant, dibluri, masa de şpaclu pentru armare, plasa din fibre de sticlă, accesorii


97

(profile de colţ, profile de soclu, profile pentru rosturi etc.), tencuială decorativă (acrilică, siliconică, silicatică). Soluţii pentru pereţi exteriori Îmbunătăţirea protecţiei termice a pereţilor exteriori - structurali şi nestructurali - se face prin: montarea unui strat termoizolant suplimentar pe pereţii existenţi, pentru toate soluţiile de alcătuire a acestora, cu excepţia pereţilor cortină. Amplasarea straturilor termoizolante suplimentare se face, de regulă, pe suprafaţa exterioară a pereţilor existenţi, dar, în unele situaţii poate fi avută în vedere şi amplasarea pe suprafaţa interioară. Alcătuirea pereţilor exteriori reabilitaţi, cu stratul termoizolant dispus la exterior:

• cu structura compactă, incluzând eventual un strat de aer neventilat • cu structura ventilată

- Termoizolarea la exterior cu structuri ventilate În această soluţie, între stratul termoizolant şi stratul de protecţie se realizează un strat de aer ventilat, având o grosime de cel puţin 4 cm, care are rolul de a elimina vaporii de apă.

• Acesta se montează între elementele unui caroiaj (montanţi şi traverse) alcătuit din şipci de lemn sau din profile metalice inoxidabile, ancorate mecanic cu piese din oţel inoxidabil, în pereţii exteriori existenţi.

• Stratul de protecţie şi finisaj poate fi realizat din piese independente de forma unor plăci subţiri aşezate în caplama sau prevăzute cu falţuri, alcatuite din beton armat cu fibre de sticlă, din foi (plane, ondulate sau cutate) realizate din tablă inoxidabilă, aluminiu, plăci stratificate HPL, elemente ceramice sau mase plastice rezistente la acţiunea radiaţiilor ultraviolete, ş.a. Stratul de protecţie este menţinut în poziţie şi fixat de stratul suport sau de caroiaj, prin intermediul unor piese metalice speciale, inoxidabile .

• Pentru asigurarea unei bune circulaţii a aerului în spaţiul dintre stratul termoizolant şi stratul de protecţie, trebuie să se realizeze în mod corespunzător – ca număr, dimensiuni şi poziţii – orificiile şi fantele de acces (la nivelul soclului) şi de evacuare a aerului (la nivelul aticului, cornişei sau streaşinii).

• Este necesar să se ia măsuri de deviere a circulaţiei aerului la partea inferioară a golurilor de ferestre, precum şi în zona plăcilor de balcon.

• Stratul termoizolant se protejează pe suprafaţa adiacentă stratului de aer, cu un strat de protecţie antivânt, permeabil la vaporii de apă, eventual caşerat în procesul de confecţionare a plăcilor termoizolante. Dacă din calcule rezultă necesar, pe faţa caldă a termoizolaţiei se prevede o barieră contra vaporilor de apă.


98

Structura cu strat de aer ventilat – detalii la fereastra

Sectiune orizontala

Sectiune verticala la partea inferioara

Sectiune verticala la partea superioara

Legenda 1. strat termoizolant 2. strat termoizolant pozat pe glaf 3. folie antivant permeabila la vapori (numai pentru placi in vata) 4. perete zidarie 5. tencuiala 6. finisaj fatada 7. tamplarie 8. buiandrug BA

- Termoizolarea la exterior, cu sistemul compact ETICS Este deosebit de important sa se utilizeze exclusiv componentele unui singur sistem, pentru a avea garanţia că acestea sunt compatibile. Montarea sistemului termoizolant nu va incepe inainte de:

• Indepartarea foliilor de protectie a tocurilor de la ferestre si usi. • Toate suprafetele ce nu vor fi acoperite cu finisaj, cum sunt sticla, lemnul,

aluminiu, solbancuri, trotuare, vor fi protejate cu folii corespunzatoare. • Tencuielile interioare si sapele sa fie finalizate si uscate. • Toate suprafetele orizontale cum ar fi aticele, coronamentele zidurilor, cornisele

etc. vor fi acoperite cu elemente de protectie, astfel incat sa impiedice infiltrarea apei in spatele sistemului termoizolant in timpul si ulterior executiei.

• Toate tocurile de ferestre si usi vor fi montate, precum si toate elementele ce penetreaza sistemul cum sunt conducte, suporti etc.

• Existenta specificatiilor (detaliilor) clare pentru toate racordurile si terminatiile sistemului

• Strapungerile in sistemul termoizolant sa fie proiectate si executate astfel incat sa asigure etansarea corespunzatoare.

• Verificarea suportului si pregatirea acestuia. • Verificarea, in cazul cladirilor vechi, a eliminarii umiditatii ascensionala, a

sarurilor etc.


99

Structura compozita ETICS compacta - detalii de racordare si imbinare La glaful vertical exterior al ferestrei/usii

Tamplarie mantata centrat pe perete

Tamplarie montata la fata exterioara a peretelui

Tamplarie montata la fata exterioara a peretelui

Legenda 1. perete exterior, inclusiv eventuale tencuieli 2. strat termoizolant 3. strat de protectie a termoizolatiei, din mortar mineral aditivat, armat cu plasa

din fibra de sticla 4. strat de finisaj exterior in strat subtire – tencuila decorativa 5. prafile metalice din tabla perforata din aluminiu sau din otel inoxidabil pentru

asigurarea verticalitatii si intarirea coltului 6. bolt din otel inoxidabil cu expandare, montat in gaura forata cu un dispozitiv

rotopercutor 7. tamplarie exterioara 8. garnitura de etansare 9. chit siliconic 10. profil metalic-piesa specila de porniredin tabla de alumniu sau otel inoxidabil

Din considerente de protectie la foc la cladirile inalte (peste 3 nivele) si la o grosime a polistirenului mai mare de 10cm, se aplica la parte superioara a golurilor o fasie de vata minerala. Benzile trebuie sa depaseasca limita ferestrei cu cel putin 30cm in fiecare parte iar inaltimea trebuie sa fie de cel putin 20cm.


100

Detaliu Racord la cutia ruloului

1A. Mortar adeziv 1B. Mortar adeziv 2. Placa termoizolanta 3. Masa de spaclu armata 4. Strat final tencuit 5. Perete fatada 6. Diblu 7. Rondela diblu 8. Profil de inchidere cu usa sau fereastra

Armarea diagonala Armarile diagonale sunt necesare la colturile ferestrelor, ale usilor, precum si la alte deschideri ale fatadelor. Elementele de armare diagonala trebuie inglobate in stratul de masa de spaclu pentru armare, inaintea aplicarii plasei pe toata fatada. Fasia de plasa pentru armarea diagonala trebuie montata exact la coltul deschiderii, sub un unghi de 45° fata de orizontala. Dimensiunile benzilor de plasa vor fi de aprox. 20 x 40 cm.

Profil cu picurator

In cazul armarii colturilor interioare plasa pentru armare se petrece peste coltul interior fara intrerupere, suprapunandu-se cu fasia urmatoare pe o latime de minim 10cm. In zona de intersectie dintre suprafata verticala a fatadei si o suprafata orizontala, (ex. intradosul balcoanelor, zona de intersectie dintre glaful orizontal superior al ferestrelor sau usilor si peretele fatadei) se utilizeaza profilul picurator cu plasa, avand rolul de a determina apa de pe fatada sa picure.


101

Profil de contact cu tamplaria

In zona de imbinare a tamplariei usilor si ferestrelor cu sistemul de termoizolatie, trebuie utilizate profile speciale sau benzi cu rol de etansare a rostului creat 1. Mortar adeziv 2. Placa termoizolanta 3. Tencuiala armata 4. Tencuiala grunduita in functie

de sistem 5. Perete constructie 6. Diblu 7. Rondelã diblu 8. Profil cu picurator 9. Profil de închidere cu usa sau

fereastra

8.6. Cerinte minime necesare privind modalitatile/procedurile de semnalizare – conform prevederilor HG 971/2006

8.6.1. Cerinte minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sanatate la lucul de munca

Expresiile de mai jos semnifică după cum urmează: a) semnalizare de securitate şi/sau de sănătate - semnalizarea care se referă la un obiect, o activitate sau o situaţie determinată şi furnizează informaţii ori cerinţe referitoare la securitatea şi/sau sănătatea la locul de muncă, printr-un panou, o culoare, un semnal luminos ori acustic, o comunicare verbală sau un gest-semnal, după caz; b) semnal de interzicere - semnalul prin care se interzice un comportament care ar putea atrage sau cauza un pericol; c) semnal de avertizare - semnalul prin care se avertizează asupra unui risc sau unui pericol; d) semnal de obligativitate - semnalul prin care se indică adoptarea unui comportament specific; e) semnal de salvare sau de prim ajutor - semnalul prin care se dau indicaţii privind ieşirile de urgenţă ori mijloacele de prim ajutor sau de salvare; f) semnal de indicare - semnalul prin care se furnizează alte indicaţii decât cele prevăzute la punctele b)-e); g) panou - semnalul care, prin combinarea unei forme geometrice, a unor culori şi a unui simbol sau a unei pictograme, furnizează o indicaţie specifică, a cărui vizibilitate este asigurată prin iluminare de intensitate suficientă; h) panou suplimentar - panoul utilizat împreună cu un panou descris la punctul g), care furnizează informaţii suplimentare; i) culoare de securitate - culoarea căreia îi este atribuită o semnificaţie specifică; j) simbol sau pictogramă - imaginea care descrie o situaţie sau indică un comportament specific şi care este utilizată pe un panou ori pe o suprafaţă luminoasă;


102

k) semnal luminos - semnalul emis de un dispozitiv realizat din materiale transparente sau translucide, iluminate din interior ori din spate, astfel încât să se creeze o suprafaţă luminoasă; l) semnal acustic - semnalul sonor codificat, emis şi difuzat de un dispozitiv realizat în acest scop, fără folosirea vocii umane sau artificiale; m) comunicare verbală - mesajul verbal predeterminat, comunicat prin voce umană sau artificială; n) gest-semnal - mişcarea şi/sau poziţia braţelor şi/sau a mâinilor într-o formă codificată, având ca scop ghidarea persoanelor care efectuează manevre ce constituie un risc sau un pericol pentru lucrători. Atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de protecţie colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii, directorul general trebuie să prevadă semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă. Modalităţi de semnalizare

• Semnalizare permanentă Semnalizarea referitoare la o interdicţie, un avertisment sau o obligaţie, precum şi semnalizarea privind localizarea şi identificarea mijloacelor de salvare ori prim ajutor trebuie să se realizeze prin utilizarea panourilor permanente. Trebuie să se folosească panouri şi/sau o culoare de securitate pentru semnalizarea permanentă destinată localizării şi identificării materialelor şi echipamentelor de prevenire şi stingere a incendiilor. Locurile în care exista risc de coliziune cu obstacole şi de cădere a persoanelor trebuie să fie semnalizate permanent cu o culoare de securitate şi/sau cu panouri. Căile de circulaţie trebuie să fie marcate permanent cu o culoare de securitate.

• Semnalizarea ocazională Orientarea persoanelor care efectuează manevre ce presupun un risc sau un pericol trebuie să se realizeze, în funcţie de împrejurări, printr-un gest-semnal şi/sau prin comunicare verbală.

• Intersanjabilitatea şi combinarea semnalizărilor Dacă eficienţa este aceeaşi, se poate alege între următoarele: a) o culoare de securitate sau un panou, pentru a marca locurile cu obstacole ori denivelări; b) semnale luminoase, semnale acustice sau comunicare verbală; c) gesturi-semnal sau comunicare verbală. Instrucţiunile din tabelul de mai jos se aplică tuturor mijloacelor de semnalizare care conţin o culoare de securitate:


103

Culoare Semnificaţie sau scop Indicaţii şi precizări

Roşu

Semnal de interdicţie Pericol-alarmă

Atitudini periculoase Stop, oprire, dispozitiv de oprire de urgenţă Evacuare

Materiale şi echipamente de prevenire şi stingere a incendiilor

Identificare şi localizare

Galben sau galben-oranj Semnal de avertizare Atenţie, precauţie

Verificare

Albastru Semnal de obligaţie

Comportament sau acţiune specifică Obligaţia purtării echipamentului individual de protecţie

Verde Semnal de salvare sau de prim ajutor Situaţie de securitate

Uşi, ieşiri, căi de acces, echipamente, posturi, încăperi Revenire la normal

8.6.2. Cerinte minime generale privind panourile de semnalizare Panourile trebuie confecţionate dintr-un material cât mai rezistent la şocuri, intemperii şi agresiuni cauzate de mediul ambiant. Dimensiunile şi caracteristicile colorimetrice şi fotometrice ale panourilor trebuie sa asigure o buna vizibilitate şi înţelegere a mesajului acestora. Condiţii de utilizare Panourile trebuie instalate, în principiu, la o înălţime corespunzătoare, orientate în funcţie de unghiul de vedere, ţinându-se seama de eventualele obstacole, fie la intrarea într-o zonă în cazul unui risc general, fie în imediata apropiere a unui risc determinat sau a obiectului ce trebuie semnalat, şi într-un loc bine iluminat, uşor accesibil şi vizibil. În cazul în care condiţiile de iluminare naturală sunt precare, trebuie utilizate culori fosforescente, materiale reflectorizante sau iluminare artificială. Panoul trebuie înlăturat când situaţia care îl justifică nu mai există. Panouri utilizate

• Panouri de interdicţie a) formă rotundă; b) pictogramă neagră pe fond alb, margine şi bandă diagonală roşii (partea

roşie trebuie să ocupe cel puţin 35% din suprafaţa panoului).

• Panouri de avertizare a) formă triunghiulară; b) pictogramă neagră pe fond galben, margine neagră (partea galbenă trebuie

să acopere cel puţin 50 % din suprafaţa panoului).


104

Panoul „Materiale inflamabile” se utilizează şi în, lipsa unui panou specific pentru temperaturi înalte. Fondul panoului „Materiale nocive sau iritante” poate fi în mod excepţional, de culoare portocalie, dacă această culoare se justifică, în raport cu un panou similar existent privind circulaţia rutieră.

• Panouri de obligativitate

a) formă rotundă; b) pictogramă albă pe fond albastru (partea albastră trebuie să ocupe cel puţin

50 % din suprafaţa panoului).

• Panouri de salvare şi acordarea primului ajutor a) formă dreptunghiulară sau pătrată; b) pictogramă albă pe fond verde (partea verde trebuie să acopere cel puţin 50

% din suprafaţa panoului).

• Panouri privind materialele sau echipamentele necesare pentru prevenirea şi stingerea incendiilor a) formă dreptunghiulară sau pătrată b) pictogramă albă pe fond roşu (partea roşie trebuie să acopere cel puţin 50%

din suprafaţa panoului).

8.7. Dispozitii de utilizare a echipamentelor de munca puse la dispozitie pentru lucrari temporare la inaltime

8.7.1. Norme pentru lucrul la inaltime Normele specifice de securitate a muncii pentru lucrul la inaltime cuprind prevederi si reglementari de securitate a muncii pentru prevenirea accidentelor de munca specifice lucrului la inaltime.

• Prin "lucrul la inaltime" se intelege activitatea desfasurata la minim 2 m, masurat de la talpile picioarelor lucratorului pana la baza de referinta naturala (solul) sau orice alta baza de referinta artificiala, baza fata de care nu exista pericolul caderii in gol.

• Pentru locurile de munca amplasate pana la inaltimea de 2 m se considera "lucrul la inaltime mica", la care se vor adopta, de la caz la caz, in functie de pericolele existente, toate sau numai unele dintre masurile de securitate a muncii prevazute pentru lucrul la inaltime.

Conditii generale pentru lucrul la inaltime Pentru executarea lucrarilor la inaltime, in orice domeniu de activitate, trebuie sa se tina seama de urmatoarele trei principii general-valabile si obligatorii:

• Organizarea tehnologica prealabila a lucrarilor la inaltime prin realizarea tuturor conditiilor de asigurare colective, in functie de specificul locului de munca, pentru toata durata de desfasurare a lucrarilor.

• Dotarea cu echipament individual de protectie in conformitate cu conditiile concrete ale locului de munca, astfel sa fie asigurata securitatea executantului.

• Obligativitatea instruirii, antrenarii si a utilizarii dotarilor colective si individuale, corespunzatoare riscurilor locului de munca si a lucrarilor respective.


105

Pentru efectuarea operatiilor de manipulare, transport si depozitare, in conditiile lucrului la inaltime, trebuie numit un conducator al locului de munca, care conduce operatiile, stabileste masurile de securitate necesare si supravegheaza permanent desfasurarea acestora. Trebuie să se acorde prioritate măsurilor de protecţie colectivă, în raport cu măsurile de protecţie individuală. Lucrările temporare la înălţime pot să fie efectuate numai atunci când condiţiile meteorologice nu periclitează securitatea şi sănătatea montatorilor.

8.7.2. Mijloace colective de protectie Scările Scările nu pot să fie utilizate ca posturi de lucru la înălţime, decât în condiţiile în care utilizarea altor echipamente de muncă mai sigure nu se justifică, din cauza nivelului redus de risc şi din cauza duratei scurte de utilizare sau a caracteristicilor existente ale locului de muncă respectiv. Scările trebuie să fie amplasate astfel încât să se asigure stabilitatea lor în timpul utilizării. Scarile rezemate trebuie sa fie rezistente si usoare, conform standardelor in vigoare. Pentru cele executate din lemn, se va utiliza lemn uscat cu fibre drepte si fara defecte.

• Lungimea totala a scarii trebuie stabilita astfel incat sa dea posibilitatea lucratorului sa lucreze stand pe o treapta care se afla la o distanta de cel putin 1 m de la capatul superior al scarii.

• Picioarele scarilor trebuie bine fixate, pentru a evita alunecarea scarilor si caderea lucratorului.

• In cazul in care conditiile de lucru permit fixarea scarii sus, atunci se fixeaza carlige la capetele superioare ale ramelor longitudinale.

• Pentru ca scara sa nu alunece, capetele inferioare ale ramelor longitudinale trebuie dotate, de la caz la caz, cu saboti metalici cu capete ascutite sau cu saboti de cauciuc.

• Scarile duble, care se desfac, trebuie dotate cu dispozitive cu lant care sa nu permita desfacerea lor accidentala in timpul lucrului.

• Cand se lucreaza la o inaltime mai mare de 2m, in locurile cu circulatie intensa sau pardoseli alunecoase, la baza scarii trebuie sa stea un lucrator care va asigura stabilitatea scarii. La sol se va asigura o zona de protectie, avertizata vizibil, cu o suprafata stabilita in functie de inaltimea maxima de lucru, accesul oricarei persoane straine in zona fiind interzis.

Montatorii care folosesc scările trebuie să poarte încălţăminte corespunzătoare pentru evitarea alunecării. Schelele Norme specifice de securitate a muncii pentru lucrarile de zidarie, montaj prefabricate si finisaje in constructii Pentru lucrari executate la inaltimi sub 5 m se vor folosi schele simple, iar pentru inaltimi peste 5 m se vor utiliza schele conform indicatiilor din proiectele tehnologice. Schelele vor fi prevazute cu balustrade si scandura de bord si vor fi executate astfel incat sa corespunda sarcinilor pe care le vor avea de suportat. Se interzice utilizarea de schele improvizate si circulatia personalului muncitor sub schele pe care se lucreaza.


106

Lucrarile de montare a tamplariei • Montarea tamplariei se va face de pe schele solide. Este interzis lucrul de pe

schele improvizate. • Locurile de depozitare a tamplariei, inainte de montare trebuie alese in raport

cu procesul tehnologic, astfel ca manipularea sa nu impiedice circulatia muncitorilor.

• Pana la fixarea definitiva a tamplariei in ghermele, ea trebuie bine sprijinita prin lanteti, care sa impiedice rasturnarea ei.

Lucrari de montare a geamurilor • Transportul geamurilor se va face in lazi. Atat in timpul transportului, cat si in

magazie, lazile cu geamuri vor fi asezate in pozitie verticala. • Taierea geamurilor se va face in incaperi speciale. Deseurile si geamurile

sparte vor fi adunate si indepartate de la locul de lucru. • In cursul punerii geamurilor la luminatoare si oberlihturi, locurile deasupra

carora se executa astfel de lucrari vor fi ingradite sau pazite, interzicandu-se accesul oamenilor.

• Se interzice sprijinirea scarilor mobile pe geamurile vitrinelor sau de marginile cercevelelor.

• Montarea geamurilor pe tamplarie, schelete metalice sau de beton armat prefabricate se va face de pe schele solide, interzicandu-se lucrul de pe schele improvizate.

Elementele de sprijin ale unei schele trebuie să fie protejate împotriva pericolului de alunecare, fie prin fixarea pe suprafaţa de sprijin, fie printr-un dispozitiv antiderapant sau alt mijloc de eficacitate echivalentă. Planşeele unei schele trebuie să fie montate de astfel încât componentele să nu poată să se deplaseze în cazul unei utilizări normale. Schelele nu pot să fie montate, demontate sau modificate substanţial decât sub supravegherea unor persoane competente care au fost instruite adecvat şi conform operaţiilor avute în vedere, care se referă la riscurile specifice şi vizează în special:

• înţelegerea planului de montare, demontare şi modificare; • securitatea în timpul montajului, demontajului şi modificării; • măsurile de prevenire a riscurilor de cădere a persoanelor sau a obiectelor; • măsurile de securitate în timpul schimbărilor meteorologice care ar putea afecta

negativ securitatea schelei; • condiţiile în materie de sarcini admise.

Pericole asociate schelelor

• Caderi de la inaltime, datorate lipsei de protectie impotriva caderii; • Prabusirea schelei, cauzata de instabilitate sau supraincarcare; • Lovirea de obiecte care cad, materiale de lucru sau unelte; • Electrocutare, in principal datorita proximitatii schelei fata de firele de inalta

tensiune; • Accesul necorespunzator - in situatii de urgenta.


107

8.7.3. Utilizarea echipamentelor individuale de protectie (EIP) Frânghiile de siguranţă Lucratorii din domeniile constructiilor si montarilor de echipamente tehnice trebuie sa utilizeze, pentru lucrul la inaltime, "Centura de siguranta pentru constructori si montatori", conform standardelor in vigoare. Indiferent de domeniul de activitate si de tipul EIP, locul (punctul) de ancorare (fix sau mobil) trebuie astfel ales incat zona de prindere a lucratorului de acesta sa fie sub cota locului de ancorare pe toata perioada lucrului. Rezistenta minima a locului de ancorare trebuie sa fie conform standardelor in vigoare.

• Franghiile de siguranta (franghii, cabluri, lanturi) denumite si mijloace de legatura trebuie sa aiba o lungime maxima desfasurata de 2m.

• Reglarea franghiilor de siguranta se face astfel ca, dupa petrecerea peste elementul de constructie (stalp, cheson, profil metalic) distanta dintre bustul lucratorului si elementul de constructie sa fie de maximum 0,5m.

Toţi cei care lucrează în condiţiile lucrului la înălţime vor purta echipament individual de protecţie, specific eliminării pericolului căderii in gol, cum ar fi:

• centura de siguranţă; • frânghii de siguranţă (cabluri, lanţuri)

cu o lungime maximă desfăşurată de 2 m;

• cască de protecţie.

Grinzile, planele înclinate, podeţele etc. trebuie prevăzute cu dispozitive de prindere şi fixare sigură, fiind interzisă orice deplasare a lor în timpul lucrului. Persoanele care coordonează, controlează şi îndrumă procesul de muncă vor purta obligatoriu casca de protecţie, atunci când îşi desfăşoară activitatea în condiţiile lucrului la înălţime. Purtarea centurilor de siguranţă este obligatorie, dacă măsurile integrate de amenajare şi dotare a locurilor de muncă nu elimină pericolul căderii în gol.

8.7.4. Masuri de prevenire si protectie Riscuri de accidentare Caderi la acelasi nivel pe suprafete de lucru si de acces

• Impiedicarea de materiale sau cabluri; • Cadeare peste ridicaturi de pamant sau taluze, suprafete denivelate; • Calcare in gropi, transee, santuri; • Alunecari sau impiedicari pe suprafete noroioase, ude, inghetate; • Impiedicarea in timpul transportarii unor obiecte care blocheaza vizibilitatea; • Impiedecare, alunecare, dexechilibrare in timpul a lergarii.


108

Caderi de la inaltime

• Dezechilibrare, cadere prin goluri, deschideri; • Calcare pe suprafete fragile, casante, instabile; • Surpare, prabusire, rostogolire suprafete de circulatie si lucru; • Dezechilibrare, alunecare, impiedecare pe suprafetele de acces la inaltime.

Salvare – prim ajutor

• De fiecare dată când se folosesc sisteme de protecţie personală împotriva căderii, trebuie să se ia şi măsurile necesare pentru o potenţială salvare.

• Persoanele securizate trebuie să fie în permanenţă supravegheate de cel puţin o altă persoană, ce poate lua măsuri de urgenţă, dacă este nevoie. (“Obligaţia de supraveghere”)

8.8. Cerinte minime privind recuperarea si depozitarea deseurilor rezultate în cazul dezafectarii tâmplăriei preexistente si/sau a corectarii la dimensiune a golurilor tehnologice de montaj

Deşeurile din construcţii şi demolări reprezintă deşeurile rezultate din activităţi precum construcţia de clădiri şi obiective de infrastructură, demolarea totală sau parţială a clădirilor sau a obiectivelor de infrastructură, putând include:

• materiale rezultate din construcţii şi demolări clădiri – ciment, cărămizi, ţigle, ceramică, roci, ipsos, plastic, metal, fontă, lemn, sticlă, resturi de tâmplărie, cabluri, soluţii de lăcuit/vopsit/izolante, materiale de construcţii cu termen de valabilitate expirat;

Deşeurile periculoase din deşeurile de construcţii şi demolări pot include:

• materiale periculoase – azbest, gudroane şi vopsele, metale grele (crom, plumb, mercur), lacuri, vopsele, adezivi, policlorură de vinil, solvenţi, compuşi bifenili policloruraţi, diverse tipuri de răşini utilizate pentru conservare, ignifugare, impermeabilizare etc.;

• materiale nepericuloase care au fost contaminate prin amestecare cu materiale periculoase – ex. materiale de construcţii amestecate cu substanţe periculoase, materiale amestecate rezultate în urma activităţii de demolare neselectivă etc. soluri şi pietrişuri contaminate cu substanţe periculoase.

Deşeurile din construcţii şi demolări ce conţin compuşi bifenili policloruraţi şi similari acestora (denumiţi generic PCB) pot fi reprezentate de:

• cleiuri cu conţinut de PCB, duşumele pe bază de răşini cu conţinut de PCB, echipamente electrice (ex. condensatori) ce conţin ulei cu PCB, substanţe ignifuge, substanţe utilizate pentru controlul prafului (de ex. în mixturile asfaltice), adezivi speciali, plastifianţi (materiale de umplere a îmbinărilor de beton, elemente din cauciuc utilizate pentru etanşarea tâmplăriei), coloranţi etc.

Deşeurile din construcţii şi demolări cu conţinut de azbest pot include:

• materiale de izolare a diferitelor structuri şi suprafeţe, funii, corzi, ţesături, cartoane, hârtii, produse din azbociment, produse cu bitum, plăci de pardoseală, vopsele, compuşi adezivi şi de îmbinare cu conţinut de azbest etc.


109

Deşeurile din construcţii şi demolări pot fi nepericuloase /inerte sau contaminate cu substanţe periculoase. De aceea, este necesar ca ele să fie colectate separat. Deşeurile periculoase care pot fi prezente sunt: azbest, metale grele, vopsele, adezivi, lemn tratat, sol contaminat, materiale cu PCB. Unele substanţe periculoase eliberate în timpul demontajului tamplariei pot contamina nu doar celelalte deşeuri din construcţii şi demolări, ci se pot răspândi şi în aer sau pot pătrunde în sol, expunând la riscuri muncitorii care lucrează la amplasament. În acest proces, materialele potenţial periculoase trebuie să fie îndepărtate primele, din două motive:

• prin îndepărtarea materialelor cu conţinut de substanţe periculoase se permite obţinerea unor deşeuri necontaminate, care pot fi reciclate;

• riscurile pentru muncitori vor fi mai mici prin îndepărtarea acestor materiale. Criteriile de selectare a zonelor de stocare temporară a deşeurilor nepericuloase (zone aflate în limitele amplasamentelor pe care se realizează activităţi de construcţii şi/sau demolări) sunt următoarele:

• Mărimea zonei de stocare - în funcţie de dimensiunile amplasamentului pe care se realizează operaţiile de construcţii şi demolări şi de volumul de lucrări desfăşurate;

• Accesul mijloacelor de transport - drum de acces care să fie practicabil şi în condiţii meteorologice nefavorabile;

• Utilităţi – în cazul stocării molozului trebuie sa fie asigurat accesul cisternelor cu apă.

Amplasamentele pentru stocarea temporară a deşeurilor periculoase din construcţii şi demolări şi a solurilor contaminate se înfiinţează în general pe, sau în apropierea amplasamentelor unde au loc operaţiile de construcţie/demolare, respectiv decontaminare. În cazul activităţilor de construcţii, stocarea deşeurilor nepericuloase se realizează în containere metalice de capacitate mare. Pentru fiecare categorie de deşeuri reciclabile în parte, se recomandă să se asigure un container separat, şi anume:

• sticlă; • metal; • plastic; • lemn; • alte resturi de materiale de construcţii.

Perioada de stocare temporară a deşeurilor din construcţii şi demolări poate varia în funcţie de mărimea amplasamentului de stocare şi de distanţa faţă de instalaţiile de de tratare/valorificare /eliminare. Cerinţe privind stocarea deşeurilor Stocarea propriu-zisă a deşeurilor se realizează în containere speciale, în cazul deşeurilor reciclabile rezultate din demolarea selectivă sau din sortarea preliminară şi în cazul deşeurilor rezultate în timpul lucrărilor de construcţie. Containerele vor fi amplasate astfel încât să fie permis accesul usor pentru realizarea operaţiilor de descărcare şi pentru preluarea acestora pe platformele mijloacelor de transport rutier. Containerele vor fi etichetate cu numele categoriei de deşeuri pentru care sunt destinate. De regulă, containerele vor fi dotate cu capac, pentru reducerea riscului ca apele meteorice să spele deşeurile sau să se acumuleze în containere.


110

Containerele trebuie supravegheate pe durata stocării din punct de vedere al integrităţii fizice, în vederea evitării scurgerilor sau împrăştierii accidentale. Se interzice umplerea în exces a containerelor. Trebuie avut în vedere ca prin umplere, containerelor să nu li se schimbe semnificativ poziţia proiecţiei centrului de greutate în plan orizontal. Stocarea deşeurilor periculoase din construcţii şi demolări se realizează în general în containere de metal de mare capacitate. În cazul în care pe amplasamentul şantierului există o platformă betonată ce poate fi utilizată (grad de înclinare redus, acces facil), se recomandă utilizarea acesteia pentru amplasarea containerelor. Containerele utilizate trebuie să asigure un grad ridicat de impermeabilizare astfel încât să nu permită scurgerea de lichide din recipienţi în timpul manipulării (stocării) şi al transportului. Este obligatorie utilizarea de containere care să poată fi închise şi securizate. Stocarea deşeurilor periculoase se realizează separat, pe categorii, în funcţie de caracteristicile acestora şi de posibilităţile de identificare existente (personal cu experienţă şi cunoştinţe în această problematică). Este recomandată stocarea separată cel puţin a următoarelor categorii de deşeuri periculoase:

• deşeuri ce conţin PCB (transformatoare, condensatori, materiale textile impregnate cu ulei cu PCB etc.);

• deşeuri de azbest (plăci de azbociment utilizate la acoperirea clădirilor, materiale de izolaţii etc.).

Deşeurile cu conţinut de azbest stocate, trebuie ambalate, în funcţie de dimensiune, în saci de plastic sau folie de polietilenă. Sacii se umplu doar parţial cu deşeuri pentru a putea fi închişi uşor. În momentul închiderii sacilor, trebuie împiedicată ieşirea aerului din aceştia. Sacii închişi şi etichetaţi se introduc, la rândul lor, în alţi saci de plastic rezistenţi şi transparenţi. Etichetarea, atât a deşeurilor cu azbest ambalate în saci, cât şi a celor ambalate în folie de polietilenă, este obligatorie şi se realizează conform prevederilor HG 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest, cu modificările şi completările ulterioare. Containerul în care se depozitează deşeurile cu azbest trebuie neapărat să fie securizat (de ex. încuiat). În ceea ce priveşte stocarea deşeurilor ce conţin PCB, aceasta trebuie să se realizeze în incinte unde accesul persoanelor neautorizate este interzis. Incintele trebuie împrejmuite şi protejate împotriva infiltrării apei, iar pardoseala trebuie să fie acoperită cu un material rezistent la acţiunea substanţelor chimice şi la scurgerile de lichid. Pe toate uşile de acces în incinte se vor lipi etichete realizate conform HG 173/2000 pentru regimul special privind gestiunea şi controlul compuşilor bifenili policloruraţi, cu modificările şi completările ulterioare. Deoarece acestea sunt deşeuri inflamabile, iar prin ardere la temperaturi scăzute degajă compuşi extrem de toxici (dioxine şi furani), este absolut obligatorie asigurarea accesului la mijloacele de stingere a incendiului.


111

Transportul se efectuează în funcţie de cantităţile generate pe fiecare tip de deşeuri cu mijloace manuale (saci, roabe, căruţuri, stivuitoare manuale) sau mecanizate (remorci, autocontainiere). La selectarea modului de transport al deşeurilor între sursa de generare şi facilitatea pentru stocare temporară trebuie evitate soluţiile de transport al deşeurilor în condiţii care ar putea duce la poluarea mediului prin împrăştierea deşeurilor; de aceea trebuie luate măsuri pentru asigurarea stabilităţii acestora în mijloacele de transport.


112

9. MONTAREA SISTEMELOR DE TÂMPLĂRIE

9.1. Conditii tehnice si tehnologia de montaj pentru sistemele de tamplarie termoizolanta

9.1.1. Caracteristici pentru definirea calităţii unui sistem de tâmplărie Etanşeitatea la apă - reprezintă capacitatea unui sistem de tâmplărie de a împiedica pătrunderea apei în condiţii de ploaie cu vânt; clasa de etanşare este dată de presiunea la care apar infiltraţii în interior (conform EN12208-11/99). A1 (0Pa)

A2 (50Pa)

A3 (100Pa)

A4 (150Pa)

A5 (200Pa)

A6 (250Pa)

A7 (300Pa)

A8 (450Pa)

A9 (600Pa)

Exxx (>600Pa)

Caracteristică inferioară Caracteristică superioară Permeabilitate la aer - reprezintă capacitatea unui sistem de tâmplărie de a împiedica trecerea aerului, clasa de etanşare fiind dată de volumul de aer care trece în timp de o oră, pentru o diferenţă de presiune (între interior şi exterior) de 100Pa (conform EN12207- 11/99). C1(50m3/h - m2)

C2(27m3/h - m2)

C3(9m3/h - m2) C4(3m3/h - m2)

Caracteristică inferioară Caracteristică superioară Rezistenţa la încărcarea datorată vântului - reprezintă capacitatea unui sistem de a rezista la presiunea vântului fără să se modifice etanşeitatea la aer, în condiţiile în care nu apar ruperi sau deformări permanente; clasa de rezistenţă este dată de presiune la care etanşeitatea iniţială la aer nu se modifică (conform EN12210-11/99).

CLASA P1 (constantă) P2 (50 pulsaţii) P3 (aplicată 3sec.)

1 A1 (400Pa) B1 (200Pa) C1 (600Pa) Caracteristica inferioara

2 A2 (800Pa) B2 (400Pa) C2 (1200Pa) 3 A3 (1200Pa) B3 (600Pa) C3 (1800Pa) 4 A4 (1600Pa) B4 (800Pa) C4 (2400Pa) 5 A5 (2000Pa) B5 (1000Pa) C5 (3000Pa)

Exxxx AExxxx (peste 2000Pa)

BExxxx (peste 1000Pa)

CExxxx (peste 3000Pa)

Caracteristica superioara

Izolarea termică - reprezintă capacitatea unui sistem de tâmplărie de a împiedica trecerea fluxului de căldură dinspre o zonă caldă spre o zonă rece prin conductivitate, rezultând o pierdere de căldură (conform DIN4108).


113

GRUPA K (W/m2K)

3 peste 4,5 Caracteristica inferioara 2,3 3,5 - 4,5 2,2 2,8 - 3,5 2,1 2,0 - 2,8 1 sub 2,0 Caracteristica superioara

Izolarea fonică - reprezintă reducerea intensităţii sunetului când acesta traversează sistemul de tâmplărie (conform DIN4109)

R1 (20-27dB) R2 (27-35dB) R3 (>35dB) Caracteristică inferioară Caracteristică superioară • Garniturile de etansare - Orice legatura directa intre interiorul camerei si

exterior scade foarte mult performanta de izolare fonica a tamplariei; ca urmare, de o mare importanta sunt garniturile de etansare (materialul si forma constructiva acestora).

• Numarul camerelor de izolare - O caracteristica importanta a sistemelor de profile din PVC, aluminiu, fibra de sticla si otel, cu consecinte directe asupra performantei de izolare fonica, este numarul camerelor de izolare si forma lor.

• Armatura - O alta caracteristica importanta a sistemului de profile din PVC, cu consecinte directe asupra performantei de izolare fonica, este forma sectiunii si grosimea acesteia.

• Feroneria - Tipul feroneriei utilizate este si el important prin numarul si dispunerea punctelor de inchidere si, mai ales, prin tipul balamalei inferioare - daca intrerupe continuitatea garniturii de etansare sau nu.

• Vitrajul - Vitrajul termoizolant este important: un vitraj cu trei foi de sticla este mai bun din acest punct de vedere decat unul cu doua foi de sticla, iar utilizarea unor foi de sticla cu grosimi diferite creste performanta de izolare fonica (atat la vitrajul dublu cat si la cel triplu).

Clasa de combustibilitate Clasa de combustibilitate – caracteristică a unui material sau element, exprimată prin nivelul parametrilor specifici, determinaţi în urma unor încercări standartizate. Combustibilitatea materialelor şi elementelor de construcţii – Capacitatea acestora de a se aprinde şi arde în continuare, contribuind la creşterea cantităţii de căldură dezvoltată de incendiu. În funcţie de comportarea la foc, materialele şi elementele de construcţii, pot fi incombustibile CO (CA1) sau combustibile. Materialele şi elementele de construcţie combustibile se clasifică în clasele de combustibilitate: C1 (CA2a) – practic neinflamabile; C2 (CA2b) – dificil inflamabile; C3 (CA2c) – mediu inflamabile; C4 (CA2d) – uşor inflamabile Materialele din clasele C1 (CA2a) şi C2 (CA2b), sunt considerate greu combustibile. Materialele şi substanţele ce se depozitează, se clasifică şi în clase de periculozitate, simbolizate P1 la P5.


114

Materialele de construcţie sunt clasificate şi evaluate, funcţie de comportamentul acestora la foc. Sunt impuse cerinţe materialelor de construcţie, ca suprafeţe ale elementelor de construcţie, ca de exemplu: învelitorile de plafoane, prin urmare comportamentul acestora la contactul direct cu flăcările sau radiaţie termică. Clasificarea materialelor de construcţie ca fiind combustibile sau incombustibile, nu descrie pur şi simplu comportamentul materialului. Comportamentul la acţiunea focului depinde de suprafaţă, formă, liant, tehnica de preluare etc. Certificările sunt valabile, astfel, numai pentru materialele de construcţii sau combinaţii ale acestora, care sunt verificate. Alte configuraţii pot, de aceea, să redea o cu totul altă imagine nefavorabilă despre materialele combustibile, în ceea ce priveşte comportamentul la foc. Rezistenţa la oboseală In categoria sarcinilor dinamice sunt incluse şi sarcinile ce variază periodic între o limită maximă şi una minimă, aşa-numitele sarcini variabile; în cazul unui element supus acţiunii unor astfel de sarcini se poate vorbi de existenţa unor solicitări variabile sau solicitări la oboseală. După cum se poate intui, marea majoritate a elementelor de contructie, ferestre si usi, nu sunt supuse la solicitări variabile; s-a constatat prin incercari experimentale că acest tip de solicitări au drept urmare o scădere semnificativă a valorilor caracteristicilor de rezistenţă ale materialului în raport cu cele corespunzătoare solicitărilor statice. Fenomenul, ca atare, poartă numele de oboseala materialului, iar caracteristicile mecanice respective – limite de oboseală sau rezistenţe la oboseală.

9.1.2. Noţiuni de mecanică aplicată: Transmiterea forţelor si Amortizarea solicitărilor statice

Notiuni de baza -Agenţi şi acţiuni care se manifestă asupra zonei de montaj Toate cerinţele tehnico-funcţionale, abaterile dimensionale şi de formă precum şi diferitele deformaţii ale ramelor şi ale întregii clădiri trebuie preluate şi compensate de spaţiile de montaj. Pentru a putea satisface cerinţele menţionate mai sus o importanţă deosebită trebuie acordată concepţiei şi dimensionării corecte a rostului de montaj respectiv: alcătuire constructivă, geometria secţiunii, elemente de fixare/ancorare a tâmplăriei, izolare termică şi hidrofugă. Pentru a evita pagubele produse prin deteriorarea zonei de conectare a diverselor elemente ale tâmplăriilor la partea opacă a anvelopei trebuie avute în vedere, încă din faza de proiectare, problemele înglobării ferestrelor şi uşilor exterioare în anvelopa construcţiei. Toate efectele mecanice ale acţiunilor ce intervin în planul ferestrelor şi uşilor exterioare trebuie transmise în condiţii de siguranţă, prin zonele perimetrale ale acestora către elementele structurale din planul faţadei.


115

Reprezentare schematică a acţiunilor asupra zonei de montaj a ferestrelor

9.1.3. Mecanisme de transport al umidităţii Toate componentele unui perete exterior precum şi rosturile de montaj ale acestuia trebuie concepute, proiectate şi realizate astfel încât să existe un control asupra circulaţiei apei lichide şi sub formă de vapori între cele două medii separate de acesta. În mod concret este necesar ca:

• să fie împiedicat accesul necontrolat al apei în construcţie; • să fie asigurată evacuarea dirijată a apei către exterior pe un traseu bine definit

şi posibil a fi menţinut funcţional; • să fie redusă la minimum posibilitatea de umezire a materialelor hidrofobe.

La conceperea componentelor pereţilor exteriori şi a spaţiilor necesare montajului acestora trebuie luate în considerare principalele mecanisme de transport al umidităţii, şi anume:

• infiltrarea prin rosturile deschise ale elementelor de faţadă a picăturilor de apă meteorică împinse de vânt, urmată de migrare prin capilaritate;

• condensarea vaporilor de apă, de regulă din aerul interior pe timp de iarnă, pe diferite suprafeţe solide cu temperaturi sub temperatura “de rouă“;

• difuzia vaporilor de apă de la interior către exterior ce poate produce umezirea materialelor utilizate la montajul ferestrelor.

9.1.4. Principiul separării planelor de etanşare Principiul a fost elaborat având la bază o concepţie fundamentată pe ideea că, în cazul unei ferestre sau uşi exterioare, cerinţele higrotermice şi hidrologice de bază pot fi asigurate prin prevederea a două zone de etanşare distincte – una realizată de suprafaţa în contact cu mediul interior (1) - şi cealaltă realizată, de suprafaţa în contact cu mediul exterior (3) - separate printr-un spaţiu intermediar (2). Aceste zone şi spaţiul intermediar dintre ele trebuie să fie distincte, clar evidenţiate, şi să poată fi realizate fizic ca atare.


116

Suprafaţa de etanşare 1 – asigură protecţia spaţiului intermediar 2 la acţiunea factorilor de mediu interior. Temperatura în toate punctele acestei suprafeţe trebuie să fie mai mare decât temperatura de rouă corespunzătoare unor condiţii climatice severe, stabilite convenţional după modul de amplasare al locuintei (geografic, altitudine, pozitionare fată de nord și de temperatura medie exterioară iarnă/ vară stabilită statistic). Spaţiul intermediar 2 - este spaţiul intermediar necesar asigurării cerinţelor funcţionale. Concepţia, proiectarea şi execuţia acestui spaţiu trebuie să asigure satisfacerea cerinţelor de izolare termică, acustică, iluminare naturală şi de însorire etc., a încăperilor. Totodată în acest spatiu intermediar trebuie să fie asigurată fixarea tâmplăriei la clădire cu preluarea sarcinilor evidentiate mai sus. Această operaţiune trebuie să asigure durabilitatea montajului în exploatare, pentru o perioadă rezonabilă de timp. Suprafaţa de etanşare 3 - asigură protecţia spaţiului intermediar 2 la acţiunea complexă a factorilor de mediu exterior. Această suprafaţă trebuie să împiedice pătrunderea în încăpere a apei provenită din precipitatii atmosferice. Eventuale infiltraţii care vor avea loc trebuie să nu poată traversa rama ferestrei şi să fie dirijate controlat direct către exterior. În acelaşi timp şi vaporii de apă din încăpere care reuşesc să ajungă la nivelul acestei suprafeţe de etanşare trebuie să poată fi evacuaţi cu uşurinţă în exterior. Modelul descris este general valabil în condiţiile unei clime temperate caracteristice zonei Europei Centrale şi pentru un spaţiu interior uzual. În cazul spaţiilor răcite şi climatizate sistemul trebuie adaptat condiţiilor specifice. Principiul se ia în considerare la elaborarea evaluării peretelui exterior în ansamblu.


117

Linia izotermă se întrerupe spre interiorul camerei (partea caldă a clădirii). Ca rezultat, apare condensul în zona de îmbinare a profilului ferestrei. Timpul pentru evaporare nu este suficient si astfel apare mucegaiul.

Desi traseul liniei izoterme a fost calculat corect pe baza elementelor de structură, cantitătile de apă provenite din condens pot genera daune structurale atunci când etansarea ferestrei nu este făcută corect.

Concluzii Pentru satisfacerea cerinţelor de durabilitate a ferestrei este necesar ca în zona de montaj/inserţie:

• să existe o separare clară a zonelor cu funcţiuni diferite şi a spaţiului funcţional după principiul: “mai etanş către interior decât către exterior”; trebuie exclusă orice posibilitate de circulaţie a aerului de la interior către exterior prin zonele de inserţie/montaj;

• să fie protejată zona de inserţie de sarcini suplimentare din interior sau exterior; • separarea spaţiului interior de climatul exterior trebuie să fie mai etanşă la

vapori, în raport cu zona 3 de protecţie la intemperii. Pentru a evita deteriorările cauzate de umiditatea din zona de inserţie trebuie ca fereastra-rostul-peretele să fie privite ca un sistem unitar. Protecţia la intemperii realizată de zona 3 de etanşare trebuie să asigure dirijarea controlată a umidităţii infiltrate ocazional prin evacuare directă către exterior;

• anvelopa construcţiei să fie etanşă la aer de jur împrejur (zona 1 de etanşare). În mod schematic, aceste cerinţe pentru zona de conexiune dintre componenta vitrată şi cea opacă a unui element de anvelopă al unei clădiri, pot fi reprezentate astfel:

Pentru o reabilitare corectă a clădirilor este necesar ca montajul tâmplăriei termoizolante să fie prima operaţie executată după care să fie realizate operaţiile de


118

izolare termică şi finisare exterioară a glafurilor. Aceeaşi ordine se păstrează şi la clădirile noi. În cazul reabilitării blocurilor vechi realizate din plăci prefabricate unde după dezafectarea tâmplăriei rezultă goluri a căror laturi nu au o secţiune plană, proiectantul decide modul de realizare a planeităţii secţiunii pentru un montaj corect al tâmplăriei noi. Amplasarea ferestrelor noi în goluri, pe adâncimea peretelui, se poate face pornind de la alinierea ferestrei cu faţa exterioară până la cea interioară, fiecare opţiune având avantajele şi dezavantajele sale. De modul de amplasare în raport cu grosimea peretelui, depinde variaţia temperaturii suprafeţelor interioare ale zonelor adiacente golului. La lucrările de înlocuirea ferestrelor, de principiu tâmplăria nouă se amplasează pe locul celei vechi, dar dacă este posibil, se pot lua în considerare şi celelalte variante:

• la faţa exterioară a pereţilor - avantaje: glaf interior mare - dezavantaje: suprafaţa exterioară a ferestrei va fi expusă total convecţiei

din exterior; în interior, curenţii calzi proveniţi de la radiatoare nu vor influenţa uniform temperaturile pe suprafaţa parapetului, partea inferioară rămânând rece (riscul de apariţie a condensului va fi cu atat mai mare cu cât ferestrele sunt mai depărtate de faţa interioară a peretelui); apar probleme de fixare a ferestrei la exterior în cazul alcătuirilor faţadelor termoizolate.

• la faţa interioară a pereţilor

- avantaje: întreaga suprafaţă a ferestrei va beneficia de curenţii calzi interiori, iar suprafaţa exterioară va fi mai protejată de curenţii reci exteriori; riscul de condens este mai mic faţă de cazul anterior;

- dezavantaje: planul ferestrei nu are continuitate cu anvelopa termică a peretelui, ceea ce duce la un risc mare de aparitie a condensului în zona perimetrală ferestrei; probleme de finisare interioară în jurul tâmplăriei.

• în planul termoizolaţiei peretelui

- avantaje: cu cât suprafaţa de contact între tâmplărie şi termoizolaţia peretelui este mai mare, cu atât se diminuiază efectul defavorabil al punţilor termice de joncţiune;

- dezavantaje: fixarea ferestrei în gol necesită elemente speciale de montaj.

• „pe mijlocul“ peretelui (în treimea de mijloc a grosimii peretelui)

- avantaje: montaj uşor în perete; - dezavantaje: necesitatea întoarcerii termoizolaţiei pe grosimea peretelui,

de la exterior până în planul ferestrei.


119

9.2. Montajul ferestrelor si usilor Pentru fixarea corecta a ferestrelor si usilor, toate laturile tocului trebuie fixate pe structura sau pe o componenta adiacenta în scopul de a rezista la toate sarcinile impuse de natură, care ar putea provoca devierea tocului. Aceste sarcini s-ar putea datora:

• Încărcări din vânt; • Sarcini de exploatare; • Greutate; • Impact accidental; • Tentativă de furt.

Metodele de fixare sunt afectate de:

• Prezenta sau absenta unei cavităti de perete; • Natura si conditia oricărei cavitătii; • Pozitia relativă a tocului si cavitătii; • Pozitia liniei de ipsos si necesitatea de a minimiza perturbarea si deteriorarea

decoratiunii interioare, • Designul glaful/pragului; • Orice cerinte de rezistentă la foc (pe structura de lemn).

Pregătirea şi realizarea montajului Valoarea calităţii unei ferestre creşte sau scade în funcţie de modul de realizare a montajului acesteia în clădire (veche sau nouă). Un montaj corect trebuie să asigure preluarea corespunzătoare a tuturor solicitărilor care apar suplimentar celor produse de vânt, greutate proprie, trafic, cum sunt:

• diferenţa de temperatură între exterior şi interior: zi/noapte, vara/iarna; • rigiditatea la încovoiere a profilelor de toc, deasemeni să asigure o etanşeitate

corespunzătoare cerinţelor de proiectare. Pregătirea golului

• se verifică rectangularitatea golului, dimensiunile minime pe cele două direcţii (lătime şi înălţime);

• se curăţă lateralele golului şi se îndepărtează reziduurile materiale pentru asigurarea condiţiilor de aplicare a materialelor de etanşare, prin îndepărtarea reziduurilor materiale de pe şpaleţi şi se marchează în planul vertical al tâmplăriei poziţia de montaj în conformitate cu datele din proiect;

• se compară dimensiunile golului cu cele ale tâmplăriei şi se verifică dacă toleranţele rezultate sunt cele prevăzute în proiect, min. 15-20mm diferenţă între dimensiunile tâmplăriei şi dimensiunile golului, pentru a se asigura un montaj corect. În caz contrar se notifică constructorul pentru a face corecţiile necesare.


120

Pregătirea tâmplăriei pentru montaj

• se dezechipează tâmplăria de părţile mobile (cercevele şi foi de uşă) şi de vitrajele fixe, pentru pregătirea ramei în vederea montajului;

• se examinează perimetral integritatea ramei, existenţa găurilor de montaj, numărul acestora, diametrul şi amplasarea, realizate conform prescripţiilor de fabricaţie;

• fixarea şi alinierea tâmplăriei trebuie să înceapă de la colţul de sus cu balama, cu primele puncte de fixare distanţate egal la 150 mm pe fiecare parte a acestui colţ;

• se pregăteşte rama prin curătirea perimetrală a flancurilor şi se creează condiţiile de aplicare a materialelor de etanşare prevăzute de proiectant conform instructiunilor de utilizare ale acestora;

• se aplică pe conturul exterior al ramei (tocului) o bandă precomprimată de etanşare, (multifuncţională – un singur produs pentru cele trei planuri de etanşare: exterioară, mediană, interioară) la construcţiile noi. În cazul izolării cu spumă poliuretanică, solutie uzuală în zona 2, la clădiri reabilitate termic în functie de prevederile din proiect se vor aplica folii speciale de etanșare pentru zona interioară și exterioară.

Montajul tâmplăriei

• se poziţionează rama în golul prevăzut şi pregătit în acest scop, se fixează cu ajutorul calelor de montaj, respectându-se cotele din proiect, pe cele trei direcţii;

• se verifică verticalitatea în cele două planuri, perpendicular pe fereastră şi în planul ei, apoi orizontalitatea bazei ferestrei, făcându-se corecţiile necesare;


121

• se trece la fixarea finală cu respectarea următoarelor cerinţe: - poziţionarea şi calarea corespunzătoare a ramei ferestrelor sau a usilor în

golul pregătit pentru montaj nu trebuie să afecteze în nici un fel operaţiunile ulterioare (acoperirea găurilor de fixare); - executarea corectă a găurilor de fixare (folosind percuţia continuă doar la

zidul din beton) cu respectarea adâncimii prevăzute în detaliul de execuţie; - utilizarea elementelor de fixare corespunzătoare (şuruburi autofiletante,

cu dibluri din plastic sau conexpanduri, ancore de fixare) ce trebuie să asigure o capacitate portantă necesară, care să transfere peretelui


122

sarcinile pe care le preia de la vânt, greutate proprie, trafic, prevăzute de proiectant; - elementele de fixare sau asigurare ale ferestrei în golul de zidărie, trebuie

să fie protejate împotriva procesului de oxidare (prin cadmiere, zincare etc.); - să se execute strângerea uniformă a şuruburilor fără a deforma

elementele fixate, asigurându-le stabilitatea geometrică iniţială, folosindu-se scule cu cuplu reglabil; - la găurirea/ însurubarea în latura orizontală de jos a ramei, axul

găurii/şurubului să fie cât mai la interior iar sub cap se va prevede, înainte de strângerea finală, un cordon circular de silicon pentru etanşare; - pe parcursul operaţiei de fixare trebuie permanent verificată poziţia ramei

şi conformitatea cu prevederile din proiect. În final se face ultima verificare de poziţionare şi verticalitate cu corecţiile necesare, dacă este cazul.

Atentie! Ancorele de fixare nu sunt recomandate a fi utilizate la montajul usilor. La pozitionarea tamplariei trebuie lasat un spatiu de aprox. 10 mm intre toc si zidarie. Exceptii:

• indicatia de mai sus nu poate fi intotdeauna respectata (in special in cazul renovarilor / inlocuirii unei tamplarii deja existente); in acest caz este recomandat ca sub tamplarie sa se monteze un profil suplimentar de inaltare (fie din PVC, fie din lemn tare – caz in care se poate masca ulterior cu profile din PVC sau glafuri interioare);

• usile glisante: din pricina greutatii mai mari a usilor si deoarece pozitia acestora pe calea de rulare este variabila se recomanda montarea cu sprijinirea caii de rulare pe o suprafata rigida (zidarie / profil metalic);

• usi cu prag de aluminiu: pragul de aluminiu se fixeaza direct pe pardoseala (pe un profil rigid, solbanc sau metalic).

Pozitionarea orizontala a tamplariei (tocurilor) se face cu ajutorul unor perechi de pene (calupuri) pe care aceasta se sprijina. Tot aceste pene pot juca si rolul de contra-sprijin pentru suruburile de montaj. Contra-sprijinul pentru fiecare dintre suruburile de fixare a tocului in zidare este obligatoriu, altfel existand pericolul indoirii profilului in momentul fixarii in zidarie.

• In cazul montajului cu capul surubului ascuns: se realizeaza gaura de trecere pentru capul surubului in peretele vizibil al profilului, prinderea realizandu-se doar pe peretele dinspre zidarie al tocului, plus mascarea gaurii de trecere a capului surubului cu un capac (obligatoriu etansare cu silicon a gaurii).

• In cazul montajului cu capul surubului vizibil: acesta trebuie acoperit cu capac de plastic tip «ciuperca» si asigurata etansarea prin folosirea siliconului neutral sau al acryl-ului tip W (rezistent la apa dupa uscare).

Dupa strangerea tuturor suruburilor de fixare se scot toate penele inainte de etansarea golului dintre toc si zidarie, cu exceptia celor care sustin greutatea tamplariei.


123

Lungimea suruburilor de fixare depinde de tipul zidariei, dupa cum urmeaza: in beton (B 250) – 30 mm, in piatra si caramida plina – 40 mm, in BCA si caramida cu goluri– 60 mm, in lemn tare - 45 mm.

Fixarea ramelor poate fi facuta cu urmatoarele elemente:

• Dibluri expandabile (metalice sau din plastic). La utilizarea diblurilor din plastic se recomanda taierea capului evazat al diblului pentru a putea fi inserat in gaura din zid fara a mai fi necesara indepartarea tamplariei.

• Suruburi autoforante pentru beton. Este indicat a fi utilizate numai la montajele executate in ziduri din beton.

• Bride metalice (ancore) - pot prelua si dilatarile. Totusi, ele au rezistenta doar intr-o singura directie, cea perpendiculara pe fereastra. Nu se recomanda folosirea ancorelor pentru fixarea usilor pentru ca acestea nu preiau forte de torsiune (care apar atunci cand deschidem o usa). Atentie la faptul ca ancorele metalice pot forma punti termice! Utilizarea ancorelor metalice este obligatorie in cazul in care beneficiarul doreste in mod expres instalarea tamplariei la fata zidului (interior sau exterior). De retinut ca acest tip de montaj este contraindicat in cazul constructiilor cu ziduri fara izolatie termica suplimentara (polistiren expandat sau vata minerala).

In cazul constructiilor cu inalt grad de securitate (protejate antiefractie) se pot folosi:

• Ancore rigide • Fixari aditionale in vecinatatea balamalelor • Fixarea de pene in spatele tuturor ancorelor • Fixari aditionale in vecinatatea zavorului

Se va consulta intotdeauna producatorul, pentru a determina tipul necesar pentru fiecare caz in parte. Este recomandabila existenta cate unui surub de fixare in zona fiecarei balamale.


124

Principiu general de fixare:


125

Montajul vitrajelor în rame şi cercevele Pentru un montaj corect al vitrajelor în tâmplărie sunt necesare următoarele măsuri:

• curăţarea cu pensula sau cu aspiratorul a falţurilor şi poziţionarea prin clipsare a suporţilor de cale după cum sunt prevăzute deschiderile cercevelelor sau dimensiunile părţilor fixe;

• curăţarea perimetrală a vitrajului, aşezarea în ramă sau cercevea şi calarea cu plăcuţe portante sau distanţiere, funcţie de o poziţionare corectă a acestuia în elementul de tâmplărie.

Geamurile si instalarea lor corectă reprezintă o parte extrem de importantă în procesul de montare al ferestrelor. Indiferent de tipul ferestrei sticla nu trebuie să fie în contact cu cadrul din aluminiu, altfel spargerea prin soc termic va fi inevitabilă. Dimensiunile geamurilor trebuie să fie mai mici decât spaţiul interior al ramei cu cel puţin 5mm pe fiecare parte. Sticla este aliniată şi sprijinită prin intermediul calelor de geam (cale de aşezare). Instalarea corectă a calelor de geam presupune aşezarea lor astfel încât să nu blocheze drenarea corespunzătoare a apei.

Calele utilizate pot fi clasificate în două grupe principale: • cale de susţinere, care sunt folosite ca mijloace prin care greutatea sticlei este

transferată la ramă; • cale de pozitionare, care se introduc, fără a prelua încărcări semnificative şi

care sunt responsabile pentru menţinerea geamurilor pe poziţie, în timp ce asigură evitarea contactului cu rama (evită şocul termic).


126

Cale pentru geam pentru sistemele glisante La sistemele glisante toată greutatea canatelor trebuie să se descarce pe role. Din acest motiv la partea inferioară a cercevelei, deasupra rolelor se fixează calele care vor prelua greutatea sticlei. Pentru a asigura sticla împotriva utilizărilor violente, pe perimetrul cercevelei se montează cale de fixare. Pentru a preveni curbarea profilului la blocarea canatelor se recomandă montarea unei cale de fixare și în zona punctului de închidere. Procedeu de montare:

• se execută montajul vitrajelor fixe aplicând baghetele prin clipsare, începând cu laturile mici şi terminând cu cele mari, prin lovire cu ciocan de cauciuc, de la mijloc către colţuri. Se anulează eventualele deformări care apar la laturi sau montanţi de lungimi mari în urma clipsării baghetelor;

• se montează în balamale cercevelele şi în ele se montează vitrajele corespunzătoare (în condiţii similare celor prezentate la cele fixe) şi se fac reglajele necesare unei bune funcţionări;

• se reverifică poziţionarea tâmplăriei în toate planurile, cote de montaj, verticalitate şi se fixează pe poziţia închis toate părţile mobile.

Etanşarea rostului dintre tâmplărie şi clădire Aceasta este următoarea operaţie importantă care trebuie să asigure funcţionarea corectă a ferestrei/uşii exterioare. Prin etanşare se urmăreşte împiedicarea pătrunderii umezelii în rosturile rezultate din montaj, ca urmare a ploii torenţiale din exterior şi umiditatea aerului din încăpere din interior. Materialul de etanşare trebuie să îndeplinească şi următoarele cerinţe:

• izolare termică, hidrofuga şi fonică; • să fie elastic pentru a prelua variaţiile dimensionale, urmare a dilatărilor; • să fie rezistent la îmbătrânire şi la razele UV; • să fie aplicabil pe configuraţia rosturilor şi structura zidurilor clădirii atât la

interior cât şi la exterior; • să asigure difuzia cât mai eficientă a vaporilor de apă din zona mediană a

rostului sau din peretele umed, către exteriorul clădirii.

Această operaţiune trebuie să asigure valabilitatea principiului: la interior mai etanş la vapori decât la exterior. Se va ţine cont ca cele trei secţiuni să asigure:

• etanşarea interioară, cea care delimitează climatul interior de cel exterior, (bariera împotriva vaporilor de apă şi etanşarea perfectă la aer din interior);

• fixarea de corpul clădirii şi izolarea termică şi fonică care să asigure închiderea întregului perimetru, inclusiv difuzia vaporilor de apă către exterior;

• etanşarea exterioară trebuie să fie impermeabilă la ploi, cu o aderenţă corespunzătoare atât la clădire cât şi la tâmplărie şi să asigure difuzia către exterior a vaporilor de apă.

În figura următoare sunt reprezentate schematic o serie de rezolvări ale închiderilor de etanşare ale marginilor rostului de montaj umplut cu spumă.


127

Acestea pot fi soluţionate în diverse moduri. Inainte de a se trece la aplicarea materialelor hidro-termo-fono-izolante în rostul dintre tâmplărie şi clădire, trebuie efectuate următoarele verificări:

• dacă dimensiunile rostului sunt corecte: lăţime, adâncime, flancuri; • dacă suprafeţele de aderenţă sunt curate sau necesită lucrări pregătitoare; • dacă sistemul de etanşare este compatibil şi materialele hidro-termo-fono

izolante puse la dispoziţie sunt adecvate; • dacă există suprafeţe de aderenţă critice (pietre naturale, zidărie aparentă etc.)

şi soluţii pentru aceste cazuri. După montaj se verifică:

• verticalitatea tâmplăriei; • vunctionalitatea mecanismelor de deschidere; • aspectul tâmplăriei.

Nota! Se îndepărteaza folia de protecţie a tâmplăriei în maxim 3 luni de la montaj.

9.2.1. Consideratii tehnice ale montajului sistemelor de tamplaraie termoizolanta

Sisteme pentru fixare Există două metode principale de fixare disponibile, care pot fi utilizate separat sau în combinatie. Acestea sunt, prin fixari ale tocului si fixari cu ancore. Ar trebui să fie urmate întotdeauna instructiunile producătorului.


128

Dacă se folosesc elemente de prindere ale ancorelor acestea trebuie să fie dintr-un material adecvat pentru a rezista la coroziune si, dacă este folosit extern, acestea ar trebui să fie fixate pe perete intr-o singura directie, "one-way", sau alte suruburi de securitate adecvate. Suruburile trebuie să fie dimensionate pentru a pătrunde cel putin 25 mm în lemn, sau de 40 mm în găurile conectate în caramida, bloc, sau zidărie, cu exceptia cazului în care dacă nu prevede pot fi realizate prin alte mijloace, de exemplu prin respectarea unui cod structural adecvat. Conexiuni metalice de pana la 2 mm grosime cum ar fi buiandrugi din foi pliate trebuie să se facă cu suruburi filetate adecvat. Conexiuni metalice de peste 2 mm grosime ar trebui să fie în găuri pre-filetate cu suruburi de masini cu diametrul de 5 mm minim sau, alternativ, cu suruburi călite cu introducere automată actionate electric. Alte metode cu proprietate de fixare mecanică ar trebui să fie evaluate daca sunt adecvate, de preferintă, prin obtinerea unei evaluări corecte a unei terte parti. Sisteme pentru fixarea trebuie să fie cel putin la fel ca SR EN 1670:1998 (2004), gradul 3 rezistent la coroziune. Prezenta buiandrugilor din prefabricate din beton sau otel pot face imposibil sau prezintă dificultăti grave în atingerea distantelor de fixare specificate. În aceste cazuri, utilizarea de spuma poliuretanica s-a dovedit a fi un ajutor important pentru fixare mecanica. Cu toate acestea, spuma de fixare nu trebuie utilizata ca unică metodă de fixare a întregului cadru în glaf. Ferestre si usi din PVC-U Acolo unde este posibil, toate cele patru laturi ale tocului trebuie să fie asigurate după cum urmează:

• Fixările de colt trebuie să fie între 150 mm si 250 mm de la extremitatea coltului.

• Nu se realizeaza fixări la mai putin de 100 mm de la linia de centru a unui montant sau traversa

• Fixări intermediare trebuie să fie centrate astfel incat sa nu fie mai mari de 700mm.

• Trebuie să existe un minim de două fixări pe fiecare glaf. În cazul în care partea de sus a tocului este fixata cu spumă poliuretanică, pot fi facute apoi fixari la partea de sus după cum urmează:

• Tocul cu latime de pana la 1200mm - nu are fixări • Tocul lătime 1201mm la 2400mm - o fixare • Tocul lătime 2401mm la 3600mm - 2 fixări la distante egale.


129

Distanțe de fixare pentru ferestre din PVC-U

Ferestre si usi din lemn Acolo unde este posibil, părtile laterale ale tocului trebuie să fie asigurate după cum urmează:

• Prinderile pentru deformarea la colt trebuie să fie între 150 mm si 250 mm de la extremitatea coltului.


• Trebuie să existe un minim de două fixări pe fiecare glaf. • Pe lătimea ferestrelor de peste 1800 mm, trebuie prevăzute fixări la partea de

sus centrala si la inaltatoarele de toc.

Distante de fixare pentru ferestre din lemn

Ferestre si usi din aluminiu Acolo unde este posibil, toate cele patru laturi ale tocului trebuie să fie asigurate după cum urmează:

• Prinderile pentru deformarea la colt trebuie să fie între 100 mm si 150 mm de la extremitatea coltului.

• Nu se realizeaza fixări la mai putin de 100 mm de la linia de centru a unui montant sau traversa


130


• Trebuie să existe un minim de două fixări pe fiecare glaf. • Pe lătimea ferestrelor de peste 1800 mm, trebuie prevăzute fixări la partea de

sus centrala si la inaltatoarele de toc.

Distante de fixare pentru ferestre din aluminiu

Ferestre de otel Pentru stabilirea pozitiilor de prindere pentru tocuri de otel cu sectiune plină laminate la cald divizarea maximă recomandată este de 175mm de la colturi si apoi la intervale de 750mm. Pentru tocuri de otel de sectiune goala, format la rece, este de 200 mm de la colturi si apoi la intervale de 900mm. Retineti că nu toate găurile perforate din fabricatie din jurul perimetrului tocului si de la asamblare vor necesita în mod necesar un surub de fixare. Pentru toate sistemele de tamplarie respectarea acestor distanţe împiedică deformarea ramelor de mascare prin tensionări mecanice care pot duce, în cazuri extreme, la apariţia de fisuri în rame. Ferestre de mansarda Se scoate cerceveaua din toc si se monteaza tocul în golul existent, folosind noile suporturi furnizate. Se reînnoieste izolatia si pasla în jurul tocului. Se monteaza un nou jgheab de scurgere si se înlocuieste materialul pentru acoperisuri. Dacă căptuseală internă este înlocuită, atunci se oferă o izolatie suplimentară si o bariera de vapori, inainte de montarea noii garnituri.


131

Montaj ferestre de mansarda

Stalp pentru imbinari panouri În cazul în care sarcini semnificative sunt transferate (de exemplu, mai multe etaje sau doar un acoperis), se recomandă ca stalpii pentru imbinari panouri sa se sprijinine prin pervaz la placa portanta. Pentru sarcini mai mici este posibil sa se pozitioneze stalpii direct pe praguri armate. In acest caz, este imperios necesar ca: 1. Sistemul de armare sa fie proiectat pentru a efectua această sarcină, si 2. Instructiunile producătorului de sistem sunt respectate. Calupurile de montaj Calupurile de montaj adiacente trebuie să fie utilizate la stabilirea pozitiilor pentru a preveni distorsiuni exterioare in toc in timpul montării. Calupurile de montaj trebuie să fie rezistente la compresiune, putregai si coroziune. Acestea trebuie să cuprinda adâncimea completă a grosimii tocului la exterior. Fixarile trebuie să fie strânse astfel încât tocul este fixat ferm pe calupurile de montaj. O strângere prea mare poate duce la deformare si trebuie evitată. În cazul în care este nevoie de securitate sporită, calupurile de montaj suplimentare ar putea fi necesare in punctele de lângă balamale si închidere. Finisaje Finisaje, cum ar fi ornamentele, sunt în general utilizate pentru a izola interfata între o fereastră si stratul suport. Acestea nu ar trebui sa fie utilizate pentru a oferi sau spori etanseitatea la conditii climaterice a fereastrei sau usii sau imbinarii pe perimetru. Trebuie să fie materiale de exterior de bună calitate utilizate în conformitate cu instructiunile producătorului, si culoarea potrivite în cazul în care se specifică.


132

Pozitia tocului Înlocuirea ferestrelor si usilor trebuie să fie în general pozitionate pentru a minimiza cantitatea de refinisare, tinând cont de următoarele aspecte:

• Acestea trebuie să fie montate vertical si perpendicular în interiorul deschiderii, fără răsucire, impingere sau deformare a oricărui element în conformitate cu tolerantele recomandate de producător, să functioneze corect după montaj si în concordanţă cu instructiunile de montaj.

• Noul toc trebuie să se potriveasca in golul de zidarie. Orice deteriorare a golului trebuie să fie reparata.

• Tocul trebuie să fie fixat in acelasi loc daca e posibil pentru o performantă mai bună la conditiile meteo.

• Distanta corecta de mutare ar trebui prevăzută în jurul perimetrului ferestrei sau a usii inlocuite.

Toleranţele la montajul ferestrelor Elementul de fereastră trebuie să fie montat cu reglare orizontală, perpendiculară şi în plan, luându-se însă în calcul toleranţa nivelei cu bulă de aer. Până la lungimi ale elementului de 3 m, abaterea dimensională perpendiculară şi orizontală are voie să atingă +/- 1,5 mm pe fiecare metru, însă nu mai mult de 3 mm în total. Această valoare corespunde toleranţei dimensionale a unei nivele cu bulă de aer. Funcţionalitatea şi aspectul nu au voie să fie influenţate negativ. Golurile de montaj Cavitătile deschise descoperite dintre anvelopa interioara si cea exterioara a caramizii sau blochetilor trebuie să fie închisa cu un material izolant. Trebuie avut grijă să se mentină integritatea golului de zidarie si trebuie să fie asigurată achizitionarea adecvata a suruburilor de fixare, dacă este necesar, cu urechi lungi de fixare. Ferestre tip ghilotina Când se înlocuieste o fereastră ghilotina, o cutie cu o cercevea, se releva în verificarea initială, fereastra trebuie să fie montata din interior, cu cadrul exterior ascuns în spatele zidăriei. Calele de montaj trebuie să fie plasate la capetele pervazului ca să transfere greutatea cercevelei ferestrei de înlocuire în structura fără curbarea elementului de pervaz. Un pervaz arcuit va avea consecinta la feronerie nu la îmbinare. Este esential ca fereastra să fie montata la nivel, fără răsucire si cu laturile tocurilor paralele. Curbarea ramelor spre exterior va face ca cerceveaua fereastrei sa fie expusa la curenti de aer si curbarea ramelor spre interior va însemna că cerceveaua va fi excesiv de strânsă să alunece, si, probabil, nu se va înclina spre interior pentru curătare (în cazul în care optiunea este prezenta). Spumă de expansiune poate fi folosita ca un ajutor pentru fixare mecanica, dar mare grijă ar trebui să fie luata pentru a nu se indoi cadrul exterior al tocului. Dacă se utilizează spuma de expansiune atunci piese de calare trebuie să fie plasate între toc si cercevelele sau se pune o proteză peste cadru, în scopul de a preveni indoirea.


133

Asezarea vitrajelor Elemente de vitraje izolant care încorporează sticlă securizată trebuie orientate cu sticla de sigurantă conform proiectului, marcajul de pe geamul de sigurantă rămâne vizibil după montare. Elemente de vitraje izolant cu emisivitate redusa de acoperire, LOW E, trebuie să fie orientate în conformitate cu instructiunile producătorului. Imposibilitatea de a face acest lucru poate contribui la protectie mai putin eficace. Multe ferestre si usi sunt livrate de-a gata cu geamuri. Alternativ acestea pot fi livrate cu unitătile de sticlă si garnituri de etansare preformată de vitraj care să fie aplicate la fata locului, în conformitate cu instructiunile producătorului. Unele sisteme, de exemplu, ferestre de otel, necesita butil, polietilenă, PVC sau benzi de vitraj acrilic. Atunci când este utilizat în exterior, aceste benzi de vitraj trebuie să fie acoperite cu silicon de etansare. Alte sisteme folosesc compusi non-setting, pistolul cu trepte de eliberare a solventilor de etansare, cu una sau două părti de etansanti de întărire sau două părti compusi de cauciucare. În toate cazurile, trebuie respectate instructiunile producătorului. Elementele de vitraj izolant trebuie să fie instalate în conformitate standardul aferent, care necesită, după caz, utilizarea corectă la montare si locul de amplasare al: calupurilor, distantierelor, cadrului de sticlă si bordura garniturii de etansare a sticlei, bordura care incadreaza bagheta cu aer, calupuri sigilare de colt, borduri si canturi ale capacelor de capăt si suprafata de sprijin si invelisul materialor de etansare. Reglarea balamalelor si încuietorilor Este vital pentru o utilizare usoară si performantă pe termen lung ca balamalele si încuietorile sa fie reglate corect în această etapă. Se regleaza partea mobila in 3 directii utilizand un imbus de 4 mm cu care se actioneaza suruburile. Balamalele pot fi reglate astfel:

• balamaua de toc inferioara se poate regla stanga-dreapta; • balamaua de canat inferioara se regleaza sus jos; • balamaua superioara de pe faltul canatului reglaj stanga-dreapta;

Cu ajutorul unei surubelnite drepte se poate regla presiunea pe garnitura canatului actionand asupra surubului de pe balamaua inferioara sau pe balamaua superioara a acestuia. Important: Acest proces poate fi necesar să fie repetat după câteva zile / săptămâni / luni pentru a contracara orice miscare din cercevea / usa. Sticla zgâriată Suprafata de sticlă poate fi deteriorata într-o varietate de moduri. Zgârieturi, graffiti, poluarea si alte impurităti sunt cele mai frecvente cauze care pot afecta calitatea vizuală a geamului. Există o credintă larg răspândită că înlocuirea este singura optiune pentru sticlă deteriorata. De fapt, nu este întotdeauna cazul. În comun cu reparatiile care sunt efectuate pentru alte suprafete de constructie, la fata locului se fac reparatii de sticlă. Procesul de reparatii implică eliminarea unei cantitati minime de suprafata de sticlă, pentru a remedia defectul, fără a afecta calitatea vizuală. În unele cazuri gravitatea leziunii suprafatei face ca reparatia sa fie impracticabilă, acest lucru ar fi în mod normal sfătuiti clientii în timpul masuratorii initiale. În


134

circumstante exceptionale, un nivel inacceptabil de denaturare poate deveni evident doar în timpul sau după tratament. În aceste cazuri, înlocuirea ar fi de preferat. Definitivarea si refinisarea Moloz sau contaminanti trebuie să fie îndepărtati si căile de drenaj trebuie să fie curatate. Trebuie facuta refinisarea ca acord, dacă este necesar. Nu trebuie să se aplice orice materiale, cum ar fi ornamente sau de etansare pe partea de sus a materialului liber. Benzi de protectie trebuie să fie eliminate cât mai curând posibil, deoarece imbatranirea benzii poate provoca dificultăti în îndepărtare. Se consulta îndrumarea producătorului. Nisip si ciment nu trebuie utilizat pentru a umple golul dintre rama exterioară si stratul suport cu exceptia umpluturii pentru ferestre de otel, limitate de obicei la ferestre înconjurate de piatră sau cărămidă la interior si beton. În cazul în care produsul de înlocuire are o deschidere mai mică, ar putea exista un mastic si / sau linie de vopsea vizibile pe suportul care trebuie să fi îndepărtat cât mai mult posibil sau acoperite cu un ornament. Etansarea Scopul etansansarii perimetrale este de a respinge apa si a preveni pierderea aerului în fata miscarii diferentiale între orificiu si fereastra. Materiale de etansare adecvate dovedesc si păstrează flexibilitatea. Materiale de etansare trebuie să fie compatibile cu rama, suportul si alte materiale cu care pot veni în contact. Prezenta masticului pe baza de ulei vechi si a hidrolatiilor bituminoase pot afecta în mod negativ comportamentul sau aspectul, de altfel specificat corect. Si materiale de etansare aplicate prin migrarea de hidrocarburi la suprafata noilor agenti de etansare. În consecintă, foto-oxidarea produselor migrante poate afecta performanta de etansare si să producă modificări de culoare. Acest risc trebuie să fie evitat prin îndepărtarea masticului nedorit si prin mentinerea etansarii departe de hidrolatie. Rosturilor perimetrale trebuie să fie sigilate atât la exterior cat si la interior cu un material de etansare corespunzător pentru:

• suprafata ramei; • materialul stratului suport; • dimensiunea articulatiei si configurarea; • miscărea articulatiei anticipate; • expunerea anticipată la vreme.

Trebuie evitată umplerea in profunzime, de exemplu peste 6mm, in situatii în care materiale de etansare se bazeaza pe umiditatea atmosferică ca să initieze intarirea. Trebuie aplicata etansarea pe un reazem ferm astfel încât aceasta este fortata fată de părtile laterale ale îmbinării în timpul aplicării. Pentru a evita esecul în functiune, etansarea nu trebuie să adere la reazem, deoarece acest lucru ar limita miscarea laterală al îmbinării. Acest lucru poate fi realizat prin utilizarea unei benzi de spumă cu celule închise, cum ar fi un tub de spumă de polietilenă. Ori de câte ori este posibil, un izolant de umplere trebuie să fie introdus sau injectat în jurul perimetrului complet al cadrului, între ramă si deschiderea structurala. Orice astfel de izolare trebuie să fie suficient de flexibilă încât să nu interfereze cu orice expansiune si contractie a cadrului.


135

Inspectia finală După instalare o inspectie finală trebuie să fie efectuată, de preferintă, însotită de cumpărător, pentru a se asigura că instalatia este pe deplin în conformitate cu instructiunile producătorului si montatorului si ca produsele să functioneze corect. Cumpărătorul trebuie informat de modul de operare, blocare si deblocare si iesirea in caz de incendiu. Trebui să fie furnizate instructiunile scrise de utilizare si întretinere. În mod ideal, toti ocupantii unei gospodării, altii decât copiii mici, trebuie să efectueze operatii la ferestre si usi, în special la functionarea limitatoarelor de sigurantă si eliberarea lor de iesire, pentru a identifica orice dificultăti, orice ocupant ar putea avea si să fie de acord cu măsuri corective. În cazul în care nu este posibil să se treacă direct la informarea cu instructiuni a locatarului, atunci este responsabilitatea cumpărătorului să se asigure că instructiunile sunt transmise. Trebuie să fie furnizate informatii cu privire la comandarea cheilor de rezervă. În plus, este o bună practică ca să aibă semnatura cumpărătorului sau reprezentantului desemnat de cumpărător la inspectia finala.

9.2.2. Final de inspectie - Lista de verificare Aspectul vizual Este rama instalată vertical si corect? Este bagheta montata corect si uniform? Sunt fete neacoperite, inclusiv baghete, fără defecte? Este rama curata cu toate benzile de protectie indepartate? A fost făcuta în mod corect refinisarea pentru orice deteriorare a golului de montaj? Au fost toate ornamentele montate corect? Au fost înlăturate toate resturile de la fata locului? Vitrajul Sunt toate geamurile cum este specificat în contract? Indeplinesc standardele actuale de calitate vizuală unitătile sigilate?

• inexistenţa unor elemente străine (fire de păr, murdăriri ale feţelor interioare ale geamurilor, cuie, rumeguş etc.);

• inexistenţa între foile de geam a condensului rămas dintr-o eliminare (absorbţie) neglijentă a vaporilor de apă, în timpul procesului de fabricaţie;

• apariţia unor desprinderi ale distanţierelor metalice de foile de geam (de exemplu, în timpul transportului);

• mătuiri ale foilor de geam (prelucrare incorectă); • fisuri incipiente ale foilor de sticlă.

Sunt ascunse vederii si acoperite cu sticla barele distantier si orientate corect? Sunt unitatile de bare distantier sigilate, acoperite de rama si baghetele de geam? Sunt geamurile tinute în pozitie în mod corespunzător de baghetele de geam / garnituri, etc? Este folosit geamul de sigurantă atunci când este necesar? Punere în funcţiune Se deschid toate dispozitivele de deschidere, se închid si se blocheaza conform destinatiei? Sunt straturile izolatoare pe rame fara intreruperi?


136

Sunt fara ciocuri de la lianti de adezivi? Toate echipamentele functionează unse după cum este necesar? Este toata feroneria atasata cu un numar corect de fixari ? Rază vizuală Sunt toate liniile vazute la orizont corecte vizual? Sunt lumini de deschidere învecinate, aliniate în mod corespunzător? Sunt toate elemente decorative, de exemplu, de spatiere, aliniate corect? Etansare Sunt toate îmbinările netede si formate corect? Este materialul de etansare continuu in jurul ramei? Este fata ramei fara exces de materialul de etansare? Drenaj Sunt toate canalele de drenaj fara obstructie? Diverse Sunt toate capacele de capăt ale glafului montate, dacă este necesar?


137

9.3. Asigurarea legaturilor cu alte componente de constructive - variante constructive

9.3.1. Asamblarea profilelor de contact cu fereastra Asamblarea profilelor

Profilele de fereastră trebuie instalate de-a lungul suprafetelor de contact dintre izolatie si elementele cadrului ferestrelor si usilor.


138

9.3.2. Protejarea muchiilor prin intermediul coltarelor; jonctiune fereastra perete adiacent la exterior

Scopul acestora este izolarea suprafetelor de contact dintre stratul armat, tencuială si tâmplărie, pe de o parte si asigurarea esteticii, pe de altă parte. Segmentele se fixează pe ramele ferestrelor cu ajutorul benzii adezive. Astfel, zona de contact este izolată la vânt si flexibilă si poate compensa orice deformare provocată de variatiile de temperatură si eoliene. Unele ferestre au o bandă suplimentară ce permite fixarea foliei de protectie a ferestrelor si usilor contra murdăririi în timpul aplicării straturilor protectoare si de finisaj.

Muchiile clădirilor, ferestrelor sau usilor trebuie protejate cu coltare de PVC, aluminiu sau otel inox, ce se fixează cu mortarul adeziv corespunzător. Coltarele cu fâsia de plasă atasată din fabricatie sunt foarte usor de manipulat. Astfel, este posibilă obtinerea automată a suprapunerii necesare a plasei la colturi.


139

9.3.3. Etapele montajului unei ferestre, cu aplicarea foliilor si benzilor Asamblarea profilelor

1. Aplicarea benzii de etansare la exterior pe profilul de tâmplărie termoizolantă

2. Lipirea foliei de etansare la interior pe profilul tâmplăriei

3. Aplicarea benzii de etansare la exterior pe profilul de tâmplărie termoizolantă

4. Îndoirea foliei de etansare la interior, la coltul profilului

5. Montarea profilului de tâmplărie termoizolantă

6. Aplicarea adezivului pentru lipirea foliei de etansare la interior

7. Montaj final al benzii de etansare la exterior

8. Lipirea foliei de etansare la interior pe structura clădirii


140

9.3.4. Izolarea termica in zona de record a ferestrei cu peretele adiacent Izolarea termică a cadrelor ferestrelor

1. Adeziv mortar 2. Izolatie termică 3. Coltare metalice cu plasă lipită

industrial 4. Plasă din fibră de sticlă pentru

armare 5. Vopsea-amorsă 6. Tencuială pentru fatadă 7. Acril

Izolarea termică a cadrelor ferestrelor în suprafata peretelui

1. Plasă lipită pe substrat 2. Adeziv mortar 3. Izolatie termică 4. Coltare metalice cu plasă lipită




141

Izolarea termică a părtii superioare

1. Adeziv mortar 2. Izolatie termică 3. Coltare metalice cu plasă lipită



Izolarea termică a părtii superioare a ferestrelor în suprafata peretelui

1. Plasă lipită pe substrat 2. Adeziv mortar 3. Izolatie termică 4. Coltare metalice cu plasă lipită industrial 5. Plasă din fibră de sticlă pentru armare 6. Vopsea-amorsă 7. Tencuială pentru fatadă 8. Acril


142

Izolarea termică a peretelui de sub ferestre

1. Adeziv mortar 2. Izolatie termică 3. Plasă din fibră de sticlă pentru armare 4. Vopsea-amorsă 5. Tencuială pentru fatadă 6. Acril

Izolarea termică a peretelui de sub ferestre în suprafața peretelui

1. Plasă lipită pe substrat 2. Adeziv mortar 3. Izolatie termică 4. Plasă din fibră de sticlă pentru armare 5. Vopsea-amorsă 6. Tencuială pentru fatadă 7. Acril


143

Izolarea termică a glafului orizontal (inferior) – var. 1

1. Mortar 2. Polistiren expandat 3. Masă de spaclu armată cu plasă de

fibră de sticlă 4. Vopsea grund 5. Tencuială decorativă 6. Profil de colt cu plasă 7. Profil de contact cu tâmplăria 8. Adeziv montaj 9. Folie pentru etanșări de exterior 10. Folie pentru etanșări de interior 11. Spumă poliuretanică 12. Tencuială interioară

Izolarea termică a glafului orizontal (inferior) – var. 2




144

Izolarea termică a glafului orizontal (superior)



Izolarea termică a glafului vertical




145

9.4. Marcajul C E - Produsul respecta legislatia UE Ce este marcajul CE? Marcajul CE (cunoscut mai simplu ca semnul CE) este o marcare obligatorie a unor produse, din cadrul Spatiului Economic European. Un produs CE este în conformitate cu specificatiile U.E. privind siguranta si sănătatea consumatorului, dar si a mediului. CE reprezintă acronimul pentru conformité européenne, din limba franceza, însemnând „conformitate europeană”. Prin aplicarea marcajului CE, producatorul declara ca isi asuma responsabilitatea pentru conformitatea produsului cu toate cerintele aplicabile prevazute de legislatia comunitara de armonizare. Marcajul CE indică faptul că un produs este conform cu standardele tehnice europene specifice, cunoscut sub numele de Standarde europene armonizate. Aceasta permite unui produs să fie introdus în mod legal pe piată în orice stat membru european. Simbolul Marcajul CE este plasat fie pe produs sau în documentatia care însoteste produsul. Atentie: Un marcaj asemanator cu marcajul CE, dar cu proportii diferite, poate aparea adesea pe produsele din China, deoarece producatorii chinezi aplica marcaje similare pe produsele lor. In acest ultim caz, simbolul ar insemna China Export sau China Electronics. Diferenta dintre cele doua simboluri consta in spatiul dintre cele doua litere, spatiu prezent la marcajul european.

Marcajul CE

China Export

De ce este necesar? De la 1 iulie 2013, Regulamentul privind produsele de constructii (CPR) din 2011 este înlocuit de Directiva privind produsele pentru constructii. Un efect al acestei schimbări este că a devenit obligatorie aplicarea marcajului CE în Uniunea Europeana de catre producătorii de produse pentru constructii pentru oricare dintre produsele lor, care sunt acoperite de Standarde europene armonizate. Cea mai importantă implicatie este că marcajul CE a devenit o cerintă legală de la 1 iulie 2013, pentru produsele fabricate. Prin introducerea marcajului CE, Uniunea Europeana a elaborat un instrument inovator pentru eliminarea barierelor din calea liberei circulaţii a mărfurilor si pentru protejarea interesului public. Prezent în actuala sa formă din 1993, marcajul CE este un indicator esenţial al respectării de către un produs a legislaţiei UE de armonizare si permite libera circulaţie a produselor pe piaţa europeană. Prin aplicarea marcajului CE pe un produs, un producător declară, pe propria sa răspundere, performanta cu toate cerinţele legale aplicabile marcajului CE si, prin urmare, garantează valabilitatea vânzării acelui produs în Spaţiul Economic European


146

(SEE– cele 28 de state membre ale UE si ţările AELS, Islanda, Norvegia, Liechtenstein). Acest lucru este valabil si în cazul produselor fabricate în ţări terţe si vândute în SEE. Marcajul CE nu arată că un produs a fost fabricat în SEE, dar declară că produsul a fost evaluat înainte de a fi introdus pe piaţă si că satisface, prin urmare, cerinţele legale (de exemplu un nivel de siguranţă armonizat) pentru a fi vândut în SEE. Aceasta înseamnă că producătorul a verificat performanta produsului cu toate cerinţele esenţiale relevante (de exemplu cerinţele de siguranţă, sănătate si de protecţie a mediului) ale legislatiei UE de armonizare aplicabile sau, în cazul în care este prevăzut în directivă, l-a supus spre examinare unui organism de evaluare a conformităţii notificat. Totusi, nu toate produsele trebuie să poarte marcajul CE. Numai acele categorii de produse care fac obiectul legislatiei UE de armonizare specifica care prevăd utilizarea marcajului CE trebuie să poarte acest marcaj. Produsele care au marcajul CE înscris pe ele nu sunt achiziţionate doar de profesionisti ci si de consumatori.

9.4.1. Obligaţii generale ale producătorilor Aplicarea marcajului CE are loc înainte introducerii pe piaţă a produsului si se realizeaza de producător atunci cand, urmare procedurii de evaluare a conformităţii pusă în aplicare, se atesta ca produsul in cauza indeplineste cerintele, astfel cum sunt prevazute în legislaţia UE de armonizare aplicabilă produsului în cauză. Producătorul trebuie să parcurgă o serie de etape de verificare pentru a evalua si a garanta că produsele sale sunt în conformitate cu legislatia UE de armonizare aplicabila. Prin aplicarea marcajului CE, redactarea documentaţiei tehnice si a declaraţiei de performanta CE, producătorul declară pe propria răspundere că produsul este în conformitate cu cerinţele esenţiale aplicabile si confirmă faptul că au fost efectuate evaluările necesare. Documentaţia tehnică pune la dispoziţie informaţii privind evaluarea conformităţii produsului cu cerinţele relevante, cât si în privinţa evaluării riscurilor. Autorităţile naţionale inspectează produsul; prin urmare, este foarte important ca producătorul să păstreze documentaţia – inclusiv documentaţia tehnică si o declaraţie de performanta CE – pentru a le avea la îndemână ca dovadă în cazul apariţiei unor probleme. Aplicarea marcajului CE la ferestre presupune doua etape, realizarea testelor de laborator conform carora ferestrele sunt supuse la incercari de durabilitate si izolatie si introducerea unui control documentat al procesului de productie. Aplicat direct pe fereastra sau anexat la documentele insotitoare, marcajul CE impune declararea obligatorie de catre producator a urmatoarelor caracteristici de performanta vizand sanatatea si siguranta beneficiarului de tamplarie:

• etanseitate la apa, • permeabilitate la aer, • rezistenta la incarcarea data de vant, • rezistenta dispozitivelor de siguranta, • substante periculoase, • transmitanta termica, • performanta acustica.

Pentru a garanta ca produsele introduse pe piata sunt conforme cu performantele declarate, producatorii sunt obligati sa mentina in permanenta un sistem propriu de


147

control al procesului de productie in conformitate cu instructiunile de fabricatie ale furnizorului de sistem. Implementarea sistemului de management al calitatii conform ISO 9001:2008 poate constitui baza dezvoltarii sistemului de control propriu dar in niciun caz nu il substituie. Controlul Productiei in Fabrica (CPF dupa denumirea din standard) presupune in principal exercitarea controlului pentru fiecare operatie tehnologica, a unui control pe flux si a controlului final, dar in acelasi timp obliga producatorul sa aiba echipamente intretinute corespunzator si un personal calificat si instruit. Legea mai sus mentionata prevede ca autoritatile nationale de control si supraveghere a pietei din punct de vedere al securitatii produselor, in speta Inspectoratul de Stat in Constructii si Consiliul Tehnic Permanent in Constructii, sunt abilitate sa verifice daca producatorii aplica un control in procesul de productie si respectiv daca produsele sunt testate conform standardului in vigoare.

9.4.2. Etape pentru aplicarea marcajului pe produs Ce trebuie facut pentru conformarea cu standardele de marcare CE? Următoarea listă ghideaza catre procesul de marcare CE: 1. Definirea produsului 2. Reexaminarea Anexei ZA în standardul de produs relevant 3. Identificarea caracteristicilor esentiale ale produsului 4. Identificarea sistemului pentru a demonstra performanta produsului 5. Determinarea responsabilitătilor producatorului si a tertei părti în aceste sisteme 6. Realizarea testelor de produs si clasificarea tipurilor de produse 7. Configurarea controlului productiei în fabrică (CPF) 8. O declaratie de performantă 9. Aplicarea marcajului CE 1. Definirea produsului Produsele sunt ferestre si/sau usi. Ele sunt acoperite de o serie de standarde tehnice pentru ferestre si usi pietonale: SR EN 14351-1, Ferestre şi uşi. Standard de produs, caracteristici de performantă. Partea 1: Ferestre şi uşi exterioare pentru pietoni, fără caracteristici de rezistenţă la foc şi/sau etanşeitate la fum Metoda aprobata pentru a demonstra conformitatea cu Regulamentul privind produsele de constructii pentru ferestre si usi exterioare este descrisă în standardul european EN 14351-1. În prezent, acest standard de produs este standardul armonizat pentru ferestre si usi, si, prin urmare, obligatia de a aplica marcajul CE pentru produse este limitată la produsele acoperite de aceasta. Se va face referire la SR EN 14351-1 pe parcursul acestui capitol pentru a vă ajuta să întelegeti procesul obtinerii marcajului CE, care se aplică la ferestre si usi pietonale exterioare, fără rezistenta la foc si / sau scurgeri de fum. 2. Reexaminarea Anexei ZA în cadrul standardul de produs relevant Anexa ZA în orice standard armonizat este, în esenta, o listă de verificare pentru marcajul CE; listeaza cerintele si metodele de testare relevante care să abordeze colectiv prevederile Regulamentul privind produsele de constructii (CPR) Anexa ZA permite să se identifice:

• caracteristicile de performanta ale produsului care trebuie să fie stabilite si declarate


148

• care sarcini duc la Declaratia de performantă si sunt responsabilitatea producatorului si unui tert independent ("organism notificat")

• informatiile necesare care însotesc simbolul marcajului CE Anexa ZA a SR EN 14351-1 furnizează informatii cu privire la:

• caracteristicile de performanta care sunt relevante pentru ferestre si usi pietonale externe utilizate pentru comunicare în locatii interne si comerciale

• sistemele pentru demonstrarea performantei declarate de ferestre si usi pietonale externe, în conformitate cu utilizările preconizate ale acestora

• cum sunt atribuite caracteristicile în conformitate cu cerintele sarcinile sistemelor sub responsabilitatea organismului notificat si a producătorul pentru a demonstra performanta

• continutul declaratiei de performantă • Marcajul CE si etichetarea

3. Identificarea caracteristicilor esentiale ale produsului "Caracteristicile esentiale" ale produsului pentru constructii sunt acele caracteristici care se referă la cerintele de bază pentru lucrări de constructii. Toate caracteristicile esentiale trebuie să fie luate în considerare, cu toate că va trebui doar să strângă dovezi performantă pentru acele caracteristici care sunt aplicabile pentru produse. 4. Identificarea sistemului pentru a demonstra performanta produsului Regulamentul privind produsele de constructii (CPR) defineste cinci sisteme în evaluarea si verificarea constantei performantei; Cu cat este mai mic numărul, cu atât mai mare e implicarea organismului notificat:

• 1 + , 1 , 2 + , 3 , 4 . Tabelul ZA.2 în SE EN 14351-1 enumeră sistemele relevante pentru ferestre si usi pietonale exterioare.

• Sistem 1 se aplică la usi pietonale exterioare pe căi de evacuare. • Sistem 3 se aplică usilor pietonale exterioare si ferestrelor care nu sunt pe căile

de evacuare. • Ferestre de mansardă sunt acoperite de sisteme de 1, 3 sau 4 în functie de

utilizarea prevăzută si clasificare. 5. Determinarea responsabilitatii producatorului si tertei părti în cadrul acestor sisteme

• Controlul productiei în fabrică (CPF), bazat pe documente, controlul permanent si intern al productiei în fabrică, în conformitate cu standardul de produs relevant - aceasta include testarea esantionului

• Inspectia initială in fabrica si CPF • Supraveghere continuă, certificare si evaluarea de CPF • Determinarea tipului de produs pe baza testării de tip (ITT), tipul de calcul, pe

baza valorilor tabulare sau a documentatiei descriptive a produsului • Incercări prin sondaj a probelor prelevate înainte de introducerea produsului pe

piată


149

După ce toate sarcinile corespunzătoare de evaluare a performantei au fost efectuate pentru produs, producătorul are obligatia de a completa o declaratie de performantă, care este păstrata la dosarul tehnic de produs. Pentru ferestre (cu exceptia ferestrelor de mansardă) si usile pietonale (sistem 3):

• laboratoarele corespunzătoare de testare autorizate sunt responsabile pentru efectuarea testelor initiale de tip pentru a determina cele trei caracteristici esentiale

• Producătorul are responsabilitatea de consecvenţă a performantelor acestor caracteristici prin CPF, în conformitate cu standardul armonizat.

Pentru usile de siguranta pentru căile de evacuare (sistem 1): • un organism notificat de certificare produs este responsabil pentru testarea de

tip initială si de certificare a produselor, precum si inspectia initială in fabrica si CPF, precum si supravegherea continuă, evaluarea si aprobarea de CPF

• producătorul are responsabilitatea consecventei acestor caracteristici de performanta prin CPF, precum si testarea probelor dupa un plan de testare pentru a se asigura că toate caracteristicile legate de "capacitatea de a pune în circulaţie" sunt mentinute.

6. Realizarea testelor de produs si clasificarea tipurile de produse Cerintele de testare produs Standardele armonizate pentru produsele pentru constructii se referă la metodele de testare care trebuie să fie utilizate pentru a determina caracteristicile de performanta esentiale. 7. Configurarea Controlului al Productiei în Fabrică - CPF Este responsabilitatea producătorului sa stabileasca documentele si să mentină un sistem de CPF pentru a se asigura că produsele introduse pe piată sunt conforme cu caracteristicile de performantă declarate. Sistemul CPF consta in proceduri, inspectii regulate si teste si/sau evaluări si utilizarea rezultatelor înregistrate pentru a controla alte intrari ale materialor sau componentelor prime neprelucrate. Această cerintă se intalneste in ISO existent 9001 (sau echivalent), sistemul de management al calitătii. Dacă este asa, trebuie pur si simplu să se asigure că toate documentele relevante sunt complete si organizate în mod corect. Componentele cheie ale unui sistem de FPC sunt descrise mai jos.

• Personalul • Ehipament • Materiale și componente prime • Procesul de producție • Testare și evaluare a produselor • Trasabilitatea si marcare • Produse neconforme • Acțiuni corective

8. O declaratie de performantă Se face o declarație prin care producatorul îsi asumă responsabilitatea juridică pentru conformitatea produsului cu performanța sa declarată. Împreună cu Standardul European Armonizat, Declarația trebuie să ofere toate informatiile necesare specializate si de reglementare pentru a judeca dacă produsul


150

respectă toate reglementările relevante în oricare stat membru pentru a fi comercializate. Aceste caracteristici esentiale, care sunt aplicabile pentru produsele producatorului (identificate în secțiunea 3 de mai sus), trebuie să fie incluse în Declaratia de performantă, împreună cu orice alte caracteristici ce au determinat de exemplu performanta acustica, rezistenta la vant, etc În aceste conditii, în care o caracteristică esentială în cauză nu a fost determinată, optiunea "fără performantă determinată" este utilizata în Declaratie si informatiile care însotesc marcajul CE. Declaratia de performantă are următorul cuprins:

• Descrierea produsului (tipul identificarii, lotul sau numărul de serie, utilizarea prevăzută)

• Numele si adresa producătorului si amplasamentul productiei • Numele persoanei împuternicite să semneze declaratia în numele

producătorului • Sistemul de a demonstra performanta produsului • Standardul armonizat aplicabil • Numele si numărul de identificare al organismului notificat (beneficiar), sarcinile

îndeplinite de acestia si trimitere la documentele emise • O listă a caracteristicilor de performantă si claselor realizate pentru produs de

la dovezi relevante • O semnătură datată de reprezentantul desemnat al producătorului.

Informatii suplimentare cu privire la continutul declaratiei de performantă (si certificatul de constantă a performantei sub System 1) este prevăzut în ZA.2.2 din SR EN 14351-1. 9. Aplicarea marcajulului CE Producătorul sau reprezentantul său autorizat este responsabil pentru aplicarea marcajului CE. Următoarele informatii vor însoti simbolul marcajului CE:

• Numărul de identificare al organismului de certificare (doar pentru produsele din cadrul System 1)

• Numele si adresa înregistrată sau marca de identificare a producătorului • Ultimele două cifre ale anului în care s-a aplicat simbolul de marcare • Numărul certificatului de constantă a performantei (pentru produsele sub

System 1) • Numărul standardului de produs • Descrierea produsului • Informatii cu privire la caracteristicile esentiale relevante

Marcajul CE care însoteste si informatiile este de a se aplică în mod vizibil, lizibil si de nesters pe una sau mai multe dintre următoarele locatii:

• Orice parte adecvată a produsului • Pe o etichetă atasată • Pe ambalaj • Pe documentele comerciale de însotire, de exemplu, factură

La aplicarea numai a simbolului marcajulului CE pe produs, informatii suplimentare trebuie să fie incluse în documentele care însotesc produsul.


151

9.5. Ventilarea cladirilor Ventilarea unei cladiri se poate realiza in mai multe moduri:

• mecanic; • aer conditionat; • pe cale naturala: ferestre si canale de ventilare; • prin neetanseitatea ferestrelor si peretilor.

Modul de “curgere” a ventilarii depinde de vantul din exterior. Miscarea curentilor de aer variaza in functie de tipul de deschidere al ferestrelor. Trebuie să existe mijloace adecvate de ventilatie prevăzute de oamenii din clădire. Pentru locuinte noi este necesar de patru schimbări de aer pe oră pentru a asigura ventilatia adecvată. Inlocuirea ferestrelor trebuie să atingă în mod ideal, cerintele pentru clădiri noi, cu toate acestea, în cazul în care acest lucru nu este posibil, înlocuirea ferestrelor nu trebuie să facă inzestrarea existentă cu una mai rea. Există două tipuri diferite de ventilare care sunt necesare într-o clădire. Ventilatia cu curenti de aer este necesară pentru a elimina niveluri ridicate de poluanti si vapori de apă. Se poate îmbunătăti, de asemenea, confortul termic si se reduce supraîncălzirea în timpul verii. Cerinte pentru ventilatie cu curenti de aer prin ferestre

• Pentru ferestre cu balamale sau pivotante care se deschid 30 de grade sau mai mult, sau pentru ferestre glisante, zona de deschidere trebuie să fie de cel putin de 1/20 din suprafata podelei din camera.

• Pentru o fereastră cu balamale sau pivotanta care se deschide mai putin de 30 de grade, în zona de deschidere trebuie să fie cel putin de 1/10 din suprafata podelei camerei.

Observatii: • În acest scop, suprafata de deschidere a unei ferestre cu balamale sau

pivotante poate fi luata ca lătime x înăltimea totală a cercevelei de deschidere. • Suprafetele de deschidere pentru toate ferestrele dintr-o cameră pot fi luate

împreună în scopurile mentionate anterior. • Este o bună practică ca orice ventilatie existenta cu curenti de aer să fie

mentinuta la nivel ridicat. De exemplu, in cazul în care exista o supralumina, în mod corespunzător in aceasta trebuie să fie instalat un ventilator mediu de aerisire. Este important ca locuinta sa poate respira în mod constant - aerul din interior de bună calitate este important pentru sănătate si, de asemenea, ajută la protejarea materialul de constructie de efectele nocive ale condensului si formarii mucegaiului etc. Ventilatia de fundal ajută la realizarea acestui lucru. Cerinte pentru ventilatia de fundal În cazul în care o fereastra veche asigură o ventilatia de fundal, deorece aceasta nu se inchide etans, fereastra care o înlocuieste ar trebui să ofere de asemenea o ventilatia de fundal. Este acceptabil pentru ventilatie, ca o alternativă, de exemplu, sa se asigure un nivel ridicat de aer printr-o caramida cu fante de aerisire.


152

De obicei, ventilatia de fundal este pozitionată la cel putin 1,7 metri deasupra nivelului podelei, pentru a evita disconfortul din cauza curentilor de aer. În cazul în care ventilatoare de aerisire sunt utilizate pentru a asigura o ventilatie de fundal, atunci următoarele performante ale acestora sunt necesare: pentru camere de locuit ventilatoare sa aiba o suprafata echivalentă de 5000 mm2 si pentru bucătării, băi si alte zone umede de cameră acestea necesita o suprafata echivalentă de 2500 mm2. Dacă nu sunt montate ventilatoare de aerisire si mânere în două trepte de blocare în ferestre, atunci fie:

• pot fi montate guri de aerisire ca o alternativă, sau • pot fi montate mânere de blocare în două etape, sau • pot fi montate cărămizi adecvate cu aer.

Punctul cheie este că lucrările de constructie, odată finalizate, nu ar trebui să aibă un nivel mai rău de conformitate decât înainte de începerea lucrărilor. Prin urmare, clientul poate, în aceste conditii, sa nu opteze pentru varianta cu ventilatoare. Furnizarea de ventilatoare permanente pentru aparate de ardere este o cerintă obligatorie.

9.5.1. Gaurile de drenaj pentru realizarea drenarii Permeabilitatea la aer = reprezinta proprietatea unei ferestre inchise de a permite aerului sa treaca atunci cand este supusa unei presiuni diferite intre interior si exterior; este caracterizata printr-un debit de aer schimbat si este in functie de presiune. Acest debit este raportat la aria suprafetei de deschidere a ferestrei, lungimea imbinarilor sau la aria suprafetei totale a ferestrei. Cu toate ca etanseitatea tamplariei la patrunderea aerului / apei este foarte buna, posibilitatea infiltrarii apei pluviale exista inca (in special in zona colturilor – de unde si necesitatea realizarii corecte a debavurarii in zona de sudare a garniturii) mai ales in functie de presiunea exercitata de vant asupra tabloului de tamplarie respectiv si feroneria utilizata. In plus, apa poate aparea in interiorul tamplariei datorita condensarii vaporilor de apa din atmosfera. Evacuarea acestor cantitati de apa este obligatorie, pentru aceasta realizandu-se gaurile de drenaj. Gaurile de drenaj se realizeaza la partea inferioara a tamplariei, atat la cercevea cat si la toc, dupa cum se indica in desenul de mai jos, minim cate doua gauri “1” pentru fiecare ochi (fix sau mobil), la maxim 600 mm distanta intre ele, si minim cate doua gauri “2” pentru fiecare tablou de tamplarie, la maxim 1300 mm distanta intre ele. Gaurile “2” pot fi executate si la fata exterioara a tocului, caz in care vor putea fi mascate cu capace speciale.


153

Decompresia este necesara, in principiu, pentru echilibrarea presiunii statice a vantului la nivelul gaurilor de drenaj – care ar putea impiedica scurgerea apei din toc. Pentru decompresie se realizeaza un set de gauri similare celor de drenaj, insa la partea superioara a tamplariei. Pentru toate camerele frontale ale tocurilor, cercevelelor, traverselor - in cazul tamplariei executate cu profile infoliate in culori inchise - este necesar sa fie realizate gauri suplimentare de decompresie pentru corecta reglare a presiunii in interiorul lor. Aceasta inseamna realizarea unor gauri cu diamerul de 6l8 mm in dreptul fiecarui colt in camerele care nu au fost deschise prin realizarea gaurilor standard pentru drenaj / decompresie. In cazul ferestrelor (si al usilor de exterior care se inchid in partea inferioara pe toc – de ex. usi de balcon) atat fabricarea cat si pregatirile de montaj trebuie sa tina seama de faptul ca dupa montarea si finisarea peretilor gaurile de drenaj trebuie sa ramana libere (deasupra nivelului glafului / zidului) pentru a se permite evacuarea apei din interiorul tamplariei. Atentie! Astuparea gaurilor de drenaj (ca si absenta acestora) poate conduce la distrugerea tamplariei si /sau a zidului.


154

9.6. Vitraje termoizolante

9.6.1. Proprietati fizice ale sticlei • Propietati mecanice

- Densitatea sticlei = 2500 kg/m3 – aceasta inseamna ca avem o masa de 2,5 kg/m2 pentru 1mm de grosime pentru sticla plana.

- Rezistenta la compresie = 1000 N/mm2 – aceasta inseamna ca pentru a sparge un cub de sticla de 1 cm, este necesara o incarcatura de 10 tone.

- Rezistenta la indoire - O suprafata de sticla supusa flexarii are o fata de compresie si una de intindere. Rezistenta la rupere la indoire este de ordinul a: 45 N/mm2 – sticla cruda; 70 N/mm2 – sticla semisecurizata; 120 N/mm2 – sticla securizata; Aceastea depind de grosime, finisarea marginilor si tipul de taiere.

- Elasticitatea - Sticla este un material perfect elastic (nu prezinta niciodata deformari permanente); ea este in acelasi timp fragila (supusa unei indoiri incrucisate, se sparge fara a prezenta fisuri prealabile).

- Modulul de elasticitate Young "E" = 70,0 N/mm2 - Exprima forta de tractiune care ar trebui teoretic aplicata unei bucati de sticla pentru a-i transmite o alungire egala cu lungimea sa initiala. Se exprima in unitate de forta pe unitate de suprafata.

- Coeficientul lui Poisson "m" - Coeficientul de contractie laterala. Cand o bucata dintr-un material sufera o alungire sub influenta unei actiuni mecanice, se constata o subtiere a sectiunii sale. Coeficientul Poisson (m) este raportul intre subtierea unitara pe directia perpendiculara directiei efortului si alungirea unitara in directia efortului. Pentru sticla de constructii : m = 0,22.

- Duritatea pe scara Mohs = 6 Scara de duritate Mohs permite evaluarea duritatii relative a unor materiale, cu precadere a nemetalelor. Ea se bazeaza pe capacitatea unui material de a fi zgariat sau de a zgaria alt material. Este o scara relativa, ordinala, care nu permite aprecierea precisa a diferentei de duritate intre doua materiale.

• Propietati spectrofotometrice (EN 410) - Transmisia luminoasa, TL – parte din lumina vizibila care este

transmisa printr-un perete vitrat; - Reflexia luminoasa exterioara, RLext - procent din lumina vizibila

incidenta pe un perete vitrat care este reflectat de acesta. • Conductibilitatea electrică este scăzută, fapt pentru care sticla este unul

dintre cei mai buni izolatori electrici. • Proprietati energetice (EN 410)

- Absorbtie energetica, AE - Procent din energia absorbita de catre sticla si care provoaca incalzirea acesteia. Aceasta marime permite determinarea riscurilor de spargere prin soc termic.

- Factor solar, g - procent din energia intrata intr-o incapere, in raport cu energia solara incidenta (transmisie + reemisie energetica a peretelui catre interior).


155

- Coeficient de umbrire, SC - Coeficientul de umbrire al unui produs se obtine impartind factorul solar "g" la 0,87. De exemplu: coeficientul de umbrire pentru sticla clara de 3 mm este g = 1.

• Propietati termice (EN 673) - Coeficient de transfer termic, Ug - caracterizeaza transmisia caldurii

de-a lungul unui perete cu o suparafata egala cu 1m2, separand doua medii ambiante cu temperaturi care difera cu 1oC.

Comportamentul termic al sticlei

• Dilatatia liniara Este exprimata printr-un coeficient, masurand alungirea pe o unitate de lungime pentru o variatie de 1 0C. Acest coeficient este in general dat pentru un domeniu de temperaturi intre 20 si 300 0C. Coeficientul de dilatatie liniara al sticlei este de : 9.10-6.

• Tensiuni de natura termica Datorita slabei conductivitati termice a sticlei, incalzirea si racirea partiala a unei sticle, antreneaza tensiuni ce pot provoca spargeri denumite termice (soc termic). Cand conditiile de utilizare risca antrenarea intr-o sticla a diferentelor de temperaturi importante, va fi necesara luarea precautiilor suplimentare de montaj si de finisaj.

Un tratament termic complementar permite sticlei sa suporte diferente de temperatura de la 150 0C la 200 0C.

9.6.2. Valoarea "Ug" a vitrajului izolant Peretii vitrati, separa in general doua medii aflate la temperaturi diferite. Are loc deci, un transfer de caldura de la mediul cald la cel rece. Peretele vitrat are in acelasi timp particularitatea de a fi transparent la radiatia solara care genereaza caldura. Valoarea coeficientului "Ug" conform EN 673 in cazul vitrajului izolant va exprima cantitatea de energie (masurata in unitatea Watt) care se pierde prin suprafata de 1m2 in fiecare secunda, in conditiile in care in interior sunt 20°C iar afara -10°C. Aceasta valoare difera de coeficientul "Uf" total al ferestrei (care se calculeaza separat luand in calcul si valorile k ale profilelor tamplariei folosite si a baghetei distantier dintre cele doua foi de sticla ale unui geam termopan). Vitrajul izolant este un ansamblu format din doua foi sau trei de sticla, intre care exista un strat termoizolant gazos, care poate fi aer sau un gaz inert; performantele de calitate se diferentiaza in functie de tipul de sticla folosit, grosimea stratului gazos, mediul de gaz utilizat, realizarea etansarii perfecte a spatiului dintre foile de geam. Performantele diferitelor tipuri de geamuri termoizolante se evidentiaza prin coeficientul de transfer termic, Ug. Valoarea cat mai scazuta a Ug va asigura sporirea gradului de confort. La geamul simplu de 4 mm grosime Ug=5,4 W/m²K; vitrajul izolant clar cu aer are coeficientul de transfer termic Ug=2,8 W/m²K, iar vitrajul izolant cu Low-E (obtinut prin depunerea pe sticla float a unui strat de metal nobil, argint, de dimensiuni microscopice, imperceptibil pentru ochiul uman) cu aer are Ug=1,4 W/m²K. Daca inlocuim aerul cu un strat de gaz cu coeficient de conductie termica scazut (Argon, Krypton, Xenon etc.), putem obtine coeficienti de transfer termic mai mici. Spre


156

exemplu daca introducem in cavitatea vitrajului izolant cu Low-E un gaz, Argon (incolor, inodor, non-toxic) sau Kripton (gaz nobil, incolor, fara miros si fara gust), coeficientul de transfer este de 1,1 respectiv 1,0 W/m²K. Cu Xenon (gaz fara miros si fara culoare; se lichefiaza la – 108 ˚C; lichidul este incolor; in stare solida se prezinta sub forma unei mase albe) coeficientul de transfer termic al geamului poate fi scazut sub 1 W/m²K. Cu cât este mai scăzută valoarea Ug cu atât este mai mică pierderea de căldură din interior spre exterior.

Utilizarea unei foi de sticlă cu emisivitate scăzută – Low-E în alcătuirea pachetului de vitraj izolant duce la îmbunătătirea performantelor din punct de vedere al izolării termice. Stratul de Low-E este pozitionat în componenta vitrajului izolant dublu pe față 3, având rolul de a reflecta căldură înapoi în încăpere.

Tipuri de geam

• Geam float - este fabricat prin flotarea unei benzi continue de sticlă pe o baie metalică

(prin tehnologia “float”). • Geam turnat laminat, oranamental

- geamul este fabricat prin tehnologia de laminare continuă între doi cilindri;

- geamul ornamental este ornamentat pe una sau eventual, pe ambele părţi;

- ambele tipuri pot fi fabricate în variantele din sticlă clară, bronz sau galbenă iar unele modele si în variantele din sticlă incoloră mată, bronz mată si galbenă mată.

• Geam laminat prevăzut cu armătură din sârmă - geam laminat neted (fără ornamente) sau ornamentat pe una sau pe

ambele părti, prevăzut cu armătură din sârmă care asigură coeziunea în caz de spargere a geamului;

- armătura din sârmă se laminează în banda de sticlă, paralel cu suprafaţa, în timpul laminării şi fasonării;

- geamul armat polizat este un geam cu tratament special de suprafaţă. • Geam absorbant colorat în masă

- este geamul transparent clar sau colorat în masă; - sticlă colorată (bronz, gri, verde, albastru închis) se obţine prin

adăugarea unor oxizi metalici în masă sticloasă în timpul topirii; - absoarbe o mare cantitate de energie solară, împiedicând astfel

pătrunderea ei excesivă în interior.


157

• Geamul reflexiv - geam monolitic reflectorizant, parasolar; - rezistenţă îndeosebi la condiţiile extreme de mediu; - orientarea peliculei influentează valoarea reflexiei, precum şi nuanta

definitivă a culorii geamului. Geamul reflexiv se fabrică în două variante:

a. cu reflexe argintii şi cu o nuanţă fină de chihlimbar (în culorile clară, bronz, gri, verde şi albastru închis);

b. cu strălucirea albastră-argintie (în culorile clară, gri, verde şi albastru închis);

Acest tip de geam se poate securiza, emaila, stratifica, curba şi utiliza pentru geamuri izolante duble.

• Geam transparent reflectorizant - este geamul fabricat din sticlă float clară sau colorată pe care sunt

depuse, prin procedeul electromagnetic, în condiţiile de vid extrem, aliaje de metale;

- asigură protecţia împotriva pătrunderii excesive a energiei solare, prezentând o gamă largă de valori de transmisie şi de reflexie a luminii.

• Geam transparent cu emisivitate scăzută - este o sticlă monolitică cu un strat funcţional de oxizi metalici depus prin

procedeul electromagnetic pe una din suprafeţele geamului float; - acest strat ridică substanţial proprietăţile termoizolante ale geamului; - stratul, pe lângă faptul că reflectă o mare parte a radiaţiei termice în

interiorul încăperii, permite, totodată, pătrunderea maximă a energiei solare.

• Geam securizat - geamul float călit cu rigiditatea sporită şi rezistenţă la schimbări bruşte

de temperatură; - suprafaţa este netedă, lucioasă. În cazul distrugerii, geamul de

dezintegrează în fragmente mici, neascuţite fiind eliminată posibilitatea de a se răni;

- geamul călit nu se mai poate modifica prin tăiere, găurire etc. • Geam de securitate din sticlă stratificată

- geamul din sticlă stratificată constituie un element de construcţie excepţional pentru vitrajele de siguranţă;

- geamul stratificat se fabrică prin îmbinarea plană a două sau a mai multor foi de sticlă “float” clară, colorată, reflectorizantă sau de sticlă ornamentală cu unul sau cu mai multe straturi de folie din polivinilbutiral (PVB) clară, colorată, transparentă sau opacă, caracterizată prin rigiditate deosebită, adeziune şi elasticitate;

- în cazul spargerii geamului, cioburile rămân prinse pe folie, ceea ce duce la scăderea sau eliminarea totală a accidentării oamenilor.

• Geam opac - geamul opac colorat în masă, fabricat printr-o tehnologie în prezent

unică, de turnare a masei sticloase şi de laminare a ei pe o masa de turnare;

- suprafaţa de sus a geamului este netedă şi lucioasă, iar suprafaţa de jos este uşor canelată;

- se fabrică în culorile: alb, gri, bej, imitatie marmură, negru iar geamul translucid în culorile: verde închis, albastru, lila.


158

• Geam cu rezistenţa antifoc sporită - este un geam clar (cu o uşoară tentă de ambră), transparent în structura

stratificată cu interspaţiul umplut cu un compus special.

9.6.3. Tipuri de vitraje izolante

“Geamul Termopan” este vitrajul izolant care se realizeaza din doua foi de sticla despartite de o bagheta de aluminiu care contine silicagel.

“Geamul Tripan” se obtine prin acelasi procedeu ca si vitrajul izolant numai ca se folosesc trei foi de sticla despartite de doua baghete de aluminiu. Ca si in cazul vitrajului izolant, in cele doua spatii dintre foile de sticla se poate introduce un gaz rar precum Argon-ul. Acest gaz este foarte important pentru ca ajuta la imbunatatirea coeficientului de tranfer termic "Ug".

9.6.4. Criterii de apreciere a aspectului vitrajelor izolante În absenţa standardelor, aceste reguli au fost elaborate de o comisie interprofesională formată din producătorii şi utilizatorii vitrajelor izolante care alcătuiesc învelişul exterior al clădirii. Este considerată defect de aspect orice asimetrie la nivelul aspectului geamului care ar putea jena un observator care priveşte, prin geam, mediul exterior de care geamul ar trebui să îl protejeze fizic permiţându-i, în acelaşi timp, să îl observe vizual. Această definiţie aduce în prim plan principala funcţie a geamurilor obişnuite, care este aceea de a permite observarea mediului fără ca privitorul să fie incomodat în vreun fel. Vitrajele izolante sunt produse fabricate la scară industrială, care nu pot fi lipsite de asimetrii la nivelul aspectului datorate atât materiilor prime, cât şi tuturor operaţiunilor prin care trec din momentul fabricării şi până la montare.


159

a.Domeniul de aplicare Aceste reguli se referă la aprecierea, la faţa locului şi privită din interior, a calităţii vizuale a vitrajelor izolante prin care se poate vedea în exterior, în momentul efectuării recepţiei lucrării. Ele nu se aplică decât vitrajelor izolante stratificate cu margini în falţ, compuse din foi de sticlă float. Regulile nu iau în considerare asimetriile care se datorează diferenţelor de culoare a geamurilor, sticlei float de origini diferite, tratamentelor de suprafaţă sau altor procese de fabricaţie decât cel float. Sunt considerate ca făcând parte din obiectul documentului vitrajele izolante, cu sau fără gaz, definite după cum urmează: duble, asamblate pornind de la sticlă simplă, monolitice sau stratificate, din sticlă recoaptă, călită, cu depunere, incluzând sau nu mici bucăţi de lemn denumite şi „şprosuri”. b.Referinţe normative Următoarele standarde constituie documentele de referinţă pentru fabricarea şi/sau transformarea produselor din sticlă. Se aplică doar ultima variantă a standardelor menţionate. - SR EN 572-2: Sticla în construcţii – Produse de bază: Sticlă silico-calco-sodică

– Partea a 2-a: Oglindă. - SR EN 1863-1: Sticla în construcţii – Sticlă silico-calco-sodică întărită termic –

Partea 1: Definiţie şi descriere. - SR EN 12150-1: Sticla în construcţii – Sticlă silico-calco-sodică de securitate

călită termic – Partea 1: Definiţie şi descriere. - SR EN 1279-1: Sticla pentru construcţii. Elemente de vitraje izolante. Partea 1:

Generalităţi, toleranţe dimensionale, şi reguli pentru descrierea sistemului. c.Condiţii de observare Geamul este examinat după cum urmează:

• proces de observaţie efectuat din interiorul incintei către exterior, în condiţii de iluminare naturală (lumina zilei);

• proces de observaţie efectuat în condiţii de ocupare obişnuită a spaţiului respectiv şi, în cel mai bun caz, perpendicular pe planul geamului;

• observator aflat la o distanţă de 1,50 m de geam, în condiţiile obişnuite de ocupare ale spaţiului respectiv;

• în absenţa razelor soarelui care să cadă direct pe geam; • examinarea luminozităţii fiecărui geam timp de 30 de secunde.

Aceste condiţii prealabile exclud ca defect semnificativ: - Elementele percepute în condiţii de iluminare deosebite (o lumină a zilei oblică,

iluminat artificial...); - Elementele privite de aproape; - Elementele privite din exterior.

d.Elementele luate în considerare

d.1 Tipuri de defecte sau de asimetrii - Defect punctual: asimetrie localizată, fără dimensiune preferenţială.

Defectele punctuale pot fi, după caz, pete, bule, pietre, lovituri, lipsuri, depuneri cu o grosime prea mare.


160

- Defect liniar: asimetrie de formă liniară. Defectele liniare pot fi mici crăpături sau zgârieturi.

NOTĂ: Zgârieturile inaccesibile, aflate pe feţele interioare ale vitrajelor izolante au, în general, o nuanţă mai deschisă. NB: deformările vizuale ale obiectelor privite generate de o deformare şi/sau de nuanţele materialelor, nu constituie defecte. d.2 Urmele şi amprentele de pe feţele geamurilor Aceste urme şi amprente, localizate pe feţele geamurilor, pot avea mai multe origini, printre care: - ventuzele sau alte aparate de manevrat; - etichetele adezive; - urmele degetelor.

d.2.1 Urmele de pe feţele interne ale geamului izolant Urmele şi amprentele vizibile, în condiţii normale de observare, pe feţele interne ale geamurilor constituie defecte semnificative de fabricaţie atunci când au un caracter permanent. Cele vizibile în mod episodic, în anumite condiţii (lumină oblică, condens superficial) nu sunt considerate defecte semnificative. d.2.2 Urmele de pe feţele exterioare ale geamului izolant Urmele şi amprentele de pe feţele exterioare nu sunt considerate defecte semnificative. d.3 Dimensiunile defectelor Dimensiunea ce caracterizează aria de cuprindere a defectelor punctuale sau liniare. Dimensiunile defectelor se definesc după cum urmează: - Dimensiunea unui defect punctual: diametrul cercului care înconjoară partea

vizibilă a defectului - Dimensiunea unui defect liniar: lungimea desfăşurată care separă cele două

extremităţi ale defectului. d.4 Acceptabilitatea defectelor

Tabelul 1 – Dimensiunile defectelor Asimetrii punctuale (tip

bule)

Asimetrii liniare (tip zgârieturi)

Dimensiunea minimă la care se iau în considerare

1 mm 8 mm1)

Dimensiunea peste care o singură asimetrie este inacceptabilă. 2)

2 mm 12 mm

1) Un defect liniar cu o grosime de peste 1 mm este considerat defect punctual. 2) Dacă un singur defect depăşeşte aceste dimensiuni, geamul este inacceptabil.


161

Tabelul 2 – Număr maxim de defecte

Dimensiune geam ≤ 0,80 m2 4 Dimensiune geam 0,80 m2 < Suprafaţa ≤ 1,80 m2

6

Dimensiune geam > 1,80 m2 6 + 3/≤ m2 suplimentar Defecte cuprinse între 1 mm şi 2 mm în cazul defectelor punctuale şi 8 mm şi 12 mm, în cazul defectelor liniare. e.Specificaţii de fabricaţie e.1 Paralelismul şprosurilor e.1.1 Paralelismul barelor şprosurilor între ele şi dintre barele şprosurilor şi marginea geamului Distanţele dintre barele şprosurilor şi dintre barele şprosurilor şi marginea geamului sunt de cel mult 2,0 mm/m în cazul elementelor cu o lungime continuă mai mare sau egală cu 50 cm şi de 1,0 mm/m în cazul elementelor cu o lungime continuă mai mică de 50 cm. e.1.2 Paralelismul dintre barele şprosurilor şi marginea ferestrei Intervalele de distanţă dintre barele şprosurilor şi marginea ferestrei sunt de cel mult 2,0 mm/m în cazul elementelor cu o lungime continuă mai mare sau egală cu 50 cm şi de 1,0 mm/m în cazul elementelor cu o lungime continuă mai mică de 50 cm. e.2 Îmbinarea şprosurilor Îmbinările sau elementele lipite ale şprosurilor pot lăsa să se vadă o anumită discontinuitate la îmbinare. Această discontinuitate care corespunde unei tensiuni tehnice de fabricaţie nu constituie un defect. Pot apărea mici lipsuri la nivelul lacului în apropierea liniilor de tăiere; acestea sunt inerente procesului de fabricaţie. e.3 Contactul şpros-sticlă La geamurile izolante de mari dimensiuni, se pot produce contacte între şprosuri şi foile de sticlă, contacte care lasă urme pe produsele din sticlă şi care generează, unori, zgomote la manevrarea canaturilor. Acesta nu este un defect de fabricaţie. e.4 Zgârieturile de suprafaţă şi defectele punctuale ale şprosurilor Zgârieturile şi defectele punctuale vizibile în condiţii normale de observaţie constituie defecte de fabricaţie semnificative. Dacă cel puţin unul dintre criteriile de mai jos este depăşit, geamul cu şpros nu este acceptabil: e.4.1 Zgârieturile de suprafaţă ale şprosurilor: - Dimensiunea minimă luată în considerare: O zgârietură Lungime 5 mm - Dimensiunea maximă a unei singure zgârieturi: O zgârietură cu o lăţime mai

mare de 1 mm; - 5 zgârieturi pe mai puţin de 1,50 m liniar de profil; - Zgârietura a cărei culoare este identică cu cea a profilului şi cu o lungime mai

mare de 20 mm; - Zgârietura a cărei culoare este diferită de cea a profilului şi cu o lungime mai

mare de 5 mm.


162

e.4.2 Defectele punctuale ale şprosurilor: - Dimensiunea minimă luată în considerare: 1 mm - Dimensiunea maximă admisă: 2 mm; - Peste 5 puncte pe mai puţin de 10 cm liniari de profil; - Pese 10 puncte pe mai puţin de 50 cm liniari de profil.

e.5 Fisurarea de suprafaţă a şprosurilor Suprafeţele din aluminiu anodizat sau termolăcuit pot comporta microfisuri imperceptibile în condiţii normale de observaţie, dar vizibile în lumină oblică şi/sau privite de aproape. Acestea nu constituie un defect. e.6 Marcajul geamurilor izolante Marcajul, acolo unde există, este un element de identificare a fabricaţiei geamului. Cel mai adesea, acesta se găseşte pe faţa interioară vizibilă a profilului distanţier. e.7 Îmbinarea profilului distanţier Numărul de puncte de îmbinare, în afara îmbinărilor în unghi, poate ajunge la 3 fără ca acest lucru să constituie un defect. Spaţiul dintre două elemente puse cap la cap poate ajunge, local, la 1,5 mm, fără ca acest lucru să constituie un defect. Profilul distanţier nu trebuie să fie vizibil pe suprafaţa prin care se poate privi. Restricţii de utilizare Geamurile izolante prezintă anumite caracteristici care trebuie luate neapărat în considerare datorită compoziţiei foilor de sticlă şi structurii geamurilor izolante; aceste caracteristici, de care trebuie să se ţină cont atunci când se aleg geamurile şi mediul acestora, pot genera următoarele probleme. f.1 Deformarea obiectelor privite prin geam Aceste deformări se datorează deformărilor geamului, care pot avea trei cauze care acţionează izolat sau cumulativ. f.1.1 Deformarea sticlei tratate termic (sticlă călită, sticlă întărită, sticlă bombată etc.) Aceste deformări sunt inevitabile; Tabelele 2 şi 3 prezintă toleranţele planeităţii globale şi locale maxim admise de standardele referitoare la sticla călită şi la cea întărită.

Tabelul 3 – Toleranţele de planeitate ale sticlei călite Procedeul de călire Tipul de sticlă Săgeata de

încovoiere generală în mm/m

Săgeata de încovoiere locală în mm/300 mm

Orizontal

Oglindă conform SR EN 572-2

3 0,5

Altele 4 0,5 Vertical Toate 5 1,0 Valorile maxim admise pentru săgeţile de încovoiere generale şi locale ale sticlei călite termic.


163

Tabelul 4 – Toleranţele de planeitate ale sticlei întărite

Procedeul de întărire

Tipul de sticlă Săgeata de încovoiere generală în mm/m

Săgeata de încovoiere locală în mm/300 mm

Orizontal Oglindă conform SR EN 572-2

3 0,5

Altele 4 0,5 Vertical Toate A se contacta producătorul Valorile maxim admise pentru săgeţile de încovoiere generale şi locale ale sticlei întărite.

Figura 2 – săgeata de încovoiere generală şi săgeata de încovoiere locală

f.1.2 Variaţia volumului lamei de aer sau de gaz Lama de aer sau de gaz care conferă izolaţie geamului izolant îşi modifică volumul în funcţie de temperaturile geamului şi de presiunea atmosferică exterioară; foile de sticlă ale geamurilor izolante reacţionează la aceste variaţii de volum curbându-se într-o măsură mai mare sau mai mică, către interior sau către exterior, în funcţie de rigiditate şi de condiţiile climatice; aceste deformări pot fi calculate, dar nu pot fi evitate decât în cazul geamurilor de mici dimensiuni compuse din foi de sticlă groase. f.1.3 Deformarea geamurilor generată de lipsa de planeitate a suporturilor de montare Orice sistem de montaj (fixare, calare...) precum şi planeitatea ramei influenţează planeitatea sticlei. Deformările optice legate de aceste fenomene de deformare sunt inevitabile. f.2 Colorarea sticlei clare şi a sticlei cu depunere Sticla clară obişnuită prezintă, întotdeauna, o uşoară colorare în transmisie, inerentă compoziţiei sticlei şi provenienţei acesteia. Culoarea va fi cu atât mai accentuată cu cât sticla va fi mai groasă. Aceasta va influenţa nuanţa elementelor încorporate în geamurile izolante şi, de asemenea, caracterul uniform al nuanţei pereţilor constituiţi din elemente de grosimi diferite, precum şi nuanţa elementelor privite prin geam. Această coloraţie a sticlei clare nu constituie un defect. Îmbunătăţirea performanţelor geamurilor necesită utilizarea geamurilor cu depunere. Acestea pot genera modificări în privinţa redării culorilor. Această variaţie de nuanţă nu constituie un defect.


164

Metoda de fabricaţie a sticlei cu depunere nu permite evitarea uşoarelor variaţii de nuanţă de la o producţie la alta. Este posibilă apariţia unei diferenţe de nuanţă între un geam şi geamurile alăturate. Această variaţie nu constituie un defect. f.3 Variaţiile de aspect al sticlei Toate tipurile de sticlă, fie că este vorba despre sticlă colorată, imprimată sau cu depunere, prezintă o anumită coloraţie la transmisie şi reflexie. Uşoarele variaţii de la o producţie la alta nu pot fi prevenite de modul de fabricaţie. Variaţia de aspect al sticlei nu constituie un defect. f.4 „Florile” rezultate în urma procesului de călire În stare obişnuită, sticla este un material amorf, deci izotrop, adică prezintă proprietăţi optice (indice de refracţie) şi mecanice identice în toate direcţiile. Tratarea termică a sticlei (călită sau întărită) introduce în sticlă o zonă de compresiune la nivelul suprafeţei, în urma acestui fenomen sticla devenind anizotropă. Lumina naturală şi proprietăţile de reflexie variază de la un punct la altul, sticla lăsând să se vadă motive divers colorate care se datorează unor fenomene de interferenţă luminoasă. Aceste motive rezultate în urma tratării termice nu constituie defecte. f.5 Franjele de interferenţă În anumite condiţii, trecătoare, de iluminat, se pot produce fenomene optice prin combinarea razelor reflectate pe suprafaţa geamurilor, care pot conduce la apariţia franjelor colorate, denumite franje de interferenţă (aşa-zisele franje Brewster). Acest fenomen se datorează planeităţii şi paralelismului perfect ale feţelor sticlei. Franjele de interferenţă se deplasează atunci când se aplică o presiune asupra centrului geamului. Acest fenomen al franjelor de interferenţă nu constituie un defect al geamului. Riscul de aparaţie al franjelor este redus în cazul geamurilor cu compoziţie asimetrică. f.6 Condensul pe sticlă Condensul la suprafaţa foilor de sticlă poate apărea: - pe faţa exterioară a geamului care dă către exterior (faţa 1). - pe faţa exterioară a geamului care dă către interior (faţa 4);

Figura 3 – Feţele unui dublu vitraj

f.6.1 Condensul pe faţa geamului care dă către interior Prezenţa condensului pe faţa geamului care dă către interior este rezultatul unei situaţii care poate avea următoarele cauze: - spaţiu prost încălzit şi/sau insuficient aerisit şi - spaţiu foarte umed datorită gradului de ocupare a camerelor sau prezenţei unor surse importante de umiditate (bucătărie...);


165

- temperaturi exterioare foarte scăzute sau temperaturi exterioare şi grad de umiditate ridicate; În cazul utilizării geamurilor izolante, fenomenul frecvent de condens semnalează, în general, existenţa unui spaţiu prost încălzit, insuficient aerisit sau foarte umed. Doar intervenţia asupra acestor parametri este de natură să conducă la îmbunătăţiri semnificative. f.6.2 Condensul pe faţa exterioară a geamurilor izolante Prezenţa condensului pe feţele exterioare ale geamurilor izolante se poate datora următorilor factori: - Geamuri cu coeficient U foarte mic, a căror suprafaţă exterioară s-a răcit în condiţii de cer senin; - Aer cald exterior care se transformă în condens la contactul cu pereţi reci. Fenomenul este, în general, sezonier şi trecător, apărând cel mai adesea dimineaţa (roua de dimineaţă) şi dispărând în primele ore ale zilei. Formarea acestui condens exterior poate scoate în evidenţă diverse urme cum ar fi ventuzele, etichetele, plăcuţele sau alte elemente care au fost în contact cu sticla. Aceste apariţii trecătoare, vizibile într-o anumită lumină, nu constituie un defect. Defectele sticlei: Cauzele care trebuie prevenite Societăţile care montează geamurile în tâmplărie, în atelier sau pe şantier, sunt cele care trebuie să ia măsurile necesare în vederea evitării producerii incidentelor de mai jos, a căror listă nu este exhaustivă. A.1. Zgârieturile de pe suprafaţa sticlei Aceste zgârieturi, localizate pe faţa exterioară a geamurilor, pot avea mai multe cauze, printre care: - deplasarea geamurilor pe suprafeţe care prezintă particule abrazive; - acţiuni de curăţare efectuate cu cârpe murdare sau elemente abrazive; - contactul cu scule metalice de montaj; - accidente, neluarea măsurilor de precauţie şi/sau de protecţie aplicabile pe

şantier; - condiţii necorespunzătoare de curăţare a geamurilor.

A.2 Stropii incandescenţi Stropii de metal topit (sudură, şlefuire etc.) se pot încrusta pe suprafaţa sticlei atunci când nu se iau măsuri de protecţie. A.3. Urmele şi amprentele de pe suprafaţa sticlei Aceste urme şi amprente, localizate pe feţele exterioare ale geamurilor, pot avea mai multe origini, printre care: - ventuzele sau alte aparate de manevrat; - etichetele adezive; - urmele de degete.

A.4. Vizibilitatea elementelor de îmbinare pe suprafaţa vitrată prin care se poate privi Elementele de îmbinare ale geamurilor izolante pot fi vizibile: - în funcţie de poziţia geamului în falţuri; - în funcţie de înălţimea falţurilor.

A.5. Absenţa paralelismului barelor şprosurilor la marginile tâmplăriei


166

Această lipsă de paralelism se datorează poziţiei geamului în falţuri. A.6. Lipsa de aliniere a şprosurilor între batanţii juxtapuşi Această lipsă de aliniere se datorează poziţiei relative a batanţilor. A.7. Irizaţiile în spaţiu închis În mediu anaerob (fără aer), contactul prelungit dintre apă şi sticla geamurilor depozitate fără element de separaţie poate genera irizarea suprafeţei sticlei. Irizarea indică un atac superficial care alterează proprietăţile optice ale sticlei. A.8. Şiroirea apei pe faţade Apa care şiroieşte pe faţadă poate transporta produse (de ex. Var, produse de decofrare,...) la care geamurile sunt sensibile. Degradările care se prezintă fie sub formă de depuneri, fie sub formă de crăpături, sunt deseori ireversibile. Trebuie realizate studii pentru a se stabili dacă este necesară înlocuirea geamului sau dacă simpla curăţare poate permite păstrarea acestuia.

9.7. Factori de mediu care influenteaza calitatea tamplariei

9.7.1. Condensul Condensul la interior Condensul pe geamuri poate aduce prejudicii asupra vopselei, perdelelor, acoperirilor murale si accesoriilor pentru ferestre. Cu aceasta problema se confruntă, uneori, toate tipurile de clădiri. Ferestrele termoizolante sunt ajutoare moderne care sporesc confortul, creaza spatii care sunt mai calduroase dar care au de multe ori au mai putina ventilatie si mai putine schimbări de aer. Rezultatul este ca vaporii de apa produsi de activitatile normale de viată nu mai sunt capabili să scape prin horn sau prin cadrul usilor, articulatii ale ferestrelor si alte puncte. În anumite circumstante, toate aceste ajutoare de confort se combina pentru a crea conditii ideale pentru formarea condensului, care ar putea aparea pe suprafata mai rece din cameră. Acest lucru poate să nu fie în mod necesar pe vitraj. Întrebarea este cum sa se reduca condensul fara a sacrifica beneficiul confortului sporit. Condensul la exterior Datorită inovatiile recente în domeniul eficientei vitrajelor duble si triple, împreună cu cerinte actualizate ale reglementărilor în constructii si reducerii emisiilor de carbon, in anumite conditii meteorologice se poate forma condens pe exteriorul ferestrelor si usilor eficiente energetic. Acesta este un fenomen natural si un indiciu clar că fereastra sau usa previne pierderile de caldura din casa. Ce este condensarea? Condensarea este punctul la care vaporii de apa se transformă în lichid.


167

Definitie tehnică a condensarii Condensarea este definită ca un proces fizic prin care un gaz sau vapori se modifică într-un lichid. În cazul în care temperatura unui obiect (de exemplu, iarba, metal, sticlă) scade sub ceea ce este cunoscut sub numele de temperatura "punctul de roua" pentru o anumită umiditate relativă a aerului, vaporii de apă din atmosfera condensează în picături de apă pe suprafata sa. Acest "Punct de rouă" variază în functie de cantitatea de apă din atmosferă si temperatura aerului. În conditii de umiditate condensarea are loc la temperaturi mai ridicate. În conditii de frig apare fenomenul de condens, în ciuda umiditati relativ scăzute. Cu privire la ferestre si usi, diferenta de temperatură dintre mediul intern si extern, precum si sticlă, provoacă formarea condensului. Ce înseamnă acest lucru pentru locatar Aerul care ne înconjoară în casele noastre întotdeauna contine si vapori de apă, care este invizibil. Un exemplu tipic este norul de abur de la un fierbător de apă, care devine rapid invizibil - aceasta a fost de fapt absorbit în atmosferă. Vaporii de apă sunt in suspensie in aerul mai cald - dar există o limită a cantitatii cand pentru o temperatură dată se produce codensarea. Când se atinge această limită, aerul este declarat a fi "saturat". Când aerul saturat vine în contact cu o suprafată care se află la o temperatură mai scăzută decât acesta limita, aerul este racit si se formeaza apă pe acea suprafată - initial sub forma de abur si, dacă este excesivă, în cele din urmă sub formă de picături de umezeală. Un exemplu în acest sens este atunci cand o persoana respira spre o oglinda: condensul apare deoarece aerul expirat este saturat si temperatura lui este mai mare decât cea a oglinzii (care este la temperatura camerei). O fereastră cu un singur geam nu poate retine căldura în interiorul camerei si temperatura mai scăzută a sticlei permite ca umezeala din aer să condenseze pe suprafata rece. Acest lucru este de multe ori mult mai evident în camere în care există o lipsă de ventilatie.

Desi o fereastră termoizolanta este capabila să retină mai mult căldură internă, tipuri mai putin eficiente permit ca o anumită cantitate de caldura sa treaca prin spatiul dintre cele doua foi de sticla, astfel, sa încălzească panoul exterior. Prin urmare, acest lucru nu ar fi permis formarea condensului pe fiecare panou. Acest lucru presupune ca este încălzită camera si ventilată.


168

Câteva exemple de unde provin vaporii de apă din interior Respiratia: doi adulti cand dorm produc aproximativ 1 litru de umiditate în 8 ore, ceea ce este absorbit ca vapori de apă în atmosferă. Gătit: nori de abur pot fi văzuti în apropierea oalelor si ceainicelor, si apoi par să dispară. Norii au fost absorbiti în atmosferă. Sursa de căldură în sine poate fi o sursă de vapori de apă; de exemplu, un aragaz mediu pe gaz ar putea produce aproximativ 1 litru de umiditate pe ora. Spalat: norii de vapori emanati de apa fierbinte sunt rapid absorbiti în atmosferă. Baie, spalatorie si îmbrăcăminte umeda: acestea sunt de multe ori surse majore de vapori de apă în casă. Surse de incalzire: un incalzitor pe gaz neracordat la cos poate produce pana la 350cc de umiditate pe oră. Încălzitoare de parafină produc 4 litri de umiditate pentru fiecare 3,5 litri de combustibil ars. Plantele de interior: o sursă frecvent nerecunoscută, dar cu toate acestea produc vapori de apă semnificativ. Cladire noua: cărămizi, cherestea, beton si alte materiale într-o casă medie de 3 dormitoare absorb aproximativ 7000 de litri de apă în timpul constructiei. O mare parte din aceasta este disipată în atmosferă interioară în perioada de uscare. În cazul în care vaporii de apă provin din exterior: Este întotdeauna prezentă si nivelurile sunt dependente de conditiile atmosferice (temperatură si umiditate). Un exemplu tipic este formarea de condens pe intreaga suprafata a unei masini, inclusiv geamurile, atunci când este plasata într-o zonă expusă. Această condensare ar fi de obicei îndepărtata folosind dispozitive de spalare si un burete. Factorii care guvernează condensarea Cei patru factori principali care guvernează condensare sunt: 1. Continutul de vapori de apă din aer 2. Temperatura camerei interior 3. Temperatura exterioara 4. Variatia între temperatura camerei în interior, temperatura exterioară si geamuri. Primii doi factori sunt în mod normal controlabili. Factorii care guvernează condensarea 1. Continutul de vapori de apă din aer Acesta este produs de activitatile normale de viată, cum ar fi spălat, gătit, baie, etc, si poate fi controlat prin utilizarea de ventilatoare aspirante, apărători de cos si ventilatie la locurile potrivite. 2. Temperatura camerei in interior Acest lucru poate fi controlat într-o oarecare măsură, prin înlocuirea unui singur geam cu geam dublu sau triplu, mentinând astfel o temperatură de suprafată mai mare pe sticla de pe partea camerei si prin cresterea temperaturii aerului pentru ai permite să detină mai mult vaporii de apa fara condens. 3. Temperatura exterioara Acest lucru nu poate fi controlat, dar efectul său asupra temperaturii camerei interioare poate fi contracarată prin instalarea de geam dublu sau triplu. 4. Variatia de temperatură intre interior si exterior


169

Acest lucru nu poate fi controlat deorece ca varianta principala este temperatura de afara. Cu toate acestea, această variatie poate fi, de asemenea, afectate de orientărea constructiei, conditiile atmosferice locale, adăpostul copacilor din apropiere sau clădirilor, curentii de aer, viteza vântului si vegetatia în apropiere. NOTA: Adesea este cazul în care condensul extern va apărea pe unele ferestre, iar pe altele nu din cauza micro-climatului variabil din locatii diferite. Cum ajută geamul dublu sau triplu Geamul dublu sau triplu este un izolator, proiectat pentru a reduce pierderile de căldură prin conductie de la interior spre exterior al unei clădiri. Regulamentele actuale de constructii precizează că toate ferestrele noi sau de înlocuire trebuie să îndeplinească un criteriu minim de performantă. Această cerintă poate fi îndeplinită doar prin montarea de ferestre si usi eficiente energetic. În conditii medii de expunere si cu conditia sa fie camera încălzită, temperatura pe sticla interioara va fi mai mare decât ar fi cazul cu un singur geam. Probabilitatea condensului care apare atunci cand aerul umed cald din camera vine în contact cu suprafata de sticlă este redusa. Trebuie să fie amintit, totusi, că geam dublu sau triplu este un izolator si nu o sursă de căldură; nu controlează cantitatea de vapori de apă din aer. Atunci când camerele sunt insuficient încălzite si există putină căldură pe care să o păstreze, ferestrele duble nu pot îndeplini scopul pentru care au fost montate. Un motiv pentru care se formează condens într-o cameră neocupata, în mod normal este faptul că multe gospodării, din motive de economie, nu dau căldură astfel de camere. Prin urmare, temperatura pe suprafata a geamului interior se apropie foarte mult de temperatura de afara. In plus, ferestrele din aceste camere sunt în general tinute închise, iar vapori de apă, generati în altă parte din casă, vor găsi drumul sa scape. Astfel, cele două conditii necesare pentru a produce condens - o temperatură a suprafetei de sticlă scăzută si continut ridicat de vapori de apă în atmosferă - sunt prezente.

9.7.2. Localizarea condensului pe geam La încercarea de a reduce gradul de condensare este important de retinut pe care parte a suprafatei geamului se face condensul; locul unde a aparut ne indică cauza si deci si solutia.


170

Interior Condensul pe suprafata geamului in interior înseamnă că temperatura suprafetei sticlei este prea scăzuta, având în vedere continutul de vapori de apă din atmosfera din cameră. Acest lucru este cel mai probabil să apară pe suprafate de ferestre cu geamuri simple, dar se poate întâmpla sa apara si pe ferestre cu geamuri duble sau triple in cazul în care camera nu este încălzită. În cazul in care condensul apare intre foile de sticla ale unitatii vitrajului dublu închis ermetic sau izolator, unitatea de sticlă denotă o defectiune a sigiliului. Condensul poate aparea ocazional pe suprafata cavitatii geamului intre foile de geam atunci cand soarele straluceste pe fereastra. Acest lucru înseamnă că este ceva în spatiul inchis, cum ar fi un separator de lemn nesigilat sau deshidratant care contine umiditate. Trebuie remarcat, totusi, că această sursă poate fi de asemenea responsabilă pentru condensul si pe suprafata cavitatii geamului exterior. Exterior Formarea condensului pe suprafata exterioară a sticlei, atunci când temperatura scade sub temperatura punctului de rouă în aer liber. Ferestrele fabricate ca au o unitate cu geamuri duble sau triple care contin sticlă eficienta cu emisivitate redusa de energie detin proprietăti de izolare termică datorită unui strat transparent de înaltă performantă care reflectă căldura de la radiatoare sau focuri înapoi în cameră. Ca urmare panoul exterior de sticlă nu se încălzeste de la căldura evacuată din interiorul clădirii prin sticlă si rămâne rece în comparatie cu ferestrele cele mai putin eficiente termic. Condensul extern apare doar în anumite conditii climatice - o combinatie variabilă de umiditate relativa ridicată si conditii de frig care apar în mod normal, primăvara si toamna. Noua generatie de ferestre cu geamuri duble si triple eficiente termic permit putin sau deloc sa treaca căldură pentru a incalzi panoul exterior. Aceasta creează starea care permite formarea condensului pe suprafata exterioară a panoului exterior, în anumite conditii meteorologice. Este o dovadă puternică că nu evadeaza căldura din casa prin fereastra.

9.7.3. Cum se reduce condensul Este important pentru a elimina excesul de umiditate din camere prin ventilatie. O camera poate fi ventilată fără a face investitii sau determinând-o să devină rece. O modalitate de a face acest lucru este de a deschide fereastra usor sau de a folosi fanta de aerisire, dacă există. Prin deschiderea ferestrelor sau ventilatie casa poate părea că pierde căldură, dar ceea ce se face de fapt este să permită aerului cald încărcat cu umiditate sa iasa afara si aerului uscat rece sa intre în casa. Aerul rece uscat este, de fapt, mai ieftin pentru a incalzi decât aerul cald umed.


171

A) Când se formeaza condens pe suprafata geamului la interior

• Asigura ventilatia naturala printr-o sectiune de deschidere a ferestrei, printr-o unitate de ventilatie proprie sau printr-o caramida de ventilatie.

• În cazul în care nu există nici un foc deschis, sau în cazul în care cosurile existente au fost blocate (si nu pot fi deblocate), să se asigure că orificii in perete montate și păstrate curate.

• Deschideti cel putin o fereastră în fiecare cameră pentru o parte a zilei, pentru a permite o schimbare de aer.

• Asigurati ventilarea permanentă a tuturor camerelor în care se folosesc sisteme de incalzire cu gaz si petrol.

• Hote fixe peste masinile de gătit si alte echipamente producătoare de abur si ventilarea catre aerului exterior.

• Asigurati-vă că baile si bucatarii sunt ventilate în conformitate cu standardele nationale.

• Usile de interior păstrati-le închise pentru a preveni transferul de aer cu un continut ridicat de vapori de apă din camerele principale producătoare de umiditate - bucatarii, bai si camere de uscare. Ar trebui să se tină cont de faptul că vaporii de apa nu rămân în camera unde este generată în primul rând, dar tinde să migreze peste tot în casă pentru că:

a. Presiunea aerului în camera initială poate fi mai mare decât în alte părti si deci, aerul umed va fi fortat să iasă în camere cu o presiune mai scăzută, si

b. Miscarea aerului se va realiza prin casa. • O usoară crestere a temperaturii aerului în interiorul casei. • În vreme rece, să păstreaza o formă de încălzire în permanentă în casă. • Ori de câte ori este posibil, puneti radiatoare sub ferestre pentru a mentine

temperatura geamului interior la un nivel rezonabil. • Condensarea poate fi cauzata de izolarea geamului interior cu perdele grele de

aerului cald al camerei, când sunt trase. Pentru a permite trecerea liberă a aerului cald la sticla, perdele sunt pozitionate de la 15cm la 20cm de la fereastră si se asigura că nu sunt suficiente decalaje în partea de sus si de jos pentru a permite circulatia continuă.

B) Când se formeaza condens pe suprafata geamului la exterior Ca acest lucru este cauzat de conditiile atmosferice externe, putin se poate face pentru a preveni această conditie în anumite perioade ale anului. In multe cazuri, condensarea nu este prezenta pentru perioade lungi de timp si de multe ori soarele încălzeste geamul exterior suficient să se evapore umezeala. Dacă aveti nevoie de îndepărtarea acestuia mai devreme decat s-ar produce în mod natural, se recomandă utilizarea unui burete. NOTĂ: Prezenta condensului extern este o indicatie a faptului că geamurile sunt eficiente termic si nu ar trebui să fie luate negativ în considerare. Cu cat geamul este mai eficient termic, cu atat este cea mai mare probabilitatea de formare a condensului la exterior. C) Când se formeaza condens in interiorul unitatii vitrajului izolant Condensul nu se va forma intre foile de sticla ale unitatii vitrajului izolant cand este confectionat corect.


172

D) Când se formeaza condens pe rama Există situatii care vor permite formarea condensului pe suprafata interioară a ramei. Aceasta este mai frecventă pe cadre de otel sau aluminiu. Rame de aluminiu realizate cu bariera de punte termica combat acest lucru; aceasta este eficientă numai în cazul în care fereastra este montata corect în golul de zidarie. Rezumat Condensul la interior Aceasta este de obicei o problemă de ventilatie si nu poate fi stopata doar prin instalarea unor ferestre duble sau triple. Actionând ca o barieră termică se asigură ca geamul din interior care este considerabil mai cald decât panoul exterior, sa poate fi redusă condensarea. Cladiri moderne sunt concepute fara a avea tiraj si ventilatie naturală iar unele case mai vechi au plite, ferestre si usi nepotrivite. Case care au fost complet sigilate prin instalarea de izolație în pereți falși, izolare pod, geamuri termoizolante duble sau triple sunt susceptibile de a deveni capcane de umiditate. În astfel de cazuri, condensul este o problemă de ventilatie. In conditia in care camerele sunt încălzite în mod normal, solutia găsita va fi, probabil, de furnizarea de ventilatie controlată. În cazul clădirilor mai vechi, "nesigilate", factorul dominant este probabil să fie pastrata temperatura interioară, prin incălzire suplimentara, sau introducerea de căldură localizata în apropierea ferestrelor. Condensul la exterior Specialistii din acest domeniu sunt constienti de acest fenomen climatic si investigheaza procese pentru a ajuta proprietarii de locuinte sa le gestioneze. Ce se poate întâmpla în cazul unei aerisiri insuficiente? - Creste nivelul de umiditate din încaperi - Se umezeste zidaria - Apar defecte la nivelul structurii constructiei - Se formeaza mucegai

Graficul curbei de condensare se refera la temperatura masurata la suprafata geamului, la interior. Daca temperatura la nivelul vitrajului la interior scade sub 9.3


173

grade si in camera este o umiditate relativa de 50% atunci se va forma condens pe geam. Tabelul de mai jos indica temperatura de condensare pe foaia de geam din interior in functie de temperatura aerului si umiditatea relativa, pentru geamul termopan 4-12-4 (total 20 mm grosime). Se observa ca la o umiditate relativa de 60% si o temperatura de 200C in apartament condensul apare pe orice suprafata a carei temperatura scade sub 120C. Se mai poate observa ca odata cu cresterea temperaturii in apartament creste si temperatura punctului de producere a condensului. La fel, ca odata cu cresterea umiditatii relative la interior creste si temperatura punctului de producere a condensului.

Gradul de saturare a aerului cu vapori de apa la diferite temperaturi

Temperatura (0C) Gradul de saturare (g/mc)

-10 2,14 0 4,80

+10 9,40 +20 17,30 +30 30,30

Se observa ca temperatura aerului influenteaza capacitatea acestuia de a mentine apa in stare de vapori in suspensie.

Temperatura foilor de sticla la vitraje izolante Sticla exterioara

(temperatura exterioara -150C)

Valoarea ,,k” a geamului

Sticla interioara (temperatura incintei

200C) -6,20C 5,8 -5,40C

-10,40C 3,0 +6,90C -13,00C 1,3 +14,30C -13,90C 0,7 16,90C


174

9.8. Eficienta la locul de munca Principalul indicator ce caracterizeaza eficienta utilizarii reurselor umane in cadrul unei firme este productivitatea muncii. Prin urmare, productivitatea caracterizeaza eficienta cu care este cheltuita o anumita cantitate de munca. Productivitatea muncii se exprima in doua moduri:

• ca valoare creata de un muncitor intr-o unitate de timp sau • ca timp de munca necesar pentru realizarea unui produs/serviciu

Creşterea productivităţii muncii constituie cel mai important factor de sporire a volumului producţiei, de reducere a costurilor de producţie şi de creştere a rentabilităţii şi competitivităţii produselor. Deci, nivelul productivităţii muncii exprimă volumul producţiei obţinute într-o unitate de timp de muncă sau timpul de muncă cheltuit pe unitatea de produs, iar creşterea productivităţii muncii presupune sporirea volumului producţiei cu aceleaşi cheltuieli de muncă sau reducerea consumului de muncă pe unitatea de produs. În funcţie de unităţile de măsură a timpului de muncă, productivitatea muncii poate fi orară, zilnică şi anuală. Pentru calcularea productivităţii muncii orare sau zilnice timpul de muncă se exprimă în ore-om şi respectiv zile-om, iar în cazul productivităţii anuale, ca unitate de măsură a timpului de muncă se foloseşte indicatorul "numărul mediu de muncitori sau de salariaţi".

• Productivitatea zilnică a muncii se poate stabili fie prin raportarea producţiei exerciţiului, cifrei de afaceri sau a valorii adăugate la numărul total de zile-om lucrate, fie prin raportarea productivităţii muncii anuale la numărul mediu de zile lucrate de un muncitor sau o persoană angajată într-un an.

• Productivitatea orară a muncii se determină fie prin raportarea producţiei exerciţiului, cifrei de afaceri sau valorii adăugate la numărul total de ore-om lucrate de către toţi muncitorii sau întregul personal, prin raportarea productivităţii anuale a muncii la numărul mediu de ore lucrate de un muncitor sau o persoană angajată într-un an, sau ca raport între productivitatea zilnică a muncii şi numărul mediu de ore lucrate de un muncitor sau o persoană angajată într-o zi.

Dintre indicatorii productivităţii muncii prezentaţi, cel mai corect mod de exprimare a eficienţei utilizării forţei de muncă îl reprezintă productivitatea orară a muncii, deoarece ţine seama de timpul efectiv lucrat exprimat în ore-om. O asemenea corelaţie reflectă existenţa unor rezerve pe linia utilizării timpului de lucru al muncitorilor, fie la nivelul numărului mediu de zile lucrate, fie la nivelul duratei medii a zilei de lucru.


175

9.9. Măsuri pentru prevenirea si stingerea incendiilor Caracteristicile incendiului:

• Incendiul este un fenomen de ardere care presupune întâlnirea în acelaşi timp a trei elemente: combustibilul (substanţa care arde), carburantul (substanţa care întreţine arderea) şi sursa de temperatură care să aducă combustibilul la temperatura de ardere.

• Temperatura de aprindere este temperatura cea mai joasă la care combustibilul trebuie să fie adus pentru ca acesta să se aprindă în contact cu o sursă externă de căldură în prezenţa oxigenului.

• Imflamabilitatea este proprietatea substanţelor de a produce, la temperatura obişnuită, gaze sau vapori care în amestec cu aerul şi în prezenţa unei surse de căldură se aprind într-un timp foarte scurt.

• Autoaprinderea este fenomenul prin care arderea unei substanţe este determinată de creşterea temperaturii fără intervenţia unei surse exterioare, creşterea temperaturii fiind determinată de frecarea dintre moleculele substanţei.

• Explozia este modificarea fizică sau chimică a substanţelor însoţită de degajarea unei cantităţi mari de energie.

Măsurile de prevenire a incendiilor se pot grupa în: măsuri tehnice şi măsuri organizatorice. Masurile tehnice se refera la :

• eliminarea cauzelor directe sau indirecte care pot duce la apariţia incendiilor prin alegerea şi întreţinerea corectă a instalaţiilor electrice şi de încălzire, precum şi permanenta supraveghere a operaţiilor procesului tehnologic care pot provoca incendii;

• limitarea întinderii incendiului prin amplasarea raţională a clădirilor şi a depozitelor, prin folosirea materialelor de construcţie rezistente la foc etc.;

• asigurarea evacuării oamenilor şi a bunurilor printr-o proiectare corectă a fluxurilor, a ieşirilor şi a scărilor, prin asigurarea culoarelor de acces;

• asigurarea desfăşurării operaţiilor de stingere a incendiilor prin respectarea distanţelor dintre clădiri, asigurarea gurilor de apă pentru incendii, prin dotarea cu mijloace moderne pentru stingerea incendiilor.

Măsurile organizatorice cuprind: • organizarea comisiilor tehnice pentru prevenirea şi stingerea incendiilor; • organizarea formaţiilor de pompieri; • asigurarea echipamentelor de stingere a incendiilor pe secţii şi ateliere; • pregătirea cadrelor şi a formaţiilor de pompieri; • stabilirea planului de evacuare în caz de incendiu şi afişarea acestuia la fiecare

atelier şi secţie. Obligaţiile persoanelor încadrate în muncă:

• să cunoască şi să respecte normele PSI; • să nu blocheze cu diferite materiale căile de acces sau mijloacele de stingere a

incendiilor; • să nu folosească în alte scopuri materialele destinate stingerii;


176

• să anunţe conducătorului sectorului de activitate orice încălcare a normelor PSI;

• să cunoască modul de evacuare, sistemul de alarmare şi mânuirea materialelor şi mijloacelor de stingere a incendiilor;

În categoria normelor generale de prevenire a incendiilor se cuprind:

• folosirea focului deschis numai pe baza permisului de a lucra cu foc; • interzicerea fumatului în alte locuri decât cele stabilite pentru acest scop; • supravegherea utilajelor şi instalaţiilor aferente pe toată durata funcţionării lor; • interzicerea depozitării materialelor combustibile în apropierea instalaţiilor

electrice; • interzicerea executării modificării sau improvizării instalaţiilor de încălzit,

iluminat şi forţă de către personalul neautorizat; • asigurarea unei distanţe de minim 10 cm între materialele combustibile şi

conductele termice; • punerea în funcţiune a sistemului de ventilaţie cu 10 minute înainte de

începerea lucrului şi oprirea lui după 15 minute de la terminarea lucrului. La terminarea lucrului se va executa:

• oprirea utilajelor şi instalaţiilor; • curăţirea utilajelor, a locurilor de muncă şi evacuarea deşeurilor; • scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice portabile racordate cu

cabluri flexibile; • deconectarea instalaţiei electrice şi punerea în funcţiune a iluminatului de

gardă; • închiderea încăperilor şi predarea cheilor la organul de pază.

9.10. Igiena si securitatea muncii

9.10.1. Efectuarea instructajului de protectie a muncii, precum si testarea cunostintelor în domeniul protectiei muncii

Pregatirea si instruirea în domeniul protectiei muncii este parte a pregatirii profesionale si are ca scop însusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sanatate în munca. Instructajul de protectie a muncii cuprinde trei faze:

• instructajul introductiv general; • instructajul la locul de munca; • instructajul periodic.

Persoanele care efectueaza instruirea trebuie sa fie specialisti în securitate si sanatate. La nivelul angajatorului se organizeaza activitatea de protectie a muncii având la baza principiile:

• obligatia de a asigura securitatea si sanatatea angajatilor, în toate aspectele referitoare la munca, revine angajatorului;

• obligatiile angajatilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca nu vor afecta principiul responsabilitatii angajatorului;

• evitarea riscurilor; • evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; • combaterea riscurilor la sursa;


177

• asigurarea aceluiasi nivel de protectie a muncii pentru toti angajatii, indiferent de natura sau durata contractului de munca.

Structura organizatorica a activitatii de protectie a muncii Pentru un numar mai mare de 50 de angajati, angajatorul organizeaza un compartiment de protectia muncii format din 2 compartimente:

• serviciul de securitate a muncii; • serviciul medical de medicina muncii.

Pentru un numar mai mic de 50 de angajati, angajatorul desemneaza 1-2 persoane cu atributii si în domeniul protectiei muncii, specialisti în securitatea si sanatatea în munca. Activitatea de protectie a muncii se poate externaliza, catre persoane juridice sau fizice abilitate de MMSS, pe baza unui contract de colaborare sau alte forme legale existente. a. Instructajul introductiv general Scopul instructajului introductiv general este de a informa despre activitătile specifice unitătii respective si principalele măsuri de protectia muncii care trebuie respectate în timpul lucrului. Instructajul introductiv general se face în cadrul cabinetului de protectie a muncii sau în alte spatii special amenajate, de persoane cu atributii si responsabilităti în domeniul protectiei muncii, împuternicite prin decizie de către angajator. Durata instructajului introductiv general depinde de specificul activitătii, complexitatea proceselor tehnologice, de gradul de mecanizare si automatizare si de nivelul de pregătire al noilor încadrati si este de cel putin 8 ore. Se face (NGPM-art.94) urmatoarelor categorii de personal:

• noilor încadrati în muncă, angajati cu contracte de muncă indiferent de forma acestora;

• celor transferati de la o altă unitate; • celor veniti în unitate ca detasati; • elevilor scolilor profesionale, liceelor industriale si studentilor, pentru practica

profesională; • persoanelor aflate în unitate în perioada de probă în vederea angajării; • persoanelor angajate ca angajati sezonieri, temporari sau zilieri; • persoanelor delegate în interesul serviciului; • persoanelor care vizitează sectoarele productive.

În cadrul instructajului introductiv general se vor expune, în principal, următoarele probleme:

• riscurile de accidentare si îmbolnăvire profesională specifice unitătii; • legislatia de protectie a muncii în vigoare; • consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectării legislatiei de protectie a

muncii; • măsuri tehnico-organizatorice de prevenire, alarmare, interventie, evacuare si

prim-ajutor. b. Instructajul la locul de munca Potrivit prevederilor Normelor generale de protectie a muncii, instructajul la locul de munca se efectueaza dupa instructajul introductiv general si are ca scop prezentarea masurilor de prevenire specifice activitatii sau locului de munca.


178

Acesta se efectueaza întregului personal (noilor încadrati în munca, celor mutati de la o unitate la alta, celor care participa la diferite forme de pregatire sau de specialitate cu o durata mai mare de 30 zile, persoanelor aflate în unitate, în perioada de proba, în vederea angajarii) precum si personalului transferat de la un loc de munca la altul în cadrul aceleiasi unitati, în grupuri de maxim 30 de persoane. Instructajul la locul de munca se efectueaza de conducatorul direct al activitatii sau locului de munca, iar durata acestuia depinde de complexitatea utilajului, a activitatii sau locului de munca respectiv si nu va fi mai mic de 8 ore. Persoanele care efectueaza instructajul la locul de munca, precum si durata acestuia se stabilesc prin decizie. Instructajul la locul de munca se face pe baza de material scris, aprobat de seful ierarhic superior celui care-l efectueaza si va cuprinde:

• riscurile de accidentare si îmbolnavire profesionala specifice activitatii sau locului de munca;

• prevederile normelor specifice de securitate a muncii si ale instructiunilor, proprii, ordinelor si dispozitiunilor specifice locului de munca;

• demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respectiva o va practica;

• masuri de prim ajutor în caz de accidentare.

c. Instructajul periodic Instructajul periodic se face întregului personal si are ca scop aprofundarea normelor de protectie a muncii si va fi completat în mod obligatoriu cu demonstratii practice. Instructajul periodic se executa de catre conducatorul locului de munca respectiv. Intervalul între doua instructaje periodice pentru angajati va fi stabilit prin instructiuni proprii în functie de conditiile locului de munca, dar nu va fi mai mare de 6 luni. Pentru personalul tenico-administrativ intervalul între doua instructaje periodice nu va fi de cel mult 12 luni. Instructajul periodic se va face suplimentar celui programat în urmatoarele cazuri:

• când un angajat a lipsit peste 30 zile lucratoare; • când s-a modificat procesul tehnologic, s-au schimbat echipamentele tehnice; • când au aparut modificari în Normele generale de protectie a muncii sau ale

instructiunilor proprii de securitate; • la reluarea activitatii dupa accidentul de munca; • la executarea unor lucrari speciale.

Instructajul periodic se executa pe baza unei tematici care se pastreaza la persoana ce efectueaza instruirea.


179

10. APLICAREA MECANISMELOR INDEPENDENTE ALE TÂMPLĂRIILOR

10.1. Sisteme de protectie la acţiunea radiatiei solare Pe langa rolul lor principal de umbrire, rulourile si obloanele exterioare ofera, in plus, o gama larga de avantaje:

• creeaza o izolatie termica suplimentara • asigura protectie impotriva zgomotului de afara • actioneaza ca un scut in fata radiatiilor solare, dar si a intemperiilor • posibilitatea de alegere a luminozitatii in trepte • au un rol important in prevenirea efractiilor • tin la distanta privirile curioase ale vecinilor

10.1.1. Rulouri Rulourile exterioare ofera solutii pentru fiecare fereastra din punct de vedere functional si optic. Avand dimensiuni si latimi diferite, acestea pot fi operate nu numai in modul uzual, adica cel manual, dar si in mod programat sau teleghidat, in functie de solutia tehnica aleasa. Astfel, acestea ofera posibilitatea de a alege diverse grade de luminozitate. Tipuri de rulouri exterioare:

• Aplicate • Suprapuse • Tencuibile

Rulourile se adapteaza la orice tip de tamplarie, indiferent ca este vorba de PVC, lemn stratificat sau aluminiu, se intretin usor, au o rezistenta sporita la intemperii, precum si o functionare facila si silentioasa. Rulourile pot fi dotate cu motor avand diferite actionari cum ar fi:

• cu intrerupator interior (ingropat sau aplicat); • cu intrerupator cu cheie exterior protejat antiefractie; • cu telecomanda; • aplicate sesizoare de vant si lumina; • cu temporizatoare; • cu arc; • toate aplicate la un loc.

Motorizarea este conceputa astfel incat sa asigure fiabilitate in exploatare si siguranta: limitatoare de cursa cu reglaj mecanic sau electronic, protectie la suprasolicitare (se opreste cand se incalzeste, porneste cand se raceste, mentinandu-si setarile), protectie pentru variatiile de tensiune sau descarcarile accidentale produse in atmosfera. Rulourile exterioare au lamelele din aluminiu umplute cu spuma poliuretanica sau din PVC, ceea ce asigura o izolare termica de buna calitate. Caseta rulou este din aluminiu sau din PVC si are clapete de revizie care permit, in cazul defectarii, remedierea simpla fara demontare. Profilul de ghidare si lamela finala sunt confectionate din aluminiu extrudat. Ruloul se monteaza prin insurubarea profilului de ghidare si a casetei rulou de tocul ferestrei, pe tencuiala sau pe fatada.


180

Montarea tâmplăriei prevăzuta cu rulouri exterioare suprapuse Un caz particular îl reprezintă tâmplăria care prevede ferestre cu casete de jaluzele suprapuse şi cu care ferestrele sunt echipate din fabrică. Fixarea în clădire a acestor elemente comportă la partea superioară o serie de operaţiuni specifice. Trebuie verificată existenţa unei cuplări corespunzătoare între tocul ferestrei şi caseta ruloului, precum şi rigidizarea prin şuruburi între armăturile celor două elemente. Deasemeni se va verifica existenţa elementelor metalice de fixare a cuplajului de la capetele casetei ruloului.

• Este recomandabilă, folosirea la indicaţiile producătorului, a ecliselor metalice ce se montează pe capacul superior al casetei şi se fixează precum o ancoră de montaj la clădire. Înainte de poziţionarea în golul clădirii, să se aplice pe toată lungimea capacului superior al casetei, banda precomprimată care prin destindere să închidă corespunzător rostul fără să-l deformeze (situaţie des întâlnită la închiderea rostului cu spumă poliuretanică), în rest toate operaţiile de montaj decurg ca la tâmplăria simplă;

• Odată finalizate toate aceste operaţii de etanşare şi a proceselor de stabilizare a materialelor utilizate (spume, silicoane) se trece la verificarea funcţionării deschiderii/închiderii părţilor mobile, făcându-se reglajele finale;

• Ultima operaţie a montajului este dezlipirea foliei de protecţie de pe suprafaţa profilelor pentru a împiedica foto-vulcanizarea acesteia prin expunerea timp îndelungat la razele solare.


181

Sistem pentru rulouri exterioare suprapuse cu plasa insecte

Sistem pentru rulouri cu caseta tencuibilă cu plasa insecte

Sistemul este utilizat in principal la clădirile noi construite dar şi la clădirile deja existente (după efectuarea modificărilor necesare în cadrul buiandrugului). Caseta ruloului după ce se tencuieste nu mai este vizibilă, iar celelalte elemente, adică capacul pentru vizitare si capacul lateral pot fi colorate în funcţie de aspectul exterior al clădirii.

Sistem rulouri buiandrug

Este folosit la clădirile noi construite. Casetele sunt elemente de construcţie. Utilizarea „polistirenului tare” (asigură izolare termică buna) şi garantează o finisare exterioară a clădirii fără probleme.


182

Rulouri exterioare aplicate fara plasa insecte

1. Montajul pe tamplarie 2. Montajul pe fatada ferestrei 3. Montaj pe tamplarie-

caseta la interior Rulouri montate pe tamplarie cu caseta la exterior Caseta este montata pe tocul tamplariei existente. Operatia de montaj nu necesita modificarea elementelor de tamplarie. Pasii care trebuiesc urmati la montarea unui rulou aplicat:

1. Se prind ghidajele de capacele laterale ale ruloului cu suruburi autoforante 2. Se gauresc ghidajele prin ambii pereti ai camerei de prindere cu burghiu de 4

mm dupa care se da o gaura cu burghiu de 8 in partea din exterior al ghidajului. Ulterior montarii ruloului gaurile sunt astupate cu capace speciale

3. Se da gaura de actionare in partea de sus a tocului ferestrei in locul unde urmeaza sa treaca snurul sau cablul electric, cu un burghiu de 10

4. Se pune ruloul pe pozitie, inainte sa se prinda ghidajele cu suruburi se verifica daca caseta ruloului este in boloboc pentru ca lamelele covorului sa nu atinga in piesa care ghideaza lamelele si sa se le blocheze

5. Din interior, se monteaza scripetele pe gaura de actionare si se prinde tabachera care are rolul de a strange snurul si de a putea bloca ruloul in orice pozitie sau daca este actionat electric cu intrerupator se prind firele de la motor in intrerupator, dupa care se alimenteaza la curent. In caz ca este actionat electric cu telecomada firele de la motor se prind in unitatea receptor externa. In acest caz se seteaza si telecomanda pe canalul dorit.

Atentie! Lucrările la sistemul electric se fac doar de către electricieni calificaţi ori de către persoane instruite, supravegheate de un electrician calificat. In cazul in care ruloul este montat pe zid se fac aceleasi operatiuni, numai ca gaura de actionare nu este data in tamplarie ci in zid si prinderea se face in perete cu suruburi de montaj. Daca nu se doreste gaurirea tocului ferestrei se poate monta ruloul in golul de zidarie la cel putin 10cm distanta de tamplarie. In acest caz scripetele se va monta din fabrica direct pe caseta ruloului iar tabachera va fi montata ulterior pe ghidajul ruloului evitand astfel gaurirea tamplariei. Prinderea ruloului se face in perete cu suruburi de montaj. Actionarea ruloului se realizeaza daca se va deschide fereastra.


183

10.2.2. Obloane Sistemele de obloane oferă multiple posibilităţi de decorare si pot fi produse in conformitate cu forma ferestrei. Obloanele pot fi realizate in varianta lamelara (fixe sau mobile), din placi PVC sau tablii inramate.

Soluţia constă dintr-o ramă cu lamele sau panouri aranjate inclinat. Profilele ramelor sunt subţiri şi uşoare, dar de o rezistenţă corespunzătoare, ceea ce permite fabricarea atât a obloanelor pentru ferestre, cât şi pentru uşi la curţile interioare. Obloanele pot fi la aceeaşi culoare cu pereţii exteriori sau aceeasi culoare cu ferestrele, sau pot fi folosite ca un accent în plus pe perete. Tipuri de obloane:

• Obloane atasate, sunt cele configurate dupa amplasarea ferestrelor, indiferent de profil, ferestre din PVC, aluminiu, lemn stratificat etc. Acestea sunt montate dupa montarea ferestrelor.

• Oboanele integrate, sunt configurate odata cu proiectarea ferestrelor cat si a usilor exterioare. Aceasta deoarece solutiile tehnice vor fi definite in conformitate cu tamplaria exterioara.

Din punct de vedere al deschiderilor, oboanele pot fi construite ca:

• obloane batante • obloane glisante • obloane armonice

Din punct de vedere geometric, obloanele pot fi realizate:

• obloane cu arcade • obloane cu unghiuri inchise • obloane cu unghiuri deschise • obloane cu unghiuri de 900, acestea reprezentand dintotdeauna solutia clasica


184

Din punct de vedere al stilului pot fi realizate: Obloane rustice

• modalitatile de constructie pentru obloane rustice sunt diversificate • obloanele rustice pot fi echipate cu feronerie din fier forjat, feronerie standard

sau feronerie cu balamale cu brat cu extensie Obloane clasice

• obloanele clasice se pot configura in moduri diverse, de la structura cu lamele fixe, lamele mobile sau tablii inramate

• obloanele clasice pot fi echipate de asemenea cu unul din cele trei tipuri de feronerii: feronerie standard, feronerie din fier forjat sau feronerie cu balamale cu brat cu extensie.

Obloane moderne • sistemele de obloane culisante montate pe perete cu lamele orientabile.

10.2. Sisteme protective impotriva insectelor Sistem cu plasa impotriva insectelor

Compus din: - mecanism de rulare şi blocare a plasei - canale laterale de ghidare - sistem profil/plasă - ramă din profile de aluminiu - balamale şi sistem de închidere - plasă de ţânţari - canale laterale de ghidare


185

Plasa de tantari tip rulou

Prinderea se face de rama ferestrei cu ajutorul suruburilor. Inchiderea plasei se face prin culisarea tamburului plasei pe verticala

Sistem cu plasa de tantari glisanta

Sistem de plasa contra insectelor, care poate fi montat la ferestre, usi sau usi glisante. Plasa de tantari permite deschiderea ferestrei, usii sau usii glisante fara indepartarea acesteia. Pentru plasa de tantari glisanta, sina este pozitionata deasupra sau in partea de jos a usii, asigurand confortul maxim.


186

10.3. Tipuri de glafuri si modalităţi de montare a acestora Tipuri de glafuri

• Glafuri de exterior din aluminiu, tablă zincată, marmură compozita, gresie, granit, marmura naturala, piatra sau alte materiale;

• Glaf de interior din PVC, PAL, lemn, marmură compozita, gresie, granit, marmura.

Montarea glafurilor exterioare la ferestre Datorită ploilor torenţiale, a proceselor de îngheţ-dezgheţ al calotelor de zăpadă care se formează iarna pe glafurile orizontale ale ferestrelor, precum şi protejarea faţadelor de scurgerile de apă cu impurităţi pe acestea, creând un aspect exterior neplăcut, s-a găsit soluţia ca aceste zone ale ferestrelor să fie protejate cu glafuri din diferite materiale: tablă zincată, laminate din aluminiu, gresie de exterior, plăci din marmură sau granit etc. proiectate şi prelucrate corespunzător dimensiunilor ferestrelor la care se montează. Rolul glafului exterior este deosebit de important, contribuind hotărâtor la eficienţa întregului ansamblu al ferestrei termoizolante. Din literatură de specialitate şi din observaţiile efectuate în timp se poate remarca în unele cazuri umezeală sporită în jurul ferestrei şi mai ales pe peretele de sub aceasta. Cauza principală a acestui fenomen (în condiţiile în care fereastra respectă parametrii calitativi) este inexistenta glafurilor exterioare sau neremedierea celor vechi. Glafurile exterioare se montează sub toc, pe un profil de înălţare, solbanc - în cazul în care tâmplăria se montează concomitent cu glafurile, sau direct pe profilul de toc, cu garnitură pentru etanşare - dacă tâmplăria a fost montată anterior. Totodată atât în interior cât şi în exterior glafurile se montează peste un strat termoizolant, pentru a evita formarea punţii termice şi a condensului. Operaţiunea de montare a glafurilor este separată de montarea ferestrei şi se poate realiza pentru întreg obiectivul (apartament, casă, bloc) fie de echipa de montaj tâmplărie sau de o echipă specializată, având scule şi materiale adecvate acestei operaţiuni (dispozitiv de tăiere, foarfece de metal, elemente de limitare a deformărilor produse de încălzire pe lungimi mari, silicoane, garnituri expandabile etc.). Montajul glafurilor se realizează după fixarea ramei ferestrei în zidărie. În prealabil, s-a introdus prin clipsare un profil adaptor sub profilul de toc. Mai intâi se montează glaful interior care, în cazul unui glaf din PVC, se prinde de profilul adaptor cu şuruburi. Direcţia de înşurubare este de la exterior către interior din motive estetice. Urmează prinderea glafului exterior care, în cazul recomandat din aluminiu, se prinde cu şuruburi de profilul adaptor. Placa de glaf exterior se poziţionează astfel încât vor fi acoperite şuruburile utilizate la prinderea glafului interior. Şuruburile de prindere a glafului exterior vor fi ascunse de profilul de toc.

• se pregăteşte suprafaţa pe care se va monta glaful, în scopul eliminării denivelărilor din construcţie, pentru a asigura orizontalitatea glafului şi panta în secţiune transversală pentru scurgerea apei;

• se ajustează glaful la cotele de montaj în mod frecvent pe lungime, lăţimea fiind stabilită iniţial;

• se fixează pe poziţie având capetele asigurate cu capacele necesare la cele din aluminiu sau PVC, prin modelarea pe laterale a celor din tablă zincată, astfel


187

încât termosistemul aplicat să acopere limitele celor din marmură, gresie, granit sau alte materiale;

• odată asigurate aceste condiţii se procedează la fixarea finală prin şuruburi la partea inferioară a ferestrei care este prevăzută cu un profil adecvat acestui montaj. Fixarea cu şuruburi este valabilă la glafurile din aluminiu, tablă zincată şi PVC;

• pentru cele rigide confecţionate din materiale ca gresie, marmură, granit etc. se aplică pe suprafaţa de montaj un strat de material adeziv corespunzător condiţiilor de exterior pe care se montează plăcile de glaf, cu respectarea detaliilor de execuţie.

În continuare, în funcţie de situaţia respectivă, se iau măsurile de asigurare a etanşeităţii montajului şi stabilitatea glafului exterior dupa reguli precise de montaj:

• înclinarea sa nu fie mai mica de 50; • depasirea consolei la fatada sa fie cuprinsa intre 30-40mm; buza exterioara a

glafului trebuie sa fie distantata la cel putin 15 mm fata de nivelul fatadei cladirii, pentru a asigura evacuarea corecta a apei pluviale;

• orizontalitate în planul ferestrei; • etanşări împotriva depunerilor şi a ploii torenţiale; • măsuri de amortizare a zgomotului; • măsuri suplimentare de fixare la o lăţime mai mare de 150 mm; • la fiecare distanţă de 3000 mm se execută îmbinări cu compensarea dilataţiei;

partea de sub imbinare se va executa astfel incat apa depusa sa fie dirijata in afara;

• asigurarea dirijării apei la părţile laterale - la glaful din alumniu se bordureaza marginea in sus - la glaful din piatra, prin frezarea de canale si nuturi pentru scurgere - la glafurile de ferestre cu borduri aplicate si ingropate, imbinarea trebuie sa fie

etansa la apa. Cotele de executie ale glafului exterior din aluminiu sunt:

• lungimea glafului = lungimea golului de fereastra inclusiv capace + 2cm • latimea glafului = distanta de la tocul ferestrei la marginea finisata (tencuita) a

zidului + 4cm • inclinatia pentru scurgerea optima a apei in cazul glafurilor exterioare este 5%

ceea ce inseamna o diferenta de nivel de cca 1cm la o latime de 20cm


188

Montarea glafurilor interioare la ferestre Sistemele de glafuri interioare au atât rol estetic, întregind o ferestra, cât şi rol funcţional de protejare a peretelui. Acestea constituie o rezolvare profesională atât pentru construcţiile noi cât şi pentru renovări. Ele pun în valoare finisajele şi designul interior, crează ambiantă, confort şi armonie. Pot fi confecţionate din PVC, PAL etc., în diferite nuanţe cu imitaţii ale marmurei sau lemnului sau chiar dintr-un lemn de esenţă mai tare. Datorită suprafeţei laminate exterioare în cele mai multe cazuri, sunt rezistente la umezeală, temperaturi mai ridicate, zgârieturi şi sunt uşor de întreţinut datorită stratului finit. Atenţie! Curenţii de aer pot fi împiedicaţi să circule de către glafurile de interior ieşite mult în afară. Apare fenomenul de “unghi mort”. Curentul de aer cald trebuie să treacă de-a lungul ferestrei. În cazul prezenţei glafurilor de interior, care acoperă elementele de încălzire, poate fi redus riscul apariţiei condensului prin realizarea unor fante sau perforaţii ale suprafeţei orizontale. Cotele de executie ale glafului interior sunt:

• lungimea glafului = lungimea golului de fereastra + 4cm (pentru incastrare) • latimea glafului = distanta de la tocul ferestrei la marginea finisata (tencuita) a

zidului + 3cm O alta modalitate de prindere a glafului este prin fixare cu ciment (adeziv pentru gresie/faianta); pentru aceasta, pe spatele glafului vor fi prinse rozete in suruburi scurte astfel incat varfurile acestora sa nu perforeze suprafata vizibila a glafului, capetele acestor rozete ancorandu-se in patul de ciment asezat in prealabil pe zidarie. Glafurile celulare se monteaza cel mai usor prin fixare pe pat de ciment adeziv pentru gresie/faianta, datorita canalelor de pe spatele lor.

10.4. Grile de ventilare autoreglabile Sisteme ventilatie Mucegaiul la interiorul locuintei apare datorita umezelii si a unei ventilatii defectuoase sau neregulate a incaperii. Schimbul de aer controlat prin sistemul de ventilatie asigura o ventilatie sigura a locuintei. Astfel, se elimina eficient umiditatea si se previne aparitia de noi pete de mucegai. Sistemul de ventilaţie este constituit din doua module de ventilatie ce se monteaza pe partea superioara a tocului ferestrei. Cele doua module nu sunt vizibile nici din interior si nici din exterior. Datorita garniturilor speciale de pe tocul ferestrei si de pe cercevea, aerul proaspat va fi ghidat de jur-imprejurul cercevelei si apoi va fi dirijat in sus, spre tavan. Astfel, la interior, nu apare fenomenul neplacut de curent. Aerul exterior patrunde in interior prin garniturile de admisie ale tocului si este condus catre modulele de ventilatie. Acolo aerul este dozat si trimis mai departe in interior, printr-o garnitura speciala , plasata pe cercevea.


189

Sistemul de ventilatie prin faltul ferestrei

Sistemul de ventilatie prin faltul ferestrei foloseste diferentele de presiune existente intre interiorul si exteriorul unei cladiri, regland in mod pur mecanic alimentarea cu aer proaspat a interioarelor. Reglarea in 2 trepte se face prin intermediul celor 2 module distincte, cu clapete de reglaj de greutati diferite, pentru domenii diferite ale fortei vantului. La viteze mai mari ale vantului din exterior, clapetele se inchid. Daca se reduce presiunea creata de vant, clapetele se deschid, permitand alimentarea cu aer proaspat.

Sistem de ventilatie cu recuperare de caldura, integrat in fereastra Ventilarea eficienta a cladirilor este astazi o tema a carei importanta creste constant in atentia investitorilor si proiectantilor. In primul rand cerintele normelor si reglementarilor actuale privind economisirea energiei si calitatea aerului solicita sisteme noi de ventilatie - acest lucru influenteaza si cresterea nivelului de confort in locuinte si o rentabilitate crescuta a imobilului.

Aerisire automata cu fereastra inchisa ventilatie integrata in fereastra, cu recuperare de caldura - schimb controlat de aer, fara a deschide fereastra. Acest lucru optimizeaza consumul energetic, climatul interior si calitatea aerului - acestea fiind avantaje evidente pentru comercializarea si exploatarea imobilelor.

Avatantaje evidente pentru constructii noi si renovari • Integrat in fereastra: are un aspect unitar cu fereastra. • Filtru de aer clasa F7: nicio sansa pentru patrunderea prafului, polenului

alergen si a insectelor.


190

• Recuperarea caldurii: functie de recuperare a caldurii eficienta pentru economia de energie - are un randament de recuperare a caldurii de 45 % si reduce pierderile de energie cu pana 35 %.

• Confort ridicat: datorita senzorilor de control ventilatia se ajusteaza conditiilor individuale, in functie de continutul de CO2 si de umiditatea aerului.

• Necesita un spatiu mic: are dimensiuni optimizate, inaltimea medie este de doar 50 mm.

• Silentios: datorita zgomotului redus de functionare Sistem controlabil cu unitati de auto-reglare a fluxului de aer

Sistem controlabil cu unitati de auto-reglare a fluxului de aer, ce poate fi integrat perfect intr-o fereastra sau usa glisanta. Acest sistem modular asigura atat eficienta din toate punctele de vedere, cat si aspectul estetic. Unitatile patentate de auto-reglare se deschid si se inchid automat atunci cand presiunea aerului creste sau scade, pastrand un flux de aer constant. Poate fi reglat in 5 pozitii diferite, permitand utilizatorilor sa regleze gradul de ventilare. Se instaleaza in partea superioara a ferestrei sau usii glisante in camerele numite “uscate”.

Montajul grilei higroreglabile pe tâmplăria termoizolantă din PVC Este amplasat vizibil pe cantul superior al cercevelelor. Poate fi integrat nu doar in ferestre noi, ci poate fi aplicat si la ferestrele deja montate. In pozitia normala clapeta sta deschisa - aerul poate circula neperturbat. La vant puternic clapeta inchide automat canalul de ventilatie si impiedica aparitia curentilor de aer deranjanti.

Pentru montajul unei grile higroreglabile pe tâmplăria termoizolantă din PVC trebuie să se realizeze frezarea unor tronsoane de canal în partea superioară a ferestrei care să aibă dimensiunile: lungime 290 mm, lăţime 10-12 mm. Frezarea, care nu trebuie să fie continuă ci trebuie să fie formată din 2 tronsoane, se realizează în profilul cercevelei imediat sub garnitura de etanşare iar în profilul tocului imediat deasupra garniturii de etanşare. De asemenea, există şi posibilitatea folosirii unui profil de compensare ataşat pe orizontala superioară a ansamblului ferestrei şi în care să se realizeze tronsoanele de canal frezat, caz în care se evită frezarea cercevelei şi a tocului. În acest mod, rezistenţa profilului nu are de suferit, proprietăţile ferestrei nu sunt afectate iar aportul de aer proaspăt va fi controlat numai prin grila higroreglabilă.


191

Dupa realizarea celor două canale la dimensiunile cerute, se montează placa suport pe cercevea. Se clipsează grila higroreglabilă pe placa suport astfel încât senzorul de umiditate să fie, în permanenţă, expus mişcării ascendente a aerului din interiorul camerei de-a lungul peretelui iar aerul introdus sa fie deflectat către plafonul camerei. Se montează protecţia externă pe toc în exteriorul clădirii.


192

11. ASIGURAREA CONTROLULUI FUNCŢIONAL AL TÂMPLĂRIILOR

11.1. Verificarea respectarii sistemelor montate in conformitate cu documentatia tehnica de executie

Controlul final al lucrării de montaj tâmplărie se va face dupa releveu şi fişa de lucru. În timpul controlului se vor face următoarele:

• verificări dimensionale; • verificarea aspectului:

- se verifică dacă garniturile de fixare sunt montate corespunzător si daca sunt presate uniform;

- se verifică modul de prindere: a balamalelor pe toc / cercevea, a blocajelor pe toc, a feroneriei pe cercevea, a montanţilor / traverselor;

- se verifică îmbinarea baghetelor; - se verifică starea suprafeţelor ramelor, lipsa defectelor, zgârâieturilor,

loviturilor (eventual se vor îndepărta foliile de protecţie). • verificarea găurile de drenaj; • verificarea reglajului feroneriei - feroneria trebuie să lucreze uşor, să nu existe

frecări între toc şi cercevea; manevrarea mânerului la închidere şi deschidere trebuie să fie uşoară, iar rotirea completă; cerceveaua in poziţia deschisă să rămână pe poziţie fără să încline spre poziţia închisă ;

• verificarea cercevelei (cerceveaua nu trebuie să fie reglată în poziţiile extreme); • verificarea suprapunerii cercevelei peste rama, in functie de profilul ferestrei /

usii (cerceveaua se suprapune de la 4 mm pentru profile de aluminiu pana la 10mm pentru profile din PVC);

• realizarea testului cu coala de hartie pentru verificarea etanşării garniturilor de cauciuc;

• verificarea aşezarii corecte a tuturor profilelor de etanşare; • verificarea vitrajului izolant de fisura, crapaturi; • indepartarea sau curatarea eventualelor murdării aflate pe fereastră; • verificarea, daca tamplaria a fost echipata, mecanismelor independente plasa

tantari, rulori, grile de ventilatie etc. Standardele şi normele tehnice care prevăd modul de realizare a lucrărilor de execuţie a uşilor/ferestrelor, sunt DIN 18100 (toate dimensiunile se orientează după măsurile-etalon pentru construcţii la roşu) şi DIN 4172 în care sunt precizate regulile dimensionale în construcţii civile si industriale.

11.2. Verificarea continuitatii barierelor critice, perete adiacent si tamplarie La alegerea unui sistem de etanşare, pe lângă cerinţele impuse de izolarea fonica, trebuie să fie luate în considerare şi criteriile legate de solicitările provenite din umiditatea interioară şi exterioară, precum şi mişcarea elementelor şi părţilor clădirii. Caracteristicile materialelor de etanşare, compatibilitatea cu materialele cu care intră în contact, precum şi prescripţiile privitoare la utilizare sunt luate în considerare de la caz la caz. Jonctiunea între zidărie şi ferestre/uşi trebuie să îndeplinească anumite condiţii.


193

Aceste cerinţe impuse trebuie să fie îndeplinite inclusiv la variaţiile de temperatură provocate de modificări de lungime ale ferestrei şi de formă ale corpului clădirii.

• Etanşeitatea rosturilor - toate imbinarile la interior trebuie să prezinte o impermeabilitate sigură şi permanentă faţă de aer. Umiditatea poate acţiona în diferite moduri asupra jonctiunii dintre ferestra si perete adiacent. - Prin difuzia vaporilor de apă: care poate duce în anotimpul rece la

formarea condensului în zona exterioară (rece) a rostului. Fenomenul are loc ca urmare a producerii unei presiuni de vapori si care are ca efect formarea unui curent de difuzie de la interiorul incaperii catre interiorul imbinarii.

- Prin antrenarea umidităţii: aerul cald şi încărcat cu umiditate din încăpere poate forma un curent, prin sistemul de canale al rosturilor chiar şi la diferenţe de presiune foarte mici, între atmosfera din interior şi cea exterioară. Daca curentul de aer vine în contact cu suprafeţe mai reci, este posibilă răcirea sa la o valoare a temperaturii sub punctul de condensare. În interiorul imbinarii se poate forma condens.

• Izolarea termică - evitarea efectelor negative ale punţilor termice în zona de joncţiune.

• Izolarea fonica - izolare suficientă în funcţie de cerinţele impuse. • Preluarea forţelor - toate forţele care se exercită asupra ferestrei trebuie

preluate de corpul clădirii. • Etanseitatea la ploaie torenţială - nu este admisă pătrunderea apei din

precipitaţii în interiorul clădirii şi pătrunderea necontrolată în construcţie. Solicitările asupra rostului, datorate influenţei radiaţiei ultraviolete şi temperaturilor înalte contribuie la îmbătrânirea etanşării exterioare, ceea ce poate duce la apariţia unor defecte. Defectele ale etanşarii, desprinderile de pe laturi sau formarea de fisuri în materialul de construcţie pot provoca pătrunderea apei în rosturi. Influenţa vântului poate amplifica pătrunderea apei, întrucât apa de ploaie este presată în defectele din etanşarea exterioară.

11.3. Întreţinerea ferestrelor

O inlocuire de bună calitate a ferestrelor si usilor va oferi multi ani o deservire fără probleme, cu toate acestea câteva elemente simple de întretinere periodică va prelungi durata de viată a multora dintre componente. Sticlă Curătarea sticlei poate fi efectuată utilizând o solutie de detergent în apă caldă. Această metodă este adecvată în special pentru suprafetele foarte murdare, cum ar fi fata exterioară a geamului. Alternativ, suprafetele din sticlă mai putin foarte murdare pot fi curătate cu o lavetă moale si solutie de curătat geamuri specifica, în conformitate cu instructiunile producătorului. Rame din PVC-U Ramele se spala folosind o solutie de detergent în apă caldă. Aceasta poate fi efectuată în mod convenabil mai putin frecvent însă, în acelasi timp, sticla este


194

curătată în exterior mai des. Curătarea specifica non-abraziva, potrivita pentru PVC-U, poate fi utilizata în conformitate cu instructiunile producătorului. Profilele din plastic ale ferestrelor pot fi curăţate cu substanţe bazate pe tenside. Acestea pot fi folosite şi în stare pură, în caz de murdărire puternică. În caz de semne si pete neobisnuite sau dificile, ar trebui să fie solicitate sfaturi de la furnizorul ferestrei. Impuritatile existente în atmosfera (de exemplu rugina, praf industrial, calamina), de exemplu în apropierea zonelor industriale si a garilor pot determina formarea unor depuneri greu de indepartat. Pentru a evita astfel de depuneri si pentru a proteja suprafetele, se recomanda curatarea acestora, numai la exterior, cu detergentul special pentru întretinere livrat de furnizorul de sistem pentru profile albe/vopsite si profile caserate. Nu trebuie să fie utilizati agenti de curătare pe bază de substante abrazive, alcool, lacuri de nitro-celuloză, diluanţi pentru lacuri şi solvenţi cum ar fi: acetonă, acetat de etil, benzen, hidrocarburi clorurate, dibutilftalat, toluen, xilen, metanol, clorură de metil (diclormetan), fenol, spirt, tetrahidrofuran, aditivi de înmuiere. Aceşti agenţi nu trebuie să fie conţinuţi nici în apa de spălare a geamurilor. Profilele ce imita lemnul, respectiv finisate cu acril (PMMA) sunt rezistente la contactul cu materiale de constructie gips, clorura de var şi ciment. Aceste cadre de fereastra nu se vor trata cu alcool, nitrolac, diluanti pentru lacuri si solventi organici, la fel ca si ramele albe. Materiale pentru reparaţii ferestre din PVC

• Creioane cu vopsea - se retuşeaza cordoanele de sudura ale tamplariei si zgârieturile superficiale de pe profilele colorate, respectiv cu imitatie lemn.

• Răşină pentru reparaţii - constă din două componente, care trebuie să fie amestecate înainte de prelucrare. Gauri de montaj ramase libere atunci cand se schimba tipul de deschidere, gauri tehnologice date in varful unei fisuri, deteriorările accentuate sau zgârieturile adânci pot fi umplute cu material. După întărire, răşina trebuie să fie reşlefuită şi lustruită.

• Bagheta pentru sudura din PVC - se poate obţine la diferite diametre. Cu ajutorul unui aparat cu aer cald (aparat comercial mic), bagheta pentru sudura este adusă în stare topită. Locul cu defect poate fi astfel astupat.

Rame din aluminiu Ramele se spala până cel putin o dată pe an cu o solutie de detergent în apă caldă. În zonele în care impurităti aeropurtate sunt mai concentrate decât de obicei, de exemplu, aproape de mare, în jurul piscinei, în locuri în care poluarea aerului industrial este un risc cunoscut, etc - regulat produsele vor beneficia de o mai mare atentie. Zgârieturi sau aschii pot fi retusate cu pensula, folosind culori potrivite de vopsea - Producătorul poate fi în măsură să furnizeze sticle mici de vopsea pentru a se potrivi cu culorile obisnuite pe care le foloseste. Rame din lemn Progresele sistemelor de vopsire si acoperire au condus la multe produse de ferestre de lemn care nu necesită re-acoperire pentru mai multi ani. Ramele se spala folosind o solutie de detergent în apă caldă. Materiale pentru reparaţii ferestre din lemn


195

Montarea tamplariei trebuie sa fie facuta cu mare grija. Chiar si pe langa cea mai mare precautie, se poate intampla ca rama usii sau a ferestrei sa se deterioreze la suprafata, acest lucru reprezintand o problema si pe parcursul utilizarii. Acestea pot fi retusate cu usurinta prin slefuire, chituire, rectificare, lacuire. Toate aceste reparatii, efectuate corespunzator si cu materiale profesionale pot reda tamplariei aspectul initial si sunt greu observabile. Remedierea suprafetei lemnului se realizeaza prin slefuire si lacuire. Materialul lemnos poate fi colorat si baituit ulterior, in cursul oricarei renovari la casa. Rame din otel Ferestre de otel întretinute în mod corespunzător pot să dureze cat durata de viată a clădirii. Măsuri simple, precum spalarea suprafetei cadrului metalic în acelasi timp cu curătarea sticlei si efectuarea unei inspectii anuale a pieselor de lucru, garniturilor, etansarilor la intemperii si masticurilor comune, vor asigura performanta fără probleme. Ferestre de mansarda Întretinerea trebuie să fie efectuată în conformitate cu recomandările producătorului. Cu toate acestea ferestrele din lemn lacuite sau vopsite se curăta după cum este necesar, cu produse de curătat obisnuite. Intretinerea periodică pentru finisajul suprafetei va fi necesar în functie de mediul intern si pentru aceasta trebuie să fie urmate recomandările producătorului. Ferestre din lemn cu un finisaj de lac poliuretanic sau ferestre din PVC se curăta periodic cu detergent de uz casnic. Accesoriile trebuie să fie verificate în mod regulat si lubrifiate, dacă este necesar. Pe plan extern, jgheaburile din jurul ferestrei se verifica anual pentru a se asigura că acestea sunt libere de blocaje. Materiale de etansare Materiale de etansare dintre ramă si clădire pot fi curătate în mod similar ca si rama, având grijă sa nu sa rupa izolatia de pe cadru sau stratul suport. Garnituri si piese de etansare Garniturile si piesele de etansare vor oferi multi ani de performantă. Cu toate acestea, în cazul în care sunt deteriorate sau ajung la sfârsitul duratei lor de viată utilă, unele sunt concepute pentru a fi înlocuite. Garniturile negre de cauciuc sintetic din material APTK nu au voie să intre în contact cu detergenţi concentraţi sau cu substanţe uleioase. Păstrarea elasticităţii garniturilor împiedică lipirea lor pe timpul verii şi îngheţarea lor pe timpul iernii. Se recomandă tratarea garniturilor de două ori pe an cu un creion special. Aplicarea cu creion se face după o curăţare în prealabil a garniturilor. Creionul cu silicon pentru lubrifierea garniturilor este disponibil în comertul de specialitate Feroneria si piese metalice Cel putin o dată pe an se aplica mecanismelor ulei sau lubrifiant usor. La frecare rămâne o peliculă subtire de ulei usor care le va spori rezistenta lor la coroziune. Balamalele usilor rezidentiale cu bucse din plastic nu necesită lubrifiere. Bucsele cu frecare redusă pot fi afectate de aplicarea uleiului mineral pe termen lung. Broastele cu arc avand cursor vertical sunt pre-lubrifiate si nu necesita întretinere.


196

Atunci când se utilizează broaste cu arc, trebuie să fie luate masuri pentru a evita ca orice lubrifiant care se aplică sa patrunda in compartimentul arcului. Orice astfel de lubrifiant va împiedica eficacitatea sistemului de blocare a cuzinetului pivotant.

Pentru a evita aparitia unor probleme de lunga durata, se recomanda verificarea de catre montator a pozitiei ferme a pieselor de feronerie ale ferestrelor, precum si mobilitatea si manevrabilitatea acestora.

Este necesară prudentă atunci când se utilizează lubrifianti cu aerosoli pe bază de solventi deoarece acestia pot deteriora materialul cadrului. Dacă aveti îndoieli, mai multe sfaturi trebuie să fie solicitate de la furnizorul de sistem. Piesele metalice din alamă se pătează repede atunci când sunt expuse in atmosferă si necesită lustruire regulata. Pentru a se evita acest lucru piesele de alamă solidă sunt furnizate de obicei acoperite cu un lac de protectie pentru a fi pastrate cu luciu. Cu toate acestea, în cazul în care lacul devine zgâriat sau uzat, atunci alamă de bază va pierde luciul natural. Trebui să se ceară sfatul de la furnizor privind reaplicarea lacului pe piesele din alamă.

11.4. Norme de calitate Ferestrele si usile de calitate care sa raspunda celor mai exigente cerinte de calitate nu inseamna exclusiv solutii tehnice de calitate superioara, ci presupun si personal de productie si montaj pregatit, forta activa si experimentata de consultanti de vanzari. Cerintele de calitate pentru tamplarie sunt exprimate de beneficiari sub forma unor documente intitulate “Caiet de sarcini”. In baza acestui document sunt intocmite si restul documeteleor de executie, “Specificaţie tehnică” etc. In vederea asigurarii unei calitati optime a produselor, firmele producatoare de tamplarie trebuie sa respecte exact “Proiectul de executie” si “Caietul de sarcini” specifice fiecarei lucrari. De asemenea la executarea tamplariei trebuie avute in vedere si toate “Instructiunile de lucru” specifice fiecarui furnizor. La elaborarea specificaţiilor din caietul de sarcini, se are în vedere:

• Cerinţele esenţiale conform HG nr. 796/2005, (Prevederile prezentei hotărâri stabilesc condiţiile de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, în măsura în care cerinţele esenţiale ale construcţiei se referă la acestea) - rezistenţă mecanică şi stabilitate; - securitate la incendiu; - igienă, sănătate şi mediul înconjurător; - siguranţă în exploatare;


197

- protecţie împotriva zgomotului; - economia de energie şi izolarea termică.

• Cerinţele funcţionale (arhitectură, de exploatare, durabilitate) • Cerinţele privind fabricarea ferestrelor şi uşilor • Cerinţele privind punerea în operă.

Nu pot fi impuse alte condiţii decât cele prevăzute în standardele armonizate dupa standardele europene. Caietul de sarcini Caietul de sarcini cuprinde „Specificaţia tehnică” privind execuţia si lucrările de montaj tâmplăria termoizolanta ce va fi livrată pe şantier de către producător. Specificaţie tehnică Este documentul intocmit de persoane de specialitate pe baza “Caietului de sarcini”, document ce va fi verificat si avizat de catre o persoana autorizata MLPAT. In baza acestui document vor fi executate toate lucrarile specifice unui proiect. Specificaţie tehnică cuprinde in general urmatoarele date:

• date legate de amplasamentul si conditiile specifice cladirii unde se executa lucrarea

• memoriu de calcul ce cuprinde: - calcule de rezistenta a structurii - alegerea materialelor - calcule dimensionale

• planse desenate ce vor cuprinde - elevatii - sectiuni

• instructiuni speciale de montaj Instructiuni de lucru

• specifice fiecarui furnizor; acestea cuprind o serie de operatii specifice fiecarui sistem in parte, operatii fara de care produsele obtinute nu ating standardele de calitate pentru care au fost proiectate de catre furnizor. - calculului dimensional al produselor - debitarii barelor de profile - imbinarii profilelor - specificarea garniturilor utilizate - montajului mecanismelor - montajului usilor si ferestrelor

• instructiuni de lucru utilaje si instalatii: prezinta modul de lucru specific fiecarui utilaj sau instalatie, mod de lucru ce asigura o exploatare optima a utilajelor si o reducere drastica a riscurilor de accidente de munca.

11.5. Managementul calităţii Sistemul de management al calitătii este acea parte a sistemului de management al organizatiei orientată către obtinerea rezultatelor, în raport cu obiectivele calitătii, pentru satisfacerea necesitătilor, asteptărilor si cerintelor părtilor interesate, după caz.


198

“SR EN ISO 9001:2008 - Sisteme de management al calitătii. Cerinte” (SMC) este un set de cerinte pe care un producator trebuie sa le îndeplineasca si care impune optimizarea tuturor fazelor procesului de productie. Aceasta certificare acopera proiectarea, dezvoltarea, productia, vanzarea si montajul de inalta calitate. Un sistem de management al calitătii monitorizează eficacitatea următoarelor aspecte:

• politica referitoare la calitate; • standardizarea procedurilor; • identificarea si eliminarea defectelor; • sisteme pentru actiunea preventivă si corectivă; • analiza de management a sistemului.

Dezvoltarea si implementarea unui sistem de management al calitătii necesită parcurgerea mai multor etape care includ următoarele:

• determinarea necesitătilor si asteptărilor clientilor si ale altor părti interesate; • stabilirea politicii si obiectivelor organizatiei referitoare la calitate; • determinarea proceselor, a responsabilitătilor necesare si a competentelor

decizionale privind implementarea SMC; • stabilirea metodelor de măsurare a eficacitătii si eficientei fiecărui proces; • utilizarea acestor metode pentru a determina eficienta si eficacitatea fiecărui

proces; • determinarea mijloacelor de prevenire a neconformitătilor si de eliminare a

cauzelor acestora; • stabilirea si aplicarea unui proces de îmbunătătire continuă a SMC.

Elementele (procesele) unui sistem de management al calitătii sunt structurate pe patru domenii:

• responsabilitatea managementului; • managementul resurselor; • realizarea produselor/serviciilor; • măsurare, analiză si îmbunătătire.

Documentatia sistemului de management al calitătii Pentru definirea si implementarea sistemului de management al calitătii într-o organizatie este necesară elaborarea unei documentatii. Această documentatie trebuie să includă un set de documente din care fac parte:

• declaratia documentată referitoare la politica în domeniul calitătii si obiectivele calitătii;

• manualul calitătii • planul calitătii • proceduri documentate • instructiuni de lucru • formulare • specificatii • linii directoare • documente externe • înregistrări • alte documente (planuri de inspectii si încercări, schema fluxului procesului,

diagrama fluxului.


199

Îmbunătătirea calitătii Dintre procesele manageriale componente ale managementului calitătii, îmbunătătirea calitătii are un rol dominant în reducerea costurilor si în cresterea economică a organizatiilor. Obiective ale proceselor de îmbunătătire pot fi:

• obtinerea satisfactiei clientilor; • îmbunătătirea continuă a calitătii produselor/serviciilor; • îmbunătătirea eficacitătii si eficientei proceselor din întreaga organizatie; • reducerea pierderilor datorate non-calitătii.

Pentru îmbunătătirea calitătii trebuie să se parcurgă următorii pasi:

• dovedirea necesitătii de îmbunătătire a calitătii; • identificarea proiectelor specifice de îmbunătătire; • organizarea echipelor de lucru pentru ghidarea fiecărui proiect; • diagnosticarea cauzelor aparitiei defectelor; • stabilirea remediilor necesare pentru eliminarea cauzelor defectelor; • justificarea eficacitătii aplicării acestor remedii; • aplicarea optiunilor de îmbunătătire si controlul noilor proceduri de lucru, pentru

ca beneficiile să continue în viitor. Managementul calitătii se bazează pe opt principii:

• orientarea către clienti; • leadership; • implicarea personalului; • abordarea ca proces; • abordarea managementului ca sistem; • îmbunătătirea continuă; • managementul pe bază de fapte; • relatii cu furnizorii reciproc avantajoase.

11.6. Asigurarea satisfacţiei beneficiarului Satisfacţia beneficiarului Una din modalităţile de măsurare a performanţelor Sistemului de management al calitătii (SMC) din organizaţie este monitorizarea informaţiilor referitoare la percepţia beneficiarului asupra satisfacerii de către organizaţie a cerinţelor sale. Măsura satisfacţiei beneficiarului este dată de un ansamblu de indicatori care caracterizează calitatea montajului realizat, a tamplariei si competenţele profesionale si interpersonale ale echipei de montaj, dovedite la locul de munca. Monitorizarea informaţiilor se realizeaza prin:

• întocmirea Chestionarelor de evaluare a satisfacţiei beneficiarului; • completarea/colectarea/prelucrarea Chestionarelor de evaluare a satisfacţiei

beneficiarului; • crearea şi gestionarea bazei de date referitoare la monitorizarea satisfacţiei

beneficiarului. Rapoartele privind satisfacţia beneficiarului sunt prezentate în şedinţele de analiză, efectuate de management, prin care se stabilesc acţiunile de îmbunătăţire.


200

Analiza datelor Se identifică, colectează şi analizează datele rezultate din activităţile de măsurare, evaluare şi monitorizare, necesare demonstrării adecvării şi eficacităţii SMC şi evaluarea oportunităţilor de îmbunătăţire continuă . Analiza datelor furnizează informaţii referitoare la:

• Satisfacţia clientului; • Conformitatea cu cerinţele referitoare la produs; • Caracteristicile şi tendinţele proceselor şi produselor; • Oportunităţile pentru acţiuni preventive.

Analiza datelor are drept scop stabilirea cauzelor primare ale problemelor existente sau potenţiale, respectiv susţinerea deciziilor privind acţiunile corective şi preventive necesare pentru îmbunătăţirea continuă. Acţiuni preventive Se stabilesc acţiuni pentru a elimina cauzele potenţialelor neconformităţi şi a preveni apariţia acestora. Acţiunile preventive sunt adecvate efectelor neconformităţilor potenţiale. Datele relevante pentru identificarea neconformităţilor potenţiale sunt obţinute din:

• Analiza necesităţilor şi a satisfacţiei clienţilor; • Datele de ieşire ale analizei efectuate de management; • Monitorizarea şi măsurarea proceselor; • Înregistrările relevante ale SMC, rezultate ale autoevaluărilor.

Iniţierea şi implementarea unei acţiuni preventive se realizează prin parcurgerea următoarelor etape:

• Stabilirea obiectivului acţiunii preventive; • Stabilirea acţiunii preventive, a responsabilităţilor şi termenelor de realizare; • Implementarea acţiunii preventive; • Evaluarea eficienţei acţiunii.

Înregistrari Periodic, cel puţin o dată pe semestru, se evaluează satisfacţia fiecărei părţi interesate legate de comunicare. Înregistrarea datelor se face prin centralizarea răspunsurilor din chestionare pe fişe tip. Raportul de evaluare se întocmeşte în concordanţă cu un conţinut normalizat.

11.7. Inspectia si diagnosticarea tamplariei pentru vicii ascunse de fabricatie si greseli de proiectare

In sensul Ordonantei nr. 21/1992 privind Protectia consumatorilor prin viciu ascuns se intelege: deficienta calitativa a unui produs livrat sau serviciu prestat care, existind in momentul predarii ori executarii, nu a fost cunoscut si nici nu putea fi cunoscut de catre consumator prin mijloacele obisnuite de verificare. Legea nr. 240/2004, republicata 2008, privind raspunderea producatorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte, republicata, reglementeaza raporturile juridice dintre producatori si persoanele vatamate ori prejudiciate de produsele cu defecte puse in circulatie, raspunderea civila pentru pagubele generate de aceste produse, precum si dreptul la actiune pentru repararea pagubelor.


201

Codul Civil, actualizat 2014, prevede: Dreptul la acţiunea în răspundere pentru vicii ascunse. Prescripţia dreptului la acţiune pentru viciile ascunse începe să curgă:

• în cazul unui bun transmis sau al unei lucrări executate, alta decât o construcţie, de la împlinirea unui an de la data predării ori recepţiei finale a bunului sau a lucrării, în afara cazului în care viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripţia va începe să curgă de la data descoperirii;

• în cazul unei construcţii, de la împlinirea a 3 ani de la data predării sau recepţiei finale a construcţiei, afară numai dacă viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripţia va începe să curgă de la data descoperirii.

Se aplică numai dacă oricare din aceste lipsuri nu puteau fi descoperite, fără cunoştinţe speciale, printr-o verificare normală. Subantreprenorul sau compania care a realizat montajul este obligata sa realizeze lucrarea astfel ca sa fie lipsita de vicii ce ar putea rezulta din calitatea necorespunzatoare a materialelor folosite, din greseli de fabricatie, de montaj, erori prin omisiune, care ar diminua sau anula posibilitatea de functionare la parametrii proiectati.

11.8. Ordonanţă nr. 21/1992, versiune actualizata la data de 27/12/2008, privind protecţia consumatorilor

Consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale Principalele drepturi ale consumatorilor sunt:

• De a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime;

• De a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori.

• De a pretinde vânzătorilor sau prestatorilor de servicii remedierea ori înlocuirea gratuită a produselor şi serviciilor obţinute, precum şi despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate. După expirarea acestui termen, consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea produselor/serviciilor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata medie de utilizare a acestora. Vânzătorul sau prestatorul de servicii suportă toate cheltuielile legate de aceste deficienţe, situaţie care nu îl exonerează de răspundere pe producător în relaţia cu acesta.

Operatorii economici, producătorii, sunt obligaţi:

• să pună pe piaţă numai produse sigure şi, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate;

• să pună pe piaţă numai produse care respectă condiţiile prescrise sau declarate;


202

• să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă şi/sau de la consumatori produsele la care organele abilitate ori specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, securitatea ori interesul economic al consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformităţile respective;

• să asigure, atât pe durata de fabricaţie, cât şi după scoaterea din programul de fabricaţie, pentru perioada cel puţin egală cu durata medie de utilizare, calculată de la data vânzării ultimelor produse, direct sau prin terţi abilitaţi, piesele de schimb aferente şi service-ul necesar produselor de folosinţă îndelungată.

Remedierea deficienţelor apărute la produse sau servicii ori înlocuirea produselor care nu corespund în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate şi care nu sunt imputabile consumatorului se face în termen de maximum 15 zile din momentul când operatorul economic a luat la cunoştinţă de deficienţele respective. În cazul unor vicii ascunse, termenul maxim stabilit la 15 zile curge de la data finalizării expertizei tehnice efectuate de un organism tehnic neutru.

11.9. Evolutia proiectarii ferestrelor

Cele mai vechi ferestre au fost doar găuri în perete. Mai târziu, ferestrele erau acoperite cu piele de animale, pânză sau lemn. Au urmat obloanele, care puteau fi deschise si închise. De-a lungul timpului ferestrele au fost construite pentru a proteja locuitorii si transmite lumina. Acestea erau: geamuri cu sprosuri prin care s-au alăturat mai multe bucăti mici de sticlă prin plumbuire, ferestre cu hârtie, bucati aplatizate din corn translucid de animal si plăci de marmură tăiate în felii subtiri. În Extremul Orient hartia a fost folosita pentru a umple ferestrele. Romanii au fost primii care au stiut sa foloseasca sticla pentru ferestre, o tehnologie care probabil a fost produsa pentru prima oară în Egiptul Roman, in Alexandria. In jurul anilor 100d.Hr. au început să apară primele ferestre din sticlă turnată, cu proprietăti optice slabe, mici productii in straturi groase, putin mai mult decât borcane de sticlă suflată (forme cilindrice) aplatizate în foi cu modele de-a lungul striatiilor circulare. Aşa cum ne gândim la ea acum a trecut peste un mileniu pana cand a devenit suficient de transparenta pentru a vedea clar printr-o fereastră cu sticlă. De-a lungul secolelor au fost dezvoltate tehnici de taiere dintr-o parte in cealalta a unui cilindru de sticlă suflat pentru producerea de geamuri dreptunghiulare mai subtiri din aceeasi cantitate de material de sticlă. Acest lucru a dat nastere la ferestre înguste înalte, de obicei, separate de un suport vertical numit montant. Europenii cu stare au ales geamuri cu sprosuri pentru ferestre, în timp ce ferestrele de hârtie erau economice si utilizate pe scară largă în China antică, Coreea si Japonia. În Anglia, ferestrele realizate din panouri de corn de animal aplatizate au fost folosite încă din secolul al 14-lea în timp ce sticla a devenit comună pentru ferestrele de la case obisnuite doar în secolul al 17-lea. Stilul modern, ferestre din podea până în tavan, a devenit posibil numai după ce s-au perfectionat procesele industriale de realizare a foii de sticla. Ferestrele moderne sunt de obicei umplute cu sticlă, desi câteva sunt cu material plastic transparent.


203

• Înaintea secolului al XVI-lea

Înainte de secolul al XVI-lea, cele mai multe ferestre au fost construite din montanti de piatră sau cadre din lemn cu deschideri nefinisate; acestea puteau fi închise, fie prin glisarea sau plierea obloanelor de lemn, sau o cârpă uleioasa, sau hârtie, sau chiar foi subtiri de corn. Doar cele mai bogate case puteau sa-si permita să aibă ferestre cu geamuri; acestea erau construite din geamuri mici, pătrăţele sau geamuri rombice, adunate într-o retea de benzi de plumb. Acest grilaj de plumb este destul de moale, asa ca a fost, de obicei, întărit cu bare de otel, pe verticală sau pe orizontală.

• Secolul al XVI-lea In acest secol s-a înregistrat o crestere considerabilă în dimensiunea ferestrei. Aceste ferestre mari au fost împărtite în deschideri mai mici de către "montanti" (bare verticale de zidărie sau lemn) si "traverse" (bare orizontale). Pentru a obtine o fereastră care se deschide, un cadru din fier forjat este fixat în montanti, la care o "ramă" de deschidere mai mica este aplicata pe balamale in acest cadru. Acesta putea fi inchisa cu un zavor sau tinuta deschisa cu un opritor de fier. Geamurile cu insertiile de plumb sunt puse in cercevea sau în ochiurile fixe. In acest secol de progres sticla a devenit mai usor accesibila, gospodăriile bogate s-au întrecut pentru a afisa bogătia lor prin construirea de ferestre tot mai mari si mai extravagante. În case mai mici geamurile au rămas rare, dar cu toate acestea au fost si mai frecvente decât în secolele anterioare.

• Secolul al XVII-lea Acest secol aduce înapoi experienta Renasterii italiene. Ca rezultat al acestei noi influente ferestrele au devenit mult mai inalte si împărtite în mod obisnuit in patru ochiri de lumina, cu un singur montant si o traversa. Ferestrele mai mici, au fost, de obicei, mai mici de inaltime si cu latimi mai mari, cu multi montanti si fara traverse. Tocurile din lemn au devenit mai la modă, montantii si traversele au fost folosite din ce în ce mai putin. Aceste schimbări au permis o suprafată mai mare de geam si au făcut ca tocul sa fie mult mai putin vizibil. In aceasta perioada a aparut ferestra tip ghilotina (culisanta in plan vertical). In secolul al XVII-lea si începutul secolului al XVIII-lea canaturile au fost vopsite la exterior; de obicei, in culoare aproape albă sau culori pale de piatră; ferestrele pe unele case care apartineau celor foarte bogati erau uneori vopsite in negru si impodobite cu foita de aur.

• Secolul al XVIII-lea În primii ani ai secolului al XVIII-lea, canatul se modifica putin fata de cel al secolului anterior. Designul cercevelei a evoluat si a ajuns să fie realizata aproape exclusiv din lemn de pin (pin, de obicei, din Balcani). Calitatea sticlei disponibile s-a îmbunătătit si geamurile au devenit mai subtiri. Din anii 1770, foile de sticlă astfel realizate duc la cresteri suplimentare a dimensiuniilor ochiurilor de geam. Dimensiunea cercevelei de fereastra la mijlocul al XVIII-lea a început să se standardizeze. Canaturile foarte mari ale secolului trecut au devenit aproape o raritate.

• Secolul al XIX-lea


204

Din anul 1837, foile de sticlă plana au fost obtinute prin metode îmbunătătite de productie devenind mai putin costisitoare; de la mijlocul secolului majoritatea cercevelelor, fie au avut doar un singur montant central fie n-au avut deloc. Pentru a compensa greutatea crescută a foii de sticlă plana si pierderea de rezistentă cauzata de lipsa zabrelelor din fereastra s-au introdus "pinteni mici, proeminente de lemn" pe cercevele pentru a le consolida articulatiile; astfel de pinteni nu au fost utilizati înainte de mijlocul secolului al XIX-lea.

• Secolul al XX-lea La inceputul acestui secol au aparut ferestre moderniste, influentate de stilul Art Deco. Acestea au fost făcute din otel laminat la cald, folosindu-se cele mai noi tehnologii. Fereastra e simpla, functionala cu aspect izbitor de modern, în conformitate cu stilul international, clar si minimalist. Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial functionalismul a devenit principiul de top al proiectarii ferestrelor. Ferestrele au fost simple cadre din lemn vopsite in alb, de obicei cu protectie fonica contra vantului si cu un canat orizontal basculant. Cerceveaua are o singură foaie, foarte mare, de sticlă. Ferestre de tip asemănător, au fost, de asemenea, construite din aluminiu. Datorita productiei de foi mari de sticlă călită, s-au realizat "peretii cortina" pe cladiri mai mari, unde au fost îmbrăcati în întregime in sticlă. In anii 1980 a aparut sistemul de ferestre fara rama, care permite o mare libertate în proiectarea fatadelor. Acest sistem de sticla este atasat, prin suruburi sau tampoane vacuum, la o armătură interna, de multe ori de tuburi din otel sau cabluri; izolarea cu silicon între panourile de sticlă realizeaza etansarea la intemperii. De asemenea in acest deceniu au aparut unitatile de vitraj izolant (cunoscute ca geamuri termopan), precum si ferestre din policlorură de vinil neplastifiată (PVC-U). Ferestrele, usile si luminatoarele de astăzi suporta putine asemănări cu cele de odinioară. Tehnologia materialelor, modelele, standardele, protocoalele de testare si cerintele de instalare au continuat să evolueze, oferind consumatorilor o mai mare performantă a acestora si o multitudine de optiuni estetice la mai multe ofete de pret. Vechile ochiuri de fereastra cu geamuri duble sunt depasite demult de aceasta unitate simpla constând in o cercevea cu doua foi de sticlă, ce contine intre ele un spatiu "de aer mort". Acum, ferestrele includ sticlă cu emisivitate redusa si gaz inert cum ar fi argon sau kripton.

11.10. Evolutia metodelor de montaj a ferestrelor Înainte de începutul secolului al XX-lea, ferestrele au fost create astfel:

• În procesul de constructie, constructorul achizitiona de la o fabrică acele elemente care puteau deveni rame si care erau integrate în peretele clădirii. Aceste elemente achizitionate includeau praguri, taburete, sorturi, glafuri sau scripeti, casetă echilibru, storuri, finisaj ornamental etc.

• Pentru a finaliza procesul de montaj al ferestrelor, constructorul pur si simplu instala cerceveaua care era produsa de obicei tot in fabrica. Feroneria a fost dezvoltata, astfel incat, sa permita cercevelei să fie echilibrata pentru functionare pe verticală sau să fie pivotata pe oricare dintre cele patru laturi pentru a crea diferite variante de operare a acesteia dar si asigurarea ventilatiei incaperii.


205

Ca parte a revolutiei industriale de la începutul secolului al 20-lea, în demersurile facute de a obtine eficienta si îmbunătătire a designului, s-au născut tipurile de ferestre pe care le stim astăzi – ca o singură unitate formată din toc si cercevea. Astfel, in cercevea a fost montat geamul si la randui ei aceasta a fost pre-instalata într-un toc. Ansamblul complet, incluzand si feroneria, a fost fabricat de către un singur producător de ferestre si livrat la constructor sau direct pe santier la locul de montaj. In mod constant, în acest fel, au fost fabricate ferestrele tot secolul trecut. Metodele de realizare s-au schimbat, au devenit din ce în ce mai industrializate si se presupune că ferestrele s-au "îmbunătătit". Din mai multe motive insa, realizarea ferestrei ca o unitate completă, care include rama, cerceveaua si feroneria ca o parte permanentă a anvelopei, este foarte problematica. Când unitatea de fereastra echipata complet a devenit acceptata, metoda de integrare a produsului de perete a ramas neclara. O varietate de tehnici au fost folosite pentru a încerca integrarea intregii ferestre într-o gamă largă si mult mai complexa de desene sau modele de perete. Acest lucru a condus la un număr de defecte de instalare si esecuri de constructie din cauza lipsei de gestionare a apei, detalii despre instalare care să integreze în mod eficient produsul ferestrelor cu anvelopa clădirii pentru a preveni intruziunea umezelii. Nu a fost gândita o secventiere de constructie. Producătorii au adăugat caracteristici cum ar fi aripioare integrate si non-integrate de montaj si o gamă largă de feronerii care au făcut ferestrele usor de operat. Unitatea de fereastra a devenit larg acceptată în constructii, modul de integrare a produsului de perete a devenit mult mai dificilă, deoarece o interfată a fost necesar să fie instalata (jonctiunea care în esentă conecteaza ferestrele moderne cu peretele). O varietate de tehnici au fost folosite in tot secolul 20. Acestea au condus apoi la stabilirea metodologiei actuale. Acest proces încearcă să integreze întreaga fereastra într-o gamă largă din ce în ce tot mai mare si mai complexa de desene sau modele de perete. S-au inregistrat si nereusite în schemele care imbina ferestrele cu anvelopa clădirii, după cum reiese din numărul de defecte de constructie legate de intruziunea umiditatii la imbinarea toc fereastra cu peretele adiacent. Aceasta reflecta complicatiile importante care au rezultat, atunci când tocul, cerceveaua si feroneria au devenit o unitate ca o parte permanentă a anvelopei. Standardizarea unei rame de fereastra fără a cunoaste mediul de instalare sau locatia ferestrelor în clădire a fost o altă problemă creată de această dezvoltare. Succesiunea realizarii constructiei care necesită mai multe meserii (angajati care de obicei nu comunică unul cu altul), care sa lucreze la realizarea golului de montaj indica incapacitatea de a integra în mod eficient ferestrele cu celelalte componente de perete. De exemplu, tâmplăria, armarea, membrane, jgheab de scurgere, material de etansare si placari exterioare sunt de obicei instalate de către contractori separati. În consecintă, succesiunea corectă este deseori compromisă. O dezvoltare cheie în ultimul deceniu a fost acordată detaliilor privin utilizarea de materiale cum ar fi spume de expandare pentru umplere si sigilarea golurilor. Ferestrele ca si multe componente dintr-un perete au o durată de viată utilă previzibila si care este substantial mai scurtă decât cea a clădirii. Astfel, integrând întreaga unitate de fereastra în asa fel încât să creeze o instalatie permanentă, este dificil si


206

costisitor sa scoati produsul pentru înlocuire. Consensul este că durabilitatea ferestrelor trebuie să fie egala cu alte elemente integrale ale clădirii, cum ar fi incalzitoare de apa sau acoperisuri, care au de obicei un ciclu de viată de zece la douăzeci de ani. Este cunoscut faptul că elemente ale ferestrelor, cum ar fi garnitura de etansare, bariere de etansare si etansanti, au cicluri de viată limitate, care, atunci când nu reusesc, pot degrada foarte mult performanta ferestrelor si scurteaza durata de viată utilă. Din acest motiv, trebuie să ne întrebăm: de ce să nu fie la fel de usor sa înlocuiesti o fereastra, la fel ca alte componente mai putin durabile ale peretelui, care au aproximativ aceeasi speranta de viată?


207

12. REFERINŢE [1] SR EN 948:2002 - Uşi batante sau pivotante. Determinarea rezistenţei la

încovoiere static

[2] SR EN 1627:2011 - Uşi pentru pietoni, ferestre, faţade cortină, grilaje şi obloane. Rezistenţă la efracţie. Cerinţe şi clasificare

[3] SR EN 1628:2011 - Uşi pentru pietoni, ferestre, faţade cortină, grilaje şi obloane. Rezistenţă la efracţie. Metodă de încercare pentru determinarea rezistenţei la solicitare static

[4] SR EN 1629:2011 - Uşi pentru pietoni, ferestre, pereţi cortină, grilaje şi obloane. Rezistenţă la efracţie. Metodă de încercare pentru determinarea rezistenţei la solicitare dinamică

[5] SR EN 1630:2011 - Uşi pentru pietoni, ferestre, faţade cortină, grilaje şi obloane. Rezistenţă la efracţie. Metodă de încercare pentru determinarea rezistenţei la tentative manuale de efracţie

[6] SR EN 1670:2007/AC:2008 - Feronerie pentru clădiri. Rezistenţă la coroziune. Condiţii şi metode de încercare

[7] SR EN 1991-1-1:2004/NA:2006 - Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1: Acţiuni generale. Greutăţi specifice, greutăţi proprii, încărcări din exploatare pentru construcţii. Anexă naţională

[8] SR EN ISO 7389:2004 - Construcţii imobiliare. Produse pentru rosturi. Determinarea adezivităţii elastice a chiturilor

[9] SR EN ISO 7390:2004 - Construcţii imobiliare. Produse pentru rosturi. Determinarea rezistenţei la curgere a chiturilor

[10] SR EN 1279-5+A2:2010 - Sticlă pentru construcţii. Elemente de vitraje izolante. Partea 5: Evaluarea conformităţii

[11] SR EN 14351-1+A1:2010 - Ferestre şi uşi. Standard de produs, caracteristici de performanţă. Partea 1: Ferestre şi uşi exterioare pentru pietoni, fără caracteristici de rezistenţă la foc şi/sau etanşeitate la fum

[12] SR EN 14609:2004 - Ferestre. Determinarea rezistenţei la răsucire static

[13] STAS 6472/489 Fizica construcţiilor. Termotehnică. Comportarea elementelor de construcţie la difuzia vaporilor de apă. Prescripţii de calcul

[14] STAS 6472/688 Fizica construcţiilor. Proiectarea termotehnică a elementelor de construcţie cu punţi termice

[15] Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicata

[16] Hotărârea de Guvern nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii

[17] Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor

[18] Legea protectiei muncii nr. 90/1996, republicata

[19] Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă


208

[20] Hotărârea de Guvern nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă

[21] Hotărârea de Guvern nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă

[22] Hotărârea de Guvern 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca

[23] Hotărârea de Guvern nr. 1051/9.08.2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare

[24] Hotărârea nr. 300/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile

[25] Directiva cadru şi Directivele specifice privind securitatea şi sănătatea în muncă - Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă http://imm.protecţiamuncii.ro/construcţion.htm

[26] Ordinul nr. 508/2002 privind aprobarea Normelor generale de protecţie a muncii

[27] Norme de protectia muncii - NSSM 12 Norme pentru lucrul la inaltime

[28] Norme de protectia muncii - NSSM 23 Norme specifice de securitate a muncii pentru transporturi rutiere

[29] Norme de protectia muncii - NSSM 29 Norme specifice de securitate a muncii privind prelucrarea azbestului

[30] Norme de protectia muncii - NSSM 57 Norme specifice de securitate a muncii pentru manipularea, transportul prin purtare si cu mijloace nemecanizate si depozitarea materialelor

[31] Hotărârea de Guvern nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest

[32] Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia mediului

[33] Ordonanţa de urgenţă nr. 78/2000 privind regimul deseurilor

[34] Hotărârea de Guvern nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor

[35] Hotărârea de Guvern nr. 1061/2008 privind transportul deseurilor periculoase si nepericuloase pe teritoriul Romaniei

[36] Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu si Asociaţia Autorităţilor Locale şi Regionale din Norvegia - Ghid privind gestionarea deşeurilor din construcţii şi demolări

[37] Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte

[38] Ordonanţă nr. 21/1992, actualizata, privind protecţia consumatorilor

[39] Comisia Europeană, Întreprinderi şi industrie - Brosura “Cu marcajul CE, piata europeană vă apartine!” http://ec.europa.eu/enterprise/policies/single-market-goods/index_en.htm

[40] Henkel Romania SRL - Spume poliuretanice si etansanti siliconici. Catalog fise tehnice


209

[41] Henkel Romania SRL - Sistemul de termoizolatie pentru fatade

[42] QETICS - Ghid pentru aplicarea sistemelor de termoizolatie ETICS

[43] PPTT - Ghid de buna practica pentru lucrari de montaj ferestre si usi exterioare

[44] PPTT - Model de intocmire a unui Caiet de Sarcini pentru execuţia şi montajul tâmplăriei termoizolante de exterior (Specificaţie tehnică)

[45] PPTT - Normativ intern PPTT. Aspectul Vitrajelor izolante, Criterii de apreciere a aspectului geamurilor izolante - Document întocmit în cadrul Federatiei Franceze a Specialistilor din Domeniul Sticlei

[46] Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Reglementarea tehnică "Soluţii-cadru privind reabilitarea termo-higro-energetică a anvelopei clădirilor de locuit existente, indicativ SC 007 - 2013", din 05.07.2013


210

13. AUTORI / CONTRIBUTORI Autori:

Ligioara FLOREA Patronatul Producatorilor de Tamplarie Termoizolanta Barnabas LORINCZ

Contribuitori:

Horia PETRAN

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Constructii, Urbanism si Dezvoltare Teritoriala

Durabila "URBAN-INCERC".

Cristian GROZA Grupul pentru calitatea

sistemelor de termoizolatie – QETICS

Liliana ANDREESCU Autoritatea Natională pentru Calificări

Angela POPESCU Centrul National de

Dezvoltare a Învătământului Profesional si Tehnic

Gabriel George MOCANU Comitetul Sectorial in Constructii

manual de curs pentru montator sisteme tÂmplĂrie

Documents