Mănăstirile Bogată în mănăstiri, Basarabia secolului XIX era supranumită "Tebaida sudică". Originalitatea compoziţiilor spaţiale a mănăstirilor basarabene se datorează diverselor procedee arhitecturale şi peisagistice îmbinate cu utilizarea maximă a formelor de relief, a resurselor acvatice şi a masivelor verzi. Conform cercetărilor Luminiţei Iliviţchi, mănăstirile basarabene pot fi repartizate tipologic în trei grupe distincte: grupul central, cel mai numeros, ce include 14 mănăstiri, grupul nordic, ce include 6 mănăstiri şi grupul situat dea lungul râurilor Nistru şi Răut — alcătuit din 5 mănăstiri. Sudul Republicii Moldova, în virtutea vicisitudinilor istoriei este mai sărac în aşezăminte monastice. Mărturiile scrise atestă faptul, că marea majoritate a mănăstirilor actuale au existat iniţial sub formă de schituri, cu mici bisericuţe de lemn sau cu locaşuri rupestre săpate în stâncă. Cu timpul aceste edificii de lemn sau schiturile rupestre au fost substituite cu clădiri din piatră sau cărămidă. Marea majoritate a mănăstirilor basarabene dispun atât de biserici de vară, cât şi de iarnă, dispun de trapeze, acareturi, clădiri destinate chiliilor călugărilor, de alte anexe gospodăreşti. Unele mănăstiri au terenuri agricole, terase de viţă de vie, grădini şi livezi, sisteme de irigare şi, în cazuri mai rare, fântâni arteziene. Istoria mănăstirilor basarabene a fost dramatică. Pe lângă năvălirile din trecut a turcilor şi tătarilor musulmani, aceste vetre de spiritualitate creştină au avut mult de suferit şi după cel de al doilea Război mondial, — perioada în care autorităţile comuniste, care impuneau peste tot aşa numitul "ateism ştiinţific", au închis cea mai mare parte a locaşelor şi mănăstirilor basarabene, transformându-le în depozite, instituţii sanitaro-curative, şcoli de corecţie etc.

Mănăstirea CĂPRIANA, unul din cele mai vechi aşezăminte monastice din Moldova, situată în codrii ce acoperă ţinutul deluros din centrul

Basarabiei (40 km NV de Chişinău), numiţi cândva Codrii Lapuşnei, reprezintă un monument de valoare culturală şi istorică excepţională pentru neamul românesc.

Primele date referitoare la existenţa acestui aşezământ monastic, înregistrat sub denumirea de "mănăstirea de la Vâşnovăţ unde este egumen Chiprian", ne parvin din anul 1429. Prin acest act Alexandru cel Bun donează mănăstirea de pe valea râului Vâşnovăţ soţiei sale, princesa Marena. În acele timpuri moşia mănăstirii cuprindea o moară şi câteva sate. Marena a dăruit mănăstirii o colecţie unicat de haine ecleziastice. Fiind lucrate în perioada

1427-1431, ele reprezintă cea mai veche broderie de acest gen care a parvenit până în zilele noastre.

CENTRU AL SPIRITUALITĂŢII ORTODOXEFiind o mănăstire domnească, mai mulţi domnitori au contribuit la edificarea şi la dezvoltarea mănăstirii, Căpriana devenind un centru al spiritualităţii ortodoxe. Printre ei şi, Ştefan cel Mare, caruia îi datorăm construcţia în piatră a bisericii "Adormirea Maicii Domnului" în perioada 1491-1496. Graţie lucrărilor importante efectuate la mănăstire din porunca lui Ştefan cel Mare, voievodul e considerat ca unul din fondatorii acestui nucleu sfânt al ortodoxiei româneşti.Numele marelui domnitor e evocat în mai multe legende referitoare la mănăstirea Căpriana. În una din ele se spune, că

revenind de la o bătălie cu tătarii Marele Ştefan şi trupele sale au făcut popas într-o poiană, din mijlocul codrilor seculari ai Lăpuşnei. Deodată, el văzuse o căprioară sângerând, fiind rănită se pare de un lup. Această scenă îl impresionă atât de tare încât a decis a construi în acestă poiana o mănăstire, numind-o Căpriana.

Mănăstirea CurchiMănăstirea Curchi, unul din cele mai însemnate monumente ale arhitecturii locaşelor de cult moldoveneşti.Hramul mănăstirii este sfânta sărbătoare "Naşterea Maicii Domnului". Este localizată la circa 12 km de Orhei, într-un cadru natural mirific.

Potrivit unor legende, a fost întemeiată de către Ştefan cel Mare. Ca ansamblu arhitectural s-a format mai târziu, în sec. XVIII-XIX şi este compusă din două biserici, nouă clădiri cu chilii, livadă şi un bazin. Clădirea Bisericii de iarnă "Sf. Dumitru", construită în 1775 de către Iordache Curchi, este un exemplu foarte reuşit a stilului neobizantin, în timp ce biserica "Naşterii Maicii Domnului" (1808-1810) este construită în cele mai bune tradiţii a clasicizmului, paralel folosindu-se procedeele barocco.

Biserica "Adormirea Maicii Domnului", Căuşeni

Monument al arhitecturii de cult din Moldova - unica biserică cu fresce murale din Basarabia.

Se găseşte în raionul Căuşeni, la circa 80 km Sud-Est de Chişinău, R.M.

Nu se cunoaşte data exactă când a fost construită: fie la 1455 când găsim prima atestare a Căuşeniului, fie în perioada de domnie a lui Vasile Lupu (1634-1653) sau mai târziu. În forma ei actuală o avem din timpul reconstrucţiei de la 1763-1767.

Interesant este faptul că Biserica din Căuşeni este semi-îngropată, fapt explicat printr-o legendă ajunsă la noi de pe timpul administraţiei tătare din zonă. Se zice că tătarii au admis construcţia unei biserici creştine, cu condiţia ca ea sa nu depăşească în înălţime un ostaş pe cal.

Mănăstirea de la RudiSituat la nordul republicii, cca 200 km de Chisinau, satul Rudi este una dintre cele mai interesante localitati pentru vizite. Aici descoperim vestigii preistorice intr-o pestera naturala de cca 100 m, o rezervatie peisagistica de exceptie, fortificatii antice de promontoriu (sec.IV-III i.e.n.), 2 cetati inelare de pamant (sec.IX-XII) ”Farfuria turceasca” si “Germanariu”, o comunitate rurala cu traditii bogate s.a. Insa principalul obiect de vizita in zona este una dintre cele mai vechi manastiri din Moldova. Pe parcursul mai multor secole manastirea de calugari a conservat un stil de viata

monahal traditional, iar biserica "Sf. Treime", inaltata in 1777, este considerata drept o mostra reprezentativa a stilului vechi moldovenesc de arhitectura de cult. Biserica este amplasata intr-un cadru natural deosebit in valea raului Bulboana, afluent de dreapta al

Nistrului. 

Mănăstirea "Hârjăuca"

Biserica "Înălţarea Domnului", Mănăstirea Hârjăuca

  Mănăstirea de la HÂRJĂUCA a fost construită în anul 1740. Ansamblul arhitectural al mănăstirii s-a format la sfârşitul anilor '30 ai secolului XIX.

Biserica "Înălţarea Domnului", clădită din piatră, se înscrie armonios în centrul grupului de clădiri ale mănăstirii. Mâna de gospodar se face simţită

pretutindeni. La poalele dealului din preajmă se află o livadă îngrijită, ce absoarbe razele blânde ale soarelui basarabean.

Ca şi odinioară, mănăstirea din Hârjăuca, atrage o mulţime de călători cu priveliştea sa pitorescă, armonia dintre clădirile mănăstirii,a havuzului şi naturii.

Manastirea HincuIn 1678, intr-o zona de codru, la izvorul raului Cogalnic (cca. 55 km vest de Chisinau), marele stolnic Mihail Hancu infiinteaza, la rugamintea fiicei sale, o manastire de maici. Bisericile din lemn si chiliile monahale in secolul XVII sunt deseori devastate de navalirea tatarilor. Din aceasta cauza manastirea "Sf. Parascheva" periodic ramane pustie. La 1835 este zidita din piatra biserica de vara in stil rus-bizantin, mai tarziu la 1841 se inalta biserica de iarna.

In perioada 1956-1990 manastirea este inchisa de autoritatile sovietice, iar pe teritoriul ei a functionat o baza de odihna si de tratament a Ministerului Sanatatii. In 1990, la cererea localnicilor din satele vecine, manastirea Hancu este redeschisa, devenind in scurt timp una dintre cele mai bine amenajate si vizitate de turisti comunitati monahale.In preajma manastirii se gasesc mai multe izvoare bogate in apa, unul dintre ele are o mineralizare sporita. Manastirea poate fi vizitata zilnic. Ghid local, taxe de intrare, spatii de cazare disponibile.

Mănăstirea Saharna

Mănăstirea Saharna, în întregul ei ansamblu, este unul din cele mai vechi aşezăminte monahale din cuprinsul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, Raionul Rezina. Ansamblul monastic este compus din două mănăstiri: una rupestră (Bunavestire) şi alta terestră (Sf. Treime). Istoria mănăstirii rupestre se cunoaşte foarte puţin, neştiindu-se data precisă a întemeierii şi cine sunt întemeietorii.

Nici chiar cercetătorii din domeniu n-au ajuns încă la o părere unanimă privind perioada întemeierii acestei chinovii. Ea rămâne blândă şi tăcută în aşteptarea unor timpuri mai bune, când istoria ei zbuciumată, dar şi glorioasă, va fi cunoscută şi elogiată de toată lumea creştină.

Mănăstirea terestră, fiind o ctitorie călugărească, a fost întemeiată în anul 1776 de către Schimonahul Vartolomeu Ciungu (anii de viaţă - 1739-1798, Ciungu nu este numele de familie, ci doar un apelativ). Câte ceva despre viaţa stareţului Vartolomeu aflăm din inscripţia, ce însoţea portretul lui, descoperit în trapeza mănăstirii

„Sf. Treime” Rudi de către inginerul-arhitect Nicolae Ţiganco, portret, ce mai târziu dispare fără urmă. Iată această inscripţie, tradusă din limba ucraineană în română în anul 1928: ”... în 1739 în ziua 23 a lunii decembrie a avut loc naşterea trupească, a numitului Vasile, din părintele preot Teodor şi maică Pelagheia. În anul 1760 în ziua de 2 a lunii mai în oraşul Savran gubernia Podoliei, fiind logodit şi mergând la logodnica sa pentru a se căsători.

Catedrala "SCHIMBAREA LA FAŢĂ",

(Fosta biserică Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena) a fost construită în 1902 şi sfinţită la 19 mai/1 iunie acelaşi an. A fost zidită pe banii donaţi de guvernatorul general Constantin Aleksandrovici. Autorul proiectului - arhitectul eparhial al Basarabiei Mihail Seroţinski, antreprenor Andrei Stepanov, asistenţa tehnică fiind asigurată de arhitectul O. Gaschet. Icoanele au fost pictate de plasticianul I. Niscenko. Iconostasul din brad sulfat cu aur este opera meşterului S. Kirilov.

În 1906 pictorul Pavel Piskariov a decorat pereţii, coloanele, arcurile şi bolţile cu bordură în stil bizantin; cupola a ornamentat-o cu stele din metal pe un fundal albastru; de asemenea a executat copiile icoanelor cu cei patru evanghelişti şi una cu Maica Domnului cu Pruncul în braţe după originalele executate de celebrul pictor rus V. Vasneţov. Podeaua bisericii era din parchet de stejar, ferestrele cu zăbrele metalice aveau sticlă de Varşovia, acoperişul metalic era suflat cu aur ca şi cele cinci cruci. Biserica era înconjurată de un gard de piatră cu grilaj metalic. În perioada ocupaţiei sovietice locaşul sfânt e devastat. Din 1962 aici se găsea Planetariul.Catedrala a fost redeschisă pentru credincioşi la începutul anilor "90, secolul trecut.

În 2004-2005 aici s-au petrecut importante lucrări de consolidare şi o reparaţie capitală. Un mare apotrt financiar i-a revenit omului de afaceri Mihail Doncilă, patron al firmei din Chişinău "AGAT-D", originar din Cobâlea (jud. Soroca). Pentru această binefacere a fost decorat de

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse Alexe al II-lea, precum şi i-sa confetrit un ordin din patrea Mitropolitului Republicii Moldova IPS Vladimir.

În prezent Catedrala "Schimbarea la Faţă" se mândreşte cu un interior pictat, printre cele mai frumoase din Chişinău.