managementul schimbrii change management...

ECONOMIE ŞI SOCIOLOGIE / ECONOMY AND SOCIOLOGY 81

Nr. 2 / 2011

MANAGEMENTUL SCHIMBĂRIIŞI SCHIMBAREA ORGANIZAŢIONALĂ –

PREMISĂ DE SPORIRE A PERFORMANŢEIÎNTREPRINDERII

Angela DELIU, dr., conf. univ., USEMIulita BÎRCĂ, cercet. şt. stagiar, IEFS

Pantelemon FRASINEANU, drd., UTM

Recenzent: Valeriu DOGA, dr. hab., prof. univ., IEFS

CHANGE MANAGEMENTAND ORGANIZATIONAL CHANGE –

A PREMISE TO INCREASE COMPANY’SPERFORMANCE

Angela DELIU, PhD, associate professor, USEMIulita BIRCA, scientific researcher intern, IEFSPantelemon FRASINEANU, PhD student, UTM

Reviewer: Valeriu DOGA, PhD, professor, IEFS

În acest articol va fi dezvăluită esenţa teoretică aschimbării, a managementului schimbării. La fel esteexpusă esenţa, tipologia şi cele mai însemnate modele aleschimbării organizaţionale.

Cuvinte cheie: schimbare, întreprindere, managementulschimbării, schimbare organizaţională, schimbareacompetenţelor, transformarea organizaţională, eficienţăeconomică, performanţă.

In this article will be disclosed theoretical essence ofthe change and of the change management. Also areexposed the essence, typology, and the most significantmodels organizational change.

Keywords: change, company, change management,organizational change, change skills, organizationaltransformation, economic efficiency, performance.

Schimbarea este moto-ul prezentului. Trăim într-o lumeîn care ziua de mâine este din ce în ce mai puţin previzibilă.Schimbarea reprezintă o permanenţă a vieţii noastre,regăsind-o în evoluţia tuturor stărilor şi structurilor. De altfel,evoluţia şi schimbarea sunt nemijlocit legate, prima fiindaproape totdeauna firească şi oarecum logică, cea de-a douaavând caracter nesistematic şi mai degrabă surprinzător.Accelerarea ritmului şi amplorii schimbărilor estesimptomatică pentru aceste timpuri, este provocatoare denelinişti şi determină căutări permanente din parteafirmelor.

Schimbarea este un proces social căruia i se asociază înmod nemijlocit o anumită rezistenţă, o veritabilă sursă deconflicte. Pentru oameni schimbarea presupune ruperea detrecut, chiar şi de succesul de odinioară şi angajarea într-olume nouă, necunoscută. Astfel, schimbările sunt de multeori incomode, pot crea nesiguranţă şi necesită curaj, dorinţade progres, dar şi capacitatea de a gestiona şi îmbunătăţicontinuu întregul proces care este foarte complex.

Este de menţionat, că schimbarea este vitală în vedereaasigurării succesului pe termen lung al întreprinderii.Iniţiatorul schimbării, agentul schimbării, obiectulschimbării, tipul acesteia, persoanele influenţate deschimbare şi evaluarea schimbării reprezintă principaliifactori care trebuie luaţi în calcul dacă se doreşte gestionareaeficientă a procesului schimbării a unei organizaţii.

Întreprinderea este ea însăşi o entitate în schimbare,obligată să-şi amelioreze şi adapteze permanent nivelul,structura şi calitatea transformărilor pe care le produceasupra unor elemente de intrare pentru a satisface nevoilepieţei, personalului, administraţiei şi pentru a câştiga eaînsăşi în termeni de profit, imagine, cotă de piaţă, capacitatede extensie, rezistenţă în faţa concurenţei etc. Realitatea şifilosofia schimbării au evoluat în timp, într-o manierăoarecum naturală. Managementul s-a lăsat uşor ispitit deschimbare în ultimele decenii. Ispita a fost, poate,sfidarea globalizării, proces declanşat cu peste treidecenii în urmă, aflat în plină evoluţie, puţin controlat şiteoretizat.

În aşa fel este de admis, că Managementul schimbării nu

Change is the motto of the present. We live in a worldwhere tomorrow becomes less and less predictable. Changerepresents a constant our lives and we can find it in theevolution of all states and structures. Furthermore, theevolution and change are directly related between them, tothe first is almost always somewhat natural and logical, thesecond having an unsystematic character andrather surprising. Acceleration of the rythm and the scaleof changes are symptomatic for these times, it createsanxiety, and cause the permanent searches by thecompanies.

Change is a social process which is directly associatedto a certain strength, a real source of conflict. For people,change represents a breaking with the past, even with thesuccess of the past and engaging in a new unknown world.Thus, changes are often awkward, and they can createuncertainty and require courage, desire for progress andability to manage and continually improve the wholeprocess which is very complex.

It is worth noting that change is vital to ensure a longterm success of the company. Initiator of change, thechange agent, subject of change, its type, people affected bychange and the evolution of change are the main factors tobe taken into account if we want to manage effectively anorganization's change process.

The organization itself is a changing entity, bound tocontinuously improve and adapt the structure and quality ofchanges that occur on some inputs in order to meet themarket needs, the needs of staff, administration and in orderto win itself in terms of profits, image, market share,capacity expansion, resistance to competition, etc. Realityand the philosophy of change have evolved over time, in asomewhat natural way. Management was left slightlytempted by changes in recent decades. The temptation was,perhaps, the contempt of globalization, a processstarted with more than three decades ago, which iscontinuously evolving, and is less controlled andtheorized.

Thus it is acknowledged that Change managementis not, in principle, something new, but a new

Revistă teoretico-științifică / Theoretical and scientifical journal

Nr. 2 / 2011

82

este, în principiu, ceva cu totul nou, ci o nouă formă deiluminare a schimbării sau de modificare a centrului său degreutate.

Conceptul „managementul schimbării” caută săremodeleze gândirea managerilor, de la acea orientare pureconomică axată pe goana după profit la noi dimensiunivalorice de tip social (ex. motivaţia şi satisfacţiaangajaţilor) sau ecologice (ex. aspecte de mediu) şi dedurabilitate.

Managementul schimbărilor reprezintă totalitateaproceselor, instrumentelor şi tehnicilor de a aduce oameniide partea schimbării cu scopul de îmbunătăţi performanţelororganizaţiei [1, p. 65].

În economia întreprinderii, prin managementulschimbării se înţelege elaborarea, administrarea şi evaluareasistematică a schimbărilor într-o întreprindere. Schimbărilepot lua forma unor noutăţi, adaptări, îmbunătăţiri, precum şia eliminării greşelilor din trecut [2, p. 46].

Managementul schimbării cuprinde astfel controlulschimbării în întreprindere precum şi adaptarea flexibilă aunei întreprinderi la schimbările continue.

În funcţie de aceasta, schimbarea organizaţionalăreprezintă o transformare de natură tehnică sau managerialăcare are loc în cadrul organizaţiei [3, p. 31].

Schimbarea organizaţională vizează efectuarea unormodificări esenţiale ale organizaţiei, în ansamblul sau,aceasta fiind în opoziţie cu micile schimbări, care presupunmodificări neesenţiale ale structurii organizatorice, aleprogramului de lucru sau ale persoanelor aflate în diferitefuncţii de conducere sau de execuţie [6].

Schimbarea organizaţională presupune modificareamisiunii şi a viziunii unei organizaţii, introducerea de noitehnologii cu noi tipuri de activităţi, introducerea unui sistemde evaluare a performantelor şi reconceperea sistemului desalarizare, modificări de esenţa în structura organizaţionala,orientarea spre noi grupuri de clienţi-ţinta cu alte necesitaţi şicomportament total diferit decât al clienţilor avuţi în vederepana atunci, introducerea sistemului de management prinobiective şi altele.

Schimbarea organizaţională corespunde unei noiorientări, fundamentale şi radicale, privind modalităţile încare organizaţia urmează să-şi desfăşoare activitatea, avândimplicaţii esenţiale asupra comportamentului tuturorcomponenţilor unei organizaţii, de la seful executiv, până lapersonalul de execuţie. Spre deosebire de schimbareaindividuală, care afectează modul de acţiune, mijloacele cucare operează, responsabilităţile şi competentele de careacesta are nevoie sau de schimbarea la nivel de grup,schimbarea organizaţionala le include pe cele anterioare, darmai presupune şi multe alte caracteristici ce ţin defuncţionarea organizaţiei ca sistem. Drept urmare, pe măsurace schimbarea trece de la individ la grup şi de aici laorganizaţie, creste atât gradul de dificultate în realizarea ei,cat si timpul necesar (vezi figura 1).

form of change lighting or amendment of its center ofgravity.

The concept of „change management” seeks to reshapethe thinking of managers, from that purely economicorientation focused on the pursuit of profit to the new valuedimensions of social type (eg motivation and employeesatisfaction) or environmental (eg environmental issues)and sustainability.

Changes management represents the amount ofprocesses, instruments and techniques in order to bringpeople to the change for the improvement of theorganizational performance [1, p. 65].

In the company’s economy, through the changemanagement can be seen the development, managementand evaluation of systematic changes in a company.Changes may take the form of news, adaptations, andimprovements and of elimination of the past mistakes [2, p.46].

Change management includes enterprise change controland the flexible adaptation of a company to the continuouschangings.

According to this, the organizational change is atechnical or a managerial transformation that occurs in thecompany [3, p. 31].

Organizational change is aimed to make some essentialchanges in the organization as a whole, which is inopposition with small changes, which require non-essentialchanges in the organizational structure, of the workprogram or of other persons that have managerial orexecutive functions [6].

Organizational change involves changes in themission and vision of an organization, introduction ofnew technologies with new types of activities, introducing aperformant appraisal system and redesigning the payrollsystem, essential changes of the organizationalstructure, orientation to new target groups of customerswith other needs and a completely different behavior, theintroduction of the management system by objectivesand others.

The organizational change corresponds to a newfundamental and radical orientation, regarding theways in which the organization has to develope its activity,with implications on the behavior of all componentsessential to an organization, from chief executive toexecutive staff. Unlike individual change, whichaffects the way of action, the means by which it operatesthe responsibilities and competencies that it needs or thechange at a group level, the organizational changeincludes all of these, but also implies many other featuresthat are related to the company activity as a system.Therefore, as the change passes from individual togroup, and then to the organization, the degree of itsachieving increases, and also the necessary time(see Figure 1).


Nr. 2 / 2011

Fig. 1. Durata schimbării şi gradul de dificultate/Fig.1. Duration of change and the difficulty degree

Sursa: După Panaite Nica [6]./Source: After Panaite Nica [6].

Schimbarea organizaţionala vizează modificarea deproceduri şi sisteme, de structuri organizatorice şiresponsabilităţi, dar în egală măsură şi schimbarea decompetenţe. În noua construcţie, oamenilor le sunt necesarenoi cunoştinţe şi abilitaţi pentru a acţiona. În plus,managerilor le sunt necesare noi deprinderi pentru a sprijinisalariaţii sa traverseze schimbarea. La fiecare nivel alorganizaţiei, managerii trebuie sa aibă cunoştinţele necesarepentru a realiza în mod constant schimbarea şi să sprijinepersonalul de execuţie pentru a traversa perioade ce se potdovedi a fi stresante pentru mulţi dintre angajaţi. Acestora lise cere un alt mod de gândire, un alt sistem de valori. Tot cea fost normal până acum, devine de nedorit, inadecvat sauchiar inadmisibil.

Dezvoltarea competenţelor cere o nouă atitudine aoamenilor şi o nouă abordare a problemelor. Ei trebuie saaibă capacitatea de a-şi schimba propriile responsabilităţi, dea înţelege sensul schimbării, chiar în timp ce schimbarea seproduce, dar şi după ce a avut loc.

Potrivit momentele menţionate şi cunoscute,Managementul schimbării presupune un ansamblu deactivităţi specifice (comunicare, antrenare, tutelare şipregătire) pentru a orienta oamenii astfel încât să se obţinărezultatele scontate. Şi astfel, într-o întreprindere pot fiintroduse câteva proceduri sau poate fi implementat un nousistem de proceduri, dar oamenii trebuie sa ştie sa lefolosească şi, cel mai important, sa conştientizeze care suntbeneficiile viitoare ale acestei schimbări, atât pentru ei cât şipentru organizaţie, pe planul instrumentelor şi al tehnicilorfolosite, dar şi al efortului pe care urmează să-l depună.

Schimbarea competenţelor la nivelul organizaţiei vizeazăasigurarea capacitaţii de a aplica cu succes noile practici şi

Organizational change tends to transform theprocedures and systems, organizational structures andresponsibilities, but also the power changes. In the newconstruction, people need new knowledge and skills to act.In addition, managers need new skills to help employees topass the change. At each level of the organization,managers must have the necessary knowledge toconsistently make the change and to support the executivestaff to cross the period which may prove to be stressful formany employees. They are asked a different way ofthinking, a different value system. Everything that has beennormal so far, becomes highly undesirable, inappropriateor even unacceptable.

Skills development requires a new attitude and a newapproach to human problems. They must have the ability tochange their responsibilities, to understand the meaning ofchanges, even while changes are occurring, and after thatthey had taken place.

Taking into account the specified and the knownmoments, change management requires a set of specificactivities (communication, training, tutorial and preparing)to guide people in order to achieve the desired results. Andso, several procedures can be placed in a company or it maybe implemented a new system of procedures, but peopleneed to know to use them and what is more important, torealize the benefits of this future changes, both forthemselves and for their organization, in terms of the usedtools and techniques, but also of the effort that they supposeto make.

Changing the organization's powers aims to ensure theability of a successfully application of the new practicesand procedures. If the change can be achieved by

Gra

dul d

e di

ficul

tate

/ Diff

icul

ty d

egre

eR

edus

/Low

Înal

t/Hig

hOrganizaţie/Organization

Grup/Group

Individ/Person

Scurt/Short Îndelungat/LongTimpul necesar schimbării/ Time necessary for the change


Nr. 2 / 2011

84

proceduri. Daca schimbarea poate fi realizata prin explicarede câtre iniţiatori şi învăţare, de câtre cei care urmează sa opună în practica, schimbarea competentelor necesita olegătura strânsa cu valorile şi cultura organizaţiei. Pentrurealizarea schimbării competentelor, iniţiatorii trebuie să-şiorienteze atenţia de zi cu zi asupra personalului de execuţie.În managementul schimbării, aceştia trebuie sa fie grupul-ţintă pentru majoritatea activităţilor de sprijinire, deînţelegere a sensului şi a beneficiilor viitoare ce se vor obţineca urmare a schimbării. Deşi în majoritatea cazurilor, înpractică, personalul de execuţie a constituit principalulobstacol pentru schimbare, adesea rolul acestora estesubestimat. De aici şi multe eşecuri ale programelor deschimbare iniţiate în ultimii ani.

Mediul ambiant extern în cadrul căruia acţioneazăorganizaţia poate fi deosebit de dinamic prin „avalanşa” denoi produse şi tehnologii, prin modificări ale factorilordemografici şi culturali, prin globalizarea şi intensificareacompetiţiei, prin schimbări în cadrul legislativ ş a. Acestorschimbări ale mediului ambiant, organizaţia le poate facefaţă, prin promovarea de transformări tehnice, economice şimanageriale interne. Prin schimbări organizaţionale interne –modernizarea produselor şi tehnologiilor, asimilarea de noiproduse, introducerea de noi tehnologii, modificări înreţeaua de distribuţie – influenţează mediul ambiant extern.

Schimbările organizaţionale se clasifică după douăcriterii generale importante [3, p. 31-34]:

I. După posibilitatea de prevedere a schimbărilor dinmediul ambiant şi a influenţei exercitate de organizaţieasupra acesteia;

II. După amploarea schimbărilor. În funcţie de primul criteriu de divizare a

schimbărilor sau după posibilitatea de prevedere aschimbărilor din mediul ambiant şi a influenţei exercitate,deosebim două tipuri generale de schimbări:

Schimbări organizaţionale anticipative, care suntschimbări planificate în vederea adaptării la modificărileanticipate ale mediului extern. Prin aceste schimbări firmacaută să obţină avantaje competitive asupra concurenţilor dinmediul ambiant planificând unele modificări tehnice,economice şi manageriale;

Schimbări organizatorice reactive, prin careorganizaţia caută să se adapteze unor transformărineaşteptate, neprevăzute ale mediului ambiant extern.

În funcţie de al doilea criteriu de divizare aschimbărilor sau după amploarea schimbărilor deosebimurmătoarele două tipuri generale de schimbări:

Schimbări organizaţionale incrementale, carereprezintă unele ajustări sau modificări de o amploaremoderată - modernizarea unor produse, perfecţionări de onouă amploare a producţiei, muncii şi conducerii.

Schimbări organizaţionale strategice, suntmodificările de mare amploare, care pot schimbaconfiguraţia sau direcţia firmei – asimilarea de noi produseîn vederea diversificării producţiei, introducerii de noitehnologii, schimbării orientărilor strategice, schimbărimajore în structura organizatorică, informatizării firmei.

Este de menţionat, că prin îmbinarea acestor două criteriirezultă următoarele tipuri specifice de schimbăriorganizaţionale (vezi tabelul 1).

explaining and learning by the initiators, by those who aregoing to put it into practice, changing skills require closecontact with the organization's values and culture. Torealize the competencies changes, the initiators have tofocus attention on the daily executive staff. Inchange management, they should be the target group for themost support actions, for understanding the meaningand the future benefits which will be obtained as a result ofthe change. Although, in most of cases in practice, thestaff was the main obstacle to implement the change, theirrole is often underestimated. And because of this, manyfailures of the initiated change programs appear in recentyears.

The external environment in which works the company,can be very dynamic through the avalanche of newproducts and technologies, changes of demographic andcultural factors, through the globalization and the increasedcompetition, changes in legislation, etc. The organizationmay face these environmental changes by promoting thetransformation of technical, economic and internalmanagement. Through internal organizational changes –upgrading products and technologies, acquisition of newproducts, introduce new technologies, changes in thedistribution system – there is influenced the externalenvironment.

Organizational changes are classified after twoimportant general criteria [3, p. 31-34]:

I. After the possibility of changes prediction in theenvironment and the company’s influence over it;

II. After the magnitude of the changes. According to the first criterion of division of

changes or after the possibility of prediction ofenvironmental changes and the exercised influence, wedistinguish two general types of changes:

• anticipatory organizational changes, that are changesplanned to adapt to the anticipated modifications in theexternal environment. With these changes the company isseeking to obtain competitive advantages over competitors,planning some technical, economic and managerialchanges;

• reactive organizational changes through which theorganization seeks to adapt to the sudden and unexpectedchanges of external environment.

According to the second criteria of change divisionor after the magnitude of the changes, we distinguish thefollowing two general types of changes:

• incremental organizational changes, which are someadjustments or modifications of a moderate scale –upgrading of products, refinements of production, labor andmanagement;

• strategic organizational changes are majorchanges that can change the configuration or direction ofthe company – the assimilation of new products inorder to diversify production, introduction of newtechnologies, changing policy guidelines, majorchanges in organizational structure, businesscomputerization.

It is worth to say that by combining these two criteriaresults in the following specific types of organizationalchanges (see Table 1).


Nr. 2 / 2011

Tabelul 1/Table 1Tipurile specifice de schimbări organizaţionale/

Specific types of organizational changesSchimbări organizaţionale/Organizational changes Incrementale /Incremental Strategice/ Strategic

Anticipative /Anticipatory Ajustări /Adjustments Reorientări/ ReorientationsReactive/ Reactive Adaptări /Adaptations Reconceperi/Redesigning

Sursa: După Negoescu [3, p. 32] şi [4, p. 27]./ Source: After Negoescu [3, p. 32] and [4, p. 27].

Deci, în tabelul 1 am fost prezentate tipurile specifice deschimbări sau numita matrice a schimbărilor organizaţionaleale lui Nadler. Esenţa tipurilor specifice de schimbări, ce revinîn subordinea celor generale, se caracterizează în felul următor:

Schimbările de ajustare reprezintă modificările cel maicomune, mai puţin intense şi cu riscul cel mai mic. Ele seconcretizează în conceptul japonez de Kaizen, perfecţionarecontinuă. Ele se bazează pe ideea că este mai bine să anticipezişi să eviţi problemele, decât să aşteptaţi pasiv să se producă odereglare, după care să acţionezi.

Schimbările de adaptare, la fel ca şi cele de ajustare, suntde o intensitate mai mică, apar însă ca o reacţie la presiunilemediului ambiant şi asigură răspunsul favorabil al firmei lacerinţele ambianţei externe.

Schimbările de reorientare sunt transformări strategiceplanificate, de mare amploare, prin care se reconfigurează şiredirecţionează organizaţia pentru a face faţă transformărilormajore anticipate ale mediului ambiant sau pentru a influenţaacest mediu în vederea obţinerii unui avantaj competitiv major.

Schimbările de reconcepere sunt transformări tehnice,economice şi manageriale de mare amploare prin careorganizaţia se adaptează la unele modificări majore ale mediuluiambiant. Aceste schimbări sunt cele mai riscante, nefiindanticipate, nu pot fi gândite şi pregătite la timp.

Deci, transformarea organizaţională înseamnă schimbăriprofunde ce au în vedere concomitent armonizările (ajustările),adaptările şi reorientările organizaţionale. Frecvent,transformarea organizaţională implică reconceperea organizaţieiîn ansamblul său [4, p.28].

În realizarea unei schimbări organizaţionale pot fi avute învedere diferite maniere de abordare, dintre care putem evidenţiadoua, total opuse, atât din punct de vedere al practicilor folosite,cât şi al raţionamentelor care stau la baza orientării procesului deansamblu.

Prima maniera este cea mecanicistă, orientată peprocese, sisteme şi structuri, şi este o schimbare impusaangajaţilor.

Cea de a doua este una organică, orientată pecomportamentul resurselor umane şi pe abilităţile, deprinderilepe care aceştia trebuie să şi le însuşească pentru a reuşi. Şi esteo schimbare însuşită de câtre angajaţi.

Şi în practica, în funcţie de condiţiile concrete, pot fifolosite combinaţii ale celor doua maniere de abordare.

Trebuie de menţionat că, mulţi manageri considerăschimbarea a fi esenţială pentru succesul organizaţiei, deoareceîncurajează continuu salariaţii să caute domeniile esenţiale încare pot fi întreprinse schimbări.

Schimbarea organizaţională poate determina modificăriesenţiale în (sau consecinţele schimbării organizaţionale):

So, in Table 1 there were presented the specific types ofchanges or the so-called Nadler's organizational changesmatrix. The essence of the specific types of changes, thatare subordinated to the general obligations, arecharacterized as follows:

Adjustment changes are the most common changes,less intense and with the lowest risk. They are reflected inthe Japanese concept of Kaizen, continuous improvement.They are based on the idea that it is better to anticipate andavoid problems than to wait passively to produce a failure,after what you act;

Adaptation change, as well as the adjustment ones, areof a lower intensity, but appear as a response toenvironmental pressures and ensure the company'sfavorable response to the requirements of the externalambience;

The reorientation changes are planned strategicchanges of a great magnitude, through which there thecompany is reconfigured and redirected in order to face themajor changes in the environment or to influence thisenvironment to achieve a major competitive advantage;

The redesigned changes are technical, economic andmanagement major changes, through which theorganization is adapting to some major changes in theenvironment. These changes are the most risky; they are notanticipated, can not be designed and prepared on time.

So, the organizational transformation means profoundchanges while considering at the same time: harmonization(adjustments), organizational adjustments andreorientations. Frequently, organizational transformationinvolves redesigning the organization as a whole [4, p.28].

In the achievement of organizational changes can betaken into consideration different ways of approaches, ofwhich we can highlight two totally opposite, both in termsof the used practices and of the reasoning that stand on thebase of the whole process orientation.

The first manner is a mechanistic one, focused onprocesses, systems and structures, and it represents achange imposed for the staff.

The second is an organic, oriented on humanbehavior and skills, skills that they need to learn and tosucceed with them. And there is a change endorsed by theemployees.

In practice, depending on specific conditions, therecan be used any combination of the two ways ofapproaches.

It should be noted that many managers consider changeto be essential for the success of the company, since theyencourage employees to continuously seek the key areas


Nr. 2 / 2011

86

maniera de a face lucrurile şi de îndeplinire aresponsabilităţilor;

sistemele, procedurile, relaţiile şi instrumente de lucru; sistemul de evaluare şi raportare a performantelor

individuale, de grup şi organizaţionale; sistemul de motivare şi antrenare a resurselor umane; numărul, structura şi rolul posturilor de munca; produsele şi serviciile oferite; amplasarea geografica a pieţelor şi a locurilor de

desfăşurare a activităţilor.În literatura de specialitate sunt cunoscute diverse teorii

sau modele ale schimbării organizaţionale [5, p. 51].Cunoscute sub denumirea de „teorii ale schimbării" sau„modele ale schimbării", concepţiile privind planificarea şiimplementarea schimbărilor în organizaţie descriu activităţilespecifice impuse de iniţierea şi desfăşurarea schimbării într-oorganizaţie.

În literatura de specialitate sunt cunoscute, ca fiind maiimportante, următoarele teorii sau modele ale schimbării:

modelul lui Lewin [5, p. 51], modelul acţiunii de cercetare [5, p. 52], modelul adaptărilor contemporane la acţiunea de cercetare

[5, p. 53], modelul abordării sistemice [5, p. 54], modelul general de planificare a schimbărilor [5, p. 56].Modelul lui Kurt Lewin – într-o lucrare de referinţă, K.

Lewin elaborează unul dintre primele modele de planificare aschimbărilor, în care el concepe schimbarea ca o modificare aacelor forţe care menţin sistemul de comportamente stabil. K.Lewin considera, că starea de la un moment dat este rezultatulacţiunii a două categorii de forţe. Pe de o parte, sunt forţele careacţionează, forţează schimbarea, iar pe de altă parte, sunt forţelecare se opun schimbării, care se consideră într-o rezistenţă laschimbare. Când cele două categorii de forţe sunt aproximativegale, sistemul, care poate fi organizaţia, se află în echilibru.Pentru a schimba acest echilibru, fie se va determina o creştere aforţelor care fac presiune asupra schimbării, fie se va încerca odiminuare a forţelor care se opun schimbării. K. Lewinconsideră că procesul schimbării trebuie să fie format din treietape. Şi aceste etape sunt numitele etape dezgheţarea(deschiderea), mişcarea (modificarea) şi îngheţarea(închiderea) şi aşa cum reiese din figura 2 au următoarea logicăde exercitare.

Este de menţionat, că anume acest model se consideră unuldin cel mai receptiv model de schimbare.

where changes can be undertaken.Organizational change can cause significant changes

in (or the consequences of organizational change): way of doing things and fulfilling responsibilities; systems, procedures, relationships and work tools; system of performance evaluation and reporting of

the individual, group and organizationalperformances;

the motivation and training of human resources; the number, structure and role of jobs; products and services; geographic location of markets and places of work.In the specialized literature there are known theories or

models of organizational change [5, p. 51]. Being known as„theories of change” or „models of change” concepts,planning and implementing change in the organization,describe specific activities required for the initiation andconduct of changes in an organization.

In literature there are known as being the mostimportant, the following theories or models of change:

Lewin's model [5, p. 51] action research model [5, p. 52] contemporary adaptation model to the research

activity [5, p. 53] systemic approach model [5, p. 54] general model of changes planning [5, p. 56].Kurt Lewin's model – in a reference work, K. Lewin

elaborates one of the firs models of change planning, inwhich he conceives the change as a change of those forcesthat maintain stable the system behavior. K. Lewin believesthat state, at a moment of time, is the result of two types offorces. On the one hand are the forces that act, that forcechanges, and on the other hand, are forces that resistchanges, which are considered a resistance to change.When the two types of forces are roughly equal, the systemthat can be a company is in balance. To change thisbalance, whether it will be increased the pressure on theforces that are changing or will be seek a reduction of theforces that resist change. K. Lewin believes that the processof change must be made in three stages. And these steps arecalled: unfreezing stage (opening), moving (changing) andfreezing (close) and as shown in Figure 2 have the nextlogical pursuit.

It should be noted that this particular model isconsidered one of the most responsive to change models.

Figura 2/ Figure 2Modelul lui Kurt Lewin/

Kurt Lewin’s model

Dezgheţarea/Unfreezing => Mişcarea/

Moving => Îngheţarea/Freezing

- Modelul acţiunii de cercetare – Acest model se bazează peconsiderarea planificării schimbării ca un proces ciclic în care oacţiune de cercetare iniţială a activităţii organizaţiei furnizeazăinformaţii care va sta la baza unei alte acţiuni de cercetare ş.a.m.d.Aceste acţiuni ciclice de cercetare se bazează pe strânsa

- Action research model – This model is based on theconsideration of change planning as a cyclical process inwhich the initial action of a research organization activityprovide information that will form a basis for other researchactivities etc. This cyclical action research is based on a


Nr. 2 / 2011

colaborare dintre componenţii organizaţiei şi specialiştii înprocesele schimbări. În cadrul modelului se pune mare accent pecolectarea de date, pe diagnosticare şi pe evaluarea rezultatelorobţinute în urma măsurilor întreprinse.

- Modelul adaptărilor contemporane la acţiunea de cercetare– acest model contemporan se aplică la o gamă tot mai largă dedomenii, începând cu problematica organizaţiei, până ladezvoltarea unor naţiuni şi la promovarea schimbărilor sociale. Înacest context, activităţile de cercetare se caracterizează princreşterea numărului participanţilor la procesele schimbării şi prinpromovarea unor concepte şi modalităţi pozitive în proceseleschimbării.

- Modelul abordării sistemice – potrivit unei abordărisistemice, organizaţia este influenţată în principal de cincivariabile care se intercondiţionează reciproc, care sunt; personalul,sarcinile, tehnologia, structura şi strategia. Modelul abordăriisistemice oferă managerilor posibilitatea să găsească schimbărileîn intercondiţionările dintre elemente, deoarece nu se poateschimba o parte a unui ansamblu ară a schimba ansamblul.

- Modelul general de planificare a schimbărilor – fiecaredintre primele patru modele ale schimbării prezentate anteriorsurprinde un anumit specific în modul în care se concepe procesultrecerii de Ia situaţia actuală la cea dorită. Totuşi însă prezintăunele trăsături comune, ceea ce ne conduce la ideea posibilităţiiconceperii unui model general de planificare şi implementare aschimbărilor organizaţionale. În cadrul modelului sunt evidenţiatecele patru principale de planificare şi implementare în cadrul uneiorganizaţii, de la declanşarea studiului şi atragerea personalului înprocesul schimbării, la diagnosticarea activităţii în care seurmăreşte să se implementeze schimbarea, la planificareaactivităţii trecerii de la situaţia actuală la situaţia viitoare dorită,până la evaluarea procesului schimbării prin prisma unor criteriispecifice organizaţiei şi consolidarea acestor schimbări princonstruirea unui nou echilibru al sistemului organizaţiei.

Este de menţionat, că toate aceste modele pot fi luate înconsiderare pentru conturarea unei metodologii de planificare şiimplementare a schimbărilor în cadrul organizaţiei, care săcuprindă ansamblul de activităţi necesare a fi desfăşurate, dinmomentul deciziei pe care o au managerii pentru a introduceschimbarea, până la evaluarea şi instituţionalizarea aceleischimbări.

Deci, după cum observăm, schimbarea organizaţională nupoate fi făcută doar de dragul schimbării, dar în general în funcţiede interesul economic. Deci, schimbarea organizaţională poate fideterminata de o serie de cauze majore, cum ar fi [7]: insuficientacronica a resurselor financiare; diminuarea competitivităţii înraport cu principalii concurenţi; necesitatea îmbunătăţiriisubstanţiale a productivităţii muncii; necesitatea îmbunătăţiriisubstanţiale a profitabilităţii; necesitatea îmbunătăţiriisubstanţiale a prestigiului; modificarea statutului juridic alorganizaţiei sau modificarea formei de proprietate.

Adoptarea metodelor teoriilor ale managementuluischimbării, ale schimbărilor organizaţionale este un proces dificil,dar necesar, de aceea continuă în pofida dificultăţilor. Însă,organizaţiile aflate în situaţii de criză sunt obligate să-şi adaptezeatât strategiile, cât şi structura la presiunile prin care mediul leîmpinge la schimbare. Obligarea este impusă de utilizarearesurselor economice deficitare şi limitate a societăţii de cătreagenţii economici în activitatea lor, şi de aceea utilizarea lorineficientă nu le este permisă.

close collaboration between components and specialist ofthe organization in the change processes. In the model thereare put great emphasis on collecting data, on the diagnosisand evaluation of the results obtained from the takenmeasures.

- The contemporary adaptation model to the action ofresearch – this contemporary model is applied to a widerange of fields, from organization issues, to developingnations and promotion of social changes. In this context,research is characterized by increasing the number ofparticipants in change processes and concepts and ways topromote positive change processes.

- The systemic approach model – according to asystemic approach, the organization is mainly influenced byfive variables that are interrelated, they are, staff, tasks,technology, structure and strategy. The systemic approachprovides managers the opportunity to find the changes inthe interacting elements, because you can not change onepart of a whole country to change the whole picture.

- The general model for change planning – each of thefirst four models of change presented above captures aspecific way how to design the process of transition fromcurrent to the desired position. Still have some commonfeatures, which lead to the idea of the possibility ofdesigning a general model for planning and implementingorganizational change. In the model there are highlightedfour main principles for planning and implementationwithin an organization, beginning with the start of the studyand attracting the staff in the process of change, to thediagnosis of activity that seeks to implement the change, toplanning the transition from the current situation tosituation desired in future, until the evaluation process ofchange through the organization and strengthening of aspecific criteria and reinforce these changes by building anew organization system equilibrium.

It should be noted that all these models can beconsidered to outline a methodology for planning andimplementing change within the organization, including allactivities required to be performed, since the moment ofdecision that managers have to introduce change, toevaluate and institutionalize those changes.

As shown, organizational change can be made forthe sake of change, but of the general economic interest.So, organizational change may be caused by a number ofmajor cases, such as [7]: chronic shortage offinancial resources, diminishing competitiveness inrelation to main competitors, the need for substantialimprovements in labor productivity, the need tosubstantially improve profitability, the need to substantiallyimprove the prestige, change the legal status of theorganization or change in ownership.

Adopt methods of change management theory,organizational change is a difficult process, but necessary,therefore continues despite difficulties. However,organizations in crisis are forced to adjust both thestrategies and structure to the pressures that pushthem to the changing environment. Order is imposed on theuse of scarce economic resources and a companylimited by economic agents in their work, inefficient andtherefore their use is not allowed. We believe that


Nr. 2 / 2011

88

Considerăm că întreprinderile de mâine vor avea nevoie demanageri care să fie formaţi în domeniul ManagementuluiSchimbării şi implementarea managementului schimbărilor este ocondiţie contemporană de atingere a performanţei întreprinderii şio condiţie a progresului comunităţii. Considerăm că introducereaşi aplicarea în practică a managementului schimbării la cadrulîntreprinderilor economiei naţionale, exercitarea schimbărilororganizaţionale, în funcţie de condiţiile concrete de activitate aleîntreprinderilor va asigura realizarea scopului final, creşterearezultatelor şi performanţei agenţilor economici, va conduce laredresarea esenţială a situaţiei economice în ramură şi sporireacompetitivităţii producţiei a întreprinderii.

tomorrow's business will need managers to be trained inchange management and change managementimplementation which is a contemporary condition forachieving a business performance and a condition ofcommunity progress. We believe that the introduction andpractice of change management in the national economyenterprises, the exercise of organizational change,depending on the specific conditions of activity ofenterprises will provide the final aim, increase results andeconomic performance, will lead to the recovery of criticaleconomic situation the industry and increasecompetitiveness of the company.

Bibliografie/Bibliography1. Rusu Costache. Managementul schimbării. Bucureşti: Editura Economică, 2003. p.455.2. Tanţău Adrian Dumitru. Fundamente ale schimbării organizaţionale. Bucureşti: Editura ASE, 2004.3. Negoescu Gh., Opait G. Managementul Schimbării. Focşani: Editura Pro JUVENTUTE, 1999.4. Managementul schimbării. Suport de curs realizat în cadrul proiectului de înfrăţire instituţională RO03/IB/OT/01.

„Întărirea capacităţii UCRAP şi a reţelei naţionale de modernizatori”.5. Burduş Eugen şi alţii. Managementul schimbării organizaţionale. B: Ed. Economică, 2003. p.573.6. www.markmedia.ro. Panaite NICA, Profesor Management Universitatea „Al.I.Cuza” Iaşi. Managementul schimbării

(I). 10 Aprilie 2006 - 16 Aprilie 2006.7. www.markmedia.ro. Panaite NICA, Iaşi. Managementul schimbării (II).1 Mai 2006 - 7 Mai 2006.8. www.change-management.com.9. www.ase.ro.

POLITICA FISCALĂ A ROMÂNIEI ŞI CĂILEDE IEŞIRE DIN CRIZA ECONOMICĂ

Tatiana MANOLE, dr. hab., prof. univ., IEFSCarmen CHIRNOAGĂ, drd., USM, Galaţi, România

Recenzent: Gheorghe ILIADI, dr. hab., IEFS

ROMANIA ′S FISCAL POLICY AND ROUTETHEM FROM ECONOMIC CRISIS

Tatiana MANOLE, dr. hab., prof. univ., IEFSCarmen CHIRNOAGA, PhD student, MSU, Galati, Romania

Reviewer: Gheorghe ILIADI, PhD, IEFS

În acest articol ne propunem de a ajuta mijloaceledoctrinare in determinarea unui aspect al politiciifinanciare actuale, care are drept scop să vizeze crizaeconomică în care România reprezinta o solutie desalvare pentru reducerea cheltuielilor publice. Prinurmare, ne propunem abordarea anumitor aspecte alestructurii de gestionare a cheltuielilor publice şi să neconstruim o idée cu privire la posibilitatea aceasteimăsuri de a genera o redresare economică.

Cuvinte cheie: politica fiscală, creşterea economică,cheltuielile publice, cheltuielile bugetare, costul bugetar,cel mai mic buget, alocaţiile bugetare, rata sărăciei încreştere, deficitul bugetar.

In this article we intend to help the doctrinalmeans to clarify one aspect of the current financialpolicy which aims to target the economic crisis inwhich Romania is a saving solution for reducing publicspending. Therefore we propose below to addresssome aspects of public expenditure managementstructure and to build us on whether or not thismeasure is able, by itself, to generate an economicrecovery.

Keywords: tax policy, economic growth, publicexpenditure, budget expenditure, budgetary cost, lowestbudgetary, budgetary allocations, growing poverty rate,budget deficit.

Politica fiscală reprezintă un important instrument pentrugestionarea economiei naţionale, având capacitatea de ainfluenţa valoarea adăugată totală a producţiei fabricate, adicăprodusul intern brut (PIB). Posibilitatea de a influenţa acestindicator prin modificarea cererii agregate îi conferă rolulpotenţial de instrument de stabilizare economică.

Guvernele folosesc instrumente variate pentru promovareacelor mai importante obiective: alocarea resurselor,stabilizarea economică, redistribuirea veniturilor şi creştereaeconomică. De-a lungul timpului, aceste instrumente au suferit

Tax policy is an important tool for managing thenational economy, the ability to influence the total addedvalue of manufactured products, i.e. gross domestic product(GDP). Ability to influence this indicator by changingaggregate demand gives potential role as an instrument ofeconomic stabilization.

Governments use various instruments to promote themost important goals: allocation of resources, economicstabilization, income redistribution and economic growth.Over time, these tools have changed, but the most

managementul schimbrii change management...

Documents