1.1.Obiectivul managementului productieiProblemele si preocuparile manageriale legate de productie sunt de natura strategica si operationala.Aspectele strategice ale productiei fac obiectul managementului productiei, iar aspectele operationale si tactice sunt de competent managementului operational al productiei sau gestiunii productiei.Managementul productiei: probleme strategice pe termen lung:- definirea portofoliului si a specificitatii produselor si activitatii de realizat; - amplasarea geografica a unitatilor de productie; - riscul de tara;- amenajarea fizica a sistemelor de productie;- tipul, capacitatea si organizarea aparatului de productie;- definirea tehnologiilor de fabricatie;- directiile strategice ale progresului tehnic.Gestiunea productiei sau managementul operational al productiei – probleme curente ale productiei la nivel tactic si operational pe termen scurt si mediu:-planificarea productiei;-calculul nevoilor brute si nete;-programarea productiei;-gestiunea stocurilor.Managementul productiei are ca obiect cercetarea unei organizari eficiente si eficace a productiei de bunuri si servicii precizand conditiile stabile de functionare a aparatului de productie, fixand obiectivele si restrictiile in care va evolua gestiunea productiei.Conditii ale produselor:-sa fie utile; legea utilitatii:-cunoasterea nevoilor de satisfacut; -adaptarea si punerea in opera a mijloacelor de productie; -crearea de noi produse.-sa indeplineasca standardele de calitate, criteriile estetice, gradul de fiabilitate;- sa fie accesibile consumatorului;-sa fie fabricate la termenele solicitate de clienti si beneficiari, cele contractate sau programate;-sa fie fabricate in cantitatile cerute de clienti.Latura esentiala a managementului productiei-realizarea productiei in conditiile respectarii cerintelor de calitate, utilitate, termene, cantitate si de costuri, si respectiv de preturi de vanzare accesibile consumatorului.Managementul productiei se refera la ansamblul strategiilor, politicilor, deciziilor, actinilor si masurilor constiente de organizare eficace a productiei, si de amortizare a nevoilor umane cu posibilitatile materiale si financiare ale intreprinderii in scopul obtinerii unor bunuri materiale si serviii cerute de clienti, in conditii de eficienta maxima, pt.a obtine un profitSarcina managementului productiei este administrarea pe term.lung a procesuui de transf.a intrarilor intr-un sist.de productie in iesiri.Manag.prod.-poate fi analizat ca o stiinta particulara distincta:-are un domeniu propriu de cercetare si analiza(organizarea, pilotajul, urmarirea si controlul productiei);-are legi si principii proprii;-foloseste metode si tehnici specifice pt.atingerea unor obietive.

1.2.Organizarea si functionarea sist.de productie-obiect al managementului productieiNotiunea de organizare-organ si organismOrganizarea poate fi analizata ca stare si ca nivel, adik sub aspect descriptiv si ca actiune sau proces.Dpdv descripriv, uzual sau al stari de alcatuire, organizarea este modul dupa care un ansamblu este alcatuit in vederea functionarii sale.Organizarea – rezultat al actiunii de a organiza;- Activitate sau proces care pp un scop ce trebuie realizat, o finalitate mai mult sau mai putin inspirata dintr-un model, sau chiar dintr-o stare ideala.A organiza – a concepe, a pune in operaA concepe – a recurge la gandire, la cunostinte, la stiinta, la teorie.A pune in aplicare – a recurge la actiune, la experienta, la iscusinta sau pricepere, la stiinta si la practica.A organiza – o stiinta in stadiul de conceptie si o arta in stadiul punerii in aplicare.Baza de fundamentare pt organizare:-stintele exacte de natura matematica;-stiinte economice;-stiinte umane.O organizare este o investitie intelectuala.-o stiinta pluridisciplinara, iar specialistul in organizare, organizatorul,este un generalist, demersul sau fiind de natura tehnica, economica si sociala.Obiectivele organizarii:-cresterea productivitatii;-ameliorarea calitatii produselor si serviciilor;-reducerea duratelor;-ameliorarea securitatii bunurilor, mijloacelor si persoanelor;-ameliorarea calitatii informatiilor, si imbunatatirea circulatiei acestora si a retelelor de comunicare;-imbunatatirea vietii lucratorilor.Organizarea ca actiune sau conceptul general de organizare consta in descompunerea unui fenomen, proces, sistem, obiect sau a unei structuri in elementele sale componente cele mai simple, analiza acestora si apoi reunirea lor pentru a obtine un efect rezultant imbunatatit.Forme principale de organizare privita ca actiune:1.organizarea procesuala sau organizarea – metoda;2.structurala sau organizarea structura;3.mixta sau procesual structurala.1. Organizarea procesuala sau organizarea – metoda – descompunerea proceselor tehnologice si a proceselor de munca fizica si intelectuala in elementele lor componente, analiza acestora si regruparea in scopul indeplinirii unor obiective precizate cu un spor de eficienta.-urmareste realizarea unei activitati, a unui proces sau a unei actiuni in mod rational si cu un spor de eficienta prin stabilirea metodelor, tehnicilor, procedeelor, masurilor, mijloacelor de actiune necesare realizarii obiectivelor stabilite.Laturi ale organizarii procesuale:-org.productiei;

-org.muncii;-org.conducerii;-org.activitatii de intretinere si reparare a utilajelor;-org.controlului tehnic de calitate.Org.rationala sau stiintifica a productiei – org.procesuala prin care se asigura o imbinare optima in timp si spatiu a factorilor de productie pe baza celor mai avansate metode, tehnici, forme organizatorice, mijloace, principii, reguli,reglementari, legi, prescriptii, masuri, oferite de stiinta si tehnica contemporana, in vederea obtinerii intr-o anumita perioada si la termenele stabilite, a unor rezultate cantitative si calitative maxime.Organizarea muncii – org.procesuala prin care se stabilesc parametrii desfasurarii proceselor de munca si se asigura necesarul si folosirea eficienta a fortei de munca, in scopul obtinerii unui efect util cat mai mare al procesului de munca.Organizarea structurala a intrep.ca proces consta in stab.struct.organizatorice a acesteia privita ca ansamblul pers.si subdiviziunilor organizatorice, precum si a rel.ce apar intre ele, astfel constituite incat sa asigure premisele organizatorice indeplinirii obiectivelor stabilite.Org.structurala ca stare pp.a descrie modul de alcatuire – bun sau rau – a intrep.sub aspectul componentelor structurale in vederea cunoasterii functionarii sale.Organizarea mixta sau procesual structurala – ca proces, aceea care imbina in mod simultan caract.primelor doua tipuri.-se actioneaza atat pe linia stab.structurii cat si pe linia imbunatatirii desfasurarii proceselor de munca prin folosirea unor metode si tehnici avansate.Termenul organizare – greaca – organon – armonieOrganizarea intrep.sau a productiei, ca stare sau ca proces, are un caract.rational sau stiintific at.cand se bazeaza pe met.si tehnicile oferite de stiinta si tehnologia contemporana si de practica inaintata, pe promovarea elementelor noi, avansate si eficiente in domeniul organizarii, pe eliminarea elem.invechite de rutina sau de empirism ingust.Organizarea este empirica daca la baza ei sta bunul simt si intuitia realizandu-se prin decizii si actiuni ce nu se fundamanteaza pe legile,principiile, regulile metodele si tehnicile cu caracter organizatoric furnizate de stiinta organizarii si gestiunii.Organizarea stiintifica – dupa sec XX.1.3. notiunile de performanta, eficacitate, eficienta si competitivitateScopurile activitatii firmei – rezultatele pe care aceasta trebuie sa la atinga.Obiectivele – exprimari cantitative ale sopurilor, putand servi la luarea deciziilor.Performanta – gradul de realizare a obiectivelor urmarite sub aspectul eficientei, eficacitatii, competitivitatii.Performanta unei intreprinderi – caracteristica multidimensionala.Clasificare:

1. In func.de nivelul de analiza:1.a.performanta globala – categ.cea mai cuprinzatoare de performanta; -caracterizeaza eficienta si eficacitatea intreprinderii in totalitatea sa, folosind un sistem de indicatori(financiari si economici, ai rentabilitatii, ai pietei financiare, ai pozitiei pe piata, ai rezultatelor strategice).1.b.performanta partiala sau specifica-se refera la o anumita activitate realizata de catre intrep.,fiind masurata cu ajutorul unor indicatori specifici domeniului de activitate(cercetare dezvoltare, resurse umane, etc)

2. In func.de laturile activit.intrep:2.a.Performanta tehnica – caract.utilizarea eficace a resurselor in intrep.masurata prin productivitatea masinilor si a oamenilor.2.b.Performanta economica – pp.obt.celui mai mic cost posibil sau cal.cea mai buna posibila, respectiv o combinatie a acestora.2.c.Performanta sociala – intrep.trebuie sa raspunda la nevoile cons., livrandu-le produse de buna calitate si la un pret rezonabil.-firma trebuie sa raspunda asteptarilor personalului sau, creand locuri de munca, dandu-le salari satisfacatoare, si asigurand un climat favorabil performantei in intep.-in rap.cu societatea – firma trebuie sa rasp.unor cerinte mai largi printr-o conributie semnificativa la bunastarea ecnomica si sociala generala.3.Dpdv general al managementului:3.a.performantele organizatorice – caract.struct.organizatorica, reteaua de raspunderi si autoritati, precum si sist.informational coresp.3.b.performantele diferitelor activitati – eficacitatea cu care sunt realizate aceste activit.sub aspectul valorificarii resurselor.3.c.Performantele strategice – alegerile pe care le-a facut intrep.legae de domeniilepe care le deserveste, precum si la eficacitatea cu care se adapteaza la modificarile domeniilor exploatate.Indicatorii de performanta – arata masura in care o intreprindere este mai eficienta in raport cu alta.-ofera bazele pt.a putea explica de ce firma considerata este mai eficienta.Un sist.de masurare a performantelor unei firme trebuie sa:-urmareasca si sa evalueze in mod permanent imbunatatirea activitatii firmei;-ofere managerului posibilitatea, ca pe baza masurarii, sa poata lua decizii cu privire la locul, timpul si modul de interventie pt.k intrep.sa-si imbunatateasca performantele.-sa se tina seama de faptul ca intrp.este un sist.deschis si complex.-sist.de masurare trebuie sa opereze la interfata intreprinderi cu mediul extern pt. a ne putea compara cu concurenta;-fiecare manager trebuie sa-si stabileasca un sistem de valori sau normative pt.parametrii de performanta, pt.a putea decide dak indicatorii de performanta sunt prea mari sau prea mici si a lua masurile care se impun.4. Masuri ale performantei:4.a.Eficacitatea – gradul de indeplinire a scopurilor sau obiectivelor stabilite sau urmarite pt. o perioada data.Eficacitate = rezultat obtinut/nivelul scopului cautat4.b.Eficienta economica – insusire a unei resurse, actiuni, activitati sau a unui proces de a produce efecte economice pozitive de pe unitatea de efort, valorificate pe piata prin intermediul raportului dintre cerere si oferta.Eficienta = efecte (rezultat obtinut)/efort(cheltuiala de mijloace) (rap.cat mai mare)Eficienta = Efort/rezultat obtinut (rap.cat mai mic)Termenul de recuperare = cheltuieli(efort)/economii anuale obtinute (rap.in ani)Productivitatea muncii anuale W=cifra de afaceri/nr.mediu scriptic de personalIss - Satisfactia sociala = nivelul satisfactiei obtinute/rezultat obtinut = salarii obt.de salariati/cifra de afaceri

Iw>IssEficienta poate fi masurata prin productivitatea unui factor de productie sau a unui ansamblu de factoriCompetitivitatea – capacitatea unei intrep.de a oferi, in rap.cuconcurentii sai, produse de val.(cal) superioara la costuri egale sau val.egala la costuri inferioare, respectiv o combinare a acestor avantaje, si de a construi astfel pozitii competitive avantajoase, permitand sa se obtina performante economice superioare pe term lung.

1. Q>Qc; c=cc; p>pc2. Q=Qc; c<cc; p<pc

Q, Qc – clitatea C,cc – costuri unitare ale produselorP, pc – returi unitareCompetitivitatea la nivel macroeconomic – capacitatea de a realiza bunuri si servicii care satisfac conditiile concurentei internationale, ai.sa permita loc.unei tari de a beneficia de un nivel crescand si suportabil de viata.2.1.Definirea intreprinderii industriale si principalele sale trasaturiIntreprinderea - definitii-ansamblu de factori de productie reuniti sub activitatea unui individ sau a unui grup cu scopul aobtinerii de profit banesc ca urmare a producerii de bunuri si servicii destinate pietei si a vanzarii cu profit . (Alain Cotta)- o unitate economica pe deplin organizata, in care factorii de productie sunt combinati rational, in scopul producerii de bunuri materiale si de a pune la dispozitie servicii destinate pietei (Gvorg Wohe)Caracteristici ale intrep:-gen specific de activitate, functionalitate, organiz.tehnlogica;-cap.de a produce anumite bunuri, de a se conduce si autogestiona;-autonomie financiara;-microcosmos al economiei moderne, inima productiei, schimburilor si repartitiilor (Francois Perroux)Principii de organizare:1.Prp. unitatii tehnico-productive:-legatura intre tot.proc.tehn.si a verigilor structurale componente ale firmei, precum si finalitatea acestora;-fabricarea unei anumite productii intr-o nomenclatura det.de cerintele pietei si de gradul de specializare a firmei;-firma dispune de cond.materiale necesare caract.proc.de prod.respectiv;-firma dispune de forta de munca coresp.si calificarea necesara;-f.dispune de un sist.unitar al documentatiei tehnice si econ.precum si de o strategie comuna;-existenta unei verigi comune si auxiliare si de servire.2.Prp.unitatii organizatorice si administrative care pp:-comunitarea teritoriului intrep;-existenta unui colectiv de oameni a unei conduceri unitare;-rel.reciproce cu furniz.;-la baza acestui principiu sta ROF si ROI.

3.Prp.unitatii econ:-unitatea strategiei promovate de intrep;-unitatea gestiunii;-existenta unui sist.unitar de stimulare;-comunitatea resurselor materiale,tehnice si financiare, a rezultatelor economice ale activitatii.Trasaturi ale intrep:-integritatea in sensul k func.subsist.sale este subordonata realizarii obiectivului strategic global;-complexitatea deosebita;-existenta unor legaturi complexe materiale, energetice si informationale;-evolutie continua;-dezvoltarea acivitatilor de vanz-cump.;-mas.chelt.si a rezulatelor productiei;-functionarea intr-un anumit mediu ambiant;-firma este un sistem dinamic.2.2.Clasificarea intreprinderilor1.Dupa natura sectoarelor de activitate:1.a.sectorul primar – activitate principala in legatura directa cu natura;1.b.sectorul secundar – prelucrare sau transf.a bunurilor;-sectorul tertiar – intrep.prestatoare de servicii.2. Dupa dimensiunea intrep. In func de obiectul analizei se pot folosi urm.criterii:-natura si cantitatea factorilor de productie:-natura si vol.activitatii prestate apreciate in func.de cifra de afaceri;-rentabilitatea obtinuta, apreciata dupa marimea val.adaugate, vol.beneficiilor, etc.2.a.Nr.de personal:-intrep.mici – 1-10 salariati;-intrep mijl – 10-500;-intrep mari 500+Sau -i.mici – 50--i mijl – 50-500I mari – 500-1000I foarte mari 1000+Intrep mari dispun de o putere politica si econ.foarte importanta:-asupra mediului-sub aspect tehnologic si tehnic-sub aspect financiarAvantajele clasif.dupa nr.de pers.-dpdv juridiv firmele au o serie de obligatii legate de nr de pers.;-dpdv al rel.umane-dpdv fiscal.2.b.Cap.proprii2.c.Cifra de afaceri – utilizarea in scopuri comparative trebuie limitata la intrep din aceeasi ramura/sector.

2.d.Val.adaugata VA=CA-CI3. Dupa nat.operatiilor efectuate sau de activitate econ.unde intrp.activeaza.3.a.Agricole – unitati in care se realizeaza procese de munca unde intervin in mod necesar factorii naturali.3.b.Industriale – realizeaza operatii de transf.a mat.prime si a materialelor.-industriile intermediare – produc materii prime sau semifabricate utilizate in alte intrep.-industriile de echipament profesional – bunuri destinate altor intrp.-industriile de echipament pt.menajuri – bunuri de consum durabile destinate utilizarii de catre populatie si alti agenti econ.pe o perioada indelungata.-industriile de bunuri de cons.-automobile si alte mujl.de transp.In func de stadiul de elaborare al procesului:-Industrii extractive;-I.energetice;-I.de baza;-I.de transf.-I de montaj.3.c.Comerciale – realizeaza op.de distributie a bunurilor.-Comert independent-asigura numai func.de comert cu amanuntul.-Com.integrat – realizeaza func.de comert en-gros si en-detail.-Com.asociat- constituirea unor grupuri de cumparare sau unirea comerciantilor en-gros cu cei cu amanuntul in cadrul lanturilor voluntare de distributie.-prestatoare de servicii – servicii de productie si serv.de cons.pt.populatie.-intrep.financiare – operatii financiare ce constau in crearea, colectarea transf.si distribuirea resurselor monetare si a economiilor.-intrep.de asigurare – op.financiare altele decat cele bancare, op.prestatoare de servicii si op.de redistribuire a veniturilor.4.Dupa statutul juridic sau al formei de propr.Statutul juridic:-proprietatea asupra intrep.-impartirea beneficiilor;-responsabilitatea in privinta tertilor;-gestiune intrep.4.a. Sectorul privat - o intrep.este privata daca se afla in proprietatea exclusiva a unor persoane private.4.a.1.intreprinderi individuale si precalipaliste;4.a.2.intrep.societare comerciale.Intrep.precapitaliste- includ intrep artizanale si agricole – indeplinirea de catre o aceeasi persoana a urmatoarelor 3 atributii – realizarea functiei de conducere; - aportul de capitaliri; - realizarea muncii.O intrep.este artizanala daca:-patronul are o calificare profesionala si ia parte el insusi la realizarea muncii;-activitatea realizata trebuie sa fie o munca de fabricatie, reparatie sau restaurare;-nr.salariatilor sa fie mai mic de 10.

Intrep individuala fara personalitate juridica – condusa de o sg.pers careia ii aartine.- Nu are existenta diferita de cea a proprietarului sau.Caracteristici:-riscurile care pot sa apara sunt suportate de ansamblul patrimoniului prorpietarului;-resursele disponibile pt.a fi puse la dispozitia intrep.sunt limitate;-viata intrep.este legata de cea a proprietarului sau si/sau a familiei;-conducerea este autocratica.Scopul – maximizarea profitului proprietarului.Intrep.societare comerciale – pers.juridica, titulara de drepturi si obligatii.L31/1990 – forme de soc.com:-snc-scs-sca-sa-srlElemente ale unei soc.com:-asociati – cei care contribuie la formarea de capital;-aporturile in numerar sau natura;-un mobil de profit.

Intrep.private societare se pot constitui pe baza pers.care le constituie si a cap.adus la constituire(soc.de pers si soc.de cap.)Soc de pers- dimensiuni mici –snc, scs.Trasaturi – asociatii raspund pt.dat.societatii cu patrimoniul propriu;-in schimbul aportului lor asociatii primesc parti sociale.Dezavantaj – gestiunea in comun pp.acordul unanim al asoc.Soc de capitaluri – constituie pt.a reuni cap.importante (sa, sca)Trasaturi – responsabilitatea limitata a asociatilor, deoarece acestia nu sunt responsabili decat pana la concurenta sumei aporturilor lor.- titlurile acordate sunt actini liber negociabile – transmisibile.Srl- pozitie intermediara.4.b. Sectorul soc.cooperative si al soc.mutuale - cale de mijloc intre economia capitalista, unde rolul capitalului este determinant si econ. administrata unde statul joaca un rol esential.b.1.Societati cooperative – domeniul agronomic(dezvoltate in tarile occidentale), consum(intrp.de distributie care permit sa se obtina conditii privilegiate pt.societarii lor.), productie(existenta efemera din cauza lipsei de capitaluri si din cauza lipsei de conducatori competenti).Principii:-scopul este de a face servicii aderentilor-rezultatele sunt repartizate fie pt.investitii, fie sunt restituite membrilor;-cooperatorii au drepturi egale, dispunand de un sg.vot indiferent de cap.adus.b.2.Soc.mutuale – nu u scop lucrativ, iar membrii se asigura mutual impotriva anumitor riscuri;-func.dupa principiul repartitiei – aduna cotizatii de la aderenti, ce servesc apoi la plata indemnizatiilor aderentilor ce au fost supusi la diferite riscuri.

b.3.Asociatiile – scop nelucrativ(sport, caritate) si gestioneaza adesea sume importante.4.c. Sectorul public – intregul capital sau o parte a acestuia, respectiv toata uterea de decizie sau o parte, apartin unei colectivitati publice(statul, o regiune, oras, comuna)Obiective – obtinerea de profit sau realizarea de servicii in folosul colectivitatii.Principii:-necesitatea de a controla activitatile referitoare la activitatea nationala;-necesitatea si obligaivitatea inlaturarii carentelor initiativei private in anumite sectoare ale economiei-necesitatea unui control sever in anumite dom.ale ec.nationale;-dorinta si necesitatea acumulari unor resurse importante.Intreprinderile publice – statul detine in intregime capatalul – RA, Soc.Nat.Intep.semipublice – firme controlate de puterile publice dar unde pers.private participa la finantarea sau gestionarea lor.Forme de intrp.semipublice:-mixte – soc.pe actiuni a caror actiuni sunt subscrise in parte de particulari si in parte majoritara de stat sau colectivitati locale;-concesiuni – cntractul prin care concedentul transmite celeilalte parti-concesionarul, spre administrare rentabila, pe un termen determinat, in schimbul unei redevente, o activitate economica, un serviciu public, o subunitate productiva, sau un teren proprietate de stat.-regii interesate.5. Dupa apartenenta nationala:-f.nationale-f.multinationale-f mixte6. dupa caract.obiectului muncii utilizat:-f extractive/ f.prelucratoare7. dupa destinatia econ.aproductiei fabricate-f care produc bunuri de productie/-f care produc bunuri de consum8. dupa nomenclatura de fabricatie-intrp.monoprodus/multiprodus9. dupa cantitatea de produse de acelasi fel fabricate-intrep cu productie de masa/ productie de serie/ individuala10. dupa gradul de specializare a productiei:-intrep specializate. Universale/ mixte11. dupa met.de organiz.a productiei-intrepr.cu prod.in flux/ in lotri/ de unicate sau pe comenzi12. dupa gradul de cuprindere a diferitelor stadii de fabricatie-f. cu u sg.stadiu de fabr./ f.complexe.

2.3.Abordarea intreprinderii ca sistemMotive:-intrep.este un sist.global deschis-intrp.se dezvolta intr-o anumita maniera nelineara ca urmare a unor schimbari neprevazute, dar care trebuie pilotate.

- frontierele intre diferitele unitati sunt imrecise si permeabile informatiilor.Def. notiunii de sistem:-Ansamblu de obiecte si de relatii intre obiecte si atributele lor (A.D. Hall si R.C.Fagen)-o entitate identificabila, care are anumite functii, este dotat cu o anumita structura si evolueaza in timp si spatiu pt a atinge o anumita finalitate (J.L Le Moigne)Subsisteme fudamentale ale sistemului organizational:-subsist.de pilotaj(luare a deciziilor)-subsist informational – stocheaza si transmite informatiile-subsist operational – unde se pun in aplicare deciziile.

3.1.Functiunile intreprinderiiH. Fayol – 6 functiuni:-f.tehnica-f.comerciala-f.finanfiara-f.contabila-f.se securitate-f. administrativaIn literatura de specialitate:-activitatea comerciala-activ.productiva-cercetare-dezvoltare-act.financiara-gestiunea resurselor umaneIn viziunea analitica, functiunile de gestiune sunt:-vanzari-productia-aprovizionarea-investitiile-finantele-organizarea si coordonare-administrarea-controlul-managementulFunctiuni recunoscute in prezent:-activ.comerciala-productie-cercetare dezvoltare-financiar-contabila-de personalFunctiuni dpdv mpo:-comerciala(aval de intrep.)-productie-aprovizionare(amonte de intrep)

-cercetare-dezvoltare-financiar contabila si administrativa-de personal.Functiunea intrep. – def a specialistilor romani – totalitatea activitatilot omogene si/sau complementare, realizata de personal de o anumita specialitate, utilizand metode si tehnici specifice, in vederea indeplinirii unor obiective derivate.

3.2.Continutul functiunii de productieF.de prod.cuprinde totalitatea activitatilor de baza, auxiliare si de servire, prin intermediul carora se aduc la indeplinire obiectivele referitoare la fabricarea produselor, realizarea lucrarilor, si prestarea serviciilor la nivelul firmei.Elemente componente:-fbricatia sau exploatarea-controlul tehnic de calitate al materiilor prime, semifabricatelor, si subansamblurilor pe intregul flux tehnologic-intretinerea si repararea utilajelor-productia auxiliara-gstiunea productieiMisiunea functiunii de productie-realizarea de produse care sa corespunda cerintelor pietei -conceperea de procedee si metode de fabricatie-organizarea mijloacelor materiale si umane in vederea realizaii productiei-fabricarea de produse competititve dpdv alcalitatii, costurilor de fabricatie, si a termenelor de livrare.Obiectivele functiunii de productie-masurarea performantelor tehnice-evaluarea potentialului industrialRelatii intre functiunea de productie si celelalte functiuni1.Relatii verticale externe ale.f.de productie-f. de cercetare dezvoltare trebuie sa conceapa un produs viabil in ceea ce priveste costurile, tehnicile de productie si cunostintele tehnice necesare-f.comerciala trebuie sa propuna un plan realist in ceea ce priveste eforturile care se vor depune in promovarea produselor, comercilizarea, etc-f.de personal care are in vedere calificare personalului, motivara, climatul social-f.de aprovizionare care are in vedere asigurarea cu mat.prime, materiale si gestiunea stocurilor, recum si varietatea furnizorilor.2.Relatii verticale interne ale functiunii de productie – legaturile care se stab.cu lab.de control cele care asigura mentenanta utilajelor, si care trebuie sa-si aduca aportul la realizarea productiei.3.Relatii transversale – se stabilesc intre atelierele unei intreprinderi.

Evolutia conceptiilor privind gestiunea strategica la nivelul functiunii de productieViziuni:-prima are 2 etape si integreaza conceptul de productie si celde marketing

-a doua are 3 etape si are la baza raportul cerere-oferta

3.3.Caracteristicile esentiale ale managementului la nivelul functiunii de productie1.Flexibilitatea – capacitatea unui sist.deproductie de a se adapta cu suplete si rapiditate la modificarile conditiilor pietei , atat in ceea ce priveste volumul productiei, cat si in ceea ce priveste gama produselor.-constituie sursa unui avantaj concurential determinant.2.Fiabilitatea – vizeaza fiabilitatea serviciilor oferite clientilor si regrupeaza un ansamblu de elemente precum fiabilitatea livrarilor, fiabilitatea vizavi de calitatile tehnice ale produselor, fiabilitatea serviciilor dupa vanzare.3.Calitatea – perceptia pe care clientul o are asupra capacitatii unui produs de a-i satisface asteptarile, in termen de pret si de calitati tehnice. 4. Timpul

3.4.Probleme fundamentale ale managementului productieiCurentul TQM – ’70 Japonia – consecinta a modificarii cererii pe piata si a deschiderii frontierelor si are in vedere atat calitate produselor cat si a proceselor.Curentul Just In Time – schimbare de perspectiva a pilotajului sistemelor productive.-combina sistemul de productie pe baza “fluxurilor impinse”cu cel pe baza “fluxurilor trase”. Politici ce au ca efect cresterea vitezei de reactie si a flexibilitatii:-diferentierea intarziata bazata pe o conceptie a produselor si a proceselor in asa maniera incat sa poata lua in considerare, cat mai tarziu posibil, toate modificarile posibile ale cererii;-standardizarea componentelor care apoi vor putea fi utilizate la realizarea produselor personalizate;-reducerea timpului de reactie a sistemelor productive la solicitarile care apar, ceea ce corespunde notiunii de crono-competitivitate.Factorii cu impact puternic asupra managementului productiei:1. Complexitatea tehnologica:1.a. Complexitatea mijloacelor de productie este determinata de:-specializarea utilajelor-performanta si calitate: fiabilitate calificare, savoir-faire;-cunoasterea gradului de incarcare a masinilor si a posibilitatilor subcontractarii de capacitate sau de specialitate.1.b.Complexitatea produselor – determinata de nomenclatorul si gama de productie.2. Complexitatea decizionala.Incertitudinea – are in vedere calitatea informatiei pusa la dispozitia celor responsabili cu aceasta gestiune.-conditioneaza fiabilitatea previziunilor si necesita punerea in aplicare a unor metode ca: -planificarea glisanta, -just in time; -constituire de stocuri.Incertitudinea interna poate sa apara la nivelul sistemului de pilotaj(generata de o insuficienta definire a obiectivelor sau de existenta unor probleme de comunicare si functionare), la nivelul sistemului fizic de productie(are in vedere fiabilitatea transformarii materiilor prime), sau la niv.sist.de informare(este necesara cunoasterea cu precizie a datelor tehnice necesare gestiuni strategice a productiei: -date care reflecta starea sistemului de productie la un moment dat,

date permanente legate de nomenclatura si gama de productie, de procedee de fabricatie si de montaj).Incertitudinea externa se manifesta atat in aval(turbulentele care pot atarea pe piete si au in vedere calitatea informatiilor continute in caietul de comenzi) cat si in amonte(calitatea si debitul fluxurilor fizice de imputuri provenite din aprovizionari sau subcontarctari).

4.Productia, proces si clasificare4.1.Procesul de productie – creatie sistematica realizata si condusa de oameni prin intermediul careia are loc transf.unor bunuri si servicii in alte bunuri si servicii destinate a fi vandute pe piata p.a satisface nevoile consumatorilor.-activitate organizata fectuata si condusa de oameni, prin care, cu ajutorul diferitelor masini, utilaje si instalatii, se realizeaza o serie de transf.fizice, chimice, biologice, informationale, si de alta natura asupra materiilor prime, materialelor sau altor componente in vederea obtinerii unor produse, lucrari sau servicii cerute de consumatori.-retea de procese de fapricatie, si de operatii prin a caror reunire rezulta o anumita configuratie tehnologica capabila sa realizeze produse, lucrari si servicii cu valoare de piata.-lant de evenimente prin a caror desfasurare materiile prime, materialele si alte componente sunt transformate in roduse, lucrari si servicii.In sens larg – circuitul produselor de la un muncitor la altul sau de la o operatie la alta, fiind alcatuit dintr-o serie de faza cu ajutorul carora materiile prime si materialele sunt transformate in mod treptat in produse finite, lucrari si servicii.-totalitatea proceselor de munca si a proceselor naturale legate intre ele sub aspect tehnologic.Sub aspect cibernetic:-ansamblu de operatii destinate sa transforme anumite elemente numite intrari,in alte componente numite iesiri, sub controlul si supravegherea omului.Operatia – faza particulara a procesului de fabricatie n decursul careia muncitorul efectueaza iferite transformari asupra materiilor prime si semifabricatelor.-un eveniment in decursul caruie un lucrator sau un utilaj efectueaza o transformare asupra unui obiect.

Continutul unui proces de productie:-traseul obiectelor sau t.marfurilor, care caracterizeaza procesele propriuzise (se compune din transformarea, controlul, trensportul, asteptarea)-traseul agentilor sau traseul indivizilor si echipamentelor ce aracterizeaza operatiile – se compune si din echiamente, instalatii si instrumente, precum si din schimbari de proceduri, cele spatiale si temporale.

Continutul unei operatii:Se disting 2 tipuri de trasee coresp celor 4 fenomene ce alcatuiesc un proces.Modalitate de analiza a unei situatii de productie:-traseul obiectivelor:analiza proceselor-traseul agentilor:analiza operatiilor.Clasificare:1.Dpdv al rolului in cadrul proc.de productie

1.a. Operatii pregatitoare care cuprind tot ceea ce se face inainte de o activitate1.b. Operatii principale adik cele ce se repera in mod continuu(op.propriu zise, lucrari auxiliare)1.c.Operatii auxiliare – se fac in timpul realizarii operatiilor propriuzise.1.d.Consum de timp pentru eliminarea oboselii1.e. Consum de timp pt.nevoi fiziologice1.f.op./consum de timp privind locul de munca

Productia ca rezultat – produse, servicii sau lucrari destinate a satisface anumite nevoi ale cons.sau utilizatorilor.

4.2.Clasificarea proceselor de productie:1. Dupa modul de participare la realizarea unor produse lucrari sau serviciia.procese de baza – se realizeaza transf.mat prime si a materialelor in produse, lucrari sau servicii ce constituie obiectulactiv.de baza a intrepr.(roc de baza pregatitoare, prelucratoare, de asamblare finisare, proba-incercare)b. procese auxiliare – au ca scop asigurarea conditiilor materiale si de mentenanta pt.k procesele de baza sa se desfasoare in conformitate cu parametrii tehnico-economici stabiliti.(producerea energiei, de scule, sau intretinerea si repararea utilajelor)c. procesele de servire – au ca scop realizarea unor servicii productive care nu reprezinta obiectul activ.de baza sau auxiliare, insa efectuarea lor conditioneaza buna desfasurare a proceselor de baza si a celor auxiliare.(transportul intern, activ.de incarcare, descarcare, op.de manipulare a materialelor depozitarea resurselor materiale, distribuirea energiei catre agentii economici.)2. Dupa modul cum se executa a.procese manuale –omul actioneaza direct cu ajutorul uneltelor de productie manuale asupra materialelor.b. procese manual mecanice – o parte din operatii se executa manual iar altele realizate de masini.c.procesele mecanice – trans.fizice, chimice, a formei, si pozitiei obiectelor se fac de catre masini sub observatia activa a lucratoruluid.procesele automate se efectueaza prin intermediul unor masini, muncitorul avand sarcina de a urmari si supraveche buna functionare a acestorae.procesele de aparatura – de natura fizica si fiziochimica, realizand fie o schimbare a substantei materialelor de prelucrat, fie trans unei substante in alta.3.Dupa modul de obtinere a prod.finit din prelucrarea ma.primea.procese directe de productie – rezulta un sg.fel de prod.finit prin prelucrarea unui sg’fel de materie sau a unui sortiment redus de mat.prime.b.procesele sintetice de productie – prod.finit se obtine prin prelucrarea mai multor feluri de mat prime, rezultand diferite feluri de semifabricate, care sunt apoi asamblate sau combinate chimic, pt.a obt.prod.finit.c.procese analitice – dintr-un sg.fel de mat.prima se obt. mai multe feluri de prod.finit.4.Dupa nat.tehnologica a operatiilor ce se efectueazaa. Procese chimice – se realizeaza in instalatii inchise ermetic numite si reactoare, pp efectuare unor reactii chimice, fizice, termochimice, sau electrochimice.

b.procese chimice continue de aparatura – materia prima circula prin conducte de la o instalatie la alta, obtinandu-s semifabricate intermediare, apoi i final, unul sau mai multe feluri de prod.finite.c.procese chimice ciclice – se repeta sistematic cu fabricarea fiearei unitati de produs, sau prelucrarea fiecarei cantit.de materie prima.5. Dupa continuitatea desfasurarii lora.procese continue – prod.de prelucrare a mat.prime si materialelor se desfasoara fara intrerupere intre 2 locuri de muk alaturate b.proc.discontinue sau discrete – produsele se obtin printr-o serie de prelucrari succesive efectuate la diferite locuri de munca.

4.3.Obiectivele si mijloacele la nivelul functiunii de productieMisiunea:-sa puna la punct produsele pt. a raspunde la nevoile pietei-sa conceapa procedeele si metodele de fabricatie-sa defineasca, sa puna in opera si sa organizeze mijl.materiale si umane de productie;-sa fabrice produsele in cele mai bune conditii(de calitate, cantitate, cost, termene)Obiectivele productiei:-volumul de productie – variabila care rezulta din cererea exprimata prin contracte; poate fi stimulata prin publicitate si reclama.-calitatea produselor – produsele fabricate trebuie sa fie in conformitate cu specificatiile-costurile de fabricatie – rezulta din preturile platite si cantitatile de factori de productie ce pot fi achizitionate -termenele de fabricatie si de livrare – sunt legate de durata ciclului de productie, natura pietelor, circuirul de distributie, intensitatea concurentei.-flexibilitatea productiei sau a intreprinderii – capacitatea acesteia de a se adapta usor si in conditii de eficienta la cerintele variate si in continua schimbare ale pietei.-problema si obiectiv de natura tehnica si organizatoricaMijloacele productiei1.personalul ce lucreaza in activitatile operationale si cele functionale – probleme principale – lexibilitatea muncii (adaptarea personalului la nevoi in ceea ce priveste cantitatea si calitatea lor) si motivarea acestuia.-capitalul in sens tehnic – marimea acestuia depinde de investitiile efectuate. Indicele numit intensitatea capitalisica a productiei caracterizeaza gradul de dotare al intrepr.-resursele financiare – ne permit sa finantam investitiile si exploatarea. Necesarul de resurse – in func.de eficienta productiei.-pietele intreprinderii – pot impulsiona sau frana realizarea si dezvoltarea productiei.-materii prime si alte componente – fac obiectul transf.realizate de masini si oameni si trebuie cumparate in cond.cerute de intrep.-organizarea productiei si a muncii si a intrep.in ansamblul sau - implica rationalizarea desfasurarii proceselor tehnologice, aranjarea locurilor de munca ce vor influenta fluxurile materiale, adoptarea unor structuri eficiente, conceperea si utilizarea unor sisteme de informare si decizie competitive.

5.1.Arhitectura sistemelor de productieValorizarea capitalurilor se reazlizeaza prin:-activ.de prod.care este o activ.operationala direct legata de meseria intrep.-gestiunea prod.care este de natura functionala si are in vedere capacitatea de pilotaj sau de comanda a aparatului productiv pe termen mediu 12-18 luni.

5.1.1.Arhitectura sistemelor de productie in termeni de structura a productieiSist de productie – o forma particulara de organiz.a proc.de productie cu efecte atat asupra relatiilor intre oameni, cat si intre oameni si echipamente.Forme de organizare 1.productia artizanala – craft production 2.fordismul(mass production)Elemente: 2.a.productie de masa pentru consum de masa- obiectivul lui ford – de a oferi fermierilor americani, situati departe de centrele urbane, o masina ieftina si cu o intretinere usoara – masuri – standardizarea pieselor si integrarea in amonte.2.b.linia de montaj – inversarea fluxului de muncitori si de masini. Ford a inaugurat linia de montaj. 2.c.munca tayloriana – eliminarea gesturilor inutile si pastrarea numai a acelora care sunt strict necesare pentru realizarea asamblarii.3.toyotismul(lean production) – forma de organizare a productiei alcatuita dintr-o serie de micoinovatii bazate pe conceptele:3.a. Just in time – a produce unitatile necesare in cantitatea ceruta la un moment dat.3.b. flexibilitatea liniei de productie si flexibilitatea muncii –Sistemul SMED(single minute exchange die) – utilizare muncitorilor temporari, cooperarea in productie si apelul la orele suplimentare.3.c. imbogatirea muncii – in loc sa se limiteze la o srcina simpla, repetitiva si rationalizata, muncitorului i se dau noi sarcini3.d. amortizarea si consecintele sale asupra muncii – o productie fara defecte si o maxima utilizare a timpului atat de catre muncitor cat si de catre masina.3.e. munca in echipa – formarea unor echipe mici carora li se traseaza un numar de responsabiltati pt.a acoperi ansamblul sarcinilor pe care fiecare trebuie sa le faca singur.Avantaje – o mai buna repartizare a sarcinilor pt a evita perioadele de supraincarcare sau inactivitate

- Delegarea responsabilitatii la nivelul grupului3.f. cooperarea – avantaje:-furnizorii au responsabilitate legata de inovatie, de a produce la costuri reduse si calitate ridicata;-constructorul se poate concentra asupra meseriei sale si nu va suporta investitiile ridicat in utilajele necesare fabricarii componentelor;-subcontarctantii amortizeaza fluctuatiile legate de variatia cererii pe piata.Uddevalismul – initiat de cond.Volvo pt a face fata problemelor legate de recrutarea personallui in ind.de automobile suedeza. A suprimat progresiv linia de montaj lasand sarcina montajului unei masini intregi la 50 de echipe a cate 10 persoane.

Saturnismul – Roger Smith General Motors – pt.contacararea ascensiunii constructorilor japonezi de masini. Elemente – utilizarea tehnologiilor cele mai avansate, copierea metodelor japoneze de productie, acord de colaborare cu sindicatele din industri automobilelor.

5.1.2.Arhitectura sistemelor de productie in termeni de relatii de muncaDin acest punct de vedere fordismul si toyotismul nu difera mult. Diferentele apar pe 2 planuri:cel al continutului muncii si cel al metodelor de rationalizare.Toyotismul difera de fordism prin modul de realizare.

5.1.3.Arhitectura sistemelor de productie in termeni de flexibilitate.Dpdv al cererii: - variatie conjuncturala(sezoniera); -variatie profunda (criza economica); -variatie legata de calitatea produsului(schimbarea gusturilor consumatorilor)

5.2.Tipologia sistemelor de productieCriterii de clasificare:-marimea seriilor de fabricatie si repetitivitatea;-organiz.fluxurilor de productie;-relatiile cu clientii;-structura produselor;-autonomia de conceptie.1.Clasif sist.de prod in func de marimea seriilor de fabricatie si repetitivitatea:-productie de unicate;-de serie mica;-de serie mijlocie;-de serie mare.2. Clasif sist.de prod in func de organiz.fluxurilor de productie:-productia in flux continuu(flow shop) – organizata pe baza liniilor tehnologice, ceea ce permite trasarea unor cantitati importante de produse. Grad ridicat de amortizare.-prod.in flux discontinuu(job shop) – se utiliz.in cazul realizarii unei cantitati mici de produse vatiate, avand la dispozitie utilaje generale.-productia pe baza de proiect – principiul – de a inlantui toate operatiile necesare realiz.nui proiect, avand in vedere minimizarea timpilor de intrerupere, in scopul livrarii produselor la mom.cuvenit.Indicatorul eficacitatea procesului permite determinarea raportului intre timpul efectiv de lucru si perioada de timp in care produsul este prezent in cadrul sistemului3.Clasif. sistemelor de productie in functie de relatia cu clientii:-productia pe stoc –realizata atunci cand durata ciclului de fabricatie este mai mare decat termenul cerut si acceptat de catre client – trebuie sa se produca in avans pe baza unor previziuni pentru a putea respecta termenele -prod pe comanda – este realizatata doar daca exista un angajament ferm din partea clientului – forma cea mai convenabila de a produce deoarece nu exista stocuri de produse finite si nici cheltuilei determinate de existenta acestora4.Clasif. sistemelor de productie in functie de strucutra produsuluia)structura convergenta – produsele standardizate care incorporeaza numeroase componente.

b)structura divergenta – cazul intreprinderilor care plecand de la un nr redus de materii prime obtin o varietate de prod finite.c)structura prin puncte de regrupare – caracteristica intreprinderilor care utilizeaza sub ansambluri standard.d)structura paralelea – se intalneste in intreprinderile care utilizeaza putine materii prime si realizaeaza putine produse ( industria ambalajerlor ) 5.Clasif sistemelor de productie in functie de autonomia de comanda si conceptieGrade de autonomie : -producatorul – cel care concepe produsele , le fabrica si le distribuie-subcontractantii – realizeaza anumite acitivitati de productie in functie de caietul de sarcini emis de producator-subcontractanti sezonieri – realizeaza operatii de productie dupa un caiet de sarcini emis de fabricant – nu au autonomie in alegerea materiilor prime aceastea fiind furnizate de producator

5.3.Alegerea proceselor de productie si implicatiile asupra managementului productiei la diferite niveluriReprezinta rezultatul arbitrajului intre preocuparile pt obtinerea economiilor de scara si flexibilitate Extreme – prod pe baza de proiect si prelucrarea continuaProcesul este ales in functie de produsul care se va fabrica si de volumul de productie cerut.Prelucrarea pe loturi este aleasa pt a face fata unui numar mare de sortimenteCosturile pe unitate de produs sunt mai ridicate in cazul productie de unicate si descresc catre productia pe loturi si cea in linie.Prelucrarile pe loturi legate – cand operatiile necesare pentru a realiza un numar de produse sunt dispiuse secvential.PRelucrarea in linie poate fi adoptata pentru a produce un numar mare de sortimente.Prelucrarile hibride si diversele tipuri s-au dezvoltat pentru a intampina probleme particulare aparuteDezvoltari hibride : -prelucrari hibride (o parte a productiei este organizata pe loturi si o parte in linie ; o parte a productiei este organizata pe loturi si o parte prelucrare continua ; o parte este productie de unicate si o parte organizata pe loturi ; o parte a productiei organizata in linie si o parte prelucrare continua) -linii de ansamblare

Implicatii ale alegerii tipului de prelucrareModul de prelucrare influenteaza proportiile investiilor ale cheltuielilor , ale resurselor umane implicate , cu importante consecinte la nivelul firmei

Implicatii ale alegere prelucrarii, asupra productiei/operatiilorIn situatie productiei pe baza de proiect si a productiei de unicate operatiile vor fi variabile iar procesul va trebui sa fie flexibil cu multe specificatii utilizand echipamente universale si personal calificat.

In cazul prod in linie si a celei in flux continuu volumul de productie este important , produsele sunt standardizate , iar avantajul lor este pretulImplicatii ale alegerii proceselor de productie asupra investitiilor si costurilorIN ceea ce priveste productia pe proiect investia de capital ( primara) poate fi mica dar si foarte mareIn produtia de unicate investitia va fi relativ redusa La celelalte tipuri de productie relatia intre investitie si alegerea procesului va fi mai uniformaInvestiile secundare importante se fac sub forma de inventare

Implicatii organizationale ale alegerii proceslor de productieIn prod pe baza de proiect si in cea de unicate natura sarcinilor tinde sa se refere la operatii unice , cu un grad ridicat de flexbilitate Relatiile cu furnizorii vor tinde sa fie informale sub forma unor intelegeri pe termen lungPrincipalul material de intrare sunt cunostiintele terhnice si managerialeIn cazul prelucrarilor in linie si continui se constata reversul acestor cerinteIn prod pe baza de proiect si cea de unicate tehnologia este cunoscuta iar suportul tehnic va fi asigurat de specialistiIn cazul prod in linie si a celui continui se acorda o mare importanta tehnologiei si gradului de calificareLa mijloc se situeaza prelucrarea pe loturi amestecand in proportii diverse caracteristicile ambelor capete.

6.1.Capacitatea de productie -productia maxim dispoibila ce poate fi obtinuta intro perioada data de un utilaj , o instalatie , loc de munca , atelier ,sectie , uzina , firma corespunzatoare structurii si calitati productiei cerute de clienti si in conditiile unei folosiri depline – intensive si extensive – a capitalurilor fixe si productive , potrivit celui mai eficient regim de lucru -sta la baza fundamentarii comenzilor de productie primite de la clienti si a volumului de investitii in noi mijlolace fixe-este exprimata ca volum de iesiri pe perioada de timp-este o marime dinamica intrucat se modifica mereu in timp datorita modificarii conditiilor tehnice si organizatoriuce ce au fost luate in considerare la stabilirea ei-masoara aptitudinea unui sistem logistic de a trata un flux-considerata o resursa alaturi de celelalte resurse de care dispune intreprindereaA gestiona capacitatea de productie = a determina un nivel a resurselor necesar si suficient pentru a raspunde la cererea previzionala comercialaManagerii productieri sunt preocupati de capacitate din urmatoarele motive : -fiecare este preocupat sa dispuna de op capacitate suficienta pt a satisface la timp cererea clientilor-capacitatea de productie afecteaza eficienta costurilor operatiilor de prelucrare , usurina sau complexitatea de programare a productiei si costurile de intretinere si functionare a echipamentelor.

-capacitatea de prod necesita in final investitii pt a o mari si moderniza iar managerii urmaresc un randament bun al investitiei si din aceste motive atat costurile cat si veniturile deciziil;or de planificare a capacitatii este necesar sa fie evaluate cu mare atentie

Factorii care determina marimea capactitatii de productie1.Numarul , componenta , starea de uzura si caracteristicile tehnice ale utilajelor folosite de catre firma – influenteaza in mod direct proportional marimea capacitatii de productie a unei verigi de productie2.Marimea suprafetelor de prod existente - actioneaza in mod direct asupra marimii capacitatii de productie in acele firme unde specificul activatii il constituie munca manuala 3.Nr muncitorilor direct productivi sau nr locurilor de munca existente la nivelul verigii conducatoare – actioneaza in firmele producatoare de confectii si trictotaje in industria textila in sectiile de montaj pt produsele electrotehnice si electronice , radio-tehnice si alte fabricatii4.Prod in unitatea de timp sau indicatorul de utilizare intensiva a utilajelor care reprezinta un factor complex ce influenteaza in mod direct marimea capacitatii de productie5.Fondul de timp maxim disponibil de functionare a utilajelor sau a locurilor de munca – se exprima in ore6. Sortimentul productiei care se fabrica – factor cu o actiune complexa – influenteaza in mod deosebit indicatorul maxim de utilizare intensiva a utilajelor prin marimea parametrilor tehnologici de lucru precum si prin caracteristicile tehnice ale produselor

Categ de capacitati1.Dupa perioada la care se refera : -capacitatea aferenta a anului de baza = capacitatea existaenta la sfarsitul anului determinata pe baza realizarilor obtinute pe cele 12 luni ale anului expirat-capacitatea de prod pt anul previzionat de gestiune = capac medie anuala de productie care tine seama de capacitatea existenta la 1 ian a anului de gestiune precum si de intrarile si de iesirile in si din functiune a unor utilaje in perioada respectiva CM=CE+CS*TFS/TD+CP*TFP/TDCM- capacitatea totala de prod medie anualaCE-capacitati existente la 1 ian in functie de intregul anCS- capacitati existente la 1 ian care se scot din functiune in cursul anuluiCP- capacitati puse in functiune in cursul anuluiTFS- timpul in zile de functionare pt cele care se scot din functionare in cursul anuluiTFP – timpul in zile de functionare pentru capacitatile care vor fi puse in functiuneTD- timp anual maxim disponibilCapacitatea tehnica – limita maxima a potentialului productiv al unei firme pt fiecare interval de timp luat in considerare , stabilita pe baza adoptarii unei viziuni progresive asupra tuturor parametrilor care influenteaza marimea acestuia Capacitatea de regim – indicator care exprima posibilitatile maxime de productie pentru o perioada data tinand seama de factorii concreti ce vor actiona in perioada previzionala de gestiune

6.2.Unitatile de exprimare a marimii capacitatii de productie

-se exprima prin vol fizic al prod finite utilizand unitatile de masura corespunzatoare produselor finite respective-se exprima prin cantitatea de materie prima supusa prelucrarii daca din aceeasi materie prima se fabrica mai multe sortimente -se exprima printrun produs echivalent sau reprezentativ daca se fabrica o gama variata de sortimenteCoeficienti de echivalare = raport intre efortul pe unitate de produs exprimat in masini/ore om/ore aferent fabricarii fiecarui produs si cel corespunzator produsului reprezentativ sau echivalentSe exprima in unitati valorice in cazul firmelor industriale care fabrica o productie compusa dintr-un numar mare de tipo-dimensiuni si sortimente a caror structura se modifica in timp in proportii insemnate

6.3.Elementele fundamentale teoretice si practice ale calcului capacitatii de productiePRinciipii de calcul-principii cu caracter general1.utilajele , liniile tehnologice ,sectiile de productie suprafete de productie cu ajutorul carora se realizaeaza productia firmelor industriale repsective , se denumesc verigi de prod ale acestora. Capacitatea de productie se determina in functie de caracteristicile tehnico-productive inscrise in fise tehnice ale utilajelor2.La stabilirea marimii capacitatilor de productie nu trebuie sa se ia in calcul situatii nefavorabile determinate de : lipsa de desfacere , energie materii prime , piese de schimb , locuri inguste sau alte deficiente in managementul productiei si a muncii3.Trebuie sa se faca in functie de capacitatea utilajului grupelor de utilaje suprafetelor de productie instalatiilor aterlierelor sau sectiilor denumite verigi conducatoare ( veriga structurala cu importanta deosebita in realizarea produsului considerat)4.Se incepe cu nivelul inferior si se continua in mod succesiv cu calcului capacitatii de productie pt nivelurile superioara.5.Este data de marimea capacitatii de productie a verigii conducatoare.6.Se face in functie de capacitatea subunitatilor componente principale din cadrul acestora scotandu-se in evidenta eventualele locuri inguste sau excedente de capacitate 7. Se face pt toate categoriile de capacitati existente in cadrul firmei si care figureaza ca active fixe in bilanul contabil8. Trebuie determinata tinand seama de conditii reale obtinandu-se asa numita capacitate nominala ( proiectata ) actualizata

Indicatorul de utilizare intensiva – exprima prod orara maxima obtinuta in perioada considerata de un utilaj sau pe unitatea de dimensiune caracteristica a utilajului consideratIndicatorii tehnico economice efectivi de utilizare intensiva exprima productia medie obtinuta in perioada analizata de un utilaj pe unitatea caracteristica dimensionala a utilajlui luat in studiu.Nivelul realizat al indicatorului de utilizare intensiva – iefi Iefi = qef / (tef*k’)QEF – VoLuMul productiei realizare

TeF= Timp efectiv de functionare in perioada considerata K’ = marimea caracteristica dimensionala a unitatii de prod considerataMetode de calcul a indicatorului de utilizare intensiva - luj-prin stabilirea realizarilor de varf pe baza datelor din evidentele proprii ale firmei-prin proiectare – determinarea indicatorului de utilizare intensiva prin calcule analtice folosindu-se relatiile care exprima productia orara a utilajelor si valorile prevazute in standarde pt parametrii care intervin in relatiile respective-prin comparare – adoptarea pt indicatorul de utilizare intensiva a unor valori stabilite pe baza realizarilor de varf obtinute la mijloacele fixe similare care lucreaza in conditii similare .

Indicatorul de utilizare intensiva sau fondul de timp maxim disponibilTN=TC-(D+S+Si)TN= [TC-(D+S+SI)] – NS*DSTD=TN-(TREP+TOTH)TC- timp calendaristicTN – fond de timp nominalD-dumuniciS-sambeteSI-sarbatori legaleNS – nr de schimburiDS-durata schimbTREP – timp aferent pt reparatii si reviziiTOTH – timp aferent opririlor tehnologiceSituatii : -pt firmele care lucreaza fara intreruperi in timpul anului Td = Tc-in cazul firmelor cu activatate discontinua in timpul anului (zile de duminici,sambate si cele de sarbatori legale ) : TD =Tn –(Trep +Toth)-pt firmele cu activatate sezoniera : TD=Tcamp ( tcamp = timpul aferent campaniei de lucru)

6.4.Metodologia de calcul a capacitatii de productieEtape-culegerea prelucrarea si sistematizarea info.promare necesare calculului-det,capacitatilor de productie la nivelul verigilor principale din sectia conducatoare, elaborarea balantei capacitatilor de prod.,det.cap.de productie la nivelul firmei si stab.locurilor inguste si a excedentelor de capacitate.-elaborarea programului de orientari strategice si actiuni tactice pt.incarcarea completa a capacitatilro de prodctie.Relatii de calcul:Cp = K*lui*TdCp-marimea capaitatii de productie a verigii de productie considerate-K-marimea caracteristicii dimensionale a unitatii de productie pt care se determina capacitatea de productie-lui – indicatorul de utilizare intensiva exprimat in unitati de productie pe unitatea caraceristicii dimensionale

Td-fond de timp maxim disponibil al utilajului-pentru anul de baza(expirat)Cp0=K0*Iiu0*Td0-pentru anul de gestiune previzionalCp1=K1*Iui1*Td1Cp0, Cp1 – capacitati de productieK0, K1-marimea caracteristicii dimensionaleTd0, Td1 – fond de timp max.disponibilCand veriga de productie este formata din mai multe tipuri de utilaje care fabrica acelasi produs

Cp = ∑i=1

n

Ki∗Iui∗Tdi

I=1...n – nr. de utilaje de acelasi tip, dar care func.cu parametri tehnologici diferiti.In cazul proceselor de fabricatie ciclice unde productia se realizeaza in sarjeCp = K*Ic*Td/tcIc-indicatorul de utilizare intensiva pe durata unei sarjeTc-durata unui ciclu – timp de baza + auxiliariDaca sunt mai multe instalatii asemanetoare cu fabricatie ciclica care fabrica acelasi produs dar care se deosebesc dpdv al productiei de varf:

Cp = ∑i=1

n

(Ici∗Tdi)/ tci

I=1...n-nr.de unitati/instalatii producatoareIci=productia maxima pe ciclul unei unitatiTdi = timpul maxim disponibil al fiecarei unitatiTci=durata unui ciclu la fiecare instalatieIn cazul proceselor de fabricatie in flux continuuCp=Iui*Td, pt K=1Iui-productia orara a utilajului

Cp = ∑i=1

n

Iui∗Tdi

In cazul in care productia se realizeaza pe linii tehnologice monovalente in flux continuuCp = Td-ti / CCp-capacitatea liniei monovalente in flux continuuTd-timpul disponibil al liniei in fluxTi-timpul intreruperilor reglementateC-cadenta sau tactul liniei in fluxIn sectoarele de productie formate din linii automateCpli=(Tdi-tii)*WiCpli-cap.de productie a liniei automate i Tdi-timpul disponibil al liniei automate iTii-timpul de intreruperi pt inlocuirea sculelor uzate Wi-productivitatea orara a liniei automate iWi=60/Ci (cadenta de lucru a liniei automate)Cand productia de realizeaza pe masini unelte

Cpi=tdi/tmaxi * 60Tdi – timp max disponibil al masinii-unelte agregat i cu mai multe posturi de lucru Tmaxi-timpul de prelucrare pe buc.la postul de lucru unde se executa operatia cu durata cea mai mare

7.Diagnosticul functiunii de productie a intreprinderii7.1.De ce este necesar un diagnostic al intreprinderiiDe ce este necesar un diagnostic-apare ca o necesitate in scopul identificarii cauzelor si dificultatilor si definirii masurilor ce trebuie luate pt.ameliorarea situatiei -motivele recurgerii la diagnostic rezulta din dorinta de ameliorare a performantelorPerformanta – DEX – rezultat obtinut de cineva intr-o intrecere sportiva; - realizare deosebita intr-un domeniu de activitate; -cel mai bun rezultat obtinut de un sistem tehnic, de o masina, de un aparatDpdv al gestiunii intreprinderii – performanta inseamna succese obtinute atat in plan general cat si in domenii specifice care pot fi definite si masurate cu ajutorul unor indicatori cantitativi si calitativi.Diagnosticul – un mijloc de directionare cat si de informare care permite identificarea diferitelor variabile:-variabile externe privitoare la evolutia pietei de mat.prime si de capital, a volumului cererii, a gusturilor consumatorilor, tehnologiilor, evolutia politicilor ecoomice si sociale ale statului;-variabile interne precum starea mijloacelor materiale, calificarea personalului, resursele financiare;Diagnosticarea ca metoda de management – consta in investigarea firmei si a componentelor sale, in vederea reliefarii cauzale a principalelor puncte forte si slabe, a evaluarii potentialului si a formularii de recomandari, axate pe cauzele generatoare de disfunctionalitati sia aspecte pozitive.Deosebiri fata de alte met.de analiza:-dimensiunea participativa, generata de necesitatea implicarii active si efective a conducatorilor si executantilor de la toate nivelurile organizatorice ale firmei in furnizarea materialului informational, precum si in valorificarea acestuia;-complexitatea deosebita a diagnosticarii, ilustrata de multitudinea aspectelor investigate si multidimensionalitatea abordarii acestoea;-abordarea cauzala a fenomenelor si proceselor care fac obiectul diagnosticarii, ce asigura evidentierea corecta si realista a punctelor forte si a celor slabe, precum si formularea, pe aceasta baza, a recomandarilor privind redresarea firmei.-caracterul predecizional reflectat de faptul ca recomandarile, prin care se finalizeaza un dtudiu de diagnosticare, constituie suportul interventiei decizionale ulterioare.Aspecte ale realizarii unui diagnostic:-precizarea principalelor domenii si rezultate ce urmeaza a fi investigate;-stabilirea componentei echipei care va face analiza diagnostic;-stabilirea metodelor si tehnicilor de inregistrare, transmitere si prelucrare a datelor si informatiilor.Beneficiari ai diagnosticului:

-actionari care nu participa la conducerea efectiva a firmei, dar sunt interesati in a realiza un diagnostic pt.a analiza performantele echipei care conduce intrep.-terti(parteneri externi)-organisme financiare

7.2.Tipuri de diagnostic Diagnostic global – ansamblu de metode care permit explicarea si intelegerea functiunii intreprinderiiDimensiuni: cognitiva(rezulta din analiza) si explicativa (rezulta din judecata celui care il realizeaza)Diagnostic expres – de urgenta – trebuie identificate problemele aparute, cauzele aparute si trebuie gasite solutiile.Diagnostic functional – diagnostic al unei functiuni a intrep. destinat solutionarii problemelor functionarii interne si ameliorarii rezultatelor.Tehnicile de audit – tehnici specifice care au in vedere ameliorarea cal.metodelor de gestiune si care pot fi utilizate in cazul realizarii unui diagnostic global al intreprinderii.Obiectivele diagnosticului-de a obtine o intelegere sintetica a situatiei actuale a firmei si a evolutiei probabile in viitor in scopul unei eventuale modificari a cursului evenimentelor alegand o noua strategie.-de a obtine informatii de sinteza in numar limitat, care vor fi ierarhizare in functie de importanta lor;Diagnosticul serveste la detectarea problemelor cheie, a disfunctionalitatilor actuale, sau potentiale semnificative, in scopul remedierii acestora, si nu este numai un studiu analitic exhaustiv al intrep. si al mediului in care aceasta isi desfasoara activitatea.Etape necesare pt.realizarea diagnosticului1.ANALIZA EXTERNA – a macromediuluiMotive pt necesitatea acestei analize:-numeroasele transformari si discontinuitati in sanul unui sector de activitate sunt det.de schimbarile survenite in macromediu-intreprrinderile care percep si exploateaza printre primele schimbarile macromediului pot avea avantaje concurentiale semnificative.-daca intrep.nu sunt atente la schimbarile care intervin in macom.si traiesc in trecut, risca sa plateasca foarte scump fiind amenintate cu disparitia.Obiectiv:-permite intelegerea evolutiei actuale si potentiale ale mediului extern, ceea ce este determinant pt.supravietuirea intrepr.-furnizeaza info.necesare gestiuni startegice, dar, din pacate, uneori aceasta analiza nu furnizeaza decat detalii descriprive.Nivelurile macromediului:a.mediul functional – clienti, furnizori, concurenti, care constituie contextul imediat in care intreprinderea isi desfasoara activitatea;b.mediul industrial – factorii de mediu la nivelurile sectorului de activitate au o influenta dircta aspura majoritatii concurentilor chiar dak aceste influente pot fi diferite.

c.mediul pertinent – definite de limitele trasate in interiorul mediului general de catre intreprindere si care este necesar acesteia pt.realizarea analizei.Segmente principale in cadrul macromediului:a.mediul social – ia in considerare factori demografici, stilurile de viata, componenta unei familii, munca, formare, consum, modalitati de petrecere a timpului liber si valori sociale.b.mediul economic – totalitatea conditiilor economice cu care sunt confruntate toate sectoarele de activitate.Tipuri de modificari importante la nivelul mediului economic:-structurale legate de modificarea ponderii sectoarelor de activitate, a ponderii importurilor si exporturilor din PNB.-modif.ciclice legate de fluctuatia PNB, a artei dobanzii, a peturilor de consum, a nr.de locuinte noi, a investitiilor industriale.c.mediul politic – poate fi descompus in sist.formale(institutii guvernamentale –executivul, legislativul si o serie de agentii guvernamentale) si informale(organisme in afara guvernului sau activitati politice).d.mediul tehnologic – dezvoltarea stiintei si aplicatiile practiceDomenii de interes:-cercetarea fundamentala care are in vedere dobandirea de cunostiinte(inventii);-dezvoltarea, transf.cunostiintelor in prototipuri(inovatia);-operatiile care au in vedere punerea in aplicare a cunostiintelor sub o forma care poate fi usor copiata de altii(distributia).Etape a analizei macromediului-analiza mediului in scopul detectarii schimbarilor in curs;-evidentierea tendintelor mediului pentru a determina evolutia;-anticiparea schimbarilor viitoare care pot aparea in cadrul macromediului;-evaluarea schimbarilor de mediu actuale si viitoare in functie de implicatiile strategice si organizationale.Factori legati de piata:-marime/volum/valoare;-rata de crestere;-potentialul intern;-sursele diferentierii;-sezonalitatea cererii;-elasticitatea cererii in rap.cu preturile.Factori tehnologici:-stabilitatea tehnologiilor;-accesul la tehnologii;-posibilitati de aplicare a tehnologiilor.Factori industriali:-bariere la intrare;-bariere la iesire;-puterrea de negociere cu furnizorii si clientii;-economiile pe scara;-riscul de imitare a produselor;

-concurenta.Factori economici si sociali:-inflatie;-risc ecologic;-sindicate;-presiunea exercitata asupra costurilor de factorii de productie.Factori juridici:-reglementari;-norme;-legislatie pt.activitatea de import-export;-alte taxe si impozite.2.ANALIZA INTERNA – vizeaza detectarea cvasiconstrangerilor care se impun adesea, precum si fortele si slabiciunile esentiale.-are in vedere diferitele functiuni ale intreprinderii;-are ca obiectiv studierea avantajelor concurentiale pe care intreprinderea le poseda si competenta si/sau avantajul distinctiv sau diferentiator.

7.3.Diagnosticul functiunii de productieComponente ale functiunii de productie1-fabricatia sau exploatarea2-controlul tehnic de calitate a materiilor prime, semifabricatelor si subansamblurilor pe intreg fluxul tehnologic, precum si al produselor finite.3-intretinerea si repararea utilajelor4-productia auxiliara 5-gestiunea productiei constand din ansamblul activitatilor care au caracter adminsitrativ, legate de previziunea, planificarea, programarea, lansarea si urmarirea productiei.

Diagnosticul fabricatieiObiective:-evaluarea rezultatelor intreprinderii, mijlooacele materiale si umane de care aceasta dispune, savoir-fair-ul.(evidentierea punctelor tari si celor slabe atat dpdv cantitativ cat si calitativ)-stab.a ceea ce trebuie facut pe termen scurt si mediu, pt.dezvoltarea sau, in cel mai rau caz, pt.mentinerea competitivitatii, tinand cont de situatia sa actuala, dar si de perspectivele pe care le are in rap. cu evolutia tehnologica si a strategiei concurentilor.Elemente:-tehnicile de fabricatie;-performantele mijl.umane si materiale;-domeniile in care se doreste accentuarea eforturilor.

Diagnosticul resurselor:Scopul – de a propune un demers care sa permita o analiza a valorii resurselor, a concurentei cu exigentele mediului, precum si precizarea marjei de manevra pe care o ofera intreprinderii.Diagnosticul resurselor permite:-aprecierea capacitatii financiare a intreprinderii;

-evaluarea potentialului tehnic si uman pt. a face fata concurentei viitoare;-identificarea problemelor cheie care trebuie rezolvate prin reperarea disfunctionalitatilor care au aparut si precizarea cauzelor lor;-a verifica daca resursele si competentele de care dispune intrep.sunt eficient utilizate.Dificultati ale acestei analize:-colectarea datelor – cum se pot obt.info.intr-un timp cat mai scurt si la un pret acceptabil;-stab.unor norme de referinta;-utiliz.info-fiecare etapa necesita o sinteza partiala centrata pe problemele cheie.a)colectarea datelor – mat.prima a diagnosticului este informatia.Principii: - a se incepe cu sursele de info.cel mai usor accesibile;-utiliz.surselor la care accesul este dificil se recomanda numai in cazul aprofundarii unor probleme deja identificate;-realiz.legaturii intre aspectele cantitative si calitative ale problemei.Surse de informare:-sist.formal(documente contabile, statistici ale vanzarilor, tablouri de bord)-reuniuni -observarea directa a unor situatii-doc.realizate pe baza de ancheta.b) norme de referinta Tipuri de norme:-norme istorice (se compara intrep.cu ea insasi intr-o perioada de timp)-norme ale sectorului (se comp.cu o serie de indicatori obt.de intrep.cu cei ai sectorului din care face parte);-norme obiective(comp.cu standarde de performanta stab.de intrep.)-norme rezultate din teorie-norme rezultate din bazele de date.c)Analiza resurselor tehnicePrincipii:-evaluarea indicatorilor de performantelor-stabilirea valorii activelor comune tuturor activitatilor sau specifice unei activitati.Studiul productivitatii resurselor are in vedere:-compararea orelor efective de munca cu cele in prezenta la serviciu -identificarea timpilor de intreruperi in functionarea utilajelor

Diagnosticarea metodelor de gestiune a productieiComponente:-eficacitatea tehnica-eficacitatea economicaElemente ale auditului metodelor de gestiune a productiei:1.studii si metode – au ca misiune conceperea si pregatirea conditiilor optime necesare fabricarii produselor.2.planuri si programe – au in vedere programarea, lansarea, urmarirea si ordonantarea productiei. Obiectivul – respectarea termenelor de fabricatie si de livrare.

Programarea productiei consta in repartizarea in timp si spatiu a sarcinilor din programul anual de productie a unei societati comericale, la un nivel idicat de detaliere, in general, pana la nivelul operatiilor tehnologice, in conditiile folosirii unei capacitati de productie existente, cunoscandu-se structura produselor de executat si procesele tehnologice de fabricare a acestora.3.gestiunea echipamentelor;4.controlul fabricatiei;5.siguranta;6.tabloul tehnic de bord.Lansarea – ansamblul lucrarilor privind elaborarea documentelor necesare centrelor de executie pt.realizarea sarcinilor programate pe anumite perioade, precum si repartizarea pe sectoare a documentelor, coresp.programelor operative de productie.Documentatia de lansare cuprinde:-documente tehnice(planuri de operatii, fise tehnologice, desene)-documente economice(bon de materiale, fisa limita de consum)Urmarirea pp urmatoarele activitati:-coordonarea miscarii obiectelor muncii intre locurile de munca;-inreg.si raportarea realizarilor fizice si valorice;-luarea unor masuri operative de inlaturare a dereglarilor procesului de productie.Ordinantarea productiei – stabilirea succesiunii optime de prelucrare a n produse la m masini a.i. sa se obtina o durata minima a ciclului de fabricatie.Probleme in domeniul programarii productiei:-de afectare sau repartizare a sarcinilor -de incarcare referitoare la stabilirea unor programe optime de incarcare in timp a utilajelor;-det.loturilor optime de fabricatie;-probleme de alocare optima a resurselor.

Etapele programarii resurselor industriale:1. Faze ale etapei de programare:1.a.programarea calendaristica a productiei.Cerinte de respectat:-respectarea termenelor contractuale de livrare a produselor – are caracter restrictiv si este obligatoriu de respectat;-utilizarea maxima a capacitatilor de productie – are in vedere stab.in prog.de prod.calendaristic centralizator, a produselor care sa reduca la minim timpul de asteptare si reglare a utilajelor.-minimizarea stocurilor de productie neterminata;-simplificarea lucrarilor de programare, lasnsare si urmarire.Repartizarea calendaristica a sarcinilor de productie pp:-din volumul total al sarcinilor de productie se aleg acelea ale caror cantitati si termene sunt precizate in mod strict de compartimentul de programare;-se continua cu sarcinile de productie ce urmeaza a se realiza in tot cursul anului, urmarindu-se pe cat posibil, incarcarea utilajelor in mod constant;-se repartizeaza produsele a caror perioada de repetare in fabricatie este nedeterminata.

1.b.defalcarea sarcinilor lunare ale firmei pe sectii de fabricatie – se det.volumul programelor lunare in unitati valorice si in unitati de timpi de munca.Unitatea de programare si evidenta pe sectii se alege in func.de forma de specializare a sectiei.1.c.programarea in cadrul sectiilor.Programele lunare de productie corelate cantitativ si calendaristic sunt transmise sectiilor de fabricatie.Criterii:-lansarea in fabricatie sa se faca la termenul stabilit, a.i. sa se asigure livrarile sectiei la termenele programate;-realizarea concordantei intre sarcinile de productie si potentialul productiv al sectiei.Cerinte pt. a stabili executantul direct al unui produs in cadrul unei grupe de masini:-tehnologice:-operatia, utilajul de repartizat pentru executia ei, gradul de precizare a lucrarii;-organizatorice – asigurarea concordantei intre posibilitatile executantului si categoria de incadrare a lucrarii;-economice – realizarea unui timp de executie minim, incarcarea rationala a utilajelor, obtinerea unui cost minim de prelucrare.2.Etapa de lansare in fabricatieFaze:-elaborarea documentatiei de lansare;-repartizarea pe sectoare a documentatiei de lansare cf.programelor operative.3.Etapa de urmarire, control si actualizare a programelor operative, de productieFaze:-urmarirea si controlul realizarii ritmice a programelor operative de productie;-actualizarea programelor de productie.Categorii de metode aplicate:-mentenanta curativa(reparatii);-mentenanta preventiva.

8.Tipuri de decizii in managementul productiei8.1.Metode si modele de decizie in cazul productiei de masaCalculul nevoii de componente – punctul de plecare in planificarea productiei de masa il reprezinta carnetul de comenzi.Planul director de productie corespunde unei ajustari a carnetului de comenzi in func.de capacitatea globala de prod.pe termen mediu.Calculul nevoilor brute si a celor nete tine cont de structura produselor si de stocurile disponibile.Metodele cele mai utilizate:1. Metoda OPT(Optimized Production Technology) – rezolvarea problemei capacitatilor limitate in calculul nevoilor.Principii:- echilibrarea fluxurilor si nu a capacitatilor, ceea ce inseamna ca productia trebuie organizata in functie de resursele critice;-loturile de fabricatie sa fie variabile si diferite de loturile de transfer;-eliminarea locurilor inguste;

-elaborarea unui program de productie care sa tina cont de toate constrangerile.2. Metoda MRP (material requirements planning) 1 (’65-‘70) a cautat integrarea tuturor activitatilor de planificare a resurselor necesare productiei – completata de metoda MRP 2 (’80-‘85) a cautat sa obtina o buna coerenta intre ansamblul diferitelor planuri elaborate si legate direct sau indirect de fabricatia produselor: planuri de vanzare, de aprovizionare, de productie sau financiare.3. Metoda JIT – denumita si metoda de productie cu fluxuri trase, are ca finalitate:-fabricarea produsului erut in cantitatea ceruta si la momentul cerut de client;-fabricarea la cal mai mic cost, eliminand toate sursele care pot determina cresterea acestora.Actiunile care rtebuiesc intreprinse au in vedere:a) Adaptarea proceselor de fabricatie Masuri necesare:-sa fie recrutati muncitori calificati si polivalenti -org.procesului a.i muncitorii sa se deplaseze cat mai putin;-antrenarea muncitorilor in procese de elaborare a productiei;-mentenanta productiva si preventiva eficace;-punerea la punct a unor sisteme de schimbare rapida a uneltelor – SMED(single minute exchange of die) de S.Shingo-cel mai cunoscut sistemb)standardizarea operatiilor are in vedere:-det.duratei ciclului de productie si a nr.de muncitori in func.de cerere;-definirea gamelor de fabricatie;-precizarea modului de lucru;-precizarea punctelor de control ale calitatii si a stocurilor intermediare;c)lisajul productiei – adaptarea productiei la variatiile cererii; -evitarea fluctuatiei in ce priveste volumul productiei.Masuri necesare:-netezirea varfurilor planului director de productie;-fabricarea alternativa a diferitelor produse;-fabricarea unor loturi de dimensiuni reduse.4. Metoda Kanban – ajustare intre cererea finala si productie

8.2.Metode si modele de decizie in cazul productiei de tip atelierObiective:-respectarea termenelor;-dimensionarea corecta a stocurilor si a productiei neterminate;-stabilirea gradului de incarcare a utilajelor.Scoli in literature de specialitate:-Prima – inspirata din cercetarile operationale – are in vedere o planificare optima pe baza unui criteriu cantitativ de masurare a performantei: durata totala de realizare a unui lot de produse.-a doua – scoala pragmatica – bazata pe o forma de empirism in cautarea unor solutii satisfacatoare si nu optime pe baza unei logistici euristice.

Metode matematice de ordonantare

1.Regula timpului operator minim (TOM) sau SPT(shortest processing time) – consta in a ordona, pt. un anumit utilaj, firul de asteptare in mod crescator, in func de durata de realizare a operatiilor.-permite minimizarea criteriului durata medie(dm)de realizare a operatiilor pt.un fir de asteptare.

Dk (durata de prelucrare)=∑i=1

k

ti, unde k-pozitia in firul de asteptare si ti – suma timpilor de

prelucrare2. ALgoritmul lui Johnson – obiectivul – de a minimiza timpul de prelucrare a producelor din firul de asteptare dat, adica de a incerca o incarcare maxima a unui aparat de productie alcatuit din 2 masini.3.Algoritmul lui Coffman si Graham – se obtine un plan de executie optim, durata de executie minima, in cazul in care timpii de executie sunt egali sau exista doua procese identice pt. a executa operatiile.Principiul de baza – acordarea prioritatii operatiilor care se afla la inceputul unui sir lung de prelucrari si celor care au multe operatii care le urmeaza.

Metode euristice de ordonantare – ofera solutii bazate pe criterii mult mai apropiate de obiectivele decidentuluiReguli de baza:-regula de ordonantare aleatorie (random);-regula primul venit, primul servit(fifo)-variante ale regulii TOM: - regula de ordonantare dupa timpul de lucru cel mai redus(least work remaining); -r.de o.dupa durata totala de lucru cea mai redusa(total work); -r.de o.dupa nr.cel mai redus de operatii ramas de realizat(fewest operations remaining); -regula timpului de asteptare a piesei la stadiul urmator de prelucrare(WINQ-work in next queue); -reguli de baza in ce priveste termenele: -regula termenului de livrare(due date) in care prioritatea este stabilita in functie de data previzionala a lucrarilor; -regula marjei(slack time) in care prioritatea este stabilita in functie de marja fiecarei operatii; -regula marjei pe fiecare operatie(slack remaining operation) in care ordinea de prioritate se obtine prin impartirea marjei la nr.de op.ramase de realizat.Metodele euristice sunt caracterizate de:-permit o analiza multicriteriala;-permit simularea dinamica a fluxurilor fizice.Prioritati:-de baza, interna, variabila pe parcursul simularii si calculata in mod automat de catre sistem;-externa, care permite decidentului o interventie in sistem in functie de datele comerciale, financiare sau tehnice si permite integrarea notiunii de urgenta.-prioritati diverse: -pentru operatii in desfasurare; - pt.operatii scurte(TOM); -pt.operatii isngulare sau in cascada; -pt.loturi mai vechi, pt. a nu perturba noile comenzi care vor fi lansate.

Metode si modele de decizie utilizate in cazul productiei pe baza de proiect

Faze:1.Faza de analiza are in vedere metodele de evaluare si alegere a proiectului.-un proiect poate fi ales ca urmare a vointei patronului sau directorului;-necesitatea absoluta impusa de un eveniment esterior major, o catastrofa sau aparitia unor constrangeri legislative;-nevoia de competitivitate;-metode clasice care privesc mai mult componenta financiara;-metoda scorurilor care permite o analiza multicriteriala;-metoda Electre (de B.Roy) – porneste de la acceptarea ipotezei incomparabilitatii a doua proiecte. Plecand de la o matrice de evaluare se calculeaza un indicator de concordanta si unul de disconcordanta.2. Faza de planificare – are in vedere faptul ca gestiunea strategica a productiei pe baza de proiect poate fi abordata in doua maniere diferite: la un nivel simplu al obiectului de realizat(se utilizeaza modele clasice de luare a deciziilor, accesibile si aplicabile in practica – Gantt, Pert, Potentialelor) sau la un nivel global al organiz.care trebuie sa realiz.un anumit proiect(se poate face o reprezentare cinematica a gestiunii strategice a proiectului – retele de tip Petri).Cea mai veche metoda-diagrama Grantt – se reprezinta grafic cu ajutorul diagramei cu bare. Lungimea barei este proportionala cu durata activitatii de executat. Inconvenientul metodei – dificultatea de a exprima legaturile intre activitatile de la diferite niveluri.Metoda Pert- repr. o activitate cu ajutorul unei sageti, iar leg.dintre acestea cu ajutorul unor noduri. Distingem var.Pert cost si Pert probabilistica.Metoda potentialelor – utilizeaza o notatie diferita de metoda Pert, in sensul ca prin sageti se reprezinta legaturile, iar activitatile sunt repr.prin dreptunghiuri.Metoda pert probabilistica – ia in considerare situatiile neprevazute, care pot aparea in timpul realizarii operatiilor.

8.3.Influenta arhitecturii sistemelor de productie asupra managementului productieiGestiunea strategica si orizonturile de timp avute in vedereOrizont incert , care priveste gestiunea strategica pe term mediu si lung – in acest orizont de timp nu dispunem de comenzi ferme ci trebuie sa facem previziuni.Orizont cert – pe term scurt – programarea productiei mult mai usor de facut.Alte dimensiuni asociate gestiunii strategice a productiei:-dimensiune orizontala care are in vedere sincronizarea fluxurilor de mat.prime si informatii;-dimensiune verticala- consta in a prevedea activitatile viitoare pt.a pregati ceea ce nu se va putea decide in ultimul moment.O viziune duala trebuie sa cuprinda:planificarea, programarea, lansarea, fabricatia si controlul productiei.

Managementul productiei pe baza fluxurilor impinseDificultati cauzate de:-in general furnizorii sunt in intarziere iar termenele cerute de client din ce in ce mai scurte.

Managementul productiei pe baza fluxurilor traseObiective:

-reducerea duratei ciclului industrial;-diferentierea produsului cat mai tariu posibil;-situarea ciclului industrial in interiorul perioadei de livrare cerute de client.Situatii posibile in func.de produsul cerut:-produsul comandat este standard si va lutea fi livrat imediat;-prod.comandat este personalizat dar utilizeaza o baza standard. Elem.specifice sunt realizate la comanda(termen de livrare o saptamana)-prod comandat este in intregime specific(livrare 4-8 saptamani)

Managementul productiei cu structura divergentaStruct.divergenta sau in V-specifica industriei de transformareCaracteristici:-mai multe produse finite diferite decat materii prime;-mai toate prod.sunt realizate in aceeasi maniera;-investitia in utilaje este importanta, iar ponderea costurilor cu resursele umane in total costuri este redusa;-mai multe din aceste intrep sunt ancorate in vechile obiceiuri care sunt rareori biodegradabile;-intrp.sunt preocupate mai mult de costuri, decat de flexibilitate;-acest tip de intrep fabrica in general prod in cantitate mare si in timp scurt.Gestiunea strategica de productie trebuie sa aiba in vedere:-reducerea marimii loturilor de fabricatie;-timpul de schimbare a seriei de fabricatie;-in realitate costul de stocaj este f important, dar si investitiile care au ca scop cresterea flexibilitatii vor deveni rentabile;-reducerea stocurilor de productie neterminata;-achizitia unor noi utilaje ridica adeseori probleme, deoarece oferta fabricantilor de utilaje este axata pe realizarea productiei la cost redus si nu pe flexibilitate.

Managementul productiei cu structura convergenta sau in A-caracterizeaza productia de bunuri intermediare dar si realiz.unor bunuri sofisticate, costisitoare, si/sau specializate.Caracteristici:-1 sau mai multe stadii de asamblare;-nr.mare de componente fabricate sau cumparate sunt asamblate, dar nr.produselor finite obt.este relativ redus.-gradul de standardizare este limitat;-clientii sunt in general alte intrep.si mai putin pers.individuale;-productia este repetitiva, dar volumul anual poate fi destul de redus.-utilajele sunt polivalente;-utilajele sunt adesea regrupate in ateliere functionale (job shop) iar cand activitatile au un grad ridicat de repetitivitate sunt create celule de protectie, care regrupeaza utilajele necesare fabricarii unei fam.de produse;-gradul de utiliz.a masinilor si a res.umane este redus, cu supraincarcari sporadice si imprevizibile absorbite cu ore suplimentare;

-in cadrul proc.de productie apar locuri inguste care de deplaseaza de la o sapt.la alta, de la o luna la alta, dintr-o sectie in alta;-asamblarea este mereu confruntata cu problema lipsurilor, cu toate k global niv.stocurilor este deseori excesiv;-planul de prod.este adesea modificat pt. a asambla si livra ceea ce este posibil, in func.de componentele existente;-fabricatia este organiz pe loturi de talie importanta;-lipsa de sincronizare este perceputa ca o lipsa de rigoare si de control a procesului de productie.Probleme ale gestiuni strategice a prod.cu struct.convergenta:-stapanirea costurilor excesive de productie, care apar din cauza orelor suplimentare si a lipsei unor subansambluri in faza de montaj;-problema calitatii – daca un lot este rebutat, nu este un altul care sa il inlocuiasca , caz in care trebuie lansat in fabricatie un nou lot, caruia i se atribuie prioritatea cuvenita.Gestiunea strategica trebuie s aiba in vedere:-controlul strict al orelor suplimentare, care trebuie acordate doar in cazuri absolut necesare;-investitii pt. a reduce costul operatiilor;-pt.un control mai bun al activitatii sunt necesare investitii intr-un sist.de gestiune informatizat;-controlul excedentului de capacitate.Caracteristici ale productiei in T(probleme det.de o incorecta alocare a subansamblurilor si componentelor):-multe din subansambluri sunt comune unor prod finite diferite;-apar probleme legate de respectarea termenelor;-proc.de fabricatie si cel de aprovizionare este declansat pe baza de previziuni, iar asamblarea se face pe baza de comanda interna sau externa;-la nivelul fazei de montaj pot aparea excedente de capacitate;-nomenclatura complexa atat in ceea ce priveste subansamblurile, cat si in ceea ce priveste produsele finite;Gestiunea strategica trebuie sa aiba in vedere:-previziunea vanzarilor;-evitarea erorilor datorate complexitatii nomenclaturii;-gestiunea lipsurilor

9.Strategii si politici de productie9.1.Politica, strategia, tacticaPolitica – concept eterogen, componentele sale se refera la scopuri sau mijloace;-corespunde orientarii generale si actiunii intrep.in cadrul finalitatii si eticii sale;-inseamna a defini si a clarifica obiectivele esentiale pe o lunga perioada, adik regulile si principiile directoare care vor fi urmate pt. a atinge aceste obiective.Obiectivul politicii – orienteaza gandirea si actiunea strategica, precedandu-le, iar principiul director care le insoteste(tactica) permite filtrarea acestora.Conceptul de politica specifica unui dom.determinat repr.parte a unui plan de activitate (politica salariilor, po.de distributie, pol.informatica.)

Strategia def.caile si mijl.care permit intreprinderii sa progreseze catre obiectivele esentiale in cele mai bune conditii:dezvoltarea armonioasa si legatura stransa cu mediul actual si viitor.Strategia intre.trebuie sa aiba o coerenta externa cu evolutia mediului in func de posibilitati, modificand intr-o oarecare masura starea sa, sau/si a mediului inconjurator.Tactica – utilizarea mijloacelor pe un plan global sau specific, relativ la o actiune, operatiune precisa si limitata in timp si spatiu pt. a atinge scopuri partiale concrete, apropiind intrep.de obiectivele strategice.Inversiunea dintre politica si strategie este posibila daca:-politica va ghida deciziile strategice si va limita evolutia strategiei;-politica va inchega, mai mult sau mai putin, natura activitatilor intrep.Inversiunea dintre strategie si tactica se identifica partial cand mediul intreprinderii ofera o repartitie destul de uniforma a perspectivelor de interes si riscO alta inversiune poate exista atunci cand in anumite faze ale existentei intreprinderii tactica poate pt un moment deosebi o asemenea importanta incat estopmeaza strategia sau se confunda cu ea : -in faza de demaraj a unei intreprinderi cand in fiecare zi se pune problema supravieturii-intro situatie critica cand obiectivele pe termen scurt devanseaza in importanta pe cele pe termen lung

9.2.Alegeri strategice de baza Specializarea – realizarea de operatii de investitii sau dez-investitii dupa o dinamica centripeda in jurul unui nr redus de activitati-este o optiune care consta in a cantona dezvoltarea intreprinderii in activitati care tin de meseria saSpecializarea supula are in vedere satisfacerea unor cereri vechi care au evoluat sau cereri noi pastrand insa esentialul meseriei si cel mai mult imbogatind-oDinamica specializarii – directii de actiune : -abandonarea unor segmente de piata putin interesante si concentrarea asupra unor segmente deja abordate sau nu , considerate ca fiind interesante si coerente intre ele - si/sau a face acelasi lucru in ceea ce priveste gama produselor si serviciilor corespondente Graduri de specializare – elemente-tehnologia - produsele si serviciile-nevoile -clientiiDaca cele patru stadii sunt identice sau analoage specializarea este absolutaDaca numai trei din patru elemente sunt identice sau analoage specializarea este relativaSpecializarea in productie – proces previzionat de reducere a gamei de produse fabricate sau a proceselor tehnologice utilizate , paralel cu cresterea omogenitatii lor in scopul cresterii calitatii produselor a reducerii costurilor acestora si ca urmare pt sporirea profitului firmei

- Este conditionata de extinderea standardizarii productiei la nivelul intregii industrii nationale , racordand-o in acelasi itmp la prescriptiile international

Forme de standardizare :

-specificarea – presupune stabilirea unor caracteristici calitative pt produsele standardizate astfel incat sa permita identificarea lor-tipizarea sau simplificarea consta in eliminiarea prod inutile sau foarte asemanatoare ca functiuni si constructie-unificarea presupune stabilirea unor anumite caracteristici in special dimensionale diverselor produse in scopul cresterii gradului de interschimbabilitate , a pieselor pt uniformizarea operatiilor tehnologice generaliarea SDV-urilor si usurarea service-ului

Diversificarea – desemneaza orientari strategice diferite-poate fi utilizata pt obtinerea unor avantaje la impozitare si cresterea capacitatii de indatorare-este important sa deosebim o diversificare veritabila de un simplu plasamanet financiar.Necesitatea aplicarii unor strategii de productie in cazul diversificarii rezulta din urmatoarele situatii :-intrepinderea si-a consacrat intreaga activitate unui singur produs si odata cu declinul acestuia apare si declinul organizatiei -intreprinderea atinge limitele performantei in sectorul considerat si trebuie sa se diversifice intr-un alt domeniu pt a-si valorifica resurseleOptiuni de diversificare in functie de gradul de cunoastere a noii clientele si in functie de gradul de noutate al propduselor si tehnologiilor ( i.ansoff)-de acelasi tip-din interior-de tip asemanator-de tip nou

In ciuda multitudinii actiunilor de diversificare motivele care o determina ar fi 1.a folosi ceea ce cumparatorul considera a fi o situatie exceptionala2.a ascunde slabul potential de crestere in ceea ce priveste pietele/produsele actuale3.o intreprindere se poate diversifica intr-un alt sector decat cel de baza pt a-si egaliza fluxurile de beneficii4. a evita pt actionari fenomenul dublei impuneri5.exploatarea sinergiilor intre unitatile unui grup sau intre o intreprindere si societatea mamaAlte motive generale care determina diversificarea

1. Motive tehnico – economice2. Motive financiare

Principiile diversificarii : -principiul concurentei – are in vedere logistica diversificarii -principiul conpetitivitatii – are in vedere faptul ca performanta relativa a intreprinderii depinde de strategia concurentiala avuta in vedere adica de natura strategiei , durabilitate avantajului detinut precum si categ de clientela avute in vedereO manevra de diversificare are in vedere : -axa diversificarii este aleasa pt ca prezinta puternice perspective de rentabilitate -axa diversificarii este aleasa pt ca prezinta cresterea performantelor intreprinderii pe ansamblul activatilor sale

Cooperarea in productieFormele cooperarii1.Dupa config cooperarii :-cooperarea verticala – existenta unui parteneriat stabil de tipul furnizor – beneficiar pt realizarea unui anumit produs-cooperarea orizontala – colaborarea dintre 2 firme de aceeasi industrie si in acelasi stadiu al procesului de productie-cooperarea neutrala – dezvoltarea unor proiecte fara impact direct asupra mediului competititional2.Dupa modul de realizare a sarcinilor care le revin intreprinderilor aflate in relatii de cooperare-executarea in comun a sarcinilor in cadrul unei structuri organizatorice comune care poate imbraca forma unei societati comerciale distincte in domeniul productiei sau comercializarii-repartizeaza sarcinilor care presupune distribuirea intre parteneri a realizarii obiectivelor aferente aceleeasi functiuni corespunzator potentialului tehnic de care dispun in conditiile in care ficare isi mentine toate functiunile-duplicarea sarcinilor care presupune realizarea in paralel a unor sarcini identice de catre diferiti parteneri in conditiile in care acestia urmaresc sa se protejeze de unele efecte negative rezultate prin pierderea de competente chiar cand prin acestea sunt afectate economiile de scara obtinute prin cooperare.3.Dupa forma aranjamentului formal intre 2 organizatii-cooperarea contractuala simpla -cooperarea contractuala cu achizitia actiunilor partenerului-joint-venture – defineste formarea uneori temporara a unei entitati organizationale in scopul obitnerii unui efect singeric parterenrii pastrandu-si independenta juridicaAvantajele cooperarii : -economiile de scara -transfer de know-how-reducere a unor costuri si riscuri-intrarea pe noi piete cu costuri asociate reduse-intrarea in noi industrii cu costuri asociate reduse-diminuarea incertitudinii -facilitarea unor fuziuni sau a altor aranjamente tacite anti concurentiale -evitarea unor restrictii de ordin economic sau politic

Strategia concentrarii - se impune in cazul in care firma nu poate si/sau nu vrea sa atace totalitatea unei industrii sau cand dimensiunea si resursele sale sunt insuficiente ori nu se doreste o cresterea prea rapida respectiv depasirea unei anumite dimensiuni -prezinta avataje legate de posibilitatea de alocare eficienta a resurselor si dobandirea cunoasterii unei arii limitate de activitate Avantaje – diminuarea cantitativa a riscurilor asociate acestei strategii ca urmare a concentrarii resurselor in jurul unui obiectiv unic

10.Managementul activitatilor de suport pentru productie10.1.Managementul sistemului logistic al intreprinderii

Sistemul sau procesul logistic al intreprinderii poate fi definit ca ansamblu mijloacelor puse in opera pentru a realiza in mod fizic toate operatiile de fabricatie transfer si stocaj ce permit realizarea in conditii optime a fluxului de materiale piese si produse de la furnizori la clienti dupa ce toate aceste marfuri au fost supuse pe parcursul drumului la transformarile necesare pentru a trece la starea de produse finite. Sistemul logistic al intreprinderii cuprinde doua categorii de fluxuri : fluxul de materiale (fizic) si fluxul de informatiiDomeniul logisticii intreprinderii poate fi studiat pe trei niveluri : 1.Operatiile elementare ale procesului logistic – logistica este divizata intro sucesiune de functii elementare care contribuie la procesul de sustinere a productieiOperatii: de baza (transport gestiunea stocurilor tratarea comenzilor ) activitati de suport (urmarirea si tratarea informatiilor depozitarea ambalajul achizitiile manipularea si administrarea ordonantarea productiei) – obiectiv satisfacerea consumatorului.2.Subsistemele de organizare : aprovizionarea productia distributia serviciile dupa vanzare – se realizeaza o regrupare a operatiilor logistice in trei zone de responsabilitati ce pot face obiectul unui management distinct : - zona amonte care curpinde : programarea cumpararilor si aprovizionarea unitatilor de productie transportul si stocajul-zona intreprindere : planificarea si ordonantarea productiei circulatia productiei neterminate aprovizionarea locurilor de munca-zona de aval : distributia fizica si sustinerea dupa vanzare drumul produselor la clienti si urmarirea pana la integrarea lor in fluxurile acestora din urma. Definirea logisticii in viziunea manageriala – instrument de pilotaj al fluxurilor fizice prin fluxurile de informatii3.Sistemul logistic integrat care presupune tratarea problemelor logistice de la conceptia produsului pana la serviciile dupa vanzare – are in vedere toate operatiile logistice ce se efectueaza pe lungimea traseului materii prime – produs final

10.2.Sistemul logistic al intreprinderii si subsistemele acestuiaParti functionale : -input (intrari) – introducerea in sistem a obiectivelor procesului de transfer al produselor si consta din : - impulsuri de comanda respectiv informatii pentru atingerea obiectivelor sistemului – informatii din alte sisteme superioare ( suprapuse ) care sunt necesare pentru realizarea obiectivelor -procese – reprezinta toate activitatile care sunt necesare pt buna functionare a sistemului logistic-output(iesiri) – outputul sistemului logistic este materializat in service-ul de livrare care este o parte a service`ului clientului.Componentele service-ului de vanzare sunt : termenul de livrare promptitudinea livrarii calitatea livrarii si flexbilitatea livrarrii-reactie (feed-back intre toate intrarile sistemului) – Intro abordare sistemica intre toate structurile functionale ale procesului logistic are loc o reactie de feed-back.Subsistemul de aprovizionare fizica porneste de la furnizori si cuprinde toate operatiile pana la punerea la dispozitia subsistemului de productie respectiv logistica interna a diferitelor materii prime materiale combustibili sau alte materiale achizionate.

Subsistemul de productie sau logistica interna – Continutul sau este determinat de transformarile si prelucrarile ce se fac in cadrul proceselor de productie – cuprinde operatiile de transformare a materiilor prime si a materialelor manipularilor si stocajul intern al acestora precum si al productiei neterminate intre locurile de munca intre sectiile de productie sau chiar intre entitati separate ale aceleasi intreprtinderi.Subsistemul de distributie fizica – rolul acestui subsistem este acela de a asigura deplasarea produselor de la iesira de pe liniile de fabricatie sau din depozitele de produse finite pana la client folosind canalele de distributie directe sau indirecte.

10.3.Elementele de suport ale sistemului logistic1.Depozitele – spatii de stocare implantate pe drumul fizic al unui produs de la producator la utilizatorul finalRolul : -intreprinderele care au depozite asigura o mai mare disponibilitate a produselor necesare fie procesului de productie fie distributiei-depozitele amplasate corespunzator diminueaza timpul de livrare-transporturile in cantitati de masa sunt mai ieftine decat transporturile miciFunctiile depozitelor - miscare si alimentareFunctii suplimentare : -marcare etichetare -controlul produselor care intra sau ies din depozit-derularea comenzilor -ambalareAlternative de amplasare a depozitelor-daca in depozit produsele vor fi supuse unor tratamente -daca unele produse sezoniere sunt depozitate pe o perioada mai lunga de timp-daca prod sunt fabricate in mai multe locuri de prod-daca reducerea costurilor de livrare concomitent cu asigurarea corespunzatoare a service-ului de livrare este obiectivul doritFactori de influenta in amplasare -nivelul service-ului de livrare solicitat-caracterul cererii pt fiecare produs-evolutia viitoare a cererii-particularitati geografice gradul de dezvoltare al infrastructurii-costurile de transport si depozitareSarcinile esentiale ale unui depozit : -receptia marfurilor si controlul si stocajul lor ( circuit primar sau de stocaj ) -pregatirea comenzilor ambalarea marfurilor si livrarea acestora catre beneficiar ( circuit secundar sau de service ) Elemente in amenajarea interioara : -sistemul constructiv al depozitelor – suprafata inaltime dotare -conditiile de depozitare determinate de specificul produselor temperatura umiditate-modul de ambalare – natura forma geometrica rezistenta mecanica la stivuire a ambalajerlor de transport

-tipul de paleti folositi2.TransportulDpdv al sistemului logistic transportul trebuie analizat pe 2 componente ( intern – extern ) analiza ce trebuie sa se raporteze la urmatoarele probleme -care sunt cele mai adecvate mijloace de transport -cine presteaza activitatea de transport-care sunt instrumentele de planificare organizare si control pentru dezvoltarea corespunzatoare a transportuluiCriterii pt alegerea variantei-criteriul costurilor ( complete sau partiale ) -criteriul de performanta (durata transporturilor , frecventa )Managementul transportului – obiective-asigurarea mijloacelor de transport necesare respectiv planificarea parcului de mijloace de transport-planificarea transportului avand ca obiectiv stabilirea traseelor3.AmbalareaAmabaljul este cel care asigura protectia produselor permite stocarea si transportul acestora facilizand vanzarea

10.4.Managementul subsistemelor sistemului logistic al intreprinderii -presupune o analiza a functiilor clasice ale managementului de organizare conducere planificare si control pe fiecare subsistem logisticObiective principale ale managementului logistic: -analiza situatiei existente si prognoza dezvoltarii activatii logistice-analiza situatiei existente si prognoza dezvoltarii logisticii sub aspectul sanselor si a riscurilor precum si a punctelor tari si slabe ale intreprinderii-stabilirea obiectivelor strategiei logistice tinand seama de integrare in sistemul functiilor intreprinderii-proiectarea sis logistic in intreprindere si in afara ei -planificarea coordonarea si controlul activitatilor de distributie-conducerea si motivatia diferitelor componente ale sistemului logistic

Managementul subsistemului de aprovizionare Sistemul logistic in cadrul aprovizionarii are ca scop asigurarea cu materii prime si materiale a productiei dpdv cantitativ a structurii si a termenului de aprovizionareGradul de asigurare a unui sortiment livrat de mai multi furnizori se va masura prin determinarea coeficientului de variatie a indeplinirii planului de furnizori care la randul sau se bazeaza pe calculul abaterii mediei patraticeGradul de asigurare a necesitatilor de consum a sectiilor se poate evidentia prin calcularea coeficientului ritmicitatii alimentarii sectiilor de fabricatieIndicatorii luati in considerare pt reliefarea gradului de incadrare in limitele normate atat dpdv cantitativ cat si valoric sunt : 1.Gradul de incadrare a stocurilor in limitele prestabiliteKI=(SEF/SN) * 100

SEF = stocul efectiv existent in depozitul intreprinderiiSN = stoc normat de productie2.Volumul fizic al stocurilor supranormativeSSN=SEF-SN3.Vol stocurilor disponibile SD = SFN +SN1 +SSNSFN = stoc fara miscare in anul curentSN1= stoc cu miscare lenta consumat intro perioada care depaseste limita consumului efectiv4.Rezerva in zile de consum asigurata prin stocRZ= SF/CMZSF= stocul la sf. LuniiCMZ = consum mediu zilnic

Managementul subsistemului de productieManagementul fluxurilor interne are ca obiectiv realizarea unor proiecte optime de circulatie a resurselorOrganizarea transportului intern se poate face folosind 2 forme de baza transport in flux continuu si in flux intermitentSistemul pendular consta in deplasarea materialelor si a produselor intre 2 puncte constante si poate fi sistem pendular simplu sau intr`o singura directie si sistem pendular in dupa directie si sistem pendular in evantai.Managementul subsistemului distributiei fizice Logistica de distributie are de depasit diferenta dintre spatiu si de timp dintre productia de consumuri si de bunuriMutatii care apar in domeniul logisticii de distributieDecizia de cumparare a utilizatorului final se orienteaza nu numai pentru anumite produse ce in mare masura dupa serviciile colaterale care sunt influentate de prestarile logistice -noile forme de intreprinderi comerciale nu sunt corelate in totdeauna cu inovatiile logistice-dezvoltarea transportului corespunzator exigentelor factorilor de mediu si eficientei economice poate impune reorganizarea distributiei-noile tehnologii pot schimba componentele logisticii marfurilorActivitatile logistice cuprind : -proiectarea si organizarea depozitelor -depozitarea-transportul-amabalarea-onorarea comenzilorFActori ai controlului distributiei 1.Gradul de dependenta fata de producator al componentelor institutionale de distributie2.Importanta relativa a componentelor institutionale de distributie 3.proprietatile produsului 4.nr membrilor canalului de distributie

10.5.Sistemul informational al activitatii de logistica

Informatiile logistice sunt indispensabile pentru pilotajul logisticii intreprinderii si a gestiunii logistice , a distributiei fiziceInformatiile logistice curg in canalele de legatura ale sistemului logistic sau / si de distributie utilizand fie aceleasi canale ca produsele fie propriile lor canale de comunicatii separate de canalele distributiei fiziceGestiunea fluxului de info logistice este una din activitatile cele mai importante care revine distributieiSistemele informationale pt logistica utlilizeaza : 1.Info interne din intreprindere privind : -sistemul logistic – depozite mijloace de transport-politica de marketing – preturi vanzari conditii de prezentare a produselor -productia – capacitate , metoda de prelucrare-domeniul financiar – dobanzi cursuri de schimb capacitate de autofinantare-domeniul resurselor umane – dezvoltarea planificata si limitele angajarii de personal2.Info externe -clientii efectivi si potentiali – amplsamente cantitati comandate cereri privind transportul ambalajul-sistemul logistic al concurentei -sistemul macrologistic

Module Modulul logistic – furnizeaza informatii despre planificarea si dirijarea livrarilor si a miscarii marfurilor pentru realizarea comenzilor Modul tranzactiilor - furnizeaza informatii legate de miscarea documentelor de livrare si de plata – reliefeaza intersectarea cu sistemul economic al marfurilor Managerul de logistica trebuie sa se ocupe in mod special cu 2 tipuri de informatii : -informatii privind modul de manifestare a functiei de achizitie-informatii prinvind motivatia membrilor canalului de distributie pentru atingerea obiectiv comunInformatiile pot proveni dintro sursa primara ( prin observatii experiment sau anchata) sau dintro sursa secundara de infromatii care au fost colecatate de persoane sau de alte institutii externe pentru alte scopuri ( de exemplu materiale publicate in mass media sau realizate de institute de cercetare)Prin integrare sistemului informnational al logisticii de distributie in sistemul informational al logisticii de aprovizionare si cel al logisticii interne se poate obtine o crestere a eficientei intregului sistem de distributie

11.Metode si modele de planificare a productiei11.1Metode moderne utilizate in managementul productieia)Kaizen – Kaizenul constituie rezultatul unei abordari tridimensionale-desemneaza o strategie globala, integratoare, orientala asupra realizarii unei perfectionari continue, de maniera participativa, a tuturor activitatilor firmeiPlan pragmatic – se implementeaza sub forma unei practici manageriale curente fondate pe principiul imbunatatirii treptate prin “strategia pasilor marunti”

-interpretarea sa ca rezultanta a mentalitatii tipice nipone plaseaza in primplanul atentiei factorul uman cu pregatirea, experienta, inzestrarea nativa si motivatia antrenate spre obiectivul strategic al progresului neintrerupt.-un concept de origine japoneza care semnifica imbunatatirea continua.-accentul se pune pe fluenta procesului de imbunatatire si eficientizarea lui -responsabilitatea imbunatatirii produselor si proceselor este a intregului personal din companie, nu numai a specialistilor.b)Metoda Just in time-metoda de coordonare a proceselor de productie prin care se asigura fabricarea reperelor exact la timpul potrivit stabilit prin comenzile care vin de la locul de munca urmator.Principiu-toate comenzile de fabricatier sunt adresate ultimului loc de munca al procesului tehnologic iar acesta din urma este cel care transmite necesarul de piese si subansamblele locului de munca din amonte.Eficienta – serie de avantaje – -cresterea calitatii produselor;-imbunatatirea sist.informational si simplificarea contabilitatii consumurilor de materiale;-cresterea productivitatii muncii si dimensionarea optima a stocurilor;-descentralizarea si flexibilitatea gestiunii de productie;-sporirea adaptibilitatii produsului la cererea pietei.Limite ale implementarii:-sensibilitatea ridicata la abaterile de la cerintele de calitate si promptitudine in livrarea componentelor;-sist.coresp.doar gestiunii pe term scurt a proc.de fabricatie, fara a exista posibilitatea incorporarii rapide a informatiilor previzionale aparute in legatura cu pietele de desfacere;-metoda este specifica productiilor de masa standardizate sau, in general, proceselor de productie cu caracter repetitiv.Elemente care stau la baza implementarii unui JIT-managementul calitatii totale Prelucrarea paralela-controlul de productie kanban -procurarea JITc)Metode complemetare de management al productieiABC-Activity based Costing – proces de masurare a costurilor operatiilor cu ajutorul:-analizei elementelor costurilor-det.si utiliz resurselor necesare;-det.performantelor bazate pe activit.-masurarii productiei si a costurilor functionale.ABM-Activity Based Management – proc.de mas.si imbunatatire a functiilor si operatiilor dintr-o org.ce vizeaza:-masurarea costurilor;-utiliz tehnicilor de calcul si a altor sisteme conexe;-organiz.infrastructurii.

11.2.Modelarea economico-matematica a proceselor de productie

Modelarea este un proc.de cunoastere nemijlocita a realitatii cu anumite instrumente, numite modele.Modelul-reprezentare simplificate a realitatii, evidentiind trasaturile esentiale ale fenomenului studiat.Conditii pt.functionarea modelului: izomorfismul si esentializarea.Aplicarea modelelor economico-matematice pp o succesiune de lucrari:-precizarea modelului – se alege domeniul, orizontul de timp, se face prognoza pt.sistemul real, se stabileste tipul modelului si componentele acestuia.-se testeaza modelul economico-matematic pe o serie de date statistice-se aplica modelul la problemele de previziune propriu-zise.Rezult.obt.se analizeaza, se interpreteaza si se valideaza.11.2.1.Modele previzionale bazate pe functiile de productieFunc.de prod.arata leg.multiple care exista intre rezultate si factorii de prod.care le determinaFunctii de productie de tip Cobb-Douglas1.determinarea volumului productiei in anul de previziuneYt=A*K t

a*Ltβ*e y∗t

Kt-vol.capitalului fixLt=vol.fortei de muncaα ,β-coeficienti de elasticitate a factorilor K si Lγ - rata progresului e-baza logaritmilor naturali neperieniA-coeficient de proportionalitatee y∗t-factor rezidual2.se poate stabili o legatura intre ritmurile de crestere ale lui Yt si ritmurile factorilor Kt si Lt3.substituirea dintre factori. Se poate calcula coeficientul de substitutie intre factori, rata

marginala de substitutie a factorilor data de αβ∗K

L

4. se pot determina caracteristicile dezvoltarii Directii de imbunatatire:-Luarea in considerare a unui factor de intarziere in rap.productie-chelt.de productie-luarea in considerare a cap.circulant-luarea in consider.a importului-mai buna reflectare a progresului tehnic, nu prin simpla extrapolare a coeficientilor din perioada anterioara;-introducerea unui factor aleatoriu11.2.2.Modele de optimizare-mod.de.opt-o constructie matematica ce opereaza cu un sist.de variabile care sunt supuse unor restrictii urmarindu-se det.celei mai bune solutii, dupa criteriul optimizarii unei functii-obiectiv.Directii de imbunatatire:-extinderea programarii stochastice-extinderea programarii flexibile -extinderea programarii multicriteriale

11.2.3.Modele de simulare Simularea-construirea de structuri matematice, care sa repr.prin analogie, evol.fenomenelor investigate.Componentele modelului de simulare-variabile exogene, parametrii de decizie, factori aleatori si variabile endogene obt.prin rezolvarea ecuatiilor in lant.