managementul calitatii referat

21
M A S T E R DREPT MATERIAL COMUNITAR  DISCIPLINA: ECONOMIA ŞI GESTIUNEA FIRMEI TEMA:  MANAGEMENTUL CALITĂŢII GESTIUNEA CALITĂŢII PRODUCŢIEI COORDONATOR ŞTIINŢIFIC,  MASTERAND,  

Upload: francoenglezul

Post on 06-Jul-2015

9.133 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

Managementul calitatii

TRANSCRIPT

Page 1: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 1/21

 

M A S T E R 

DREPT MATERIAL COMUNITAR 

 

DISCIPLINA: ECONOMIA ŞI GESTIUNEA FIRMEI

TEMA:  MANAGEMENTUL CALITĂŢII 

GESTIUNEA CALITĂŢII PRODUCŢIEI 

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC,

 

MASTERAND, 

Page 2: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 2/21

 

2009C U P R I N S

Pag.

LISTA DE ABREVIERI................................................................................ 3

CAPITOLUL I

MAN AGEMENT – C ONCEPT, DE FI NI ŢII ............................... 4

CAPITOLUL II

MANAGEMENTUL CALITATII………………………………................ 8

CAPITOLUL IIIGESTIUNEA CALITĂŢII PRODUCŢIEI................................................... 14

CAPITOLUL IV

PROPUNERI ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI CONSUMATORULUI... 17

CAPITOLUL V

CONCLUZII .................................................................................................... 19

BIBLIOGRAFIE............................................................................................... 21

2

Page 3: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 3/21

 

LISTA DE ABREVIERI

ASE - ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

CTC - CONTROL TEHNIC DE CALITATE

EFQM - MODELUL FUNDAŢIEI EUROPENE PENTRU MANAGEMENT DE

CALITATE

ISO - ORGANIZAŢIA INTERNAŢIONALĂ DE STANDARDIZAR 

SIDA - SINDROM IMUNO-DEFICITAR 

SUA – STATELE UNITE ALE AMERICII

TQM - MANAGEMENTUL CALITĂŢII TOTALE

UE  – UNIUNEA EUROPEANĂ

3

Page 4: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 4/21

 

CAPITOLUL IMANAGEMENT – CONCEPT, DEFINIŢII 1

Managementul este un termen provenit din limba engleză şi adoptat ca atare, cu osemantică foarte complexă, care desemnează ştiinţa conducerii organizaţiilor şi conducereaştiinţifică a acestora.

1.1. EtimologiaTermenul management provine din latinescul maneo care înseamnă a rămâne de

unde a ajuns la termenul francez maison (casă) şi la menaj . Apoi de la substantivul  latinmanus  (mână) s-a  format în italiană  maneggio (prelucrare manuală). Din franceză sauitaliană, aceste cuvinte au căpătat, în engleză, forma verbului to manage, cu diverseînţelesuri printre care şi acelea de a administra, a conduce. Englezii au format apoicorespunzător substantivele manager şi management.

Conturarea managementului ca ştiinţă, care a început în primii ani ai actualuluisecol, a constat în sedimentarea succesivă a contribuţiilor unor curente diferite de gândire,

ale unor personalităţi ştiinţifice sau ale vieţii practice, în jurul cărora s-au constituit şcoli şimişcări care au jalonat procesul respectiv.Deşi conducerea a existat, într-o formă rudimentară, practic de la începutul vieţii

organizate a comunităţii omeneşti, apariţia târzie a interesului deosebit pentru domeniulmanagementului şi a primelor studii sistematice ale acestuia se explică prin aceea că doar laun anumit grad al dezvoltării industriale şi tehnologice a societăţii este posibilă şi necesarăsistematizarea cunoştinţelor şi închegarea unor teorii specifice.

Începuturile închegării managementului ca ştiinţă se identifică cu mişcarea pentruconducerea ştiinţifică, apărută în SUA în primul deceniu al secolului XX, care lupta pentruideea existenţială a maximizării rezultatelor activităţii individuale sau colective cu eforturiminime.

1.2. Geneză şi evoluţieActivitatea de management s-a dezvoltat şi perfecţionat pe parcursul mai multor 

etape:- managementul empiric;- începuturile managementului ştiinţific;- managementul ştiinţific.a. Managementul empiric a fost etapa în care, de regulă, funcţia de manager era

îndeplinită de proprietar şi se baza pe intuiţie şi pe bun simţ. b. Începuturile managementului ştiinţific a fost etapa de apariţie a Şcolii clasice,

reprezentată de Fr. Taylor, care şi-a canalizat eforturile spre raţionalizarea muncii şi

conducerea eficientă a întreprinderii în condiţiile modului de producţie capitalist. Taylor şiH. Fayol au fost întemeietorii acestei ştiinţe. Lor le-au urmat F. şi L. Gilberth, H. Emerson,H. Grant etc.

c. Mangementul ştiinţific se aşează pe baze solide prin reprezentanţii:- Şcolii relaţiilor umane – E. Mayo, C. Argyris, D. Mcgregor, F. Herzberg etc , care

 pun accent pe comportamentul omului în echipele de muncă;- Şcolii cantitative – C.W. Churchman, F. Raiffa, S. Beer etc , care se focalizează pe

iniţierea unor metode şi tehnici cantitative în vederea pregătirii ştiinţifice a deciziilor;- Şcolii neoclasice –  E. Dole, P. Drucker etc , care pun accent pe eficienţă, pe

definirea riguroasă a activităţii întreprinderii economice şi pe măsurarea acesteia prinintermediul unor indicatori bine determinaţi, pe existenţa unui sistem riguros de control şiautocontrol etc ;

1 DUMITRU I. POPESCU, „MANAGEMENTUL MODERN AL ORGANIZAŢIILOR”, pag.11-42, Editura „Fundaţia România de Mâine”, Bucureşti, 2005.

4

Page 5: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 5/21

 

- Şcolii sistematice – C.I. Bernard, H.A. Simons, J.G. March etc , care privescorganizaţia ca un sistem, iar managementul ştiinţific ca o funcţie de sistem.

1.3. Definiţii Dintre accepţiunile multiple şi definiţiile date de către diverşi teoreticieni şi

 practicieni termenului de management, prezentăm în continuare câteva:Frederick W. Taylor definea managementul , în cartea sa Shop Management,

 publicată în 1903, astfel: „a şti exact ce doresc să facă oamenii şi a-i supraveghea ca ei sărealizeze aceasta pe calea cea mai bună şi mai ieftină”;Henri Fayol, în cartea sa  Administration industrielle et generale, publicată în 1916,

menţiona că „a administra înseamnă a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona şi acontrola”;

Mai recent, managementul este definit astfel:Potrivit opiniei lui A.Mackensie, exprimată în noiembrie 1969 în Harward Business

Review, managementul este „procesul în care managerul opereză cu trei elementefundamantale – idei, lucruri şi oameni – realizând prin alţii obiectivele propuse”;

Peter Drucker consideră că managementul este echivalent cu „persoanele deconducere”, termenul de „management” fiind doar un eufemism pentru „şef” . „Principala şi

 poate singura sarcină a managementului este de a mobiliza energiile unităţii economice pentru îndeplinirea sarcinilor cunoscute şi definite”, iar testul reuşitei, susţine Drucker,constă în „obţinerea unei eficienţe ridicate şi adaptarea la modificările din exterior”.

1.4. Management – ştiinţă sau artă ?În general, ştiinţa reprezintă o cunoaştere sistematică a lumii. Această sistematizare

cumulativă de cunoştinţe şi experienţă a condus în toate domeniile la apariţia, formularea şiconsolidarea ştiinţei. Sistematizarea ştiinţifică induce coerenţa, rigoarea şi structura,asigurând astfel o comunicare mai bună.

Există astăzi o serie de criterii care permit recunoaşterea unui ansamblu de cunoştinţe cafiind (definind) o ştiinţă. Un prim criteriu constă în posibilitatea măsurării. Astfel, este suficientsă ne gândim că obiectivele stabilite prin exercitarea funcţiei de prevedere a managementului,

 pot şi trebuie să fie măsurate, dimensionate, pentru a accepta introducerea coerenţei, rigorii şistructurii în domeniul managementului. O colecţie de cifre nu este însă suficientă pentru a seafirma că un anumit conducător desfăşoară o activitate ştiinţifică. Ştiinţa începe în practică, prinobservarea şi colectarea de date cu scopul fundamental de a descoperi legi, principii, noistructuri ale faptelor şi proceselor.

Explicarea faptelor prin ipoteze, care în urma repetatelor testări, au rezistat în timpcăpătând statutul de legi, constituie un alt criteriu de recunoaştere a ansamblului decunoştinţe din domeniul managementului ca aparţinând unei ştiinţe.

 Prin management ca ştiinţă se înţelege “studierea procesului de management în vederea

 sistematizării şi generalizării unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperii de noi sisteme,metode şi tehnici care să contribuie la creşterea eficienţei activităţilor desfăşurate pentrurealizarea unor obiective”

Managementul este considerat în acelaşi timp şi o artă, întrucât pe lângă cunoştinţelede specialitate, managerul are nevoie şi de talent pentru a pune în practică cunoştinţeleacumulate, pentru a adapta sistemele, metodele, tehnicile de management la condiţiileconcrete ale obiectivului condus.

O altă noţiune vehiculată este cea de management ştiinţific, diferită de ştiinţamanagementului.

Managementul ştiinţific constă în “aplicarea legităţilor, conceptelor, metodelor şitehnicilor puse la dispoziţie de ştiinţa managementului în practica socială”.

Desigur, nu tot ce fac managerii reprezintă management ştiinţific, ci numai acea parte a muncii lor care se fundamentează pe cunoaşterea şi aplicarea elementelor teoretico-metodologice puse la dispoziţie de ştiinţa managementului. Cealaltă parte a muncii lor aparţine conducerii empirice, desfăşurate pe baza talentului, flerului lor. Situaţiile diverse şi

5

Page 6: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 6/21

 

complexe cu care ei se confruntă impun din partea managerilor şi un aport creativ, ceea ce faceca de multe ori ei să aducă inovaţii importante, dezvoltând şi îmbogăţind ştiinţa managerială,fără a conştientiza acest lucru.

1.5 Funcţiile managementului Acţiunile întreprinse de subiectul conducerii potrivit conţinutului stadiilor ciclului de

conducere reprezintă funcţiile acesteia, iar totalitatea funcţiilor respective formează

conţinutul procesului de conducere.Realizarea procesului de conducere presupune îndeplinirea unor acţiuni specifice,

grupabile în câteva funcţii definitorii pentru rolul oricărui conducător, indiferent de poziţiaacestuia.

 Nu există astăzi delimitare unanim acceptată a acestor funcţii sau un consens în privinţa numărului lor. Autori de renume propun game diverse ale funcţiilor conducătorului:

H.Fayol: prevedere, organizare, comanda, coordonare, control;L.Gulick: planificare, organizare, conducerea personalului (staffing), conducerea

 propriu-zisă, coordonarea, evidenţa, întocmirea bugetelor;H.Koontz, C.O’Donnell: planificare, organizare, staffing, conducere, control;W.J.Duncan: planificare, organizare, control;H.Church: proiectarea, utilarea, comanda, evidenţa, operarea;H.B.Maynard: planificarea, execuţia, controlul;V.Afanasiev: prevederea, organizarea, activizarea, coordonarea, controlul;La noi în ţară s-a ajuns la un consens cvasiunanim al specialiştilor privind împărţirea

 procesului de conducere în următoarele cinci funcţii: previziunea, organizarea, antrenarea,coordonarea, controlul.

Organizaţiile sunt componente ale societăţii contemporane care creează saumijlocesc crearea bunurilor şi serviciilor necesare existenţei noastre şi ni le pun la dispoziţie.Organizaţiile sunt spaţiul în care populaţia ocupată îşi petrece cea mai mare parte a vieţiiactive, primind o răsplată materială şi morală proporţională, în general, cu calităţile pe care

le posedă şi cu munca depusă.Realizarea obiectivelor organizaţiei impune efectuarea unui ansamblu de procese demuncă. Aceste procese de muncă se clasifică în:

-  procese de execuţie;-  procese de management.Procesele de execuţie sunt ansamblul acţiunilor prin care forţa de muncă acţionează

asupra capitalului în vederea obţinerii de produse, servicii sau desfăşurarea de acţiuni cucaracter funcţional (aprovizionare, vânzare, contabilitate, personal, etc.)

Procesul de management reprezintă ansamblul integrat al acţiunilor de prevedere,organizare, coordonare, antrenare a personalului şi control–reglare, exercitate de sistemulconducător în vederea stabilirii şi realizării obiectivelor organizaţiei.

Managementul firmei reprezintă o componentă a ştiinţei managementului, de faptcea mai dezvoltată, cunoscută şi importantă (peste 50% din literatura mondială demanagement este consacrată firmei).

Explicaţiile acestui lucru:- firma este agentul economic de bază al fiecărei economii, principalul generator de

valoare şi valoarea de întrebuinţare în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea majoritatea populaţiei ocupate în fiecare ţară, indiferent de nivelul său de dezvoltare;

- în al doilea rând, primele cristalizări ale managementului au avut ca obiect firma,întreprinderea, care în continuare a fost un teren fertil pentru inovările pe planul teoriei şi

 practicii manageriale, cu contribuţia directă şi nemijlocită a unui mare număr de persoane.Momentul esenţial al procesului de management îl reprezintă decizia managerială,

moment ce se regăseşte în toate funcţiile managementului.Exercitându-şi funcţii sale, managementul pune în mişcare o serie de activităţi

specifice, grupate după omogenitatea lor în funcţiunile organizaţiei (cercetare-dezvoltare,

6

Page 7: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 7/21

 

  producţie, comercială, financiar-contabilă, personal). De reţinut că toate funcţiilemanagementului se regăsesc în fiecare din funcţiunile organizaţiei (de pildă, funcţiunea decercetare-dezvoltare implică previziune, organizare a departamentului de cercetare-dezvoltare, antrenare-coordonare a personalului care lucrează aici şi control al activităţiilor).

Funcţiile managementului în Româniaa. Previziunea – cuprinde, în ansamblu, totalitatea etapelor, acţiunilor şi

operaţiunilor prin care se stabilesc obiectivele esenţiale şi componentele acestora, ca şiresursele (umane, tehnice, tehnologice, logistice şi informatice) necesare realizării lor.Funcţia de previziune operează pe 4 categorii de noţiuni: diagnoza, prognoza,

 planificarea şi programarea.b. Organizarea –  reuneşte ansamblul acţiunilor prin care se stabilesc procesele de

muncă necesare realizării obiectivelor previzionate, grupează sarcinile şi atributele cetrebuie îndeplinite, care apoi se repartizează, spre executare, unor persoane şicompartimente.

c. Coordonarea – urmăreşte armonizarea şi sincronizarea deciziilor şi acţiunilor încadrul organizaţiei. La baza coordonării stă comunicarea interpersonală care reprezintă

 procesul de formulare, translatare şi recepţionare a unui mesaj. Forma oficială predilectă

este şedinţa sau reunuinea de lucru.d. Antrenarea –  reuneşte ansamblul proceselor de muncă prin care angajaţii din

cadrul oricărei organizaţii sunt atraşi şi determinaţi să participe şi să contribuie la realizareaobiectivelor planificate prin utilizarea factorilor motivaţionali. Are două componente:decizia şi motivarea.

e. Controlul/evaluarea – include ansamblul de operaţii prin care se măsoarărezultatele obţinute prin comparare cu planurile elaborate în faza de previziune. Scopul estede a adopta măsuri corective în cazul unor abateri individuale sau colective şi măsuri dedezvoltare, în continuare a organizaţiei. Controlul managerial este preventiv, profilactic,complex, continuu şi constructiv.

Sfera de activităţi specifice proceselor de muncă se circumscrie sistemului de producţie şi cuprinde un ansamblu unitar format din forţa de muncă, obiecte ale muncii şimijloace de muncă, completat cu o serie de cunoştinţe, informaţii şi metode de lucru, a căror interacţiune este dirijată spre atingerea unui obiectiv predeterminat.

În virtutea celor prezentate, managerul este persoana care exercită funcţiilemanagementului potrivit obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor specificefuncţiei pe care o ocupă.

Ca trăsături definitorii pentru manageri, majoritatea specialiştilor admit:- multipla profesionalizare, ceea ce implică, pe lângă cunoştinţele solicitate de

  profesiunea de bază, şi cunoştinţe, calităţi şi aptitudini (specifice managementului)complementare, multidisciplinare;

- caracterul accentuat creator al activităţilor desfăşurate, managerul fiind confruntatîn aproximativ 80% din cazuri cu situaţii inedite.Caracteristicile esenţiale ale economiei contemporane sunt considerate centralizarea

şi concentrarea extrem de ridicate ale capitalului, dezvoltarea informaticii, caracterulsofisticat al tehnologiei. Producţia a devenit atât de complexă încât nici capitalistul singur,dar nici cu ajutorul unor specialişti nu mai sunt în stare să conducă eficient firma. Seconturează astfel treptat teoria universalităţii managementului printre adepţii căreia se aflăşi Peter Drucker, care afirmă că există o “materie” universal valabilă a conducerii, că existămetode şi instrumente manageriale, concepte şi principii şi chiar un limbaj comun pentrumanagement.

7

Page 8: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 8/21

 

CAPITOLUL IIMANAGEMENTUL CALITĂŢII

2.1.Tematica managementului calităţii 1

1.Coordonatele politicii calităţii: elemente de definire, principiile de bază şi obiectivelereferitoare la calitate, tipologia strategiilor calităţii, strategia îmbunătăţirii continue.

2.Managementul total al calităţii: elemente de definire şi principii de bază, factorii critici nimplementarea acestor principii, modele de evaluare a performanţelor obţinute prin TQM,abordări critice privind TQM.3.Modele de sisteme de management al calităţii ISO 9000: prezentarea generală astandardelor ISO 9000: 2000, avantaje, documentaţia sistemului de management al calităţii.4.Costurile referitoare la calitate: evoluţia abordării costurilor referitoare la calitate n teorieşi n practica economică, abordarea costurilor referitoare la calitate n standardele ISO 9000,determinarea şi analiza costurilor referitoare la calitate, optimizarea costurilor referitoare lacalitate.5.Auditul calităţii: concepte, obiective generale, tipuri de audituri ale calităţii, auditulcalităţii produselor (obiective şi metodologie), auditul calităţii proceselor (obiective şi

mrtodologie), auditul sistemelor de management al calităţii (obiective şi metodologie),calificarea şi certificarea auditorilor calităţii.6.Certificarea conformităţii şi acreditarea organismelor de certificare: concepte de bază,certificarea produselor şi serviciilor, certificarea sistemelor de management al calităţii,coordonatele politicii UE n domeniul certificării conformităţii, certificarea conformităţii şiacreditarea organismelor de certificare n Romnia.7.Aspecte legislative şi de organizare ale activităţii de expertiză n Romnia: organizareaactivităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară; noţiunea de expert tehnic judiciar şi extrajudiciar; drepturi şi obligaţii ale experţilor; asemănări şi deosebiri ntre experţi şimartori; atribuirea calităţii de expert tehnic judiciar; incompatibilităţi şi cazuri de recuzare;organizarea activităţii experţilor.8.Procedura şi metodologia expertizei merceologice: procedura expertizei merceologice;metodologia de desfăşurare a unei expertize merceologice; analiza unui raport de expertiză;ntregirea raportului de expertiză suplimentul de expertiză; o nouă expertiză -contraexpertiza.9. Expertizarea recepţiei loturilor de mărfuri: conţinutul şi scopul recepţiei loturilor de

 produse; obligaţiile şi răspunsurile părţilor participante la circulaţia tehnico-economică amărfurilor; tehnica realizării procesului de recepţie; expertizarea pierderilor cantitativeconstante cu prilejul recepţiei loturilor de mărfuri în cazul expertizelor judiciare şiextrajudiciare.10. Expertizarea cantitativ-calitativă a mărfurilor degradate în timpul transportului:

 particularităţi ale diferitelor tipuri de transport internaţional de mărfuri (pe cale ferată, rutier,aerian, maritim şi fluvial); principalele proprietăţi labile ale mărfurilor; transportulmărfurilor- sursă generatoare de expertize merceologice; metodologia expertizării cantitativ-calitative a mărfurilor degradate pe timpul transportului.11.Expertizarea mărfurilor contaminate: clasificarea principalilor contaminanţi: pesticide,

 produse chimice industriale, metale grele şi alte elemente, micotoxine, contaminanţimicrobiologici etc.; contaminarea produselor nealimentare.12. Expertizarea mărfurilor contrafăcute: factorii favorizanţi ai contrafacerilor de mărfuri;clasificarea contrafacerilor; efecte ale contrafacerilor; contrafacerile n domeniul mărfurilor alimentare; contrafacerile n domeniul mărfurilor nealimentare; instituţionalizarea lupteianticontrafaceri

1 M. OLARU, „MANAGEMENTUL CALITĂŢII”, pag. 85-86,  Editura Economică,Bucureşti, 1999.

8

Page 9: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 9/21

 

2.2. Aspecte esenţiale1

O analiză succintă a tabloului economic mondial permite evidenţierea unor trăsăturidefinitorii incontestabile: diversificarea şi înnoirea rapidă a ofertei de mărfuri, sub impactuldezvoltării rapide a ştiinţei şi tehnicii, mondializarea pieţelor, facilitată de progreseleînregistrate în domeniul telecomunicaţiilor, creşterea exigenţelor clienţilor şi ale societăţii.

În aceste condiţii, calitatea produselor şi serviciilor s-a impus ca un factor determinant al competitivităţii întreprinderilor.Standardul ISO 8402 defineşte calitatea ca reprezentând ,,ansamblul caracteristicilor 

unei entităţi, care îi conferă aptitudinea de a satisface nevoile exprimate sau implicite”.Conform acestei definiţii :- calitatea nu este exprimată printr-o singură caracteristică, ci printr-un ansamblu

de caracteristici;- calitatea nu este de sine stătătoare, ea există numai în relaţia cu nevoile clienţilor;- calitatea este o variabilă continuă şi nu discretă ;-  prin calitate trebuie satisfăcute nu numai nevoile exprimate, dar şi cele implicite.În accepţiunea standardului, o entitate poate fi, de exemplu: o activitate sau un

 proces, un produs, organizaţie, sistem, persoană sau o combinaţie a acestora. Produsul estedefinit ca reprezentând rezultatul unor activităţi sau procese, putând fi material, imaterial,ori o combinaţie a acestora.

Realizarea unei cotituri radicale în domeniul îmbunătăţirii calităţii produselor şiserviciilor trebuie să constituie o preocupare prioritară în întreaga noastră economie.Înfăptuirea acestui obiectiv complex implică o participare eficientă şi conştientă a fiecăruilucrător din orice ramură fie el cadru de conducere sau simplu executant.

În prezent, ,,managementul calităţii” se profilează tot mai mult ca o soluţie profitabilă pentru dezvoltarea întreprinderilor.

Definiţia cea mai larg acceptată a managementului calităţii este cea prevăzută în

standardul ISO 8402.Potrivit acestui standard, managementul calităţii, reprezintă ,,ansamblulactivităţilor funcţiei generale de management, care determină politica privind calitatea,obiectivele şi responsabilităţile şi le implementează prin mijloace cum ar fi planificarea,ţinerea sub control, asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii”.

Rolul de coordonare revine conducerii de vârf, dar implementarea managementuluicalităţii se realizează cu participarea tuturor membrilor.

Orice organizaţie interacţionează pentru un mediu înconjurîtor, iar calitatea estereprezentată de ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unei entităţi care îi conferăacesteia aptitudinea de a satisface necesităţile exprimate şi implicite pentru a satisfacecerinţe.

Principalii factori care arată competitivitatea sunt evidenţiaţi prin utilizareacapacităţii de adaptare la cerinţele pieţei, exigenţele clienţilor, satisfăcând cerinţeleconsumatorilor printr-o structură sortimentală şi specificaţiile cerute produselor în cazulunor pieţe libere şi a liberei concurenţe, fiind cerinţă fundamentală pentru succesul uneiorganizaţii .

Competitivitatea unei organizaţii sunt calitatea produsului prin planificareacalităţii, care duce la dezvoltarea de produse şi procese care satisfac cerinţele clienţilor,ţinerea sub control a calităţii omologate în decursul unei fabricaţii de serie .

Îmbunătăţirea calităţii produselor sunt influienţate de factorii economici încontextul desfăşurării activităţii de realizare a unui produs, au o influienţă decisivă asupraconstituirii şi funcţionării acestuia. Factorii economici pot fi consideraţi adevărate pârghii

 prin intermediul unei politici ale contextului macroeconomic prin:-  politica forţei de muncă;

1 DUMITRU I. POPESCU, Op. Cit., pag. 260-268.9

Page 10: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 10/21

 

-  politica gestionării capitalului;-   politica gestionării bunurilor economice.O organizaţie de stat sau privată, producătoare de bunuri sau prestatoare de servicii

 poate fi competitivă, numai dacă produce, vinde sau câştigă în urma actului de vânzare,întâmpinând o varietate de factori, care perturbă sau împiedică activitatea, incluzând încondiţiile de piaţă, natura produsului, imaginea creată prin reclamă etc. Calitatea produsuluieste factor major care apare în toate aceste condiţii. Managerii organizaţiilor se confruntă

astăzi cu o problematică critică - profitabilitatea care poate fi obţinută prin productivitate,costuri reduse de producţie şi calitatea serviciilor şi a bunurilor oferite.

Dintre aceşti determinanţi ai profitabilităţii, calitatea este factorul cel mai importantîn succesul pe termen lung al oricărei organizaţii, prin menţinerea performanţei în vedereaîmbunătăţirii competitivităţii în condiţiile concurenţei ale economiei de piaţă şi alemondializării schimburilor .

Conceptul de calitate este menţinerea proceselor şi modul de ambalare şi de livrare al produselor prin dimensionarea în raport cu toate aceste aspecte prin difernţierea calităţii proiectată, o calitate fabricată şi o calitate livrată, aceasta ducând la definirea ei fără a seajunge la un punct de vedere unitar. În conformitate cu ISO 8402, calitatea reprezintăansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unei entităţi, care îi conferă acesteia aptitudineade a satisface necesităţile exprimate şi implicite.

Prin cerinţă se înţelege, nevoia sau aşteptarea care este declarată implicită sauobligatorie, iar caracteristica este o trăsătura distinctivă de natură fizică, senzorială,comportamentală, temporală sau funcţională.

 2.3. Factori determinanţi ai competitivităţii Dupa 1950, în contextul numeroaselor redefiniri ale conceptelor despre calitate şi în

condiţiile relansării economiei mondiale, care începe să îşi revină dupa cel de-al doilearăzboi mondial, se disting figurile celor mai distinşi cercetători în domeniul calităţii, dintrecare amintim : W.Edwards , Deming, Joseph M, Juran, Armand V.Feingenbaum , Pilip B.

Crosby, etc . Ei definesc calitatea şi dimensiunile calităţii, convertindu-le spre sistemeglobale de conducere, care definesc eficacitatea şi flexibilitatea actvităţii organizaţiilor. Eirealizează, că în contextul concurenţial al pieţelor libere, organizaţiile trebuie să devinăcompetitive, spre realizarea calităţii cerute şi aşteptată de către clienţi.

Factorii interni şi externi, care influenţează calitatea, au astăzi o preocuparemondială în a găsi sensurile şi dimensiunile calităţii produselor, care să reflecte progreselecivilizaţiei terestre, în acest început de mileniu, al 3-lea D.Ch..

Factori determinanţi ai calităţii- factori tehnici: caracteristicile produsului şi serviciului;- factori financiari: preţul şi condiţiile de plată a produsului/serviciului;- factori de vânzare: termenul de livrare, condiţiile de livrare, modalităţile de

distribuţie;- factori de suport logistic: asistenţa post-vânzare.În aceste componente, organizaţia acţionează factori, prin care mediul înconjurător 

îşi impune cerinţele referitoare la calitatea produsului. 2.4. Cultura organizaţionalăCultura orgazitională şi calitatea sunt în strânsă legătură, şi se manifestă, prin

evidenţierea valorilor şi a tradiţiilor, prin comportamentul angajaţilor la locul de muncă, precum şi aşteptărilor organizaţiei în urma activităţii în cadrul ei. O cultură poate adopta unstil participativ de management, stil în care angajaţii, pot lua decizii şi oferă clienţilor 

 produse noi la momentul potrivit.

O cultură organizaţională cuprinde elemente în:- mediul de afaceri - care este competitiv şi este orientat spre schimbare;-  piaţă – care este stabilă în cultura organizaţională dezvoltată;

10

Page 11: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 11/21

 

- valori organizaţionale – se păstrează şi se folosesc numai elementele care asigurăeficienţă ;

- rituri şi ritualuri organizaţionale - exprimă reguli nescrise ale organizaţiei şiconstituie un mijloc prin care acestea sunt transmise în timp, generaţiilor succesive deangajaţi;

2.5. Principii ale managementului calităţii, de creştere a calităţii produselor şi 

serviciilor - o nouă abordare, renunţând la “nivelul acceptabil” al calităţii;- asigurarea aparaturii necesare pentru inspecţii şi încercări;- dotarea locurilor de muncă cu mijloace de producţie necesare;- asigurarea unui sistem informaţional eficient, referitor la calitate;- îmbunătăţirea calităţii produselor/serviciilor, pe bază de plan;- efectuarea audit-urilor periodice asupra calităţii;- convingerea salariaţilor despre necesitatea îmbunătăţirii calităţii

 produselor/serviciilor;- descoperirea la timp a problemelor dificile;- determinarea efectului schimbărilor asupra personalului implicat şi descoperirea

soluţiilor de a învinge rezistenţa la aceste schimbări;- formularea fără echivoc a politicii calităţii;- recunoaşterea meritelor;- revederea timpilor de muncă normativi;- orientarea absolută spre client.

2.6. Componente ale sistemului calităţii - calitatea activităţii de marketing;- “ activităţilor de cercetare, dezvoltare, proiectare, specificare;- “ asigurării resurselor materiale;

- “ proceselor de producţie;- “ inspecţiilor, verificărilor, încercărilor;- “ ambalării, depozitării, transportului;- “ în vânzare;- “ activităţilor de montaj şi service;- “ service-ului, în garanţie şi postgaranţie.

2.7. Managementul calităţii totaleManagementul calităţii totale este o strategie organizaţională fundamentată pe ideea

că performanţa în atingerea unei calităţi superioare este realizată doar prin implicarea cu perseverenţă a întregii organizaţii în procese de îmbunătăţire permanentă. Obiectivul este

creşterea eficienţei şi eficacităţii în satisfacerea clienţilor.Conceptul de management al calităţii totale (Total Quality Management - TQM) afost propus de Dr. Edwards Deming în 1940, dar utilizarea lui a început în 1985 odată cu

 preluarea de către americani a unor principii de lucru din industria japoneză:- Concentrarea pe procesele de îmbunătăţire permanentă, astfel încât procesele să fie

vizibile, repetabile şi măsurabile (Kaizen)- Concentrarea pe analizarea şi eliminarea efectelor nedorite ale proceselor de

 producţie (Atarimae Hinshitsu)- Examinarea modului prin care utilizatorii folosesc produsele în scopul

îmbunătăţirii produsului (Kansei)- Extinderea preocupărilor manageriale dincolo de produs (Miryokuteki Hinshisu) .

Elementele definitorii ale Managementului Calităţii Totale sunt: “îmbunătăţire permanentă” şi “la nivelul întregii organizaţii”, iar toate procesele implicate accentuează bucla de feed-back. De exemplu: sunt firme în care angajaţii sunt remuneraţi suplimentar doar pe baza numărului de îmbunătăţiri aduse sau altele, în care angajaţii trebuie să aducă

11

Page 12: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 12/21

 

cel puţin o idee de îmbunătăţire pe săptămână. Există şi programe în care managerii suntobligaţi să felicite angajaţii pentru abilitatea cu care au identificat o problemă şi beauîmpreună o cană de ceai în timp ce problema este analizată în detaliu.

Începând din 1990 şi până în prezent, conceptul “calitate” şi abordările calităţii aucunoscut evoluţii importante determinate de orientări succesive:

-   spre produsul propriu-zis, care are caracteristicile conforme/neconforme cu unanumit referenţial;

- spre procesul tehnologic din care provine produsul, pentru a identifica toatecauzele posibile ale eventualelor neconformităţi ale produselor;- spre sistemul de procese tehnologice şi administrative parcurse de materii prime şi

materiale până ajung să devină produse finite;- spre personalul care lucrează în cadrul acestor procese;- spre societate –   pentru a ţine cont şi de cerinţele naţionale în cadrul căreia

funcţionează organizaţia;-  spre costurile de obţinere a calităţii, în scopul optimizării lor şi al eficientizării

funcţionării proceselor;- spre clientul extern şi intern, ale cărui necesităţi exprimate şi implicite trebuie să

fie cunoscute şi satisfăcute pentru a obţine calitatea.

Aceste orientări reprezintă tot atâtea aspecte prioritare ale unei aceleiaşi realităţicomplexe: produsul şi ansamblul proceselor din care acesta provine.

Din aceste orientări au rezultat, pe parcursul secolului XX, câteva abordări clasicesuccesive ale calităţii produselor şi serviciilor:

- inspecţia – orientată spre produse (apărut la începutul secolului);- controlul calităţii –  orientat spre procesul tehnologic din care provin produsele

(apărut prin anii ’30);- asigurarea calităţii –  orientată spre ansamblul de procese tehnologice şi

administrative prin care trece un produs/serviciu (a apărut prin anii ’50);- managementul total al calităţii   – orientat concomitent spre resursele umane,

societate, costuri şi clienţi (apărut prin anii ‘70).Succesul în management depinde, în mod decisiv, de implicarea puternică şi

  permanentă a mangementului de vârf al organizaţiei, ca şi de instruirea generală şi permanentă a tuturor membrilor organizaţiei.

În managementul total al calităţii, conceptul de bază este excelenţa, în timp ce înasigurarea calităţii, conceptele esenţiale se referă la încrederea clientului şi la fiabilitate. Încontrolul calităţii, conceptul este de asigurare a unui nivel acceptabil al calităţii, iar încadrul inspecţiei, conceptul esenţial se referă la randamentul/eficienţa muncii şi diviziuneamuncii.

Sensul acţiunii în managementul total al calităţii este  pro-acţiunea, în timp ce însensurile celorlalte abordări sunt: reacţia – în cadrul inspecţiei, reglarea – în controlul

calităţii şi prevenirea – în asigurarea calităţii.Metode şi tehnici specifice managementului total al calităţii:- instruirea şi motivarea pro-calitate a personalului asupra indicatorilor calităţii în

managementul total al calităţii;- supravegherea în inspecţie;- tehnicile statistice, calculul probabilităţilor şi metrologia în controlul calităţii;- procedurile în asigurarea calităţii.Participarea personalului firmei:- întreg personalul firmei – la managementul total al calităţii;-   salariaţii implicaţi în procesele tehnologice şi administrative aferente

 produsului/serviciului respectiv– la asigurarea calităţii;

- inginerii şi tehnicienii aferenţi unui proces tehnologic – la controlul calităţii;- inspectorii, maiştrii şi şefii de echipă  implicaţi în realizarea produsului/serviciuluirespectiv.

12

Page 13: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 13/21

 

Există atât teoreticieni cât şi practicieni care, aseamănă principiile TQM cu cele alestandardelor de calitate ISO 9000. Între ele însă există o diferenţă majoră cel puţin la nivelde proces: TQM este orientată către oameni, care sunt provocaţi permanent să găseascăsoluţii, pe când ISO 9000 este orientată spre proceduri detaliate, scrise şi verificate frecvent.TQM are nevoie de oameni inovativi şi flexibili, ISO 9000 işi doreşte oameni riguroşi şidisciplinaţi.

Managementul calităţii totale presupune printre altele şi o luptă permanentă pentru a

se obţine “0” defecte. Dar oare până unde se poate ajunge cu rigorile privind calitatea ? Ofirmă japoneză producatoare de dispozitive electronice în care există un management alcalităţii totale, a primit o comandă mai importantă din partea unei firme europeane.Contractul stipula printre altele că produsele livrate să se încadreze într-o limită a rebuturilor de 3%. În momentul livrării, odată cu întreg lotul de produse, firma europeană a primit şi uncolet separat pe care scria: “aici sunt cele 3% rebuturi comandate, nu stim la ce o să văfolosească, dar ne-am străduit să fie inutilizabile conform dorinţei dumenavoastră!”

2.8 Modelul european al excelenţei în afaceri Economia de piaţă este mediul ce impune o competiţie tot mai acerbă între agenţii

economici prezenţi pe o anumită piaţă, pentru a obţine performanţe cât mai ridicate, mai ales

în ceea ce priveşte productivitatea, cifra de afaceri, profitul şi segmentul de piaţă ocupat.În condiţiile unei asemenea pieţe, consumatorii sunt cei care decid ce şi cât se

 produce, la ce preţuri şi la ce termene se poate vinde, iar obiectivele firmei se realizează, înmod cvasiexclusiv, prin obţinerea şi îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor, serviciilor şi prin reducerea la maximum atât a preţurilor, tarifelor, cât şi a termenelor de livrare aacestora.

„Excelenţa în afaceri” reprezintă, atât statutul/situaţia/condiţia unei organizaţiiexcelente, cât şi ansamblul factorilor datorită cărora această organizaţie a ajuns să exceleze.

„Modelul excelenţei în afaceri” sau „modelul managementului total al calităţii”estedat de ansamblul criteriilor pe care pe care trebuie să le satisfacă o organizaţie pentru aobţine Premiul pentru Calitate (cele mai importante modele fiind, cel japonez – 1951, celamerican – 1987 şi cel european – 1991).

Strategiile cele mai utilizate pentru a obţine şi consolida credibilitatea pe piaţă aunui agent economic sunt:

- publicitatea;- îmbunătăţirea continuă;- testările comparative de produse/servicii;- certificarea produselor;- asigurarea calităţii;- câştigarea unui premiu al calităţii.Modelul european al excelenţei în afaceri:

a). Criterii referitoare la modul de acţiune (factori determinanţi):- managementul organizaţiei (10%);- politicile şi strategiile organizaţiei (18%);- resursele umane (9%);- parteneriatele şi resursele (9%);- procesele tehnologice (14%);

 b). Criterii referitoare la rezultatele obţinute:- clienţii (20%);- resursele umane (9%);- organizaţia (6%);- performanţele cheie (15%).

13

Page 14: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 14/21

 

CAPITOLUL IIIGESTIUNEA CALITĂŢII PRODUCŢIEI1

3.1. Gestiunea produselor şi a calităţii produselor; definireCalitatea produselor constituie o prioritate majoră, o condiţie a ridicării eficienţei

muncii sociale, a satisfacerii la un nivel superior a nevoilor societaţii pentru mijloace de producţie şi bunuri de consum.Calitatea produselor este implicată direct în asigurarea şi ridicarea calităţii vieţii.

Această funcţie socială reprezintă un reper fundamental în abordarea şi rezolvarea problematicii calităţii la toate nivelele de organizare şi conducere. Noţiunea de calitate şimultitudinea problemelor legate de realizarea acesteia i-au preocupat pe oameni cu multtimp în urmă.

În cadrul literaturii de specialitate există numeroase definiţii date conceptului decalitate. În activitatea practică se utilizează următorii termeni pentru definireacalităţii:

a). Calitatea proiectată reprezintă masura în care produsul proiectat asigură

satisfacerea cerinţelor beneficiarilor şi posibilitatea de folosire la fabricaţia produsului,respectiv a unor procedee tehnologice raţionale şi optime din punct de vedere economic.

b). Calitatea fabricaţiei desemnează gradul de conformitate a produsului cudocumentaţia tehnică, ea se realizează în cadrul producţiei şi este determinată de progresultehnologic, echipamentul de muncă şi manoperă.

c ). Calitatea livrată desemnează nivelul efectiv al calităţii produselor livrate defurnizori. Pentru definirea calităţii se porneşte de la valoarea de întrebuinţare carediferenţiază produsele între ele după utilitatea pe care o satisfac. Astfel, calitatea reprezintăgradul de utilitate socială a produsului, măsura în care satisface nevoia pentru care a fostcreat şi respectă restricţiile impuse de interesele societăţii privind eficienţa economico-socială şi protecţia mediului.

Calitatea produselor se creează în cadrul procesului de producţie, dar se remarcă odată cu consumarea acestora. De aceea, este necesar să se facă deosebirea între calitatea

 producţiei privită din punct de vedere al procesului de fabricaţie din care rezultă produsele şicalitatea acestora privită din punct de vedere al consumatorului numită calitatea produselor.

Calitatea producţiei are deci o sferă mai largă şi cuprinde calitatea proceselor defabricaţie, a activităţii de concepţie tehnică, constructivă şi tehnologică şi de organizare a

 producţiei.Calitatea produselor constituie expresia finală a calităţii proceselor de producţie şi

concretizată în ansamblul performanţelor tehnice, psihosenzoriale, de disponibilitate,economice şi sociale.

  3.2. Caracteristicile de calitatePentru aprecierea calităţii se impune identificarea tuturor caracteristicilor unui

 produs. În funcţie de natura şi efectul pe care îl au în procesul de utilizare, caracteristicile decalitate se grupeaza în:

a). caracteristici tehnice,b). caracteristici psihosenzoriale,c). caracteristici de disponibilitate,d). caracteristici economice,e). cu caracter general .

  Caracteristicile tehnice se referă la însuşiri ale utilităţii produsului, acestea

conferind posibilitatea de satisfacere a cerinţelor consumatorilor. Aceste caracteristici se

1 VALENTIN HAPENCIUC, „ ECONOMIA ÎNTREPRINDERII”,  pag. 169-176, Editura„Sedcom Libris”, Iaşi, 2007.

14

Page 15: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 15/21

 

concretizează într-o serie de proprietăţi: fizice, chimice, biologice care fac parte dinstructura intrinsecă a produsului.  Caracteristicile psihosenzoriale sunt date de însuşiri de ordin estetic, organoleptic,ergonomic ale produselor care influenţează utilizatorii prin forma, mirosul, culoarea şigradul de confort.  Caracteristicile de disponibilitate se impun ca o grupă distinctă de apreciere acalităţii datorită proliferării produselor de folosinţă îndelungată şi cu o complexitate tehnică

din ce în ce mai ridicată. Aceste caracteristici reflectă posibilităţile produselor de a-şi realizafuncţiile utile de-a lungul duratei de viaţă. Aceste aptitudini sunt definite de două conceptefundamentale: fiabilitatea şi mentenabilitatea.

Prin fiabilitate se înţelege capacitatea unui produs de a-şi îndeplini funcţiile fărăîntreruperi datorate defecţiunilor într-o perioadă de timp specificată şi într-un sistem decondiţii cu caracter probabilistic care măsoară şansa funcţionării perfecte a produsului.  Mentenabilitatea are caracter probabilistic şi măsoară şansa ca un produs să fierepus în funcţiune într-un interval specific de timp în condiţiile existente de întreţinere şireparare.

Caracteristicile economice se exprimă printr-o serie de indicatori cum sunt: costulde producţie, preţul, cheltuielile de mentenanţă, randamentul şi gradul de valorificare a

materiilor prime.  Caracterul de ordin social vizează efectele pe care le au sistemele tehnologice derealizare a produselor, precum şi utilizarea lor asupra mediului natural, asupra siguranţei şisănătăţii fizice şi psihice a oamenilor.

3.3. Rolul compartimentelor funcţionale şi de producţie şi al factorului uman înasigurarea calităţii 

Pentru realizarea produselor la parametri calitativi superiori sunt antrenate practictoate compartimentele importante dintr-o întreprindere industrială modernă:

a). serviciul de marketing trebuie să determine necesităţile beneficiarilor şi săstabilească cerinţele de calitate ale produselor ca rezultat optim între nevoile şi dorinţele

 beneficiarilor şi economicitatea producţiei în condiţii de competitivitate ridicată pe piaţa dedesfacere;

b). productivitatea trebuie să conceapă produsele corespunzator cerinţelor calitativestabilite, să aleagă materiale, să stabilească caracteristicile de calitate şi să determine princalcule fiabilitatea previzionată;

c). compartimentul tehnologic trebuie să aleagă utilajele şi echipamentul potrivit pentru fabricarea în condiţii de calitate şi conform normelor prescrise şi să prevadă îndocumentaţia tehnică toate condiţiile de lucru, inclusiv pe cele de control necesare asigurăriicalităţii;

d). aprovizionarea trebuie să asigure materii prime şi materiale de calitate prevăzute

în specificaţii şi la termenele prevăzute;e). producţia trebuie să se desfăşoare cu respectarea strictă a condiţiilor de calitateatât în atelierele de prelucrare cât şi în cele de asamblare, organizând autocontrolul şicontrolul în lanţ al calităţii operaţiilor şi lucrărilor;

f). C.T.C.-ul trebuie să urmărească în primul rând calitatea materiilor prime şimaterialelor intrate în fabricaţie, să verifice operaţiile şi lucrările executate pe fluxul de

 producţie, să controleze conformitatea produselor finite cu prevederile din stasuri, normeinterne, contracte, să execute măsuratori şi să asigure valorificarea datelor statistice privindcalitatea, să analizeze rebuturile şi remanierile, să stabilească acţiunile de remediere;

g). serviciul de asistenţă tehnică sau service-ul. În cadrul unei întreprinderi moderneel trebuie să pună la dispoziţia beneficiarilor instrucţiuni privind modul de folosire al

 produselor, precum şi necesarul de piese de schimb, să efectueze reparaţii în perioadele degaranţie, să culeagă informaţii în legatură cu modul de comportare a produselor la beneficiari;

h). conducerea unităţilor comerciale coordonează ansamblul preocupărilor privind

15

Page 16: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 16/21

 

calitatea, sprijină diferitele compartimente şi ia decizii pe baza raportului de control pentrustabilirea contractului privind îmbunătăţirea calităţii producţiei.

  3.4. Folosirea metodei controlului statistic al procesului în asigurarea caliăţtii  producţiei 

  Această metodă a fost iniţiată încă din 1924 şi permite asigurarea unei creşteri acalităţii produselor.

  Metoda se bazează pe câteva elemente:a). susţinerea că trebuie controlat continuu dacă procesul tehnologic corespunde saunu cererilor de asigurare a unei calităţi superioare şi dacă acesta se desfăşoară potrivitnormelor stabilite;

b). urmărirea ridicării calităţii produselor pentru procesele complexe care să aibă caobiective sensibilizarea personalului, verificarea caracterului de calitate sub raportulasigurării unei calităţi superioare şi urmărirea realizării lor întocmai de către executanţi,controlul permanent al stării funcţionale al utilajelor şi instalaţiilor sub raportul capacităţiilor de a realiza calitatea cerută şi introducerea planului de control al calităţii pe fiecare

 produs;c ). considerarea proceselor de producţie într-o activitate continuă de perfecţionare;

d ). pregătirea minuţioasă a CTC cu un accent deosebit pus pe controlul statistic decalitate în condiţiile unei producţii de serie sau în masă în cadrul căreia planurile decercetare ocupă un loc central.

Pentru aprecierea calităţii producţiei se recomandă folosirea unui sistem deindicatori, care să permită conducerii întreprinderii să elaboreze o strategie adecvată deridicare a calităţii:

a) ponderea producţiei de calitate superioară în valoarea producţiei realizate. Secalculează ca raport între producţia de calitate superioară şi valoarea totală a producţiei în

 procente;b) ponderea producţiei fără defecte, de calitate, în totalul producţiei fabricate. Se

calculează ca un raport între valoarea totală a producţiei de calitate şi valoarea totală a producţiei;

c) punctajul defectelor este un indicator care ia în considerare numărul şi gravitateadefectelor şi evaluarea pe baza unui punctaj a calităţii produselor executate;

d) ponderea producţiei fizice fără defecte de calitate în valoarea totală a producţiei fizice;

e) punctajul global al calităţii este un indicator complex care ia în considerarevaloarea produselor reclamate în termenul de garanţie de către consumatori, volumul

 pierderilor din rebuturi, cheltuielile de remediere a rebuturilor, valoarea produselor respinsela controlul final, precum şi gravitatea acestor deficienţe evaluată pe baza unui sistem de

 punctaj.

  3.5. Gestiunea calităţii producţiei Gestiunea calităţii reprezintă un concept al gestiunii economice care defineşte ca

obiectiv esenţial identificarea, evaluarea şi compararea permanentă a costurilor şi eficienţaeconomică a calităţii.

Gestiunea calităţii trebuie să conducă la elaborarea unei strategii a calităţii, laelaborarea pentru perioade mai lungi a metodelor adecvate de măsurare, analizare,optimizare şi informatizare în sfera calităţii.

Gestiunea calităţii trebuie să integreze unitar toate fazele de realizare şi urmărire înexploatare a produsului începând cu etapa de concepţie-proiectare şi terminând cu

 proiectarea informaţiilor privind comportamentul produselor la utilizator.

Pentru o întreprindere de producţie este necesară crearea unei unităţi de acţiune atuturor compartimentelor ce contribuie la realizarea şi îmbunătăţirea calităţii, cum sunt:concepţie-proiectare, CTC, financiar-contabil, personal, salarizare, aprovizionare, desfacere.

Întrucât fiecare compartiment are obiective proprii apărând frecvent situaţia

16

Page 17: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 17/21

 

considerării aspectelor de calitate ca fiind indirect şi derivate şi deci mai puţin important,este necesar, ca la nivelul întreprinderii industriale să se desfăşoare activitatea de coordonarea tuturor compartimentelor care concură la realizarea şi îmbunătăţirea calităţii.

Ansamblul acestor activităţi defineşte managementul calităţii producţiei prin careconducătorul întreprinderii poate să impună o viziune sistemică asupra tuturor aspectelor calităţii de la cele tehnice şi tehnologice până la cele de prelucrare a informaţiilor obţinutede la utilizatorii producţiei.

Gestiunea calităţii producţiei are ca sarcină principală şi realizarea de studii tehnico-economice privind calitatea, schimbările tehnice, tehnologice şi organizatorice viitoare privind tendinţele pieţei. Este o condiţie necesară în introducerea şi funcţionarea clară a politicii întreprinderii producătoare în relaţia cu furnizorii şi beneficiarii.

Problema calităţii la furnizori influenţează nu numai costurile întreprinderii, ci şicalitatea produselor finite realizate. De aceea este necesar să se comunice din timpfurnizorilor schimbările de ordin tehnic şi tehnologic în fabricarea produselor şi să segăsească metode pentru acordarea de asistenţă în problemele de calitate care îi interesează

 pe furnizori.Gestiunea calităţii produselor impune şi stabilirea precisă a responsabilităţilor 

reciproce între furnizori, producători, beneficiari, la un nivel realist ce poate fi îndeplinit.

  Costul calităţii producţiei unei întreprinderi se poate stabili prin luarea înconsideraţie a următoarelor categorii de cheltuieli:

a). costuri pentru prevenirea defectelor şi asigurarea calităţii,b). costuri pentru evaluarea calităţii,c). costuri aferente pierderilor datorate noncalităţii.Pentru evaluarea costului calităţii este necesară o cooperare strânsă între

compartimentul de CTC, contabilitate, concepţie-proiectare, financiar şi personal-salarizare.

  3.6. Conceptul de calitate totalăConceptul de calitate totală stă la baza asigurării produselor şi a producţiei în

întreprinderile moderne.Potrivit acestui concept, calitatea producţiei şi a produselor trebuieasigurată în toate etapele şi fazele realizării produsului începând cu primirea comenzii de laclient, continuând cu procesul de realizare a acesteia şi terminând cu predarea comenzii laconsumator. Fiecare salariat care participă la realizarea produsului comandat, trebuie sălucreze cu maximum de responsabilitate şi competenţă pentru asigurarea unei calităţisuperioare la locul de muncă.

Printr-o astfel de politică, prin care se responsabilizează fiecare salariat în scopulobţinerii calităţii totale s-a ajuns la apariţia şi aplicarea metodelor denumite „0” defecte, „0”întârzieri, „0” stocuri de producţie neterminată. Acest concept de calitate totală, în Japonia aluat o formă distinctă. Potrivit acestei metode se instalează la locurile de muncă aparate caredetectează automat, orice eveniment anormal sub raportul calităţii în cadrul producţiei,

 precum şi sursele care îl provoacă. Importanţa instalării acestor aparate constă în aceea că,opresc fabricaţia produselor neconforme sub raport calitativ sau defectuoase şi avertizează personalul de execuţie şi de conducere de existenţa unor anomalii. În mod practic, acesteinstalaţii sunt astfel proiectate, încât să oprească maşina sau agregatul a caror funcţionare nuasigură calitatea dorită sau să atragă atenţia asupra funcţionării anormale a procesului prinlansarea de semnale luminoase sau sonore.

CAPITOLUL IVPROPUNERI PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORULUI

Vă rog să-mi permiteţi, ca simplu cetăţean, să supun atenţiei dumneavoastră,

următoarele propuneri cu privire la SĂNĂTATEA POPULAŢIEI:1. Băuturile alcoolice şi produsele alimentare contrafăcute să fie interzise lacomercializare, iar cele care ar putea să fie admise, să aibă înscrise pe ambalaj:atenţionări privind efectele lor asupra organismului uman (şi în special asupra copiilor şi 

17

Page 18: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 18/21

 

lăuzelor), bolile ce pot fi agravate de consumul acestora, conţinutul de substanţe (în  procente), diverse contraindicaţii (de exemplu privind asocierea cu antibioticele sauefectele negative în cazul unor boli – ulcer, hipertensiuni, colite, ciroze etc).

2. Băuturile răcoritoare care conţin alte substanţe decât cele naturale, să fieinterzise de la comercializarea pe piaţă.

3. Produsele cosmetice care conţin substanţe chimice ce pot ataca sistemul imunitar al organismului, să fie interzise de la comercializarea pe piaţă : paste de dinţi,

săpunuri, şampoane, coloranţi de păr, creme de ten etc.4. Hrana folosită în centrele zootehnice şi în crescătoriile de păsări să fienaturală (în orice caz nu hormoni de creştere rapidă).

5. Ambalajele care conţin substanţe chimice folosite pentru spălarea rufelor, săaibă pe ele înscrise, cât mai lizibil în limba română: modul de folosire, concentraţiileoptime de folosinţă şi atenţionări privind efectele asupra organelor sensibile aleorganismului uman, în special asupra pielii.

6. Fabricarea şi comercializarea produsele anticoncepţionale să fie interzisă; deasemenea să fie interzisă comercializarea produselor farmaceutice cu riscuri deosebite

  privind sănătatea populaţiei (contraindicaţii majore), folosind alternative mai puţindăunătoare.

7. Fabricarea şi comercializarea tutunului să fie interzisă.

  Câteva argumente-societăţile comerciale care fabrică produse ce conţin diverse substanţe chimice, în

goana lor după câştiguri cât mai mari , cresc cantităţile de aditivi, fără să ţină cont că acesteadăunează sănătăţii oamenilor;

-dacă în industria electronică, în industria automobilului sau în construcţii, se mai poate accepta creşterea cantităţii în dauna calităţii, în industria alimentară, a produselor cosmetice sau a produselor farmaceutice, lipsa unei atenţii corespunzătoare, poate genera,mai ales pe termen lung, efecte dintre cele mai grave asupra sănătăţii populaţiei;

-în general nu contează procentul de aditivi conţinut sau nivelul de afectare alorganismului de către aceştia, contează pur şi simplu, dacă substanţele sunt toxice pentruorganism sau nu, în orice cantitate, în orice concentraţie (un copil, un făt sau o persoană învârstă sau suferindă, sigur sunt mai expuşi, mai afectaţi); astăzi încă se acceptă, cu privire laanumite substanţe chimice, o anumită concentraţie, nu totdeauna respectată şi aceasta defabricanţi;

-dacă s-ar dori distrugerea unei naţiuni, în câteva generaţii s-ar rezolva acest„obiectiv” , acceptând această agresiune asupra organismului uman provocată de substanţelechimice, unele efecte observându-se deja pe termen mai scurt =5-10 ani, iar altele pe termenmai lung = 70-80 ani;

-distrugerea treptată a sistemului imunitar poate provoca mari probleme, atât la

nivelul vieţii individului, cât şi la evoluţia vieţii unei întregi populaţii;-se pot observa diferenţe apreciabile, dintre persoanele care s-au născut şi au crescutla oraş şi persoanele care s-au născut şi au crescut la sat, aceştia din urmă neavând parte (cel

  puţin deocamdată) de toate„binefacerile” cuceririlor tehnologice, mai ales cu privire la produsele alimentare;

-consumarea alimentelor cu conţinut de substanţe chimice este un factor favorizant pentru scăderea natalităţii ori pentru naşterea de copii cu malformaţii sau cu afecţiuni psihice;

-nu în ultimul rând, folosirea produselor cu conţinut de substanţe chimice, ce scaduneori apreciabil capacitatea de atenţie şi concentrare, poate fi factor favorizant pentru

 producerea de diverse accidente: de circulaţie, de muncă sau de recreere;

-„Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului” este instituţia care poateataca problema substanţelor chimice ce afectează sănătatea populaţiei, propunând forurilor competente, măsuri legislative şi administrative pentru stoparea fenomenului;

-câteva exemple:

18

Page 19: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 19/21

 

a). Produse cosmetice şi de igienă-şampoane care distrug glandele sebacee, alte afecţiuni ulterioare în zonă fiind o

chestiune de timp;-paste de dinţi care distrug glandele din cavitatea bucală, distrugerea danturii şi alte

afecţiuni metabolice ulterioare fiind o chestiune de timp;-săpunuri sau deodorante care distrug glandele sudoripare, afecţiuni diverse ale pielii

cu imunitate scăzută pot apărea în timp ulterior.

b). Produse alimentare-produse alimentare şi băuturi contrafăcute (în această categorie putem include tot cenu este natural), ce abundă pe piaţă, afectează mucoasele stomacale şi intestinale, scăzândsistemul imunitar al organismului, creându-se condiţii prielnice pentru contractarea unor 

 boli - ulcere, ciroze, enterocolite etc-produse animaliere sau avicole comercializate de producători care au folosit

hormoni de creştere;-deşi plăcerea e mare, conţinutul de zahăr al unor alimente poate fi factor favorizant

 pentru diverse afecţiun, cum ar fi şi diabetul;-substanţele chimice din alimente şi băuturi, care în fapt sunt toxice pentru organism

(acesta luptând pe cât este în stare mai ales la tinereţe, să le elimine), pot fi factori

favorizanţi şi pentru alte afecţiuni sau chiar boli grave, cum ar fi: SIDA, anemia, leucemia,cancerul la sân, rahitismul, calcemia şi chiar gripele (dacă sistemul imunitar al persoaneieste diminuat, orice boală este mult mai uşor de contractat).

c). Produse farmaceutice-anticoncepţionale ce pot provoca infertilitatea sau chiar apariţia cancerelor la uter;-medicamente ce pot distruge flora stomacală şi intestinală, creând probleme mari de

metabolism;-medicamente ce afectează ficatul şi vezica biliară, care odată deteriorate nu se mai

refac în totalitate, iar implicaţiile sunt multiple.d). Produse alcoolice şi din tutun

-afecţiunile acestor produse asupra organismului uman, sunt arhicunoscute, dar piaţalor există, poate chiar prosperă, tinerii şi chiar copiii, în candoarea lor, acceptă uşor consumarea acestora, ca de altfel tot ce l-i se oferă cu generozitate de către fabricanţi şicomercianţi (publicitatea din mass media, precum şi cea stradală ori din arenele sportiveo îiajută foarte mult); odată obişnuit organismul cu astfel de droguri, greu se mai poate omuldebarasa de obicei, chiar dacă a ajuns matur şi responsabil;

-cadre medicale de specialitate, cercetători în domeniu, statisticieni şi analişti, dintrecei mai responsabili şi cu înaltă ţinută morală, pot să-şi spună cuvântul în problemele ce le-am ridicat;

-pentru a nu se ajunge la acutizarea problemelor mai sus prezentate, sunt necesare afi luate din timp, măsuri legislative şi administrative (chiar şi efectuarea de reforme), care

să canalizeze viaţa cetăţenilor pe un standard ascendent real de sănătate.CAPITOLUL VCONCLUZII1

Calitatea este în cele din urmă definită de către client şi reprezintă apropierea proiectului şi a livrabilelor de îndeplinirea cerinţelor şi aşteptărilor clientului.

Vechiul adagio despre calitate, ca fiind în ochii privitorului este adevărat – calitateaeste în cele din urmă masurată de către client. Ţelul este îndeplinirea sau depăşirea cerinţelor şi aşteptărilor clientului. Acesta este un concept decisiv despre calitate. Uneori existătendinţa de a considera “calitatea”, ca fiind cel mai bun material, cel mai bun echipament şi

absolut zero, defecte. Cu toate acestea, de cele mai multe ori clientul nici nu aşteapta şi nicinu îşi poate permite o soluţie perfectă. Chiar dacă sunt câteva imperfecţiuni în proiect,

1 DUMITRU I. POPESCU, Op. Cit., pag. 269-270.19

Page 20: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 20/21

 

clientul poate totuşi să spună că soluţia a fost livrată la un nivel înalt de calitate. În schimb,o soluţie cu vicii de proiectare dar fără defecte, care nu îndeplineşte nevoile clientului nueste considerată de calitate înaltă. Scopul managementului calităţii este în primul rândînţelegerea aşteptărilor clientului în ceea ce priveşte calitatea, apoi alcătuirea unui plan şi aunui proces proactiv pentru îndeplinirea acestor aşteptări.

Din moment ce calitatea este definită de client, poate părea că este completsubiectivă. Cu toate acestea, o mulţime de aspecte ale calităţii pot fi exprimate obiectiv.

Aceasta necesită în primul rând descompunerea termenului generic “calitate” în mai multedomenii, care definesc caracteristicile calităţii. Apoi se analizează fiecare dintre acestecaracteristici individuale şi se determină una sau mai multe matrici, care se pot colecta

 pentru a oglindi acea caracteristică. De exemplu, una din caracteristicile unei soluţii decalitate poate să aibă un număr minim de erori. Această caracteristică poate fi măsurată prinnumărarea erorilor şi defectelor după punerea în funcţiune a soluţiei.

Unul din scopurile managementului calităţii este detectarea erorilor şi defectelor din proiect, cât mai devreme posibil. Aşadar, un bun proces de managementul calităţii vanecesita mai multe ore de efort şi un cost mai mare la început. Oricum, avantajele câştigatevor fi mai mari, pe măsură ce proiectul evoluează. De exemplu, este mult mai uşor sădescoperi problemele legate de cerinţele de business în timpul fazei de analiză, decât să

refaci lucrări pentru a rezolva problemele în timpul testării. Este de asemenea, mult maiieftin să descoperi o problemă a unui chip de computer când acesta este fabricat, în loc să oînlocuieşti atunci când clientul aduce computerul pentru service, după cumpărare. Cu altecuvinte, echipa proiectului trebuie să încerce menţinerea unui nivel ridicat de calitate şi aunui numar redus de defecte în timpul producerii livrabilelor, în loc să spere că problemelevor fi detectate şi rezolvate în timpul Fazei de Testare de la sfârşitul proiectului (sau şi mairău, să aştepte descoperirea problemei de către client, după terminarea proiectului.

Pentru orice organizaţie un sistem de calitate bine instiuit şi certificat în concordanţăcu cerinţele standardelor internaţionale, reprezintă o şansă reală de a supravieţui.

Standardul ISO 9001/2000, recunoscut pe plan internaţional, este un standardgeneric, având obiectivul de a stabili cerinţe internaţionale pentru sistemul de managemental calităţii în orice domeniu. Un sistem de management al calităţii certificat, demonstreazăangajamentul organizaţiei pentru calitate şi satisfacţie al clientului.

Managementul calităţii a devenit una dintre cele mai importante laturi ale activităţiimanageriale. Calitatea atrage clienţii, aduce profit, noi pieţe de desfacere şi, în final,

 prosperitatea organizaţiei.Calitatea produselo/serviciilor este determinată de specificaţiile tehnice, fiind

standardizată şi, ca atare, managementul are obligaţia de a planifica, organiza, coordona şicontrola/evalua performanţa atinsă de organizaţie în acest domeniu.

20

Page 21: Managementul calitatii REFERAT

5/7/2018 Managementul calitatii REFERAT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-calitatii-referat-559abaf400277 21/21

 

BIBLIOGRAFIE

1. C. ANGELESCU, D. CIUCUR, M. DINU, I. GAVRILĂ, P. T. GHIŢĂ, C. POPESCU,

„ ECONOMIE”, Editura Economică, Bucureşti, 2005.

2. M. DINU, C. SOCOL, A. NICULESCU, „ECONOMIA ROMÂNIEI – O viziune asupra

tranziţiei postcomuniste”, Editura economică, Bucureşti, 2005.

3. MARIN DUMITRU, „FINANŢELE ÎNTREPRINDERII”, Editura Fundaţiei „România

de Mâine”, Bucureşti, 2007.

4. C.ENACHE, C.MECU, „ECONOMIE POLITICĂ”, Vol.I şi II, Editura Fundaţiei

„România de Mâine”, Bucureşti, 2007.

5. VALENTIN HAPENCIUC, „ECONOMIA ÎNTREPRINDERII”, Editura „Sedcom

Libris”, Iaşi, 2007.

6. O. NICOLESCU, I. VERBONCU, “MANAGEMENT ŞI EFICIENŢĂ”, Editura Nora,Bucureşri, 1994.

7. C.MOISIUC, L.PISTOL, E.GURGU, „ ECONOMIE INTERNAŢIONALĂ” , Editura

„Fundaţia România de Mâine”, Bucureşti, 2005.

8. M. OLARU, „MANAGEMENTUL CALITĂŢII”, Editura Economică, Bucureşti, 1999.

9. DUMITRU I. POPESCU, „MANAGEMENTUL MODERN AL ORGANIZAŢIILOR”,

Editura „Fundaţia România de Mâine”, Bucureşti, 2005.

10. J.E.STIGLITZ, C.E.WALSH, „ ECONOMIE ”, Editura Economică, Bucureşti, 2005.11. INTERNET

21