CE ŞTIM ŞI CE NU ŞTIM DESPREMALPRAXIS

HIPPOCRATE

PRIMUM NON NOCERE

Hippocrate

"Odată admis printre membrii profesiunii de medic: Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii; Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt

datorate; Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate; Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţia sacră; Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi, chiar şi după

decesul acestora; Voi menţine, prin toate mijloacele, onoarea şi nobila tradiţie a

profesiunii de medic; Colegii mei vor fi fraţii mei; Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient

consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială; Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile

sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.

Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare!"

DECLARAŢIA DE LA GENEVA - 1975

SENECA

Seneca

ERRARE HUMANUM EST

MALPRAXIS MEDICAL Definiţie Etimologic - malpraxis este un cuvânt alcătuit din

latinescul “mal”, “malus” – “rău” şi cuvântul de origine greacă “praxis” – “practică”.

Sensul cuvântului malpraxis este acela de: practică rea, practică inadecvată, a practica profesia în mod greşit

MALPRAXIS MEDICAL De foarte mult timp a existat o răspundere a medicului, care a

fost conformă cu sistemul social al epocii şi a evoluat odată cu acesta.

Şi tot de atunci, a existat o răspundere morală, care nu de puţine ori a depăşit morala epocii. Codul Hamurabi (cca 1725 î.e.n.) conţine primele aprecieri

(cunoscute) privind răspunderea penală şi civilă a medicului

Legile lui Manu, Cărţile vieţii, Vedele (India) vorbesc despre puritatea morală şi pregătirea profesională a medicului

Cărţile Biblice, Talmudul conţin texte privind condiţiile de activitate ale medicului şi răspunderea lui pentru greşelile săvârşite în activitatea terapeutică.

La Egipteni a existat un adevărat cod medical care reglementa şi răspunderea medicului

MALPRAXIS MEDICAL O adevărată revoluţie, ale cărei

efecte se resimt şi astăzi, au declanşat-o în etica profesională şi, implicit, în răspunderea medicală scrierile lui Hipocrat.

„Corpus Hipocraticum”, „Aforismele” dezvoltă principii umaniste de

etică medicală şi impun responsabilitatea

medicului ca o instituţie juridică şi profesională.

MALPRAXIS MEDICAL În Roma antică, Lex Cornelia stabileşte

răspunderea medicului (chiar în lipsa relei credinţe) pentru: provocarea avortului, părăsirea bolnavului, moartea unui sclav tratat neglijent.

Lex Aquilia stabileşte răspunderea civilă (nu şi cea penală) pentru: Moartea, din vina medicului, a unui sclav. Moartea unui om liber (imputabilă

nepriceperii medicului) atrăgea pedeapsa capitală, deoarece un cetăţean nu putea fi subiect de evaluare pecuniară.

În Lex Aquilia se specifică, pentru prima oară, termenul de „culpa gravis” care a stat la baza a numeroase legislaţii.

MALPRAXIS MEDICAL În ţara noastră, cel care a introdus

elementele de morală în practicarea medicinei a fost, potrivit legendelor, Zamolxe, care înainte de zeu, era filozof şi medic. Format (după Herodot, Strabon şi Platon), în atmosferă pitagoricească (combinată în plus cu influenţa Egiptului), Zamolxe a impus considerarea bolnavului ca o unitate biopsihică

MALPRAXIS MEDICAL Traducerea în 1710, de către Marcu

Cipriotul, a perceptelor lui Hipocrat, dă înŢările Române un impuls practiciimedicale.

Între faptele care atrag răspunderea seinclude şi omisiunea de a acorda asistenţăde urgenţă, obligaţie impusă şi printr-unhrisov al lui Scarlat Calimachi din 1813(Codul lui Calimachi şi Regulamentulorganic).

Legile sanitare din anii 1874, 1910, 1935,1943, 1974, 2006 conţin instrucţiuniprivind activitatea desfăşurată de medici acăror încălcare atrage răspunderea (penalăşi/sau civilă).

MINISTERUL SANATATII

LEGEA 95/2006 privind reforma îndomeniul sănătăţii

MALPRAXIS MEDICAL

Malpraxisul medical este definit in Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii ca fiind: eroarea profesională săvârşită în exercitarea

actului medical sau medico-farmaceutic, care a produs prejudicii asupra pacientului, atrage răspunderea civilă apersonalului medical şi/sau a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.

MALPRAXIS MEDICAL

Eroarea profesională include, potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, neglijenţa, imprudenţa, cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea

profesiunii.Aşadar, eroarea profesională este acea faptă

săvârşită cu ocazia exercitării profesiei care cauzează un prejudiciu pacientului şi este legată de actul ştiinţific medical individual în

cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.

MALPRAXIS MEDICAL

Într-o primă concluzie, sfera malpraxisului include: eroarea medicală legată

de actul ştiinţific medical, dar şi greşeala medicală

legată de etica şi deontologia profesiei de medic.

MALPRAXIS MEDICALDeosebirea între eroare şi greşeală Teoria generală a erorilor profesionale

vorbeşte de erori de fapt (ce ţin de natura actului medical,

de natura lucrului în sine) şi de erori de normă (ce ţin de lacune de atitudine

profesională). Prin studierea erorilor de fapt se pot trage

învăţăminte care ajută la dezvoltarea artei medicale, iar prin cercetarea erorilor de normă - generatoare de prejudicii - se poate încerca evitarea acestora.

MALPRAXIS MEDICAL

Eroarea de fapt este neimputabilă. Ea nu este urmată de reprezentarea subiectivă a

consecinţelor negative deoarece nu a putut fi prevăzutăîn ciuda diligenţelor atente şi minuţioase.

Erorile se datoresc unei imperfecţiuni a ştiinţei medicalela un moment dat, unei reactivităţi particulare abolnavului, care duc la cunoaşterea falsă a unei situaţiide fapt.

Ele se produc în condiţiile unei activităţi perfect normale. Deoarece respectă regulile de comportament profesional,

eroarea de fapt este susceptibilă doar de o analizămorală, cu un beneficiu deontologic.

Se apreciază că se află în eroare orice medic care, înaceleaşi condiţii, ar fi fost victima aceleiaşi capcane.

MALPRAXIS MEDICAL

Eroarea de normă este imputabilă. Ea ţine de domeniul cunoştinţei profesionale şi se omologhează cu greşeala, când nu se respectă normele acceptate unanim, de obicei.

Erorile de normă pot fi comise (atunci când faci ceva ce nu trebuie) şi omisive (atunci când nu faci ceea ce trebuie).

MALPRAXIS MEDICAL

Erorile faptice apar prin neconcordanţa totală sau parţială a diagnosticului cu realitatea.

Erorile logice apar prin încălcarea regulilor de raţionament medical.

Cele două tipuri de erori se generează reciproc, lipsa unui diagnostic corect determinând o atitudine medicală neadecvată.

Erorile faptice sunt în realitate greşeli. În acest context, definiţia greşelii presupune: 1. Existenţa unei datorii profesionale 2. Neîndeplinirea acestei datorii făcute cu vinovăţie 3. Apariţia unui prejudiciu datorat acţiunii sau

inacţiunii 4. Demonstrarea legăturii cauzale între fapta

medicală şi prejudiciu

Eroare versus greşealăEROARE GREŞEALĂ

1 de domeniul cunoaşterii 2 deseori inevitabilă, deoarece ţine de natura lucrurilor 3 de regulă imprevizibilă în condiţii de comportament medical competent şi prudent 4 poate fi comisă de orice persoană plasată în aceleaşi condiţii de lucru 5 progresul tehnic poate creşte riscul erorilor, făcându-le şi mai vizibile

1. de domeniul corectitudinii medicale 2. evitabilă, deoarece ţine de conduita

medicului 3. de regulă previzibilă când lipseşte

comportamentul medical competent şi prudent

4. comisă numai de cei care în aceleaşi condiţii de lucru nu respectă regulile de comportament profesional

5. Indiferent de progresul tehnic: • informare insuficientă • încălcarea consimţământului • nesupravegherea pacientului • greşeală de diagnostic • tehnica medicală etc.

MALPRAXIS MEDICALRASPUNDEREA CIVILA MEDICALA

TITLUL XVI/LEGEA 95Răspunderea civilă a personalului medical şi a

furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice

Răspunderea civilă delictuală este generată de obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat de o faptă ilicită

Codul civil reglementează răspunderea civilă delictuală pentru: - fapta proprie - răspunderea persoanelor pentru faptele altor persoane

MALPRAXIS MEDICALRASPUNDEREA CIVILA MEDICALA

TITLUL XVI/LEGEA 95Răspunderea civilă a personalului medical şi a

furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice

- personalul medical este medicul, medicul dentist, farmacistul, care acordă servicii medicale asistentul medical şi moaşa;

MALPRAXIS MEDICALRASPUNDEREA CIVILA MEDICALA

(2)Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care include şi

neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii,

prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.

(3) Personalul medical răspunde civil şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor privind

confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale.

(4) Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei şi atunci când îşi depăşeşte limitele competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal medical ce are competenţa necesară.

MALPRAXIS MEDICALRASPUNDEREA CIVILA MEDICALA

Toate persoanele implicate in actul medical vor răspunde proporţional cu gradul de vinovăţie al fiecăruia.

Personalul medical NU este răspunzator pentru daunele şi prejudiciile produse în exercitarea profesiunii: a) când acestea se datorează

condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de

investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi

dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şi sanitare folosite; b) când acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă, cu

respectarea competenţei acordate.

MALPRAXIS MEDICALRASPUNDEREA CIVILA MEDICALA

Unităţile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa:

MALPRAXIS MEDICALRASPUNDEREA CIVILA a) infecţiilor nosocomiale, cu excepţia

cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie;

b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor şi aparaturii medicale folosite în mod abuziv, fără a fi reparate;

MALPRAXIS MEDICALRASPUNDEREA CIVILA c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale,

substanţelor medicamentoase şi sanitare, după expirarea perioadei de garanţie sau a termenului de valabilitate a acestora, după caz;

d) acceptării de echipamente şi dispozitive medicale, materiale sanitare, substanţe medicamentoase şi sanitare de la furnizori, fără asigurarea prevăzută de lege, precum şi subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fără asigurare de răspundere civilă în domeniul medical.

MALPRAXIS MEDICALRASPUNDEREA CIVILA Unităţile sanitare publice sau private

prevăzute răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.

Unităţile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, răspund civil şi pentru prejudiciile cauzate, în mod direct sau indirect, pacienţilor, generate de nerespectarea reglementărilor interne ale unităţii sanitare.

MALPRAXIS MEDICALRASPUNDEREA CIVILA Unităţile sanitare publice sau private, furnizoare

de servicii medicale, şi producătorii de echipamente şi dispozitive medicale, substanţe medicamentoase şi materiale sanitare răspund potrivit legii civile pentru prejudiciile produse pacienţilor în activitatea de prevenţie, diagnostic şi tratament, generate în mod direct sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicamentoase şi materiale sanitare, în perioada de garanţie/valabilitate, conform legislaţiei în vigoare.

MALPRAXIS MEDICAL

Răspunderea penală derivă din constatarea unei infracţiuni din culpă (vătămare corporală, neglijenţă în serviciu, ucidere din culpă, infirmitate permanenta fizica sau psihica, punerea in primejdie a vietii, luarea de mita, primirea de foloase necuvenite, trafic de influienta, neindeplinirea indatoririlor de serviciu sau indepliniea defectuoasa din culpa, parasirea postului si prezenta la serviciu in stare de ebrietate, falsul intelectual/uz de fals, falsul material in inscrisuri oficiale, zadarnicirea combaterii bolilor, încălcarea secretului profesional etc) şi nu există prevederi legislative specifice profesiei medicale.

MALPRAXIS MEDICAL

Legea 95 = profesia de medic este liberala medicul nu este functionar public

Dar, Medicul isi desfasoara activitatea in realizarea unei sarcini de interes public

In sensul Codului Penal: medicul are calitatea de functionar public atunci cand savirseste o infractiune, incadrandu-se in categoria celor care exercita o functie publica de orice natura

( notarul public, expertul tehnic judiciar, executorul judecatoresc)

MALPRAXIS MEDICAL

Notiunea de functionar public din Codul Penal are un inteles propiu

Nu se suprapune cu definitia din statutul functionarului public ( legea 188/1999)

RASPUNDEREA DISCIPLINARA

Răspunderea disciplinară a medicului apare atunci când au fost încălcate principiile etice şi normele deontologice prevăzute în codurile profesionale. Ea poate să fie unică sau poate coexista cu răspunderea juridică şi administrativă.

COMISIA DE MONITORIZARE ŞI COMPETENŢĂ PROFESIONALĂ PENTRU CAZURILE DE MALPRAXIS

• S-a constituit în conformitate cu dispoziţiile art. 679 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

• Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei a fost aprobat prin Ordinul MSP nr. 1343 din 6 noiembrie 2006, publicat în MO nr. 970 din 5 decembrie 2006.

Comisia funcţionează la nivelul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului

MALPRAXIS MEDICAL

Comisia este alcătuită din 13 membri, respectiv, câte 2 reprezentanţi numiţi prin decizia conducătorului sau preşedintelui din următoarele instituţii:

• Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului

• Casa de Asigurări de Sănătate

• Colegiul Judeţean al Medicilor

• Colegiul Judeţean al Medicilor Dentişti,

• Colegiul Judeţean al Farmaciştilor

• Ordinul Judeţean al Asistenţilor şi Moaşelor din România

• şi un expert medico-legal.

MALPRAXIS MEDICAL

Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj

Casa de Asigurări de Sănătate Cluj

Colegiul Judeţean al Medicilor

Colegiul Judeţean al Medicilor Dentişti

Colegiul Judeţean al Farmaciştilor

Ordinul Judeţean al Asistenţilor şi Moaşelor din România

şi un expert medico-legal

Durata mandatului de membru al comisiei este de 4 ani, fiecare membru al comisiei putând fi reinvestit, la propunerea

instituţiei din care face parte.

MALPRAXIS MEDICAL

MALPRAXIS MEDICALComisia are următoarele atribuţii principale:

a) verifică, înainte de a da curs sesizării, calitatea persoanei care a sesizat comisiab) dacă dosarul nu conţine toate documentele necesare în vederea elucidăriicazului expertizat, solicită instituţiilor abilitate, precum şi persoanei care a sesizatcomisia prezentarea de documente şi de informaţtii suplimentare referitoare lacazul respectiv;c) desemnează, prin tragere la sorţi, din lista judeţeană a experţilor, un grup de

experţi sau un expert, în funcţie de complexitatea cazului, însărcinat cu efectuareaunui raport asupra cazului;d) repartizează dosarele cuprinzând documentaţia cazurilor cercetate experţilordesemnaţi, spre analiză şi evaluare, în vederea efectuării raportului asupracazurilor respective;e) primeşte de la experţii desemnaţi, în termenul legal, rapoartele cazurilorexpertizate;f) pune la dispoziţia părţilor interesate, la solicitarea scrisă a acestora, o copie araportului experţilor şi a documentelor medicale care au stat la baza acestuia;

MALPRAXIS MEDICALg) emite dispoziţii privind prezentarea de documente, situaţii,

informaţii şi audieri solicitate şi considerate necesare de către experţii desemnaţi, pe parcursul cercetării cazului supus expertizării;

h) stabileşte, prin decizie adoptată în maximum 3 luni de la data sesizării, dacă în cauză a fost sau nu o situaţie de malpraxis;

i) comunică decizia, în termen de 5 zile calendaristice de la data adoptării, tuturor persoanelor implicate, inclusiv asigurătorului;

j) întocmeşte un raport anual detaliat pe care îl prezintă Ministerului Sănătăţii până la data de 1 februarie a anului următor celui pentru care se întocmeşte acest raport;

k) ţine evidenţa tuturor sesizărilor adresate comisiei şi monitorizeazăcazurile de malpraxis stabilite prin deciziile adoptate;

l) răspunde de respectarea reglementarilor în vigoare cu privire la asigurarea confidenţialităţii asupra tuturor informaţiilor care au legatură cu cazurile deduse judecăţii;

m) alte atribuţii prevăzute de legislaţia în vigoare.

Comisia poate fi sesizată de:1.persoana sau, după caz, reprezentantul

legal al acesteia, care se considerăvictima unui act de malpraxis săvârşit înexercitarea unei activităţi de prevenţie,diagnostic şi tratament;

2.succesorii persoanei decedate ca urmarea unui act de malpraxis imputabil uneiactivităţi de prevenţie, diagnostic şitratament.

MALPRAXIS MEDICAL

Comisia se întruneşte în şedinţă lasolicitarea preşedintelui, în termen demaximum 3 zile lucrătoare de la dataînregistrării sesizării adresate acesteia.

Membrii comisiei răspund pentru activitatealor în mod solidar, cu excepţia situaţiei încare au votat împotriva unei hotărâri şi auconsemnat opinia separată în procesulverbal.

MALPRAXIS MEDICAL

Lista naţională a experţilor medicali a fost aprobată prin

• Ordinul MSP nr. 1344 din 6 noiembrie 2006, completat cu

• Ordinul 1112 din 11 august 2010 privind modificarea listei naţionale a experţilor medicali.

MALPRAXIS MEDICAL

Experţii medicali suntconsultaţi în toate cazurile în carecomisiile de monitorizare şicompetenţă profesională pentrucazurile de malpraxis de la niveluldirecţiei de sănătate publică suntsesizate în legătură cu săvârşireaunor acte de malpraxis înexercitarea unor activităţi deprevenţie, diagnostic sitratament.

MALPRAXIS MEDICAL

În conformitate cu prevederileLegii 95 din 2006, art. 680, alin. 4“Onorariile pentru serviciileprestate de către experţiimedicali, se stabilesc în raport cucomplexitatea cazului expertizatşi vor fi suportate de parteainteresată”.

MALPRAXIS MEDICAL

MALPRAXIS MEDICAL

Onorariile pentru serviciile prestate de către medici şi medicii dentişti, în calitate de experţi medicali, se stabilesc în funcţie de complexitatea cazului şi de gradul profesional al expertului şi se încadreazăîntre următoarele limite:

a) medic specialist - 1.000 - 2.000 lei b) medic primar - 1.500 - 3.000 lei c) şef lucrări - 1.500 - 3.000 lei d) conferenţiar - 2.000 - 4.000 lei e ) profesor - 2.000 – 4.000 lei

În consecinţă, expertul elaborează Raportul de Expertiză Medicală asupra cazuluinumai după acceptul părţii interesate privind achitarea onorariului stabilit în conformitate cu prevederile Ordinului MSP nr. 1356 din 9 noiembrie 2006, privind stabilirea onorariilor pentru serviciile prestate de experţii medicali.

MALPRAXIS MEDICAL

După primirea raportului asupra cazului,întocmit de expertul sau grupul de experţidesemnat, comisia analizează documentulînaintat şi stabileşte, prin decizie, în termen demaximum 5 zile lucrătoare de la data primiriilui, dacă în cauza a fost sau nu un caz demalpraxis.

Decizia se comunică tuturor persoanelorimplicate, inclusiv asigurătorului, în termen de5 zile calendaristice, prin scrisoarerecomandată cu confirmare de primire.

MALPRAXIS MEDICAL

Comisia stabileşte, prin decizie, dacă în cauză a fost sau nu o situaţie de malpraxis, având în vedere, obligatoriu, cel puţin următoarele criterii:

1. existenţa unei fapte produse în exercitarea unei activităţi de prevenţie, diagnostic şi tratament;

2. fapta să fie cauzatoare de prejudiciu patrimonial sau moral;

3. vinovăţia făptuitorului;

4. raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.

MALPRAXIS MEDICAL

În cazul în care asiguratorul sau oricaredintre părţile implicate nu este de acord cudecizia comisiei, o poate contesta lainstanţa de judecată competentă, întermen de 15 zile de la data comunicăriideciziei.

MALPRAXIS MEDICAL

Referitor la prevederile privind infiintarea sifunctionarea comisiei, din Legea 95/2006, privindreforma în domeniul sănătăţii, aceasta a fostcontestata la Curtea Constituţională, ca fiindneconstituţionala, dar CC a constatat că, prinaceastă lege, nu s-a reglementat o jurisdicţiespecială administrativă, ci doar s-a înfiinţat ocomisie de monitorizare şi competenţăprofesională pentru cazurile de malpraxis, carenu desfăşoară o activitate jurisdicţională, ci doaro activitate de control şi expertizareprofesională.

MALPRAXIS MEDICAL

Activitatea jurisdicţională se desfăşoară înbaza principiilor “contradictorialităţii” şi“asigurării dreptului la apărare”, principiicare guvernează activitatea unei instanţejudecătoreşti.

Părţile implicate sunt citate pentru a fiprezente şi a se apăra, în contradictoriu unacu cealaltă. Hotărârea finală se ia după ceau fost administrate probe şi au fostascultate ambele părţi.

MALPRAXIS MEDICAL

Comisia de monitorizare şi competenţăprofesională pentru cazurile de malpraxisia o decizie pe baza unui Raport deExpertiză a documentelor medicale.

Nu există posibilitatea administrării altorprobe, de pildă, efectuarea uneicontraexpertize, la cererea uneia dintrepărţi.

MALPRAXIS MEDICAL

Astfel, Comisia, nu are atribuţii jurisdicţionale, întrucât:

este un organism administrativ, cu atribuţii de control profesional stabilite prin Ord. MS nr. 1343/2006.

dacă Comisia ar fi avut atribuţii jurisdicţionale (similare cu cele judecătoreşti) acestea ar fi fost stabilite prin lege.

MALPRAXIS MEDICAL

MALPRAXIS MEDICAL

Intreaga procedura de stabilire a cazurilor de malpraxis este confidentiala pana la momentul sesizarii instantei de judecata.

Actele de malpraxis se prescriu in 3 ani de la producerea prejudiciului, cu exceptia faptelor ce reprezinta infractiuni.

MALPRAXIS MEDICAL

O femeie de 30 de ani este lovita cu o piatra in cap si se adreseaza unui medic de familie/ medic de medicina generala/ medic specialist chirurg, …Se face toaleta si sutura plagii si profilaxia anti-tetanica cu ATPA.Dupa trei zile, pacienta se interneaza cu hemipareza dreapta si stare generala grava la Spitalul de Boli Infectioase. Este transferata la Sectia Clinica de Neurochirurgie a Spitalului Judetean, unde in ciuda terapiei, decedeaza.

MALPRAXIS MEDICAL

La necropsie se constata drept cauza a mortii:-Soc anafilactic la ATPA-Bronhopneumonie-Contuzie cerebrala minora-Plaga a pielii capuluiComisia de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de mlpraxis analizeaza cazul pe baza Raportului Expertului Medical si elaboreaza Decizia: Nu este caz de malpraxis.

MALPRAXIS MEDICAL

Organul de urmarire penala ordona Expertiza Medico Legala, intreband:

Era indicat ATPA-ul ?Exista contraindicatii la ATPA ?Administrarea ATPA-ului a fost urmarita de medic ?A fost testata sensibilitatea la ATPA ?

MALPRAXIS MEDICAL

Comisia de expertiza raspunde:

1. Vaccinarea ATPA este obligatorie pentru profilaxia tetanosului si deci indicata.2. Reactivitatea victimei a fost particulara, neexistand testare si nici contraindicatii la administrare.

RASPUNDEREA DISCIPLINAABATEREA DISCIPLINARA Fapta savarsita cu vinovatie prin care se

incalca: 1. Legile şi Regulamentele profesiei

medicale 2. Codul de deontologie medicală şi a regulile

de bună practică profesională 3. Statutul Colegiului Medicilor din România

RASPUNDEREA DISCIPLINAABATEREA DISCIPLINARA 4. Nerespectarea deciziilor obligatorii

adoptate de organele de conducere ale CMR, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale CMR.

RASPUNDEREA DISCIPLINAABATEREA DISCIPLINARA 5. Orice alta fapta savarsita in legatura cu

profesia sau in afara acesteia, care este de natura sa prejudicieze onoarea si prestigiul profesiei sau ale corpului profesional

Răspunderea disciplinară a membrilor CMR, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contravenţională sau civilă, conform prevederilor legale.

RASPUNDEREA DISCIPLINAABATEREA DISCIPLINARAActiunea disciplinara poate fi pornita in termen de cel

mult 6 luni de la data savarsirii faptei sau de la data cunoasterii consecintelor prejudiciabile.

Plangerea impotriva unui medic se adreseaza colegiului al carui membru este acesta.

ANCHETA DISCIPLINARA

BIROUL CONSILIULUI CM POATE DECIDE1. NEDECLANSAREA ANCHETEI

DISCIPLINAREa) doar in cazul in care plangerea nu este de competenta

CMb) atunci cand plangerea nu contine elementele de identificare obligatorii ( NP/dom./calitateapetentului/NP-loc de munca-ale medicului impotrivacaruia se face plangerea/ descrierea faptei/data cand a avut loc/prejudiciul fizic si moral creatpacientului/semnatura petentului

ANCHETA DISCIPLINARA

2. DECLANSAREA ANCHETEI DISCIPLINARE

3. INCEPEREA ANCHETEI DISCIPLINARE DIN OFICIU (se poate sesiza)

ANCHETA DISCIPLINARA

In baza deciziei Biroului Consiliului de declansare a Anchetei Disciplinare

COMISIA DE JURISDICTIE PROFESIONALA- va informa medicul impotriva caruia s-a

formulat plangerea- va comunica medicului termenul pana la care

poate sa depuna in scris apararile sale sitermenul la care se poate prezenta pentru a fi audiat si pentru a formula toate apararile pecare le considera utile

ACTIUNEA DISCIPLINARA

Dupa cercetarea faptei, Comisia de Jurisdictie Profesionala inainteazadosarul disciplinar Comisiei de Disciplina, insotitde propunerea:- De sanctionare- De stingere a actiunii disciplinareActiunea disciplinara in fata comisiei de disciplina se sustine de catre Comisia de Jurisdictie Profesionala.

COMISIA DE DISCIPLINA

- audierea medicului, martorilor, persoaneicare a facut plangerea, specialisti in domeniu

- stabileste una dintre urmatoarele solutii:1. Stinge actiunea disciplinara, daca fapta nu

constituie abatere disciplinara2. Aplica una din sanctiuni, daca fapta este

considerata abatere disciplinara:

SANCTIUNE DISCIPLINARA

1. mustrare (se radiaza in termen de 6 luni) 2. avertisment( 6 luni) 3. vot de blam (6 luni) 4. amenda de la 100 lei la 1500 lei ( 30 zile ) 5. interdictia de a exercita profesia ori

anumite activitati medicale pe o perioada de la o luna la un an(în termen de un an de la data expirării perioadei de interdicţie)

6. retragerea calitatii de membru al CM din Romania(care opereaza de drept pe durata stabilita de

instantele judecatoresti prin hotarare definitiva cu privire la interzicerea exercitarii profesiei)

(1) Decizia pronunţată se comunică medicului sancţionat şi Biroului executiv al CMR.

(2) Deciziile privind aplicarea sancţiunilor care se soldează cu suspendarea sau interzicerea exercitării profesiei se comunică şi Ministerului Sănătăţii şi, respectiv, angajatorului.

(3) Persoana fizică sau juridică care a făcut sesizarea va fi informată cu privire la soluţionarea cauzei de către comisia de disciplină.

În termen de 15 zile de la comunicare:- medicul sancţionat- persoana care a făcut sesizarea- ministerul sănătăţii- preşedintele colegiului teritorial sau

preşedintele CMRpoate contesta decizia pronunţată de comisia de disciplină a colegiului teritorial.

Contestatia se depune la comisia de disciplina de la nivel teritorial, care, in termen de 3 zile lucratoare, este obligata ca impreuna cu dosarul cauzei sa o emita Comisiei superioare de disciplina

Sunt nule contestatiile depuse direct la Comisia Superioara de Disciplina

Comisia Superioara de Disciplina: Anularea deciziei pronuntata de comisia de la

nivel teritorial daca aceasta a fost nelegal pronuntata

Sa respinga contestatia si sa mentina dispozitiile deciziei pronuntate la nivel teritorial

Sa admita, in tot sau in parte, contestatia si sa dispuna anularea, in tot sau in parte, a deciziei pronuntate la nivel teritorial

Sa respinga contestatia ca nelegal formulata, daca contestatarul nu si-a motivat contestatia si nu a dat curs solicitarii de precizare a motivelor contestatiei

Împotriva deciziei de sancţionare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancţionat poate formula o acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază îşi desfăşoară activitatea.

ARISTOTEL

Aristotel

Demnitatea constă nu din a poseda onoruri, ci din conştiinţa că le merităm

Vă mulţumim

Medierea în domeniul medical

Când poate interveni medierea în domeniul medical ?

În cazurile de malpraxis, după constatarea malpraxisului de către comisie

Înainte sau după iniţierea procesului civil/penal

Atunci când pacientului i-au fost produse prejudicii

Numai în cazul în care este certărăspunderea civilă

Cine se poate adresa medierii ?

Pacientul Succesorii acestuia (în caz de deces) Toate persoanele pentru care se poate

stabili răspunderea civilă sau penală(personalul sanitar, unitatea sanitară,producătorii de echipamente şi dispozitivemedicale, substanţe medicamentoase şimateriale sanitare)

Care este subiectul medierii ?

Valoarea despăgubirilor şi modalitatea de plată a acestora

Comparaţie mediere - proces

Mediere Confidenţialitate Nu afectează reputaţia personalului medical Nu satisface dorinţa de răzbunare Durata redusă Costuri mici Oferă o soluţie satisfăcătoare pentru ambele părţi Aplicabilă şi pentru cereri de mică valoare

Comparaţie mediere - proces

Proces Public Poate satisface dorinţa de răzbunare Lungă durată Costuri mari Cel puţin una dintre părti este nemulţumită Nu este o soluţie reală în cazul unor cereri

de mică valoare

Avantajele medierii

Medierea aşează părţile implicate faţă în faţă Fiecare ascultă punctul de vedere al celeilalte

părţi Întrucât malpraxis-ul nu presupune intenţia

personalului medical, este de aşteptat catensiunea existentă între părţi să sediminueze pe parcursul medierii şi acestea săajungă la o înţelegere

Cum functioneaza medierea în domeniul medical în acest moment?Activitatea mediatorilor este guvernată de: Codul de etică şi deontologie

profesională a mediatorilor autorizaţi,împreună cu normele privind răspundereadisciplinară a acestora

Legea 192/2006 privind medierea şiorganizarea profesiei de mediator

Regulamentul de organizare şifuncţionare al Consiliului de mediere.

Unele dintre aspectele cele mai comune ale codului de conduită a unui mediator angajamentul de a informa părţile cu privire la

procesul de mediere; adoptarea unei poziţii neutre faţă de toate părţile

implicate în mediere, dezvăluind orice potenţialeconflicte de interese;

realizarea medierii într-un mod imparţial; orice informaţii obţinute de către mediatori trebuie să

fie tratate ca fiind confidenţiale; mediatorii trebuie să asigure climatul de încredere

pentru părţi, pentru ca acestea să poată găsisingure soluţia care se potriveşte cel mai bineintereselor lor;

mediatorii nu ar trebui să ofere consultanţă juridică

Unul dintre elementele distinctive ale medierii estecă procesul este strict confidenţial. Mediatorultrebuie să informeze părţile că toate informaţiileobţinute în timpul discuţiilor şi în timpul procesuluide mediere trebuie să fie confidenţiale.

În general, cu excepţia situaţiilor în care legeaprevede altfel, informaţiile obţinute în timpulmedierii nu pot fi folosite ca probe în cazul încare problema nu se rezolvă prin mediere şi seajunge la instanţa de judecată.

ARISTOTEL

Aristotel

Demnitatea constă nu din a poseda onoruri, ci din conştiinţa că le merităm

Vă mulţumim