STIUCA - OSCILANTA SAU VOBLERText: Malin Musetescu

Polemica dintre pescarii care prefera in pescuitul stiucii oscilanta si cei care nu vor sa auda decat de vobler este veche si va continua atata timp cat vor mai fi stiuci prin apele noastre. Ca de obicei, adevarul este pe undeva la mijloc,fanatismul in pescuitul cu naluci neavand nimic in comun cu intelegerea modului in care stiucile se arunca sinucigase in ancorele noastre, ori ignora cu desavarsire lingura sau voblerul.  

Pescuit la lingura.

Agresivitatea fata de virtuala prada - caracteristica generala a pestilor rapitori - este si in cazul stiucii, o masura a intensitatii cu care aceasta, la un moment dat, se hraneste si este dependenta de existenta unui optim de mediu specific. Disponibilitatea stiucii de a ataca, poate fi influentata de modul in care nalucile apar ca stimuli eficienti pentru organele senzoriale ale pestelui. Linia laterala, auzul si vazul sunt principalele atu-uri ale stiucii (pe langa camuflaj, imobilitate perfecta si dinti neiertatori), atu-uri ce pot trece in mana lansetistului ,daca acesta stie cum sa le obtina. Finalitatea comportamentului agresiv consta in declansarea atacului, abia dupa ce stiuca a reperat existenta prazii si a localizat-o, concomitent cu  evaluarea pericolelor ce pot surveni in timpul parasirii adapostului.Tipul nalucilor, forma, culoarea, modul de evolutie (ostentativ sau discret), adancimea, viteza cu care sunt recuperate si felul in care sunt “jucate” aceste naluci, trebuie corelate cu factorii de mediu (transparenta si nivelul apei, prezenta sau absenta vegetatiei, tipul de prada preponderent, existenta curentului, temperatura, lumina, ora din zi etc), dar si cu factori antropici (circulatia ambarcatiunilor cu motor si pescuit intensiv).Evident ca zonele de apa explorate trebuie sa fie cele care au posibilitatea cea mai mare de a adaposti pestii cautati. Efectul de margine , element major in comportamentul multor pesti, localizeaza de obicei stiuca la limita de demarcatie a doua structuri

diferite (bradis-apa libera, marginea stufului, praguri abrupte). Stransa dependenta a stiucii de aceste structuri obliga pescarul sa-si poarte nalucile tocmai prin astfel de locuri, chiar si cu riscul unor sacrificii inerente… dictate de desele agatari. Experiente de laborator cu stiuci aflate in captivitate, in acvarii spatioase, au demonstrat ca exista un ciclu foarte bine conturat, hranire - repaus. Odata capturata prada, stiuca se retrage in adapost sa o digere, timpul variind in functie de cantitatea de hrana ingerata ( 3 - 5 ore ). Observatiile unor lansetisti cu experienta indelungata in pescuitul stiucii, tind sa confirme faptul ca majoritatea populatiei de stiuci dintr-o zona , are un grafic comun de hranire in functie de ora, temperatura etc. Spre exemplu, fenomen comun in Delta, stiucile dintr-un anumit ghiol , incetand hranirea la amiaza, fac inutil pescuitul cu naluci pentru cateva ore bune. Pescuind pe canalele adiacente acelui ghiol, de multe ori veti constata ca stiucile de aici inca se lasa atrase de naluci, fiind exclusa posibilitatea ca toate stiucile din ghiol sa fi migrat in canalele limitrofe. Lingura este poate naluca cea mai folosita - la noi si aiurea - in pescuitul stiucii, detasandu-se prin evolutia ostentativa, vibratiile puternice, cat si prin reflexele luminoase (pulsatorii) pe care le emite, caracteristici ce o fac sa fie reperata de la mare distanta. O lingura buna oscileaza in jurul axei, in ambele sensuri, fara a se roti continuu, Este eficienta in ape cu vizibilitate mai redusa, unde se face remarcata de catre stiuca tocmai datorita caracteristicilor enumerate mai sus. Sunt 5 elemente care trebuie avute in vedere atunci cand este aleasa lingura : greutate, culoare, dimensiune, forma si profil.

 O problema de greutate.Este o alegere ce tine de adancimea la care pescarul isi propune sa poarte lingura. In cazul in care stiuca vaneaza in profunzimea apelor (sfarsit de toamna, dupa ce a cazut bradisul sau primavara,

timpuriu) este folosita o lingura grea care sa poata evolua constant la 3-4 m adancime. Dezavantajele lingurilor grele sunt diminuarea atractivitatii evolutiei si faptul ca lucreaza, practic, numai la viteze mari ale recuperarii. Lingurile medii ca greutate sunt cele mai eficiente, deoarece isi pastreaza o evolutie atractiva si in acelasi timp ii permit pescarului sa exploreze straturile profunde ale apei, fara a recurge la  o recuperare exagerat de rapida sau la opriri prea lungi din recuperare (cum este cazul lingurilor foarte usoare). Lingurile ultra-usoare se preteaza bine la evolutii in straturi le superficiale, de langa mal si mai ales la “rasul’ vegetatiei, acolo unde bradisul inca nu a atins suprafata (aceste locuri fiind de cele mai multe ori extrem de   productive).

Hai la jocCa o regula generala, jocul nalucii va fi discontinuu, cu opriri si accelerari (nu foarte accentuate), uneori jucand lingura pentru cateva secunde din varful lansetei (mentinand firul intins). Viteza de recuperare este un alt element important, in general fiind corelat cu gradul  de activitate (agresivitate) al stiucii : 1. Cand stiuca este foarte activa, hranindu-se intens, o recuperare mai rapida va determina atacul, intr-un mod brutal, resimtit ca atare in lanseta  (doua trei socuri consecutive), iar intepatura trebuie sa vina ca un raspuns imediat si ferm. 2. Recuperarile lente sunt o alternativa in cazul in care stiuca este mai putin activa (in conexie cu factorii de mediu) sau activitatea de hranire este stanjenita datorita diferitelor activitati umane. Apatia sau  suspiciunea stiucii pot fi puse in cumpana printr-o lentoare a jocului nalucii care aproape se va tara pe fundul apei. Muscatura va fi deosebit de discreta, semanand mai mult cu o agatare. Intepatura ferma va fi singura in masura sa dezvaluie adevaratul motiv al tensionarii firului (peste - scoica - bradis - craca…? Folositi linguri cu amplitudine mica de oscilatie pentru recuperari rapide si linguri cu amplitudine mare a oscilatiei, in cazul recuperarilor lente.

Culoare, inima de stiuca.Cea mai eficienta culoare la  un moment dat, este dependenta de transparenta apei, cantitea si tipul de lumina (rasarit, amiaza, apus, cer noros) si prada caracteristica zonei respective.

Argintiu (nichel)  : soare la amiaza, cer noros, apa tulbure. Argintiu (argint)   : aceleasi conditii de iluminare dar ape mai transparente.  Auriu (alama)       : soare la rasarit si apus, ape tulburi. Auriu  (cupru)        :  aceleasi conditii de iluminare dar ape mai limpezi. Galben-Rosu         : soare la amiaza, ape tulburi. Sidef-Rosu-Verde-Albastru : cantitate de lumina mare si transparenta suficienta a apei.

Gradul de reflexie pe care il are lingura trebuie corelat cu lumina existenta (linguri stralucitoare, in conditii de lumina scazuta - linguri mate, in conditii de lumina crescuta), transparenta apei (apa tulure, linguri lucioase - apa transparenta, linguri mate) si de profunzimea unde evolueaza (adanc, linguri lucioase - suprafata, linguri mate). Lingurile care au solzi gravati sau cele care au partial sau total suprafata convexa in “lovitura de ciocan” vor difuza lumina, reflexiile vor fi mai putin concentrate, aspectul vizual fiind foarte natural. Deasemenea, stiut fiind faptul ca in profunzimea apelor, singurele raze de lumina care patrund sunt cele din partea albastra a spectrului, orice alta culoare folosita  - in afara de albastru - va fi greu de reperat de catre rapitor. La toate aceste elemente de culoare-reflexie se adauga existenta stimulului ochi (punct negru sau rosu pe fond alb sau auriu, plasat in partea anterioara  a lingurii) si plasticul de culoare rosie, aplicat pe ochet sau varnisul de aceeasi culoare, direct pe tija ancorei (stimul coada).Acest patern al culorilor a fost stabilit conform experientei directe dar si teoretic, avand in vedere caracteristicile spectrale ale luminii solare la diferite ore  ( apus-rasarit = portiunea rosie a spectrului ; amiaza = spectru complet ; cer noros = portiunea albastra a spectrului). Culoarea si transparenta apei pot modifica reflexul luminos dat de lingura, alegerea nalucii trebuind sa tina cont de modul in  care apare aceasta in apa si nu in… trusa.

Marimea conteaza Practic, suprafata lingurii - in functie si de forma acesteia - va influenta gradul in care stimulii vizuali si vibratori, vor fi receptati de stiuca. O lingura mai mare va fi mai “zgomotoasa” in timpul actiunii si va reflecta o cantitate mai mare de lumina. In al doilea rand, dimensiunea lingurii este  o

relatie directa cu alegerea prazii de catre rapitor, conform legii de conservare a energiei care guverneaza lumea vie (stiuca va prefera prazi a caror dimensiune este cat mai aproape de capacitatea sa de a captura si de a ingurgita, ceea ce ii va permite timpi mai lungi de digestie - repaus  intre hraniri). Evident, tinand cont de raportul dimensional pradator-prada, lingura mare inseamna (teoretic) stiuca mare. Practic insa, lucrurile nu stau tocmai asa, lingurile mijlocii dovedindu-se mai eficiente decat deja demodatele… “polonice”.

Pescuit de formaUn element constructiv, ce tine mai mult de aspectul natural al nalucii si de speciile de pesti care intra in meniul uzual al stiucilor dintr-o apa sau alta , este forma sau silueta. Aceasta (ovala, piscot, lacrima, fusiforma), aditionata profilului (concav, dublu-concav, concav-convex sau curbura plana), este raspunzatoare de tipul de actiune al fiecarei linguri, imprimandu-i un caracter ondulatoriu (lingura se intoarce de pe o parte pe alta), oscilant (lingura “bate” apa asemenea unui vobler) sau ondulatoriu-rotativ (lingura alterneaza rotirile cu intoarcerile de pe o parte pe alta). Actiunea ondulatorie, cat si cea ondulatorie-rotativa, au un grad de ostentativitate mai mare decat o actiune oscilanta, fiecare tip de actiune pretandu-se conditiilor descrise anterior, in care intensitatea cu care naluca isi face simtita prezenta, trebuie sa fie direct proportionala cu gradul de agresivitate al rapitorului.Cea mai comuna greseala pe care o fac lansetistii incepatori atunci cand flosesc linguri, este tendinta de a recupera prea rapid si liniar, din dorinta de a simti naluca lucrand (vibratia si tensiunea din fir). Fiecare tip de lingura are o evolutie optima la o anumita viteza de recuperare . Aceasta viteza se stabileste prin incercari repetate la adancimi ce permit vizualizarea nalucii de catre pescarul care va reusi astfel sa cunoasca detaliile prin care poate exploata la maxim calitatile lingurii respective.In general, recuperarile mai lente si jocul lingurii, lasand-o sa “cada”, pentru a reancepe apoi recuperarea, urmata de cateva ridicari din varful lansetei, maresc atractivitatea evolutiei si determina stiuca sa atace. In cazul in care stiuca urmareste lingura pana in apropierea barcii, fara sa atace, incercati sa jucati naluca langa barca pe un traseu ce descrie forma cifrei 8. De cele mai multe ori stiuca se va lasa pacalita de acest siretlic. Deasemenea, daca zariti stiuca venind in urma nalucii, nu va pierdeti firea si nu accelerati recuperarea, ci opriti cateva secunde mulinarea, pentru a-i da timp nalucii sa se scufunde lent, stiuca luand lingura din cadere. Folosirea strunei metalice sau din kevlar este necesara pentru a nu da sansa dintilor taiosi sa ciupeasca firul, in cazul in care lingura a fost

inghitita prea adang. Strunele prea rigide vor altera evolutia lingurilor, iar cele metalice de culoare argintie vor fi prea vizibile si vor starni susceptibilitatea stiucii. Deasemenea, existenta unei agrafe cu vartej va elimina rasucirea firului si aparitia nedoritei “peruci”.

 PESCUIT LA VOBLER.

Inainte de a incepe discutia despre voblere destinate pescuitului stiucii, va propun sa luam in considerare doua ipostaze figurative. In prima, avand la indemana un nasture de care este legata o sfoara, testati reflexele de atac ale unei pisici. Aruncati nasturele in apropierea pisicii, pastrand celalalt capat al sforii in mana si urmariti reactiile : pisica sesizeaza zgomotul facut de nasture si il localizeaza, privind spre sursa sonora. O usoara tractiune din sfoara va misca nasturele iar pisica va capata postura de atac, asteptand incordata. Alte cateva miscari sacadate ale nasturelui vor determina saltul pisicii care… va captura “prada”. A doua ipostaza va introduce in atmosfera unui spectacol specific teatrului de marionete. Copiii din sala urmaresc cele doua marionete - sa zicem, un caine si o pisica - aflate in plin conflict. Cainele alearga pisica in hohotele de ras ale micilor spectatori, iar o privire curioasa in culisele scenei va va divulga papusarii ce manuie firele, dand viata alcatuirilor - altfel inerte - din lemn. Munca artistilor papusari este rasplatita de reactiile copiilor din sala , care demonstreaza ca acestia

fac abstractie de sfori si cred cu adevarat in spontaneitatea personajelor de pe scena. Revenind acum la stiucile noastre, sa incercam in cateva cuvinte sa descriem diferenta dintre linguri si voblere. Privind o lingura veti constata ca - fara miscare - aceasta este o bucata de metal si atat, neexistand nici o asemanare intre vietuitoarele acvatice si aceasta. Ce face insa stiuca (si nu numai) sa saliveze pofticios la vederea bucatilor de metal imposibil de digerat ? Evoluand in apa, lingura devine o NALUCA in adevaratul sens al cuvantului, o suma de stimuli difuzi, mai mult intuitivi. Lingura reprezinta pentru stiuca miscarea prazii dar nu si prada in sine. Comparand pescuitul stiucii la lingura cu exemplul pisicii care captureaza nasturele tras de o sfoara, vom constata similitudini certe. Nasturele este un obiect neutru, indiferent pentru pisica, dar devine interesant pentru aceasta atunci cand incepe sa se miste, acelasi lucru fiind valabil si in realtia lingura - stiuca.

Voblerul este - trebuie sa recunoastem - mult mai spectaculos in infatisare. Forma, desenul, culorile si aspectul sau in general sunt naturale, imitand foarte reusit un peste. Si fara a fi recuperat prin apa, un vobler este replica unui peste-prada. Daca ii adugam acestuia si miscarea, asemanarea cu un peste adevarat este si mai evidenta. Asa cum marionetele din al doilea exemplu prind viata manuite, prin tesatura de sfori, de catre papusari, asa si voblerul devine o vietate acvatica, un pestisor ranit sau bolnav, care innoata stangaci si este numai bun de insfacat de stiuca lenesa care nu are chef sa dea doua ture de stadion pentru o amarata de gustare. Daca un papusar lipsit  de har nu este in stare decat sa transforme marioneta intr-o silueta umana dezmembrata de miscari grotesti, asa si un pescar stangaci nu va reusi decat sa plimbe prin apa o bucata de lemn sau plastic, care nu va avea nici o tangenta cu stiuca mult visata si nici cu pescuitul cu naluci in general. Fiecare vobler de calitate este gandit si construit  pentru un tip de pescuit anume, deci adaptarea tehnicilor de pescuit pe care pescarul le abordeaza odata cu alegerea unui vobler este absolut necesara, pentru a fi siguri ca voblerul respectiv va evolua la parametrii pe care constructorul I-a avut in vedere. In mare, datorita flotabilitatii specifice, suprafetei si inclinarii barbetei, voblerul va evolua la o anumita adancime care trebuie stiuta de pescar. De exemplu, folosind un vobler flotabil, dar care plonjeaza abrupt in timpul recuperarii, atunci cand stiuca vaneaza langa mal (apa putin adanca si invadata de vegetatie), misiunea pescarului va fi dificila, daca nu imposibila. Desele agatari, ca sa nu vorbim de pierderea voblerului, nu vor avea darul de a da sansa capturarii unei stiuci in aceste conditii, in schimb un vobler flotabil, de suprafata , cu plonjare progresiva, va fi singurul in stare sa scoata o stiuca din astfel de ape. Dar acelasi vobler, folosit intr-o zona in care stiuca asteapta prada, retrasa la 2-3 m adancime, va fi la fel de inutil ca un pantof tras prin apa ! Odata depasite aceste principii elementare (voblerul potrivit la apa potrivita), se poate trece si la detalii ceva mai sofisticate, cum ar fi balansul voblerului si viteza de recuperare. Voblerele de calitate evolueaza executand doua tipuri de balans : primul, reprezinta o oscilatie in jurul unei axe imaginare verticale, situata intre centrul de greutate (mijloc) si coada (oscilatia cap-coada); al doilea tip reprezinta un balans cu amplitudine mica in jurul axei longitudinale, balans ce permite voblerului sa-si “arate” laturile. Combinate, aceste doua tipuri de balans dau aspectul natural al evolutiei unui vobler, care va imita in general, innotul haotic al unui peste ranit, bolnav sau panicat, prada usoara pentru orice rapitor. Anumite tipuri de voblere sunt concepute sa evolueze cu diferite amplitudini de vibratie, in functie de conditiile de mediu (transparenta apei, adancime si lumina) dar si in functie de gradul de apetenta-agresivitate al stiucii. Ca si in cazul lingurilor, o amplitudine mai mare a vibratiilor va face ca voblerul sa fie reperat de catre rapitor chiar in conditii vitrege (apa tulbure, adancime mare - deci vizibiltate redusa). Voblere cu o “bataie” mai marunta sunt preferabile in ape limpezi sau in cazul in care stiuca este mai putin inclinata spre aventuri pescaresti, in aceste cazuri discretia si naturaletea fiind cele mai importante atu-uri ale nalucii.

In functie de forma (raportul lungime/inaltime/sectiune) voblerele sunt clasificate in trei clase distincte : 1. Minnow (fusiform) - silueta aducand cu cea unui oblete sau rosioare. 2. Crank-bait (sferic) - voblere cu aspect compact, avand partea anterioara aproape rotunda, semanand cu un pui de somn. 3. Flat (aplatizate lateral) - acelasi profil ca la tipul anterior dar fara a mai avea laturile bombate, semanand cu un caras, platica etc. Forma isi va dovedi eficienta numai prin incercari la fata locului, unde unde se poate constata probabil ca un gracil minnow Rapala este ignorat de stiuci, in timp ce un Bomber A, umflat si foarte agresiv in evolutie (plus zgomotul bilelor interioare) va avea, la sfarsitul zilei de pescuit,  ceva zgarieturi de dinti de stiuca. Defapt aceasta este poate cea mai importanta regula in pescuitul stiucii : acoperiti o suprafata cat mai mare de apa, explorati toate

straturile apei, folositi o gama variata de naluci si diverse tipuri de recuperare… este singura cale de a afla unde, cum si cand musca cel mai bine cumatra. Atentie : numai in acea zi !Criteriul cel mai important de clasificare a voblerelor este insa gradul de flotabilitate, cu alte cuvinte densitatea specifica a materialului din care este confectionat corpul acestora. In functie de modelul constructiv, maniera de recuperare va tine cont de modul in care voblerul reactioneaza la alternanta recuperare-stopare si de viteza la care acesta are cea mai eficienta actiune.

Voblere flotabile (floating) : sunt modelele cele mai versatile. Faptul ca, odata incetata recuperarea, voblerul incepe sa se ridice, balansand spre suprafata, le confera o actiune complexa si foarte atractiva. Viteza cu care voblerul se ridica la suprafata este si ea o caracteristica a fiecarui model in parte si este dependenta de gradul de flotabilitate. In functie de marimea si inclinarea barbetei (unghiul pe care aceasta il face cu corpul voblerului), aceste naluci se vor scufunda mai mult sau mai putin in timpul recuperarii, pretandu-se pentru anumite conditii (adancime, prezenta sau absenta vegetatiei etc), alegerea unui plonjor rapid sau a unuia lent-scufundator trebuind sa fie un gest motivat si nu unul aleatoriu. Voblerele flotabile se potrivesc foarte bine unei maniere de recuperare alternante, cu stopari scurte ce vor permite voblerului sa se ridice sovaind spre suprafata. Ritmul lent de recuperare va fi punctat cu accelerari dublate de ridicari ale varfului lansetei, urmate de stopari, dupa care va fi reluata recuperarea tinand varful lansetei cat mai aproape de apa. Sunt naluci extrem de manevrabile, mai ales in ape invadate de vegetatie, cu o transparenta ce permite vizualizarea voblerului (caz in care sunt utili ochelarii polarizati), vobler ce va sari peste ostacole prin simpla stopare la timp a recuperarii.

Voblere cu flotabilitate neutra (suspending) : aparute relativ recent pe piata, aceste voblere au capacitatea ca, odata scufundate la o anumita adancime (concomitent cu stoparea recuperarii) sa ramana suspendate la acea adancime, timp in care pescarul poate juca naluca practic pe loc, prin miscari din varful vergii. Micsorand viteza de recuperare si ridicand varga, va fi posibila revenirea voblerului spre straturile superficiale ale apei. Sunt naluci excelente atunci cand rapitorul vaneaza intre ape, caz in care pescarul trebuie sa mentina voblerul in masa apei, relativ la acelasi nivel pe tot parcursul recuperarii. Jocul nalucii este dat de o maniera de mulinare discontinua, cu dese opriri si recuperari , variind viteza de evolutie, pastrand (cu ajutorul jocului din varful vergii) un traseu in zig-zag.

Voblere scufundatoare (sinking) : sunt realizate in asa fel incat au densitatea mai mare decat a apei, scufundandu-se chiar si daca nu sunt recuperate. Concepute sa evolueze in straturile mai profunde ale apei, au si  cea mai mare incidenta la agatare, caci acolo aproape de albie pandesc si cele mai multe pericole pentru… trusa pescarului. Cand insa stiuca asteapta prada la adanc, nu vad alta solutie, deci… recuperare lenta, cu scurte opriri  urmate de usoare ridicari din varful vergii, pentru a-I imprima nalucii o evolutie in zig-zag. Daca aveti posibilitatea, armati voblerul cu ancore anti-bradis, ceea ce va reduce riscul agatarilor.

Indiferent de tipul voblerului folosit, pescarul trebuie sa dea dovada de imaginatie si indemanare atunci cand se straduieste sa-I imprime voblerului o evolutie cat mai eficienta. In primul rand, el trebuie sa intuiasca miscarea voblerului din ceea ce simte in lanseta atunci cand il recupereaza si sa fie in contact permanent  cu naluca, atat fizic cat mai ales mental. Acest lucru este posibil prin concentrare  si prin experienta. In al doilea rand, trebuie sa stie ca pozitia lansetei fata de apa schimba considerabil evolutia voblerului, iar jocul acestei naluci rezida atat din recuperare (ritm si alternanta) cat si din ceea ce se intampla cu lanseta in timpul recuperarii respective. Orice adaugati firului (agrafa, vartej, struna) va insemna o greutate suplimentara ce va altera echilibrul voblerului si deci evolutia acestuia. Prindeti naluca de fir si in cazul in care folositi un vobler de mici dimensiuni ce risca sa fie inghitit adanc de catre stiuca, apelati la strune usoare (monofilament  0.40, multifilament sau kevlar). Dupa o lupta prelungita cu un peste mare ce va supune la eforturi considerabile ochetii voblerului (vobler-ancore si vobler-fir) este posibil ca evolutia nalucii sa fie afectata negativ, prin faptul ca aceasta va avea tendinta la recuperare sa vina in deriva spre stanga sau spre dreapta, evoluand pe o parte. Nu aruncati voblerul in coltul cu amintiri al trusei ci - cu ajutorul unui patent - indoiti usor lateral, in sensul opus deviatiei, ochetul de prindere al firului, pana cand deriva nu va mai aparea.

Culorile si desenul pe care le pot avea voblerele sunt extrem de variate si pot crea confuzie atunci cand nu stiti  exact ce patern lucreaza cel mai bine in apa respectiva (exista lacuri unde, spre exemplu, stiuca nu ataca decat voblere cu spate albastru, altele in care flancurile aurii, cu solzi, desemneaza voblerul castigator etc.). In general, culorile si desenele naturale lucreaza bine in ape transparente si la adancimi mai mici, culorile fistichii, desenele… abstracte si contrastul puternic fiind o buna alegere pentru ape cu vizibilitate mai redusa si la adancime mare.

Daca aveti de gand sa schimbati ancorele voblerului, in cazul in care acestea sunt uzate sau unul din brate este rupt, folositi dimensiunea originala si oricum, incercati voblerul intr-un recipient inainte de a-l folosi. Daca este un vobler flotabil, schimbarea facuta nu trebuie sa-I afecteze echilibrul (plutirea cu capul sau coada in jos va afecta dramatic evolutia); daca este un vobler scufundator, el va trebui sa se scufunde (in repaus) in pozitie orizontala. Voblerele articulate au un efect vizual deosebit, etaland o evolutie ostentativa si in multe cazuri… apetisanta pentru rapitor. Nu toate voblerele articulate (2 bucati) sunt eficiente, deaceea va sfatuiesc sa apelati la firme consacrate, cum ar fi Rapala sau Rebel. Voblerele fara barbeta, avand ochetul de prindere pozitinat superior, undeva la baza gatului, sunt excelente in ape adanci si lipsite de vizibilitate, unde (datorita vibratiei puternice) au sanse sa fie reperate de rapitori (incercati Rapala Rat’l’n Trap sau Coton Cordell).

Pescuit la avat TEHNICI SI STRATEGII IN DELTA DUNARII.Text: Malin Musatescu

O explozie la cativa metri de barca te face sa tresari instinctiv. Apoi tot canalul incepe sa fiarba. Avatii ataca frenetic obletii, insa toata aceasta convulsie de trupuri argintii nu va dura prea mult. Nu ai variante... Nici 50/50, nici Intreaba publicul si nici Suna un prieten. Aici nu vrei sa fi miliardar, aici vrei doar un avat (daca se poate peste 5 Kg) si pentru asta iti trebuie raspunsul corect la intrebarea “ce naluca alegi ?”. 

APE LIMPEZI, PESTI ACTIVI, PESCUIT DE SUPRAFATA CU MICRO- VOBLERE.

Pescuitul cu lansete micro-lite si mulinete de acelasi calibru nu este un apanaj al secolului XXI. Inca din deceniul 7 al secolului trecut (ce ciudat suna) acest tip de pescuit s-a inscris in lista de preferinte a pescarilor europeni si americani. O lanseta care arunca naluci intre 1g si 5 g iti da fiori atunci cand raspunde efortului luptei cu un peste ce depaseste un kilogram. In asta consta defapt toata frumusetea ! Firele de 0,12 - 0,15 mm, stocate pe tamburul long-cast al unei mulinete minuscule si destul de serioase pentru a ascunde in ea 5-7 rulmenti fac parte din datele acestui pescuit de finete. Cu tot aspectul firav, varga micro-lite are actiune rapida si este capabila sa lucreze in parametrii scontati chiar daca aveti la capatul firului un peste de 3 - 5 Kg. Din primavara pana in toamna avatul raspunde bine la rotative, muste artificiale, shaduri (silicon), oscilante, popere si voblere. Cu cat apele au transparenta mai mare cu atat avatul se va lasa pacalit de naluci de dimensiuni mici. Naturaletea evolutiei in straturile superficiale si aspectul firesc al nalucii va determina avatul sa atace. Voblerele mici se inscriu perfect in aceste coordonate. Solzii holografici, chiar metalizati, detaliile fine ale desenului sunt elemente de atractie pentru avatii agresivi, care au o vedere remarcabila in ape transparente. Forma alungita a voblerelor trebuie sa se apropie ca alura de cea a pestilor prada cautati de avat (obleti si rosioare) iar evolutia acestor naluci va fi descrisa de vibratie marunta, plonjare limitata si flotabilitate mare, tocmai pentru a le pastra in straturile superficiale ale apei. Cele mai eficiente voblere mi s-au parut Rebel (cu varianta Mystic), Yozury si Rapala, dar nu este exclus ca si alte voblere sa dea rezultate. Calitatea principala a acestor voblere trebuie sa fie stabilitatea in curentii turbionari ai anaforelor - locuri predilecte pentru vanatorile avatilor. Un vobler care se culca pe o parte sau pleaca in deriva laterala, la o recuperare mai alerta, va insemna pentru lansetist pierdere de timp. Folosirea ochelarilor polrizanti este esentiala pentru a vizualiza atacul avatului, cat si evolutia voblerului printre nelipsitele ierburi ce plutesc in canalele Deltei. Un fir subtire de bradis va anula evolutia micului vobler care va deveni mai curand o... sperietoare trasa prin apa. In general, avatul apare de jos, apropiindu-se precaut pentru a studia virtuala victima, apoi

ataca cu o volta violenta, apucand voblerul din lateral. Inteparea trebuie facuta exact in momentul in care avatul apuca naluca si revine in straturile profunde, altfel va scuipa “obletele indigest”, lasandu-va doar cu emotia atacului neasteptat. Surpinzator, muscatura avatului in apa cu vizibilitate mare nu este deloc brutala, el prinde prada cu mare acuitate, mai mult o culege. De multe ori, “muscaturile” violente (si ratarile inerente care survin) ascund atacuri false cu botul sau cu coada, avatul folosindu-se de aceasta stratagema pentru a buimaci victima pe care o va prinde ulterior fara probleme. Deaceea nu renuntati daca ratati, recuperati cu sange rece voblerul , caci sunt sanse mari ca rapitorul sa revina rapid la atacul decisiv... Recuperarea rapida, punctata cu eventuale accelerari prin ridicarea vergii, nu necesita o tehnica deosebita. Secretul consta in prezentarea nalucii exact in mijlocul atacurilor sau pe traseele pe care avatii isi pregatesc ambuscadele. Pescuitul la vedere, violenta primelor secunde de combat si drill-ul care urmeaza, solicitand la maxim echipamentul ultra-lejer, fac deliciul acestui pescuit de suprafata. Exemplarele peste 1 Kg sunt ceva comun in Delta Dunarii, cele de 2 - 3 Kg fiind surpize placute, deloc rare. Capturile de 5 - 7 Kg la capatul unui fir cu o rezistenta de maxim 2 Kg vor fi o masura a talentului si experientei lansetistului care are onoarea unei astfel de intalniri. O apa limede nu este un loc bun pentru a pescui din barca, mai ales la suprafata. Avatul, in ciuda aparentelor sinucigase, este un peste banuitor, cu o mare acuitate a simturilor. Pescuiti de pe mal, cat mai discret, avand grija sa nu aveti soarele din spate. Umbra pescarului si a vergii poate ruina chiar si sansele unei zile de pescuit care se anunta excelenta.

APE TULBURI, PESTI ACTIVI, PESCUIT DE SUPRAFATA CU POPPERE.

Avatul este - cel putin din experienta proprie - unul dintre cei mai imprevizibili rapitori. Daca ieri, sa spunem, am avut o partida fulminanta, avatii atacand voblere mici cu o frenezie intalnita poate numai la vanatorile rechinilor din recif, astazi, aceleasi voblere geniale, nu mai valoreaza mare lucru. Cateva atacuri nehotarate, sporadice si anemice ne conving ca este timpul sa punem micile naluci inapoi in cutie si sa uitam de ele pana... data viitoare. Mai este un aspect interesant : printre cei care citesc aceste randuri sunt cu siguranta destui care au asistat neputinciosi la festinul haitelor de avati, in ape care efectiv fierb, explodeaza, fie in larg, fie in mal. In toata aceasta nebunie rotativele, oscilantele, shadurile si chiar streamerele lansate cu indreptatite sperante, se intorc la pescar umile si ridicol de inutile. Am incercat astfel de momente frustrante, convins fiind ca trebuie sa existe totusi o naluca in stare sa pacaleasca vigilenta acestui peste. Cu cat apele devin mai tulburi (si mai calde) cu atat obletii isi cauta refugiul in straturile superficiale ale apei. Este momentul sa ne adaptam tehnica unui pescuit de suprafata, la vedere. Popper-ul este special conceput pentru a lucra in pelicula apei, avand forma unei palnii in partea frontala, ingustandu-se progresiv spre coada. Practic, concavitatea partii frontale confera evolutia caracteristica a acestei naluci : o improscare zgomotoasa a apei in toate directiile. Orice naluca este definita prin patru coordonate : aspect (cu ce isi propune sa semene) ; evolutie (actiunea in momentul recuperarii) ; culoare si marime. Conjugate, aspectul si evolutia unui popper te duc imediat cu gandul fie la un peste prada care incearca sa scape de urmarire sarind din apa, fie chiar la atacul unui rapitor de mici dimensiuni. Daca judecam dupa profilul popper-ului (ce aduce foarte mult cu un peste cu gura larg deschisa) inclin sa cred ca acesta este asimilat vizual de catre avat cu un confrate mai mic (furat de frenezia vanatorii), adica o tentatie irezistibila pentru rapitorul oportunist si avantajat de talie. Pentru ca popper-ul sa lucreze la parametrii doriti, trebuie jucat cu pompaje din varful vergii, sacadate si energice, cu pauze de 2-3 secunde (timp in care recuperam firul excedentar, pentru a avea un contact permanent cu naluca). Marea majoritate a atacurilor survin in repaus, cand avatul vine de jos (de sub naluca) apucand-o cu o volta energica. Pentru cei mai putin initiati in pescuitul cu naluci de suprafata, trebuie precizat ca pompajul desemneaza acea actiune din varful vergii, energica dar de scurta durata, exact atat cat ii trebuie popper-ului sa improaste apa. In nici un caz el nu trebuie tarat in pelicula ! Pozitia vergii este critica : tineti varful jos pentru a nu scoate naluca din apa in timpul trctiunii. Foarte important este si ce se intampla cu firul : acesta nu trebuie sa stea in apa. Faceti tot posibilul sa-l tineti tensionat, plecand din “gura” nalucii direct afara din apa, la un unghi de aproximativ 30 grade. Pline de interes (pentru avat) sunt si miscarile pe care le imprimati nalucii in timpul opririi din recuperare : joc lateral de mica amplitudine din varful vergii, joc ce va determina naluca sa vibreze usor, stanga - dreapta. Un element constructiv esential este ancora din coada popper-ului care este imbracata in pene (fulgi) de culoare alba sau chiar material plastic (skirt), alb, sidef, cu gliter (flakes) si irizatii metalice. Ancora cu fulgi (skirt) stabilizeaza in tractiune naluca, fiind un semnal foarte important

pentru avat. Acesta un mare amator de ... ancore sau carlige camuflate de pene albe (un motiv poate fi apetenta deosebita a avatului pentru insecte si mai ales pentru fluturii albi, de varza). Primul semnal care atentia rapitorului (in cazul unui popper) este balaceala de la suprafata. Avatul inca nu vede prada dar se indreapta sursa sonora. Ajuns in apropierea nalucii, pestele percepe vizual silueta popper-ului si improscarea apei, totul semanand cu un atac in plina desfasurare. Dand dovada de un puternic simt gregar, avatul tasneste spre locul festinul pentru a se alatura ipoteticului confrate. In imediata apropiere a nalucii, penele albe ale ancorei vor deveni un stimul vizual puternic spre care va fi focalizat atacul. Practica demonstreaza ca paternurile cromatice eficiente sunt negru sau verzui pe spate, alb pe burta si argintiu (deci tipic pentru un peste-prada). Ochi cu irisul rosu si gura de aceeasi culoare, sunt paternuri clasice pentru bibanul american, dar s-au dovedit oportune si la avat (sau cel putin neutre). Dimensiunea redusa a popper-ului pentru avat se inscrie in limitele a 2-3 cm, dar dau rezultate bune si poppere mai mici, chiar de 1 cm. Indiferent insa de marime, aceste naluci sunt armate (asemenea oricarui vobler) cu doua ancore : un ventrala (in punctul de echlibru) si alta caudala. Un popper bun va pluti in repaus doar pe jumatate scufundat, usor inclinat spre spate (vezi desen). Aceasta pozitie avantajeaza declansarea evolutiei si punerea corecta pe apa, chiar de la primul pompaj. Multele ore petrecute pe malurile anaforelor din delta, studiind perioadele de acalmie si de vanatoare ale avatilor, mi-au dezvaluit caracteristici interesante ale comportamentului acestor rapitori. Ajutat de apa relativ transparenta si de ochelari polarizanti am putut avea o vedere de ansamblu a ceea ce se intampla in astfel de confluente de ape. Iata, de exemplu, mii de obleti de talie mare se tin in carduri compacte spre larg, cautand curentul la mal puietul, congregat asemenea unor nori intunecati, isi cauta hrana in apa de o schioapa, printre ierburi. Nici urma de avati. Apoi, brusc, un avat mic apare la mal atacand cu zgomot puietul. Alt atac la mal, urmeaza o avalansa de atacuri in larg. Obletii sar speriati in toate directiile. Avatii unbla in haite, grupati pe marimi. Exemplarele capitale (4-5 Kg) ataca vulcanic departe de mal, in curent. De data aceasta lucrurile au fost destul de clare : avatii, constituiti intr-un adevarat banc, hoinaresc prin canale. Decalnseaza atacul in anafor, devoreaza tot ce poate fi apucat (inclusiv voblerul Rebel aterizat miseleste in mijlocul incaierarii) si pleaca lasand in urma un anafor intors pe dos. Vor trece minute bune, poate chiar o ora, pana cand cardurile de obleti se vor reconstitui pe traseele initiale, incurajati de acalmie. In acest timp hoarde de avati -vizigoti dau lovitura in alta parte a canalului, iar nalucile produc in anaforul cu pricina tot atat cat un adidas tras prin apa. Un alt exemplu : apa scazuta si destul de tulbure. Atacuri sporadice la intervale de 10-15 minute, acoperind practic toata suprafata anaforului. Timp de o ora pescuitul la vobler, rotativa si shad nu a avut ca rezultat decat un atac timid, mai mult de control. Prima lansare a unui popper si primul avat (destul de tanar si nepriceput) ataca dupa nici doua pompaje. Interesant este ca balaceala popper-ului a starnit o intreaga avalansa de atacuri in tot anaforul, pentru cateva secunde. Incurajat, eliberez avatul si continui pescuitul. Aproape fiecare lansare avea fie atac ratat, fie captura (cel mai mic 2 Kg). Departe de a fi coincidenta, actiunea zgomotoasa a nalucii si atacul vulcanic al avatului declansa (aproape in mod reflex) terte atacuri in diferite puncte ale anaforului. Mai mult, actiunea popper-ului, atunci cand nu avea succes, determina (ca un efect de inductie la distanta) atacuri in alte zone ale anaforului. Explicatia plauzibila : slab activi si dispersati, avatii se deplasau in straturile mai profunde, urcand rar spre suprafata, pentru a culege cate un oblete. Popper-ul, prin actiunea sa auditiva si vizuala, mimand atacul, pare sa activeze rapitorii si sa declanseze reflexul de hranire (vanatoare), potentand agresivitatea avatilor. Poate sa para o simpla speculatie, insa eficienta popper-ului in situatii in care alt tip de naluca ramane neputincioasa in fata indiferentei avatilor (activi sau slabi activi) este o realitate. Poppere de succes mi s-au parut Rebel, Storm si Heddon. Nu vreau sa supralicitez piata halieutica de la noi (si asa extrem de saraca in poppere) cu nume exotice... sunt convins ca si popperele Rapala (cele mai mici) pot avea rezultate asemanatoare. O metoda de efect este si legarea pe fir a unui streamer alb , in fata popper-ului (la o distanta de 15 - 20 cm), pe o saltatoare de 9 - 10 cm. Tandemul popper-streamer simuleaza si mai evident vanatoarea avatilor : popper-ul este rapitorul care ataca zgomotos iar streamer-ul este pestisorul (prada) atacat. Apelati la aceasta montura atunci cand observati ca se inmultesc ratarile la naluca simpla. Miscarea din varga este cea descrisa la popper : pastrati pauzele si mentineti streamer-ul in apa. Pompajul nu are o regula stricta, insa este bine sa punctati traseul cu 2- 3 pompaje succesive (chiar cu un salt final) si apoi respectati cele 2-3 secunde de pauza. Feriti-va de evolutii liniare, stereotipe - rupeti ritmul, inscriindu-va intr-o prezentare cat mai naturala a nalucii. Atacul este violent si va ia de cele mai multe ori pe nepregatite... apucati sa vedeti volta pestelui, apa explodeaza si frana bobinei incepe sa dea drumul

la cativa metri de fir... Contrar celor afirmate prin diverse carti si reviste, avatul mare (peste 2 Kg) lupta aprig si stie sa faca din curent un aliat pretios. Firul subtire si echipamentul micro reclama un minciog, in genul celor folosite la pastrav. Varga, de putere Ultra Lite si actiune Fast vor satisface pe deplin necesitatea folosirii unor fire mono de 0,15, dandu-va astfel posibilitatea sa lansati si sa manuiti eficient o naluca de mici dimensiuni, pastrand in acelasi timp un control permanent (pentru o intepare eficienta). Cele mai bune momente de pescuit sunt cele din timpul rasaritului sau apusului, insa si la amiaza pot fi adevarate show-uri, cu mentiunea ca soarele puternic jeneaza avatii, micsorandu-le precizia atacului.

APE TULBURI, PESTI SLAB ACTIVI, PESCUIT INTRE APE SI IN PROFUNZIME CU SHAD.

Delta Dunarii este, fara indoiala, paradisul pescarilor plecati in cautarea avatilor. Fluctuatiile de nivel cat si diversitatea tipurilor de ape (ghiol-canal-japse-Dunare) pune la incercare imaginatia lansetistului care este obligat sa isi adapteze tehnicile si strategiile pretentiilor acestui peste oportunist. Acolo unde este prada, acolo vom gasi si avatii. La suprafata sau in profunzime, in apa limpede sau tulbure, in larg sau la maluri, in apa stagnanta sau in curent, avatul se simte bine si este apt sa atace fara gres cardurile de pestisori. Exploziile la suprafata apei nu sunt insa dovezi exclusive ale ambuscadelor avatilor. Aceste izbucniri zgomotoase sunt doar finalul unor “drame” ce se intampla fie intre ape, fie in profunzime. Un anafor cu apa adanca, limpede sau tulbure, in care avatii ataca agresiv, la suprafata, orice nalucire mai mult sau mai putin zgomotoasa, este locul ideal sa va testati popperele sau micro-voblerele. Dar ce se intampla atunci cand avatii nu sunt foarte agresivi, apa este tulbure, iar atacurile la suprafata razlete ? Aveam sa constat, la o confluenta de canale, unde apa limpede (venita din ghiol) se aduna cu cea tulbure (venita din Dunare), ca voblerele si popperele in care mi-am pus atatea sperante nu sunt intotdeauna miraculoase. Temperatura apei aproape de disconfort (25 C - 27 C), Dunare in scadere accentuata si ceva braconaj electric (la lumina lunii) nu creaza premizele unei zile de succes. Totusi, atacurile - rare, este drept - ca avatii inca se mai hranesc, si fac lucrul acesta chiar exemplare de exceptie. Tentatie mare pentru pescar, deziluzie pe masura. Nici un atac in apa limpede (doar urmariri circumspecte) si doua capturi nesemnificative in apa tulbure. Faptul ca sonarul mi-a dezvaluit exstenta in anafor a stratificarii termice a apei (termoclin) la un metru de albie, adancimi de 4-5 m, prag abrupt si pesti masati la marginea acestui prag, m-a indreptatit sa aleg un shad fusiform, alb-sidefiu, de 8 cm. Tatonarea albiei, saltari scurte ale shadului si opriri in recuperare, au fost tehnici care au reusit sa aduca primii salai. Cateva atacuri brutale, in profunzime, mi-au trezit primele banuieli, confirmate rapid de un atac decisiv pe cadere, intre ape. Avatul - 2,5 Kg - venit la shad, i-a lasat pe salaii din adancuri fara obiectul muncii. Accidentul s-a transformat in coincidenta atunci cand un alt avat, mai mare decat primul, s-a agatat in jig, chiar cand shadul a aterizat in apa. Dupa doi salai respectabili adusi la barca din prag, mi-au atras atentia cateva atacuri de exceptie pe mijlocul canalului. Lansez chiar in zona de conflict, am doua atacuri fulgeratoare la suprafata, ratez lamentabil, opresc mulinarea, shadul plonjeaza spre adanc. Dupa nici un metru de coborare vine decanul de varsta al haitei de avati, apucand ferm shadul, fugind din frana cu 10 m de fir. Nici o sansa sa-l scap. Peste 3 Kg. Schimb jigul, apeland la unul lejer, schimb culoarea shadului cu cenusiu-sidefiu si incewrc sa uit de salai. Recuperare lenta, joc in zig-zag pe verticala din varful vergii, la suprafata. Avatii ataca, rateaza, se agata... Un adevarat spectacol, care - ca orice spectacol - se si termina. Revin lsa jig greu, la prag, la salai. Un lat avat, luat chiar de pe fund (5 m, in gropan !) ma face sa pendulez intre jigul lejer si cel greu, intre avati si salai. Jigul lejer permite jucarea jigului intre ape sau la suprafata cu o recuperare lenta, iar plonjarea catre adanc, atunci cand stopati, este mai mult o plutire descendenta catre adanc, dand ragaz avatului sa repereze tinta si sa o loveasca. Recuperarile rapide ar fi singura sansa de a tine un jig greu in straturile superficiale. Traseul va fi mai mult liniar, iar firul va fi permanent tensionat. Avatii vor rata frecvent o astfel de naluca, neavand timp pentru a focaliza atacul, mai ales in apa tulbure. Chiar daca va reusi performanta sa loveasca jigul, tensiunea firului va crea un contact prea dur cu naluca iar avatul o va rejecta instantaneu. Traseul in zig-zag, in masa apei, cu viteza redusa, constituie cea mai potrivita evolutie. Prezentarea nalucii in apa foarte mica de la mal si tararea shadului in malul fin de aici, sunt elemente de succes atunci cand avatii organizeaza ambuscade in apa de o schioapa. Shadul nu este o naluca gandita special pentru pescuitul la suprafata sau intre ape. Cu toate acestea, el poate fi adaptat acestui tip de pescuit, atunci cand avatul este lipsit de agresivitate si refuza naluci cu vibratie mai mare.

TREI VOBLERE PENTRU APE RECIText: Malin Musatescu

  Odata cu sosirea toamnei si racirea apei, locurile care in timpul verii s-au remarcat printr-un pescuit fructuos la stiuca, nu mai aduc nici macar o ratare. Pescuitul de toamna si iarna al stiucii este sensibil afectat de schimbarile termice si mai ales de viteza cu care acestea se produc. Este momentul in care lansetistul trebuie sa-si adapteze tehnica, tactica si echipamentul acestor conditii, cautand stiuca acolo unde are noile terenuri de vanatoare si sa-i ofere nalucile pe care aceasta este tentata sa le accepte ca prada.

Voblerele care evolueaza bine in ape putin profunde (shallow runner), pot fi ideale pentru pescuitul stiucii in ape reci, cand pestii marunti se retrag temporar spre maluri, cautandu-si refugiul in structura acestor zone. Aceste voblere lucreaza cel mai bine cand tatoneaza substratul cu barbeta, lovindu-se de el, sau cand se lovesc de obstacole (craci, pietre etc.). Acest tip de evolutie  determina naluca sa se balanseze de pe un flanc pe altul sau sa-si ridice coada in functie de unghiul sub care are loc impactul. Evolutia devine astfel eratica dand senzatia unui peste ranit, speriat si dezorientat, prada usoara pentru stiuca. Cu cat zonele explorate vor avea mai multe obstacole pentru naluca, cu atat vor fi mai multe locuri de adapost pentru prada, cat si mai multe posibilitati de camuflare pentru rapitor. Apa putin adanca va va da sansa sa reccuperati naluca in cazul in care ramane agatata in structura. Folosirea unei barci este ideala nu numai pentru un acces usor in zonele izolate de mal datorita peretelui de stuf ci si datorita mobilitatii de care trebuie sa va folositi atunci cand aveti de salvat un vobler ...pretios. Recomand sa nu lipseasca din trusa dezagatatorul, care are avantajul de a scoate si naluca si lansetistul din situatii dificile. Cu toate ca in apele descrise mai sus si teoria si practica au demonstrat ca rotativele mai mari (rotatie lenta) si nalucile din silicon dau rezultate multumitoare, voblerele si-au confirmat in multe randuri versatilitatea si eficienta mai ales in locuri intens pescuite cu primele doua tipuri de naluci.

CORDELL BIG-O.

Aparut pe piata inca din 1967, este un vobler “fat”, de dimensiuni mari (5/8 oz, 3 inch), care lucreaza bine in ape tulburi. Are o amplitudine mare a balansului si un zgomot puternic (pe frecvente joase) datorita bilei mari din interior. Greutatea destul de mare a acestei naluci necesitata, pentru lansari precise, o lanseta din clasa de putere medium si o actiune moderate sau fast.

BAGLEY’S  KILLER B II

Cand plantele subacvatice de la maluri incep sa se rareasca odata cu racirea apei, stiuca are oportunitatea sa-ai mute spatiul de vanatoare in aceste zone. Este momentul in care rotativele mari, cu paleta in forma de salcie (willow leaf), cu bataie ampla si rara, dau rezultate bune. La fel de eficient este insa si acest Bagley’s care, in timpul unei recuperari moderate, se mentine la 50-60 cm adancime, fiind chiar mai usor de de purtat printre ierburi decat o rotativa grea. Cele mai bune rezultate le da explorand zona de atac printr-o survolare razanta a tufelor de bradis scufundate. De dimensiuni mai mici decat voblerul anterior, Killer B II este echipat cu o bila  mobila (rattle) care face naluca destul de “zgomotoasa” in timpul recuperarii.

RAPALA SHALLOW SHAD RAP SR 5

Toamna, in ape limpezi, acest vobel da rezultate rezultate bune doarece stiuca devine circumspecta si destul de ezitanta in alegerea victimelor. Rapala Shallow SR poate fi chiar mai eficient decat nalucile soft-plastic (grubs si shad) deoarece are o vibratie marunta, discreta si un aspect natural. Nu are bile interioare si un joc saltat, cu stopari

scurte, permite nalucii flotabile sa se ridice peste obstacole.

ALEGEREA NALUCII

Temperatura si transparenta apei dau - prin insumare - cheia alegerii unei naluci. In apa rece, trebuie ales un vobler cu oscilatie marunta, in cazul in care si transparenta apei este de minim 30 cm. O usoara incalzire a apei va determina cresterea activitatii stiucii, care va fi dispusa sa atace voblere ceva mai... “bataioase”, cu o vibratie mai ampla.Spre exemplu, voblerele fat-free sau flat (aplatizate lateral) au o oscilatie foarte larga, ceea ce le face eficiente primavara si vara, in timp ce iarna acest tip isi va pierde din atractivitate. Cand transparenta apei este scazuta si corelam asta cu temperaturi sub 10 grade, alegerea unui vobler mai “violent” in actiune va contracara lipsa de vizibilitate. Deasemenea, transparenta apei este o coordonata ce stabileste culoarea nalucii. In ape cu transparenta scazuta (sub 20 cm), chartreuse, fire tiger sau alte paternuri in aceeasi gama cromatica vor fi alegerea potrivita. Cand vizibilitatea creste, culorile si paternurile naturale vor fi cele mai eficiente. Dimensiunea voblerului este alt parametru ce va determina stiuca sa atace. Ca regula generala - apele reci determina rapitorii sa caute o prada de dimensiuni mai mici, insa este la fel de important sa fie adaptata dimensiunea nalucii cu pestisorii-prada existenti in apa in care se pescuieste la momentul respectiv. Ricoseul voblerelor shallow, aparut in urma lovirii de diferite obstacole sau de un substrat dur confera evolutiei acestora un aspect eratic, imprevizibil. Momentul ce urmeaza ricoseului, cand voblerul ramane cateva fractiuni de secunda suspendat, aparent in deriva, surprinde stiuca si o determina  sa atace... fara somatie.Folosirea voblerelor shallow in apele de toamna sau chiar iarna (cand temperatura se situeaza undeva in jurul a 7-8 grade) cere din partea lansetistului imaginatie, indemanare si perseverenta. Chiar si riscul pe care si-l asuma lansand o naluca scumpa - raportat la pretul unui shad din silicon sau a unei rotative - cere un anume... curaj. Experienta arata insa ca tocmai acesti pescari, care incearca o gama variata de naluci vor aborda tehnica potrivita locului si momentului potrivit.

Pescuit la salau. Senzori si stimuli.15.04.2005 | Malin Musatescu

Naluca, odata ajunsa in apa si recuperata, va evolua generând in directia pestelui unde de presiune (pentru urechea interna si linia laterala), va avea o viteza de deplasare si un traseu. Apoi, aceasta naluca va fi o prezenta vizuala caracterizata de dimensiune, profil, stralucire, culoare, contrast, desen si detalii. Toti acesti parametri sunt destinati analizatorului vizual al pestelui. Scopul pentru care a fost realizata aceasta naluca este identic cu scopul pe care il urmariti atunci când o lansati si o recuperati. O naluca devine biletul de loterie câstigator atunci când este atacata de un peste si acest lucru implica contactul tactil, gustativ si olfactiv.

Se intâmpla de multe ori ca pescari fara experienta, insa cu tenacitate sa aiba rabdarea de a incerca mai multe tipuri de naluci pâna vor avea succes. Spre exemplu, cautând stiuca, un astfel de pescar incearca pe rând rotative, oscilante si voblere, insa fara nici un rezultat. Apoi, fara prea mult entuziasm, pescarul apeleaza la un shad din silicon si are prima captura. Constient sau nu, pescarul cu pricina

testeaza reactia pradatorului la anumite intensitati ale stimulilor si la anumite accente de stimulare senzoriala. Oscilantele, rotativele si voblerele sunt naluci destul de turbulente, in schimb shadul din plastic are o vibratie foarte discreta.Stiucile din acea apa, la acel moment, erau slab active si acceptau numai nivele mici de stimulare. Daca strategia in spinning ar consta numai intr-o testare haotica a nalucilor din trusa, cu diferite grade de turbulenta, atunci cartea de fata nu-si are rostul. Lucrurile sunt insa mai complicate, deoarece intervin in alegere culoarea, contrastul, dimensiunea, stralucirea, viteza de recuperare si traseul pe care evolueaza naluca. Apar astfel nenumarate combinatii posibile si ore intregi de testari. Intuind nivelul de activitate al pestelui dupa câteva zeci de lansari de tatonare si alte câteva tipuri de naluci, pescarul va micsora numarul necunoscutelor indreptându-se spre acei parametri de stimulare ce par a se integra in grila de preferinte a pradatorilor, la momentul respectiv. Atunci când alegi un vobler trebuie stabilita dimensiunea, vibratia si paternul cromatic. Apoi, in functie de nivelul de activitate pe care il banuiti ca defineste pestii cautati in acea zi, veti stabili viteza de recuperare si jocul din varga. Nivelul de activitate al pestelui este o masura a influentei factorilor de mediu si este bine sa introduceti in ecuatie fenomenele observabile, legate de starea apei si de conditiile meteorologice.Pragul senzorial al pestelui este de fapt o filtrare a apelului. Acest prag este o manifestare directa a receptivitatii pestelui dispus sa accepte numai acele naluci care se substituie prazii vânate de pradatorul activ sau slab activ. Pragul senzorial defineste o anumita disturbanta acceptata. Intruziunea oricarui tip de naluca in habitatul pestelui atrage dupa sine un grad mai mic sau mai mare de disturbanta, indiferent de cât de natural s-ar misca sau ar arata pentru pescar.O rata maxima a metabolismului (activitate intensa de hranire) apare in momentul in care pestele se stabileste intr-o zona a biotopului in care este instalat un optim de mediu. Acest optim de mediu este caracterizat in principal de un anumit substrat, structura, temperatura, cantitate de oxigen solvit si Ph.. Un peste cu un metabolism intens este activ si are o apetenta crescuta. Pescarul de spinning observa aceasta stare a pradatorilor, constatând ca se hranesc intens, atacând nalucile. Cu alte cuvinte, pestii manânca foarte bine. O apetenta crescuta implica un prag de perceptie crescut, ceea ce inseamna ca pestele este receptiv la aparitia unor stimuli de amplitudine mare. O naluca ceva mai rapida si mai mare, cu vibratie puternica si culoare (stralucire) stridenta, evoluând in zig-zag, va fi un apel cu mari sanse de a fi preluat de catre peste.În contra-partida, atunci când nu exista un optim de mediu, metabolismul este incetinit, iar apetenta diminuata va determina o receptivitate scazuta, deci un prag al perceptiei coborât. De data aceasta pestele va accepta stimuli discreti, adica o naluca mai mica, vibratie mult diminuata, evolutie lenta si aproape liniara, culoare cât mai apropiata de culoarea fundalului. Un asemenea peste va fi foarte atent la detaliile desenului, paternului cromatic, contrastului si profilului.Aceste repere stabilesc legatura ce trebuie sa existe intre nivelul de activitate al pestelui (metabolism) si zgomotul (auditiv, vibratoriu si vizual) pe care o naluca trebuie sa-l faca pentru a fi acceptata. Toti stimulii etalati de naluca sunt informatii sub forma de energie transferata prin mediul acvatic spre analizatorii pestelui. Acesti analizatori vor face din nou conversia energie-informatie si vor transmite creierului acea informatie pentru analiza si decizie. În acelasi timp metabolismul este o masura a potentialului energetic. Un salau care, din diferite motive are un metabolism scazut, nu va cheltui o cantitate de energie prea mare pentru vânatoare si digestie. El va ataca o prada mai usor de capturat, de dimensiuni mai mici, pe care o va digera lent.Naluca lansata va trebui sa corespunda potentialului energetic al salaului printr-un nivel energetic scazut al stimularii. Acest lucru este posibil prin ajustarea disturbantei. Cu cât un pradator are o rata crescuta a metabolismului, cu atât va fi mai activ si mai agresiv fata de potentiala prada. El va vâna frecvent prada care apare in zona sa de vânatoare, o va urmari pe spatii mai mari si va ataca hotarât, violent. Lucrul este foarte bine stiut in pescuitul stiucii, care - atunci când este activa - urmareste insistent naluca, ratând si revenind. Atacul este foarte brutal, fiind simtit ca un soc repetat in varga,

iar pestele aproape ca se se agata singur in cârlig sau ancora. Daca aceeasi stiuca este slab activa, se va limita sa atace o naluca, abia dupa ce aceasta a trecut in mod repetat prin dreptul adapostului. Atacul este foarte discret, inlocuind vibratia repetata a vergii cu o tensionare progresiva a firului.

Daca pescarul nu inteapa, stiuca va rejecta rapid naluca. Un peste slab activ nu se va grabi sa revina la atac daca a ratat primul impact cu naluca.Cu cât un peste rapitor este mai agresiv, cu atât starea sa de alerta este mai redusa. Aceasta insemna ca pestele nu va fi foarte suspicios in privinta detaliilor si aspectului general al nalucii. Lucrurile se schimba atunci când pestele nu este agresiv si cântareste indelung atacul pentru a depista eventualele pericole pe care le poate ascunde prada (naluca).Odata declansat atacul in astfel de circumstante, contactul cu prada (naluca) are o forta scazuta de impact, fiind mai mult o tatonare. Pescuit la salau.

SPINNING AVANSAT. I. RELATIA RAPITOR-NALUCA.                De multe ori, cei care debuteaza din snobism in pescuitul cu naluci, chiar daca si-au achizitionat  echipamentul necesar, nu cred faptul ca un peste poate fi pacalit de niste obiecte trase prin apa. Mai mult decat atat, neofitii, dupa cateva incercari nereusite cu naluci, vor reveni la rame si baboi, jurand ca gustul si mirosul surclaseaza miscarea si culoarea. Din pacate, pentru  acestia pescuitul cu naluci va ramane  o fantasma a revistelor de specialitate.     Indiferent ca este vorba de antilopele dintr-o savana africana sau de obletii dintr-unul din canalele Deltei, filosofia supravietuirii ca prada este bazata pe fuga si pe caracterul gregar (mentinerea in grupuri compacte).Rapitorul, fie hiena fie avat, nu poate ataca tinte multiple. El este obligat sa-si focalizeze atentia asupra unei singure tinte, in directia careia sa declanseze atacul cu toata forta si siretenia de care este capabil. Diferenta dintre succes si insucces - atat pentru prada cat si pentru pradator - este in final diferenta dintre supravietuire si disparitie. In acest context, pescuitul cu naluci repune in pagina eterna lupta prada-pradator, schimbandu-i coordonatele, rapitorul devenind la randul sau... prada.Sa ne inchipuim un card de carasi “pascand” linistiti in apropierea locului de panda al unei stiuci. Din fundalul vag al adancurilor apare un peste cu un colorit bizar si inot haotic. Este voblerul pe care tocmai l-ati lansat.Atentia stiucii se indreapta spre acest intrus, la inceput din pura curiozitate, apoi din... interes. Stiuca va uita de stralucirile aurii ale cardului de carasi si va tasni spre pestele care se apropie sinucigas. O scurta vibratie in varga si restul il stiti.Desenul zebrei - ca individ - pare cel putin excentric. Atunci cand sunt insa 100 de zebre, intr-un grup compact si in plina alergare, dungile albe si negre devin, pentru carnasierul care le urmareste, o imagine difuza si inselatoare. Tintele nu mai pot fi separate una de alta, nascand confuzie. Acelasi lucru se intampla si cu obletii care devin prin card o pate argintie in miscare, schimband directia brusc si intr-o perfecta sincronizare. Tehnicile de izolare a indivizilor de restul grupului se bazeaza pe ambuscada (lupii si avatii) sau pe panda si atac fulgerator (ghepardul si stiuca).Ca o regula a speciilor, rapitorul ataca prada izolata de grup (tinta unica), ce arata si se misca diferit. La pesti, coloritul atipic si inotul dezarticulat (haotic) tradeaza  o prada cu handicap (ranita sau bolnava) ce nu va reusi sa tina ritmul cardului. Aceasta prada ve deveni o victima facila pentru rapitor, fiind rapid aleasa ca tinta de atac.Nu cred ca sunt fecvente cazurile in care un leu matur poate fi vazut vanand... soareci, asa cum nici un soim nu va ataca curcani... Evident ca exista o relatie intre dimensiunea prazii si talia

pradatorului, asa cum exista o dependenta intre capacitatea acestuia din urma de a captura si consuma acea prada.Pestele rapitor va ataca o prada de dimensiuni cat mai apropiate de maximul dictat de rata metabolismului la momentul respectiv.  Cu alte cuvinte, la o rata crescuta a metabolismului (peste activ), rapitorul va alege o prada de mari dimensiuni, iar la o rata metabolica scazuta, prada aleasa va fi de mici dimensiuni.Alegerea prazii se face conform conservarii energiei : un peste activ se hraneste intens si va incerca sa faca acest lucru cu un consum energetic cat mai scazut. Practic, vanatoarea (chiar daca este fructuoasa) nu va fi avantajoasa daca prada este de mici dimensiuni.Pentru o stiuca de 1 Kg, un caras de 200-300 gr (adica un singur atac) este marele loz castigator. Odata capturata aceasta prada, stiuca se va retrage multe ore pentru a mistui captura. Daca acelasi caras va avea 50 gr, stiuca va trebui sa se intoarca de 3-4 ori la vanatoare, intr-un timp relativ scurt ( ceea ce inseamna consum energetic crescut). Randamentul slab al hranirii va lucra impotriva rapitorului, care va sfarsi prin infometare sau (in cel mai bun caz) va avea o rata de crestere mult incetinita (handicap major in competitia cu ceilalti rapitori). In general, o apa cu stiuci de mari dimensiuni este o apa cu prada de mari dimensiuni. Localizarea rapitorilor mari coincide in astfel de ape cu localizarea prazii pe masura.Aerul respirat de fiintele terestre contine 18 %  oxigen, in timp ce apa contine 0,0006 %  oxigen. Asta inseamna 6 unitati de oxigen dizolvat intr-un milion de unitati de apa. Chiar si o reducere de unu la un milion a oxigenului solvit poate fi critica pentru peste, in timp ce o scadere de 2 sau 3 parti la un milion poate fi fatala.Temperatura este un alt factor critic, dictand direct nivelul de activitate al pestilor. La 18 C pestii au nevoie de doua ori mai mult oxigen decat la 5 C, deoarece rata metabolismului creste odata cu temperatura.Pe de  o parte, un metabolism intens se traduce printr-o cerinta mare de oxigen, pe de alta parte, cantitatea de oxigen din volumul de apa scade cu cresterea temperaturii. Peste un anumit nivel, aceasta contradictie intre cerintele fiziologice ale pestelui si oferta de mediu determina o stare de stress, resimtita printr-o scadere a activitatii, deci a hranirii.Crapul, de exemplu digera hrana de patru ori mai repede la 27 C decat la 10 C, hranindu-se deci cu o frecventa de patru ori mai mare, insa inceteaza hranirea la 31 C. Pastravul isi reduce performantele inotului la temperaturi de peste 16 C, pentru a nu mai fi capabil sa captureze un boistean la 21 C.Dupa cum se poate vedea, dintre factorii de mediu, oxigenul si temperatura sunt determinanti in stabilirea nivelului de activitate al pestilor. In functie de aceasta rapitorul va fi activ sau slab activ si se se va indrepta spre o prada de mari dimensiuni sau de mici dimensiuni. Puterea atacului va fi direct proportionala cu nivelul activitatii, deasemenea si motivatia de a declansa acest atac.Maiestria, in pescuitul cu naluci, este de a determina pradatorul sa renunte la prada cotidiana, pentru a alege intre o rosioara cat se poate de naturala si un vobler (oscilanta). Naluca noastra nu are miros, nu are gust si nici nu poate fi digerata. Ea este o suma de stimuli vizuali, auditivi si vibratori in miscare, ce se va inscrie  - sau nu - in grila de preferinte a rapitorului la momentul respectiv. In cazul in care rapitorul decide ca naluca este o tinta, va face acest lucru nu pentru ca i se pare mai hranitor plasticul, lemnul sau metalul, ci deoarece acea prada are unul sau mai multe elemente care demonstreaza ca este usor de capturat.Pescarul alege tipul de naluca, dimensiunea si culoarea incercand sa se inscrie in acea grila despre care am vorbit anterior. Dar asta nu este totul : miscarea (definita in primul rand prin viteza) este un factor decisiv in atac. O naluca prea rapida va fi ignorata, caci este greu de prins, in timp ce o naluca prea lenta poate sa apara nefireasca, nenaturala.Cand lansati o naluca trebuie sa fiti constienti ca prin preajma nu exista - sa spunem - numai stiuci, ci si destui pesti care pot deveni oricand prada pentru rapitorul pe care il cautati. Pescuitul cu naluci se bazeaza pe principiul cererii si ofertei, hranirea - ca lupta pentru supravietuire - trebuie sa tina cont de pretul prazii (energia consumata pentru a o captura), calitatea ei (aportul nutritiv) si necesitatea fiziologica a rapitorului la momentul respectiv (nivel de activitate). Daca naluca pe care o manuiti nu respecta aceste principii, ea va fi ignorata de rapitorul care se va duce sa ... cumpere din alta parte, spre detrimentul bussines-ului dumneavoastra.

Intr-un experiment realizat in U.S.A., au fost eliberati intr-un bazin de mari dimensiuni pesti pescuiti cu naluci si pesti “virgini”, care nu au avut experiente pescaresti. Toti pestii au fost marcati, pentru a putea fi deoasebiti.Dupa cateva luni au fost pescuiti experimental (tot cu naluci), in marea lor majoritate, pesti virgini, intr-un raport de 3/1 fata de pestii expusi anterior nalucilor. Dupa un an, un nou pescuit experimental cu naluci a demonstrat un raport de 3/2 intre pestii virgini si respectiv cei  expusi anterior introducerii in bazin. Nici un peste capturat in primul experiment nu a fost recapturat. O buna parte din pestii expusi au invatat sa se fereasca de naluci. Cei prinsi, eliberati si prinsi din nou, sunt indivizi care in mod natural ar dispare din apa. Acelasi proces de invatare, prin incercare si eroare, intervine pe parcursul vietii unui peste ferind-ul de potentialii pradatori. Informatia acumulata si improspatata prin noi experiente (altfelapare fenomenul de uitare, ca in experimentul descris) are sansa sa se transmita genetic dealungul a mai multor generatii. Numai cel ce stie sa se fereasca de pericole supravietuieste si transmite caracterul genetic prin reproducere.O apa foarte pescuita va avea pesti greu de pacalit cu naluci.  Rezistenta fata de naluca apare in urma unei experiente individuale, ce-i va da posibilitatea pestelui sa-si indeplineasca obligatia fata de specie inca multe primaveri.In intreaga populatie a apei respective exista patru tipuri de indivizi : 1. care se feresc de naluci datorita unei experiente anterioare (expusi) 2. care se feresc fara a avea o experienta anterioara (indiferenti) 3. fara a avea experienta (virgini) si vulnerabili 4. expusi si vulnerabili. Cu timpul, o parte din pestii vulnerabili (expusi si virgini) va fi eliminata din apa, tinzand treptat spre disparitie. Dupa cum se poate intui, pestii moderni ajung sa aiba in codul genetic informatii despre naluci, asa cum au despre orice dusman natural.Categoria specimenelor indiferente poate fi si ea impartita dupa atitudine in : 1. indiferenta la un anumit tip de naluca 2. indiferenta la toate tipurile de naluci prezente in apa pana la momentul respectiv. Rapitorii care ocolesc un anumit tip de naluca se dovedesc vulnerabili la aparitia unei noi naluci. Cu timpul ei vor fi capturati si eliminati din apa, pentru a ramane grupul celor indiferenti la toate tipurile de naluci folosite. Acestia din urma pot fi insa vulnerabili la aparitia unui tip particular de naluca, ce va deveni “killer-ul” acelei ape. O perioada, naluca se va dovedi infailibila, dupa care va incepe declinul capturilor (in momentul in care toti pesacarii folosesc acest killer).Explicatia acestui fenomen are legatura cu procesul de invatare al pestelui ca individ... Vor fi pesti prinsi si eliminati, altii care vor scapa, altii nu vor avea experiente cu naluci. In cele din urma va fi o reactie la nivelul populatiei de rapitori care se va feri de killer. Pestii ce nu au tinut cont de aceasta informatie au sfarsit, mai devreme sau mai tarziu, in tigaie... conform selectiei naturale.Fenomenul de invatare sta la baza disparitiei de pe piata a multor naluci faimoase, care au constituit puncte de referinta in pescuitul rapitorilor. River Runt si Lucky 13 (Heddon), Big O (Cordell), Crazy Crawler (Heddon), Trouble Maker (Gudebrod), Shad Rap (Rapala), sunt doar cateva cazuri de extinctie.Turblerele sau devonii sunt un exemplu de disparitie a unei intregi clase de naluci, extrem de eficienta la inceputul secolului XX. Folosite intensiv, aceste naluci au fost “invatate” de rapitori si treptat si-au pierdut din atractivitate. Oscilantele, rotativele si voblerele pot fi considerate naluci clasice, care sunt eficiente si astazi tocmai datorita marii lor variabilitati de forme, dimesiuni si culori. Nalucile din silicon si spinner-bait-ul sunt aparitii relativ recente (daca situam inceputul pescuitului cu naluci in deceniul sapte al secolului IXX) si au aparut datorita necesitatii de a acoperi pescuitul rapitorilor slab activi si - respectiv- de a explora structurile impenetrabile pentru nalucile clasice.Vor exista probabil voci care vor cere indepartarea tuturor... “martorilor” din ape. Asta inseamna abolirea eliberarilor indiferent de dimensiune, negarea totala a practicilor catch-and-realese si no-kill. Aparent, prin aceasta, procesul de invatare este mult diminuat iar apele vor avea pesti ignoranti si vulnerabili fata de naluciAcceptand corectitudinea teoriei lantului trofic (sau web trofic), de la plante la pradatorul final, avem o piramida cu o rata a reductiei de la baza la varf de 10/1.O stiuca de 5 Kg, adusa la barca dupa o lupta epuizanta, a consumat pana la acest moment al vietii 50 Kg puiet (neinteresant pentru zootehnistii piscicoli)), pesti ce au avut nevoie de 500 Kg de

nevertebrate pentru a se hrani. Existenta acestor nevertebrate este legata de un necesar de 5 tone de plante ca hrana primara...Transformarea pescuitului (asa-zis sportiv) intr-o casapire fara discernamant a pestilor este pagubitoare, studii extrem de pertinente demonstrand ca presiunea pescuitului cu lanseta astazi, chiar si in ape care nu cunosc braconajul si poluarea, poate fi fatala pentru populatia piscicola. Exista doua aspecte interesante ale acestor studii, legate de rata mortalitatii pestilor repusi in apa si de dimensiunea ideala la care acestia trebuie eliberati.In primul rand, s-a demonstrat ca (in conditiile unei manuiri corecte) peste 85% din pestii eliberati supravietuiesc experientei.In al doilea rand, este preferabil sa fie retinute exemplarele mici (peste dimensiunea impusa de lege) si sa fie eliberate exemplarele mari. Sunt trei motive pentru a face acest lucru :1. In timp ce pestii de mici dimensiuni mai au de asteptat pana sa fie reproducatori eficienti, pestii mari sunt deja apti pentru acest lucru.2. Daca, timp indelungat, sunt sacrificati pestii mari si eliberati pestii mici, populatia piscicola din zona va fi formata din exemplare departe de talia maxima a capturilor capitale. Exista (ca si la oameni) pesti lent crescatori si pesti rapid crescatori. Acest proces este inscris in codul genetic si cu timpul vor ramane in ecosistem, pentru a se reproduce, numai exemplarele lent crescatoare. Rezultatul va fi o populatie de rapitori care in mod natural nu este capabila sa atinga prin talie exigentele cerute de un pescuit sportiv de calitate. Este, daca vreti, similar cu indepartarea preponderenta din teren a cervidelor dezvoltate, a trofeelor, lucru ce va duce la alterarea genofondului.3. Eliberarea unei capturi capitale da sansa ca acea apa sa aiba un potential sportiv de exceptie. Daca avem deaface cu pesti educati, singura sansa sa-i prindem este sa fim si noi educati. Provocarea aceasta ne va stimula imaginatia si vom gasi, in cele din urma, calea de a fi in postura pescarului ce tine pestele record, in fata aparatului de fotografiat. Cu conditia ca tara in care exista acea apa sa nu fie profanata de poluare si braconaj.

Pescuit la salau. Senzori si stimuli.15.04.2005 | Malin Musatescu

Naluca, odata ajunsa in apa si recuperata, va evolua generând in directia pestelui unde de presiune (pentru urechea interna si linia laterala), va avea o viteza de deplasare si un traseu. Apoi, aceasta naluca va fi o prezenta vizuala caracterizata de dimensiune, profil, stralucire, culoare, contrast, desen si detalii. Toti acesti parametri sunt destinati analizatorului vizual al pestelui. Scopul pentru care a fost realizata aceasta naluca este identic cu scopul pe care il urmariti atunci când o lansati si o recuperati. O naluca devine biletul de loterie câstigator atunci când este atacata de un peste si acest lucru implica contactul tactil, gustativ si olfactiv.

Se intâmpla de multe ori ca pescari fara experienta, insa cu tenacitate sa aiba rabdarea de a incerca mai multe tipuri de naluci pâna vor avea succes. Spre exemplu, cautând stiuca, un astfel de pescar incearca pe rând rotative, oscilante si voblere, insa fara nici un rezultat. Apoi, fara prea mult entuziasm, pescarul apeleaza la un shad din silicon si are prima captura. Constient sau nu, pescarul cu pricina testeaza reactia pradatorului la anumite intensitati ale

stimulilor si la anumite accente de stimulare senzoriala. Oscilantele, rotativele si voblerele sunt naluci destul de turbulente, in schimb shadul din plastic are o vibratie foarte discreta.Stiucile din acea apa, la acel moment, erau slab active si acceptau numai nivele mici de stimulare. Daca strategia in spinning ar consta numai intr-o testare haotica a nalucilor din trusa, cu diferite

grade de turbulenta, atunci cartea de fata nu-si are rostul. Lucrurile sunt insa mai complicate, deoarece intervin in alegere culoarea, contrastul, dimensiunea, stralucirea, viteza de recuperare si traseul pe care evolueaza naluca. Apar astfel nenumarate combinatii posibile si ore intregi de testari. Intuind nivelul de activitate al pestelui dupa câteva zeci de lansari de tatonare si alte câteva tipuri de naluci, pescarul va micsora numarul necunoscutelor indreptându-se spre acei parametri de stimulare ce par a se integra in grila de preferinte a pradatorilor, la momentul respectiv. Atunci când alegi un vobler trebuie stabilita dimensiunea, vibratia si paternul cromatic. Apoi, in functie de nivelul de activitate pe care il banuiti ca defineste pestii cautati in acea zi, veti stabili viteza de recuperare si jocul din varga. Nivelul de activitate al pestelui este o masura a influentei factorilor de mediu si este bine sa introduceti in ecuatie fenomenele observabile, legate de starea apei si de conditiile meteorologice.Pragul senzorial al pestelui este de fapt o filtrare a apelului. Acest prag este o manifestare directa a receptivitatii pestelui dispus sa accepte numai acele naluci care se substituie prazii vânate de pradatorul activ sau slab activ. Pragul senzorial defineste o anumita disturbanta acceptata. Intruziunea oricarui tip de naluca in habitatul pestelui atrage dupa sine un grad mai mic sau mai mare de disturbanta, indiferent de cât de natural s-ar misca sau ar arata pentru pescar.O rata maxima a metabolismului (activitate intensa de hranire) apare in momentul in care pestele se stabileste intr-o zona a biotopului in care este instalat un optim de mediu. Acest optim de mediu este caracterizat in principal de un anumit substrat, structura, temperatura, cantitate de oxigen solvit si Ph.. Un peste cu un metabolism intens este activ si are o apetenta crescuta. Pescarul de spinning observa aceasta stare a pradatorilor, constatând ca se hranesc intens, atacând nalucile. Cu alte cuvinte, pestii manânca foarte bine. O apetenta crescuta implica un prag de perceptie crescut, ceea ce inseamna ca pestele este receptiv la aparitia unor stimuli de amplitudine mare. O naluca ceva mai rapida si mai mare, cu vibratie puternica si culoare (stralucire) stridenta, evoluând in zig-zag, va fi un apel cu mari sanse de a fi preluat de catre peste.În contra-partida, atunci când nu exista un optim de mediu, metabolismul este incetinit, iar apetenta diminuata va determina o receptivitate scazuta, deci un prag al perceptiei coborât. De data aceasta pestele va accepta stimuli discreti, adica o naluca mai mica, vibratie mult diminuata, evolutie lenta si aproape liniara, culoare cât mai apropiata de culoarea fundalului. Un asemenea peste va fi foarte atent la detaliile desenului, paternului cromatic, contrastului si profilului.Aceste repere stabilesc legatura ce trebuie sa existe intre nivelul de activitate al pestelui (metabolism) si zgomotul (auditiv, vibratoriu si vizual) pe care o naluca trebuie sa-l faca pentru a fi acceptata. Toti stimulii etalati de naluca sunt informatii sub forma de energie transferata prin mediul acvatic spre analizatorii pestelui. Acesti analizatori vor face din nou conversia energie-informatie si vor transmite creierului acea informatie pentru analiza si decizie. În acelasi timp metabolismul este o masura a potentialului energetic. Un salau care, din diferite motive are un metabolism scazut, nu va cheltui o cantitate de energie prea mare pentru vânatoare si digestie. El va ataca o prada mai usor de capturat, de dimensiuni mai mici, pe care o va digera lent.Naluca lansata va trebui sa corespunda potentialului energetic al salaului printr-un nivel energetic

scazut al stimularii. Acest lucru este posibil prin ajustarea disturbantei. Cu cât un pradator are o rata crescuta a metabolismului, cu atât va fi mai activ si mai agresiv fata de potentiala prada. El va vâna frecvent prada care apare in zona sa de vânatoare, o va urmari pe spatii mai mari si va ataca hotarât, violent. Lucrul este foarte bine stiut in pescuitul stiucii, care - atunci când este activa - urmareste insistent naluca, ratând si revenind. Atacul este foarte brutal, fiind simtit ca un soc repetat in varga, iar pestele aproape ca se se agata singur in cârlig sau ancora. Daca

aceeasi stiuca este slab activa, se va limita sa atace o naluca, abia dupa ce aceasta a trecut in mod repetat prin dreptul adapostului. Atacul este foarte discret, inlocuind vibratia repetata a vergii cu o tensionare progresiva a firului. Daca pescarul nu inteapa, stiuca va rejecta rapid naluca. Un peste slab activ nu se va grabi sa revina la atac daca a ratat primul impact cu naluca.Cu cât un peste rapitor este mai agresiv, cu atât starea sa de alerta este mai redusa. Aceasta insemna ca pestele nu va fi foarte suspicios in privinta detaliilor si aspectului general al nalucii. Lucrurile se schimba atunci când pestele nu este agresiv si cântareste indelung atacul pentru a depista eventualele pericole pe care le poate ascunde prada (naluca).Odata declansat atacul in astfel de circumstante, contactul cu prada (naluca) are o forta scazuta de impact, fiind mai mult o tatonare. Pescuit la salau.

SPINNING AVANSAT.IIIALEGEREA NALUCII IN FUNCTIE DE CULOAREText: Malin Musetescu

Cand vine vorba despre culoare in pescuitul rapitorilor, risti sa starnesti polemici aprinse legate fie de contestarea vehementa a capacitatii pestilor de a poseda un simt vizual cromatic dezvoltat, fie legate de experiente imediate si aplicate mecanic... Si unde mai pui ca in pescuit nu exista reguli !

Suntem tentati mereu, atunci cand este vorba despre lumea animala, sa facem paralela dintre modul nostru de perceptie si cel al necuvantatoarelor. Ceea ce scapa perceptiei noastre este evident, mai greu de inteles. Ceea ce vedem sub apa tine de incapacitatea ochiului nostru de a se adapta conditiilor legate de acest mediu. Cert este faptul ca omul are trei tipuri de receptori cromatici (pentru cele trei culori fundamentale), in timp ce pestii poseda 12 tipuri de receptori. Sub apa, viata este mai dura ! Asta inseamna ca un peste are, pentru o culoare data, posibilitatea sa deceleze, mult mai exact decat noi, tonurile intermediare si de a le vizualiza de la distante mai mari. Sesizand mai putin detaliile de structura ale obiectelor, pestii analizeaza preponderent informatiile vizuale legate de culoare si contrast, aproape toate speciile (cu mici exceptii) percepand culorile intr-un mod similar. Pestii pot vana si fara simtul vazului, folosindu-se exclusiv de simtul liniei laterale si auzului. Analizatorul vizual intervine insa in final, realizand evaluarea finala a nalucii, incluzand-o in categoria prada (stimul pozitiv), pericol (stimul negativ) sau indiferent (stimul 0). Faptul ca exista un dimorfism sexual cromatic la pesti si mai ales tendinta de a a apela la mimetism cromatic pentru a se camufla mai eficient in ambient, demonstreaza importanta pe care o au culorile pentru aceste vietuitoare acvatice. Nu de putine ori, lansetistii au constatat pe ... propria lor piele, ca o anumita culoare, la un moment dat pare sa fie mai prinzatoare decat altele.

Trei culori cunosc pe lumeIn pescuitul cu naluci, culoarea trebuie sa tina in primul rand cont de gradul de activitate al pestelui (inactiv, neutru, activ). In al doilea rand, nu trebuie uitat ca apa are rolul unui filtru cromatic ce selecteaza anumite lungimi de unda, in functie de adancime, culoare (apa verzuie, maronie etc.) si lumina (rasarit, amiaza, apus). Transparenta apei este un factor ce influenteaza distanta la care pot fi analizate informatiile vizuale si - datorita difuziei - afecteaza acuratetea separarii detaliilor cromatice direct proportional cu scaderea contrastului cromatic. Pentru rapitorii inactivi sau/si neutri, naluca trebuie sa aiba culori cat mai naturale, apropiate de cele ale mediului (indirect, urmarind cromatica prazii). Traind intre doua fundaluri - substrat si suprafata apei (cer) - pestii mai putin hotarati sa raspunda apelurilor pescarului, vor face analiza finala in functie de dominanta cromatica pe care este proiectata silueta nalucii. In apa transparenta, cand se pescuieste in apropierea albiei (adancime mica - medie) trebuie folosite culori maronii, inchise. Daca naluca este purtata in apropierea plantelor, culoarea de baza aleasa va fi verdele. In ambele cazuri se va folosi un contrast cromatic scazut. Pescuitul in masa apei (intre ape) se va baza pe alegerea unor culori cat mai apropiate de albastru. Logica acestor alegeri tine cont de faptul ca solzii pestilor- prada reflecta lumina, oglindind defapt dominanta cromatica a mediului. Pescuitul la suprafata trebuie sa se plieze pe conditiile meteorologice prezente : cer acoperit = culori inchise ; cer senin = culori deschise. Daca apa este relativ tulbure culoarea nalucii trebuie sa se potriveasca cu dominanta cromatica generata de tipul de suspensii care caracterizeaza apa respectiva. Astfel, intr-o apa maronie, obiectele capata o tenta rosiatica (folositi naluci cu o dominanta rosie), intr-o apa invadata de alge

verzi nalucile verzi sau galbene vor avea sansa cea mai mare sa fie atacate. Pentru nalucile metalice (oscilante, rotative), cuprul lucreaza cel mai bine in astfel de conditii, indiferent de dominanta cromatica (sedimente sau alge). Daca apa in care pescuiti are un grad de turbiditate crescut, se pune problema daca naluca pe care o folositi mai este vizibila sau nu... Experienta arata ca nalucile in culori fluorescente se preteaza cel mai bine unor astfel de cazuri. Adancimea la care se pescuieste isi pune amprenta in alegerea corecta a culorii nalucii folosite. In apa mica pestii percep bine lungimile de unda lungi (rosu, oranj) iar in profunzime ei vad preponderent lungimile de unda scurte (verde, albastru). Lucru arhicunoscut, lumina soarelui are dominanta spectrala in functie de ora din zi la care se pescuieste. In functie de aceasta, la rasarit vom alege alama si galbenul, la amiaza argintiul si albastrul iar la apus cuprul si rosul. Trebuie avut in vedere ca aceste sfaturi sunt corecte atata timp cat apa este limpede si nu intervin filtrarile cromatice datorate turbiditatii. Daca transparenta este mai scazuta, culoarea nalucii va fi interpretata in functie de dominanta cromatica generata de filtrarea optica a apei.

Colorata este gataAtunci cand vorbim de culoarea unei naluci nu ne referim la o singura culoare in sine, ci la un patern dat de asocierea a trei culori sau mai multe si la un anumit desen. Acest patern are in vedere crearea unui anumit tip de contrast cromatic (in general asocierea culorilor complementare, daca dorim un contrast inalt), dispunerea lor cat si prezentarea schematica a unor stimuli vizuali (ochi, spate, solzi, inotatoare). Culoarea neagra (care este defapt o lipsa a culorii, cu grad de reflexie 0) va contura si mai bine silueta nalucii, contribuind major in desemnarea semnalului spate si ochi. Diferitele tipuri de desene negre (asa cum este la fire tiger), in genul dungilor transversale, sunt gandite ca efect vizual in miscare si potenteaza contrastul intregului desen avut de lingura sau vobler. Aici trebuie subliniat ca paternul are un rol major chiar in cazul acestor doua tipuri de naluci unde pot fi dezvoltate scheme cromatice complexe, care au sau nu legatura cu definitia vizuala a vietuitoarelor acvatice care intra in meniul rapitorilor. Nalucile din silicon (soft plastic) sunt monocrome sau in cel mai bun caz bicrome (eventual flakes sau gliter reflectorizant, incorporat in material) si cu un desen rudimentar. In extremis, nalucile metalice nevopsite (oscilante, rotative) nu fac decat sa reflecte total lungimea de unda filtrata de apa (argintiu, nichel) sau partial (alama, cupru). In acest ultim caz numai skirtul (fulgii) aplicat pe ancora si culoarea elementului de lestare pe ax vor juca un rol cromatic important in amplificarea atractivitatii acestui tip de naluci.

Pesti activiPestii activi, cu un grad de agresivitate mare fata de naluci, vor reactiona bine la paternuri cromatice cat mai violente. Cand pestii vor sa manance, lucrurile se simplifica intrucatva. Culorile mai pure (rosu, galben, alb, verde) cat si contrastele evidente (rosu-negru, alb-albastru, verde-galben, negru-galben) vor stimula rapid atacul acestor pesti. In ape tulburi, aproape de albie, folositi galben si alb; langa plante, galben si la suprafata, cat mai mult negru pentru a decupa clar silueta nalucii de fundalul luminos al cerului. Pescuitul la adancime este eficient daca sunt alese culori cat mai deschise si mai vizibile (alb,galben, verde fluo, nichel). Cu cat transparenta apei este mai scazuta, cu atat gradul de reflexie al culorii si contrastul paternului trebuie sa fie mai mare.

Cand e vorba despre transparentaUn alt element in alegerea culorii unei naluci este diferenta dintre transparenta mediului aerian si cea a apei. Senzatia vizuala a unei naluci in trusa, va fi diferita in apa. Corectia mentala trebuie sa o faca pescarul atunci cand se hotareste asupra unui anumit patern si lucrul acesta vine odata cu experienta. Eficienta unei culori poate fi decretata numai atunci cand se are in discutie si tipul de naluca pe care este aplicata. Incercand variante cromatice pe acelasi tip si model de naluca, va da si dreptul de a face observatii pertinente. Nu uitati, culoarea este asociata evolutiei si modului de recuperare, naluca nefiind decat o... nalucire, o suma de stimuli in miscare. Restul e bafta !

SPINNING IIAlegerea NaluciiText: Malin Musetescu

Mai mult ca orice sport desfasurat in aer liber, pescuitul este dependent de conditiile de mediu. Un pescar incercat va “supravietui” probabil vicisitudinilor meteo, infruntand arsita, gerul, ploaia si ninsoarea. Indiferent insa de sacrificiile facute de noi pentru a fi acolo, pe malul apei, pestii vor raspunde sau nu provocarilor pescaresti, ajustandu-si activitatea si comportamentul exclusiv in functie de starea ecosistemului acvatic.

Cum pescuitul sportiv se bazeaza in special pe... bunavointa pestilor de a manca, lansetistul trebuie sa priveasca serios acei factori care influenteaza comportamentul de hranire al vietuitoarelor acvatice. Fiecare specie de pesti (fie ei rapitori, fie “pasnici”) are caracteristici de hranire legate de preferintele de mediu (adica tocmai acel habitat in care s-a integrat in cursul evolutiei). Intensitatea hranirii si respectiv agresivitatea fata de naluci este masura stabilirii unui optim de mediu. Pe de o parte, proprietatile fizice si chimice ale apei vor determina cantitatea de oxigen solvit , element ce sta (intr-un raport direct proportional) la baza stabilirii unei rate crescute a metabolismului si deci a intensitatii de hranire. Oxigenul (dependent la randul sau de temperatura, pH, ionizare si presiune atmosferica) va conditiona pestele in paralel cu temperatura apei. Organisme poikilotereme (avand temperatura mediului ambiant) pestii isi vor regla activitatea in functie de cat de calda sau de rece este apa. Astfel, o temperatura scazuta (apa bogata in oxigen) - in afara optimului termic - va determina o scadere a activitatii (hibernare), o crestere a temperaturii - in limitele optimului termic - va duce la o crestere a activitatii, in timp ce o crestere exagerata a temperaturii - depasind optimul termic - va conduce la o stopare a activitatii. In al treilea rand, daca oxigenul si temperatura permit o rata crescuta a metabolismului, pestii vor trebui sa gaseasca acea portiune de apa in care sunt cel mai bine adaptati si in care se pot hrani cu maxim de eficienta. Pestii vor alege un habitat in functie de structura, termen ce desemneaza profilul albiei, tipul de sedimente (de la mal la pietris), vegetatie, bolovani, gropi, copaci scufundati, curent.

Cunoscand parametrii ce definesc specia cautata, lansetistul va reusi sa localizeze rapitorul si sa-si prezinte naluca in acel loc in care exista cea mai mare sansa sa apara atacul. Pentru a descrie un tablou complet, trebuie spus ca poluarea si modificarile majore ale ecosistemelor acvatice (interventii antropice) afecteaza in mod dramatic optimul de mediu, eliminand practic o serie de pesti incapabili sa se adapteze noilor conditii, in timp ce reproducerea si migratia (chiar zonala) pot altera sau potenta intensitatea de hranire.                 Daca lansetistul nu poate schimba parametrii de mediu si comportamentul de hranire al pestilor, el se poate folosi de aceste date pentru a construi o strategie ce va conduce la alegerea nalucii, a locului de pescuit, a evolutiei (tipul de deplasare si adancimea la care plonjeaza naluca), a jocului (traseul imprimat nalucii din varga si din mulinare) si a vitezei cu care aceasta strabate zona de atac. Cu alte cuvinte, naluca trebuie aleasa in functie de : 1. modul in care mediul influenteaza capacitatea nalucii de a stimula senzorial pestele; 2. nivelul (intensitatea) la care pestele este apt sa recepteze stimulii senzoriali ai nalucii; 3. gradul in care naluca este recunoscuta si acceptata ca prada..

ALEGEREA NALUCII IN FUNCTIE DE PARAMETRII MEDIULUI.

Odata lansata si ajunsa in apa, naluca va deveni o suma de stimuli destinati perceptiei rapitorului. Vobler, soft plastic (shad, twister), lingura oscilanta sau rotativa, spinner-bait si musca artificiala sunt tipuri de naluci care actioneaza ca stimuli vizuali si/sau vibratori sub diferite raporturi. Prezenta vizuala. Culoarea, contrastul, gradul de reflexie si marimea sunt elemente vizuale ce sufera modificari atunci cand naluca se afla o anumita adancime, intr-o apa caracterizata prin transparenta (turbiditate) si culoare. Suprapunerea nalucii pe un anumit fundal (substrat, cer) va fi defapt o importanta integrare cromatica in ambianta. Lafel de importanta este si lumina  prin intensitate si temperatura de culoare -- rasarit, amiaza, apus (vezi PM nr.36/99). Paradoxal, chiar si marimea nalucii devine relativa datorita transparentei apei : cu cat apa este mai incarcata de suspensii cu atat lumina reflectata de naluca este mai difuza. Astfel, un punct va deveni o pata, iar naluca prin difuzia intregului contur va apare ca un obiect mai mare decat in realitate. Prezenta sonora. Prin deplasare, indiferent de tipul constructiv, naluca va genera unde de presiune receptate de peste (in functie de frecventa)  auditiv si prin linia laterala. Adaptat fiind conditiilor acvatice, pestele nu are o ureche externe, aparatul auditiv preluand vibratiile de inalta frecventa prin intermediul vezicii inotatoare, care are rolul unui corp de rezonanta. Linia laterala sesizeaza undele cu joasa frecventa,

caracteristice deplasarii unui corp prin apa si chiar este capabila sa identifice prezenta curentilor sau a unor obstacole aflate in afara perceptiei vizuale. In functie de amplitudinea si tipul evolutiei (de la shad la rotativa) vom avea o anumita intensitate vibratorie care trebuie sa tina seama de nivelul senzorial in care se inscrie pestele la momentul respectiv. Trebuie stiut ca o apa cu transparenta scazuta are un zgomot de fond mare, prin multiplele reflexii sonore datorate suspensiilor, atenuand stimulii vibratori ai nalucii. Daca adaugam ca mediul acvatic se interpune optic intre peste si naluca stergand detaliile (nu si stralucirile) vom intelege dece lingurile oscilante si rotative, neavand nimic comun cu ceea ce se numeste prada, vor deveni extrem de eficiente in ape cu o transparenta mai scazuta.

ALEGEREA NALUCII IN FUNCTIE DE GRADUL DE ACTIVITATE AL PESTILOR.

Intensitatea cu care se hraneste un peste este masura gradului sau de activitate. Stabilindu-se un optim de mediu, pestele va fi activ, deci agresiv fata de o gama larga de naluci. O agresivitate scazuta (muscaturi rare si greu sesizabile, urmariri nefinalizate etc.) indica prezenta unor pesti slab activi si o fluctuatie a parametrilor de mediu ce nu permit atingerea unui optim. Cu cat este mai activ, cu atat rapitorul va fi mai apt sa receptioneze stimulii nalucii la intensitati mai mari. Culori ostentative, contrast ridicat, vibratie puternica, sunt trasaturi ale unei naluci... pe gustul unui astfel de rapitor. Cu cat rapitorul este mai putin activ sau chiar neutru , naluca acceptata va fi una cu un aspect natural, care genereaza stimuli discreti. Potrivind naluca gradului de activitate al pestelui, pescarul trebuie sa ajusteze miscarea acestei naluci, astfel incat amplitudinea evolutiei, viteza si jocul sa fie capabile sa declanseze atacul. In aceasta ordine de idei, o naluca ce evolueaza amplu (oscilatie sau rotatie larga), jucata mai putin din varga (traseu aproape liniar) si recuperata rapid, va avea o probabilitate mare sa fie atacata de pestele activ. Reversul medaliei - evolutie marunta, joc amplu din varga (fara a brusca naluca) si recuperare lenta vor scoate din apatie rapitorul slab-activ. S-a observat ca un peste activ este tentat sa atace o prada de dimensiuni mai mari, deci dimensiunea nalucii trebuie sa se conformeze acestei observatii. Nu in ultimul rand  forma, culoarea si dimensiunea asociaza naluca pestelui-prada. Rapitorul va ataca ceea ce lansetistul are la capatul firului atunci cand este convins ca va putea... digera “darul” oferit cu atata marinimie.