CARTIER POPULAR

Maestrul gi Margarita

Roman

Mihail BULGAKOV

Traducere din rusd de Vsevolod CIORNEI

CAR]IilE R

Capitolul I

Capitolul IICapitolul IIICapitolul IVCapitolulVCapitolul VICapitolulVIICapitolul VIIICapitolul IXCapitolulXCapitolulXICapitolul XIICapitolulXIfiCapitolul XIVCapitolulXvCapitolul XVICapitolulXVilCapitolulXVilI

CapitolulXIX

CapitolulXXCapitolul XXICapitolul XXIICapitolulXXIilCapitolulXXIVCapitolulXXV

519

CapitolulXXVICapitolulXXVLI

Capitolul XXVIII

Capitolul XXIX

CapitolulXXXCapitolulXXXICapitolulXXXil

Epilog

Partea intAi

...deci, cine e;ti, tnfine?Eu sunt o parte a puteriice rdu-I vrea mereu

dar face bine.

Goethe, ,,Faust"

CapitoIuI I

S[ nu intrafi niciodatiin vorbi cu persoane necunoscute

intr-o buni zi de primivard, la ora unui asfinfit de soare

nemaipomenit de torid, la Moscova, la Lacurile Patriarhiei,gi-au ficut apari{ia doi cet[leni. Unul purta un costum gride var[, era bondoc, chel, lqi ducea, turtitd in pumn, plliriadecent5, iar pe fala lui bine rasi era amplasati o pereche de

ochelari de proporfii incredibile, in raml neagri de baga.

Celilalt - un tAnir lat in spete, rogcovan, ciufulit, cu o gapciin carouri datd pe ceafi - purta o scurtl de cow-boy pantalonialbi mototolili gi tenigi negri.

Primul nu era altcineva decdt Mihail Aleksandrovici Berli-oz, pregedintele conducerii uneia dintre cele mai mari asociatii

literare moscovite, numitd abreviat MASSOLIT, qi redactorulunei reviste literare format carte, iar junele lui insotitor era

poetul Ivan Nikolaevici Pondrev, care publica sub pseudoni-mul Bezdomndi.

Ajungi la umbra teilor care abia incepeau a inverzi, scriitoriis-au repezit la chio;cul vopsit pestri!, cu inscriplia ,,Bere gi api'.

De fapt, trebuie remarcati prima stranietate a acestei in-grozitoare seri de mai. Nu numai ldngi chiogc, ci qi pe toatd

aleea, paralel[ cu strada Malaia Bronnaia, nu era lipenie de

om. La ora ceea cAnd !i se pirea ci nici nu mai ai putere sd

respiri, cdnd soarele incinse deja Moscova si luneca prin ceala

uscate undeva dincolo de Sadovoe Kolfo, nimeni nu yenise

sub tei, nimeni nu se agezase pe banci, aleea era pustie.

- Dafi-mi narzan, ceru Berlioz.

- N-avem narzan, rispunse femeia din chiogc si nu se

gtie de ce se supdrd.

- Bere aveli? se interesi cu glas dogit Bezdomndi.

- Berea o vor aduce-o spre seari, rispunse femeia.

- Dar ce avefi? intrebd Berlioz.

- Bduturi de caise, dar e caldi.

- Hai, da!i-mi-o, da!i-mi-o, dati-mi-o!Biutura de caise ridici o abundenti spumd galbeni gi-n

aer se rispAndi un miros de frizerie. Dupi ce-gi potolirl setea,

literalii au prins imediat a sughila, au pldtit consumafia 9i s-au

agezat pe banci cu fala la iaz qi cu spatele la strada Bronnaia.Tocmai atunci s-a intdmplat si cea de-a doua stranietate,

referitoare exclusiv la Berlioz. Deodatd, el incet[ sI sughile,inima i se zbdtu gi pe-o clipi se prdbugi nu se gtie unde, apoireveni, dar cu un fel de ac tocit parci infipt addnc in ea. inplus, il cuprinse o frici nejustificati, dar atdt de puternici,incdt vru chiar s-o rupl de fugi de la Lacurile Patriarhiei.Berlioz intoarse necijit capul, incercdnd si inleleagi ce l-asperiat. Pili la fa!d, iqi gterse fruntea cu batista, gAndi: ,,Cemai e gi asta cu mine? Nu mi s-a intAmplat niciodati aga ceya,

inima o ia razna... sunt surmenat. Cam e timpul sd las totulbalta gi s-o iau spre Kislovodsk..."

Dar tot atunci aerul zdpusitor se condense in faF lui gi dinacest aer se tesu un cetdlean transparent avdnd o infilgareextrem de stranie. Cu o caschetd micd de jocheu pe cdpgoru-imic, cu un vestonag in carouri scurt, strdmt, aerian gi el... Naltde-un stdnjen, cetiteanul era insd ingust in spete, nemaipome-nit de slab gi cu o fizionomie, rog si remarca{i, zeflemitoare.

Viala lui Berlioz se alcituise in aga fel, incdt el nu prea era

dat cu fenomenele neobignuite. Pilind gi mai tare la fa!d, el igi

holbi ochii gi gdndi: ,,As,a ceva nu se exist6!..."Dar ag! asta chiar se intdmpla, gi cetdleanul lung gi strdve-

zit,fdrd si atingd pimdntul, se legina in fala lui ba la dreapta,

ba la stdnga.

$i atunci groaza puse stdpdnire pe Berlioz intr-atit, incdt el

inchise ochii. Iar cdnd ii deschise, vdzu ci totul se terminase,

mirajul se dizolvase, tipul in carouri displruse qi, concomitent,

sdrise gi acul cel tocit din inimi.

- Ptiu, drace! exclami redactorul, gtii, Ivane, chiar adi-

neaori, mai era si md loveascd damblaua de cilduri! Ba am

avut qi un fel de halucinafie, ei incerce sd zAmbeasci, dar inochi incl ii mai s6lta nelinigtea, gi mdinile ii tremurau.

Dar treptat se linigti, igi flcu vdnt cu batista si rosti destul

de vioi: ,,Ei, agadar...", Ei relui vorba intrerupti de consumul

apei de caise.

Vorba era, dupl cum avea s[ se afle ulterior, despre Iisus

Hristos. Redactorul ii comandase poetului pentru numlrulurmdtor al revistei un poem antireligios de propor{ii. Ivan

Nikolaevici compusese acest poem, gi chiar intr-un ristimpfoarte scurt, dar, din plcate, nu rlmase mullumit nicidecumredactorul-Eef. Bezdomnii il zugrdvise pe protagonistul poe-

mului slu, adici pe Iisus, in culori foarte negre, dar cu toate

acestea, se cuvenea, in opinia redactorului, ca tot poemul s[ fie

scris din nou. $i iati ci acum redactorul flnea in fala poetuluiun fel de conferinll despre Iisus, cu menirea de a sublinia eroa-

rea fundamentali a poetului. Greu de spus ce factor concret

il ddduse de sminteali pe Ivan Nikolaevici - forfa plastici atalentului slu ori necunoaqterea desdvdrgiti a subiectului pe

care se apucase si-l abordeze - dar, in zugr[virea lui, Iisus

aplrea ca un personaj absolut viu, degi neatrdgdtor. Berlioz

ins[ vroia s[-i demonstreze poetului cd principalul nu este

cum era Iisus, bun sau riu, ci ci acest Iisus ca personalitate

n-a existat deloc pe lume qi cd toate poveqtile astea despre el

sunt simple ndscociri, sunt mitul cel mai elementar.

Trebuie remarcat c[ redactorul-gef era un om cu lecturivaste 9i in alocufiunea lui ficea trimiteri foarte iscusite la

istoricii antici, bunioar[, la celebrul Filon din Alexandria,la excelent instruitul Iosif Flavius care n-au pomenit nicdieribarem un cuvAnt despre existenla lui Iisus. Ddnd dovadi de

o erudilie solidl, Mihail Aleksandrovici a adus la cunoqtinla

poetului, intre altele, ci in cartea a cincisprezecea, capitolul44, a celebrelor ,,Anale" ale lui Tacit fragmentul in care se

vorbegte despre execulia lui Iisus nu e altceva decdt o falsifi-care inserat[ ulterior.

Poetul, pentru care tot ce-i aducea la cunogtinli redactorul

constituia o noutate de ultim[ ori, il asculta cu atenlie pe MihailAleksandrovici, fixAndu-l cu ochii lui verzi s,i sprinteni, qi doar

din cAnd in cdnd sughila, injurdnd in goapti biutura de caise.

- Nu existi nici o religie orientald, spunea Berlioz, in care,

de reguli, o fecioari neprihiniti si nu fi dat nagtere unui dum-

nezeu. $i cregtinii, fdri a inventa nimic nou, exact in acelagi

fel gi l-au creat pe Iisus al lor, care de fapt niciodati n-a existat

in viald. Uite, anume pe asta trebuie pus accentul principal...Tenorul acut al lui Berlioz rdsuna pe aleea pustie gi, pe

misuri ce Mihail Aleksandrovici se adincea in nigte hlliquriin care se poate addnci flrd riscul de a-qi frdnge gAtul numai opersoani foarte culti, poetul afla tot mai multe 9i mai multelucruri interesante gi utile gi despre egipteanul Osiris, zeu

bun s,i fiu al Cerului qi Pimdntului, gi despre zeul fenician

Fammuz, gi despre Marduk, gi chiar despre mai pulin cunos-

cutul, cumplitul zeu Yizlipuzlt, destul de venerat odinioarlde aztecit din Mexic.

$i iati ci tocmai atunci cind Mihail Aleksandrovici iipovestea poetului cum modelau aztecii figura lui Vizlipuzlidin aluat, pe alee igi ficu aparilia primul om.

Ulterior, cdnd, sincer vorbind, era deja tirzi;, diferiteinstitulii gi-au prezentat comunicatele cu descrierea acestui

om. Confruntarea lor nu poate si nu trezeasci uluire. Astfel,

in primul se relateazi ci omul acesta era mic de stat, avea

dinli de aur gi gchiopdta de piciorul drept. intr-al doilea se

afirma ci omul era de staturd uriaqi, dinlii ii erau imbricafi inplatinl, qchiopita de piciorul stdng. Al treilea anunla laconic

c[ omul n-ayea semnalmente particulare.

Se impune recunoagterea faptului c[ nici unul dintre aceste

comunicate nu e bun de nimic.inainte de toate: persoana descrisl nu gchiopita de nici

un picior, gi era de staturd nici mici, nici uriagi, ci pur gi

simplu inalt[. Cit privegte dinlii, cei din partea stdngi erau

imbrdcali in platini, cei din dreapta - in aur. Purta un costum

gri, scump, qi pantofi de produclie striinl asortali la culoarea

costumului. Basca gri qi-o pusese seme! pe-o ureche, sublioari

purta un baston cu gimilia neagri in formi de cap de pudel.

Judecdnd dupi infiligare, avea peste patruzeci de ani. Gura-i

era oarecum strdmbi. Bine ras. Brunet. Ochiul drept era negru,

cel stdng, inexplicabil, verde. Sprdncenele erau negre, dar una

mai inalti decAt cealalti. intr-un cuvdnt - cetilean striin.TrecAnd pe ldngl banca pe care erau instalali redactorul gi

poetul, strdinul se uiti chiorAg la ei, se opri gi se agezi brusc

pe banca de alituri, la doi pagi de cei doi amici.

,,E neam!", gdndi Berlioz.

,,Eenglez,gdndi BezdomnAi, iote la el, nu-i e cald cuminugi".

l1

Iar strdinul cuprinse cu privirea blocurile inalte agezate

pe malul lacului ca o bordurl pdtratd si se observd cd el vede

locul acesta pentru prima dati gi ci locul acesta i-a suscitat

interesul.

El igi opri privirea la etajele de sus, ale cdror geamuri re-

flectau orbitor un soare frint care pleca definitiv de la MihailAleksandrovici, apoi o cobori pe geamurile care incepeau a se

innegri prevestind inserarea, zdmbi condescendent cine gtie

cdrui gAnd, igi miji ochii, igi agezi mAinile pe capul bastonuluigi bdrbia pe mdini.

- Tu, Ivane, spunea Berlioz, ai zugrixit foarte bine qi

satiric, bundoari, nagterea lui Iisus, fiul Domnului, dar tothazul e in faptul cd incl inaintea lui Iisus s-a nascut un girintreg de fii ai Domnului, ca, sd zicem, frigianul Attis, pe

scurt insd, nici unul dintre ei nu s-a niscut gi nici unul n-aexistat, inclusiv Iisus, gi este necesar ca tu in loc de nagtere gi,

si zicem, de sosirea crailor de la rlsdrit, sd descrii zvonurilestupide despre aceasti nagtere... Altminteri, din povestirea

ta reiese ci el intr-adevir s-a niscut!. . .

in acest moment Bezdomndi efectud o tentativl de a punecapdt sughilatului care-l chinuia - igi refinu risuflarea gi

de aceea sughild gi mai chinuitor, gi mai sonor, gi tot atunciBerlioz isi intrerupse alocutiunea pentru cd strdinul se ridiclpe neagteptate gi se indrepti spre scriitori.

Ei se uitari la el cu mirare.

- Scuza!i-m5., vd rog, incepu intrusul a vorbi cu accent

striin, dar fdri si schimonoseasci cuvintele, pentru cd, nefiindcunoscut cu dumneavoastrd, imi permit... dar obiectul discu{iei

savante pe care o purtali este atAt de interesant, incdt...igi scoase politicos basca, qi prietenilor nu le r[mase altceva

de fdcut decdt si se salte nifel de pe banci qi siJ salute.

,,Ba e mai degrabi francez...", gAndi Berlioz.

,,O fi polonez?", gdndi BezdomnAi.

Trebuie addugat ci chiar de la primele sale cuvinte striinulprodusese asupra poetului o impresie respingitoare, lui Berlioz

ins[ mai degrabl ii pllcu, adicl, nu ci-i plicu... ci. .. care oare

si fie exresia potrivitl... s-ar putea spune ci i-a trezit interesul.

- imi permiteli si iau loc? intrebi politicos strdinul, gi

amicii se diduri parci involuntar in pirfi; strlinul se agezd

iute intre ei si se incluse imediat in vorba lor.

- Daci am auzit bine, ali binevoit a spune ci Iisus n-a

existat pe lume? intrebd strdinul indreptdndu-qi spre Berlioz

ochiul stdng, cel verde.

- Da, a\i auzit bine, rlspunse cuviincios Berlioz, anume

asta am spus.

- Vai, ce interesant! exclamS, strlinul.,,Ce dracu o fi vrAnd?", gdndi BezdomnAi gi se incruntd.

- $i dumneavoastri sunteli de acord cu interlocutoruldumneavoastr[? se interesi necunoscutul intorcAndu-se la

dreapta, spre Bezdomndi.

- Sut[ la suti! confirm[ acesta, deoarece ii plicea sd se

exprime bombastic qi figurativ.

- Uluitor! exclamd interlocutorul nepoftit qi, uitdndu-se in-

explicabil de holeqte prin pdrli gi inibugindu-gi voceajoasi, zise:

Iertali-mi insistenla siciitoare, dar am in{eles ci dumneavoastrd,

in afard de toate celea, nici in Dumnezeu nu credeli? El iqi ficuochii inspdimdntali gi addugi: |ur ci n-am sI spun nimdnui.

- Da, noi nu credem in Dumnezeu, z6,mbind ugor pe

seama spaimei turistului striin rispunse Berlioz, dar despre

asta se poate vorbi absolut liber.

Striinul se llsi pe speteaza bincii gi intrebi cu vocea uqor

asculiti de curiozitate:

13