macedonski- perioada de maturitate

9
Noapte de mai ( Domnișoarei Zoe Vladoyanu) - 1895 - Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge Când poartă cântece-ntre aripi dă naștere la răzvrătiri, Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge Și muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri? Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă, Și primăvara când se-ntoarce și astăzi ca și alte dăți, Și preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă, De ce v-ați reurca în sfera abstractelor seninătăți? Închisă dacă vă e lumea, recoborâți-vă-ntre roze. Parfumele din mai înalță reînnoite-apoteoze, Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută. Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit; Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit. Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară, Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit, Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit. Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge, -- Când frunza ca și mai nainte șoptește frunzei ce atinge? Când stea cu stea vorbește-n culmea diamantatului abis, Izvorul când s-argintuiește de alba lună care-l ninge, Când zboară freamăte de aripi în fundul cerului deschis?... Vestalelor, dacă-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze, E cerul încă plin de stele, și câmpul încă plin de roze, Și până astăzi din natură nimica n-a îmbătrânit... Iubirea, și prietenia, dacă-au ajuns zădărnicie, Și dacă ura și trădarea vor predomni în vecinicie... Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit. Vestalelor, dacă-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze, Pământ și spațiu își urmează sublimele metamorfoze, Răsare câte-o nouă floare, apare câte-un astru nou, Se face mai albastru-adâncul, și codrul mai adânc se face, Mai dulce sunetul de fluier, mai leneșă a nopții pace, Mai răcoroasă adierea, mai viu al stâncilor ecou; Mucigăitul smârc al văii cu poezie se vestmântă, Pe prefiratele lui ape plutește albul nenufar... O mică stea e licuriciul, și steaua este un mic far, În aer e parfum de roze. — Veniți: privighetoarea cântă. Posomorârea fără margini a nopților de altădată, Când sufletul pentru sarcasme sau deznădejde sta deschis, Cu focul stins, cu soba rece, rămase-n urmă ca un vis. E mai și încă mă simt tânăr sub înălțimea înstelată. Trecu talazul dușmăniei cu groaza lui de nedescris, La fund se duse iar gunoiul ce înălțase o secundă Și stânca tot rămase stâncă, și unda tot rămase undă... Se lumină întinsa noapte cu poleieli mângâietoare, Și astăzi e parfum de roze și cântec de privighetoare.

Upload: elenaambrus

Post on 26-Sep-2015

13 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

Macedonski

TRANSCRIPT

Noapte de mai (Domnioarei Zoe Vladoyanu) - 1895 -

Astfel: fiindc apogeul la care sufletul atingeCnd poart cntece-ntre aripi d natere la rzvrtiri,Se poate crede c vreodat ce e foc sacru se va stingei muzele c vor rmne amgitoare nluciri?Vestalelor, cnd n picioare altarul vostru s-afl nc,i primvara cnd se-ntoarce i astzi ca i alte di,i preschimbat cnd nu se afl pmntul falnic ntr-o stnc,De ce v-ai reurca n sfera abstractelor seninti?nchis dac v e lumea, recobori-v-ntre roze.Parfumele din mai nal rennoite-apoteoze,i-n noaptea blond ce se culc pe cmpeneti virginitiEste fioru-mpreunrii dintre natura renscut-atotputerea Veciniciei de om abia ntrevzut.Venii: privighetoarea cnt, i liliacul e-nflorit;Cntai: nimic din ce e nobil, suav i dulce n-a murit.Simirea, ca i buntatea, deopotriv pot s piarDin inima mbtrnit, din omul reajuns o fiar,Dar dintre flori i dintre stele nimica nu va fi clintit,Venii: privighetoarea cnt i liliacul e-nflorit.

Se poate crede c vreodat ce e foc sacru se va stinge, --Cnd frunza ca i mai nainte optete frunzei ce atinge?Cnd stea cu stea vorbete-n culmea diamantatului abis,Izvorul cnd s-argintuiete de alba lun care-l ninge,Cnd zboar freamte de aripi n fundul cerului deschis?...Vestalelor, dac-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze,E cerul nc plin de stele, i cmpul nc plin de roze,i pn astzi din natur nimica n-a mbtrnit...Iubirea, i prietenia, dac-au ajuns zdrnicie,i dac ura i trdarea vor predomni n vecinicie...Venii: privighetoarea cnt, i liliacul e-nflorit.

Vestalelor, dac-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze,Pmnt i spaiu i urmeaz sublimele metamorfoze,Rsare cte-o nou floare, apare cte-un astru nou,Se face mai albastru-adncul, i codrul mai adnc se face,Mai dulce sunetul de fluier, mai lene a nopii pace,Mai rcoroas adierea, mai viu al stncilor ecou;Mucigitul smrc al vii cu poezie se vestmnt,Pe prefiratele lui ape plutete albul nenufar...O mic stea e licuriciul, i steaua este un mic far,n aer e parfum de roze. Venii: privighetoarea cnt.

Posomorrea fr margini a nopilor de altdat,Cnd sufletul pentru sarcasme sau dezndejde sta deschis,Cu focul stins, cu soba rece, rmase-n urm ca un vis.E mai i nc m simt tnr sub nlimea nstelat.Trecu talazul dumniei cu groaza lui de nedescris,La fund se duse iar gunoiul ce nlase o secundi stnca tot rmase stnc, i unda tot rmase und...Se lumin ntinsa noapte cu poleieli mngietoare,i astzi e parfum de roze i cntec de privighetoare.

Vestalelor, numai o noapte de fericire v mai cer.Pe jgheabul verde al cimelei un faun rustic c-o naiadS-au prins de vorbe i de glume sub licririle din cer;Columbe albe bat din aripi i visurile vin grmad,Iar picturile urmeaz pe piatra lucie s cad...Bsmesc de vremile btrne, cnd znele se coborauDin limpezimile albastre, i-n apa clar se scldau...

Renviaz ca prin farmec idilele patriarcaleCu fei-frumoi culcai pe iarb izbindu-se cu portocale;Pe dealuri clasice s-arat fecioare n cmi de in,Ce-n mini cu amforele goale i umplu ochii de senin,i printre-a serii lcrmare de ametiste i opale,Anacreon re-nal vocea, dialogheaz Theocrit...Venii: privighetoarea cnt n aerul mblsmit.

E mai i nc m simt tnr sub nlimea nstelat...Halucinat cnd este-auzul, vederea este fermecat;Aud ce spune firul ierbii, i vd un cer de aripi plin,M-aez privind n clarul lunii sub transparena atmosfereii-n aeru-mbtat de roze sfidez atingerea durereiCu cntece nlucitoare cum sunt candorile de crin.O! feerie a naturii, desfur-te n splendoare,Regret suprem al fiecrui n tainicul minut cnd moare,Fiindc tu eti pentru suflet repaos dulce i suprem.O! feerie a naturii, vindectoare de nevroze,Ce ne-mbuneti fr tiin i ne mngi fr s vrem,Regret suprem al fiecrui, desfur-te n splendoaren aer cu parfum de roze i cntec de privighetoare.Venii, privighetoarea cnt n aeru-mbtat de roze.

Voind s uit c sunt din lume, voiesc s cred c sunt din cer...Vestalelor, numai o noapte de fericire v mai cer,i-aceast noapte fericit la gtul ei cu slbi de astreS-a cobort pe flori roz-albe i pe pdurile albastre,A-ntins subirile-i zbranic i peste cmp i peste vi,A-nsilat nemrginirea cu raze de argint i auri o cusu cu mii de fluturi i o brzd cu mii de ci;A revrsat peste tot locul dumnezeiescul ei tezaur,n atmosfera strvezie mpciuirea i-a ntins,Fcu s sune glas de bucium la focul stnelor aprins,Fcu izvorul s-l ngne, pdurea s se-nveseleasc,Orice durere s-nceteze, i poezia s vorbeasc.

Pe om n leagnul ei magic l adormi i el uit --Cu clarobscur masc urtul i terse formele prea brute,Fcu s tac zbrnirea adunturilor de mute,i zise dealului s cnte, i dealul nu mai preget,i zise vilor s cnte, i vile se ridicar,Cu voci de frunze i de ape, cu oapte ce s-armonizar,i zise paserei s cnte, i la porunca uimitoare,Se nl parfum de roze i cntec de privighetoare...Iar cnd i mie-mi zise: Cnt!", c-un singur semnm detept,Spre nlimi neturburate m reurc pe-o scar sfnt...n aeru-mbtat de roze, venii: privighetoarea cnt.

Noaptea de decemvriePustie i alb e camera moart...i focul sub vatr se stinge scrumit...Poetul, alturi, trsnit st de soart,Cu nici o scnteie n ochiu-adormit...Iar geniu-i mare e-aproape un mit...i nici o scnteie n ochiu-adormit.Pustie i alb e-ntinsa cmpie...Sub viscolu-albastru ea geme cumplit...Slbatic fiar, rstritea-l sfie,i luna-l privete cu ochi-oelit...E-n negura nopii un alb monolit...i luna-l privete cu ochi oelit.Nmeii de umbr n juru-i s-adun...Fptura de hum de mult a pieritDar fruntea, tot mndr, rmne n lunChiar alba odaie n noapte-a murit... Fptura de hum de mult a pierit.E moart odaia, i mort e poetul...n zare, lupi groaznici s-aud, rguit,Cum latr, cum url, cum urc, cu-ncetul,Un tremol sinistru de vnt-nbuit...Iar crivul ip... dar el, ce-a greit?Un haos, urgia se face cu-ncetul.Urgia e mare i-n gndu-i -afar,i luna e rece n el, i pe cer...i bezna lungete o stranic ghear,i lumile umbrei chiar fruntea i-o cer...i luna e rece n el, i pe cer.Dar scrumul sub vatr, deodat, clipete...Pe ziduri, alearg albastre nluci...O flacr vie pe co izbucnete,Se urc, palpit, trosnete, vorbete...Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?"i flacra spune: Aduc inspirarea...Ascult, i cnt, i tnr refii...n slava-nvierii neac oftarea...Avut i puternic emir, voi s fii."i flacra spune: Aduc inspirareai-n alba odaie alearg vibrarea.Rstritea zpezii de-afar, dispare...Deasupr-i e aur, i aur e-n zare,i iat-l emirul oraului rar...Palatele sale sunt albe fantasme,S-ascund printre frunze cu poame din basme,Privindu-se-n luciul prului clar.Bagdadul! Bagdadul! i el e emirul...Prin aer, petale de roze plutesc...Mtasea-nflorit mrit cu firulNuane, ce-n umbr, ncet, vetejesc... Havuzele cnt... voci limpezi optesc...Bagdadul! Bagdadul! i el e emirul.i el e emirul, i are-n tezaur,Movile nalte de-argint i de aur, - cuvinte mari , exagerate, un poet al extremelor i jaruri de pietre cu flcri de sori;Hangiare-n tot locul, oeluri cumpliten grajduri, cai repezi cu foc n copite,i-ochi mprejuru-i ori spuz, ori flori.Bagdadul! cer galben i roz ce palpit, - Bgdadul, oras din Turcia Rai de-aripi de vise, i rai de grdini,Argint de izvoare, i zare-aurit Bagdadul, poiana de roze i criniDjamii minarete i cer ce palpit cer ce bate precum inima, caci numai inima palpita. i el e emirul, i toate le are...E tnr, e farmec, e trsnet, e zeu,Dar zilnic se simte furat de-o visare...Spre Meka se duce cu gndul mereu, - Meka, oras sfant si centru religios al Islamului. i-n faa dorinei ce este dispareIar el e emirul, i toate le are.Spre Meka-l rpete credina voina,Cetatea preasfnt l cheam n ea,i cere simirea, i cere fiina,i vrea frumuseea tot sufletu-i vreaDin tlpi pn-n cretet i cere fiina.Dar Meka e-n zarea de flacri departeDe ea o pustie imens-l desparte,i prad pustiei ci oameni nu cad?Pustia e-o mare aprins de soare,Nici cntec de paseri, nici pomi, nici izvoarei dulce e viaa n rozul Bagdad.i dulce e viaa n sli de-alabastru,Sub boli lucitoare de-argint i de-azur,n vie lumin tronnd ca un astru,Cu albele forme de silfi mprejur,n ochi cu lumina din lotusu-albastru.Dar iat i ziua cnd robii i-armeaz...Cmile gtete, i negri-armsari,Convoiul se-nir n zori scnteiaz,Pornete cu zgomot, mulimea-l urmeaz,Spre pori npustit cu mici i cu mari.i el ce e-n frunte pe-o alb cmil,Jar viu de lumin sub rou-oranisc,S-oprete, o clip, pe verdele pisc,Privindu-i oraul n roza idil...S-oprete, o clip, pe verdele pisc...Din ochiul su mare o lacrim pic,Pe cnd, de sub dealuri, al soarelui discn gloria-i de-aur ncet se ridic...i lacrima, clar, lucete, i pic...Din apa fntnii pe care o tien urm, mai cere, o dat, s bea...Curmalii-o-nfoar c-o umbr-albstrie...Aceeai e apa spre care veneaCopil, s-i alinte blondeea n eai-ntreag, fntna, e tot cum o tie.E tot cum o tie, dar, searbd la fa,Sub magica-i umbr, un om se rsfa...Mai slut e ca iadul, zdrenos, i pocit,Hoit jalnic de bube, de drum prfuit,Viclean la privire, i searbd la fa.De nume-l ntreab emirul, deodat,-acesta-i rspunde cu vocea ciudat La Meka, plecat-am a merge i eu. La Meka? La Meka?... i vocea ciudat La Meka! La Meka! rsun mereu.i pleac drumeul pe-un drum ce cotete...Pocit, chiop i searbd, abia se trete...i drumu-ocolete mai mult, tot mai mult,Dar mica potec sub pomi erpuiete,O tnr umbr de soare-l ferete,Auzu-i se umple de-un vesel tumult,i drumu-ocolete mai mult tot mai mult.Iar el, el emirul, de-asemenea pleacPustia l-ateapt n largu-i s-o treac...Prin prafu-i se-nir cmile i cai,Se mistuie-n soare Bagdadul, i piere,Mai ters dect rozul de flori efemere,Mai stins dect visul pierdutului rai.n largu-i pustia, s treac-l ateaptE dreapt tot dreapt dar zilele curg,i foc e n aer, n zori, i-n amurgi el nainteaz, dar zilele curg.Nici urm de ierburi, nici pomi, nici izvoare...i el nainteaz sub flcri de soare...n ochi o nluc de snge n gtUn chin fr margini de sete-arztoare...Nisip, i deasupra, cer rou -atti toi nainteaz sub flcri de soare.i tot fr margini pustia se-ntinde,i tot nu s-arat oraul preasfntNimic n-o sfrete n zori cnd s-aprinde,i n-o-nvioreaz suflare de vntLucete, vibreaz, i-ntruna se-ntinde.Abia, ici i colo, gsesc, cteodat,Verdeaa de oaz cu dor ateptat...Sgeat, alearg cal alb i cal murg,Cmilele-alearg sgeat i ele,La cntecul apei se fac uurele...Izvor sau citern n clip le scurgDar chinul rencepe, i zilele curg.i tot nu s-arat nluca sublim...i apa, n foale, descrete mereu...Cnd calul, cnd omul, s-abate victim,Iar mersul se face din greu i mai greu...Cu trei i cu patru, mor toi plini de zile,Dragi tineri, cai ageri, i mndre cmile.i tot nu s-arat cetatea de vise...Merindele, zilnic, n triti se sfresc...Prdalnice zboruri de paseri, sosesc...S-arunc pe leuri cu ciocuri deschise,Cmile, cai, oameni, cad, pier, se rresc...Doar negrele paseri mereu se-nmulesci tot nu s-arat cetatea din vise.Cetatea din vise departe e nc,i vine i ziua cumplit cnd el,Rmas din toi singur, sub cer de oel,Pe minte i simte o noapte adnc...Cnd setea, cnd foamea, grozave la fel,Pe piept, ori pe pntec, i pun cte-o stnc,Prin aeru-n flcri, sub cerul de-oel.Pierdui sunt toi robii, cu cai, cu cmile...Sub aeru-n flcri, zac roii movile...Nainte n lturi napoi peste tot,Oribil palpit aceeai culoare...E-aprins chiar pmntul hrnit cu dogoare,Iar ochii se uit zadarnic, ct potTot rou de snge zresc peste totSub aeru-n flcri al lungilor zile.i foamea se face mai mare mai mare,i, zilnic, tot cerul s-aprinde mai tare...Bat tmplele... ochii sunt demoni cumplii...Cutremur e setea, -a foamei simireE arpe, ducndu-i a ei zvrcoliren pntec, n snge, n nervii-ndrjii...Bat tmplele... ochii sunt demoni cumplii.Abia mai pete cmila ce-l poart...Sperana, chiar dnsa, e-n sufletu-i moart...Dar iat... prere s fie, sau, ea?...n zarea de flcri, n zarea de snge,Lucete... Emirul puterea i-o strnge...Chiar porile albe le poate vedea...E Meka! E Meka! -alearg spre ea.Spre albele ziduri, alearg alearg,i albele ziduri, lucesc strlucesc,Dar Meka ncepe i dnsa s meargCu pasuri ce-n fundul de zri o rpesc,i albele ziduri, lucesc, strlucesc!Ca gndul alearg spre alba nluc,Spre poamele de-aur din visu-i ceresc...Cmila, ct poate, grbete s-l duc...Dar visu-i, nu este un vis omenesci poamele de-aur lucesc strlucescIar alba cetate rmne nluc.Rmne nluc, dar tot o zreteCu pori de topaze, cu turnuri de-argint,i tot ctre ele s-ajung zorete,Cu toate c tie prea bine c-l minti pori de topaze, i turnuri de-argint.Rmne nluc n zarea pustieiRegina trufa, regina magiei,Frumoasa lui Meka tot visul intit,i vede pe-o iasm c-i trece sub poart...Pe cnd oviete cmila ce-l poart...i-n Meka strbate drumeul pocit,Plecat chiop i searbd pe drumul cotitPe cnd oviete cmila ce-l poart...i moare emirul sub jarul pustieii focu-n odaie se stinge i el,Iar lupii tot url pe-ntinsul cmpiei,i frigul se face un brici de oel...Dar luna cea rece, -acea dumnieDe lupi care url, -acea srcieCe-alunec zilnic spre ultima treapt,Sunt toate pustia din calea cea dreapt,-acea izolare, -acea dezolare,Sunt Meka cereasc, sunt Meka cea mare...Murit-a emirul sub jarul pustiei. dupa prima citire : Meka nu e decat o naluca, o himera, o ozana , o vedenie.

Perihelie - denota parca stadiul suprem la care a ajuns.

Nu, de lume nici o vorba si de glorie nici una:Scumpi prieteni, luptatorul de-altadata nu mai sunt;Eu privesc tot inainte, voi in urma totdeauna,Eu ma duc cu ochii-n ceruri, voi cu ochii in pamant, sentimentul suprematiei Nu: de lume nici o vorba si de glorie nici una.Clar azur si soare de-aur este inima mea toata, - 1 ( o data )Si pe cand ramane corpul sub destinul cunoscut,Peste sufletu-n urcare este greu ca sa mai poataSa apese-amaraciunea din prezent sau din trecut, Clar azur si soare de-aur este inima mea toata. 2 ( de doua ori )

Oh! lasati pe-oricare suflet in a lui perihelie, - in acel punct cel mai apropiat de Soare ; perihelia = punctul cel mai apropiat in care ajunge o planeta, o cometa cand se invarte in jurul Soarelui; punctul maxim cu putinta catre Soare. Fericiti-l cand pamantul pentru dansul a murit,Prosternati-va cand aripi, mai presus de vijelieIl rapesc in adancimea unui vis netarmurit, Oh! lasati pe-oricare suflet in a lui perihelie.