1

M E T E O R A

CONSTITUȚIA GEOLOGICĂ ȘI RELIEFUL DIN SITUL METEORA (GRECIA)RAPORTURI CU FUNCȚIA MONASTICĂ

Conf. univ. dr. Vasile Loghin

1. Date introductive

METEORA, uimitorul sit geologic, geomorfologic și monastic din Grecia,este situat în nord-vestul Thessaliei, într-o regiune muntoasă, în parteinferioară a versantului stâng al văii râului Pinios, care desparte Munții Vernonde Munții Pindului. Localitățile aflate la baza acestui complex morfosculptural șimonahal măreț sunt Kalambaka (Kalampaka) și Kastraki, de dimensiuni maimici. Legătura cea mai directă se realizează pe cale rutieră și feroviară, dinspreorașul Larisa, cel mai important centru urban din Thessalia. Nu departe deKalampaka – Meteora, cum se mai numește localitatea, trece noua autostradăSalonic-Ioanina-Igumenitsa (orașul port de la Marea Ionică, de unde se poateajunge în Insula Corfu / Kerkira sau în Peninsula Italică (Bari, Brindisi).

Toponimul „meteora” provine de la convingerea în originea celestă aacestor stânci bizare, așa cum se credea în antichitate. În scrierile vechi sespune că aceste blocuri de rocă ar fi fost trimise din cer pentru a fi folosite deasceți ca adăpost și loc de rugăciune. În realitate, constituie un ansamblusculptural natural, modelat într-o formațiune conglomeratică, dispusămonoclinal. Formele bizare detașate prin eroziune torențială, modelate apoi șide alte procese (dezagregarea fizică a conglomeratelor, desprinderile șiprăbușirile, eroziunea eoliană) aparțin, din punct de vedere geomorfologic,reliefului sculptural, structural și petrografic, adică reliefului sculptat într-ostructură înclinată (monoclinală) și în roci sedimentare cimentate(conglomerat).

Prin forme și dimensiuni, „meteorele” aveau să primească în timp ofuncție monastică de sorginte bizantină, cu amprentă națională greacă.

Pentru unicitatea acestui ansamblu morfologic – o „pădure de stânci” – șipentru calitatea de mare centru monahal ortodox cu deosebită valoarereligioasă, culturală și istorică, Meteora a fost înscrisă în Patrimoniul MondialUNESCO din anul 1988.

2

3

2. Constituția geologică

Meteorele sunt alcătuite din conglomerate, dispuse în strate înclinate(structură monoclinală). Acest monoclin se află la baza versantului stâng al văiiPinios. Conglomeratele au provenit din pietrișuri depuse sub forma unui con dedejecție în aria litorală a lacului terțiar care funcționa în depresiunea Thessalia.Sunt materiale dislocate din domeniul cristalin al Munților Pindului. Dupăsedimentare, acestea au trecut prin procese de cimentare, tasare și stratificare,de dislocare rupturală sub stresul și căldura tectonică a fazelor orogeneticecare au urmat.

Constituția petrografică, stratificația și structura monoclinală suntrelevate în pereții verticali ai stâncilor din complexul „Meteora”. Observațiiledin teren ne-au arătat că această formațiune dominant conglomeratică a fostacoperită de o cuvertură mai nouă de pietrișuri, probabil din villafranchian,când se formau depozitele piemontane (sfârșitul pliocenului – începutulpleistocenului). Organismele torențiale s-au dezvoltat mai întâi în acestemateriale mobile, iar apoi s-au adâncit în stiva de conglomerate, decupândfragmente stâncoase cu forme dintre cele mai diferite și mai impresionante –meteorele – la partea inferioară a vesantului stâng al văii Pinios.

3. Relieful

Răspândite pe vesantul stâng al văii Pinios, într-un interval altitudinal deaproximativ 150-800 m, Meteorele impresionează, în primul rând, prin formelesculpturale, rar întâlnite într-o asemenea varietate de configurații și dimensiuni,într-o asemenea grupare fantastică de stânci. În al doilea rând, impresionează prinnumărul mare de mănăstiri (21) care încununează aceste forme greu accesibile,prin adăposturile rupestre săpate în pereții verticali ai acestora.

Meteora este un ansamblu sculptural natural excepțional, care a fostcondiționat, în formarea sa, de constituția petrografică și de structura corpuluigeologic pe care s-a grefat. Sub raport geomorfologic, Meteora aparținereliefului petrografic dezvoltat pe conglomerate, reliefului structural adaptat lastructura monoclinală a respectivei formațiuni sedimentare. Aceastămorfostructură insolită contrastează net cu pesisajul, de asemenea montan, alregiunii înconjurătoare, individualizându-se ca o entitate morfologică aparte.

Pachetul de strate conglomeratice de vârstă terțiară, a fost secționat maiîntâi de patru artere hidrografice cu obârșia în munții de la nord, afluențiactuali ai râului Pinios din sectorul Kastraki – Kalambaka.

4

5

6

Au rezultat trei compartimente monoclinale, care, la rândul lor, au fostsecționate de o rețea densă de ravene. Aceasta, adâncindu-se continuu, adetașat din blocul conglomeratic monoclinal unitar, o mulțime de stânci (peste1000) cu pereții verticali sau aproape verticali, având partea terminalăconformă planului de strat (altfel spus o mică suprafață structurală terminală),dar și cu numeroase trepte structurale laterale corespunzătoare cu planurilestratigrafice. Procesele de eroziune torențială (liniară) de versant au fostfavorizate de cuvertura de pietrișuri acoperitoare, dar, în detaliu, ravenarea afost direcționată și de planurile de fisurație și cele de strat din masaconglomeratelor.

Odată separate, formele de eroziune torențială au fost modelate și dealte procese exogene: procese de dezagregare fizică, procese gravitaționale(prăbușiri, rostogoliri), eroziune eoliană, pluviodenudare. Toate acestea aucreat forme excepționale, fantastice, „extraterestre”, de unde și denumirea de„meteora”, adică corpuri „venite din cer” sau „suspendate în cer”. Aici găsim oaglomerare haotică de turnuri prismatice, ace, ziduri, cetăți naturale, blocuriprăbușite, despărțite de ravene profunde de zeci sau chiar sute de metri, ceeace le face inaccesibile sau greu accesibile. De exemplu, Marele Meteor, pe carese află Mănăstirea „Schimbarea la Față”, are altitudinea absolută de 613 m, iaraltitudinea relativă față de albia râului Pinios de 475 m.

Am putea denumi acest relief ruiniform, dezvoltat pe conglomerate șiîntr-un monoclin ca relief de tip „Meteora”, de altfel validat prin calitatea sa desit geomorfologic. Este una dintre caracteristicile care l-au impus pe listaPatrimoniului Mondial UNESCO încă din anul 1988.

La baza abruptului dintre valea Pinios s-a format un mare glacis deluvio-proluvial. Pe cele două conuri de dejecție, extinse și aplatizate către albia râuluiPinios, se situează localitățile Kalambaka și Kastraki.

4. Raportul dintre constituția geologică, relief și funcția monastică

Izolarea stâncilor prin detașarea de linia de versant inițială și prinverticalitatea pereților (flancurilor), inaccesibilitatea dinspre fundul văii Piniosdin cauza abruptului accentuat, dar cvasiaccesibilitatea dinspre partea medianăa versantului stâng, sunt trăsături ale meteorelor care au atras din vechimeasceții și călugării. În Evul Mediu, dar și în timpurile moderne, mulți monahi auvenit de la Muntele Athos.

7

8

9

10

Rocile constitutive (conglomeratele), relativ friabile, au permis săpareade grote în pereții înalți și abrupți ai stâncilor, acestea fiind primele adăposturipentru pustnicii veniți la Meteora încă din secolul al XI-lea. Cele dintâiașezăminte mănăstirești se înființează în secolul al XIV-lea, sub amenințareaexpansiunii otomane. Ctitorii acestora au căutat pentru așezare locurile celemai potrivite, care nu sunt decât planurile de strat geologic (suprafațastructurală), cu înclinare nu prea mare, iar pentru fundație au folosit rocacimentată natural (conglomeratul); parte din ziduri este formată din stâncaoriginară. De fapt, zidurile continuă pereții verticali ai meteorelor. Mai exactspus, construcțiile monastice fac corp comun cu baza geologică (roca și stratul)și formele de relief pe care sunt amplasate, valorificând însușirile acestora.

Localizarea mănăstirilor pe creștetul acestor stânci (suprafețestructurale) sau în pereții abrupți ai acestora (pe treptele structuralesecundare) le-a conferit stabilitate și securitate. O siguranță naturalăincompletă, căci dinspre partea mai înaltă a versantului era posibilăpătrunderea în acest perimetru care, privit din valea Pinios, pare inexpugnabil.De altfel, de-a lungul timpului, unele mănăstiri au fost asaltate și distruse deturci și albanezi.

Istoria mănăstirilor de la Meteora (Kalambaka – Kastraki) poate fiurmărită din secolul al XI-lea până astăzi. În prezent sunt 24 de așezămintemonahale, din care 6 sunt funcționale. Unele se găsesc în stare de ruină(Mănăstirea „Sfântul Duh”, Mănăstirea „Sfântul Dimitrie” etc.), altele seconservă intact și funcționează ca centre monahale active (Mănăstirea„Schimbarea la Față” sau „Marele Meteor”, prima ca vechime și mărime,permanent locuită de la începuturile sale de la mijlocul secolului al XIV-lea;Mănăstirea „Varlaam”, a doua ca mărime, datând din secolul al XVI-lea/1541;Mănăstirea „Sfântul Nicolae”, Mănăstirea „Rousanou”, Mănăstirea „SfântaTreime”, Mănăstirea „Sfântul Ștefan”).

Prin formele de relief de o mare spectaculozitate, prin mănăstirile ziditepe aceste stânci greu accesibile, prin valoarea cultural-religioasă a acestuicomplex monahal grandios (al doilea din Grecia după Muntele Athos), Meteoraa fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în anul 1988. Tezaurul celor 6mănăstiri care funcționează astăzi este format din relicve ale sfinților, icoane,fresce, manuscrise (inclusiv pergamente), sculpturi, opere de artă în miniatură,veșminte, obiecte de cult etc.

11

5. Mănăstirile active de la Meteora

Mănăstirea „Schimbarea la Față” (Metamorphosis)Mănăstirea „Schimbarea la Față” a fost ridicată pe cea mai mare stâncă

de la Meteora (Marele Meteor).Biserica centrală datează din anul 1380, ctitorul ei fiind Athanasios. A

trecut prin mai mult lucrări de renovare. Alături de aceasta, există alte treibiserici mai mici (paraclise).

Tezaurul: relicve ale ctitorului ei și ale multor sfinți, daruri împărătești șipatriarhale, icoane, obiecte de cult, pergamente, manuscrise etc.

Mănăstirea „Varlaam” (Varlaam)Călugărul Varlaam este primul locuitor de pe această stâncă, fiind cel

care a ridicat mica biserică „Trei Ierarhi” în jurul anului 1350. Aceasta a fostreclădită în anul 1518 și pictată în anul 1548. În 1627, biserica „Trei Ierarhi” afost din nou refăcută și pictată. Scările de acces, tăiate în stâncă, au fostrealizate în 1929.

Tezaurul: moaștele mai multor sfinți, veșminte, vase de argint, epitafulbrodat în aur, evanghelii, manuscrise pe pergament, sute de cărți.

Mănăstirea „Sfânta Treime” (Agia Trias)Mănăstirea „Sfânta Treime” a fost construită între anii 1458-1476,

fondatorul acesteia fiind Dometios. Pictura s-a realizat în 1692. Accesul se facepe un drum săpat în stâncă având 140 de trepte, care a fost terminat în 1925.

Mănăstirea „Sfântul Nicolae Anapafsas” (Agios Nikolaos Anapaphas)A fost ridicată la sfârșitul secolului al XV-lea pe locul unei mănătiri mai

vechi. Este construită pe trei niveluri, care urmează contururile neregulate aleacestei stânci. Pictura în frescă este finalizată în anul 1527.

Mănăstirea „Sfântul Ștefan” (Agios Stephanos)Pe această stâncă au existat adăposturi încă din anul 1200. Mănăstirea

„Sfântul Ștefan” este alcătuită din două biserici: biserica Primului Martir Ștefan1350?) și biserica Sfântului Haralambie (1798).

Tezaurul: relicve (Sf. Haralambie), vase de cult, cruci, icoane, veșminte,epitafuri, manuscrise vechi, miniaturi.

12

13

14

15

Mănăstirea „Rousanou” (Roussanou)Mănăstirea a fost fondată în anul 1380 de către călugării Nicodim și

Benedict. Primul viețuitor pe această stâncă s-a numit, se crede, Rousanos.Biserica se remarcă prin frescele sale.Tezaurul: relicve ale sfinților, icoane, cruci, veșminte, vase de cult etc.Un pod fix asigură din 1930 o legătură sigură cu versantul din apropiere,

în care este practicat drumul de acces spre întregul ansamblu monasticMeteora.

Referințe:http://en.wikipedia.org/wiki/Geography_of_Greciahttp://Wikipedia.Commonshttp://ro.wikipedia.org/wikihttp://www.modernism.ro: Meteora/Grecia***Meteora, Copyright Michalis Toubis S.A.www.toubis.gr