lupta împotriva bolii care te casează derby de cluj...

o pu

blic

ație

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Investește în oameni!

GUVERNUL ROMÂNIEIMINISTERUL MUNCII, FAMILIEI

ȘI PROTECȚIEI SOCIALEAMPOSDRU

UNIUNEA EUROPEANĂ INSTRUMENTE STRUCTURALE2007-2013

OIPOSDRU “AUR” - ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ ASPECIALIȘTILOR ÎN RESURSE

UMANE

FONDUL SOCIAL EUROPEANPOSDRU 2007-2013

CNDIPT

ANUL 2 | NR. 11 | 27 noiembrie 2012 | EXEMPLAR GRATUIT

Lupusul eritomatos este o boală autoimună cu componentă genetică, în care sistemul imun devine hiperactiv și atacă țesuturile normale prin

formare de autoanticorpi. Astfel, apar afecțiuni ale unui organ sau ale mai multor organe interne, cele mai frecvent implicate fiind pielea, sistemul

osteo-articular, rinichii, sistemul nervos, plămânii. Boala afectează atât bărbații, cât și femeile.

➥ PAGINA 3

Lupta împotriva bolii care te casează

Foto

: yah

ooim

ages

.com

În general, sunt o fire care nu se plictisește niciodată. Rectific! În Ro-mânia nu putem să ne plictisim vre-odată, deoarece românul nostru este foarte inventiv și foarte deștept. Nu spun asta întâmplător, ci prin prisma faptului că, indiferent dacă te uiți la TV, asculți radio, mergi pe stradă, la magazin sau oriunde dorești, există întotdeauna ceva care să te ia prin surprindere.

Sincer, de ceva vreme am început să fiu imună la așa ceva. Până nu demult când, în drum spre cămin, prin com-

plexul studențesc Hasdeu, am avut im-presia că mă aflu la un târg de mașini de lux. Spun asta deoarece BMW-uri-le, Audi-urile, Mercedes-urile (îmi cer scuze că omit anumite mărci, fără voie însă) împânzeau parcările și aleile complexului studențesc. Preț de câteva minute m-am uitat nedumerită, rea-lizând cu stupoare faptul că mașinile aparțin colegilor „de breaslă”, care stau în cămin. Dacă încă nu v-am impresi-onat, insist să vă spun că prețul unei mașini de genul celei văzute pornește de undeva de la 15.000 de euro (m-am

documentat după, eu habar nu aveam de asemenea lucruri).

Iar atunci îmi permit să-mi pun o întrebare de bun simț altfel: ce caută cineva cu o mașină de 15.000 de euro într-un cămin amărât, cu 100 de lei chirie? Nu am găsit un răspuns la așa ceva și credeți-mă m-am străduit. Cu riscul de a supăra pe cineva, dar fără intenție bineînțeles, îmi permit să spe-cific faptul că doar benzina consumată într-o zi de către câteva dintre aceste mașini depășește plata chiriei pe o lună.

Poate că însă, dacă stai în cămin,

economisești bani pentru benzină. La asta nu m-am gândit. Eu însă, dacă aș avea în posesie o așa mașină ca res-pectivele mai sus amintite, aș dormi în ea. Aș fi scutită de plata chiriei, iar în plus aș sta comodă pe pielea albă, croită cu atenție, de pe scaune. Dar cum nu dețin o mașină de acest fel este bun și un cămin momentan.

Deci, atenție fetele… veți găsi băieți cu mașini luxoase și în cămin, nu mai este nevoie să împânziți cluburile pen-tru a-i căuta! Măcar atât am știu sigur.

Antonia Georgiana Duma

Printre studenți și mașini...

Derby de Cluj acontat de CFR

Universitatea Cluj a pierdut ultima partidă a turului în fața celor de la CFR Cluj, cu scorul de 2-1, și rămân în hora retrogradării.

➥ PAGINA 9

AgendăÎn fiecare număr, îți re-comandăm... (sau nu) concerte, filme, piese de teatru, cărți sau eve-nimente pentru viața

studențească!

p. 12

EDITORIAL

Din filele 9gag. Istoria

meme-urilor (I) ➥ PAGINA 11

Unguru’ Bulan, „înființat

dintr-o glumă” ➥ PAGINA 10

De la UBB la Warwick

Student de „tranziție” de la UBB la „Warwick” (Anglia), Cătălin Țurcaș consideră că „matematica este un do-meniu fascinant în care, paradoxal, cu cât știi mai mult, cu atât îți dai seama că știi mai puțin.”

➥ PAGINA 4

27 NoIembrIe 2012| Nr. 11 27 NoIembrIe 2012| Nr. 112 3







UMANE


CNDIPTGUVERNUL ROMÂNIEI

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEIȘI PROTECȚIEI SOCIALE

AMPOSDRU



UMANE


CNDIPT

Lupusul eritomatos este o boală autoimună cu componentă genetică, în care sistemul imun devine hiperactiv și atacă țesuturile normale prin formare de autoanticorpi. Astfel, apar afecțiuni ale unui organ sau mai multor organe interne, cele mai frecvent implicate fiind pielea, sistemul osteo-articular, rinichii, sistemul nervos, plămânii. Deși boala afectează atât bărbații cât și femeile, cele din urmă sunt diagnosticate de nouă ori mai des, iar boala se declanșează, de obicei, între vârstele de 15 şi 45 de ani.

Conform Centrului de Boli Rare din România, în momentul de față există 8000 de boli rare, majoritatea fiind subdiagnosticate. În Uniunea Europeană 5 din 10000 de persoane suferă de boli rare, iar în România au fost diagnosticați aproximativ 1,1 milioane de pacienți care suferă de boli rare.

În țară, au fost diagnosticați aproximativ 2000 de pacienți care suferă de Lupus, însă Dorica Dan, președinta Alianței Naționale pentru Boli Rare din Ro-mânia și președinta singurului centru de boli rare din țară, susține faptul că un procent mai mare de 75% de bolnavi de boli rare nu au acces la medic din lipsa bani-lor, dar și din cauza faptului că centre de expertiză sunt numai la Cluj, Timișoara, Oradea și București. Din cauza numărului redus de pacienți diagnosticați cu Lupus, nu i se acordă foarte multă importanță acestei afecțiuni.

O boală e rară când nu te afectează pe tinePutem spune că o boală este rară atunci când ea nu ne

afectează direct pe noi, nu intrăm în niciun fel de contact cu ea sau cu vreun pacient, poate chiar nici nu auzim până la un moment dat de o anumită boală. Tendința fiecărui om bolnav este să devină egoist, să le transmită celorlalți în fel și chip că boala lui este cea mai impor-tantă, cea mai gravă și cea mai costisitoare.

Laura nu este așa. Ea suferă de Lupus eritomatos, cea mai gravă formă de Lupus. Deși boala îi afectează organele interne și are zile în care nu se poate ridica din pat sau nu se simte în stare de nimic, ea își păstrează optimismul și zâmbetul frumos pe chip. Are 21 de ani și este studentă în anul doi la asistență socială în Timișoara, orașul în care s-a născut, tocmai datorită faptului că îi place să ajute, dar și să interacționeze cu oamenii.

Deși încă de la 12 ani a prezentat diverse simptome, medicii nu au reușit atunci să pună un diagnostic. A fost testată de SIDA, de cancer, dar și de alte afecțiuni, însă nimeni nu s-a gândit că ar putea avea Lupus. A fost „alergică” la diverse alimente multă vreme, conform medicilor. După ani de zile în care a urmat diverse tra-tamente pentru afecțiunile pe care i le provoca această boală nediagnosticată la momentul acela, la 19 ani, la propunerea unui medic german, a fost testată din nou pentru mai multe boli, printre care si Lupus. „Știam că am avut asta când am auzit de Lupus, până să mă teste-ze…am avut așa o presimțire că asta am.” …și presimțirea ei s-a dovedit a fi adevărată.

„Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am asta și că n-am ceva pe piele, pentru că asta ar fi fost pentru mine o adevărată tragedie”

Laura este conștientă de faptul că oamenii au prejudecăți și că oricât de important este caracterul unui om, contează și aspectul fizic. Deși boala poate să apară sub forma unor leziuni ale pielii sau erupții cutanate, în special pe brațe, mâini, față sau gât, Laura nu a prea întâmpinat astfel de probleme, numai pe termen scurt. Datorită faptului că boala nu se manifestă la exterior, relațiile cu cei din jur nu i-au fost afectate. Pe de altă

parte, ea consideră că acesta este un test pentru cei din jur. Așa poți să vezi ce fel de oameni ai prin preajma ta.

A avut o perioadă lungă de timp în care gândea așa, până când și-a dat seama că prin atitudinea ei și prin ceea ce vorbește, îi afectează pe ceilalți. Din dorința de a-i ajuta pe ceilalți, dar și pentru a fi ajutată la rândul ei, pe lângă facultate, ea este membru voluntar în asociația pacienților cu boli autoimune. Astfel, ea a ajuns să intre contact cu diverși specialiști, dar și cu alți pacienți care se află într-o stare mai gravă decât ea. „Am ajuns să-mi dau seama că a fi bolnav nu e neapărat un impediment în ceea ce tu vrei să faci sau ceea ce tu-ți propui și ce îți dorești cu adevărat. Nu te împiedică absolut nimic.” Astfel, Laura vrea să afle care este numărul de pacienți diagnosticați cu Lupus la nivelul județului Timiș și să creeze un grup de suport, în cadrul căruia să facă întâl-niri, să schimbe impresii și chiar să încerce terapii noi.

„Nu mi-a fost teama că o să mor”În momentul în care a fost diagnosticată cu Lupus

nu i-a fost teamă că o să moară, ci mai degrabă i-a fost teamă că nu a realizat nimic până la vârsta de 19 ani, că nu rămâne nimic în urma ei, că nu a făcut ceva productiv, că nu rămâne ceva din ea. În privința angajării, ca și în cazul oricărei alte boli, se ajunge la discriminare pentru că pe angajatori nu-i interesează daca angajatul poate sau

nu să facă anumite lucruri, nu-l interesează dacă trebuie să stai în spital sau să urmezi un tratament strict, ci îi interesează sa aibă profit. Din cauza bolii, Laura nu ar putea de exemplu să lucreze într-o fabrică, dar nici în condiții de stres, deoarece stresul îi înrăutățește starea.

Laura își ia tratamentul gratuit, însă tratamentul, pe de-o parte te ține pe linia de plutire, dar îți poate provoca și alte probleme: diabet, osteporoză, tromboflebită. O alternativă ar fi un tratament care costă 1.000 de euro pe lună, dar nu e nici gratuit și nici compensat pentru că nu face parte din programul național de sănătate.

„E dureros când vezi că oamenii risipesc ceea ce au, dar nu fac nimic productiv”

Pe lângă facturi și alte probleme și cheltuieli zilnice, Laura se confruntă și cu problema medicamentelor și a analizelor. Îi admiră pe cei care se chinuie și pe cei care apreciază pâinea pe care o pun pe masă: „De multe ori sunt foarte surprinsă când stau și mă uit la televizor și mai văd oameni care își cumpără mașini de mii de euro, că dau bani în van și nu au nicio bucurie propriu-zisă și sunt oameni care se confruntă cu situații atât de grele și nu au bani de o pâine, de tratament, de analize, când ele costă foarte mult. E foarte greu.”

Eu sunt ca un mărLaura reușește să-și ascundă sentimentele și stările,

deși are momente în care se confruntă cu stres și cu probleme. Ea își păstrează totuși optimismul și glumește pe seama bolii ei: „Te casează, te duci la rabla. De multe ori spun că sunt casată. Eu sunt ca un măr, de cele mai multe ori, frumos pe dinafară și strălucitor și simpatic, dacă-l tai în două – putred până în măduva oaselor.”

Povestea Laurei este o adevărată poveste de viață: arată cum un om care întâmpină zi de zi o mulțime de probleme reușește să treacă peste ele cu zâmbetul pe buze, cu optimism, cu dorința de a trăi și de a-i ajuta pe ceilalți. Boala nu o împiedică să facă nimic din ceea ce vrea cu adevărat să facă. Dacă ar fi să îi atribui o caracte-ristică, cu siguranță acea caracteristică este optimismul.

Mihaela Coste

Revistă bilunară realizată în cadrul proiectului VEHMED – Vehicule media pentru formarea abilităților practice, televiziuni și ziare operate de studenți, cofinanțat din Fondul European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Universitatea Babeș-BolyaiFacultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării Departamentul de Jurnalism

O publicație IS UBB Cluj Student Media S.R.L.

Adresa redacției: Cluj-Napoca, str. Universității, nr. 7-9, email: [email protected]

Lupta împotriva bolii care te casează

Foto

: Ar

hiva

Per

sona

la

Când ne hotărâm să venim la Cluj la facultate, una dintre replici-le părinților este: „Vai, ce bine, acum poți merge la teatru”, fie că ne-a in-teresat, fie că nu, în liceu. Ideea pare captivantă la început, dar, când te uiți pe program și vezi că au zece spectacole pe lună, deja bați în re-tragere; poți să mergi oricând, dar nu chiar acum.

Trece un semestru, trec două, trec doi ani și tu încă nu ai văzut nicio reprezentație; mai este timp, teatrul nu fuge nicăieri. Nu ai văzut ce în-seamnă teatrul clujean, nu ai văzut ce sentiment îți dă sau ce gust are. De bani nu te poți plânge deoarece un bilet de student e o nimica toată. Dacă te gândești câți bani cheltui la o simplă ieșire în oraș, începe să îți fie rușine că nu ai ajuns încă la casa de bilete, dar motive se găsesc peste tot... și sunt gratuite.

La fiecare reprezentație, sala e (aproape) plină, iar la premiere bile-tele se vând în primele zile. Am zice că nu avem de ce să ne plângem, clu-jeanul e doritor de cultură. În Cluj sunt mult peste 300.000 de locuitori, dintre care 75.000 de studenți. În

sala de teatru, câte locuri sunt? 928. Ei bine, comparând aceste numere, faptul că reușim să bifăm cele 900 de scaune roșii nu ne onorează chiar așa tare.

Nu cred că există o persoană care să își ciulească urechile într-o seară la teatru și să iasă dezamăgit de acolo. Refuz să cred. Trăim într-o lume în care totul e pus pe fugă și să vorbim despre asta deja a devenit un clișeu. Uităm la fel de repede cât învățăm, suntem tot timpul obosiți și nu avem timp să ne relaxăm că pierdem trenul care ne duce spre un viitor strălucit. Nu ne trăim clipele, ci trăim undeva în săptămânile viitoare. Avem liste interminabile „de făcut” și ne stre-sează gândul că nu putem bifa fiecare liniuță acum și aici.

Trebuie să fugim odată cu lumea și considerăm că un moment de res-piro ne-ar da viața peste cap. Co-rect, trăiesc și eu la fel, dar am găsit o soluție: teatrul. În toată avalanșa de evenimente și informații, îmi aleg și câte o piesă. Bineînțeles, mănânc pe fugă, fug după autobuz și într-un final ajung la spectacol. Tot timpul sunt în întârziere, tot timpul mă gră-besc, am avut atâtea de făcut peste zi, dar nu întârzii la teatru. Niciodată.

Din clipa în care mi s-a rupt bile-tul într-un cloț, totul se transformă. De aceea de multe ori aleg să merg singură, să fie doar momentul meu. Mă așez pe scaunul de catifea, mă uit fascinată la amploarea clădirii - de fiecare dată -, ascult murmurul din jur, îmi închid telefoanele și, gata, sunt eliberată. Am scăpat de lumea de afară, de gânduri, probleme sau

alte sentimente.Începe piesa. Fiecare detaliu mă

prinde din primul moment. Decor, costume, replici. Nu există nimic care să mă fure întru totul, în afară de teatru. Sunt concentrată când citesc ceva, când discut cu cineva, dar tot timpul există un alt gând mic care vrea s se facă auzit.

La teatru uit de liste, uit de greșelile pe care acum trebuie să le plătesc destul de scump, uit de cer-turile cu prietenii cei mai buni, pe care nu știu cum să îi aduc înapoi, uit de viața mea de zi cu zi. În acele două ore, sunt o altă persoană. Sunt lipită de personaje și trăiesc fiecare moment alături de ele. Râd, plâng și am bătăi accelerate de inimă.

Ce altceva ți-ar face mai bine într-o lume care merge pe repede-înainte? Oricine își poate rupe două ore din program să ajungă la teatru, oricine are nevoie de o deconectare, oricine are nevoie de un timp numai pentru el.

Iar, după ce s-a terminat piesă, nu sar în primul bar care îmi iese în cale să o iau de la capăt, ci încerc să intru treptat în realitate. Locul meu preferat e pe scările de la Cate-drala Ortodoxă. Acolo poți să admiri amploarea teatrului de afară, statui, spațiu verde și o fântână care dan-sează pe ritmuri alese.

Acesta e sentimentul de satisfacție. Acesta e sentimentul de împlinire. Acesta e sentimentul de respiro.

Du-te la teatru!

Alice Mogojan

O viață allerto în ritm lento

Păcat că în ultima vreme, cele două -balul și bordelul- au devenit aproape același lucru. Vorbesc, bineînțeles, despre balul bobocilor și în continuare mă voi referi la cel de nivel liceal, pentru că studenții sunt totuși majori, deci trea-că de la mine și “iartă-i, Doamne, că știu ce fac”. Am observat recent o invazie de știri pe această temă, în special în mediul virtual și după fiecare propoziție citită mă inunda tot mai multă greață față de generațiile de “bobocei” din ziua de azi.

14, maxim 15 ani. Asta este vârsta pe care o au atunci când pășesc pentru a mia oară într-un club, însă de data asta pentru a fi botezați oficial cu denumirea de boboci de liceu. Mândri nevoie mare că au scăpat de școala generală -pentru că na, e urât să zici că ești chiar în clasa a VIII-a atunci când te ia un frezat cu ceafă triplă de 30 de ani din Bamboo și te duce cu BMW-ul acasă-, bobocii noștri se pregătesc de marele eveniment cu 2 luni înainte. Cel puțin. Și pregătirea asta include alegerea unui outfitt cât mai “dă valoare”, poate costa și 4000 de euro mai nou, nu e nicio problemă, că părinții au de unde. Scopul scuză mijloacele, nu-i așa, și scopul este acela ce a fi cel mai versat din tot clubul, sau în cazul domnișoarelor, cea mai unikata și invidiată prințesa. Așa… în continuare, bobocii își fac programări: la coafor, la machiaj, la spa, la pensat (unde fețele stau la rând după așa zișii “baieți”) și la toate chestiile alea care pentru ei sunt la fel de vitale cum e mâncarea pentru somalezi. Ultimul pas și cel mai important, asta în cazul în care vor ca toate eforturile lor să nu

treacă neobservate, e acela de a se înscrie în cursa pentru Miss și Mister Boboc. Frumoasă titulatură, păcat că pentru a o câștiga, bobocii trebuie să prindă banane zburătoare cu gura sau să mimeze un act sexual pe piese de genul “Stinge lumina”. Căci astea sunt probele de bază mai nou. Cea de cultură generală, de exemplu, nu mai e de actualitate; cui îi pasă că ultima carte pe care ai citit-o a fost aia cu Asu’, când ai jucat poker pe dezbrăcate cu prietenii, la bar, atâta timp când ai fusta deasupra fundului și decolteul la buric? Oricum, după ce a luat bo-boaca noastră (și fac referire la fete, căci ele sunt cele mai interesate de concurs; băieții sunt acolo doar pentru femei și alcool) mult râvnitul titlu, sau măcar cel de Miss Popularitate, că doar e populară tare între jurați, if you know what I mean, poate și ea, biata, extenuată după atâta efort și dăruire, în special la proba cu banana, să bea un cocktail de 30 de lei și să dea tot ce are ea mai bun pe ritmurile exotice din club. Peste o oră, două, va regurgita ea suav pe scări, ca o adevărată lady, însă nu-i nimic, important e că s-a distrat și că a avut parte de un bal al bobocilor de neuitat.

Și e trist... e trist pentru că noi, „bătrânii”, asistăm cu ochi critici la un spectacol despre degradarea rasei umane, despre snobism și prostie, pe când ei, cei cu doar câțiva ani mai tineri, sunt actorii principali. Și chiar mai tragic decât asta e că mulți dintre ei iau și Oscarul pentru cel mai bun rol.

Laura Badiu

Ori la bal, ori la... bordel

Este dovedit! Nu ești student dacă cel puțin o dată nu ți s-a întâmplat să trebuiască să îți planifici banii de buzunar, să ai grijă cât cheltuiești pe mâncare, cât pui deoparte pentru haine sau alte tipuri de produse, dar și cât vei cheltui pentru ieșirile în oraș: la cinema, la un suc cu prietenii, la teatru, concerte, sau, de ce nu, chiar și în cluburi.

Bineînțeles, întotdeauna există riscul ca „socoteala de acasă să nu se potrivească cu cea din târg” și să ajungi să cheltuiești mai mult decât ți-ai propus inițial și să te „trezești” că mai este jumătate din lună, iar banii s-au terminat. Ce faci atunci?

E simplu. (Cel puțin pentru unii.) Devii „afacerist de ocazie”. Trebuie să recunosc că până nu demult auzisem de aceleași

„afaceri” peste tot: comandarea de produse de la Avon, Orifla-me, Amway, cumpăratul cosmeticelor din alte țări (de regulă primite de la unchi, mătuși, prieteni care sunt plecați din țară), iar apoi vinderea lor prin facultăți și cămine, umblatul din cameră în cameră (în cămine, mai ales) cu geamantane pline cu haine sau dulciuri, toate cu prețuri variabile. Însă, la fel ca oricare alte afaceri, acestea nu prea mai dau randament.

Așa e cu studenții. Nu „merge” bine o afacere, nu-i nimic. Facem alta. Astfel au apărut altele, mai ingenioase, mai pro-fitabile, cum ar fi: pensat + vopsit sprâncene = 10 lei (Ieftin! La salon e dublu.); tuns = 20 lei; masaj = 15 lei; iar, ca să nu se lase mai prejos, băieții se „învârt” de obicei în zona afacerilor cu gadgeturi: vânzări de telefoane, căști pentru copiat la exa-mene, dar și amanetări de laptopuri sau bijuterii primite de regulă de la părinți și iubite. Și nu, nu este o glumă. Toate se întâmplă cu un motiv: prea puțini bani de buzunar.

Până aici, nimic mai simplu! Problemele pot apărea însă când îți dai seama fie că ai prea multe opțiuni, fie aproape deloc.

Ce se întâmplă dacă nu ai ce vinde sau amaneta și nici nu poți presta vreun serviciu demn de a fi plătit? Păi, nu prea multe. Aștepți să treacă și cealaltă jumătate de lună, mâncând cu împrumut de la colegii de cameră / apartament, reduci drumurile acasă (că oricum nu ai bani de mers și îți este rușine să recunoști; mai bine minți că stai să înveți) și punându-ți pofta-n cui pentru ieșiri și alte plăceri. Toate până când ori îți trimit părinții „pensia” lunară, ori primești bursa.

Cine e de vină? Sistemul de învățământ „ieftin” și zecile de ipocriți care l-au creat și au impresia că se poate trăi cu o bursă de 350 de lei pe lună într-un oraș universitar. Ca să experimenteze și ei acest fapt, le propun să facem schimb.

Elena Cocoru

Studentul și afacerile

Trăiam pe principiul că fiecare clipă e unică și trebuie trăită la maxim.

Redactori:Laura BadiuAdriana SoloveiElisabeth BoteanuCarmen CiorteaMaria CosmaDiana CristolțeanAntonia-Georgiana DumaBianca DumitruAlice MogojanCasian SimenyPaul PopMihaela Coste

Cosmin SilaghiElena Cocoru

Documentare și corectură: Denisa Camelia BejereaIleana BizăuRaul Vasile BlagaMădălina Iulia BucurAndrei Alex CăprarIulia Andreea CătanăOana CioncanLaura Florina Ciornei

Vlad CocostârcMădălina Danusia CorșăuMircea Andrei CrișanAndreea DulapCristiana DumitruClara IonAndrada MeseșanAlexandra Ramona MorarRoxana OneaCosmina RoșuAlexandra Mădălina SârcaMihaela Simona SocaciuPetru Știblei








UMANE




AMPOSDRU



UMANE


CNDIPT

Demult apuse vremurile în care mass-media ne informa corect fără vreo implicare externă a uneia din părțile în cauză implicate, uimitor este faptul că se mai găsește cineva pentru care imparțialitatea este principala calitate pentru informarea și educarea publicului.

Asociația pentru Educație Politică, căci despre ea vorbesc, este o asociație non-guvernamentală, înființată de curând după modelul german, care își propune „Edu-carea politică și responabilizarea populației și a societății civile în asumarea conștientă a deciziilor care au impact asupra fiecărui cetățean, promovându-l astfel drept un pilon activ în societate, după cum se caracterizează pe site-ul acesteia.

Nu întâmplător am ales să vorbesc despre asta cu atât mai mult cu cât se apropie alegerile parlamentare iar un sfat, o înștiințare și un punct de vedere neutru nu ar strica nimănui.

Deși ca idee există de mai mult timp în acte, a fost pusă în practică de curând cu ajutorul a trei studenți doctoranzi, respectiv Mark Torok și Raul Rognean care, implicit, sunt și membri fondatori.

Viziunea și motivația adusă pentru înființarea acestei asociații este dorința de a trăi într-o societate în care cetățenii sunt parte activă a sistemului de guvernare, iar conștiința lor are la bază cunoașterea și înțelegerea sistemului politic, călăuziți fiind de principii etice și morale.

Ca orice asociație care se respectă, funcționează pe baza unor valori după care se și ghidează. Integritatea acesteia este una dintre valori și face referire la ones-titatea și incoruptibilitatea de care vor da dovadă pe parcurs. Cea mai importantă dintre valori este nepar-tizanatul, deoarece, după cum declară asociația, ea este independentă din punct de vedere al afilierii vreunui partid politic și își păstrează echidistanța în prezentarea doctrinelor sau ideilor politice.

La rândul ei, implicarea face parte dintre valori, de-oarece doar prin implicarea activă a fiecăruia dintre cetățeni se poate produce o schimbare majoră. Responsa-bilitatea pe care o avem față de noi și de societate pentru absolut tot ceea ce desfășurăm și întreprindem este o altă valoare marcantă a acestei asociații. Cetățeanul trebuie să fie conștient de potențialul pe care îl are în crearea unui impact pozitiv, mai mult, de a-l transforma în fapte.

Educarea continuă prin folosirea oricărui prilej în a ne dezvolta și a învăța continuu este componentă a valorilor exprimate mai sus. O educare mai bună, mai facilă în

domeniul politic, de care azi se ferește cetățeanul, ar face ca implicarea să fie mai mare, iar fiecare își va asuma ceea ce face într-o măsură mai mare.

Comportamentul civic nu lipsește de aici astfel că acționarea pentru interesul general, solidaritatea, îm-preună cu responsabilitatea sunt pașii de urmat spre reușita tuturor.

Votează în Cluj Asociația pentru Educație Politică a desfășurat și are

în curs de desfășurare diferite proiecte. Votează în Cluj a fost primul proiect desfășurat care s-a lansat în perioada premergătoare alegerilor locale din 2012, cu scopul de a informa cetățenii clujeni cu drept de vot cu privire la candidații pentru funcția de primar al municipiul Cluj-Napoca. Deoarece nu toți au beneficiat de aceeași mediatizare și cunoaștere, asociația si-a propus sa aducă la cunoștința publicului toți candidații pentru funcția de primar al Municiupiului Cluj-Napoca.

Dat fiind faptul că asociația își propune o educare a publicului în ceea ce privește politicul și implicațiile sale, pentru ca oamenii să cunoască absolut toți candidații s-a pus la dispoziție siteul www.voteazaincluj.ro care prezintă informații obiective și relevante despre backgro-und-ul educațional, cariera profesională și politică și alte informații privind activitatea candidaților.

Proiectul a vrut astfel să aducă la cunoștință informații despre toți candidații, dar și ajutor cu privire la candida-tul pe care l-au votat pe 10 iunie prin informații referi-toaare la experiența profesională și politică a fiecăruia.

Întrebat dacă au primit oferte din partea candidaților

Educație politică. Un curs obligatoriuDe la UBB la WarwickStudent de „tranziție” de la UBB la „Warwick”(Anglia), Cătălin Țurcaș, consideră că „matematica este un domeniu fascinant în care, paradoxal, cu cât știi mai mult, îți dai seama că știi mai puțin.”

Timp de un an ai fost student la Universitatea „Babeș-Bolyai”. Ce te-a determinat să pleci din România?

În clasa a XII-a am hotărât că voi urma cursurile unei facultăți de matematică pură. Dacă până atunci cochetam cu ideea de a studia informatica, anumite întâmplări m-au determinat să cred că matematica este domeniul în care mă simt acasă. Așa a început să se contureze ideea de a pleca în străinatate, deoarece îmi doream să studiez într-un departament în care se face cercetare de top la nivel mondial. Anul întâi petrecut la Cluj a fost doar un an de tranziție.

La ce te-ai gândit când ai ales Anglia?Mă aflam în momentul în care trebuia să decid între

o universitate din SUA, una din Germania și câteva din Anglia. Am avut în vedere pe lângă aspectele academice, distanța de casă, limba, cultura și cheltuielile pe care le implicau fiecare.

Pe ce criterii ai ales Universitatea „Warwick”?Am fost acceptat la toate universitățile la care am

aplicat din Marea Britanie, dar motivul principal pen-tru care am ales University of Warwick a fost reputația foarte bună pe care o are departamentul de matematică de aici. Mai mult, ca să vă faceți o idee asupra nivelului de cercetare care se desfășoară aici, valoarea granturilor momentan active în departamentul de matematică de aici este de £27,110,712 lire sterline. Printre cercetătorii care lucrează aici se numără o serie de membrii ai Royal Academy, câștigători a numeroase distincții, nume sono-re din matematica actuală. Pe lângă toate acestea, am fost stimulat de o bursă de studiu, lucru destul de rar, din partea departamentului de matematică.

Ce a presupus aplicația?Procesul de aplicație este simplu, dar foarte serios.

Totul se desfășoară prin portalul online UCAS unde am completat un formular cu datele personale. Apoi am atașat o scrisoare de motivație, câteva recomandări și fișa matricolă până la momentul respectiv. A trebuit să îmi aleg cinci universități la care voiam să aplic și procesul a început. Universitățile răspund pe rând, unele cerând detalii, recomandari, interviuri sau teste suplimentare.

Persoanele care au venituri modeste au șanse de studiu la această universitate?

În condițiile în care persoana în cauză are rezultate academice foarte bune sunt ferm convins că situația

Foto

: Arh

iva

Pers

onal

a

a trebuit să faci ca să ajungi până aici?Am muncit foarte mult în liceu. Îmi aduc aminte că în

clasa a XI-a ajunsesem să lucrez în medie cam zece ore de matematică pe zi. Acea perioadă a fost probabil cea mai productivă pentru mine și a reprezentat o adevărată trambulină în ascensiunea mea matematică. Am parcurs materia din anul întâi de facultate și o mare parte din materia care se predă în anii II și III. Olimpiadele au fost o experiență frumoasă, dar ideile folosite în rezolvarea problemelor cel puțin până la fazele naționale sunt idei elementare, destul de limitate și ajung să se repete.

De unde vine pasiunea pentru matematică?Am avut înclinații spre științele exacte de când mă știu.

Tata, inginer de profesie, a observat asta de când eram la grădiniță și m-a motivat tot timpul pentru această preocupare. Apoi, cu înaintarea în vârstă și în cunoștințe, am devenit tot mai pasionat. Este un domeniu fascinant în care, paradoxal, cu cât știi mai mult, îți dai seama că știi mai puțin.

În afară de domeniul matematic, în care crezi că te-ai putea integra?

Două care îmi vin în minte sunt evident cele adiacente matematicii, respectiv domeniul IT și economia. Cea din urmă este o pasiune de-a mea încă din anii terminali de liceu și este foarte la modă ca unii dintre cei mai buni absolvenți de matematică de la Warwick să fie angajați de bănci sau fonduri mari de investiții din Londra.

Care sunt intențiile tale de viitor?Nu plănuiesc să mă întorc în viitorul apropiat. Deși

sunt atașat în special de orașul natal, cred că ar fi o ri-sipa de resurse din partea mea să mă întorc chiar după facultate. Prefer să mă stabilesc aici, să încerc să fac cercetare, să-mi clădesc o carieră, ca apoi dacă decid să mă întorc în țară să am ce să ofer.

Voi încerca să mă implic, chiar dacă de la distanță, în sprijinirea copiilor talentați la matematică din România.

Elena Cocor

materială nu este un impediment major. Guvernul bri-tanic acordă împrumuturi pentru taxele de studiu, îm-prumuturi pe care studentul le plătește după ce intra pe piața muncii.

Ce oportunități se oferă studenților veniți din alte țări?Pe parcursul trimestrului întâi din primul an, studenții

internaționali primesc o atenție deosebită. Aproape că sunt luați de mână și ajutați să-și facă un cont în bancă, permis de muncă și tot ce au nevoie pentru a-și începe studiul liniștit. Li se prezintă cum funcționează sistemul, cum se acordă notele și ce așteptări are universitatea de la ei.

Presupun că ai avut anumite așteptări înainte să pleci. Care au fost acestea?

Înainte să vin în Anglia, am lucrat ca asistent într-o tabără de matematică din California. Acolo am avut posibilitatea să văd cum arată câteva campusuri de top, mai exact pe cele de la Stanford și UC Santa Cruz, deci imaginea unui campus modern era destul de realistă în mintea mea.

În ce măsură s-au adeverit aceste așteptări? Nu am fost surprins deloc când am descoperit un cam-

pus foarte bine dotat. Este situat în exteriorul orașului și găsești tot ce-ți trebuie ca să nu fii nevoit să îl părăsești. De la bibliotecă, spații pentru studiu in grup, laboratoare, săli și terenuri de sport, bazin de înot, sucursale ale unor bănci, până la restaurante și magazine supermarket toa-te sunt la cel mult două minute de căminele studențești.

Care sunt deosebirile între sistemul universitar româ-nesc și cel englezesc?

Primul plus al sistemului englezesc este organizarea administrativă mult superioară. Singura grijă a studen-tului este să-și facă programul și să învețe. În România eu și colegii mei eram plimbați dintr-o clădire în alta, pentru treburi administrative, aici lucrurile stau altfel. La secretariat intru cu cea mai mare plăcere la orice oră din zi și nu s-a întâmplat nici o dată să plec de acolo fără să fiu ajutat. Datele examenelor sunt fixate la începutul anului, iar profesorul de la curs nu are control total asupra lor. Toate grupele dau examenul în același timp. Ca și student la Warwick, ți se atribuie un tutore și un supervizor. Tutorele este de obicei un profesor universitar cu experiență, cu care trebuie să ai o întâlnire de o oră pe săptămână, împreună cu încă cel mult trei elevi. Este la latitudinea studenților dacă doresc să discute materia de la cursuri sau doar sfaturi generale. Supervizorul este un doctorand, cu care trebuie să te întâlnești două ore pe săptămână. Acesta observă cât de serios este elevul în pregătire de-a lungul trimestrului și completează o fișă de monitorizare. Aceste întâlniri sunt obligatorii. Spre deosebire de România, aici avem teme săptămânale la majoritatea materiilor, la care dacă ai întârziat cu 1 minut față de termenul limită este notată cu zero puncte, însă primești feedbackul pentru ea.

Dar asemănările?Materiile în general sunt predate după același model,

cursuri și seminarii, respectiv laboratoare pentru cur-surile de informatică. Participarea la cursuri nu este obligatorie nici aici și în general studentul este lăsat să-și facă singur programul.

De ce ai recomanda această universitate?Terminarea unei facultăți de top în Anglia cu o notă

bună aproape că te propulsează automat într-un loc de muncă bine plătit. Primesc in fiecare săptămână mailuri de la bănci, fonduri de investiții și firme IT care vin să facă recrutări în campus pentru joburi part-time sau in-ternshipuri plătite. Facultatea are un departament numit

„Careers and Skills”, care oferă suport studenților pentru a face trecerea de la mediul universitar pe piața muncii.

Ești olimpic internațional la matematică. Ce sacrificii

pentru fotoliul de primar pentru a susține candidatura vreunuia, Raul Rognean, unul dintre membrii fondatori ai asociației, a declarat într-un interviu pentru Student-Media următoarele: „ Am fost contactați din partea mai multor candidați, însă am rămași imparțiali refuzând propunerile”.

Memorandum.roUn alt proiect important în cadrul aceleiași asociații

este ziarul Memorandum.ro, ziar nepartizan de cultură și educație politică. Scopul acestui ziar este să devină un formator de opinie competent pentru societate, iar, la rândul ei, societatea să poată contribui cu idei si feedback printr-o liberă exprimare. Astfel populația își poate pre-zenta articole, opinii ce au legătură cu educarea politică a societății, bineînțeles după o serie de îndrumări pentru eligibilitatea scopului ziarului și implicit al asociației.

Potrivit lui Raul Rognean, va apărea și varianta print a ziarului, acest lucru fiind posibil în funcție de fondu-rile acumulate. În plus, el e specificat că va apărea și o revistă științifică.

Lexicon Politic este un alt proiect din asociație care va fi un glosar informativ online, o enciclopedie, unde oamenii pot găsi definiții și explicații clare a conceptelor de factură politică.


Foto

: Med

iafa

x

Nemulțumit de toate sau mulțumit de nimicuri?De la prima oră a dimineții și până

la ultimele licăriri ale felinarului de pe stradă, poți observa în jurul

tău tot mai mulți oameni nemulțumiți. Pare a fi un virus global, care se strecoară în realitatea fiecăruia, îi atacă sistemul (imun) de fericire și îl transformă în, așa-zisul, „încă unul”. „Zombie Apocalypse” e un peisaj văzut prin ochelarii roz în comparație cu „valul nemulțumiților”. Nemulțumit de țara în care locuiește, de timpul de afară, de viteza chelneriței, de job, de musca ce a zburat pe alături și de multe alte nimicuri. Fie că s-a uitat vreun trecător altfel decât i-ar fi plăcut, a primit mult prea puține like-uri decât și-ar fi do-rit sau i-a răspuns cineva la salut nu chiar așa cum a vrut. Se și observă simptomele sindromului nemulțumiților strecurat în cuvintele-cheie „doar a vrut/și-a dorit”.

E firesc faptul că vrem tot ce-i mai bun pentru noi, instinctele primare plus un strop de evoluție creionează un ego puternic în fiecare. Tindem spre utopica perfecțiune a tuturor lucrurilor.

Ne-am propus scopuri diverse, de la lucruri mărunte până la planuri cosmice, și ne-ar plăcea ca acestea să ne reușească în cel mai înalt grad posibil. Știm mai multe, analizăm prea multe și tot mai nemulțumiți devenim. Ne gândim la ce va fi, cum va fi, dar uităm să ne amintim că mai sunt și alte lucruri în jurul nostru. Urcăm în avionul supersonic cu destinația „scop”, dar uităm să privim pe geam. Fiind concentrați pe destinație observăm lucru-rile care nu ne reușesc, situațiile care nu sunt așa cum ne-ar fi plăcut să fie, adu-năm o mulțime de astfel de nemulțumiri, în loc să evidențiăm aspectele pozitive

ale momentelor. Poate că acea utopică perfecțiune o poți găsi anume în momen-tele imperfecte sau neanticipate.

Zâmbește. Nu vreau să semene cu o adiere a valului hippie, dar un zâmbet și un strop de fericire își pot găsi culcușul în fiecare lucru mărunt din jurul tău și îți pot face ziua mai frumoasă. Dacă e să revenim la egoismul din noi, oare nu e simplu: ești fericit - înseamnă că te simți bine (dacă e să excludem cazurile sado-maso)? Un nene înțelept zicea că a hotărât să fie fericit, pentru că face bine la sănăta-te. Oare egoul tău nu vrea ca tu să te simți bine? Poate că nu ne dăm seama, dar noi putem alege conștient atitudinea față de un oarecare lucru. Astfel, se pare că acel înfricoșător virus ce își tot găsește noi jertfe ar putea trece pe-alături, fără ca să ne afecteze. Tu alegi cum să privești lucru-

rile și, respectiv, ce senzații să-ți provoace acestea. Să fii nemulțumit de toate, sau să găsești fericirea în aparentele nimicuri.

A.C.

Foto

: Arh

iva

Pers

onal

a








UMANE




AMPOSDRU



UMANE


CNDIPT

Studcard vs...

Scurt istoricCardul studențesc Omnipass a fost

înființat în anul 2009 de Asociația Student Plus, fiind un proiect al reprezentanților studenților din cadrul UBB.

Cum obții cardul studențesc?Pentru a obține Omnipass- ul trebuie

să completezi formularului de preînscri-ere de pe site-ul oficial, www.omnipass.ro. Cardul Omnipass este gratuit. Pentru că orice legitimație autentică are nevoie de o fotografie, acest card are un sistem propriu: fotografia ta este făcută pe loc, după ce ai semnat formularul pe care l-ai completat cu ceva timp înainte pe net, la una dintre locațiile menționate pe pagina oficială. După ce au fost îndeplinite toate condițiile menționate anterior vei primi cardul în cel mai scurt timp: aproximativ 4 zile. Sistemul spune că trebuie să îl ridici din locația unde ai semnat și chestionarul.

Facilități Principalele facilități de care dispui

în momentul în care ai Omnipass sunt : transport în comun gratuit sau posibili-tatea de a-l utiliza în calitate de card de identificare. Alt motiv pentru care cardul atrage tot mai mulți posesori este pache-tul de vouchere în valoare de 3.000 de lei. Voucherele reprezintă discounturi sau gratuități la firmele partenere Omnipass- ului, cum ar fi: Salonul Gala, Bamboo Fitness and Spa, Cabinetul Stomatolo-gic Marisald, Smile Dental Clinic, T – Dance, Fabrica de Bere Ursus, standul de caricaturi din Polus Center, reduceri la meciurile Universității Cluj etc. Mai multe detalii puteți găsi pe http://www.omnipass.ro/reduceri/ .

Evenimente Un alt avantaj de care te poți bucura

dacă ești posesor al Omnipass- ului este acordarea unui discount pentru accesul la evenimentele la care Omnipass- ul este partener. Cele mai recente evenimente de acest fel au fost Balul Bobocilor UTCN 2012, Concert Guess Who, TiMAF Open Stage sau Concert Parov Stelar.

Valabilitatea În ceea ce privește valabilitatea, poți

utiliza acest card pe o perioadă de 4 ani, cu singura mențiune că trebuie să îl vizezi anual la oricare dintre locațiile Omnipass. Condiția pentru a putea valida cardul este să ai carnetul de student și legitimația la rândul lor vizate pe anul în curs.

I.C.

...Omnipass

Foto

: Mih

aela

Cos

te

Hai să facem schimb de... timp!

Dacă tot ne-am rătăcit prin labirin-turile crizei economice, cu zecile de cotituri care duc spre aceleași

„vorbe multe, dar fără rezultate”, avem ocazia să ne punem mintea la încercare cu ingeniozitate. Dorințele mari și pustieta-tea portofelului pot genera în capul pose-sorului lor idei uimitoare sau uimitor de... simple. Concentrându-ne pe „bani, bani, bani”, ne scapă din vedere un amănunt crucial și anume conștientizarea faptu-lui că cea mai valoroasă monedă de care dispune fiecare e timpul. Atunci de ce nu l-am folosi, literalmente, pentru schimb?

„Banca Timpului” înainte și acumUtilizarea timpului ca monedă de

schimb constituie principiul funcționării sistemului economic alternativ „Banca Timpului” (denumit și „Pușculița Tim-pului”, „Schimb de Servicii” sau „Schimb de Timp”). Noțiunea a fost introdusă de juristul american Edgar Cahn prin în-depărtatul an 1980 și a prins viață în circumstanțele secării fondurilor pentru programele sociale. „Banca Timpului” se ocupă de gestionarea serviciilor (talente, abilități deosebite, cunoștințe în diferi-te domenii) pe care le poate oferi fiecare om, fără discriminări legate de vârstă, sex, religie sau specializare profesională. Scopul lui Cahn a fost să creeze un sistem care s-ar autoregla și care să valorifice capacitățile individuale ale fiecărei per-soane, fiind totodată imun la aspectele politice. Ideea a prins viață și s-a răspân-

dit treptat și în alte țări ale lumii. În condițiile dezvoltării tehnologice ra-

pide, a fost posibilă extinderea acestui tip de troc în domeniul on-line, iar mai târziu acesta s-a stabilit acolo definitiv. Astăzi sistemul „Banca Timpului” e folosit în 33 de țări, printre care SUA, Marea Britanie, Spania, Australia, Coreea de Sud, Turcia, Israel, Slovacia, China, Japonia.

Cum funcționează?Simplificând definițiile existente,

„Banca Timpului” presupune un schimb de servicii plătite cu timp. Tipurile de ser-vicii oferite sunt diverse, de la cursuri de limbi străine, chitară sau dansuri, până la asistență medicală. În calitate de „ex-pert” pe un anumit domeniu, oferi o oră pentru a ajuta pe cineva din comunitatea ta și câștigi o oră credit, aceasta înregis-trându-se în baza de date a băncii. Acea oră câștigată o folosești pentru a plăti pe cineva, ale cărui servicii vrei să le soliciți. Astfel se formează un circuit al timpului, fără a fi nevoie de resurse anexe.

Cum poți avea încredere în competența „clienților” băncii? În echipa băncilor exis-tă specialiști care verifică prezența unor documente ce ar atesta competența per-soanei dispuse să împartă cunoștințele sale dintr-un anumit domeniu (în mod special e vorba despre serviciile medicale, îngrijirea copiilor).

Ce face România?Până acum în România nu a existat vre-

un site care să funcționeze după principiul trocului de timp. Însă totul pornește de la o idee, iar un strop de dorință și curaj pot face multe.

Un grup de tineri entuziaști de la Fa-cultatea de Științe Economice și Gestiu-nea Afacerilor (FSEGA) ai Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, și-au propus să aducă „Banca Timpului” și în Româ-nia. Ruxanda, Gabi, Darius, studenți în anul II la marketing, și Mihaela, anul II la finanțe și bănci, sunt conștienți de eficiența funcționării acestui sistem eco-nomic alternativ și ar vrea să-i convingă și pe alții. „Știam că vrem să facem un site deosebit de celelalte din Cluj, ba chiar din întreaga Românie. Aveam idei mai năstrușnice cu care să umplem site-ul, dar ne trebuia ceva „revoluționar”. Așa mi-am amintit cât de interesant mi-a părut conceptul de site „Pușculița Timpului”. Am auzit de el pentru prima dată de la un participant din Cipru la un training internațional, desfășurat în Turcia. Ideea se bazează pe schimbul de experiență și dorința de a a-ți petrece timpul pentru a învăța tu ceva sau a învăța ceva pe cineva” mi-a zis Ruxanda.

Dar oare vor fi atrași oamenii de un așa tip de site? „Credem că ideea va plă-cea publicului, pentru că tinerii din ziua de azi se află într-o continuă căutare de lucruri noi și interesante, care să le aducă beneficii atât lor, cât și celor din jur. Acest lucru este practic evident în Cluj, orașul unde se desfășoară atâtea evenimente or-ganizate de către studenți pentru studenți. Consider că aici e locul unde ideile noi prind cel mai bine, datorită faptului că locuitorii sunt întotdeauna deschiși pen-tru noi provocări” m-a convins Ruxanda.

Deși existența site-ului se află până acum doar în etapa proiecției, strecurân-du-se un șir de aspecte și situații care îi împiedică să-și materializeze ideea, viito-rii „bancheri ai timpului” nu se dau bătuți. Micile neînțelegeri în cadrul grupului, resursele mult prea mici de timp liber, instabilitatea deciziilor persoanei care s-ar ocupa de partea tehnică a site-ului, reprezintă doar niște dovezi reale ale fap-tului că orice idee trece printr-o șlefuire și dacă e suficient de puternică va străluci în societate pentru un timp îndelungat.

A.C.

Scurt istoric„Studcard” a fost primul card

studențesc lansat în Cluj-Napoca, în apri-lie 2006, fiind un proiect al Consorțiului Studenților din România. Din 2008, s-a extins și în universitățile din Tîrgu Mureș.

Cum obții cardul studențesc?Pentru a obține un Studcard trebuie să

plătești o sumă de 20 de lei, avantajul fi-ind însă că „este singurul card studențesc care se eliberează pe loc”. Trebuie să mergi cu un act de identitate, o copie a actu-lui identitate și a carnetului de student avizat, precum și o poză tip buletin, la unul dintre sediile de eliberare specifi-cate pe site-ul oficial: studcard.ro. Tot pe site poți completa și formularul online pentru pentru primirea cardului, ca să economisești timp.

FacilitățiLa fel ca și Omnipass, Studcard-ul

oferă posibilitatea de a primi gratuitate sau reducere la abonamentele pentru au-tobuz, troleibuz și tramvai. Marea miză pentru studenți constă, bineînțeles, în pachetele de peste 300 de vouchere, care oferă, din datele oficiale prezentate pe site, 2970 de lei reducere pentru diverse servicii și produse din Cluj, în peste 9 baruri și cluburi și 10 restaurante par-tenere din oraș, precum și în saloane de înfrumusețare, săli fitness, teatre, cine-ma, cursuri de limbi străine sau servicii medicale. Lista cu toți partenerii și pa-chetele de reduceri poate fi vizualizată pe site-ul oficial al organizației.

Pe lângă reducerile comerciale, Stud-card se implică, în calitate de organiza-tor sau partener, și într-o serie de eve-nimente adresate tinerilor. De exemplu workshopuri pentru dezvoltare personală. De asemenea, organizația Studcard s-a implicat în organizarea unor concerte de amploare, precum „Transilvania Music Event” la Cluj-Napoca și „Fusion Festival”, în apropierea Sibiului.

EvenimenteÎn fiecare săptămână, sunt organiza-

te și petreceri tematice pentru studenți, precum: Retro Party, Single Party, StudParty, Petrecerea Brățărilor și mul-te altele, bineînțeles cu reduceri și oferte pentru posesorii de Studcard.

Valabilitatea Valabilitatea cardului Studcard este de

2 ani, iar dacă ți-l prelungești, trebuie să plătești din nou taxa de 20 de lei, dar poți păstra aceeași poză.

Adriana Solovei

Printre vechituriSituată pe Strada Universității, Casa

TIFF este un centru cultural care are ca și scop promovarea artei și a

cinematografiei, astfel reușind să dezvolte o pasiune pentru film, teatru, cultură și artă în rândul clujenilor și al studenților. De-a lungul timpului, în camerele casei TIFF au avut loc multe evenimente cul-turale, diferite expoziții, târguri de carte, sau spectacole de teatru.

Târgul vintage este unul dintre eveni-mentele organizate și găzduite de Casa TIFF zilele acestea. La împlinirea a aproape 3 ani de existență, târgul, sau „Târguțu de vintage” (după numele lui de pe afișe), a avut și anul acesta un succes total.

Spectatorii și-au făcut loc încet încet printre sutele de accesorii, rochii, poșete, eșarfe și bijuterii, toate datând de la jumă-tatea secolului. Ceasurile transformate în medalioane și mărgelele au fost la mare căutare și anul acesta.

Rochiile dantelate și bijuteriile confecționate handmade au fost un de-liciu vizual pentru doamnele iubitoare de astfel de lucruri, iar pantofii cu paiete

sclipitoare, au dat locului un aer specific anilor 20.

Dacă ați ratat acest târg, sperăm ca fotografiile de mai jos să reușească măcar puțin să vă introducă în atmosfera vintage de la Casa TIFF.

C.C.

➲ Calități – FIeCAre PersoANă Are

CAlItățI vAloroAse, tAleNte,

CuNoștINțe Pe CAre le PoAte oFerI.

resPeCtIv, toțI Pot CoNtrIbuI.

➲ RedefiniRea munCii – uNele tIPurI

de muNCă suNt de NePrețuIt.

➲ ReCipRoCitatea – Ajutorul e mAI

eFICIeNt AtuNCI CâNd Are loC îN

Ambele dIreCțII. dePuI mAI mul-

tă străduINță îN ACtIvItAteA tA

AtuNCI CâNd ștII Că veI PuteA APe-

lA, lA râNdul tău, lA servICIIle

AltuIA.

➲ Rețelele soCiale – trăIm îNtr-o so-

CIetAte șI Nu Putem FI IzolAțI de eA.

Avem NevoIe de INterACțIuNe reCI-

ProCă îNtre membrII ComuNItățII.

Ajutorul reCIProC stă lA bAzA

ComuNItățIlor Cu o FuNdAțIe solI-

dă, stAbIlă, bAzAtă Pe îNCredere,

relAțII reCIProC beNeFICe.

➲ RespeCt – trebuIe APreCIAtă

ImPortANțA FIeCăreI PersoANe,

PreCum șI CoNtrIbuțIA ACesteIA

Adusă GestIoNărII mAI eFICIeNte

A ComuNItățII. resPeCtul Nu Are

lImbă, APArteNeNță rAsIAlă sAu

relIGIoAsă.

A.C.

Valorile fundamentale:

Foto

: Mih

aela

Cos

te Foto

: Mih

aela

Cos

te

Foto

: Mih

aela

Cos

te

Foto

grafi

i: Ar

hiva

per

sona

lă C

ristin

a Fl

orin

a Ch

erec

heş








UMANE




AMPOSDRU



UMANE


CNDIPT

Derby de Cluj acontat de CFREchipele din Bundesliga strălucesc în UEFA Champions League

Aflată de multe ori în umbra campionatelor din Anglia și Spania, Bundesliga dă trei echipe în UEFA Champions League și tot atâtea șefe de grupă înainte cu o etapă

de finalul acestei faze

Bayern Munchen, Borussia Dortmund și Schalke 04 conduc grupele din care fac parte și vând în Europa o imagine impecabilă a campionatului german. La aceas-tă imagine contribuie însă și formațiile nemțești din Europa League: Stuttgart, Borussia Monchengladbach și Hannover 96. Toate trei se află pe poziții calificabile în competiția soră a Champions League, care se află în aceeași fază. Stuttgart ne-a ajutat să înțelegem și discrepanța evidentă dintre campionatul german și al nostru. Echipa de pe locul 12 din Bundesliga a măturat pe jos cu Steaua, formație care domină autoritar competiția internă, învingând-o cu 5-1 chiar pe Național Arena.

În penultima etapă a grupelor Champions League s-au tranșat majoritatea duelurilor importante pentru ocupa-rea primelor două poziții, însă câteva conturi urmează să fie reglate în ultimele două zile de Liga Campionilor din acest an: 4 și 5 decembrie. Cu excepția lui Man-chester City și a uneia dintre Chelsea și Juventus, restul „echipelor grele” și-au asigurat calificarea în primăvara acestei competiții.

Grupa A era încă de la tragerea la sorți una dezechili-brată. Calculele de pe hârtie s-au confirmat și în practică, FC Porto și Paris Saint-Germain calificându-se fără niciun fel de problemă în următoarea fază a competiției. Ordinea în care vor trece mai departe o va stabili meciul direct dintre cele două de pe Parc des Princes, care este programat pe 4 decembrie. Dinamo Kiev și-a securizat locul 3 cu cele 4 puncte pe care le-a strâns și s-a calificat în Europa League, în timp ce Dinamo Zagreb s-a făcut de râs pentru al doilea an la rând în Champions League și este rușinea acestei întreceri. Dacă sezonul trecut a avut un golaveraj de 3 la 22, acum campioana Croației n-a izbutit nici măcar să marcheze în cele cinci etape

disputate, având golaverajul 0-13.

Dislike primește și campioana Franței, Montpellier, care este codașa Grupei B și nu poate avansa în ultima etapă. Olympiakos va rămâne și ea blocată pe poziția a treia indiferent de rezultatele ultimelor întâlniri din această grupă. Aflate pe primele două locuri, Arsenal și Schalke 04 se pot gândi deja la tragerea la sorți pentru optimile de finală, care va avea loc pe 20 decembrie. Tru-pa lui Arsene Wenger s-a calificat pentru al 13-lea an con-secutiv în optimile Champions League, o performanță cu care doar Real Madrid se mai poate lăuda.

Malaga a câștigat Grupa C în fața „diavolului milanez” al lui Massimo Allegri. Fără Ibrahimovic și Thiago Silva, vânduți la PSG, AC Milan se zbate la mijlocul clasamen-tului în Serie A, dar în UEFA Champions League a reușit să-și adjudece al doilea loc calificabil al grupei, grație evoluțiilor de senzație ale lui Stephan El Shaarawy. „Il Faraone” a marcat 6 din ultimele 7 goluri ale lui Milan în toate competițiile până la meciul cu Anderlecht. Zenit și Anderlecht au amândouă câte 4 puncte și în funcție de rezultatele care se vor înregistra pe 4 decembrie, vor ști cum își vor împărți ultimele două locuri ale grupei.

Grupa campioanelor, Grupa D, are stabilită ordinea primelor două locuri. Borussia Dortmund a reușit o toamnă excelentă în Europa și a câștigat grupa din care mai fac parte și campioanele Angliei, Spaniei și Olandei. A doua în grupă este Real Madrid, care și-a câștigat locul remizând 1-1 cu Manchester City în Anglia. Elevii lui Jose Mourinho au fost ajutați și de rezultatul de pe Amsterdam Arena, acolo unde Dortmund s-a impus cu 4-1, deși a contabilizat doar 5 șuturi pe poarta gazdelor. În fine, singura miză rămasă în această grupă este cea a locului de Europa League. Ajax și Manchester City își vor juca în ultima etapă această șansă, olandezii urmând să se deplaseze pe Santiago Bernabeu, iar City la Dortmund, pe Westfalenstadion.

Shakhtarul lui Mircea Lucescu este singura echipa si-gură de optimile de finală din Grupa E. Calificarea a fost obținută la capătul unui meci care a stârnit o mulțime de controverse, 5-2 în deplasare cu Nordskaelland. Faza care a scandalizat presa occidentală s-a petrecut la 1-0 pentru gazde, Luiz Adriano înscriind golul egalizator după o pasă venită dintr-o minge de arbitru. În celălalt meci al grupei, Chelsea a fost spulberată de Juventus în Italia cu 3-0, Roberto Di Matteo fiind demis de Roman Abramovich imediat după încheierea partidei. În locul său, pe banca londonezilor va sta Rafa Benitez, care a semnat un contract care se întinde până la finalul sezo-nului. Acest succes îi permite lui Juventus să își hotărască singură soarta în ultima etapă, un punct în Ucraina fiindu-i de ajuns pentru o calificare mai departe, iar o victorie împotriva lui Shakhtar i-ar garanta și prima poziție a grupei.

Bayern Munchen și Valencia ies de mână din Grupa F, după egalul frățesc de pe Mestalla care le-a calificat matematic în optimi. Deși a fost învinsă în ultimele trei etape, lui BATE Borisov i-au fost suficiente cele două victorii obținute la începutul grupei pentru a-și asigura biletele de Europa League. Ocupanta ultimei poziții, Lille, va primi în ultima etapă vizita Valenciei, iar Ba-yern Munchen o va întalni pe BATE pe teren propriu. O eventuală victorie a bavarezilor i-ar trimite cu statutul de cap de serie la tragerea la sorți de la Nyon.

Barcelona și-a revenit după înfrângerea cu Celtic în stilu-i caracteristic, cu o victorie la scor și a câștigat Grupa G. Catalanii au învins-o în deplasare pe Spartak la Moscova cu 3-0, două reușite fiind semnate de Messi, care s-a apropiat la doar 15 goluri distanță de recordul de 71 de goluri înscrise de Raul în UEFA Champions League. Benfica și Celtic își dispută al doilea loc de la distanță în etapa programată pe 5 decembrie. Ambele au strâns 7 puncte, iar dacă și la finalul grupei cele două se vor afla la egalitate de puncte, Benfica va ocupa poziția secundă datorită avantajului întâlnirilor directe. Celtic poate profita însă de o programare mai ușoară, cu Spar-tak pe teren propriu. Benfica va juca contra Barcelonei pe Nou Camp într-o deplasare extrem de dificilă pentru lusitani.

Grupa H își știe dinaintea disputării ultimei runde, fruntașa și codașa: Manchester United și Sporting Braga. Meciul perfect pe care CFR-ul l-a făcut în Gruia împotri-va Bragăi putea aduce o bucurie dublă feroviarilor dacă echipa de rezerve a lui United reușea un rezultat pozitiv în Turcia, contra lui Galatasaray. Tinerii trimiși în teren de Sir Alex Ferguson n-au rezistat însă ofensivei gazdelor de pe Ali Sami Yen și au fost învinși cu 1-0. CFR nu mai poate scăpa poziția a treia din mână, iar pentru o califi-care istorică în optimile Champions League, clujenii au nevoie de un rezultat mai bun decât al turcilor în ultima partidă. Alb-vișinii vor evolua pe „Teatrul Viselor”, cel mai probabil în fața unui prim 11 alcătuit în majoritate din rezervele lui Manchester United, iar Galatasary va juca contra lui Sporting Braga în Portugalia.

Paul Pop

Foto

: ya

hoos

port

.com

Foto

: ya

hoos

port

.com

Universitatea Cluj a pierdut ultima partidă a turului în fața celor de la CFR Cluj cu scorul de 2-1 și rămân în hora retrogradării.

După victoria din Champions League în fața celor de la Braga cu scorul de 3-1, cei de la CFR s-au prezentat pe terenul rivalilor de la „U” cu o formație total schimbată față de partida europeană. Fără niciun titular, cfr-iștii s-au văzut conduși din minutul 20, după un penalty transformat de Viorel Dinu, în urma unui henț în ca-reu a lui Nuno Diogo. Până la pauză CFR-ul a fost mai periculoasă, dar Hora și Bjelanovici nu au reușit să îl învingă pe Balauru.

La pauză s-a intrat cu avantaj pentru studenți, iar suporterii din tribune radiau de bucurie.

Cu o bancă de rezervă foarte puternică, Paulo Sergio a

avut de unde să aleagă, iar antrenorul cfr-ist nu a așteptat prea mult și i-a introdus pe teren pe Camora, Bastos și Rui Pedro. Ultimul a adus egalarea în minutul 69 prin-tr-un șut deviat de la 25 de metri și a readus-o pe CFR în cărți. Și ca scenariul de anul trecut să se repete în mare măsură, Plamen Krumov a fost eliminat în minutul 74 și U a jucat ultimele 15 minute în 10 oameni. Anul trecut Adrian Cristea a fost eliminat la 2-0 pentru șepcile roșii, iar CFR a câștigat cu 3-2. De această dată cfr-iștii mai aveau nevoie de un gol, pe care au reușit să îl marcheze prin Bjelanovici în minutul 80, iar CFR-ul și-a păstrat blazonul de echipă favorită chiar dacă au jucat într-o formulă schimbată radical.

Echipă de liga a 2-a, galerie de Champion LeagueChiar dacă au pierdut derby-ul pe teren, în tribune

lucrurile au stat cu totul diferit, iar fanii universității au oferit un spectacol mai ales după golul marcat de Viorel Dinu și au afișat o imagine cu ”Iuliu Hațieganu” sub

chipul unui înger, suporterii considerându-l părintele spiritual al Universității Cluj. Partida se derula și, la un moment dat, CFR-ul preluase conducerea, dar galeria studenților nu a încetat să cânte și să încurajeze echipa.

La finalul partidei doi dintre suporterii din pelu-za Universității au ajuns la zona mixtă cu o pungă ce conținea 6.600 de lei, bani pe care i-au adunat de la suporteri pentru a le arăta acestora că nu sunt singuri. Deși este o sumă modică pentru niște jucători care sunt neplătiți de 5 luni, gestul suporterilor le-a ajuns la ini-mă. Viorel Dinu declarând că: „E ceva unic, îmi dau lacrimile” .

În etapa viitoare U Cluj va juca tot pe Cluj Arena în compania celor de la Pandurii Tg. Jiu, care au pierdut în această etapă, în deplasare, cu scorul de 4-1 contra celor de la Astra Giurgiu, echipă ce a trecut pe locul 2 în clasament și a retrogradat gorjenii pe locul 3.

Casian Simeny

Foto

: Arh

iva

pers

onal

ă Si

lviu

Cris

tea








UMANE




AMPOSDRU



UMANE


CNDIPT

Unguru’ Bulan - proiectul audio înființat dintr-o glumă Din filele 9gag. Istoria meme-urilor (I)

Fot

o: k

now

zour

mem

e.co

m

Cu siguranță, mulți dintre voi au auzit de Unguru’ Bulan, Frătzică sau Luzării de pe Electrolizei, însă puțini dintre voi știu că, de fapt, în spatele acestor personaje se află băimăreanul Ciprian Cătunescu. Cum au prins viață aceste personaje, ce implică crearea lor, dar și momentele de cumpănă întâlnite în promovarea lor , toate acesta le veți afla în cele ce urmează tocmai de la creatorul lor.

Cum ți-a venit ideea creării proiectului Unguru’ Bulan?

Ideea nu a fost a unui proiect de acest gen, neapărat. Inițial a fost o joacă. Lucram la un post de radio local din Baia Mare, unde rulau atâtea reclame proaste, încât mi s-a acrit de ele. Eu le produceam, eu eram vocea și de cele mai multe ori, trebuia chiar să compun si textul. Așa că, dintr-o mica frustrare, într-o zi, mai exact pe 25 noiembrie 2005, am compus prima reclamă eRDeeSh, parodiind o reclamă existentă deja a trustului RDS, care rula pe postul nostru. A fost menită sa fie doar de uz intern, mai ales că vocea personajului Unguru’ Bulan era menită să parodieze un coleg și bun prieten al meu din radio, Dan Mezok. Unguru’ Bulan era, de fapt, po-recla lui în grupul nostru la acea vreme. Peste noapte, „capodopera” a scapat pe internet, iar restul e cancan.

Ce reprezintă personajele tale: Frătzică, Unguru’ Bulan, C8ilu’ și Gushteru’?

Personajele reprezintă clasica luzăreala românească. De fapt, sunt, într-un fel sau altul, oglinda societății românești. Pastilele audio sunt făcute în așa fel încât să-i găsească pe cei patru în cele mai neobișnuite și totuși foarte uzuale, situații în care se regăsesc românii în fiecare zi. Practic, proiectul se vrea a fi o mică baricadă împotriva cocalarismului și manelismului mioritic.

Care din cele patru personaje este preferatul tău?E greu să spun asta, pentru că, de fapt toate vocile sunt

ale mele. Acesta a fost și un motiv pentru prietenii mei „să-mi facă zile fripte” prin remarci de genul „tu și prie-tenii tăi imaginari”. Oarecum, fiecare personaj reflectă

o mică bucată din gândirea mea, din mine. Daca ar fi să-l aleg pe cel care îmi dă cel mai bine glas gândurilor, ar fi Fratzică, pentru că este cel mai tranșant, așa cum sunt eu. La mine e simplu: ori e albă, ori e neagră.

Majoritatea celor care au aflat că, de fapt, în spa-tele personajelor se află o singură persoană au fost impresionați, pentru că este o muncă destul de solici-tantă din punct de vedere fizic. Care este secretul tău?

Nu e niciun secret. Nu mă întreba cum o fac, pentru că nu am o explicație tehnică. Nu sunt un om al miilor de voci, însă pot face multe distincte, pe lângă cele patru cunoscute de fani. Singura voce „din afara” a fost nara-torul regăsit în câteva episoade din „Luzarii”. Este un prieten foarte bun de-al meu din Baia Mare, pe nume Sandu Barbu, care, întamplător, are un timbru foarte grav și plăcut și are o pronunție impecabilă în engleza americană. În rest, cu Gigi, Dan Senzaționescu, Vântu, Băse, a trebuit să mă descurc singur.

Cum s-a ajuns și la un proiect video?Nu a fost efectiv o hotărâre, ci un curs firesc al lucru-

rilor. Prietenul si colegul meu, Szekely Szilard era foarte talentat la desen. Practic, conceptul vizual al proiectului este „copilul” lui. Am început prin a da o față fiecărui personaj și în 2007, ne-am hotărât că animația “Luzării” este următorul pas. Din păcate, în Romania nu există școli de animație, așa că a trebuit să ne ocupăm noi de absolut tot, până la un moment dat. Însă, ne-a fost foarte greu, pentru că animația nu e treabă de doi oameni. Ca să vă faceți o idee, la un episod de 20 de minute din Fa-mily Guy lucrează aproximativ 100 de oameni, timp de două săptămâni. Așadar, pentru a plati câțiva oameni, aveam nevoie de fonduri, iar fondurile nu ți le dă nimeni.

Cât timp necesită realizarea unui episod audio și unul video?

Un episod audio poate dura două ore sau patru-cinci. Totul începe cu ideea, apoi scenariul care trebuie scris pe o foaie albă. Odată scris scenariul, mergem în fața microfonului. După care vin montajul, efecte, reglaje și apoi Ctrl+S. În medie, un episod audio durează cam două ore. În schimb, un episod video durează mult mai mult. Inițial, targetul nostru a fost de două săptamâni pentru un episod de 7 minute. Scopul nostru în acest moment este să formăm o echipă care să poată termina un episod săptămânal. Avem multe idei pe “țeava”, deci vom avea mult de lucru.

S-a întâmplat să fie momente în care ai fost “în pană” de idei în încercarea de a crea un episod ?

Unul din lucrurile pe care le-am discutat de la început cu Serban Huidu a fost raportul randament/calitate. La un radio precum Kiss FM se lucrează mereu contratimp. La un asemenea nivel nu există scuze de genul „n-am avut nici o idee”. Îți vine, nu îți vine, e musai să dai ceva pentru dimineața. Pentru Cronica Cârcotașilor de pe Kiss FM se cereau trei episoade săptămânal, în funcție de subiectele actuale de interes național. Încă de atunci am știut că va fi greu să creez conținut la fel de bun de fiecare dată, însă Șerban m-a asigurat că în radio și televiziune este importantă media în ceea ce priveste calitatea. Până în acest moment s-au strâns peste 500 de episoade audio. Adevărul e că sunt seri în care stau câte o ora cu o foaie albă în față, fără să-mi “pice” nimic. Alteori, rezolv ecuația în doi timpi și trei mișcări.

A existat vreun moment în care ai vrut să renunți la cele două proiecte?

La cel audio, nu. La cel video, am vrut de multe ori să renunț, pentru că a fost și este în continuare greu. Tele-viziunile nu bagă bani în proiecte de acest gen, pentru că i-ar costa foarte mult; astfel, preferă să cumpere un film ieftin pentru cateva mii de euro, sau să producă un show de prost gust la ei în studio cu Simona Senzual și Andreea Pițiponciu. Case de producție de animație nu prea sunt în România. Exista niște fonduri alocate de Ministerul Culturii prin Romaniafilm, însă acele contracte le ia întotdeauna cine “trebuie” să le ia. De exemplu, trustul Media Pro, prin casa lor de producție, Media Pro Pictu-res, a luat în ultimii doi ani aproximativ 2.000.000 de euro pentru un film de animație de lung metraj. Nefiind unul comercial, filmul a ajuns, probabil, la unele festiva-luri de animație din Europa ,dacă ar fi avut și succes, am fi auzit de el. Așadar, in Romania poți să faci animație doar cu multă voință, mulți nervi și mulți bani aduși de acasa. Tocmai de aceea sunt de lăudat inițiative precum cea a celor de la Creative Monkeyz, pentru că au făcut pe “spatele” și munca lor tot ce au făcut. Sigur, vor fi mulți care vor spun “și io pot, nu-i mare lucru!”. Dar lumea pe care o știm noi azi nu a fost creată de oameni care au putut, ci de cei care au vrut.

Am văzut că sunteți în căutare de animatori. Vă gândiți la o posibilă colaborare cu televiziunea?

Proiectul inițial de animație a fost creat într-un format agreat de televiziuni, cu scenarii puțin mai cuminți și du-rată puțin mai mare. În acest moment cautăm animatori pentru a duce mai departe proiectul „Luzării”. O colabo-rare este posibilă cu oricine este dispus să investească în acest produs, indiferent că vorbim de o televiziune sau de o companie ce activează pe online.

Care este mesajul tău pentru studenții din Cluj?Să facă ce le place. Nu se compară nimic cu sentimen-

tul de a-ți câștiga traiul din ceea ce-ți place cel mai mult să faci. Așadar, dragă studentule, dacă tu visezi ca într-o zi să organizezi un rodeo cu oi, pentru asta ar trebui să tragi. Ține minte că, în lumea asta nu-ți dă nimeni de mâncare și nimic nu e gratis. Și nimeni nu te poate ajuta mai mult decât poți tu să o faci. V-am țucat!

Maria Cosma

Cele mai bune filme româneștiDacă tot se apropie 1 decembrie, propunerile pentru

numărul acesta vizează, bineînțeles, filmele românești. De multe ori uităm să ne iubim țara, și pe bună drep-

tate, însă o dată pe an am putea să ne lăsăm atinși de un strop de patriotism. Doar un strop. Și dacă privim puțin dincolo de cortina aparențelor, vom observa că România ne-a dat, de-a lungul timpului, câteva lucruri bune cu care să ne mândrim, printre care și filmele. Chiar dacă acțiunea filmelor românești este mai lentă, lipsită de efecte speciale sau de supereroi, aces-tea vizează de regulă niște lucruri chiar mai importante: istoria poporului nostru, viața de zi cu zi și dramele oamenilor simpli, cu care poate empatiza fiecare dintre noi.

4 luni 3 săptămâni și 2 zile (2007) – Un film inspirat tot din perioada comunistă, „432” prezintă drama unei tinere însărcinate, pe nume Otilia, care hotărăște să treacă prin procesul dureros și devastator al unui avort. Acesta este cu atât ma anevoios cu cât legea îl interzice, iar singurii medici care riscă să îl ducă la capăt sunt cei corupți și fără scrupule. Astfel, Otilia, cu ajutorul prietenei sale, Găbița, apelează la unul dintre acești doctori, care îi cere în schimb niște sume exorbitante și favoruri sexuale. Acțiunea este una ceva mai lentă decât a celorlalte filme, însă acest lucru evidențiază, în cel mai real mod, drama prin care au trecut mii de femei pe timpul dictaturii comuniste și sistemul corupt și mizer al acelor vremuri.

Filantropica (2002) - Un film plin de contraste și de pa-radoxuri, o dramă, dar totodată, o comedie. „Filantropica” îl are in prim plan pe Ovidiu, un umil profesor de liceu , prost plătit și nemulțumit de întreaga sa existență. Atunci când se îndrăgostește de o tânară cu veleități de model, Ovidiu caută o modalitate ușoară și rapidă de a face bani și astfel descoperă așa numita „mafie” a cerșetorilor. Încetul cu încetul, acesta se lasă atras de strălucirea banilor și a traiului bun și începe să trăiască o viață dublă, palpitantă, dar și epuizantă în același timp. Reușita filmului constă în umorul tipic românesc, pe care îl poate aprecia orice român, indiferent de vârstă, sex sau ocupație.

Moartea domnului Lăzărescu (2005) – Este, cel mai probabil, cea mai puternică ilustrare a situației dezastruoase a domeniul sănătății în România. Filmul urmărește poves-tea tristă a unui bătrân sărac și singur, care trăiește doar cu cele 3 pisici ale sale și care își îneacă ocazional, amarul și singurătatea în alcool. Simțindu-se rău într-o seară, domnul Lăzărescu cheamă salvarea, care întârzie să vină, și sfârșește prin a fi purtat toată noaptea dintr-un spital în altul, pe la doctori incompetenți și indiferenți la dramele acestuia, care fie îl ignoră, fie îl batjocoresc. Pe lânga autenticitatea filmu-lui, care se datorează realității crude pe care o expune fără niciun fel de cosmetizare, cel mai pregnant este sentimentul pe care povestea il lasă privitorului: de milă, de tristețe sau de răzvrătire.

Nuntă mută (2008) – Este una dintre acele pelicule care, odată vizionată, te lasă cu un gust amar, nu din cauza calității sale, ci din cauza mesajului transmis. Este un film sumbru, care se centrează în jurul unui sat românesc de pe vremea comunismului, în care doi tineri îndrăgostiți plănuiesc să se căsătorească. Fericirea lor este întreruptă însă de vestea morții lui Stalin, veste care le interzice sătenilor orice ma-nifestare a bucuriei. Astfel, ei decid să organizeze o nuntă

restrânsă și… mută. Deși filmul este presărat cu un umor românesc autentic și situațiile în care se regăsesc personajele sunt deseori amuzante, deznodământul este unul dramatic și ilustrează modul în care destinul unui om poate fi distrus într-o secundă de istorie.

Weekend cu mama (2009) – Filmul este o dramă comple-xă, pe alocuri șocantă, uneori respingătoare, dar fără niciun doar și poate, emoționantă. Acțiunea se axează pe conturarea mai multor planuri, fiecare dintre acestea urmărind o pro-blemă de o importanță majoră, precum abandonul parental, consumul de droguri sau traficul de carne umană. Filmul de-butează cu întoarcerea în țară a Luizei, o mama care și-a lăsat fiica în grija unor rude și care acum descoperă că aceasta a fugit de acasă, este dependentă de droguri și are la rândul ei o fiica în vârstă de 2 ani, pe care o ține la un orfelinat. Luiza are un weekend la dispoziție ca să își răscumpere greșelile trecutului, însă atunci când relația celor doua pare să se îmbunătățească, intervin o serie de evenimente care conduc spre un final dra-matic și lugubru.

Laura Badiu

Cu siguranță ai auzit de cu-vântul ăsta ciudat 9gag, fie în contextul unei discuții a

cărorva colegi, sau ai văzut vreun link al site-ului postat de cineva pe rețelele de socializare, sau ești chiar tu unul dintre cei peste 4 milioane de utilizatori ai portalului de „just for fun”. În cei 4 ani de existență site-ul a reușit să atragă și să implice în activitatea sa oameni de prin toa-te colțișoarele lumii. Și cu toții au un scop comun: buna dispoziție. 9gag a devenit un fel de limbaj universal - nu contează din ce țară ești sau ce limbă vorbești, fanii site-ului se vor putea înțelege. Cum? Cu ajutorul „alfabetului” 9gag, adică a meme-urilor.

În continuare îți prezint istoria a câtorva dintre primele meme-uri care și-au găsit casa pe tărâmul 9gag, migrând de pe alte site-uri.

„’Y U No’guy” – Omulețul ăsta care ne-a îndemnat să mergem la vot de pe fiecare stâlp a venit dintr-o bandă desenată japoneză (manga), Gantz, fiind utilizat pentru prima dată în lumea Tumblr. Pe tărâmul 9gag nedumerita mutriță era în special folosită pentru a da lecții de gramatică. El a arătat că lim-bajul glumelor poate fi uneori mai motivațional decât zecile de cuvinte pompoase.

„Like a sir” – Caricatura de viță nobilă a onorat cu prezența sa inițial logo-ul unui grup de hackeri, Lul-zsec, apoi vizitând și 9gag-ul. Tipul cu sânge albastru apare atunci când e nevoie de menționat eleganța, în-destularea sau, pur și simplu, su-perioritatea cuiva într-o situație/acțiune.

„Forever Alone” – Cel mai trist omuleț de pe 9gag a plâns în creion prima dată în aprilie 2010. Conturul său însoțește situațiile de singură-

tate sau dezamăgire profundă. Ne place să ne plângem de milă, dar și mai tare ne place să râdem de alții când o fac.

„Mother of God” – Caricatura invocatoare a divinității și-a dat pentru prima oară jos ochelarii de soare pe site-ul de media sharing Flickr în iulie 2010. Omulețul a împrumutat expresia din filmele americane de comedie pentru a-și exprima surprinderea, fiind uimit de prostia unor indivizi din lumea umană.

„Me Gusta” – Caricatura cu o expresie destul de ciudată și-a expri-mat mulțumirea pentru prima dată în martie 2010. Me gusta sau „îmi place”, în traducere din spaniolă, vizita inițial posturile cu caracter sexual, trecând apoi și la alte situații cotidiene.

„Ok Guy” – Un alt omuleț pe-simist din lumea 9gag. Apare în situațiile paradoxale, zicând „ok”

atunci când alții ar reacționa ne-gativ sau chiar furios. Din păcate istoria nu divulgă originile acestuia, poate că s-a conformat cu faptul că va fi uitat prea curând.

„Rage Guy” – Cel mai nemulțumit omuleț creionat și-a spus pentru prima oară ”Fuuuuuu”-ul în 2008, pe 4chan. Nervosul a fost desemnat unul dintre cele mai populare meme-uri de pe net, fiind inclus în Top 5.

„You don’t say?” – Expresia uni-că a lui Nicolas Cage a fost surprinsă în filmul „Vampire’s kiss”, scena re-spectivă fiind încărcată pe Youtube în iulie 2009. Impresionanta mani-festare a sarcasmului prin mimică a fost transpusă în creion și trimisă în lumea mare a meme-urilor, pentru a răspunde unor replici sau observații evidente.

Va urma...

A.C.

27 NoIembrIe 2012| Nr. 1112






UMANE


CNDIPT

Publicația STUDENTIMES este editată de studenți de la Universitatea Babeș-Bolyai, participanți la Proiectul VEHMED.

Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Investește în oameni!Domeniul major de intervenție 2.1. „Tranziția de la școală la viața activă“ POSDRU/90/2.1/S/64002

Titlul proiectului: „VEHMED – Vehicule media pentru formarea abilităților practice, televiziuni și ziare operate de studenți pentru studenți“

Editor:„AUR – Asociația Națională a Specialiștilor în Resurse Umane“

Data publicării: 27 noiembrie 2012

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Travka lansează albumul călător OKEAN la Cluj

Albumul-călător OKEAN, așa cum a fost numit de cei din trupa Tra-vka, ajunge și la Cluj în data de 30

noiembrie. Albumul OKEAN a fost editat în doar cinci exemplare. Cele cinci albume au fost înmanate separat în patru orașe strategic alese ale Romaniei – Bucures-ti, Iași, Timișoara si Brașov, urmând să vină rândul Clujului. Astfel, Travka își provoacă publicul să interactioneze, să se cunoască și să transmită albumul din mână în mână. Mecanismul e simplu – ca-ută, copiază conținutul de pe CD, dă mai departe. Acesta este al treilea album al trupei după „Corabia Nebunilor” și „Vreau să simt Praga”. Evenimentul va avea loc în Euphoria Music Hall, prilej cu care localul se redeschide într-un spațiu nou, pe Calea Mănăștur numărul 2.

Mihaela Coste

Printre nori la cinema

Dacă ești pasionat de filmele SF, îți plac liniile filosofice împletite în evenimente și ești impresionat de jocul lui Tom Han-ks și Halle Berry, atunci trebuie să-ți iai bilet la „Cloud Atlas”! E unul dintre cele mai așteptate filme ale finalului anului 2012 și, totodată, unul dintre cele mai costisitoare filme independente, având un buget de 102 milione($). „Atlasul norilor” se axează pe consecințele pe care le au asupra oamenilor acțiunile lor, dincolo de

noțiunea timpului. Trecutul, prezentul și viitorul se împletesc în istoria unui suflet, care se transformă de-a lungul secolelor dintr-un ucigaș într-un erou. Povestea e presărată cu note de mister, dramă și ro-mantism, lăsându-ți o impresie profundă. Mai adaug faptul că după premiera fil-mului la festivalul din Toronto publicul a aplaudat în picioare timp de 10 minute.

A.C.

Luna decembrie este o perioadă agitată, în care alergăm din ma-gazin în magazin în căutarea ca-

dourilor pentru cei dragi. Dacă vreți să evitați aglomerația și agitația centrelor comerciale, dar cu idei cât mai inspirate vă recomand Târgul Cadourilor. Aces-ta se desfășoară în incinta centrului expozițional Expo Transilvania, din 5 până în 16 decembrie. În cadrul târgului vor fi expuse articole de îmbrăcăminte și încălțăminte,aduse de către producători din diverse colțuri ale țării; accesorii, biju-terii, cărți, ustensile de bucătărie, produse de patiserie, dar și alte lucruri interesante.

Biletul de intrare costă un leu , iar pro-gramul se desfășoară între orele 12:00-20:00. Așadar, spor la cumpărături!

Târgul cadourilor de SărbătoriDe Crăciun, fii mai bun!

Maria Cosma

Prima ediție a târgului de Crăciun “Spirit of Christmas Fair” va avea loc la Cazinoul din Parcul Central Cluj-

Napoca, în perioada 14-16 decembrie. Pe lângă standurile înțesate cu decorațiuni și cadouri pentru cei dragi, bradul împo-dobit, prăjiturile delicioase și vinul fiert cu scorțișoară, evenimentul vizează și în-trajutorarea copiilor cu dizabilități neuro-motorii de la grădinița Malteza. Astfel, orice vizitator al târgului poate dona o haină pe care nu o mai poartă, o jucărie sau niște dulciuri, cadouri care vor lumi-na cu siguranță sărbătorile celor la care Moș Crăciun vine ceva mai greu. Deci, studentule, poți deja să te lași învăluit de atmosfera magica a Crăciunului (chiar dacă e doar începutul lunii decembrie), să

cumperi din timp cadourile pentru familie și prieteni și să întinzi și o mână de ajutor între timp.

Laura Badiu

Noaptea Porților Deschise la teatru

Ți-a trecut cândva prin minte vreun gând curios des-pre oare cum arată teatrul și viața de seară dincolo de modul în care o vezi tu de pe scaunul din sală? Dacă nu, posibil că ți-a apărut chiar acum această curiozitate. Și uite că în noaptea de 8 decembrie, de la 18:00, Teatrul Național Cluj-Napoca își deschide toate ușile pentru public, nu doar cele principale și de intrare în sală. Ast-fel vei avea ocazia să vezi teatrul prin ochii unui actor sau a unui decorator și să afli niște taine din culise. E o senzație unică să schimbi polii și să vezi cât de diferit arată toate de pe scenă.

Iar acum un argument cu aer materialist: intrarea e liberă!

A.C.

Concert de Crăciun Vienna Magic

După succesul culminant pe care l-a avut la Paris, Lon-dra sau New-York, faimoasa orchestră vieneză Johann Strauss Ensemble aduce și Clujului cele mai frumoase colinde de Crăciun, compoziții celebre în sunetul tipic austriac, dar și colinde vechi românești, cântate în pre-mieră alături de violoncelistul român Adrian Naidin.

Evenimentul va avea loc în data de 15 decembrie 2012, la Casa de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca înce-pând cu orele 19.00.

De la Strauss și Lehar, la Bethoven, Mozart sau Schubert, călătoria în lumea magică a muzicii îl va avea drept ghid pe extraordinarul Russel McGregor, dirijor al orchestrei palatului Schonbrunn din Viena.

Biletele sunt disponibile la Casa de Cultură a Studenților și la Agenția Teatrală.


lupta împotriva bolii care te casează derby de cluj...

Documents