CAPITOLUL I

Introducere şi noţiuni introductive, conexe reţelelor sociale

1. Introducere şi noţiuni introductive, conexe reţelelor sociale

1.1 Introducere (De ce această temă?)

În introducere vreau să spun câteva lucruri despre motivele care m-au condus la

alegerea acestei teme şi, de asemenea, aş vrea să definesc pe scurt câteva noţiuni, pe care le

voi folosi în cuprinsul prezentei lucrări, pentru a facilita înţelegerea şi familiarizarea cu

conceptul de reţea socială.

Lucrarea de disertaţie trebuie să fie în accepţiunea proprie, acea lucrare pe care o poţi

redacta fără a avea nevoie de o bibliografie impresionantă, de cărţi citite şi citate mai apoi în

lucrare pe ultima sută de metri, ori de studii aprofundate pe o temă care a fost disecată şi

comentată de-a lungul timpului de doctori şi profesori universitari. De aceea, am ales

„Reţelele sociale şi pericolele reprezentate de acestea online”. Această temă din cadrul

materiei „Criminalitate informatică” nu beneficiază de un suport vast în ceea ce priveşte

bibliografia, deoarece acest domeniu de activitate este încă la inceput în România, specialişti

în domeniu fiind foarte puţini, reprezentaţi mai ales prin membri ai generaţiei tinere.

1.2 Nivelul de utilizare al internetului şi reţelelor sociale în România (comparaţie

statistică raportându-ne la state din UE, state vecine sau state de pe alte continente)

Bibliografie de specialitate în acest domeniu există, dar în limba engleză, fiind vorba

de autori din America de Nord, unde procentul de utilizatori de internet este cel mai ridicat la

nivel global, conform unei statistici din 31 decembrie 2011. Conform acestei statistici,

procentual vorbind, la nivel de regiuni şi state, putem distinge următoarele:

- în Statele Unite dintr-un total de 313.232.044 de locuitori, 245.203.319 folosesc

internetul (78.3%), iar din utilizatorii de internet, 157.418.920 sunt prezenţi pe cea

mai populară reţea socială online a momentului (Facebook);

- în Canada dintr-un total de 34.030.589 de locuitori, 27.757.540 folosesc internetul

(81.6%), iar din utilizatorii de internet, 17.113.220 sunt prezenţi pe cea mai

populară reţea socială online a momentului.

5

În acelaşi studiu se regăsesc şi celelalte continente, inclusiv Europa, cu informaţii

detaliate pentru fiecare stat în parte. O să exemplific câteva state europene prezente în această

statistică, printre care şi România. La nivel european nivelul utilizării internetului este destul

de ridicat (61.3%), fiind devansat doar de Oceania/Australia (67.5%), excluzând desigur

continentul nord american.

- statele cu cele mai mari procente de utilizatori de internet şi facebook din Europa

sunt: Islanda (97.8% din populaţia de 311.058 locuitori foloseşte internetul, un

număr de 304.129, din care 210.220 sunt utilizatori de Facebook); este important

de ştiut, de asemenea, că Islanda este primul stat care a garantat dreptul accesului

la internet prin introducerea acestuia în constituţie, aşa rezultă procentul ridicat de

utilizatori de internet; Norvegia (97.2% din populaţia de 4.691.849 locuitori

foloseşte internetul, un număr de 4.560.572, din care 2.561.820 sunt utilizatori de

Facebook); Suedia (92.9% din populatia de 9.088.728 locuitori foloseşte internetul,

un număr de 8.441.718, din care 4.519.780 sunt utilizatori de Facebook);

- la polul opus se află state în curs de dezvoltare, state foste membre ale blocului

socialist-comunist (Uniunea Sovietică): Kosovo (20.7% din populaţia de 1.825.632

locuitori foloseşte internetul, un număr de 377.000, însă nu există o statistică

despre numărul de utilizatori Facebook); Moldova (33.1% din populaţia de

4.314.377 locuitori foloseşte internetul, un număr de 1.429.154 din care 221.220

sunt utilizatori de Facebook); Ucraina (33.9% din populaţia de 45.134.707

locuitori foloseşte internetul, un număr de 15.300.000, din care 1.686.500 sunt

utilizatori de Facebook).

În cazul României, lucrurile nu stau foarte diferit comparativ cu celelalte state în curs

de dezvoltare enumerate mai sus şi redate ca exemplu „negativ”, dacă putem spune aşa din

punct de vedere al procentului din populaţie care utilizează internetul. Statistic vorbind,

România are un procent de 39.2% utilizatori de internet din populaţia totală estimată la

21.904.551, ceea ce înseamnă că 8.578.484 de români folosesc internetul. Procentul

utilizatorilor de internet din România este mai ridicat decât al statelor amintite mai sus, însă

este cel mai scăzut din Uniunea Europeană, fapt care ar trebui să ne dea de gândit. O

comparaţie sumară cu vecinii noştri în ceea ce priveşte procentul utilizatorilor de internet s-ar

prezenta astfel:

Locul 1 Ungaria 65.3% utilizatori internet dintr-un total de 9.976.062 (6.516.627 utilizatori de

internet / 3.751.300 utilizatori Facebook)

6

Locul 2 Serbia 56.2% utilizatori internet dintr-un total de 7.310.555 (4.107.000 utilizatori de

internet / 3.173.440 utilizatori Facebook)

Locul 3 Bulgaria 48.8% utilizatori internet dintr-un total de 7.093.635 (3.464.287 utilizatori

de internet / 2.386.800 utilizatori Facebook)

Locul 4 România 39.2% utilizatori internet dintr-un total de 21.904.551 (8.578.484 utilizatori

de internet / 4.161.340 utilizatori Facebook)

Locul 5 Ucraina 33.9% utilizatori internet dintr-un total de 45.134.707 (15.300.000 utilizatori

de internet / 1.686.500 utilizatori Facebook)

Locul 6 Moldova 33.1% utilizatori internet dintr-un total de 4.314.377 (1.429.154 utilizatori

de internet / 221.220 utilizatori Facebook) .

Relevanţa acestui studiu recent publicat şi revizuit privind numărul utilizatorilor de

internet (31 decembrie 2011), precum şi numărul utilizatorilor de Facebook (31 martie 2012)

pentru lucrarea de faţă este esenţială pentru a înţelege mai bine nivelul de dezvoltare al

României comparativ cu celelalte state ale Uniunii Europene, cu statele non-UE, cu vecinii,

dar şi cu celelalte state şi regiuni de pe mapamond. Concluzia este că suntem abia la început

în domeniul informaticii la nivel global, însă evenimentele din ultima vreme, la fel şi tendinţa

de globalizare alături de aderarea la UE ne-au ajutat şi accelerat dezvoltarea şi în acest

domeniu. Internetul şi reţelele de socializare sunt din ce în ce mai folosite şi la noi în ţară,

deoarece acestea schimbă percepţia utilizatorilor despre lumea înconjurătoare, făcându-i să fie

mai deschişi la nou şi să accepte schimbarea alăturându-se cu paşi mici, dar siguri populaţiei

globale civilizate care are acces la informaţie, îşi cunoaşte drepturile, dar şi obligaţiile.

2.1 Noţiuni introductive: reţele şi reţele de calculatoare sau de unde a plecat totul

Reţelele sociale şi internetul contribuie în mod activ la dezvoltarea utilizatorilor săi, la

nivel de individ, societate comercială, persoană publică, instituţie ori grup. Acestea oferă un

orizont nou de explorat şi dezvoltat alături de persoane din întreaga lume.

Pentru a putea defini şi înţelege mai bine conceptul de reţea socială şi funcţionalitatea

acesteia este necesar să vorbim puţin despre ce este aceea o reţea, să vedem care sunt

principalele diferenţe între reţelele fizice şi cele virtuale (aici se încadrează şi reţelele sociale),

dar mai ales trebuie sa vorbim despre cea mai mare reţea de utilizatori la nivel global, care

este însuşi internetul.

Reţeaua în mod general este înainte de toate, un ansamblu sau, mai bine spus, un

sistem ce reuneşte mai multe puncte, cu caracteristici, scop sau întrebuinţare apropiată. Aceste

puncte sunt reunite în cadrul reţelei printr-o serie de legături, legături ce la rândul lor au

7

ramificaţii şi întretăieri. Reţeaua este un termen generic folosit pentru a descrie o mulţime de

obiecte, indivizi, aparate sau orice alte unităţi de sine stătătoare interconectate între ele. Cu

titlul, de exemplu, putem facem referire la reţeaua de electricitate, reţeaua de gaze, reţeaua de

termoficaţie, reţeaua de transporturi. Ca o paranteză, termenul de reţea este folosit şi în

domeniul juridic în cazul infracţiunilor săvârşite de un grup de indivizi cu roluri bine

determinate şi unul sau mai mulţi lideri, astfel: reţea de traficanţi de droguri, reţea de hoţi de

maşini, reţea de proxeneţi, etc.

Pentru a ne apropia de tema lucrării de faţă vom continua cu reţelele de calculatoare.

O reţea de calculatoare reprezintă un ansamblu de calculatoare (sisteme de calcul)

interconectate prin intermediul unor medii de comunicaţie (cablu coaxial, fibră optică, linie

telefonică, ghid de unde), în scopul utilizării în comun de către un număr foarte mare de

utilizatori - chiar la nivel mondial - a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software de

bază şi aplicaţii) şi informaţionale (baze de date) asociate calculatoarelor din reţea. Prin astfel

de reţele de calculatoare se poate asigura o integrare informatică a unui număr foarte mare de

utilizatori la nivel local, regional şi mondial.

Din punct de vedere hardware o reţea de calculatoare este constituită din:

calculatoare centrale (Server);

calculatoare de lucru (terminale; staţii de lucru – Workstations);

echipamente periferice;

elemente de conectare.

Reţelele de calculatoare sunt de mai multe feluri în funcţie de numărul staţiilor de lucru şi

de aria lor de răspândire.

- reţelele locale (LAN – Local Area Networks) – lucrează la nivelul unei clădiri

având distanţa dintre staţiile de lucru de 10-1000 m;

- reţelele orăşeneşti (MAN – Metropolitan Area Networks) – lucrează la nivelul

unui oraş având distanţa între staţiile de lucru de ordinul kilometrilor;

- reţelele regionale/mondiale (WAN – Wide Area Networks) – lucrează la nivelul

unei regiuni sau la nivel mondial având distanţa între staţiile de lucru de ordinul

miilor de kilometri;

- reţelele publice (PDN – Public Data Networks) – lucrează la nivelul unei regiuni

sau la nivel mondial şi au acces la diverse reţele locale, de exemplu: INTERNET

(e-mail, poştă electronică, WWW – World Wide Web); USENET şi EUNET

(poştă electronică şi circulaţia ştirilor); CSNET şi ARPANET (cercetare

ştiinţifică); BITNET (informaţii în diverse domenii).

8

Nu este cazul să intrăm prea mult în detalii în ceea ce priveşte reţelele de calculatoare

şi vom trece la următorul pas şi anume: Internetul.

2.2 Internetul şi mediul pus la dispoziţie de acesta pentru utilizatorii săi

Mediul internet este un ansamblu de reţele de calculatoare interconectate, care

împreună cu miile de calculatoare individuale (terminale, staţii de lucru) şi milioane de

utilizatori, constituie comunitatea Internet care are la dispoziţie un mediu informaţional şi de

calcul cu foarte multe servicii informatice şi resurse (baze de date diverse, biblioteci de

programe, documentaţii, etc.). Mediul internet constituie un ansamblu complex de arhitecturi,

componente fizice şi sisteme de operare, care tratează în mod egal, atât minicalculatoarele sau

reţelele de calculatoare, cât şi PC-urile sau mainframe-urile. Facilităţile mediului au o

importanţă egală, iar componentele sale se comportă una faţă de alta fără nici o discriminare.

Mediul internet este un ansamblu de reţele de calculatoare la nivel mondial ce realizează

conectarea a milioane de calculatoare, care reprezintă:

calculatoare guvernamentale şi ale instituţiilor naţiunilor din întreaga lume;

calculatoare ale miilor de universităţi şi şcoli din întreaga lume;

sisteme de calcul ale marilor corporaţii (Microsoft, IBM, Digital, etc.);

sisteme de calcul ale unor organizaţii şi fundaţii ştiinţifice, culturale ori sociale;

calculatoare ale marilor agenţii de presă şi de televiziune din întreaga lume;

calculatoare ale marilor edituri din lume;

calculatoare ale milioanelor de utilizatori din întreaga lume.

Din punct de vedere arhitectural, Mediul Internet este de fapt o reţea gigantică de

reţele de calculatoare răspândită la nivel mondial, care înglobează diverse produse, hardware

şi software ce gestionează o mare colecţie de baze de date ce conţin informaţii şi servicii de

toate tipurile, acestea fiind accesibile de la orice calculator (terminal) conectat la reţea în orice

loc şi în orice moment.

La aceste definiţii şi explicaţii de ordin tehnic, adaug şi comentariul domnului Conf.

Dr. Marin Vlada din „Birotici şi tehnici multimedia”: „Mediul internet este cel mai mare

sistem informatic din lume, perfect legal şi în multe cazuri gratuit. Resursele pe care le oferă

sunt imense şi ele se schimbă aproape zilnic, aşa cum se schimbă tehnologiile informatice.”.

Din anul 1992, administrarea mediului internet este realizată de organizaţia

internaţională ISOC (Internet Society), ce este sponsorizată de membrii comunităţii internet

din Statele Unite, Europa şi din alte continente. Organizatia ISOC are următoarele

componente administrative: IAB (Internet Architecture Board) ce se ocupă cu dezvoltarea

9

protocoalelor din reţea, IETF (Internet Engineering Task Force) ce se ocupă de dezvoltarea

specificaţiilor pentru standarde şi IRTF (Internet Research Task Force) ce se ocupă cu

tehnologia interconectării şi ştiinţa informaţiei.

Odată cu dezvoltarea şi expansiunea internetului, din punct de vedere al numărului de

utilizatori interconectaţi, dar şi al serviciilor oferite, a apărut nevoia de comunicare, nevoia de

a cunoaşte lucruri noi, persoane noi, cu aceleaşi ocupaţii, job-uri sau hobby-uri. Internetul

fiind cea mai mare bază de date existentă în acest moment, conţine un număr foarte mare de

documente şi informaţii, poze şi imagini, muzică şi filme în format electronic, etc., la care se

adaugă sute de milioane de utilizatori care le creează, le folosesc sau le trimit la nivel global.

Pentru a satisface nevoia oamenilor de socializare (după cum spune şi Aristotel: „Omul este

prin natura sa o fiinţă socială”), au apărut, s-au dezvoltat şi s-au înmulţit site-urile care oferă

utilizatorilor (oamenilor) posibilitatea de conectare cu alţi oameni, cu grupuri sau organizaţii

care împărtăşesc aceleaşi obiceiuri, limbă, cultură, activităţi, probleme, etc. Cu alte cuvinte,

aceste reţele sociale îi ajută pe oameni prin intermediul internetului să îşi găsească apartenenţa

socială la un grup ori pur şi simplu îi ajută să stabilească relaţii (online) cu alţi utilizatori de

internet.

CAPITOLUL I I

Reţelele sociale: scurt istoric, definiţii, cele mai importante reţele sociale

10

1. Reţelele sociale: scurt istoric, conceptul de web 2.0 şi social media

1.1 Scurt istoric al reţelelor sociale (când au apărut şi de ce)

Reţelele sociale reprezintă în momentul actual una dintre cele mai mari industrii la

nivel global. Am spus bine industrie, deoarece acestea generează venituri fabuloase şi greu de

citit sau calculat pentru oamenii de rând, pentru utilizatorii terminali ai acestor site-uri.

Niciodată nu a fost mai simplu să fim conectaţi cu alte persoane sau cu întreaga lume, chiar la

mii de kilometri distanţă doar cu ajutorul câtorva taste şi click-uri de mouse. Cheia succesului

reţelelor sociale este reprezentată de dorinţa utilizatorilor de a fi întotdeauna conectaţi la ceea

ce îi înconjoară, de a fi mereu în contact cu rudele şi familia, cu prietenii ori cu alti simpli

utilizatori cu interese comune.

Un istoric pe scurt al acestor reţele sociale ar arăta astfel:

în 1971 este expediat primul e-mail (un mesaj prin intermediul poştei electronice) între

2 computere aşezate unul lângă altul;

în 1978 primele calculatoare de tip BBS (Bulletin Board System – un computer care

accepta conexiuni prin modem-ul de telefonie de la mai mulţi utilizatori, având instalat

un software special cu interfaţă de login tip USER/PASSWORD) au trimis date către

utilizatori folosindu-se de liniile telefonice;

tot în cursul anului 1978 primele variante de browsere web (software-ul folosit pentru

a naviga pe internet şi a accesa site-uri web) au fost distribuite prin intermediul

USENET, de asemenea acesta este şi momentul când apare pentru prima dată un

spaţiu destinat discuţiilor între utilizatori, cunoscut şi dezvoltat 19 ani mai târziu sub

numele de mIRc (Internet Relay Chat sau mai simplu chat);

în 1994 este lansat „GEOCITIES”, unul dintre pionierii reţelelor sociale având ca rol

principal facilitarea creării de site-uri web pentru utilizatorii săi, punându-le la

dispoziţie o serie de instrumente elementare;

în 1995 website-ul TheGlobe.com oferă utilizatorilor săi libertatea de a-şi personaliza

experienţa în mediul online prin publicarea propriului conţinut şi a propriilor păreri,

dar şi conectarea cu alţi utilizatori ce împărtăşeau aceleaşi interese; TheGlobe.com au

fost antemergătorii reţelei sociale Twitter de astăzi, axate pe microblogging, însă au

ajuns în pragul falimentului, acţiunile lor scăzând în doar 3 ani de la 810 milioane $

(listarea la bursa) la doar 4 milioane $, fiind una dintre cele mai spectaculoase

prăbuşiri la bursă;

11

în 1997 este lansat AOL Messenger ca software care permite trimiterea de mesaje text

între utilizatori în timp real cu ajutorul unui computer;

tot în 1997 este lansat şi site-ul sixdegrees.com care oferă utilizatorilor săi posibilitatea

de a-şi crea un profil (cu informaţii personale, decor personalizat, link-uri, etc.) şi de a

adăuga prieteni (odată cu această funcţie de adăugare a prietenilor în mediul online

putem spune că s-a creat o reţea de socializare în adevăratul sens al cuvântului);

în 2000 sufixul pentru domenii .com (pentru utilizare comercială) fiind alimentat şi

suprasolicitat ani la rând de creşterea explozivă a utilizării internetului, dar şi de

răspândirea reţelelor sociale ajunge să clacheze şi să se „spargă” aruncând în aer

bursele ce aveau listate site-uri, proprietarii site-urilor (antreprenorii) ajungând la

faliment;

în 2002 este lansată reţeaua socială Friendster care este pionierul conexiunii în mediul

online, a utilizatorilor din lumea reală; acesta cunoaşte o adevarată creştere explozivă,

ajungând în numai 3 luni de la lansare la totalul de 3 milioane de utilizatori;

în 2003 este lansată mult mai populara platformă de socializare Myspace, ca o clonă a

site-ului Friendster, de către o echipă de marketing online (este menţionată prima dată

o astfel de acţiune a unei echipe de profesionişti în marketing, cu scopul bine

determinat de a câştiga de pe urma reţelei sociale); după acest eveniment apar mai

multe reţele sociale în perioada imediat următoare: Linkedin.com, netlog.com,

classmates.com şi multe altele (de asemenea aici putem consemna momentul exploziei

reţelelor sociale în mediul online);

în 2004 este lansat bine cunoscutul Facebook, ca o reţea socială ce avea rolul

interconectării studenţilor din cadrul universităţilor în Statele Unite; aceasta este

înfiinţată de 4 co-fondatori, studenţi ai universităţii de prestigiu Harvard (co-

fondatorul care se bucură de cea mai mare notorietate este actualul CEO-director

executiv al Facebook Mark Elliot Zuckerberg) – Facebook cunoaşte o creştere rapidă

în popularitate deoarece în prima lună de lansare mai mult de jumătate din totalul de

studenţi de la Harvard (19.500) se înscriu;

în 2006 este lansată reţeaua socială de microblogging Twitter care are ca rol circulaţia

şi răspândirea rapidă a mesajelor de ştiri, zvonurilor şi a altor informaţii către cât mai

mulţi utilizatori într-un timp cât mai scurt;

în 2008 reţeaua de socializare Facebook detronează liderul Myspace în ceea ce

priveşte numărul de vizitatori unici lunari, ambele site-uri beneficiind de o

popularitate mult mai crescută decât antemergătorul lor Friendster;

12

în 2010 reţeaua de microblogging Twitter atinge un record greu de egalat în timpul

partidei de fotbal dintre Danemarca şi Japonia din cadrul Cupei Mondiale, ajungându-

se la numărul de 3.283 de Tweet-uri (mesaje postate pe profilul personal) pe secundă.

Reţelele sociale timpurii au un singur punct comun cu reţelele sociale actuale, anume

nevoia de comunicare a utilizatorilor lor. Comunicarea în cadrul reţelelor sociale a evoluat de

la e-mail-uri între utilizatori (classmates.com 1995 şi sixdegrees.com 1997) şi camere de chat

dedicate discuţiilor, la adevărate mijloace de comunicare avansate audio-video în timp real cu

unul sau chiar mai mulţi utilizatori (meeting/conferinţă) aflaţi la mii de kilometri depărtare şi

totul doar prin intermediul unei simple conexiuni la internet.

Este important de reţinut faptul că reţelele sociale de astăzi nu seamănă cu predecesoarele

lor decât la nivel de concept şi utilitate. Platformele reţelelor sociale au evoluat odată cu

internetul şi odată cu numărul de vizitatori, concurenţa fiind un factor benefic pentru explozia

de servicii şi aplicaţii regăsite astăzi în cadrul reţelelor sociale.

Pentru mulţi dintre utilizatorii din 2012, reţeaua socială completă şi aproape perfectă, cel

puţin la nivelul funcţiilor şi serviciilor oferite (există în continuare probleme serioase în ceea

ce priveşte securitatea conturilor, a informaţiilor confidenţiale şi violări serioase ale vieţii

private în general, dar nu vom intra în detalii) este un instrument indispensabil de socializare

şi distracţie din viaţa de zi cu zi, din păcate sau din fericire, în funcţie de prisma din care este

privit acest fenomen.

1.2 Conceptul de web 1.0/web 2.0/web 3.0 şi social media

Internetul a fost conceput după cum am precizat şi în introducere ca o imensă bază de date

şi informaţii, accesibile prin intermediul mediului internet (un ansamblu de reţele)

utilizatorilor din toate colţurile lumii. Cu alte cuvinte, rolul internetului este cel de a oferi

informaţii scrise utilizatorilor săi. Tendinţa actuală a internetului (începând cu anul 2004) este

de expansiune la nivel de informaţii (generarea de conţinut nou) şi de folosirea unităţilor de

calcul administrate prin intermediul internetului (conceptul de Cloud Computing).

Cloud Computing este un concept modern în domeniul computerelor şi informaticii,

reprezentând un ansamblu distribuit de servicii de calcul, aplicaţii, acces la informaţii şi

stocare de date, fără ca utilizatorul să aibă nevoie să cunoască amplasarea şi configuraţia

fizică a sistemelor care furnizează aceste servicii.

Tranziţia internetului de la web 1.0 la web 2.0 ne este explicată în termeni simpli chiar de

către inventatorul internetului, programatorul şi profesorul englez Sir Timothy Berners-Lee.

13

Acesta lucrează în prezent pentru World Wide Web Consortium (W3C), instituţie care

tutelează standardele World Wide Web-ului, deci ne poate furniza o părere mai mult decât

avizată cu privire la evoluţia internetului. Acesta consideră că web 1.0 este de fapt internetul

de tip „read-only”, adică disponibil doar pentru a căuta informaţii deja existente în scopul

lecturării. Minus-urile web 1.0 dacă le putem spune aşa au fost nivelul scăzut de

interactivitate cu utilizatorii şi lipsa posibilităţii de contribuire a acestora la pachetul de

informaţii sau date deja existente.

Diferenţa dintre web 1.0 şi web 2.0 este deci interactivitatea mult sporită a utilizatorilor cu

website-ul şi de asemenea posibilitatea de a crea şi încarca fragmente ori conţinut întreg,

reprezentat prin fişiere audio-video, imagini şi text. Web 2.0 este deci de tip „read-write”.

Dorinţa de implicare a utilizatorilor în Web 2.0 este sesizată cel mai usor datorită schimbărilor

de ordin arhitectural apărute în ultima vreme în mediul internet. Cu titlu de exemplu, putem

vorbi despre Youtube şi Myspace, care sunt site-uri ce implică o deosebită interactivitate şi

contribuţie a utilizatorului la ceea ce îşi doreşte să vadă, să facă sau să scrie pe site. În unele

cercuri de specialitate, fie că este vorba de webmasteri sau dezvoltatori web, se speculează

despre web 3.0 că ar fi un sistem www de tip „read-write-execute”, cu alte cuvinte, următorul

pas în dezvoltarea World Wide Web este înţelegerea datelor furnizate de către utilizatori prin

intermediul computerului personal doar cu ajutorul unei aplicaţii capabile să „înţeleagă”

semnalele transmise, fără a mai fi nevoie de o persoană care să prelucreze datele şi să ofere un

răspuns. O altă noutate în materie de web 3.0 ar putea fi serviciile oferite de site-uri, servicii

asemănătoare aplicaţiilor care sunt capabile să întreţină un schimb de informaţii între 2 sau

mai multe aplicaţii şi promit de asemenea integrarea de interfeţe de căutare mult mai rapide şi

performante.

Evoluţia web-ului aduce în prim plan reţelele sociale şi social media pentru a oferi

diversitate, interactivitate, dar şi conţinut de tip personalizat utilizatorilor săi. Era web-ului 1.0

este de domeniul trecutului deoarece în ziua de astăzi, fiecare individ este dornic să se afirme,

să-şi spună părerea în legatură cu un subiect anume. Fiecare utilizator îsi doreşte să fie în

centrul atenţiei în mediul online, astfel că acesta postează informaţii, imagini, videoclipuri sau

link-uri fără a se gândi întotdeauna la consecinţele acţiunilor pe care le întreprinde (de

exemplu, nu se gândeşte că încalcă drepturile de autor atunci când postează un link ce conţine

muzică, imagine, videoclip sau text). La prima vedere, acest aspect poate fi considerat un

lucru bun, însă odată cu libera exprimare şi dreptul de a crea în mediul online apar desigur şi

abuzurile. Evoluţia sau dezvoltarea tehnologiilor nu aduc întotdeauna numai lucruri pozitive,

însă sunt necesare aşa cum sunt pentru a da tuturor posibilitatea de a alege.

14

Conceptul de social media are probabil o întreagă serie de definiţii care prezintă fiecare în

felul ei un alt aspect al acestuia, însă majoritatea acestora au elemente comune. O să încerc să

definesc social media având în vedere cele mai importante caracteristici şi metodele de

implementare.

Înainte de toate, social media este strâns legat de conceptul web 2.0, deci se bazează ca şi

acesta pe interacţiunile între utilizatori şi capacitatea acestora de a genera conţinut, mai precis

de a-şi împărtăşi părerea celorlalţi. Există o serie de elemente comune specifice mai multor

reţele sociale existente în acest moment: posibilitatea utilizatorilor de a aprecia sau comenta

un text sau continut (ex: Like pe Facebook, Post pe Facebook sau oricare altă reţea socială),

posibilitatea creării şi răspândirii de conţinut propriu sau preluat de la alţi utilizatori (ex: Post

pe reţelele sociale, share/retweet), de asemenea şi posibilitatea de a recomanda un conţinut

(lecturarea unui articol sau al unui text are opţiunea de a recomanda prietenilor sau altor

utilizatori).

În comparaţie cu media tradiţională sau clasică, social media are ca centru de interes

fiecare utilizator în parte. Dacă în media obişnuită este răspândită practica transmiterii de

informaţie de tip emiţător-receptor, în cazul social media fiecare utilizator poate juca rolul de

emiţător după ce a receptat o anumită informaţie, devenind astfel participant activ la

propagarea informaţiei în mediul online. Social media a crescut exploziv deoarece acordă o

atenţie deosebită fiecărui utilizator al său, acesta având drepturi egale cu toţi ceilalţi

participanţi şi le poate exprima prin: răspunsuri, comentarii, aprecieri, critici, împărtăşirea

informaţiei cu alţi utilizatori sau prieteni de pe reţelele sociale, adăugarea de răspunsuri audio-

video în urma unei informaţii citite, etc.

Reţelele sociale şi social media se adresează de regulă grupurilor de persoane care se

formează cu ajutorul platformelor oferite de acestea. Aceşti oameni au de regulă ocupaţii

asemănătoare, interese comune, idei apropiate, etc. Crearea de grupuri în mediul online este o

practică des întalnită peste tot în lume, deoarece apartenenţa la grup sau cel puţin impresia că

individul trăieşte într-o societate, fie ea şi virtuală îl face să se simtă mai fericit.

Exemple de grupuri existente de regulă în mediul online:

grupuri dedicate iubitorilor de animale;

grupuri dedicate pasionaţilor de maşini;

grupuri dedicate pasionaţilor de cumpărături online (shopping);

grupuri dedicate instituţiilor de învăţământ.

Un lucru demn de luat în seamă este că social media este în acest moment cea mai

răspândită activitate online. Cu toţii ştim sau am auzit măcar o dată lozinca „Internet is for

15

Porn”, adică internetul a fost făcut pentru pornografie, însă odată cu apariţia social media,

pornografia de pe internet a pierdut teren important. Social media a devansat pornografia –

acesta este un aspect deosebit de important pentru direcţia în care ne îndreptăm în mediul

online. Utilizatorii au tendinţa de a renunţa la pornografie, aceasta fiind cu puţin timp în urmă

cel mai căutat şi dorit lucru la nivel global, pentru reţele sociale şi social media.

Social media este un lucru important, de asta ne-am convins, însă ca orice lucru de acest

calibru nu are doar părţi pozitive. O să prezint pe scurt câteva avantaje, dar şi dezavantaje

deoarece acestea sunt cu adevărat importante.

Avantajele social media sunt numeroase, însă câteva sunt cu adevărat importante. Odată

cu apariţia social media, putem vorbi despre o democratizare media în mediul online, astfel că

utilizatorul de rând a luat locul instituţiilor, oficialilor sau prezentatorilor de ştiri, fiind alături

de ceilalţi utilizatori receptor şi emiţător. În cazul utilizatorilor beneficiile sunt deja

cunoscute, însă este necesar să reamintim interacţiunea, conversaţiile, legăturile care se

formează între aceştia ajungând până la organizarea şi crearea de grupuri cu interese comune

sau adevărate comunităţi online. Un alt beneficiu important şi gratuit oferit de social media se

adresează utilizatorilor orientaţi către marketing – prin intermediul internetului şi social

media, cu investiţii 0 sau minime îţi poţi promova afacerea, site-ul sau blog-ul pentru a obţine

profituri din marketing afiliat ori Google AdSense. Un alt aspect considerat pozitiv este şi

expunerea utilizatorilor, la nivel de profil – este vorba de acele informaţii care ne sunt

solicitate de reţelele sociale atunci când ne înscriem în baza lor de date, informaţii

confidenţiale, personale, deci informaţii private. Conturile create pentru reţelele sociale oferă

o transparenţă, după părerea mea relativă a personalităţii, intereselor sau ocupaţiilor fiecărui

utilizator.

În continuarea avantajelor de mai sus, este bine să vedem mai ales dezavantajele la nivel

de social media. Înainte de toate social media este un adevărat pericol pentru intimitatea

utilizatorilor, datorită datelor personale stocate şi deţinute. Un alt dezavantaj major este

reprezentat chiar de conţinutul atât de preţios pentru utilizatori deoarece acesta este de cele

mai multe ori de slabă calitate, nefondat sau chiar fals. Odată cu deschiderea către web 2.0 se

poate vorbi şi de o serie de infracţiuni săvârşite în mediul online, infracţiuni care îşi au baza în

noile oportunităţi apărute pentru utilizatori. Exemple de infracţiuni pe tărâm social-media:

probabil cea mai frecventă practică şi infracţiune în social media este reprezentată de

Spam, care putem spune că a fost dus la un cu totul alt nivel, propagarea acestuia fiind

mult mai rapidă şi eficientă decât prin e-mail;

16

infracţiuni de tip Man-In-The-Middle care pot fi exemplificate prin interceptarea

transmisiei de date personale dintre 2 sau mai mulţi utilizatori, de către un alt utilizator

participant;

Phishingul în social media este de asemenea întâlnit, unele magazine online deţinând

pagini sau aplicaţii dezvoltate special pentru a facilita e-commerce-ul; desigur acestea

pot fi replicate cu uşurinţă de către persoane rău intenţionate pentru a obţine informaţii

confidenţiale legate de datele personale, cardul de credit folosit tot mai des în

achiziţiile online sau conturile ataşate cardurilor de credite specifice plăţilor online,

cum ar fi Paypal say Moneybookers;

o altă infracţiune foarte des întâlnită în mediul reţelelor sociale este hărţuirea online

(cyberbullying este termenul din limba engleză) şi abuzul utilizatorilor de către alţi

utilizatori aici fiind vorba fie de indivizi, fie de companii care conduc campanii de

marketing agresive; această infracţiune însă nu este reglementată de codul penal din

ţara noastră, deci nu poate fi pedepsită în lipsa unei legislaţii – hărţuirea poate fi

reprezentată prin agresiuni verbale, calomniere, umilire pe reţelele sociale, e-mail-uri

nedorite trimise abuziv, continuţ (text, audio, video, imagini) defăimător, uneori se

recurge chiar la ameninţarea victimei;

frauda electronică este de asemenea prezentă şi pe reţelele sociale, alături de furtul de

conturi şi furtul de informaţii direct de pe profilele utilizatorilor şi folosirea acestora

fără un acord în acest sens.

Ca o remarcă de final, am descoperit existenţa unui website dedicat informării şi

ajutorării utilizatorilor prezenţi pe reţelele sociale. Acesta pune la dispoziţia vizitatorilor

informaţii detaliate despre o activitate sigură în cadrul reţelelor sociale, oferă sfaturi

pentru a nu deveni victime ale celor care încalcă legea în mediul online. Site-ul

helpline.sigur.info este parte a grupului saferinternet.org, site al cărui co-fondator este

chiar Uniunea Europeană alături de Safer Internet Programme. În România site-ul este

sprijinit de asociaţia Salvaţi Copiii, deoarece cel mai adesea aceştia sunt cei mai vizaţi,

alături de adolescenţi, de părtile mai putin plăcute ale mediului online. Acest site oferă

asistenţă şi sfaturi utile pentru un internet mai sigur şi utilizarea responsabilă a acestuia.

Asistenţa este oferită gratuit prin telefon, pe chat sau prin intermediul poştei electronice

tuturor persoanelor aflate în dificultate în mediul online.

2. Definiţii pentru reţelele sociale şi rolul lor în viaţa utilizatorilor

2.1 Definiţii ale reţelelor sociale

17

Pentru reţelele sociale există mai multe definiţii, în funcţie de unghiul din care priveşte

cel care formulează definiţia. Fiecare persoană poate avea o definiţie proprie a unei reţele

sociale, deoarece până la urmă suntem receptori metamorfozaţi în emiţători, chiar prin

intermediul acestora. Reţelele sociale promovează dreptul la opinie şi exprimare al

fiecărui utilizator; urmând principiul egalităţii pe reţelele sociale, fiecare părere, avizată

sau nu despre un lucru anume trebuie respectată, apreciată, criticată sau răspândită de

către ceilalţi.

Un lucru este cert în cazul reţelelor sociale, anume că acestea au luat amploare în

ultimul timp, au crescut ca număr de utilizatori într-un ritm alert, au dezvoltat aplicaţii şi

servicii capabile să mulţumească cea mai mare parte a utilizatorilor de internet, indiferent

dacă este vorba de cei pasionaţi de jocuri sau de filme, de cei pe care îi interesează ştirile

ori bârfele sau pur şi simplu de cei care vor să aparţină unei comunităţi, unui grup de

indivizi. După cum am prezentat şi în studiul realizat în introducere, o mare parte din

utilizatorii de internet la nivel global, dar şi în România deţin cel puţin un cont pe

Facebook dacă nu şi pe alte reţele de socializare cum ar fi Twitter, Friendster, Hi5, etc.

Utilizatorii îşi fac cont pe reţelele sociale pentru a fi în legătură cu prietenii apropiaţi,

cunoştiinţele, familia, pentru a fi informaţi din surse oficiale/neoficiale cu privire la

evenimente recente, vor să fie în contact cu lumea înconjurătoare.

Reţeaua socială nu este altceva decât o comunitate virtuală de utilizatori, care prin

intermediul site-urilor puse la dispoziţie îşi creează profile cu datele personale pentru a

interacţiona unii cu alţii. Reţelele sociale generaliste reunesc utilizatori diferiţi, dar

totodată egali ca drepturi. Utilizatorii îşi personalizează profilele online cu imagini,

videoclipuri, muzica preferată, cu sţiri sau evenimente de interes personal. Utilizatorii

sunt reuniţi în comunităţi ale mediului virtual în funcţie de interesele comune pe care le

au, metodele de petrecere a timpului liber, pasiunile pe care aceştia le dezvoltă pentru

diverse lucruri, instituţiile de învăţământ unde sunt inscrişi, etc.

Prin intermediul reţelelor sociale, utilizatorii îşi pot exprima liber părerile, pot distribui

sau crea conţinut după bunul lor plac, pot interacţiona cu alţi utilizatori sau pur şi simplu

îşi pot petrece timpul liber folosind aplicaţii şi servicii puse la dispoziţie de către

platforma socială online.

2.2 Rolul reţelelor sociale în viaţa utilizatorilor

Rolul reţelelor sociale, după cum reiese din definiţia lor este de a aduna şi forma

adevărate comunităţi de utilizatori care împărtăşesc interese, scopuri sau pur şi simplu au

18

lucruri în comun. Reţelele sociale reprezintă o alternativă online la nevoia omului de

socializare cu alţi indivizi şi satisfac, sau cel puţin încearcă să-l facă pe utilizator să simtă

apartenenţa la un grup social.

Referitor la socializarea online, în accepţiunea proprie pot spune că aceasta nu trebuie

să înlocuiască sub nici o formă socializarea tradiţională, „de tip vechi” cum o numesc

mulţi adolescenţi şi tineri din ziua de astăzi. Reţelele sociale favorizează într-adevăr

comunicarea şi socializarea cu alţi utilizatori din cauza usurinţei contactului care se

creează prin intermediul internetului. O mare parte dintre utilizatorii reţelelor sociale sunt

oameni care se integrează mai greu, oameni care nu au o viaţă socială reală activă, oameni

mai dificili sau mai greu de înţeles, ori pur şi simplu oameni care au probleme cu stima de

sine, complexe.

Studiile de specialitate relevă faptul că cea mai mare masă de utilizatori ai reţelelor

sociale este reprezentată de adolescenţi şi tineri, acesta fiind un fapt îmbucurător deoarece

accesul la internet şi la informaţie este un lucru esenţial. Latura negativă a acestui lucru

este ca tinerii nu mai practică jocuri sociale, nu vor să mai cunoască lumea cu adevărat, se

simt intotdeauna plictisiţi atunci când nu au acces la internet, implicit la reţelele sociale.

Pornind de la deja celebra lozincă folosită în cercurile de adolescenţi şi tineri: „Nu ai

Facebook nu exişti”, pot spune că mulţi dintre ei ajung să facă o gravă confuzie între viaţa

reală şi viaţa virtuală, cea din urmă ajungând pe primul loc ca importanţă.

Tinerii şi adolescenţii care folosesc reţelele sociale ajung să trăiască într-o realitate

diferită faţă de restul oamenilor, devenind dependenţi de prieteni virtuali pe care probabil

nici nu îi cunosc în realitate (doar după profilul de pe reţeaua socială), fiind impresionaţi

de aprecierile sau criticile (de multe ori neavizate) aduse de către ceilalţi utilizatori ai

reţelelor sociale.

Rolul reţelelor sociale în viaţa oamenilor nu trebuie să primeze, deoarece activitatea

socială reală nu poate fi înlocuită de una virtuală. Persoanele care petrec mult timp pe

reţelele de socializare, riscă foarte mult din punct de vedere social deoarece în timp îşi pot

pierde prietenii, se pot îndepărta de familie, nu vor mai putea purta o discutie „ faţă în

faţă” la fel de bine cum o făceau înainte, nu vor mai ştii să se comporte în societate, cu

alte cuvinte există pericolul de apariţie a unei dependenţe de reţelele sociale online,

rezultând în mod cert nişte „ utilizatori ” inadaptaţi în cadrul societăţii reale.

19

3. Cele mai populare reţele sociale pe mapamond (statistică şi obiect de

activitate); reţelele sociale româneşti, adresate exclusiv utilizatorilor români

3.1 Reţele de socializare populare în lume şi utilizarea acestora în România

Explozia reţelelor sociale datată în anii 2004-2005 a condus la o invazie de site-uri ce

oferă servicii de socializare online. Dacă la inceput majoritatea reţelelor de socializare au

preluat modelul oferit de platforma online Friendster (strămoşul apropiat al reţelelor de

socializare moderne), situaţia actuală este complet diferită. Există o mulţime de reţele

sociale, unele generaliste Facebook, Twitter, Myspace, Hi5, etc., iar altele care se

adresează strict unui public ţintă, de exemplu doar iubitorilor de animale

(pawsitivelytexas.net, petspassions.com), sau pasionaţilor de sport (mashable.com,

sportshouting.com) şi lista poate continua.

Un studiu despre evoluţia reţelelor sociale în România realizat de către

DaedalusMilwardBrown (o companie privată axată pe studiul pieţelor, sondajelor de

opinie şi pe oferirea de servicii de consultanţă), realizat în anul 2011 releva următoarele

date statistice:

reţeaua socială Facebook este lider, detronând Hi5-ul, care a cunoscut o scădere

dramatică din punct de vedere al popularităţii în ultima perioadă de timp;

în medie, o persoană este conectată la 2 reţele sociale în acelaşi timp, însă 4 din 5

persoane utilizează Facebook ca reţea principală de petrecere a timpului online;

media de accesare a Facebook în rândul populaţiei româneşti este de 3.5 ori / zi, 23 de

zile pe lună, o sesiune deschisă pe reţeaua de socializare totalizând 66 de minute, cu o

medie de timp petrecut pe Facebook de 4 ore / zi;

orele de accesare intensivă a reţelei de socializare Facebook sunt încadrate între 08.00-

10.00 si 20.00-22.00;

un procent de 34.4% dintre utilizatorii Facebook, accesează platforma socială în

special de pe telefonul mobil, iar 21.3% dintre utilizatori se conectează atunci când

sunt pe drum; aspectul interesant este ca utilizatorii au început să se conecteze folosind

telefonul (smartphone-ul) şi de acasa;

53.4% dintre angajaţii care utilizează reţele sociale o fac în timpul serviciului, iar

59.6% dintre elevii şi studenţii care utilizează reţele sociale o fac în timpul şcolii;

s-a remarcat un trend de scădere al numărului de prieteni adăugaţi pe reţelele sociale

în ultimul an care se poate datora: tendinţei de creştere a numărului de utilizatori, care

20

nu şi-au creat încă lista de contacte/prieteni sau creşterea selectivităţii utilizatorilor,

devenind mai educaţi în privinţa chestiunilor legate de viaţa privată.

Cele mai populare reţele de socializare (TOP 10) la nivel global sunt:

- Facebook – este liderul absolut în lume cu un număr de aproximativ 800 de milioane

utilizatori, răspândită pe întreg globul, fiind de asemenea şi cea mai profitabilă reţea

socială; această reţea socială are un avans incontestabil înaintea competitorilor direcţi

din punct de vedere al numărului de utilizatori, al notorietăţii, dar şi al gradului de

extindere.

- Twitter – este situat pe locul 2 şi nu se apropie de lider la număr de utilizatori, doar

250 de milioane la nivel global, având ca pilon principal din punct de vedere

arhitectural o reţea de microblogging; există cerere de publicitate pe twitter din partea

mai multor companii, însă aceasta nu a fost implementată încă, acest pas urmând a fi

făcut în 2012-2014.

- LinkedIn – este situat pe locul 3 cu 110 de milioane de utilizatori, fiind o reţea socială

dedicată carierei şi sectorului de activitate al fiecărui utilizator; majoritatea

persoanelor înscrise pe această reţea socială sunt înscrise pentru a face schimb de

informaţii, de experienţă sau de a discuta idei de afaceri.

- Myspace – este situat pe locul 4 cu 70.5 milioane de utilizatori la nivel global; această

reţea socială oferă promovare gratuită în special pentru artişti, consacraţi sau

debutanţi, dar şi informaţii despre evenimentele la care aceştia participă.

- Google+ - este situat pe locul 5 cu 65 de milioane de utilizatori la nivel global; această

reţea socială a fost lansată recent de gigantul Google, cu scopul de a detrona Facebook

în rândul reţelelor sociale, dar a eşuat; Google+ este ideal pentru promovarea unei

mici afaceri, căutările în motorul de căutare Google fiind favorizate datorită utilizării

acestei reţele sociale.

- DeviantArt – este situat pe locul 6 cu 25.5 de milioane de utilizatori, fiind o reţea

socială dedicată artiştilor moderni; platforma socială oferă posibilitatea achiziţionării

sau preluării (cu acordul deţinătorului drepturilor de autor), de lucrări semnate de

artişti începători sau consacraţi din domeniul artei digital-abstracte; de asemenea este

un mediu propice pentru descoperirea talentelor şi promovarea acestora.

- LiveJournal – este situat pe locul 7 cu un total de 20.5 milioane utilizatori, fiind o

reţea socială care, după cum spune şi numele îşi îndeamnă utilizatorii să creeze

propriul jurnal-blog; cea mai mare popularitate a acestei reţele sociale este în Rusia

(ţara de origine).

21

- Tagged – este situat pe locul 8 cu un total de 19.5 milioane utilizatori, fiind o reţea

socială orientată spre serviciul de dating-matrimoniale online; aceasta a fost concepută

special pentru a cunoaşte oameni noi din toate colţurile lumi după anumite criterii şi

filtre de căutare.

- Orkut – este situat pe locul 9 cu un total de 17.5 milioane utilizatori, fiind prima reţea

socială creată de Google; această reţea socială oferă posibilitatea utilizatorilor de a

menţine contactul şi relaţiile de prietenie cu utilizatori pe care îi cunosc deja, având o

popularitate crescută în Brazilia şi India.

- CafeMom – este situat pe locul 10 cu un total de 12.5 milioane utilizatori sau mai bine

spus utilizatoare, fiind diferită faţă de celelalte reţele sociale care se adresează unui

public cu mult mai numeros; această reţea socială este dedicată viitoarelor şi actualelor

mame, aici abordându-se subiecte, precum sarcina, naşterea, îngrijirea copiilor, viaţa

de familie, etc.

Fără a intra prea mult în detalii, o parte dintre aceste reţele sociale sunt şi preferatele

românilor din mediul internet. Cele mai utilizate reţele de socializare în România sunt:

Facebook, care este lider detaşat, Hi5, Twitter şi LinkedIn. Gradul de utilizabilitate al

reţelelor sociale, indică faptul că 54.5% dintre utilizatorii de origine română înregistraţi,

au activitate zilnică pe aceste site-uri. Conform specialiştilor în social media, numărul

utilizatorilor va creşte în perioada următoare datorită gadget-urilor, aici făcând referire la

tablete, telefoane inteligente şi alte dispozitive cu conectare rapidă la internet.

3.2 Reţele sociale şi comunităţi online româneşti

Reţelele sociale şi comunităţile online româneşti nu sunt cu nimic mai prejos decât

reţelele sociale de avengura globală amintite mai sus. Aceste medii sociale în mediul

internetului sunt alcătuite, ca şi reţelele sociale internaţionale din utilizatori grupaţi după

interese comune, activităţi preferate comune, moduri de petrecere a timpului liber, etc. În

mediul online românesc se diferenţiază 7 mari categorii de comunităţi online: 1. social

media dedicat divertismentului, audio-video sharing, creare şi distribuire de conţinut,

jocuri (trilulilu.ro / 220.ro), 2. comunităţi online dedicate afacerilor, job-urilor (ejobs.ro /

bestjobs.ro), 3. comunităţi online generaliste de tip forum (forum.softpedia.ro /

forum.computergames.ro), 4. comunităţi online axate pe distribuţia de ştiri (evz.ro /

ziare.ro / protv.ro), 5. comunităţi online dedicate elevilor şi studenţilor, bazate mai ales pe

crearea şi distribuirea de text (clopoţel.ro), 6. comunităţi online de tip Q&A, întrebare-

22

răspuns (tpu.ro) şi 7. cu o pondere destul de mare comunităţile online dedicate în special

sexului feminin bazate pe astrologie, shopping şi modă (eva.ro / ele.ro).

Aceste comunităţi online pot fi găsite şi accesate cu uşurinţă de către utilizatori

înregistraţi sau utilizatori neînregistraţi (guest). Cele mai populate reţele sociale româneşti

sunt trilulilu.ro şi forum.softpedia.ro. Pe forumurile acestor platforme sociale există

stocate date şi informaţii vaste din aproape toate domeniile de interes. Acestea au

cunoscut o dezvoltare asemănătoare reţelelor sociale globale însă diferenţa este făcută de

publicul ţintă pe care îl au administratorii, anume doar utilizatori din România.

CAPITOLUL I I I

Facebook, termenii şi condiţiile de confidenţialitate; Pericolele,

riscurile şi părţile negative ale reţelelor sociale

23

1. Reţeaua socială Facebook; prelucrarea datelor cu caracter personal / termenii

şi condiţiile de confidenţialitate; creşterea securităţii conturilor; informaţii recente

privind activitatea şi politica Facebook

1.1 Reţeaua socială Facebook, informaţii detaliate

Facebook este cea mai importantă şi populară reţea de socializare online a

momentului, având aproximativ 900 de milioane de utilizatori în întreaga lume (cea mai

recentă statistică existentă fiind din luna mai 2012). De asemenea, se estimează că reţeaua

socială va atinge pragul de 1 miliard de utilizatori până la sfârşitul anului. Această reţea

socială a luat naştere în luna februarie 2004, pe băncile facultăţii Harvard din Statele Unite,

sub forma unui proiect obişnuit ce avea ca scop centralizarea tuturor pozelor studenţilor din

cadrul universităţii. Primul nume al site-ului a fost thefacebook.com, ulterior acesta

transformându-se în facebook.com.

Mark Elliot Zuckerberg este unul dintre co-fondatorii Facebook, nu fondatorul reţelei

sociale aşa cum se scrie şi se citeşte frecvent în mediul online. Facebook a fost fondat iniţial

de 4 co-fondatori care au participat la acest proiect: Mark Zuckerberg, care este cel mai

cunoscut şi deţine cea mai importantă funcţie de conducere (CEO) în cadrul Facebook Inc.,

Eduardo Saverin (specialist pe partea de business), Dustin Moskovitz (programare) şi Chris

Hughes (promovarea site-ului), cu toţii studenţi la Harvard. Cei 4 co-fondatori au fost ajutaţi

de un alt coleg pentru partea grafică a site-ului, anume Andrew McCollum. În anul 2006,

proaspătul antreprenor online renunţă la studiile universitare fără a absolvi prestigioasa

instituţie, un gest asemănător cu cel al lui Bill Gates (co-fondatorul Microsoft alături de Paul

Allen), sau al lui Steve Jobs (co-fondatorul Apple, alături de Steve Wozniak).

Facebook a fost creată iniţial ca o reţea internă în cadrul Universităţii Harvard, însă în

urma succesului înregistrat, s-a extins către universităţile şi liceele învecinate, ajungând să

cuprindă toată ţara, inclusiv utilizatorii din afara sistemului de învăţământ.

Reţeaua socială poate fi accesată de oriunde din lume cu ajutorul internetului, astfel că

vă puteţi verifica profilul, newsfeed-ul sau mesajele conectându-vă cu ajutorul oricărui gadget

ce permite accesul la internet. Ascensiunea Facebook este strâns legată şi de explozia

cunoscută de telefoanele inteligente care folosesc sistem de operare asemănător cu cel al PC -

urilor sau laptop-urilor. Telefoanele inteligente permit accesul la internet prin conectare Wi-

Fi, Bluetooth sau folosesc un abonament de internet mobil (abonament de transmisie date)

alături de cel GSM pe acelaşi SIM (cartela). Tendinţa telefoanelor inteligente în viitorul

apropiat este de a le înlocui pe cele clasice, având un număr din ce în ce mai mare de

utilizatori pe întreg globul, chiar şi în România în ciuda preţurilor „occidentale”.

24

Reţeaua socială este gratuită pentru utilizatorii de rând, câştigurile fabuloase ale

companiei fiind aduse din publicitate prin intermediul ads-urilor şi banner-elor, dar şi din

jocurile online pe care Facebook le pune la dispoziţia utilizatorilor săi prin parteneriatul cu

Zynga. Fără a intra în prea multe detalii, Zynga este un dezvoltator de jocuri gratuite care nu

necesită instalare, ele fiind accesibile direct din reţelele sociale. Jocurile puse la dispoziţie

sunt gratuite pentru utilizatori, însă pentru o sumă modică în cadrul jocului, utilizatorul-

jucător beneficiază de avantaje suplimentare (premium). Dintre jocuri, amintim: FarmVille,

Mafia Wars, CastleVille, Hidden Chronicles, etc. Veniturile obţinute, cumulate, sunt de

ordinul sutelor de milioane, fiind împărţite între Zynga şi Facebook.

Facebook-ul este accesat doar de către utilizatorii înregistraţi printr-o interfaţă login,

care necesită un e-mail de inregistrare şi parola pentru contul respectiv.

Crearea unui cont de Facebook este facilă chiar şi pentru cei ce nu au experienţă în

domeniul IT, totul fiind foarte simplu. În pagina de „sign in” sau înregistrare, Facebook

solicită un prim pachet de date cu caracter personal, acesta fiind doar introducerea. Datele

solicitate în „introducere” sunt: numele şi prenumele real, adresa de e-mail şi confirmarea

acestei adrese, parola de acces, sexul masculin sau feminin şi data naşterii. Odată cu

înregistrarea, le este recomandat utilizatorilor să citească Termenii şi condiţiile de

confidenţialitate, politica de utilizare a datelor şi a datelor transmise între serverele Facebook

şi computerele utilizatorilor. Alături de crearea de conturi pentru utilizatorii obişnuiţi, există şi

opţiunea creării de conturi pentru companii, artişti sau vedete. Putem amintii din nou strânsa

legătură cu telefoanele inteligente, deoarece Facebook îşi îndeamnă utilizatorii să se

folosească de acestea pentru a accesa platforma online. Utilizarea Facebook pe telefonul

mobil este de asemenea simplă. Pentru a putea face asta, trebuie să furnizaţi Facebook

numărul de telefon şi ţara pentru a putea stabili prefixul; după ce aţi terminat veţi primi un

link direct pe telefonul mobil pentru a continua instalarea aplicaţiei Facebook pentru telefoane

mobile.

Metode de accesare a reţelei sociale Facebook:

- prin intermediul Desktop-ului sau laptop-ului;

- prin intermediul unor telefoane mai puţin performante care acceptă aplicaţii de tip

Java, existând o aplicaţie pentru Facebook cu support Java;

- prin intermediul tuturor telefoanelor inteligente indiferent de sistemul de operare al

acestora (cele mai importante sisteme de operare de pe piaţă sunt: iOS pentru Apple

Iphone, Symbian OS pentru Nokia, Blackberry OS pentru telefoanele Blackberry,

Android folosit iniţial pentru smartphone-ul Google Nexus, dar extins şi către alte

25

brand-uri, Windows Phone 7 pentru Nokia, dar şi pentru alţi producători din industria

telefoniei mobile);

- prin intermediul tabletelor din care amintim câţiva producători de tablete: Apple

(Ipad), Samsung (Galaxy Tab), Asus (Transformer Prime), HTC (Flyer), Motorola

(XOOM) şi producătorul autohton AllView cu tableta Alldro Speed având un raport

preţ-calitate excepţional.

Următorul pas după înregistrarea în cadrul reţelei sociale este să vă adăugaţi prietenii, cel

puţin aşa sugerează Facebook în câţiva paşi simpli. Primii prieteni de pe această reţea socială

vor fi adăugaţi automat de Facebook cu permisiunea dumneavoastră de a-i căuta după adresa

de e-mail (yahoo, skype, etc.). Tot pentru a lărgii această listă de prieteni sociali, Facebook

solicită o altă serie de informaţii cu caracter personal pentru a putea căuta sugestii de prieteni

sau colegi, în funcţie de: liceul unde aţi studiat, facultatea pe care o urmaţi sau aţi urmat-o,

locul sau locurile de muncă. În ultimul pas, Facebook solicită o fotografie de-a dumneavoastră

pentru profilul ce urmează a fi creat, indicând şi o opţiune de fotografiere instant prin

intermediul webcamului.

Pentru a putea folosi contul, este necesar să confirmaţi adresa de e-mail pe care o folosiţi,

dând click pe un link expediat de către Facebook pe e-mailul personal, indicând şi un cod de

confirmare format din cifre. După confirmarea contului, Facebook continuă cu sugestiile

automate pentru utilizatorul nou creat, întrebându-l dacă este de acord ca numele lui să apară

şi în alte poze decât cele pe care le deţine pe profilul propriu. Sugestiile automate de la

Facebook continuă să ceară date suplimentare pentru a putea crea un profil complet.

Informaţiile solicitate în cadrul contului variază, însă cele mai importante sunt următoarele:

1. Facebook solicită datele de contact ale utilizatorului (uneori este necesar să oferiţi

numărul de telefon personal încă de la înregistrare, alteori acesta este solicitat pe

parcurs); aici fiind vorba de numărul de telefon, adresa unde acesta locuieşte

incluzând şi alte detalii, cum ar fi cartierul sau codul poştal, adresele de mesagerie

instant la care poate fi contactat de către ceilalţi utilizatori şi pagina sau paginile de

internet pe care acesta le deţine (blog, alt profil social, magazin online, etc.).

2. Facebook solicită date cu privire la relaţia pe care utilizatorul o are cu familia sau

dacă acesta este implicat într-o relaţie (dacă da, care este aceasta); de asemenea îi

este indicat să listeze pe profil persoana cu care are o relaţie sau utilizatorii cu care

are relaţii de rudenie.

26

3. Facebook solicită de asemenea date cu privire la filosofia de viaţă a individului,

aspecte privind religia pe care o are, orientarea sa politică, persoanele care îl inspiră

şi citatele favorite.

4. La rubrica informaţii de bază apar câmpuri noi de completat, suplimentare celor

cerute în timpul înregistrării iniţiale. Utilizatorului îi este sugestionat să dea mai

multe detalii despre oraşul său natal şi despre locaţia sa actuală, să-şi aleagă genul

de persoane de care este interesat (femei sau bărbaţi), este chestionat cu privire la

limbile străine pe care le cunoaşte, dar îi este indicat şi să scrie o scurtă

autodescriere.

5. Facebook solicită şi alte informaţii personale cu privire la sporturile care îi plac sau

pe care le practică utilizatorul, activităţile şi interesele sale, cărţile, muzica, filmele,

jocurile şi emisiunile tv care îi plac sau pe care le urmăreşte.

1.2 Prelucrarea şi utilizarea datelor cu caracter personal de către Facebook şi terţi /

termenii şi condiţiile de confidenţialitate

Cel mai probabil, aceste date personale solicitate nu par mare lucru sau nu beneficiază de

o atenţie sporită, mai ales din partea adolescenţilor şi tinerilor care folosesc serviciile acestei

reţele sociale. Despre lecturarea şi înţelegerea termenilor de confidenţialitate şi a condiţiilor

de care am amintit la înregistrarea contului, nici nu se pune problema. Aceste date cu caracter

personal sunt solicitate de Facebook pentru a optimiza afişarea de reclame personalizate, în

funcţie de locaţia şi limba utilizatorilor, de interesele acestora, de activitatea lor în mediul

online.

Există desigur o întreagă serie de controverse privind adevăratul motiv şi adevărata

întrebuinţare a datelor personale, una din ipotezele „conspiraţiei” fiind emisă de către Julian

Assange, fondatorul site-ului WikiLeaks (acest site prezintă informaţii ce au fost sau încă sunt

clasificate, provenite din surse guvernamentale). Julian Assange consideră că adevăratul rol al

reţelelor sociale este de a monitoriza şi spiona populaţia, de a aduna informaţii despre aceştia

pentru instituţiile guvernamentale la nivelul fiecărui stat. Julian Assange nu este un simplu

susţinător al teoriilor conspiraţiei, el fiind un reputat jurnalist în adevăratul sens al cuvântului,

obţinând numeroare premii şi distincţii. Aceasta fiind totuşi o teorie a conspiraţiei, deşi poate

că este susţinută şi de dovezi, nu este cazul să o acceptăm pur şi simplu. Adevărul este de

regulă la mijloc, la o distanţă egală de adevărurile susţinute de cele două părţi.

Un alt aspect important şi demn de luat în seamă, de asemenea referitor la informaţiile cu

caracter personal expuse pe reţeaua de socializare, este vânzarea bazei de date către companii

27

sau terţi. Această practică este reglementată de Facebook în carta care priveşte viaţa privată.

Informaţiile utilizatorilor sunt centralizate, deci acestea pot fi vândute pe foarte mulţi bani

către companii dornice de publicitate, studii sau alte activităţi asemănătoare. Cele mai

importante elemente ale acestei baze de date sunt adresa de e-mail validă, numărul de telefon

şi adresa fizică ale unui posibil consumator sau client. Acest lucru este în măsură să răspundă

întrebărilor de genul: „De unde cunoaşte agentul de vânzări numărul meu de telefon?”, sau

„De ce am primit acest e-mail? Nu ţin minte să mă fi abonat la newsletter sau pe acest site”,

sau „De ce am primit această scrisoare de la compania asta? Nici nu ştiu cine sunt” –

Facebook procedează legal, deoarece prin înregistrare, sunteţi de acord cu prelucrarea datelor

personale, Facebook fiind avizat legal în acest sens.

Totalul de informaţii primite de reţeaua de socializare cuprinde de asemenea şi fiecare

lucru pe care îl facem în timpul petrecut pe Facebook. Fiecare postare de conţinut, fiecare

apreciere, distribuire sau comentariu este stocat într-o bază de date. Prin analogie, putem

spune că reţeaua socială se comportă asemenea unui jurnal de bord automat, sau mai bine

spus, ca o cutie neagră a unui avion. Aceasta înregistrează absolut toată activitatea

utilizatorilor săi. Activitatea pe reţelele sociale este stocată, iar mai apoi indexată de motorul

de căutare Google, rezultând simplu: activităţile online desfăşurate pe site-ul de socializare,

sunt accesibile aproape oricui prin intermediul unei simple căutări pe Google.

Partajarea informaţiilor de pe Facebook poate fi totuşi limitată, prin modificarea setărilor

de confidenţialitate, astfel că puteţi gestiona ce date personale vor fi vizibile pe profilul de

utilizator. Există 3 profile de confidenţialitate:

1. profilul „public” – informaţiile utilizatorului fiind accesibile tuturor, inclusiv a celor

care nu sunt înregistraţi pe Facebook

2. profilul „friends” – informaţiile utilizatorului sunt accesibile persoanelor din lista

personală de prieteni

3. profilul „custom” – informaţiile utilizatorului sunt accesibile la alegere: doar lui,

anumitor prieteni pe care acesta îi specifică.

Acest sistem de confidenţialitate are însă şi o breşă de securitate, anume activitatea de

etichetare, cunoscută ca TAG. Aceasta este folosită de regulă în cazul pozelor, în cazul

postării de conţinut sau în cazul vizitării unei locaţii alături de alţi utilizatori de Facebook care

decid să vă eticheteze numele, alături de alţii. TAG-ul nu este altceva decât un pod creat între

2 utilizatori. TAG-ul sau etichetarea poate fi efectuată de orice utilizator de Facebook şi nu

ţine cont de setările de confidenţialitate, singura posibilitate de a evita etichetarea fiind

blocarea utilizatorului respectiv, anulând astfel orice fel de acţiune. În momentul în care aţi

28

fost etichetat într-o poză sau imagine de către cineva, prin intermediul acelui TAG profilul de

Facebook devine expus persoanei care te-a etichetat şi listei de prieteni pe care o are. Desigur,

etichetarea poate fi făcută şi în cale inversă, efectele fiind aceleaşi ca cele enumerate mai sus.

Un sistem asemănător TAG-ului este şi „Like!” sau „Îmi Place”, acest sistem având rolul

de a crea o conexiune între profilul utilizatorului şi pagina Facebook pe care aţi apreciat-o.

Această pagină poate fi pagina unei companii, pagina unui brand pe care îl apreciaţi, pagina

unui film care v-a plăcut, pagina unui artist preferat, etc. Paginile de Facebook sunt publice,

deci tot ceea ce scrieţi sau comentaţi, este făcut public pe acea pagină, deci poate fi folosit sau

găsit de către orice utilizator de internet prin intermediul Google sau accesând direct pagina

publică. Conexiunea cu pagina respectivă poate trimite actualizări direct pe profilul

utilizatorului, de asemenea, pagina apreciată poate colecta la rândul ei informaţii.

Profilele principale de confidenţialitate au o aplicabilitate extinsă, făcând astfel posibilă şi

ascunderea informaţiilor existente pe profilul utilizatorului din cadrul reţelei sociale.

Informaţiile rămân în baza de date Facebook, dar nu pot fi accesate decât în funcţie de

preferinţele noastre de confidenţialitate. Putem ascunde lista de utilizatori de pe această reţea

socială, putem ascunde membrii familiei, putem ascunde starea relaţiei, putem ascunde pozele

şi albumele – putem ascunde aproape tot, inclusiv pagina pe care apare întreaga activitate.

Întrebarea este: câţi dintre noi sunt informaţi şi câţi dintre noi s-au uitat măcar în linii mari

peste condiţiile şi setările profilului de utilizator .

Întrebare: Ce spune Facebook despre datele transmise către baza lor de date?

Răspuns: „Furnizăm date partenerilor sau clienţilor noştri beneficiari de publicitate numai

după ce am eliminat din cadrul acestora numele tău sau alte informaţii de identificare

personală, sau după ce am combinat aceste date cu datele altor persoane într-un mod care să

împiedice asocierea datelor cu tine. În mod similar, atunci când primim date despre tine de la

partenerii sau clienţii noştri beneficiari de publicitate, păstrăm datele respective timp de 180

de zile. După aceea, combinăm datele cu datele altor persoane într-un mod care să împiedice

asocierea acestora cu tine”.

În cazul în care dorim suspendarea sau ştergerea definitivă şi irevocabilă a contului de

Facebook putem face asta oricând, însă toate informaţiile stocate de reţeaua socială vor

rămâne în baza de date. Suspendarea contului, după cum spune şi numele, nu este definitivă în

comparaţie cu ştergerea propriu-zisă. În cazul suspendării contului de Facebook, numele

dumneavoastră va rămâne în lista de prieteni a utilizatorilor, contul putând fi reactivat prin

deschiderea unei sesiuni de login.

29

1.3 Creşterea securităţii conturilor de Facebook şi o conduită bună pentru a evita

posibile neplăceri în cadrul reţelei sociale

Există demersuri multiple făcute către Facebook de către numeroase organisme

internaţionale pentru a spori siguranţa conturilor şi pentru a întări protecţia datelor personale

ale utilizatorilor. Specialişti ai Uniunii Europene au înaintat o cerere prin care cer modificări

la nivelul platformei sociale, astfel încât profilul şi datele utilizatorilor să poată fi vizualizate

doar de către utilizatorii pe care aceştia îi specifică şi, de asemenea, au cerut posibilitatea ca

utilizatorii reţelei sociale să poată selecta dacă vor sau nu ca postarea de conţinut, sau orice

altă activitate desfăşurată să fie sau nu disponibilă pentru indexarea în motoarele de căutare.

O serie de sfaturi pentru o mai bună securitate personală şi a contului de utilizator:

1. parola este un element foarte important al oricărui cont creat în mediul online; se

recomandă ca aceasta să fie formată din minim 8 caractere care să includă cifre şi

chiar majuscule, să nu fie compusă doar dintr-un cuvânt care poate fi găsit cu

uşurinţă în dicţionar. Un exemplu de parola sigură este „an11dreiCS”

2. data naşterii este o ţintă uşoară pentru hoţii de identitate care se pot folosi de aceasta

pentru a afla alte parole ale conturilor din mediul online sau pentru a afla mai multe

informaţii, inclusiv cele legate de conturile bancare. Pentru a creşte siguranţa,

accesaţi editarea profilului, în secţiunea informaţii de bază şi selectaţi să nu vă fie

afişată data naşterii

3. limitarea accesului după cum am amintit şi mai sus, făcându-l accesibil doar pentru

lista de prieteni, doar pentru utilizatorii selectaţi sau pentru lista de prieteni şi listele

lor de prieteni (prietenii prietenilor)

4. numele copiilor nu trebuie să apară pe Facebook şi nu trebuie să fie etichetate. În

cazul în care găsiţi astfel de poze, puteţi face o cerere scrisă la Facebook pentru

ştergerea pozei.

5. o greşeală des întâlnită în cadrul reţelelor sociale este postarea de text ce cuprinde

informaţii despre program (programul de lucru, programul de la şcoală, programul

de vacanţă) deoarece riscaţi să vă expuneţi locuinţa.

6. nu vă modificaţi locaţia prea des şi nu daţi informaţii despre locurile în care vă aflaţi

şi cu cine, deoarece riscaţi să vă expuneţi persoana, prietenii şi chiar locuinţa

persoanelor rău intenţionate

7. nu acceptaţi cererile de prietenie venite de la persoane pe care nu le cunoaşteţi şi nu

le permiteţi accesul în lista de utilizatori

30

8. aplicaţiile şi jocurile reprezintă de asemenea o posibilă problemă de securitate,

acestea fiind pasibile de viruşi, sau putând colecta date personale. Este indicat să

folosiţi doar aplicaţii sigure, provenite de la dezvoltatori verificaţi

9. reţelele sociale şi mai ales Facebook-ul este aflat sub supraveghere strictă, în fiecare

stat de către organele de poliţie, serviciile secrete şi alte organizaţii mai mult sau

mai puţin cunoscute. Este indicat să nu vă afiliaţi politic sau să intraţi pe grupuri

care promovează idei rasiste, discriminarea, acţiuni violente, infracţiuni de orice fel,

deoarece riscaţi să fiţi asociat grupurilor respective de delicvenţi.

10. nu împărtăsiţi informaţii importante, nu vă publicaţi problemele şi nemulţumirile pe

Facebook, păstraţi-le pentru prietenii adevăraţi.

1.4 Informaţii recente despre activitatea Facebook şi schimbări la nivel de politică a

reţelei sociale

Ultimele noutăţi legate de Facebook, includ recenta listare la bursă. În mai puţin de o

săptămână acţiunile supraevaluate ale Facebook au scăzut cu 18%, cauzând astfel o serie de

probleme pentru reţeaua socială. Problemele se manifestă printr-o avalanşă de procese ale

investitorilor jucători la bursă, împotriva Facebook, dar şi a bursei unde a avut loc listarea.

Facebook a fost întotdeauna supraevaluat din cauza veniturilor obţinute din publicitatea din

cadrul reţelei sociale (82% din veniturile totale) pe care marile companii o plăteau. De curând,

unul dintre giganţii americani constructori de maşini General Motors a anunţat retragerea

bugetului stabilit de 10 milioane de dolari pentru publicitate în cadrul reţelei sociale

Facebook. Aceasta este o lovitura financiară, dar mai ales de imagine deoarece Facebook

începe să piardă capital şi clienţi.

În acest moment există un număr estimativ de 7.5 milioane de utilizatori ilegali pe

Facebook, fiind vorba concret de copiii care nu au împlinit înca vârsta de 13 ani (vârsta

minimă pentru a te putea înregistra pe această reţea socială). În strânsă legatură cu scăderea

acţiunilor, Facebook a anunţat pentru prima dată în cadrul unui articol publicat de Daily Mail

că are de gând să permită în viitorul apropiat accesul, până acum restricţionat pentru copiii

sub 13 ani. Conforum unui studiu realizat tot de cei de la Daily Mail în acest moment există

deja pe reţeaua de socializare 20% dintre copiii de 10 ani şi 55% dintre copiii de 12 ani,

aceştia înregistrându-se minţind în privinţa vârstei. Planul celor de la Facebook legat de aceşti

copii este să profite de imaturitatea psihică şi emoţională prin manipulare. Este o certitudine

că activitatea preferată a copiilor este jocul, astfel că aceştia se vor juca pe platforma socială şi

vor cere părinţilor ajutor pentru a obţine avantaje premium în cadrul acestor jocuri.

31

Oficialii de la Facebook au declarat că aceste conturi, cele destinate copiilor sub 13 ani

vor fi supuse unui control parental, astfel că părinţii vor fi cei care vor decide cu cine se poate

împrietenii, pe cine poate adăuga în lista de utilizatori sau ce aplicaţii şi jocuri poate folosi

copilul lor.

Reacţiile împotriva deciziei Facebook nu au întârziat să apară, aşa că vom cita două dintre

părerile celor care îi critică.

"Facebook va ajunge să deţină o grămadă de informaţii private despre noi, de când ne

naştem şi până murim, iar noi vom fi nevoiţi să avem încredere într-o companie care a avut în

trecut probleme legate de confidenţialitate", a declarat Nick Pickles, directorul Big Brother

Watch, un ONG care se ocupă cu respectarea intimităţii cetăţenilor.

"Facebook vrea utilizatori cât mai tineri pentru ca, atunci când cresc, aceştia să fie 'ţinte'

mai bune pentru publicitari şi clienţi mai fideli ai altor produse ale companiei", crede

Christina Warren de la site-ul de tehnologie mashable.com.

2. Pericolele, riscurile şi părţile negative ale reţelelor sociale

Odată cu înscrierea pe site-urile de socializare online, aderăm la termenii şi condiţiile pe

care acestea le impun, fără a avea un cuvânt de spus. Înscrierea pe o reţea socială este

asemănătoare unui contract semnat între cele două părţi: reţeaua socială şi utilizatorul.

Tendinţa redactării contractului este de a înlătura de regulă orice fel de vină a reţelei sociale,

în multiple ipostaze, răspunderea fiind doar a utilizatorilor. Cu alte cuvinte, dacă ne sunt

violate drepturile, dacă ne sunt furate sau alterate informaţiile cu caracter personal, sau dacă

ne confruntăm cu orice altă neplăcere în cadrul reţelei sociale, aceasta nu este vinovată cu

nimic. Termenii şi condiţiile sunt întotdeauna de partea celui puternic, iar cel puternic este

reţeaua socială.

Prima formă de risc pe care o întâlnim, este însuşi înscrierea în cadrul unei reţele sociale.

Acest risc poate fi un risc asumat, calculat din partea unui utilizator bine informat care ştie

despre ce este vorba, a citit termenii şi condiţiile, dar mai ales le-a înţeles. Utilizatorii bine

informaţi reprezintă o minoritate în mediul reţelelor sociale, deoarece mulţi dintre cei care îşi

creează conturi nu sunt interesaţi să citească detalii despre „contractul” cu reţeaua socială, nu

au timp sau pur şi simplu nu obişnuiesc să facă astfel de lucruri. Aderarea la Facebook sau la

o altă reţea socială ne expune în mediul online. Această expunere se manifestă prin stocarea

datelor cu caracter personal pe serverele reţelei sociale şi prin înregistrarea activităţii

desfăşurate online încă din primele momente de „viaţă” ale contului creat. Odată înregistraţi

pe un site de socializare online suntem expuşi şi ne aliniem politicii de transparenţă pe care

32

acesta o practică, cu alte cuvinte renunţăm la intimitate şi la anonimitate pentru a ne deschide

în faţa lumii virtuale. Din momentul înregistrării, reţelele sociale ne stochează şi

monitorizează întreaga activitate, utilizatorii oarecare pot afla detalii despre viaţa noastră

privată doar printr-un click de mouse şi tot aici îi putem adăuga şi pe restul utilizatorilor de

internet care pot afla totul despre noi cu ajutorul motoarelor de căutare care ne indexează

întreaga activitate.

Pornind de la un studiu recent realizat de Academia Americană a Avocaţilor Matrimoniali

care relevă că în 20% dintre divorţurile din Statele Unite este citat Facebook. În cadrul

aceluiaşi studiu, 80% dintre avocaţii specializaţi pe divorţuri susţin că numărul persoanelor

care accesează Facebook pentru a-şi înşela partenerul sau partenera este într-o continuă

creştere. Problema care rezultă din acest studiu este uşurinţa cu care se pot găsi persoane de

sex opus pentru petrecerea timpului liber. Socializarea este un lucru bun, nimeni nu poate

contesta asta, dar uşurinţa cu care aceasta se face, timpul record de mic pentru a „cunoaşte” pe

cineva nu poate fi un aspect pozitiv. Nu putem afirma că Facebook sau alte reţele sociale sunt

vinovate de despărţirile din cuplu, de familiile destrămate, deoarece ar fi absurd. Putem spune

însă că Facebook contribuie indirect la creşterea infidelităţii în cuplu deoarece accelerează şi

favorizează formarea de relaţii între utilizatori prin felul în care este conceput.

Reţelele de socializare şi mai ales Facebook reprezintă un element activ în viaţa

adolescenţilor şi a tinerilor, a omului modern care vrea să fie informat, vrea să fie la curent cu

tot ce se întâmplă în jurul lui. Reţelele sociale au desigur o mulţime de părţi benefice pentru

utilizatori, facilitează comunicarea şi propagarea ştirilor în mediul online. Ca orice lucru bun

care oferă o serie de facilităţi, acesta poate crea dependenţă şi asta se şi întâmplă pentru mai

mult de 350 de milioane de oameni care suferă de FAD sau Facebook Addiction Disorder,

aceasta fiind denumirea dată de psihologii americani. Efectele acestuia sunt destul de grave

dacă privim din exterior şi le putem conştientiza.

- unul dintre efecte îşi face simţită prezenţa încă din primele zile de utilizare ale

reţelelor sociale şi se manifestă prin scăderea productivităţii; oamenii petrec mult

timp în faţa monitorului şi uită să-şi termine treaba, găsesc reţeaua socială ca fiind

prioritară înaintea altor lucruri, randamentul la locul de munca scade deoarece peste

50% din utilizatori accesează conturile create pe reţele sociale de la serviciu.

- un alt efect deosebit de important care apare în urma utilizării frecvente şi continuate a

reţelelor sociale este lipsa de concentrare; oamenii se gândesc la activitatea de pe

reţeaua socială, îşi doresc să fie la curent cu tot ce se întâmplă şi vor să ştie noutăţile,

33

astfel că nu se mai pot concentra la ce au de făcut, indiferent că este vorba de creşterea

unui copil, de activitatea la locul de muncă sau de finalizarea unui proiect personal.

- probabil cel mai grav efect descoperit până acum este legarea de prietenii

superficiale prin intermediul reţelelor sociale, fapt care poate avea consecinţe

negative asupra personalităţii şi a profilului psihologic al utilizatorului; prieteniile

superficiale îi vor alimenta utilizatorului dependenţa de reţeaua socială şi vor face ca

reţeaua socială să primeze înaintea vieţii reale;

- în unele cazuri de FAD este posibil să apară tendinţa de izolare faţă de lumea

exterioară, utilizatorul pierzând controlul asupra vieţii sale reale; viaţa virtuală ajunge

să primeze, cauzând o întreagă serie de probleme conexe cum ar fi pierderea job-ului,

probleme familiale, deteriorarea relaţiei cu prietenii, uneori apariţia şi instalarea stării

de paranoia.

Un studiu infracţional realizat de jurnaliştii de la Daily Mail relevă faptul că Facebook

se face vinovat pentru mii de crime, violuri, răpiri şi ameninţări cu moartea. O infracţiune

care are legatură cu Facebook este raportată la fiecare 40 de minute, fiind vorba de 12.300

de infracţiuni raportate de politişti în 2011 care implicau reţeaua de socializare. Facebook

este tot mai des menţionată în rapoartele poliţiei în cazuri de: omor, viol, infracţiuni

sexuale cu minori, atacuri, răpiri, ameninţări, fraudă, etc. Majoritatea cazurilor implică

hărţuire sau intimidare venită din partea agresorilor virtuali, care uneori au trecut mai

departe şi au continuat disputele cu alţi utilizatori şi în viata reală. Facebook este des

folosit de către pedofili pentru a-şi atrage victimele din rândul copiilor şi adolescenţilor.

Mediul creat de reţelele sociale este locul perfect de denigrare sau calomniere a unor

utilizatori, persoane publice şi persoane simple. Informaţia circulă foarte repede în mediul

reţelelor sociale, fără a se verifica sursa ei şi nivelul de adevăr. De asemenea, sunt locul

perfect pentru răzbunările pasionale online ale persoanelor părăsite de iubit sau iubita.

Aceştia aleg să expună fotografii compromiţătoare, fără drept, să distribuie conţinut

umilitor, ori să creeze un cont duplicat celui real, cu toate informaţiile de care dispun cu

scopul de a defăima şi denigra o altă persoană. Acţiunile de acest gen sunt frecvente şi

sunt practicate preponderent de utilizatorii de gen masculin.

Pe reţelele de socializare se regăsesc mare parte a infracţiunilor existente în viaţa reală.

La nivel infracţional, viaţa reală este transpusă în cea virtuală, astfel că pericolele

existente în viaţa reală sunt prezente la fiecare acţiune desfăşurată online.

Odată cu evoluţia tehnologică, incluzând aici şi internetul, multe dintre infracţiunile

tradiţionale şi-au găsit locul şi în mediul online. Unele infracţiuni s-au dezvoltat odată cu

34

implementarea lor în mediul online, iar altele noi au luat naştere, fiind strict legate de

mediul virtual. Majoritatea utilizatorilor de internet şi reţele sociale, nu au nici măcar

cunoştiinţe minimale de securitate online, sau nu cred că li se poate întâmpla ceva rău în

mediul virtual aparent inofensiv şi primitor. Infractorii de pe tărâmul virtual îşi fac din ce

în ce mai mult simţită prezenţa pe reţelele sociale şi pe întreg internetul, organizându-se

de multe ori în adevărate reţele specifice de crimă organizată online. Din punctul de

vedere al poliţistilor şi investigatorilor din cadrul poliţiei care se ocupă de

infracţionalitatea online, există două metode des întâlnite ale infractorilor virtuali de a

exploata reţelele sociale:

1. hackerii propriu-zişi care se ocupă cu crearea, distribuirea, perfecţionarea şi

implementarea viruşilor ori a programelor menite să fure date personale, parole

sau conturi (keylogger)

2. hackerii sociali care nu au cunoştiinţe avansate de utilizare a computerului ori

internetului, dar sunt mult mai periculoşi, deoarece aceştia practică tehnici de

manipulare prin socializare ale utilizatorilor reţelelor sociale pentru a obţine

parole, favoruri sau alte beneficii – ca o traducere în viaţa reală, aceştia se ocupă

cu înşelăciunea, fraudarea şi abuzul de încredere.

Numărul de postări pe reţelele sociale este direct proporţional cu nivelul de

vulnerabilitate ca utilizator, dar şi ca persoană. Cu cât utilizatorul postează mai multe detalii

despre el şi lucrurile care îl interesează, ori activităţile pe care le practică, cu atât acesta

devine mai vulnerabil şi se transformă într-o posibilă victimă.

Cele mai frecvente atacuri împotriva utilizatorilor din mediul internetului sunt:

- click-jacking care constă în hyperlink-uri ascunse abil într-un link aparent inofensiv

pe care mulţi utilizatori sunt tentaţi să-l acceseze. După accesare, programul de tip

malware rulează automat pe calculatorul victimei, aceasta pierzând controlul şi datele

importante din computer.

- doxing-ul constă în furtul identităţii complete (nume, adresă, data naşterii) a unui

utilizator de reţea socială cu scopul de a face publice toate datele acestuia pe un alt

site, privat sau public.

- elicitation este o practică des întâlnită mai ales în cazul hackerilor de pe reţelele

sociale, care constă într-un dialog cu victima, un fel de cal troian, prin care aceste

persoane răspund la întrebări cu caracter personal fără să îşi dea seama.

- pharming-ul constă în redirecţionarea utilizatorilor de pe un site legitim spre unul

fraudulos, cu scopul de a înregistra şi stoca spre folosire informaţiile cu caracter

35

personal – se pune accent mai ales pe informaţiile de tip bancar ca numărul de card,

contul de paypal.

- scam-ul este prezent şi pe reţelele sociale, materializându-se prin afaceri false, vânzări

ale unor produse care nu există, solicitări de bani în avans pentru un produs sau

serviciu, de asemenea, scam-ul se poate face şi sub forma unui ONG sau a unei alte

organizaţii ce strânge fonduri aparent pentru o cauză nobilă, persoană bolnavă, copii

neajutoraţi, etc.

- spoofing-ul este des folosit de infractorii din mediul online ca un scut personal

împotriva identificării. Acesta se aplică asupra adresei de e-mail a atacatorului, dar

poate fi practicat şi la nivel de IP, pentru a ascunde o eventuală urmărire a locaţiei.

Pentru a supravieţui provocărilor mediului online este necesar să fiţi un utilizator de

internet responsabil şi prevăzător. Totul este relativ pe internet, mai ales utilizatorii pe care îi

întâlniţi. Minciuna este peste tot în viaţa reală, dar pe internet este o normalitate pentru

majoritatea utilizatorilor. De cele mai multe ori, prietenii de pe reţelele sociale nu sunt ceea ce

vor ei să pară, fiind exact contrariul. Pe internet, minciuna şi tenta de exagerare sunt des

practicate ajungând la nivel de arta pentru unii utilizatori, astfel că partenerul de vis de care v-

aţi îndrăgostit poate fi un El, un dereglat psihic, o persoană cu porniri violente, sau chiar un

criminal.

Pe lângă clasicele infracţiuni ce se desfăşoară online, există şi un alt tip de pericole ce

atacă psihicul victimelor prezente ca utilizatori pe reţelele sociale. Acest gen de pericole au ca

ţintă psihicul şi emoţiile utilizatorilor.

Un pericol destul de mare îl reprezintă relaţiile de prietenie şi „dragoste” care se formează

între utilizatori, bărbaţi sau femei. Cunoaşterea în mediul online are şi minus-uri faţă de

cunoaşterea din realitate. Dacă în realitate îţi poţi da seama fără prea mare greutate atunci

când cineva minte, după comportament, privire sau activităţile pe care le faceţi împreună, în

mediul online este greu de realizat acest lucru. Aceste lucruri duc la relaţii de prietenie cu

oameni care nu spun adevărul sau cel puţin îl deformează, fapt care poate conduce la depresii

şi dezamăgiri profunde ale utilizatorului de bună credinţă. Exploatarea emoţională este des

întâlnită şi este practicată de ambele sexe, pentru a obţine beneficii materiale sau pur şi simplu

pentru a-şi crea o imagine falsă şi exagerată despre sine.

Sunt tot mai multe relaţii în ultima vreme care se nasc pe internet, în mediul reţelelor

sociale sau pe site-urile dedicate dating-ului şi matrimonialelor, datorită facilităţilor oferite

pentru cunoaşterea rapidă dintre utilizatori. Cunoaşterea rapidă nu este întotdeauna cea mai

bună soluţie, deoarece nu este nici pe departe la fel de temeinică precum cea reală. Un profil

36

de utilizator pe o reţea socială poate spune orice de la o minciuna frumoasă la un adevăr

absolut, deşi cele mai multe cazuri sunt undeva la mijloc şi tind spre minciună. Utilizatorii

naivi bine intenţionaţi sunt adesea înscrişi pe reţelele sociale şi îşi caută „sufletul pereche”,

„prieteni adevăraţi” ori pe „cineva care să îi înţeleagă” şi de multe ori găsesc, însă nu ceea ce

credeau sau sperau că au găsit. Probabil că numărul de escrocherii sentimentale este mai

ridicat decât fraudele şi înşelăciunile propriu-zise împotriva patrimoniului ori a securităţii

conturilor şi datelor. Avantajul major este că pot fi practicate de către orice persoană, fără o

pregătire specială şi fără instrumente sofisticate. Prin acest gen de escrocherii sentimentale se

urmăresc deseori câştiguri materiale.

Nu sunt puţine cazurile în care se constată schimbarea comportamentului datorită reţelelor

sociale, mai ales în cazul persoanelor imature, cum ar fi tinerii şi adolescenţii care

frecventează des acest mediu virtual. Este vorba de un alt tip de pericol pe platformele de

socializare, cel reflectat asupra comportamentului. Comportamentul poate fi grav afectat şi

influenţat de conţinutul citit pe reţelele sociale, de utilizatorii cu care individul ia contact, de

ideile şi practicile acestora. Cu titlu de exemplu putem sesiza că pe aproape toate reţelele

sociale există organizaţii extremiste, organizaţii cu şi pentru homosexuali, organizaţii radical-

religioase, grupuri care incită la violenţă şi intoleranţă – dacă citim termenii şi condiţiile

Facebook de exemplu, vom vedea că acest gen de grupuri nu este agreat, fiind chiar interzis

rezultând concluzia că: Nu este indicat să ne bazăm prea mult pe termenii şi condiţiile, pe

drepturile şi „protecţia” de care ne asigură reţeaua socială. Interesul reţelei sociale este de a

avea cât mai mulţi utilizatori şi de a avea venituri cât mai mari.

Copiii şi adolescenţii sunt cei mai vulnerabili, iar cei care racolează oameni pentru

interesele proprii pe reţelele sociale ştiu asta. Aceştia profită de naivitatea şi de dorinţa de

afirmare a tinerilor, promitându-le avantaje fictive sau nesemnificative. Tinerii ajung să fie

activişti ai unor cauze pe care nu le înteleg, doar pentru a fi priviţi altfel de prietenii din cadrul

reţelei sociale şi ăsta este preţul pe care trebuie să îl plătească pentru apartenenţa la grup. Nu

este nevoie de hărţuire, de umilire, de constrângere sau alte tehnici pentru a face un copil sau

adolescent să fie dependent de o persoană pe care nici măcar nu a cunoscut-o.

Reţelele sociale pot fi foarte dăunătoare generaţiei tinere din multe puncte de vedere şi pot

avea efecte cu mult mai puternice decât filmele interzise vizionării către publicul non-adult,

decât jocurile sângeroase şi violente, decât consumul de alcool sau fumatul de la vârste

fragede.

În încheiere putem spune că mediul online este periculos pentru majoritatea utilizatorilor,

însă social media este cel mai bun prieten de conjunctură al segmentului de marketing, la fel

37

şi spaţiul perfect de dezvoltare cu costuri minime al infractorilor pe tărâm virtual. Lozinca

„Nu ai Facebook nu exişti”, se poate traduce şi astfel: „Ai Facebook, rişti să nu mai exişti”.

Conţinutul postat pe reţelele sociale este de cele mai multe ori provenit din surse neautorizate

şi nesigure, fiind creat cu bună ştiinţă să inducă în eroare ori să distragă atenţia de la

evenimentele cu adevărat importante. Reţelele sociale trebuie utilizate în mod responsabil,

urmând o conduită bazată pe scepticism şi prudenţă.

38

CAPITOLUL IV

Concluzii personale şi păreri despre reţelele sociale

Reţelele sociale sunt, după cum indică şi studiile realizate de marile companii, activitatea preferată a utilizatorilor de internet, alături de căutările din cadrul motoarelor de căutare şi lecturarea de conţinut ori urmărirea de videoclipuri pe youtube.

Este socializarea într-atât de importantă încât să stea alături de căutările Google şi muzica de pe youtube? Sunt de părere că este foarte importantă, dar nu trebuie să transformăm socializarea online într-un mod de viaţă. Este o alternativă interesantă la socializarea tradiţională, este mai simplu de realizat, dar nu este acelaşi lucru. Dacă facem exces, uităm să ne bucurăm de adevăratele valori şi plăceri ale vieţii reale. Reţelele sociale sunt pentru divertisment, pentru menţinerea relaţiilor cu prietenii de peste hotare, pentru o posibilă reuniune de clasă, pentru partajarea de informaţii importante şi noutăţi.

Calitatea informaţiilor prezente pe reţelele sociale este precară, conţinutul partajat fiind de multe ori sub orice critică mai ales din punct de vedere gramatical. De regulă limba română este un subiect necunoscut, neinteresant sau lipsit de importanţă pentru internauţii din România. Sursele de informaţii şi ştiri pe care le-aş recomanda tuturor sunt acelea care dau dovadă de profesionalism, exigenţă şi mai ales imparţialitate. Din păcate asistăm la un curent online generalizat de “senzaţional, bombă, şoc“, sau alţi termeni folosiţi în urmă cu ceva ani doar de către cei ce nu beneficiau de educaţie. Media tradiţională a preluat ce era mai rău de la Media socială, ambele fiind în momentul de faţă sub orice critică, cu mici excepţii desigur.

Asemănător reţelelor sociale, şi trust-urile de media sunt orientate prioritar după veniturile obţinute din publicitate, din numărul de click-uri şi accesări, din numărul de telespectatori. Sumele obţinute din publicitate sunt direct proporţionale cu audienţa pe care o fac. Tendinţa generală a abonaţilor, utilizatorilor sau telespectatorilor români din ultimii ani este orientarea către ştiri de cancan, de scandal, de lucruri “senzaţionale”, de înjurături, dezvăluiri şi incultura dusă la extrem – ce se caută, asta se vinde. Conţinutul nu mai este argumentat, nu este bazat pe o cercetare temeinică jurnalistică, orice prostie apărută sau lansată de o persoană care de regulă nu are nici o legătura cu subiectul, nu are nicio calificare în domeniul despre care vorbeşte, este ascultată şi promovată.

Conţinutul de slabă calitate este în strânsă legatură cu oamenii (din ce în ce mai mulţi) de slabă calitate.

Cu alte cuvinte, problema nu este în cadrul reţelelor sociale, problema există, persistă şi se dezvoltă în întreg mediul social tradiţional şi virtual deopotrivă. Conţinutul de slabă calitate care conţine cuvinte cheie care atrag click-uri primează înaintea unui studiu de specialitate al unui om de ştiinţă sau cercetător. Nu aş vrea să ofensez pe nimeni însă trăim într-o societate în care ce e bun e prost, iar ce e prost e bun şi luat ca model de majoritate. Nu este cazul să generalizăm, dar un procent prea ridicat din populaţie a uitat regulile elementare de convieţuire în cadrul unei societăţi, acest lucru fiind valabil şi pe reţelele sociale.

La întrebarea „Cine este vinovat pentru această situaţie creată?” răspunsul e simplu: noi toţi, ca întreg. Este vinovat omul din mediul urban care a început să se comporte mai rău ca în mediul rural, este vinovat şi omul din mediul rural care a început să se comporte „ca la oraş”. Fără a intra prea mult în detalii, suntem cu toţii vinovaţi deoarece tolerăm incultura, uneori suntem amuzaţi de ea chiar dacă ne este scârbă, circul e bun. Suntem vinovaţi de decăderea socială deoarece fie am dezvoltat ignoranţa ca scut, fie ne-am aliniat celor mulţi - activitatea din mediul online nu face altceva decât să reflecte realitatea din societate.

Aş vrea să mai prezint un studiu realizat de o echipă de cercetători suedezi despre reţelele sociale, pe care l-am distribuit de îndată ce l-am lecturat pe Facebook.

39

Articolul începe cu următoarea frază: “Folosirea frecventă a reţelei de socializare Facebook poate duce la dependenţă, în special în rândul utilizatorilor cu venituri mici şi a celor cu un nivel educaţional scăzut, potrivit unui studiu suedez citat de Daily Mail.” şi tind să îi accord credit, deoarece înteleg comportamentul uman. Un alt fragment din articol, vine în completarea acestuia cu statistici clare “Cercetatorii de la Universitatea din Göteborg spun că foarte mulţi din utilizatori (70%) se loghează pe Facebook imediat după ce şi-au pornit computerele, iar acest comportament s-ar putea transforma în dependenţă.

Persoanele cu venituri mici şi un nivel educaţional scăzut sunt expuse cu precădere în faţa acestui risc. Până la 85% dintre utilizatorii de internet au spus că folosesc Facebook în fiecare zi, iar jumatate dintre ei spun că intră pe Facebook imediat după ce îşi pornesc browser-ul de internet. Jumătate dintre utilizatorii consultaţi consideră că "nu se simt stăpâni pe situaţie" dacă nu se conectează pe Facebook, iar 25% dintre ei spun că se simt "neliniştiţi şi nesiguri pe ei" dacă nu intră cu regularitate pe acest site.Studiul suedez, realizat pe 1.000 de persoane cu vârstele cuprinse între 18 şi 73 de ani, a fost coordonat de Leif Denti, doctor în psihologie la Universitatea din Göteborg.

Rezultatul obţinut de oamenii de ştiinţă suedezi este important, rezultatul obţinut de mine este mai mult interesant. Nu am obţinut nici măcar o apreciere, nici măcar o distribuire, nici măcar un comentariu legat de articol, deşi am în lista de prieteni sociali 143 de persoane active.

În privinţa vieţii private, consider că aceasta ar trebui protejată mai bine de către organismele internaţionale, care ar trebui să stabileasca nişte limite maxim admise pentru toţi cei care prelucrează date cu caracter personal, limitându-le accesul şi distribuirea către terţe persoane. Fiecare persoană trebuie respectată, indiferent de nivelul de educaţie, de mediul social de unde provine sau de venituri. Consimţământul utilizatorilor pe reţelele sociale este după părerea mea obţinut abuziv şi formal, deoarece marea majoritate nu consultă termenii şi condiţiile, care oricum necesită un nivel de pregătire superior pentru o deplină înţelegere.

Fiecare generaţie de utilizatori este diferită, iar platforma socială Facebook este dedicată generaţiei tinere din ziua de astăzi. Această generaţie a scăzut calitativ, rezultatele se pot vedea la examenele naţionale şi examenul de bacalaureat. Aceasta este generaţia Facebook şi a telefoanelor inteligente. În următorii ani, odată cu ridicarea world wide web-ului la 3.0 vom asista la ceva nou, ceva adresat următoarei generaţii de utilizatori. Cel mai probabil Facebook va intra într-un con de umbră, iar valoarea de piaţă va fi într-o continuă scădere într-un interval de 5-8 ani de zile, aşa cum s-a întamplat şi cu altă mare companie Yahoo!. Acestea nu vor dispărea, dar îşi vor pierde importanţa, îşi vor pierde poziţia de trend-setter. Consider că apogeul Facebook este în momentul de faţă, cu o marjă de eroare de maxim 2-3 ani. Începutul declinului Facebook poate fi chiar listarea la bursă şi scăderea dramatică a acţiunilor.

Gradul de pericol din cadrul reţelelor sociale nu este o noutate şi reflectă în mare parte şi societatea periculoasă în care trăim. Nu este nici o diferenţă între infracţiunile săvârşite în mediul virtual şi infracţiunile din viaţa reală. Putem spune doar că infracţiunile din mediul virtual beneficiază de un „know-how” vast, accesibil tuturor, în vreme ce infractorii obişnuiţi învaţă din experienţa lor sau din experienţa anturajului, în libertate sau în penitenciare. Cea mai sigură metodă de securitate online este lipsa conexiunii la internet. Există o mulţime de programe sigure, dar acestea nu oferă o protecţie totală. Pentru a spori siguranţa PC-ului, a laptopului sau a gadget-urilor conectate la internet, regula de bază este un software Antivirus, alături de un firewall, cel mai important aliat fiind utilizatorul responsabil.

Internetul este bun, oferă foarte multe oportunităţi de muncă şi dezvoltare personală, surse de informare şi conţinut interesant, ajută la deschiderea minţii şi lărgirea orizontului, la o înţelegere mai profundă a lucrurilor care ne înconjoară şi susţine cunoaşterea interculturală. Problema internetului sunt utilizatorii care îl populează.

40

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I:

www.internetworldstats.com - statistica utilizatorilor de internet şi de Facebook, reţelele sociale la nivel global

www.Ebooks.unibuc.ro/informatica/Birotica - reţelele de calculatoare şi internetul

CAPITOLUL II:

http://www.onlineschools.org/blog/history-of-social-networking/ - traducere şi editare din limba engleză, istoria reţelelor sociale

http://www.practicalecommerce.com/articles/464-Basic-Definitions-Web-1-0-Web-2- 0-Web-3-0 - traducere şi editare din limba engleză, conceptul de web 2.0

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cloud_computing - conceptul de cloud computing http://www.slideshare.net/FlorentaDanila/studiu-retele-sociale-in-romania - studiu

despre reţelele sociale în România http://florinm.wordpress.com/2011/11/15/ce-sunt-%E2%80%9Eretelele-de-socializare

%E2%80%9D/ - ce sunt reţelele sociale, un alt fel de definiţie (blog ortodox) http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/cum-transformi-o-retea-sociala-intr-o-retea-

de-afaceri-165523.html - social media şi marketing http://www.angajez.biz/surse-de-locuri-de-munca/utilizarea-retelelor-sociale - utilizări

ale reţelelor sociale în scopul angajării http://www.ebizmba.com/articles/social-networking-websites - reţelele sociale în lume http://socialtimes.com/how-people-spend-their-time-online-infographic_b97103 - cum

îşi petrec oamenii timpul online, statistică internaţională http://www.ivox.ro/Sondaje/romanii-si-retelele-sociale - sondaj şi statistica, activităţile

românilor pe reţelele sociale (au răspuns 6067 de persoane şi a fost realizat în perioada 22 august – 4 septembrie 2011)

CAPITOLUL III:

http://www.facebook.com/legal/terms - termeni şi condiţii de utilizare http://www.facebook.com/about/privacy/ - aspecte de confidenţialitate http://www.guardian.co.uk/technology/2012/apr/18/tim-berners-lee-google-facebook

- părintele internetului, despre prelucrarea datelor cu caracter personal http://www.tineribanat.ro/articole/reteaua-de-socializare-facebook-si-internetul-este-

cea-mai-mare-masinarie-de-spionaj - reţelele sociale şi rolul acestora în monitorizarea şi supravegherea utilizatorilor

http://www.dailymail.co.uk/news/article-2154431/Facebookdeveloping- technology- target- children-age-13.html - noua politică Facebook

http://www.ziare.com/articole/facebook+valoare+piata - valoarea de piaţă a Facebook http://www.descopera.ro/capcanele-internetului - pericole existente în mediul online http://www.marketingportal.ro/articole/ultima-ora/o-aplicatie-ingrozeste-internautii-

10-milioane-de-oameni-i-au-cazut-deja-victime-2592.html - aplicaţie online care relevă „confidenţialitatea” datelor pe Facebook

CAPITOLUL IV:

41

Concluzii personale

http://www.evz.ro/detalii/stiri/ce-este-facebook-904627.html - ce este Facebook

privind lucrurile printr-o prismă diferită

http://www.evz.ro/detalii/stiri/facebook-va-disparea-in-cinci-opt-ani-985274.html -

Facebook va dispărea de pe piaţă în 5-8 ani

42