Capitolul 1. Analiza economico – financiară în studiul echilibrului economico – financiar al entităţii

1.1. Importanţa analizei diagnostic în determinarea echibrului economico - financiar

Etimologia cuvântului analiza provine din grecescul analisi, care semnifică desfacerea unui obiect sau a unui fenomen, faptică sau mentală, în parţile sale componente, în elementele sale simple 1 . Cuvântul diagnostic provine de la grecescul diagnostikos (apt de a cunoaşte), prin care se înţelege reunirea părţilor, a elementelor unui obiect sau fenomen într-un tot 2 .

Pornind de la înţelegerea analizei economico-financiare ca disciplină a cunoşterii ştiinţifice, se poate afirma că aceasta constituie un instrument operaţional de urmărire şi verificare a funcţionării sistemului economic, în scopul descoperirii disfuncţionalităţilor apărute în subsistemele acestuia, al cauzelor acestora şi a posibilităţilor de eliminare a lor.

Apariţia unor semnale de dereglare a funcţionării sistemului pe baza unor informaţii de stare din sistem impune adoptarea unor decizii de corecţie, pornind de la cauze. Aici intervine rolul diagnosticului economico - financiar în depistarea cauzelor perturbatoare ale stării de normalitate, în vederea iniţierii măsurilor care să permită redresarea situaţiei şi îmbunătăţirea performanţelor.

Ȋn cadrul diagnosticului economico-financiar un loc distinct îl deţine diagnosticul financiar, care presupune judecaţi asupra sănătăţii financiare a întreprinderii, punctele forte şi punctele slabe ale gestiunii financiare, prin care se pot aprecia riscurile trecute, prezente şi viitoare ce decurg din situaţia financiară, urmărind soluţii pentru diminuarea riscurilor şi îmbunătăţirea rezultatelor.

Fără o analiză diagnostic economică şi financiară este de neconceput realizarea obiectivelor şi punerea în aplicare a deciziilor privind planificarea, urmărirea şi reglarea activitaţii economice a întreprinderii.

Analiza economico-financiară are un loc bine definit în structurile funcţionale ale conducerii, ea intră sub incidenţa perfecţionării transformându-se într-un instrument al centrelor de decizie în amplul proces de sporire a eficienţei oricarei activităţi. În concluzie analiza economico-financiară oferă informaţii cheie necesare oricărei firme în obţinerea celor mai bune performanţe economico-financiare.

Analiza economico – financiară este un instrument operaţional de cunoaştere a stării de funcţionare a sistemului şi reglementare a disfuncţionalităţilor acestuia.

Ȋntreprinderea este un sistem complex între elementele căruia există legături multiple şi care constiuie obiect al conducerii, ceea ce presupune elaborarea unor decizii menite să asigure trecerea dintr-o stare într-alta şi implicit reglarea funcţionării ei.

Ȋn acest proces de schimbare diagnosticul joacă un rol important ce presupune cercetarea funcţionarii sistemului sub raport structural/cauzal şi se întemeiază pe informaţia de stare.

1 Alexandru Gheorghiu, Analiza economico- financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pg. 18

2 Silvia Petrescu, Diagnostic economic – financiar. Metodologie. Studii de caz, Editura Sedcom Limbris, Iaşi, 2004, pg. 11, 12

7

Prin diagnostic se reperează punctele critice ale sistemului şi se avizează centrele de decizie pentru iniţierea măsurilor de reglare.

Preluarea automată a datelor oferă posibilitatea de a căpata rapid pe de - o parte informaţia de stare a sistemului, iar pe de alta parte informaţia necesită o altă comandă de combinare pe care o reclamă decizia de corectare a funcţionării sistemului. Semnalul dereglării funcţionării sistemului şi, respectiv, pentru ordonarea analizei diagnostic îl reprezintă abaterea de la un obiectiv parametrizat în timp şi spaţiu, de la o normă de funcţionare a sistemului.

Este important de menţionat că diagnosticul se efectuează şi atunci când sistemul funcţionează normal (în raport cu obiective), deoarece în interiorul sistemului pot să apară acţiuni compensatoare care să modereze şi să anihileze abaterile nefavorabile în funcţionarea unui subsistem. Dacă neregulile prin intermediul indicatorilor de sinteză, cum ar fi profitul, nivelul costurilor sau rotaţia capitalului reflectă rezultatul unui şir de abateri se impune un complex de decizii de corectare.

Orice decizie reprezintă o funcţie de două variabile: evaluarea scopului şi probabilitatea realizării deciziei.

Efectuarea analizei economico-financiare se realizează prin funcţiile conducerii, iar funcţiile conducerii se exercită asupra tuturor funcţiilor intreprinderii.

1.2. Funcţiile analizei economico - financiare

Analiza economico – financiara ca disciplină a cunoaşterii ştiintifice constituie un instrument operaţional de urmărire şi reglare a funcţionarii sistemelor economice, importanţa ei decurge şi din funcţiile sale după cum urmează:

a.Descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne; b.Ȋntărirea autonomiei economico-financiare şi creşterea eficienţei economice; c.Diagnoza şi reglarea activităţii întreprinderii; d.Administrarea eficientă a patrimoniului, asigurarea unui echilibru economico – financiar

permanent şi a unei rentabilităţi competitive; e.Verificarea modului de realizare a obiectivelor prestabilite prin planul de afaceri şi

crearea bazei pentru elaborarea strategiilor pe termen scurt, mediu şi lung. Rolul funcţiilor prezentate se regăseşte în fundamentarea procesului decizional,

decizia reprezentând „elementul hotărător în aprecierea gradului de competenţă cu care se dirijează activitatea curentă şi de perspectivă”4 .

Prin funcţia privind „descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne”, analiza contribuie la depistarea nivelului programat al consumului de resurse: materiale, umane şi financiare şi utilizarea eficientă a acestora pentru creşterea rentabilităţii întreprinderii. Prin rezerva internă se înţelege tot ceea ce depăşeşte cheltuielile minime necesare de factori de producţie pentru a obţine o unitate de produs.

Trebuie să se facă distincţie între rezervele interne şi resursele întreprinderii. De regulă, rezervele interne apar pe parcursul desfăşurării activităţii economice ca rezultat a folosirii necorespunzătoare a tuturor categoriilor de resurse la care a apelat agentul economic.

Rolul analizei în realizarea funcţiei de „întărire a autonomiei economico – financiare” decurge din faptul că prin intermediul acesteia se urmreşte prevenirea, descoperirea şi lichidarea fenomenelor şi a cauzelor generatoare de rezultate negative. Analiza economico –

4 Păvăloaia Willi, Păvăloaia Daniel, Analiză economico - financiară, Editura Moldavia, Bacău, 2003, pg. 386

8

financiară „este o dimensiune a autonomiei agentului economic prin faptul că tot ce întreprinde vizează maximizarea veniturilor şi minimizarea cheltuielor de producţie”5 .

Autonomia reprezintă libertatea de mişcare a agentului economic, iar fundamentarea deciziilor este realizată pe baza informaţiilor oferite de analiza economico – financiară.

Diagnoza şi reglarea activităţii întreprinderii reprezintă o funcţie a analizei prin care se depistează „cauzele perturbatoare ale stării de normalitate, în vederea iniţierii măsurilor de redresare a funcţionării” întreprinderii ca sistem economic. Astfel prin intermediul analizei diagnostic se indentifică anumite „maladii” şi se aplică un „tratament” pornind de la „simptome”. Prin diagnoză se identifică punctele „tari” şi „slabe” şi se sensibilizeaza centrele de decizie pentru luarea măsurilor de reglare.

Prin analiza economico – financiară, centrele de decizie urmăresc în cadrul întreprinderii administrarea eficientă a patrimoniului, asigurând un echilibru permanent şi o rentabilitate competitivă. Prin intermediul acestei funcţii se utilizează eficient resursele financiare, se înlatură cheltuielile neeconomicoase, controlându-se cifra de afaceri şi modul de finanţare a activităţii de exploatare a firmei.

O alta funcţie a analizei economico – financiare o reprezintă verificarea modului în care se realizează obiectivele prestabilite prin planul de afaceri şi crearea bazei pentru elaborarea strategiilor pe termen scurt, mediu şi lung.

O alta funcţie a analizei economico – financiare o reprezintă verificarea modului în care se realizează obiectivele prestabilite prin planul de afaceri şi crearea bazei pentru elaborarea strategiilor pe termen scurt, mediu şi lung. Acest tip de analiză se corelează cu funcţia analizei de a oferi un sistem de informaţii necesar conducerii în procesul fundamentării deciziilor.

Prin urmare analiza economico – financiară se situează la intersecţia funcţiilor întreprinderii cu atributele conducerii.

1.3. Informaţiile contabilităţii, surse de date în analiza echilibrului economico – financiar

Ȋn cadrul unei întreprinderi, informaţiile contabilităţii conduc la fundamentarea unor decizii, care să asigure eliminarea cauzelor ce ar putea provoca deteriorarea iremediabilă a echilibrului economico – financiar.

Contabilitatea, prin intermediul informaţiilor, contribuie la fundamentarea deciziile de reglare a disfuncţionalităţilor care apar în procesul de activitate al întreprinderii, constituind pentru conducătorul unitaţii elementele de bază ale tabloului de bord.

Ca parte componentă a sistemului informaţional economic, contabilitatea prin informaţiile evidenţiate în conturile anuale exprimă realizarea indicatorilor de performanţă, oferind posibilitatea unei analize comparative în timp şi spaţiu, stabilind astfel poziţia financiară a întreprinderii.

Prin poziţie financiară se înţelege o situaţie care „oferă informaţii despre activele, datoriile şi capitalul propriu al unui agent economic şi relaţiile dintre: structura financiară a activului, lichiditatea şi solvabilitatea valorilor economice, rotaţia activelor şi pasivelor, ca

5 Paraschivescu Marius Dumitru, Păvăloaia Willi, Lepădatu Gheorghe, Pătraşcu Lucian, Radu Florin, Bordeianu Daniela Gabriela, Darie Adina, Analiza economico-financiară: concepte şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti, 2010, pg.33.

9

reflecţii a resurselor economice, pe de o parte, şi a structurii de finanţare, pe de alta parte, izvorâtă din nevoile utilizatorilor”6 .

Ȋn analiza echilibrului economico – financiar se apelează la o bază de date şi informaţii care să exprime o imagine fidelă a patrimoniului unei întreprinderi prin documente de sinteză la care apelează analiştii financiari. Aceste documente egale ca importanţă sunt: bilanţul; contul de profit şi pierdere; situaţia modificării capitalului propriu; situaţia fluxurilor de numerar (trezorerie); politici contabile şi notele explicative.

Prin echilibru se întelege o stabilitate a unei situaţii, o armonie între elementele componente ale unui sistem, ceea ce în plan financiar implică armonizarea surselor financiare cu nevoile financiare ale entităţii.

Stabilirea echilibrului financiar permite o analiză financiară, respectiv o analiză statică (bazată pe bilanţul contabil, bilanţul financiar şi operaţional) şi o analiză dinamică (bazată pe tablourile de finanţare şi de trezorerie), în scopul colectării şi interpretării informaţiilor financiar – contabile, necesare aprecierii stării financiare a întreprinderii.

1.3.1 Bilanţul şi poziţia financiară a entitaţii

Bilanţul este procedeul de bază al contabilităţii care reflectă în expresie valorică mijloacele economice şi sursele lor de finanţare, precum şi rezultatele obţinute ca urmare a investirii, consumării şi reproducţiei capitalului.

Bilanţul este un document contabil de sinteză care cuprinde toate elementele de activ şi de pasiv grupate după natură, destinaţie şi lichiditate, respectiv provenienţă şi exigibilitate.

Bilanţul arată poziţia financiară a întreprinderii doar la un moment dat, respectiv la sfârşitul exerciţiului financiar, însă această poziţie financiară este consecinţa rezultatelor obţinute de întreprindere de la înfiinţare la data bilanţului. Bilanţul caracterizează cifric şi în etalon bănesc relaţiile de echilibru dimensional şi structural dintre mijloacele economice gestionate de titularul de patrimoniu şi de sursele de procurare a acestor mijloace.

Activul este o resursă controlată de întreprindere ca urmare a unor evenimente trecute şi din care se prevede că se vor obţine beneficii economice viitoare (Cadrul general IASB şi OMFP 1802/2014).

Datoria este o obligaţie actuală a întreprinderii provenită din evenimente trecute şi a cărei decontare va conduce la o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice (Cadrul general IASB). Conform OMFP 1802/2014, o datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontare căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice.7

Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele întreprinderii după deducerea tuturor datoriilor (Cadrul general IASB). Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele întreprinderii după deducerea datoriilor sale (Ordinul 3055/2009).

Reglementarile contabile naţionale au optat pentru o clasificare a elementelor de activ în active imobilizate şi active circulante, respectând astfel cerinţa din Directiva a IV-a. Ȋn

6 Paraschivescu Marius Dumitru, Păvăloaia Willi, Lepădatu Gheorghe, Pătraşcu Lucian, Radu Florin, Bordeianu Daniela Gabriela, Darie Adina, Analiza economico-financiară: concepte şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti, 2010, pg.273.

7 Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1802/2014, pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale individuale si consolidate, pct. 451, pct. 2.

10

bilanţ, elementele de activ şi datoriile sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv după natură şi exigibilitate, şi deci nu după criterii de mărime (total activ 4.000.000 euro, cifră de afaceri netă 8.000.000 euro, număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar 50), întocmesc situaţii financiar anuale care cuprind: bilanţul; contul de profit şi pierdere; situaţia modificărilor capitalului propriu; situaţia fluxurilor de numerar; notele explicative de la situaţiile financiare anuale.

Persoanele juridice care la data bilanţului nu depaşesc limitele a două dintre criteriile de mărime de mai sus întocmesc situaţii financiare simplificate care cuprind: bilanţul prescurtat, contul de profit şi pierdere, notele explicative la situaţiile anuale simplificate. Opţional ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de trezorerie.

În formă listă, în conformitate cu Legea Contabilităţii şi a OMFP 1802/2014, bilanţul contabil prescurtat oferă informaţii despre:

A. Active imobilizate I. Imobilizări necorporale II. Imobilizări corporale III. Imobilizări financiare B. Active circulante I. Stocuri II. Creanţe III. Investiţii pe termen scurt IV. Casa şi conturi la bănci C. Cheltuieli în avans D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de pînă la un an E. Active circulante nete/datorii curente nete F. Total active minus datorii curente G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an H. Provizioane I. Venituri în avans J. Capitaluri proprii I. Capital subscris II. Prime de capital III. Rezerve din reevaluare IV. Rezerve V. Profitul sau pierderea reportat(ă) VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

1.3.2. Contul de profit şi pierdere şi performanţa entităţii

Face parte din situaţiile financiare de închidere a exerciţiului financiar, este un document contabil de sinteză, ce prezintă rezultatul activităţii întreprinderii şi astfel măsoară performanţele firmei în cursul unei perioade de gestiune. În calitate de componentă a situaţiilor financiare contul de profit şi pierdere prezintă un dublu interes:

permite determinarea rezultatului global dar şi formarea unei aprecieri de ansamblu asupra performanţelor financiare ale perioadei de gestiune;

11

1) După conţinutulinformaţional se distinge:

contul de profit şi pierdere cu prezentarea

veniturilor şi cheltuielilor după natura lor; cont de profit şi pierdere cu prezentarea după destinaţie a cheltuielilor de exploatare.

sub formă de listă (vertical) se prezintăformarea din treaptă în treaptă a rezultatului exerciţiului,

sub formă de cont (tablou bilateral) unde, în partea stângă, se prezintă cheltuielile şi profitul, iar, în partea dreaptă, veniturile şi pierderile.

A. Contul de profit şi pierdere - format listă - după natura cheltuielilorMărimea netă a cifrei de afaceri 1.Variaţia stocurilor de produse finite si lucrări în curs de execuţie 2. Lucrări efectuate de întreprindere, pentru sine, înregistrate în activ 3.

4. Alte venituri din exploatare a) Cheltuieli cu materiile prime şi materiale consumabile 5. b) Alte cheltuieli externe

6. Cheltuieli de personal: a) Salarii şi alte drepturi de personal b) Cheltuieli sociale, cu menţionarea separată a celor care acoperă pensiile a) Corectările de valoare privind cheltuielile de constituire, imobilizările corporale şi 7.

oferă posibilitatea unei recapitulări în întregime a elementelor de venituri şi cheltuieli ce au contribuit la obţinerea rezultatului dar şi la identificarea factorilor (favorabili sau nefavorabili) care l-au influenţat. Utilizatorii informaţiilor degajate de această situaţie financiară sunt:

investitorii (acţionari actuali şi potenţiali); managerii; creditorii financiari; clienţii; statul; publicul; analiştii financiari, etc.

Componentele contului de profit şi piedere sunt trecute într-o anumită ordine, de aşa manieră încât fiecare linie să arate utilizatorului care este situaţia societăţii.

Modul de prezentare a contului de profit şi pierdere diferă de la o ţară la alta, după conţinutul informaţional şi forma de prezentare.

Există două forme de prezentare8 :

deosebim:

Aceste modele sunt recomandate de Directiva a IV-a a Uniunii Europene.

8 Vâlceanu Gheorghe, Robu Vasile, Georgescu Nicolae, Analiză economico-financiară, Ediţia a-II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2005, pag. 239

12

B. Contul de profit şi pierdere - format cont - după natura cheltuielilorCheltuieli

1.Reducerea stocului de produse finiteSume Venituri

1. Mărimea netă a cifrei de afaceriSume

şi lucrări în curs

2. a) Cheltuieli cu materiile prime şimaterialele consumabile

b) Alte cheltuieli externe 2. Creşterea stocurilor de pro duse finiteşi lucrări în curs 3. Lucrări efectuate de întreprinderi

pentru sine şi capitalizate

3. Cheltuieli cu personalula) Salarii

4. Alte venituri de exploatare5. Venituri care provin din participaţii, cu

b) Cheltuieli sociale.cu

menţionarea separată a celor ce provin de

la întreprinderile asociate 6. Venituri ce provin din alte valori

menţionarea separată a celor careacoperă pensiile

mobiliare şi din alte creanţe ale activului

imobilizat, cu menţionarea separată a celor ce provin de la întreprinderile asociate4. a) Corectările de valoare privindcheltuielile de constituire, imobilizări corporale şi necorporale 7. Alte dobânzi şi venituri asimilate, cumenţionarea separată a celor ce provin de la întreprinderile asociate 7. Alte dobânzi şi venituri asimilate, cu

necorporale b) Corectările de valoare privind elementele activului circulant, în măsura în care ele depăşesc corectările normale de valoare în cadrul întreprinderii

8. 9.

10.

11.

12.

13.

14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21.

Alte cheltuieli de exploatare Venituri care provin din participaţii, cu menţionarea separată a celor ce provin de întreprinderile legate. Venituri care provin din alte valori mobiliare şi din alte creanţe ale activului imobilizat, cu menţionarea separată a celor ce provin de la întreprinderile legate Alte dobânzi şi venituri asimilate, cu menţionarea separată a celor ce provin de la întreprinderile legate Corectările de valoare privind imobilizările financiare şi valorile mobiliare aparţinând activului circulant Dobânzi şi cheltuieli asimilate, cu menţionarea separată a celor ce vizează întreprinderile legate Impozitul asupra rezultatului care provine din activităţile ordinare Rezultatul care provine din activităţi ordinare, după impozitare Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare Rezultatul extraordinar Impozitul asupra rezultatului extraordinar Alte impozite care nu figurează în posturile anterioare Rezultatul exerciţiului

13

8. Dobânzi şi cheltuieli asimilate, cumenţionarea separată a celor ce provin de la întreprinderile asociate 9. Dobânzi şi cheltuieli asimilate, cu

menţionarea separată a celor ce provin

de la întreprinderile asociate 10. Impozitul asupra rezultatului care

provine din activităţile curente

11. REZULTATUL CE PROVINEDIN ACTIVITĂŢILE CURENTE, DUPĂ IMPOZITARE (PROFIT)12. Cheltuieli extraordinare13. Impozitul asupra rezultatului

extraordinar

14. Alte impozite ce nu figurează la(PROFIT) (PIERDERE)

1.3.3. Notele explicative, surse de informaţii pentru calculul indicatorilor de echilibru economico – financiar

Notele explicative trebuie: a) să prezinte informaţii despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii

situaţiilor financiare anuale şi despre politicile contabile folosite; b) să ofere informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în bilanţ, contul de profit şi

pierdere şi, după caz, în situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi/sau situaţia fluxurilor de numerar, dar sunt relevante pentru înţelegerea oricărora dintre acestea.

Reglementările contabile româneşti prezintă structura Notelor explicative astfel: 1. Active imobilizate; 2. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli; 3. Repartizarea profitului; 4. Analiza rezultatelor din exploatare; 5. Situaţia creanţelor şi datoriilor; 6. Principii, politici şi metode contabile; 7. Acţiuni şi obligaţiuni; 8. Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii; 9. Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari; 10. Alte informaţii.

Nota 1. Active imobilizate Face referire la activele imobilizate, detaliind informaţii privitoare la: cheltuielile de

constituire şi cheltuielile de cercetare dezvoltare, soldul la începutul perioadei a activelor imobilizate, creşterile şi descreşterile suferite; ajustările de valoare (amortizări şi ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare), dintr-un exerciţiu financiar.

Ȋn nota aceasta sunt prezentate modificările valorii brute pornind de la costul de achiziţie sau costul de producţie pentru fiecare element de imobilizare, în funcţie de tratamentele contabile aplicate.

14

Referitor la ajustările de valoare, se au în vedere duratele de viaţă sau ratele de amortizare utilizate, modelele de amortizare şi ajustările ce privesc exerciţiile anterioare.

Nota 2. Provizioane Prezintă informaţii despre provizioane, denumirea provizionului constituit, soldul la

începutul exerciţiului financiar, eventualele transferuri din cont în cont cu calculul soldului final la finele exerciţiului financiar.

Nota 3. Repartizarea profitului Această notă detaliază modul de repartizare a profitului pentru: rezerva legală,

acoperirea pierderii contabile, dividende, iar în final prezintă valoarea profitului de repartizat. Oferă detalii la politica conducerii de a repartiza profitul, dar şi dividendele.

Nota 4. Analiza rezultatelor din exploatare Se urmăreşte destinaţia şi evoluţia rezultatului brut din exploatare a cărui mărime este

corelată cu cifra de afaceri. Profitul brut se calculează ca diferenţă dintre cifra de afaceri şi costul bunurilor vândute ce se compun din: cheltuielile activităţii de bază, auxiliare şi indirecte de producţie. Pentru a obţine rezultatul brut din exploatare din profitul brut se scad cheltuielile de desfacere şi cheltuielile generale de administraţie.

Prin această notă se evidenţiază capacitatea întreprinderii de a obţine profit prin recuperarea cheltuielilor din cifra de afaceri.

Nota 5. Situaţia creanţelor şi datoriilor Obiectivul acestei note este de a detalia creanţele şi datoriile întreprinderii. Creanţele

se detaliază după termenul de lichiditate, mai mic sau mai mare de un an, iar datoriile se explicitează după gradul de exigibilitate, sub un an, între 1 – 5 ani, peste 5 ani. Mai mult întreprinderea trebuie să menţioneze informaţii legate de achitarea datoriilor şi a ratei dobânzii aferente împrumuturilor; datorii pentru care s-au depus garanţii sau au fost ipotecări, precum şi valoarea datoriei, valoarea şi natura garanţiilor, valoarea obligaţiilor pentru care s- au constituit provizioane, valoarea pentru plata pensiilor.

Nota 6. Principii, politici şi metode contabile Această notă are ca scop oferirea de informaţii referitoare la reglementările contabile

aplicate la întocmirea situaţiilor financiare anuale. Ȋn notă se vor consemna abaterile de la principiile şi politicile contabile, de la metodele de evaluare; absenţa comparabilităţii valorilor prezentate în situaţiile financiare prin comentarii relevante; valoarea reziduală pentru imobilizări în situaţia în care nu se cunoaşte preţul de achiziţie; suma dobânzilor incluse în costul activelor imobilizate şi circulante cu ciclu lung de fabricaţie; date referitoare la reevaluarea imobilizarilor corporale.

Nota 7. Acţiuni şi obligaţiuni Se detaliază informaţii privitoare la capitalul social, acţiuni şi obligaţiuni,

prezentându-se: capitalul social subscris; numărul şi valoarea fiecărei acţiuni emise; acţiuni răscumpărabile; acţiuni emise în timpul exerciţiului financiar; obligaţii emise.

15

Nota 8. Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii Se oferă informaţii legate de categoriile de salariaţi, precum şi cheltuielile suportate de

firmă cu salariile, asigurările şi protecţia socială, precum şi valoarea avansurilor şi a creditelor acordate membrilor din conducerea unităţii.

Nota 9. Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari Principalii indicatori în obtinerea unei imagini fidele privind poziţia financiară şi

performanţa întreprinderii sunt grupaţi astfel:

1.Indicatori de lichiditate: a) Indicatorul lichidităţii curente

= (Indicatorul capitalului circulant)

Active curente Datorii curente

– valoarea recomandată acceptabilă – în jurul valorii de 2; – oferă garanţia acoperirii datoriilor curente din activele curente.

b) Indicatorul lichidităţii imediate =

(Indicatorul test acid)

2.Indicatori de risc: a) Indicatorul gradului de îndatorare Capital împrumutat

Active curente – Stocuri Datorii curente

Capital împrumutat

× 100 Capital propriu unde: – capital împrumutat = credite peste un an;

sau Capital angajat

× 100

– capital angajat = capital împrumutat + capital propriu. b) Indicatorul privind acoperirea dobânzilor – determină de câte ori entitatea poate achita cheltuielile cu dobânda. Cu cât valoarea indicatorului este mai mică, cu atât poziţia entităţii este considerată mai riscantă.

Profit înaintea plăţii dobânzii şi impozitului pe profit Cheltuieli cu dobândă

= Număr de ori

3.Indicatori de activitate (indicatori de gestiune) – furnizează informaţii cu privire la: a)Viteza de rotaţie a stocurilor (rulajul stocurilor)

Costul vânzărilor Stoc mediu sau

= Număr de ori

Număr de zile de stocare – indică numărul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate b)Durata rotatiei

Stoc mediu Costul vânzărilor

× 365

c)Viteza de rotaţie a debitelor-clienţi – calculează eficacitatea entităţii în colectarea creanţelor sale; – exprimă numărul de zile până la data la care debitorii îşi achită datoriile către entitate.

Sold mediu clienţi Cifra de afaceri

× 365

O valoare în creştere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clienţilor şi, în consecinţă, creanţe mai greu de încasat (clienţi rău platnici).

16

d)Viteza de rotaţie a creditelor-furnizor – aproximează numărul de zile de creditare pe care entitatea îl obţine de la furnizorii săi. În mod ideal ar trebui să includă doar creditorii comerciali.

Sold mediu furnizori Achiziţii de bunuri (fără servicii)

× 365,

unde pentru aproximarea achiziţiilor se poate utiliza costul vânzărilor sau cifra de afaceri. e)Viteza de rotaţie a imobilizărilor corporale – evaluează eficacitatea managementului

imobilizărilor corporale prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumită cantitate de imobilizări corporale. Cifra de afaceri Imobilizări corporale

f)Viteza de rotaţie a activelor totale Cifra de afaceri Total active

4.Indicatori de profitabilitate – exprimă eficienţa entităţii în realizarea de profit din resursele disponibile: a) Rentabilitatea capitalului angajat – reprezintă profitul pe care îl obţine entitatea din banii investiţi în afacere: Profit înaintea plăţii dobânzii impozitului pe profit. Cheltuielile cu dobanda b) Marja brută din vânzări

Profitul brut din vânzări Cifra de afaceri

× 100

O scădere a procentului poate scoate în evidenţă faptul că entitatea nu este capabilă să îşi controleze costurile de producţie sau să obţină preţul de vânzare optim.

Nota 10. Alte informaţii. Constituie ultima notă care prezintă întreprinderea ca un organism de sine stătător, în

relaţiile cu celelalte întreprinderi din grup sau sector de activitate. Prin această notă se oferă informaţii necesare analizei privind: exprimarea în monedă naţională a elementelor din situaţiile financiare care iniţial au fost cuantificate într-o monedă străină; structura cifrei de afaceri pe sectoare de activitate; componenţa rezultatului financiar pe grupe de activităţi etc.

17

18

Capitolul 2. Analiza indicatorilor echilibrului financiar

2.1. Conceptul de echilibru financiar

Echilibrul financiar este parte a echilibrului economic general împreună cu echilibrul monetar şi echilibrul valutar. Echilibrul financiar are loc între resursele financiare necesare realizării diverselor proiecte şi posibilităţile de procurare a acestora.

Echilibrul financiar trebuie să existe atât la nivel microeconomic cât şi la nivel macroeconomic. La nivelul firmei, echilibrul porneşte de la egalitatea dintre venituri şi cheltuieli, la fel şi în cadrul bugetului de stat. Echilibrul financiar are în vedere atât resursele mobilizate şi repartizate cu titlu definitiv şi cele cu titlu rambursabil.

Echilibrul financiar se analizează pe termene, adică pe termen mediu şi lung, prin compararea capitalurilor permanente cu activele imobilizate, pe termen scurt prin compararea resurselor curente cu activele circulante şi echilibrul pe global prin compararea fondului de rulment cu necesarul de fond de rulment.

Baza de pornire pentru analiza echilibrului financiar este respectarea a două relaţii de principiu:

Nevoi permanente = Surse permanente ; Nevoi ciclice = Surse ciclice.

Aceasta înseamnă că : activele stabile (cu lichiditate peste un an) sunt finanţate din surse stabile (cu

exigibilitate mai mare de un an); activele circulante, ciclice (cu lichiditate sub un an) trebuie finanţate din datorii pe

termen scurt (cu exigibilitate sub un an). Practic, respectarea celor două egalităţi de principiu este imposibil de realizat datorită

în principal neconcordanţei dintre durata medie a lichidităţii activului şi durata medie de exigibilitate a pasivului.

În aceste condiţii, realizarea şi menţinerea echilibrului financiar se manifestă ca o tendinţă, însoţită de momente de dezechilibru (discrepanţa între surse şi mijloace).

Menţinerea echilibrului financiar este un obiectiv permanent al politicii financiare şi poate fi considerat atins, când exerciţiul financiar se încheie cu trezorerie pozitivă.

Acest indiciu de bază al echilibrului financiar nu înseamnă atingerea integrală a obiectivului privind echilibrul financiar, pentru că apar unele întrebări al căror răspunsuri pot pune la îndoială concluzia iniţială cum ar fi :

în ce condiţii s-a obţinut trezoreria pozitivă ? care au fost componentele politicii de finanţare ? se realizează cel mai scăzut cost al capitalului ? în ce măsură în politica financiară s-au considerat costurile de oportunitate ? în ce limite ale trezoreriei pozitive se apreciază că s-a realizat echilibru financiar (se ştie

că o trezorerie pozitivă supradimensionată poate fi considerată un dezechilibru financiar) ?

În concluzie, trebuie subliniat că : echilibrul financiar este o condiţie de bază pentru derularea unei activităţi profitabile; realizarea unui echilibru financiar este un ”perpetuum mobile” pentru politica

financiară;

19

echilibrul financiar se obţine prin reglarea unui lung şir de dezechilibre care se manifestă în activitatea curentă a firmei.

2.2. Tipuri de bilanţ utilizate în analiza echilibrului financiar

Aprecierea echilibrului financiar are la bază un set de informaţii preluate din documentele contabile de sinteză: bilanţul contabil, contul de profit şi pierderi, anexa la bilanţ. Analiza echilibrului financiar nu se limitează la folosirea datelor şi informaţiilor din documentele contabile în starea lor brută iniţială. Acestea sunt preluate şi transformate în vederea obţinerii unor informaţii în măsură să satisfacă scopul şi obiectivele analizei echilibrului financiar. În acest sens, bilanţului contabil i se aduc o serie de corecţii, el stând la baza întocmirii bilanţului financiar şi funcţional.

Bilanţul contabil caracterizează structura patrimonială a întreprinderii prin investigarea elementelor bilanţiere de activ, respectiv de pasiv prin prisma dimensiunii şi a ponderii lor în patrimoniul întreprinderii.

Activul bilanţier cuprinde bunurile şi disponibilităţile deţinute de către întreprindere, drepturile de creanţă asupra terţilor, soldurile conturilor de regularizare şi asimilate precum şi prime privind rambursarea obligaţiunilor.

Pasivul bilanţier grupează resursele de care dispune agentul economic pentru a finanţa utilizările sale care sunt grupate în ordinea exigibilităţii crescătoare. În activul bilanţier sunt cuprinse numai valori nete (neamortizate).

Dacă bilanţul întreprinderii exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns în urma încheierii unui exerciţiu financiar, contul de profit şi pierderi reflectă cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială, care au fost fluxurile de venituri şi cheltuieli care au determinat traiectoria evoluţiei întreprinderii.

Bilanţul contabil răspunde cerinţelor de ordin juridic, contabil şi fiscal, fără a răspunde cu promptitudine obiectivelor financiare care urmăresc mai ales probleme prezente şi viitoare decât problemele trecute.

”Pentru a răspunde acestor obiective se construieşte bilanţul financiar plecând de la bilanţul contabil, fie prin agregarea anumitor date, fie prin divizarea altora, astfel încât să se obţină mărimi semnificative pe plan financiar. Regruparea datelor bilanţului contabil concretizat în obţinerea bilanţului financiar oferă posibilitatea cercetării echilibrelor principale ale bilanţului. Aceste echilibre sunt calculate şi au ca punct de plecare bilanţul fianciar al agentului economic.”9

Scopul bilanţului financiar este inventarierea averii şi angajamentelor întreprinderii şi ordonarea lor pe termene de lichiditate, respectiv exigibilitate. Pe baza datelor şi detaliilor prezentate în Anexa la bilanţ se vor modifica datele contabile astfel încât ordonarea posturilor de activ şi pasiv să se facă exclusiv pe criterii de lichiditate, respectiv exigibilitate.

Utilitatea bilanţului financiar privită din perspectiva celor cărora li se adresează este: - acţionari - care doresc să cunoască valoarea patrimoniului lor, evoluţia mărimii

acestuia, durata de lichidare a acestuia în eventualitatea unei recuperări de capitaluri;

9 Willi Păvăloaia, Daniel Păvăloaia , Analiza economico- fimanciară: concepte, aplicaţii şi studii de caz , Editura Moldavia 2003, Bacău, pg. 351.

20

Ciclul deinvestiţii

Active aciclice(stabile)

Pasive (resursele)aciclice (stabile)

Ciclul definanţare

Active ciclice(temporare)

Pasive (resurse)ciclice (temporare)

creditori - care doresc să cunoască valoarea patrimoniului întreprinderii ce reprezintă garanţia realizării drepturilor lor.

Structura bilanţului financiar Tabelul nr. 2.1.

ACTIV

Activ imobilizat net: Imobilizări necorporale Imobilizări corporale Imobilizări financiare Creanţe

Active circulante nete: Stocuri Creanţe (clienţi) Disponibilităţi Imobilizări financiare

PASIV

Capitaluri proprii: Capital social Rezerve Subvenţii Rezultat (profit) nerepartizat Datorii mai mari de un an

Datorii pe termen scurt: Datorii financiare (credite bancare curente) Datorii nefinanciare Provizioane <1 an

Echilibrul financiar se poate analiza şi funcţional, adică aferent ciclului de investiţii de exploatare, din afara exploatării şi de asemenea, global.

Analiza bilanţului funcţional nu are ca scop investigarea averii şi a angajamentelor întreprinderii, ci înţelegerea nevoilor acestora şi a modului lor de finanţare, realizarea unui instantaneu al derulării diferitelor cicluri. De aceea, elementele de activ şi pasiv reflectă valori tranzitorii, structuri trecătoare în procesualitatea patrimoniului.

Structura bilanţului funcţional are la bază structura bilanţului contabil, clasificând elementele de activ şi pasiv după apartenenţa la un ciclu sau altul, astfel :

ciclul de investiţii, care cuprinde ansamblul deciziilor luate pentru satisfacerea nevoilor de imobilizări ale întreprinderii şi căruia îi corespunde activul (utilizări, mijloacele) aciclic (stabil) şi respectiv, pasivele (resursele) aciclice (stabile) ;

ciclul de exploatare presupune derularea activităţilor operaţionale de producţie (aprovizionare – fabricaţie – stocare – vânzare) şi a fluxurilor degajate de circuitul capitalului angajat în acest ciclu (bani – marfă – producţie – marfă – bani) căruia îi corespunde activul ciclic (temporar) de exploatare şi finanţarea scurtă de exploatare (pasivele aciclice de exploatare) ;

ciclul de finanţare, căruia îi corespund operaţiunile derulate între întreprindere şi proprietarii de capital (acţionari şi creditori) şi permite eliminarea decalajelor dintre fluxul de lichidităţi de intrare, respectiv ieşire degajat de ciclul de exploatare.

Structura bilanţului funcţional Tabelul nr. 2.2.

ACTIV

21

PASIV

Ciclul deexploatare

Active ciclice dinexploatare

Pasive ciclice dinexploatare

Ciclul definanţare

Elemente înafara exploatării

Active ciclicedin afara exploatării

Pasive ciclice dinafara exploatării

Surplus denumerar

Trezoreria de activ Trezoreria de pasiv Deficit denumerar

2.3. Analiza corelaţiei dintre fondului de rulment, nevoia de fond de rulment şi trezoreria netă

2.3.1. Analiza fondului de rulment

„În principiu, ca regulă generală a echilibrului financiar al firmei, o parte din capitalurile permanente este destinată acoperirii nevoilor ciclice (temporare) reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale firmei. Aşa cum am amintit mai înainte, stocurile şi creanţele care se reconstituie permanent, pot fi considerate nevoi stabile (permanente) de finanţare.”10

Această regulă specifică de finanţare a activelor circulante, este realizată prin existenţa fondului de rulment – parte din capitalurile permanente degajate de partea de sus a bilanţului pentru a acoperi nevoi de finanţare din partea de jos a bilanţului. Această poziţie strategică a fondului de rulment de a face legătura între partea de sus şi partea de jos a bilanţului, îi conferă o valoare informativă deosebită, conducând la aprecierea aproape unanimă a analiştilor financiari că fondul de rulment reprezintă cel mai important indicator al echilibrului financiar al întreprinderii. În cele din urmă, el este rezultatul arbitrajului între finanţarea pe termen lung şi finanţarea pe termen scurt.

Fondul de rulment este un concept foarte utilizat de analiza financiară. El serveşte măsurii condiţiilor echilibrului financiar. Echilibrul financiar rezultă din confruntarea dintre lichidităţile din activ (timpul necesar transformării activelor în bani) şi exigibilitatea resurselor sau datoriilor din pasiv (momentul când o obligaţie trebuie onorată).Fiecare element de activ ce participă la ciclul productiv, a cărui durată este dată de natura sa, se caracterizează printr-un anumit grad de lichiditate . Fiecare element de pasiv este caracterizat printr-un anumit grad de exigibilitate. Echilibrul financiar rezultă din confruntarea între lichidităţile din activ ce determină fluxul încasărilor viitoare şi exigibilitatea obligaţiilor ce determină plăţile viitoare.11

Conţinutul şi interpretarea fondului de rulment au evoluat în timp şi variază încă în prezent, în funcţie de utilizator în ciuda varietăţii de calificative adăugate noţiunii de fond de rulment ( brut, economic, patrimonial ), respectiv fond de rulment global.

Pentru a funcţiona normal, o întreprindere trebuie să-şi finanţeze nu numai imobilizările, dar în egală măsură şi activele circulante. Ea are nevoie de un stoc minim de materii prime şi materiale, de un stoc minim de producţie în curs şi de produse finite, de mărfuri. Nivelul acestor stocuri este în funcţie de durata ciclului de aprovizionare, producţie şi stocaj al produselor finite.

10 Eros – Stark, L. Pantea, I. M. , Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici – studiu de caz, Editura Marineasa, Timişoara, 1999, pg. 442

11 Willi Păvăloaia, Daniel Păvăloaia, Analiza economico- fimanciară, Editura Moldavia 2003, pg.351

22

Potrivit teoriei patrimoniale, o întreprindere este solvabilă dacă asigură echilibrul maselor de aceeaşi durată, dacă respectă următoarele reguli financiare :

1. Activ imobilizat (Ai) = Capital permanent (Cpm);

2. Activ circulant (Ac) = Datorii pe termen scurt (Dts) .

„Respectarea strictă a acestor ecuaţii de echilibru, presupune o activitate fără întreruperi şi de o regularitate perfectă în privinţa încasărilor şi plăţilor. Cu alte cuvinte, firma trebuie să dispună la fiecare scadenţă a unei obligaţii de disponibilităţi suficiente pentru a le achita. Realizarea practică a acestor cerinţe este dificilă, deoarece activele (ca intrări potenţiale de fonduri) şi pasivele (ca ieşiri potenţiale de fonduri), sunt asimetrice din punct de vedere al riscului. În timp ce exigibilitatea obligaţiilor pe termen scurt este certă, transformarea activului în disponibilităţi este aleatoare, putând fi perturbată de o serie de factori economici, financiari şi conjuncturali. Această simetrie impune necesitatea constituirii unei rezerve, a unei marje, în măsură să facă faţă „neregularităţilor de scadenţă”, marjă cunoscută - aşa cum am mai amintit - sub numele de fond de rulment.”12

Fondul de rulment reprezintă nivelul surselor permanente utilizate pentru finanţarea activelor circulante sau partea de surse stabile utilizate pentru finanţarea activelor ciclice.

Deci fondul de rulment reprezintă surplusul de surse permanente (marja de securitate) degajat de ciclul de finanţare a investiţiilor, care poate fi folosit pentru reînnoirea stocurilor şi creanţelor. Acest indicator este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung şi a contribuţiei acestuia la înfăptuirea echilibrului finanţării pe termen scurt.

Fondul de rulment poate fi: brut şi net.

Fondul de rulment brut (FRB) se mai numeşte fond de rulment total sau economic şi desemnează activele circulante susceptibile de a fi transformate în bani, într-un termen mai mic de un an.

Fondul de rulment net (FRN) reprezintă excedentul de resurse financiare, care se degajă în urma acoperirii activelor permanente din resursele permanente şi care poate fi folosit pentru finanţarea nevoilor curente. Practic, fondul de rulment este partea din capitalul permanent care depăşeşte valoarea imobilizărilor nete şi este destinată finanţării activelor circulante. Reprezintă marja de securitate în privinţa finanţării activelor circulante.

Din punct de vedere al gestiunii financiare, reprezintă : marja de securitate sau de siguranţă privind finanţarea activelor circulante; cota de autonomie financiară.

Există două modalităţi de determinare a fondului de rulment. Punctul de plecare îl constituie bilanţul financiar.

1. Fondul de rulment poate fi definit pe baza părţii de sus a bilanţului ca diferenţă între capitalul permanent (Cpm) şi imobilizările fixe nete (IN):

FR = Cpm – IN

12 Işfănescu A., Stănescu C., Băicuşi A., Analiză economico financiară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999

23

IN

CpmFR

Ac

FR

Dts

Acest mod de calcul pune accent pe originea fondului de rulment şi a variabilelor ce îi determină masa. Este aşa numita analiză externă a fondului de rulment. Schematic acest calcul se poate prezenta astfel:

Fondul de rulment Tabelul nr. 2.3.

În acest caz, fondul de rulment: marchează plusul sau disponibilul de capitaluri permanente peste valoarea netă a

imobilizărilor, care poate fi alocată finanţării activelor circulante; indică modificări de finanţare a investiţiilor corporale, necorporale şi financiare,

cumulate de către întreprindere.

2. Pe baza părţii de jos a bilanţului, fondul de rulment se poate calcula ca diferenţă între activele circulante (stocuri + creanţe) şi datoriile pe termen scurt (Dts).

FR = Ac – Dts (vezi tabelul nr. 2.4.) sau

FR = (Stocuri + Creanţe) – (Obligaţii + Datorii financiare pe termen scurt)

Fondul de rulment Tabelul nr. 2.4.

De această dată, fondul de rulment marchează activele circulante finanţate din surse stabile sau excedentul de active circulante faţă de datoriile pe termen scurt, este un criteriu important de apreciere a echilibrului financiar. Această metodă de calcul evidenţiază mai bine pentru ce foloseste fondul de rulment. Accentuează asupra finalităţii fondului de rulment, aceea de finanţare a activelor circulante. Mai este cunoscută şi sub forma de analiză internă.ă

Dacă activele circulante sunt inferioare datoriilor pe termen scurt, fondul de rulment este negativ, o situaţie dificilă, de disconfort financiar, a firmei. În cazul contrar când activele

24

circulante sunt excedentare faţă de datoriile pe termen scurt, fondul de rulment este pozitiv, situaţie normală.

Fondul de rulment se poate găsi în următoarele situaţii :

a) FR = 0; Ac = Dts; IN = Cpm .

Această situaţie este mai puţin realizabilă, reflectând armonizarea totală a resurselor cu necesităţile de alocare a acestora. În acest caz, activele stabile sunt finanţate din capitaluri permanente, iar activele circulante sunt finanţate integral pe seama surselor ciclice.

În acest caz : întreprinderea nu dispune de fond de rulment ; solvabilitatea unităţii este asigurată ; riscul perturbării solvabilităţii este ridicat şi derivă din asimetria lichidităţii activului,

comparativ cu exigibilitatea pasivului, astfel : obligaţiile de plată sunt clar dimensionate şi au termene precizate ; transformarea activelor circulante în lichidităţi este supusă unor riscuri mult mai

mari, derivate din : - gestiunea stocurilor ; - derularea procesului de aprovizionare ; - desfăşurarea ciclului de fabricaţie ; - organizarea desfacerii ; - încasarea integrală şi la termen a creanţelor; - posibilitatea de valorificare a plasamentelor pe termen scurt;

b) FR > 0; Ac > Dts; Cpm > IN .

Când fondul de rulment este pozitiv, capitalurile permanente finanţează o parte din activele circulante, după finanţarea integrală a imobilizărilor nete.

De asemenea, activele circulante transformabile în lichidităţi vor permite nu numai rambursarea integrală a datoriilor pe termen scurt, dar în acelaşi timp şi degajarea lichidităţilor excedentare.

Această situaţie reflectă o perspectivă favorabilă a întreprinderii sub aspectul solvabilităţii sale. Astfel, întreprinderea dispune de o marjă de securitate care o poate proteja parţial sau integral de efectele perturbării ciclului de încasare sau de plăţi.

c) FR < 0; Ac < Dts; Cpm < IN .

Valoarea negativă a fondului de rulment reflectă utilizarea unei părţi din datoriile pe termen scurt (resurse temporare) pentru acoperirea activelor imobilizate (nevoi permanente) contrar principiilor de finanţare. Lichidităţile potenţiale nu acoperă exigibilităţile potenţiale. Sunt previzibile dificultăţi în ceea ce priveşte echilibrul financiar, respectiv solvabilitatea. Se impun intervenţii corectoare (accelerarea încasărilor, încetinirea plăţilor, apelarea la împrumuturi pe termen scurt, etc.).

Factorii care influenţează nivelul şi evoluţia fondului de rulment sunt prezentaţi în tabelul nr. 2.5.

25

Factorii care diminuează fondulde rulment

Factorii de creştere a fonduluide rulment

Creşterea activelor imobilizateprin :

- investiţii: - necorporale - corporale - financiare

- reevaluare - aporturi de capital în natură Diminuarea activelor imobilizate

prin : - amortizare - vânzări de active fixe - reevaluare - retragere aport - vânzarea titlurilor financiare

Diminuarea capitaluluipermanent prin :

- reducerea capitalului propriu prin: - retragere acţionari - distribuire dividende - pierderi din ani precedenţi - retragerea sau anularea

Factori ce influenţează nivelul şi evoluţia fondului de rulment

Tabelul nr. 2.5.

Influenţa factorilor va determina modificări ale fondului de rulment, care se pot sintetiza în următoarele situaţii :

a) Fondul de rulment creşte. Această situaţie este considerată a fi pozitivă, deoarece o parte tot mai mare a activelor circulante este finanţată din capitalul permanent. Dacă această creştere s-a datorat însă creşterii gradului de îndatorare pe termen lung, prin apelarea la credite pe termen mediu şi lung, atunci vor creşte şi cheltuielile financiare (dobânzile) care vor avea ca efect diminuarea rezultatului exploatării. Situaţia financiară se îmbunătăţeşte dacă creşterea fondului de rulment s-a făcut pe seama creşterii capitalurilor proprii.

Un fond de rulment care acoperă în totalitate stocurile, nu este dovada unei bune gestiuni a resurselor, deoarece în locul resurselor permanente mult mai costisitoare, ar putea fi folosite resurse temporare.

b) Fondul de rulment scade . Această situaţie este considerată, de cele mai multe ori, negativă, deoarece activele circulante sunt acoperite într-o mai mică măsură din resursele permanente. Dacă această diminuare a fondului de rulment se datorează creşterii activelor imobilizate, atunci situaţia financiară a întreprinderii pe termen lung se îmbunătăţeşte datorită rezultatelor exploatării degajate de investiţii. De asemenea, scăderea fondului de rulment poate fi compensată şi printr-o gestionare mai eficientă a activelor circulante. Reducerea fondului de rulment se manifestă negativ atunci când se micşorează pe seama reducerii capitalului social.

26

c) Fondul de rulment rămâne neschimbat. Deşi această situaţie nu este întâmplătoare, ea poate fi rezultatul stagnării firmei când nu se realizează investiţii sau volumul de activitate rămâne acelaşi. Această situaţie se întâlneşte pe perioade scurte, operaţiunile financiar – contabile determinând modificarea permanentă a fondului de rulment, în sensul creşterii sau diminuării lui.

Formele sub care se găseşte fondul de rulment în funcţie de apartenenţa capitalului sunt :

Fond de rulment propriu (FRP) care reprezintă partea din capitalurile proprii care depăşesc valoarea imobilizărilor şi care sunt destinate finanţării activelor circulante (apreciază cuantumul participării capitalului propriu la finanţarea activelor circulante). Această parte trebuie să deţină ponderea majoritară în fondul de rulment şi să

manifeste o permanentă tendinţă de creştere.

FRP = Capital propriu – Active imobilizate

FRP = FR – Dtml

Fond de rulment străin (FRS) care reprezintă partea din datoriile pe termen mediu şi lung care depăşesc valoarea imobilizărilor nete şi care sunt destinate finanţării activelor circulante (pun în evidenţă participarea împrumuturilor pe termen mediu şi lung la finanţarea activelor circulante).

FRS = Fond de rulment – Fond de rulment propriu = Datorii pe termen mediu şi lung

FRS = Capital permanent – Capital propriu

Astfel, putem concluziona : fondul de rulment permite urmărirea respectării de către întreprindere a echilibrului

financiar prin măsurarea marjei de securitate de care dispune întreprinderea pentru a face faţă unor factori perturbatori;

mărimea absolută a fondului de rulment nu ne spune dacă acesta este adaptat sau nu nevoilor întreprinderii. Problema la care trebuie să răspundem este dacă acesta este suficient în raport cu nevoile ciclului de exploatare;

pentru a ne da seama de poziţia firmei noastre în cadrul ramurii de activitate, va trebui ca mărimea fondului de rulment să fie comparată cu mărimi înregistrate de întreprinderi similare din cadrul sectorului sau ramurii de activitate.

pentru analiza fondului de rulment, reţinem două mărimi: mărimea minimă şi mărimea optimă. Mărimea minimă a fondului de rulment necesară pentru realizarea echilibrului

financiar este dată de nivelul mediu a fluctuaţiilor nevoii de fond de rulment. Mărimea optimă a fondului de rulment, este cea care menţine echilibrul financiar al

întreprinderii la cel mai scăzut cost al procurării capitalurilor. Dacă se compară fondul de rulment cu cifra de afaceri, atunci mărimea optimă ar trebui să reprezinte 1/3 din cifra de afaceri.

27

2.3.2. Analiza necesarului de fond de rulment

„Unii analişti apreciază că nu fondul de rulment este cel mai important indicator al echilibrului financiar ci, dimpotrivă, necesarul de fond de rulment este indicatorul cel mai relevant, întrucât evidenţiază acele nevoi temporare reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale întreprinderii.

Aceste nevoi au rămas neacoperite din sursele temporare, dar reînnoibile în cadrul aceloraşi cicluri de exploatare. Această apreciere porneşte de la analiza calitativă a ciclului de exploatare privind capacitatea acestuia de a-şi echilibra nevoile ciclice din surse ciclice de capital. Partea rămasă neacoperită financiar, trebuie să fie egală sau inferioară fondului de rulment.”13

Astfel, calitatea necorespunzătoare a activităţii de exploatare, conduce la un dezechilibru care va afecta exerciţiile financiare viitoare sau care pune în pericol integritatea capitalurilor.

De cele mai multe ori, nevoile de finanţare ale procesului de exploatare de natura stocurilor şi creanţelor, nu sunt acoperite în totalitate din surse ciclice, ceea ce conduce la apariţia unui decalaj de finanţare numit necesar de fond de rulment.

Necesarul de fond de rulment reprezintă suma necesară finanţării decalajelor în timp între fluxurile reale şi fluxurile de trezorerie legate de exploatare.

Deci, necesarul de fond de rulment reprezintă cuantumul activelor ciclice ce trebuie finanţate din fondul de rulment, respectiv activele circulante (cu termen de lichiditate sub un an) care urmează să fie finanţate din surse stabile (cu exigibilitate mai mare de un an).

Dacă activitatea unei întreprinderi poate fi restrânsă la trei faze principale (aprovizionare, producţie, desfacere), atunci funcţionarea ei presupune parcurgerea următoarelor cicluri: achiziţionarea de materii prime şi materiale; stocarea de materii prime şi materiale; producţia; stocarea produselor finite; vânzarea produselor.

Pentru desfăşurarea fiecărui ciclu , sunt necesare surse financiare care trebuie asigurate de întreprindere. Cum însă între plăţi şi încasări există un decalaj temporar şi anume fluxurile de exploatare (concretizate în reînnoirea stocurilor şi creanţelor) şi fluxul datoriilor faţă de furnizori, sursele financiare sunt în cea mai mare parte acoperite din surse temporare (furnizori, creditori). Existenţa acestor decalaje generează existenţa necesarului de fond de rulment.

De această dată, necesarul de fond de rulment este definit mult mai precis ca fiind diferenţa dintre necesităţile de finanţare a ciclului de exploatare şi datoriile de exploatare.

Relaţia de calcul a necesarului de fond de rulment este : NFR = Alocări ciclice – Resurse ciclice; NFR = (Active circulante – Disponibilităţi şi plasamente) – Obligaţii pe termen scurt – (Credite curente + Soldul creditor la bănci); NFR = (Stocuri + Creanţe) – Datorii de exploatare

13 Işfănescu A., Stănescu C., Băicuşi A., Analiză economico financiară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, pag. 412

28

ACTIV PASIVStocuri de materii prime şi materiale Furnizori şi conturi asimilate

Produse şi producţie în curs de execuţie Clienţi – creditoriMărfuri Datorii fiscale şi social e

Avansuri acordate furnizorilor Datorii asupra imobilizărilorClienţi şi conturi asimilate Venituri înregistrate în avans

Alte creanţe -Cheltuieli efectuate în avans -

TOTAL ACTIV TOTAL PASIV

Această denumire a indicatorului apare de la necesitatea de restabilire a echilibrului financiar curent pe seama surselor stabile. Necesarul de fond de rulment este un indicator al echilibrului financiar utilizat pentru aprecierea echilibrului financiar curent.

Dacă am reprezenta bilanţier modul de determinare a necesarului de fond de rulment, atunci datele necesare sunt prezentate în tabelul nr. 2.6.

Determinarea necesarului de fond de rulment Tabelul nr. 2.6.

NFR = TOTAL ACTIV – TOTAL PASIV

Mărimea necesarului de fond de rulment depinde de mărimea stocurilor, structura exploatării, volumul de activitate, sezonalitatea activităţii, natura sectorului de activitate, valoarea creanţelor, durata ciclului de exploatare, organizarea gestiunii firmei, durata de rotaţie a activelor şi pasivelor, etc.

Analiza necesarului de fond de rulment poate evidenţia următoarele situaţii:

a) NFR > 0; A ciclice > P ciclice Necesarul de fond de rulment pozitiv semnifică un surplus de nevoi temporare

(ciclice) în raport cu sursele temporare (ciclice) posibil de mobilizat. Este o situaţie normală, dacă este determinată de:

- politica de investiţii care atrage creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare;

- creşterea vânzărilor; - mărimea duratei de fabricaţie, datorită creşterii complexităţii

produselor. Este o situaţie nefavorabilă dacă este determinată de:

- existenţa unui decalaj nefavorabil între lichiditatea activelor circulante şi exigibilitatea datoriilor de exploatare (s-a încetinit încasarea şi s-a urgentat plata obligaţiilor);

- existenţa unor stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă.

29

b) NFR < 0; A ciclice < P ciclice Necesarul de fond de rulment negativ semnifică un surplus de surse temporare

(ciclice) în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante. Este o situaţie pozitivă, dacă este determinată de:

- accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor şi creanţelor; -angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai relaxante.

Este o situaţie nefavorabilă dacă este rezultatul unor întreruperi temporare în aprovizionarea şi reînnoirea stocurilor.

Evoluţia necesarului de fond de rulment este influenţată de acţiunea următorilor factori:

1. cifra de afaceri Ȋntre cifra de afaceri şi necesarul de fond de rulment este o relaţie directă :

NFR = (CA * dz) / T sau NFR = CA / nr

Necesarul de fond de rulment depinde de cifra de afaceri (CA) şi de viteza de rotaţie a necesarului de fond de rulment, exprimată prin durata în zile a unei rotaţii (dz) sau numărul de rotaţii (nr).

Modificarea cifrei de afaceri determină modificarea necesarului de fond de rulment în acelaşi sens. Limita inferioară a eficienţei creşterii necesarului de fond de rulment este ca ritmul modificării necesarului de fond de rulment să fie inferior, cel mult egal cu ritmul modificării cifrei de afaceri (INFR ≤ ICA ).

Modificarea vitezei de rotaţie a necesarului de fond de rulment determină modificarea în sens invers a necesarului de fond de rulment. Accelerarea vitezei de rotaţie a necesarului de fond de rulment conduce la diminuarea absolută şi/ sau relativă a necesarului de fond de rulment.

2. durata ciclului de exploatare Modificarea duratei ciclului de exploatare influenţează în acelaşi sens necesarul de

fond de rulment şi poate avea loc prin : schimbarea tehnologiilor de fabricaţie; modificarea structurii producţiei în favoarea unor produse cu durata ciclului de

fabricaţie mai mare sau mai mică decât durata medie; măsuri de natură organizatorică, care conduc la diminuarea timpurilor de

prelucrare pe operaţii, reducerea timpilor auxiliari şi de servire şi eliminarea sau micşorarea pierderilor de timp în fluxul tehnologic.

3. costurile de producţie Modificarea necesarului de fond de rulment este determinată de : reducerea costurilor de producţie prin diminuarea consumurilor specifice de

resurse materiale şi umane când are loc scăderea necesarului de fond de rulment;

depăşirea costurilor de producţie prin neîncadrarea în consumurile specifice de resurse sau creşterea preţurilor şi tarifelor de evaluare a acestor consumuri, atrage când are loc mărirea necesarului de fond de rulment.

30

4. gestiunea stocurilor Reducerea necesarului de fond de rulment se realizează prin : diminuarea duratei medii a aprovizionării cu materiale şi a vânzării produselor

finite; dimensionarea optimă a stocurilor de materiale şi produse finite; micşorarea duratei medii de stocare; reducerea cheltuielilor de desfacere;

5. modificarea preţurilor la materii prime, combustibil şi a tarifelor pentru energie, transport, etc.

Creşterea preţurilor şi a tarifelor, determină mărirea necesarului de resurse de finanţare a activelor circulante.

6. nivelul datoriilor ciclice Sunt influenţate de: volumul aprovizionărilor, datorii faţă de furnizori; volumul serviciilor şi lucrărilor ,datorii faţă de prestatori; baza de calcul a obligaţiilor de buget (fondul de salarii, valoarea clădirilor şi

bunurilor, profitul brut etc.); venituri încasate în avans;

Sensul şi intensitatea acţiunii acestor factori provoacă modificarea necesarului de fond de rulment în perioada curentă faţă de perioada de bază, făcând ca NFR1 să fie mai mare, egal sau mai mic decât NFR 0 respectiv I NFR să fie mai mare, egal sau mai mic decât 1.

„În practica economică, necesarul de fond de rulment este analizat pe cele două componente ale sale:

necesarul de fond de rulment din exploatare (NFRE); necesarul de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE).

NFR = NFRE + NFRAE

Necesarul de fond de rulment pentru exploatare (NFRE) reprezintă excedentul de nevoi ciclice de finanţare rămase după acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente provenite din activitatea de exploatare şi care vor trebui să fie acoperite din resurse permanente. Se determină ca diferenţă între necesităţile ciclice de exploatare şi resursele ciclice de exploatare.

Nevoile curente de exploatare sunt direct legate de ciclul de exploatare, reînnoindu-se în acelaşi timp în care se derulează ciclul de exploatare şi cuprind :

stocurile şi producţia în curs (clasa 3); cheltuielile înregistrate în avans aferente activităţii de exploatare(ct. 471); clienţi şi conturi asimilate (grupa 41); avansuri acordate furnizorilor (contul 409); efecte scontate neajunse la scadenţă (contul 8037).

Resursele curente de exploatare cuprind datoriile de exploatare: furnizori şi conturi asimilate (grupa 40);

31

avansuri clienţi (contul 419); datorii fiscale şi sociale de exploatare (grupa 43, 44): - asigurări sociale; - ajutor de şomaj; - asigurări sociale de sănătate; - TVA de plată; - impozitul pe salarii ; - impozitul pe profit / venit; - alte datorii şi creanţe la bugetul de stat; venituri înregistrate în avans ce privesc activitatea de exploatare (contul 472).

NFRE = Nevoile curente din exploatare – Resursele curente din exploatare

Necesarul de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE) reprezintă excedentul de nevoi ciclice de finanţare rămase după acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente provenite din afara activităţii de exploatare şi care va trebui să fie acoperite din resurse permanente. Se determină ca diferenţă între necesităţile ciclice din afara exploatării şi resursele ciclice din afara exploatării.

NFRAE = Nevoi curente din afara exploatării – Resursele curente din afara exploatării

NFRAE = NFR – NFRE

Nevoi curente din afara exploatării : creanţe din afara exploatării (contul 461, grupa 45); decontări cu asociaţii privind capitalul - capital subscris, dar nevărsat (contul

456); cheltuieli înregistrate în avans din afara exploatării (contul 471).

Resurse curente din afara exploatării cuprind: datorii asupra imobilizărilor (contul 404 , 405); datorii fiscale (impozitul pe profit), (contul 441); datorii faţă de salariaţi (contul 424); venituri înregistrate în avans în afara exploatării; alte datorii diverse, dividende (contul 462, grupa 45).

Ca principiu este important ca necesarul de fond de rulment din exploatare să deţină o pondere majoritară şi în creştere în necesarul de fond de rulment global.”14

Astfel, concluzionând putem preciza : necesarul de fond de rulment permite urmărirea echilibrului curent prin

compunerea necesităţilor de finanţare a ciclului de exploatare cu datoriile aferente exploatării;

mărimea optimă a necesarului de fond de rulment stabilită pe baza raportului dintre necesarul de fond de rulment şi cifra de afaceri nu trebuie să depăşească rata de 10 – 15 % ;

14 Păvăloaia W., Păvăloaia D. – Analiza economico- financiară: concepte, aplicaţii şi studii de caz, Editura Moldavia , Bacău, 2003, pag.363

32

ca şi influenţă asupra modificării nevoii de fond de rulment ponderea cea mai mare o are modificarea nevoii de fond de rulment din exploatare ;

deşi pot fi identificaţi mai mulţi factori de influenţă asupra necesarului de fond de rulment, influenţa cea mai mare o are modul de gestionare a stocurilor. Nu trebuie însă neglijată nici viteza de rotaţie a stocurilor. Nu trebuie însă neglijată nici viteza de rotaţie a furnizorilor, respectiv a clienţilor.

2.3.3. Analiza trezoreriei nete

„Dacă fondul de rulment la momentul închiderii exerciţiului contabil este superior nevoii de fond de rulment, atunci excedentul de finanţare se regăseşte sub forma unei trezorerii concretizată în disponibilităţi băneşti, în conturi bancare sau în casă.

Trezoreria este expresia cea mai concludentă a desfăşurării unei activităţi echilibrate şi eficiente. Ea relevă calitatea echilibrului financiar general al întreprinderii atât pe termen lung cât şi pe termen scurt. Înregistrarea unei trezorerii în cadrul mai multor exerciţii succesive, demonstrează succesul întreprinderii în viaţa economică şi posibilitatea plasării rentabile a disponibilităţilor băneşti pentru întărirea poziţiei pe piaţă.

Analiza trezoreriei nu este altceva decât analiza echilibrului financiar pe termen scurt când se compară o mărime relativ constantă (fond de rulment) cu o mărime fluctuantă (necesarul de fond de rulment).”15

Trezoreria la nivelul întreprinderii este imaginea disponibilităţilor monetare şi a plasamentelor pe termen scurt apărute din evoluţia curentă a încasărilor şi plăţilor, respectiv din plasarea excedentului monetar.

Încasările şi plăţile efectuate reflectă operaţiunile pe care le realizează întreprinderea, fiind de altfel fie operaţiuni de intrare în trezorerie, fie ieşire din trezorerie.

Astfel, trezoreria reprezintă disponibilităţile băneşti rămase la dispoziţia firmei, rezultate din activitatea desfăşurată pe parcursul unui exerciţiu financiar. Reprezintă excedentul de lichidităţi rămase după acoperirea excedentului de nevoi ciclice (rămase neacoperite) de către excedentul de resurse permanente.

Determinarea trezoreriei nete Tabelul nr. 2.7.

FR

Titluri de plasament T

Trezoreria = Disponibilităţi - TTTT

NFR

Credite curente Soldul creditor al băncii

Deci, trezoreria înseamnă diferenţa dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment. Astfel, mărimea trezoreriei depinde atât de modificările aduse fondului de rulment (influenţele modificării capitalurilor permanente şi a activelor imobilizate) cât şi modificările

15 Işfănescu A., Stănescu C., Băicuşi A., Analiză economico financiară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, pag.426

33

aduse necesarului de fond de rulment (sub influenţa modificării activelor de exploatare, respectiv a pasivelor de exploatare). Acest indicator este utilizat pentru aprecierea echilibrului financiar pe termen scurt (pe perioada unui exerciţiu financiar).

Analiza trezoreriei poate evidenţia următoarele situaţii :

a) T > 0, FR > NFR Trezoreria pozitivă este generată de faptul că fondul de rulment este suficient de mare

nu numai pentru finanţarea necesarului de fond de rulment ci şi pentru asigurarea unei trezorerii care să permită efectuarea de plasamente şi deţinerea unor disponibilităţi.

Capitalul permanent asigură în acest caz finanţarea stabilă a: ansamblului imobilizărilor; necesarului de fond de rulment din exploatare şi din afara exploatării; lichidităţi excedentare.

O asemenea structură financiară apare la prima vedere favorabilă în termeni de echilibru financiar, respectiv de risc. Pe termen scurt pot apărea unele dificultăţi financiare dacă anumite resurse de trezorerie au termene scurte de plată. Dar o altfel de situaţie nu poate să genereze probleme grave de solvabilitate, deoarece negocierea unui nou credit sau realizarea unor active, ar trebui să permită întreprinderii să treacă peste dificultăţi. Existenţa unei trezorerii pozitive ar putea fi însă semnul fragilităţii potenţiale pe termen mediu şi lung. Abundenţa de resurse stabile ar putea semnifica o utilizare insuficient de eficace a acestora, ceea ce în perspectivă medie sau lungă generează dificultăţi în remunerarea capitalului şi rambursarea împrumuturilor. Acest excedent de trezorerie poate fi plasat eficient şi în deplină siguranţă pe piaţa monetară şi/sau financiară. Plasamentul monetar sau financiar urmăreşte trei obiective:

lichiditatea valorilor mobiliare de plasament cumpărate; rentabilitatea; securitatea.

De aceea se recomandă cumpărarea unor valori mobiliare de plasament uşor negociabile şi cu o bună reputaţie pe piaţa de capital .

b) T < 0 , FR < NFR Întreprinderea are o trezorerie negativă. În acest caz, există un dezechilibru financiar

la încheierea exerciţiului financiar, deci necesarul de fond de rulment nu poate fi finanţat în întregime din resurse permanente, firma fiind obligată să apeleze la resurse de trezorerie (mai ales bancare) pentru a acoperi nevoia de finanţare generată de ciclul de exploatare. O asemenea configuraţie a bilanţului atenţionează asupra echilibrului financiar, întreprinderea fiind considerată vulnerabilă. Derularea normală a ciclului de exploatare justifică apelarea la resurse de trezorerie fără ca imaginea, perenitatea firmei să fie puse la îndoială.

„Adevărata problemă generală de trezorerie negativă nu se pune în termeni de solvabilitate, ci de dependenţă faţă de bănci, care furnizează majoritatea resurselor de trezorerie. Acordarea, respectiv reînnoirea sistematică a creditelor conduc în numeroase cazuri la transformarea lor în credite pe termen lung. Pentru întreprinderile cu dificultăţi financiare, bancherii ajung să împartă riscul cu proprietarul întreprinderii fiind obligaţi să se poarte ca cvasi-asociaţi. Dependenţa întreprinderii faţă de bancă poate genera practic riscul de a accepta condiţii de creditare mai avantajoase, în special o rată a dobânzii mai mare. În

34

această situaţie, trezorierul urmăreşte obţinerea de noi credite la cel mai mic cost posibil, prin negocierea mai multor surse de astfel de capital.”16

O trezorerie negativă poate fi favorabilă firmei doar în situaţia în care costul finanţării pe termen scurt este inferior randamentului obţinut în activitatea de exploatare, iar perioada de finanţare este bine determinată, astfel încât firma să nu stea la mâna finanţatorului.

c) T = 0 , FR = NFR Această egalitate este numai teoretică. În activitatea practică, nu poate avea decât

caracter pasager. Menţinerea unei trezorerii care să tindă spre zero chiar în condiţiile unei fluctuaţii în sensul creşterii sau scăderii poate fi expresia unei politici de gestiune financiară. O asemenea practică (T = 0) apără întreprinderea împotriva riscurilor pe care le prezintă atât deţinerea unor supra-lichidităţi (folosirea ineficientă a resurselor) cât şi o trezorerie negativă (dependenţa faţă de bănci). Totuşi acest echilibru este fragil oricând acesta putându-se rupe, firma trecând la stare de dezechilibru financiar.

Trezoreria se mai poate determina şi ca diferenţă între trezoreria de activ şi trezoreria de pasiv :

T = TA – TP

Trezoreria de activ (TA) cuprinde disponibilităţile băneşti din conturi şi casă, celelalte valori lichide şi plasamentele firmei.

Trezoreria de pasiv (TP) cuprinde creditele curente şi soldul creditor al băncii. Analiza trezoreriei presupune determinarea mărimii şi sensului acesteia, a existenţei

şi mişcării titlurilor de plasament, disponibilităţilor în conturi la bănci şi în casă, a creditelor bancare pe termen scurt şi a altor valori de trezorerie.

Variaţia trezoreriei de la o perioadă la alta reprezintă cash-flow-ul sau fluxul de numerar degajat de întreprinderea respectivă.

Astfel fluxul de numerar rezultă din variaţia în mărimi absolute a trezoreriei de la un an la altul.

CF = FT = Trezoreria la sfârşitul exerciţiului – Trezoreria la începutul exerciţiului

Fluxul monetar pozitiv semnifică o creştere a puterii de investire a firmei, de dividende de încasat.

În condiţiile constanţei nevoii de fond de rulment, cash-flow-ul ar fi egal cu profiturile nete şi amortizările cumulate şi ar exprima disponibilitatea monetară efectivă pentru dezvoltarea şi prosperitatea firmei.

Un flux monetar negativ semnifică o diminuare a capacităţii de autofinanţare a investiţiilor. Ȋn consecinţă, aceasta semnifică o diminuare a valorii proprietăţii ca urmare a sărăcirii activului net real.

Din punct de vedere funcţional, fluxul de trezorerie este compus din:

16 Stancu I., Finanţe. Teoria pieţelor financiare. Finanţele întreprinderii. Analiza şi gestiune financiară – Editura Economică, Bucureşti, 1997

35

fluxul de trezorerie din exploatare (FTE) care reprezintă fluxul de numerar degajat din activitatea de exploatare pe parcursul unui exerciţiu financiar. Acesta se determină ca diferenţă între excedentul brut de exploatare şi variaţia necesarului de fond de rulment aferent exploatării.

FTE = EBE - NFRE

fluxul de trezorerie din afara activităţii de exploatare (FTA) care se determină ca diferenţă prin deducerea din fluxul de trezorerie global al celui din exploatare:

FTA = FTN – FTE

Ca şi principiu de bază, este important ca fluxul de trezorerie de exploatare să aibă valori sensibil mai ridicate şi să aibă un ritm de creştere superior faţă de cel din afara exploatării.

2.4. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii entităţii

Lichiditatea semnifică: a) abilitatea unui activ de a fi transformat în bani rapid şi cu o pierdere minimă de

valoare. Această definiţie este cunoscută şi ca lichiditate externă atunci când este analizată o întreprindere şi se referă la posibilitatea investitorului de a transforma în bani plasamentul în acţiuni la întreprinderea respectivă;

b) abilitatea unei întreprinderi de a-şi onora la scadenţă obligaţiile de plată asumate pe seama activelor curente. Această definiţie este cunoscută şi sub denumirea de lichiditate internă.

Solvabilitatea semnifică aptitudinea întreprinderii de a face faţă scadenţelor pe termen lung şi mediu. Solvabilitatea se poate aprecia prin compararea lichidităţii activului şi exigibilităţii pasivului:

Activ net contabil: ANC = Total activ – Total datorii Principalele rate de lichiditate şi solvabilitate operaţionale în analiza financiară a

întreprinderii sunt: a) Rata lichidităţii curente (generală)

Active curente RLc Datorii curente (pe termen scurt )

Aprecierea generală este că un nivel de 1,5 – 2,0 reprezintă un nivel asigurator al acestei rate, iar un nivel mai mic de 1,0 poate fi un semnal de alarmă privind capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile scadente pe termen scurt.

b) Rata lichidităţii intermediare (rapidă, redusă)

Active curente Stocuri RLi Datorii curente

Un nivel de 0,8 – 1,0 al acestei rate este apreciat drept corespunzător, în vreme ce un nivel mai mic de 0,5 poate evidenţia probleme de onorare a plăţilor scadente.

36

c) Rata lichidităţii la vedere

Disponibil Investi iifinanciare pe termen scurt RLv Datorii curente

d) Rata solvabilităţii generale

Activ total Rsg Datorii totale

Valoarea minimă a ratei solvabilităţii globale se consideră 1,4 (în cazul în care ponderea minimă a capitalului propriu în cadrul totalului surselor de finanţare este de 30%).

În cazul în care rata solvabilităţii globale este mai mică decât 1, atunci firma este insolvabilă.

e) Rata solvabilităţii patrimoniale Capital propriu

Rsp Capital propriu Credite bancare

În general, un nivel bun depăşeşte valoarea de 0,5, în vreme ce un nivel între 0,3 – 0,5 evidenţiază o situaţie satisfăcătoare. De regulă, o rată a solvabilităţii patrimoniale sub 0,3 este apreciată ca riscantă de către finanţatori.

37

38

Capitolul 3. Analiza diagnostic a indicatorilor echilibrului economico – financiari la S.C. Electronus Piaf S.R.L.

3.1. Prezentarea generală a societăţii

Denumirea societăţii: S.C. Electronus Piaf S.R.L., este o societate cu răspundere limitată, cu capital integral privat, societatea fiind reprezentată legal prin doamna Floareş Rodica, în calitate de administrator şi asociat al societăţii, cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 75%.

Cod fiscal: RO 992979 Adresa sediului central: Jud. Bacău, municipiul Bacău, Str. Nicu Enea, nr. 42/A/3 Telefon/ fax: 0234224152, E-mail: electronus_piaf@yahoo.com Numărul şi data înregistrării la Registrul Comerţului: J04/2351/21.09.1992 Obiect de activitate, cod CAEN: 4211 - Lucrări de construcţie a drumurilor şi

autostrăzilor Baza de producţie: Buhoci, comuna Buhoci, judeţul Bacău şi Tg. Neamţ, judeţul

Neamţ Principala piaţă de afaceri / domenii de activitate: piaţa internă / exploatarea şi

prelucrarea produselor de balastieră, fabricarea betonului, prepararea şi asternerea mixturilor asfaltice.

Capitalul social: 1.972.910 lei Societatea desfăşoară activităţi de producţie în cele două Baze de producţie: Baza de

producţie Buhoci, comuna Buhoci, judeţul Bacău şi Baza de producţie Tg. Neamţ, judeţul Neamţ. A. BAZA DE PRODUCŢIE BUHOCI, este proprietatea S.C. Electronus Piaf S.R.L., unde se desfăşoară activităţile de sortare agregate, de preparare betoane şi preparare mixturi asfaltice prin: Staţie de sortare agregate; Staţie de preparare betoane şi Staţie de preparare mixturi asfaltice. Această bază se află la o distanţă de 11 Km faţă de traseul viitoarei centuri ocolitoare a Municipiului Bacău ce va fi construit în regim de autostradă. B. BAZA DE PRODUCŢIE TÂRGU NEAMŢ este proprietatea S.C. Electronus Piaf S.R.L. unde se desfăşoară activitatea de preparare a mixturilor asfaltice prin Staţia de preparare mixturi asfaltice.

Prezentarea generală a profilului de activitate. Activitatea principală desfăşurată de S.C. Electronus Piaf S.R.L. conform Certificatului de înregistrare este, conform Cod CAEN Romania – 4211 –, Construcţii de autostrăzi, drumuri, aerodroame şi baze sportive . Pentru desfăşurarea activităţii, S.C. Electronus Piaf S.R.L. deţine pentru punctele de lucru Buhoci, Autorizaţia de funcţionare şi profil de activitate nr. 43/ 06.10.2009, iar pentru punctul de lucru Tg. Neamţ, Autorizaţia de funcţionare nr. 7984/14.03.2009. Baza de producţie din localitatea Buhoci este proprietatea firmei şi se întinde pe o suprafaţă de 40.000 mp aici aflându-se Staţia de sortare, Staţia de betoane, Staţiile de asfalt, atelierul de reparaţii mecanice, spaţii de birouri, spaţii de cazare, Staţie de oxigen, Laboratorul încercări mecanice, precum şi padocuri pentru depozitatarea agregatelor sortate. Baza de producţie

39

Nr.crt. Denumire contract Denumire/numebeneficiar/client

Perioada de

derulare a contractului Ȋncepere / Terminare1 Construire strada Gheorghe Marinescu,

municipiul BăcauPrimaria mun.Bacău 05.05.2008 / 15.10..2009

2 Construire strada Holtului , MunicipiulBacău

Primăria mun.Bacău 15.08.2008 / 10.11.2010

3 Reparaţii asfaltice la străzi, trotuare,terenuri de sport şi parcări în oraşul Tg. Neamţ Primăria Oraşului Tg.

Neamţ06.05.2009 / 15.07.2009

4 Reparaţii ( plombări ) cu asfalt străzi,alei şi trotuare din Municipiul Moineşti

Primăria MunicipiuluiMoineşti

29.05.2009 / 20.10.2009

5 Reparaţii asfaltice la străzi, trotuare,terenuri de sport şi parcări în oraşul Tg.

Buhoci este racordată la utilităţi, precum apa şi canalizarea şi deţine Post de Transformare proprietate pentru alimentarea cu energie electrică.

Desfăşurarea activităţilor din firma S.C. Electronus Piaf S.R.L. la cele mai înalte cote de profesionalism este asigurată prin implementarea sistemelor de management a standardelor internationale şi certificarea lor de către societăţi acreditate la nivel naţional şi european, după cum urmează:

- ISO 9001/2008 privind managementul calităţii; - ISO 14001/2005 privind managementul mediului; - OH SAS 18001/2008 privind asigurarea sănătăţii şi securitatii în muncă.

Principalii beneficiari şi colaboratori. Principalii beneficiari privind lucrarile de constructii, reparatii drumuri, terasamente,

executarea de asfaltari a drumurilor, reparatii curente si capitale, aprovizionarea cu materiale antiderapante, deszăpeziri sunt:

Cons. Jud. Bacău – Serv. Public Judeţean de Drumuri; Primăria Mun. Bacău; Consiliul Judeţean Neamţ; Primăria Orş. Târgu Neamţ; Primăria Orş. Moineşti; Primăria Com. Sănduleni - Bacău; Primăria Com. Laza - Vaslui; Primăria Com. Blăgeşti - Bacău; Primăria Com. Ungureni - Bacău; Primăria Com. Buhoci - Bacău; Primăria Com. Hemeiuşi; Primăria Com. Mărgineni; S.C. Drupo Neamţ S.A.; S.C. Hidroconstrucţia S.A.; S.C. Tehnic Asist S.R.L. Botoşani.

Lista principalelor lucrări executate în ultimii 5 (cinci) ani.

40

6 Ȋntreţinere îmbrăcăminţi asfaltice Consiliul Local Vânători 02.06.2009 / 31.08.20097 Pietruir e drumuri săteşti (strazi ) înlocalitatea Săuca, zona pod Iliuţă, Com. Laza, jud. Vaslui Primăria Comunei Laza

judeţul Vaslui15.06.2009 / 15.08.2009

8 Lucrări de întreţinere DJ 155C DN15 –Neamţ

S.C. DRUPO NEAMT

S.A., Piatra Neamţ, jud. Neamţ 01.05.2009 / 31.05.20099 Ȋntreţinere îmbrăcăminţi asfaltice – sat

Cut, judeţul NeamtS.C. DRUPO NEAMT S.A., Piatra Neamţ, jud. Neamţ

15.06.2009 / 30.06.2009

10 Reabilitare pod pe DN2G, km 31+000 laFloreşti , judeţul Bacău

S.C. Hidroconstrucţia S.A,Bacău, suc. Moldova

15.07.2009 / 31.07.2009

11 Modernizare drum local km 0+000 –1+050 , sat Sănduleni , Com. Sănduleni , judeţul Bacău Primăria Comunei

Sănduleni10.05.2010 / 29.10.2010

12 Modernizare drumuri şi reparaţiiasfaltice la străzi, trotuare, terenuri de sport şi parcări în oraşul Tg. Neamţ Primăria Oraşului Tg.

Neamţ07.04.2010 / 30.09.2010

13 Construire strada TrecătoareaGherăieşti, Municipiul Bacău

Primaria Mun. Bacău 25.06.2010 / 30.11.2010

14 Lucrări de reparaţii cu mixtură asfaltică,străzi şi parcări în Municipiul Bacău

Primăria Mun.Bacău 29.04.2010 / 05.09.2010

15 Construire trotuare în satele Hemeiuş şiLilieci

Primăria Comunei Hemeiuş 29.06.2010 / 20.07.2010

16 Modernizare (asfaltare) Drum comunalDC 91B Puşcaşi, Poiana lui Alexa, Comuna Puşcaşi, judeţul Vaslui Consiliul Local Puşcaşi 01.09.2010 / 12.11.2010Cu experienţa acumulată în ultimii ani, beneficiind de o dotare tehnică foarte bună şi cu un personal calificat şi instruit, firma poate produce produse de balastieră de cea mai bună calitate şi poate contracta şi executa lucrări complexe privind construirea şi repararea drumurilor, şoselelor şi autostrăzilor din România şi străinatate la cel mai înalt nivel tehnic şi calitativ.

3.2. Construcţia bilanţului financiar

Prezentarea bilanţului contabil nu este suficientă pentru a demara caracterizarea situaţiei financiare, a rentabilităţii unei întreprinderi. De aceea trebuie avut în vedere, modalitatea de prelucrare a bilanţului contabil cu scopul de a caracteriza echilibrul financiar al întreprinderii, lichiditatea şi solvabilitatea etc.

Prin operaţiunile de rectificare şi reclasificare se asigură trecerea de la bilanţul contabil la bilanţul financiar, în cadrul căruia posturile de activ sunt poziţionate respectând criteriul de lichiditate, iar posturile de pasiv sunt poziţionate în virtutea criteriului de exigibilitate.

Bilanţul financiar pune în evidenţă două reguli principale ale finanţării, respectiv nevoile permanente vor fi acoperite din capitaluri permanente, îndeosebi din capitaluri proprii,

41

Active=Necesaruri neteExerciţiu financiar

Pasive=ResurseExerciţiu financiar

2011 2012 2013 2011 2012 2013

Mijloace cu durată > 1 an Resurse cu scadenţă > 1 an

A.Active imobilizate 3,202,421 5,108,435 4,847,952

J.Capital

şi rezerve

1,167,161

1,909,713

5,824,048

I.Imobilizări necorporale 25 3,579 5,271 I.Capital 243,010 961,560 1,972,910

II.Imobilizări corporale 3,202,396 5,104,856 4,842,681

II.Prime

de capital

III.Imobilizări financiare III.Rezerve din reevaluare 674 24,676 24,676

Mijloace cu durată < 1 an IV.Rezerve 923,477 923,477 3,826,462

B.Active circulante 5,873,418 5,005,543 3,612,442 V.Rezultatul reportat- Sold C

320,061 278,811

I.Stocuri-total 1,679,654 40,884 954,721- Sold D

308,766

II.Creanţe-total 3,547,100 3,268,476 1,794,515 VI.Rezultatul exerciţiului- Sold C

123,080 2,902,985 21,776

III.Investiţii

financiare/termen scurtRepartizarea profitului 123,080

IV.Casa şi conturi la

bănci646,664 1,696,183 863,206 Total capitaluri proprii 1,487,222

5,091,509

5,537,058

C.Cheltuieli în avans H.Provizioane pentru

riscuri şi cheltuieli

G.Datorii pe o perioadă >

1 an922,002

D.Datorii pe o perioadă de 7,588,617

iar nevoile temporare vor fi finanţate, în special din resurse temporare. Nerespectarea acestor reguli de finanţare va determina o situaţie de dezechilibru financiar.17

Bilanţul financiar al societăţii, construit pe baza bilanţului contabil al S.C. Electronus Piaf S.R.L. Bacău (vezi anexa nr. 1), se prezintă astfel:

Bilanţul financiar al S.C. Electronus Piaf S.R.L. Tabelul nr. 3.1.

3.3. Analiza echilibrului pe baza bilanţului financiar

3.3.1. Analiza fondului de rulment

Utilizând partea inferioară a bilanţului financiar ce permite determinarea Fondului de Rulment financiar ca diferenţă pe baza formulei:

FRF = (Active circulante + Cheltuieli în avans) – (Datorii pe termen scurt + Venituri în avans)

17 Gabriela Daniela Bordeianu, Analiza poziţiei financiare şi a performanţelor întreprinderii, Editura Tehnopress, Iaşi, 2009, pg. 212.

42

Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri(±) Abateri(±) Indici Indici

crt. (mii lei) 2011 2012 2013 (Δ) 2012 - 2011

(Δ) 2013 - 2012

2012/2011

(%)

*100

(%)

2013/2012

*100

1 Capitaluri proprii 1,487,222 5,091,509 5,537,058

3,604,287 445,549 342.35 108.75

2 Datorii cu scadenţa peste 1 an 0 0 922,002 0 922,002 - -

3 Provizioane pt. riscuri – cheltuieli 0 0 0 0 0 - -

4 Capitaluri permanente (Cp) 1,487,222 5,091,509 6,459,060

3,604,287 1,367,551 342.35 126.86

5 Active imobilizate (Ai) 3,202,421

5,108,435

4,847,952

1,906,014 -260,483 159.52 94.90

Am realizat următoarele calcule ale fondului de rulment utilizând bilanţului financiar.

Calculul şi analiza fondului de rulment financiar Tabelul nr. 3.2.

Din datele tabelului anterior reiese că pentru anii 2011, respectiv 2012, valoarea fondului de rulment este negativă, ceea ce înseamnă că lichidităţile potenţiale nu acoperă în totalitate exigibilităţile potenţiale, deci întreprinderea poate avea dificultăţi în ceea ce priveşte echilibrul financiar şi se impun câteva intervenţii corectoare (accelerarea încasărilor, încetinirea plăţilor, apelarea la împrumuturi pe termen scurt, etc.). S-a trecut de la o stare de dezechilibru la o stare de echilibru financiar pe termen mediu şi lung în 2013, fondul de rulment înregistrând o valoare pozitivă, această creştere s-a datorat creşterii a capitalului permanent şi scăderea datoriilor pe termen scurt.

Această situaţie reflectă o perspectivă favorabilă pentru firmă sub aspectul solvabilităţii sale, firma dispunând de o marjă de securitate care o poate proteja parţial sau integral de efectele perturbării ciclului de încasări şi plăţi.

În interiorul capitalurilor permanente, ponderea capitalurilor împrumutate nu trebuie să fie excesivă în raport cu cea a capitalurilor proprii (să nu depăşească 50 %), ceea ce impune determinarea Fondului de Rulment propriu (FRp) şi a Fondului de Rulment străin (FRs):

FRp = Capitaluri proprii – Imobilizări nete

FRs = Împrumuturi pe termen lung şi mediu – Imobilizări nete

Fondul de rulment propriu pune în evidenţă influenţa structurii de finanţare asupra constituirii sale, adică măsura în care echilibrul financiar se asigură prin capitalurile proprii, ceea ce reflectă gradul de autonomie financiară. Fondul de rulment împrumutat (străin) reflectă gradul de îndatorare pe termen lung pentru a finanţa nevoi pe termen scurt.

43

Nr.

Crt.Indicatori

Exerciţiul financiar Indici Indici

2011 2012 2013 (%)2012/2011*100 2013/2012*100

(%)

1 Capitaluri proprii 1,487,222 5,091,509 5,537,058

342.35 108.75

2 Datorii cu scadenţa peste 1 an 922,002 - -

3 Active imobilizate (Ai) 3,202,421 5,108,435 4,847,952

159.52 94.90

5 Fond Rulment propriu (FRp) (1-3) -1,715,199 -16,926 689,106 0.99 -4,071.29

Calculul şi analiza Fondului de Rulment

Tabelul nr. 3.3.

Din datele cuprinse în tabelul anterior se constată următoarele: pentru perioada analizată se constată o creştere a fondului de rulment propriu datorită

modificării capitalurilor proprii, iar creşterea activelor imobilizate a fost mai puţin semnificativă şi în scădere în 2013.

fondul de rulment străin este negativ şi creşte în 2012 faţă de 2011 fiind efectul sporirii datoriilor pe o perioada mai mare de un an, iar în 2013 faţă de 2012 îşi păstrează valoarea negativă dar este în creştere ca efect al rambursării unei părţi din datoriile pe termen mediu şi lung. Ȋn general fondul de rulement propriu exprimă măsura în care echilibrul financiar se

asigură prin capitalurile proprii şi reflectă gradul de autonomie financiară şi este în general negativ deoarece majoritatea firmelor nu se pot finanţa singure.

3.3.2. Analiza necesarului de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment reprezintă banii ce trebuie rulaţi în întreprindere pentru a-i asigura funcţionarea (după finanţarea imobilizărilor), care reclamă cheltuieli ce vor fi recuperate la achitarea facturilor de către clienţi si desemnează nevoile financiare generate de executarea unor operaţiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă (cumpărări, vânzări, plăţi salarii), al cărui total trebuie acoperit cel puţin parţial de resurse stabile (Fondul de Rulment Net).

Am efectuat calcul necesarului de fond de rulment la S.C. Electronus Piaf S.R.L. utilizând formula:

NFR = Necesităţi ciclice – Resurse ciclice

44

Nr.

Crt.Indicatori

Exerciţiul financiar Abateri Indici

2011 2012 2013 (± Δ) 2012-2011

(± Δ) 2013-2012

(%)2012/2011*100 2013/2012*100

(%)

1 Active circulante 5,873,418

5,005,543

3,612,442

-867,875 -1,393,101 85.22 72.17

2 Cheltuieli în avans 0 0 0 0 0 - -

3 Casa şi conturi la bănci 646,664 1,696,183 863,206

1,049,519 -832,977 262.30 50.89

4 Total I (1 + 2 – 3) 5,226,754 3,309,360 2,749,236

-1,917,394 -560,124 63.32 83.07

5 Datorii cu scadenţa depână la 1 an

7,588,617

5,022,469

-2,566,148 -3,021,135 66.18 39.85

Nr.

Crt.Indicatori

Exerciţiul financiar Abateri Indici

2011 2012 2013 (± Δ) 2012-2011

(± Δ) 2013-2012

(%)

2012/2011*100 2013/2012*100

(%)

1 Fondul de rulment financiar(FRF)

-1,715,199

-16,926

1,611,1

08

1,698,273 1,628,034 0.99 -9,518.54

2 Necesarul de fd. de rulment

(NFR) -2,361,863 -1,713,109

747,902

648,754 2,461,011 72.53 -43.66

3 Trezoreria netă (TN) (1 – 2) (a) 646,664 1,696,183 863,206

1,049,519 -832,977 262.30 50.89

Calculul Necesarului de Fond de Rulment Tabelul nr. 3.4.

Din calculul necesarului de fond de rulment rezultă că necesarul de fond de rulment este negativ şi în creştere, fapt care confirmă dinamica descendentă a surplusului de necesităţi temporare faţă de resursele temporar disponibile.

3.3.3. Analiza trezoreriei nete

Am determinat trezoreria Netă (TN) pornind de la egalitatea de bilanţ Activ = Pasiv pe direcţia confruntării fondului de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care rezultă echilibrul financiar al întreprinderii, fiind un rezultat al operaţiunilor ce afectează toate posturile de bilanţ şi rezultând din lectura pe orizontală a bilanţului financiar, respectiv:

a) a părţii superioare: TN = FR – NFR; b) a părţii inferioare: TN = Disponibilităţi – Credite de trezorerie sau:

TN = Trezoreria activă – Trezoreria pasivă.

Calculul şi analiza Trezoreriei Nete Tabel nr. 3.5.

45

Nr.

crt.Ratele de solvabilitate

Exerciţiul financiar Abateri Indici

2011 2012 2013 (± Δ) 2012-2011

(± Δ) 2013-2012

2012/2011

2013/2012*

%

*100

%

100

1 ANC = Activ – Datorii (> 0)

1,487,222 5,091,509

3,604,287 445,549 342.35 108.75

Din analiza trezoreriei nete rezultă că în perioada analizată 2011, respectiv 2012 are o valoare pozitivă datorită inegalităţii fondului de rulment si necesarul de fond de rulment şi a decalajului dintre activele circulante şi necasarul de fond de rulment, astfel: 1) în 2011 şi 2012 trezoreria este pozitivă înregistrând o creştere, fondul de rulment este negativ, la fel şi necesarul de fond de rulment, resursele din exploatare acoperă un excedent crescut de lichidităţi şi numai o parte din activul imobilizat. 2) în anul 2013 trezoreria netă rămâne pozitivă dar în scădere faţă de anul 2012, iar fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment înregistrează valori pozitive, nevoia de fond de rulment este finanţat în întregime din resursele permanente, care degajă disponibilităţi ce pot ascunde o subutilizare de capitaluri.

Concluzionând o „trezorerie netă pozitivă reflectă un echilibru financiar pe termen lung satisfăcător, când fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment”.17

3.5. Analiza ratelor de solvabilitate şi lichiditate.

Analiza solvabilităţii

Pentru a vedea dacă întreprinderea analizată poate face faţă scadenţelor pe termen lung şi mediu am procedat la calculul şi analiza solvabilităţii.

Am calculat indicatorii de solvabilitate pe exemplul S.C. Electronus Piaf S.R.L., pornind de la formulele de calcul prezentate anterior şi de la o serie de rate din structura pasivului ce caracterizează îndatorarea şi autonomia financiară a întreprinderii, după cum urmează, în tabelul de mai jos:

Calculul ratelor de solvabilitate Tabelul 3.6.

Din situaţia prezentată constatăm următoarele: 1) activul net contabil are valoare pozitiva în cei trei ani şi se află în creştere ceea ce arată că

implicit mărimea capitalurilor proprii se află în creştere.

17 Silvia Petrescu, Diagnostic economic – financiar. Metodologie. Studii de caz, Editura Sedcom Limbris, Iaşi, 2004

46

Nr.

Crt.Rate de echilibru financiar

Exerciţiul

financiarAbateri Indici

2011

2012

2013

(± Δ)

2012-

2011

%

2012/2011*100 2013/2012*100

%

2) rata solvabilităţii patrimoniale se află sub valoare minimă în anul 2011, dar în perioada 2012 şi 2013 se înregistreaza valori mai mari de 0,5 ceea ce reflecta reflectă o situaţie normală.

3) rata solvabilităţii generale este şi ea în creştere, datorita creşterii activelor mai mare decât ritmul de creştere al datoriilor totale, la nivelul S.C. Electronus Piaf S.R.L.

Analiza lichidităţii

Ȋn analiza lichiditatii firmei am procedat la calculul ratei de lichiditate generală conform formulelor prezentate în capitolul 2 punctul 2.4. analiza solvabilităţii şi lichidităţii entităţii.

Calculul ratelor de lichiditate Tabelul 3.7.

Din datele tabelului anterior, se constată următoarele: 1) în anul 2011 o rată de lichiditate generală sub valoarea admisă, din care rezultă o lipsă de

lichidităţi, consecinţa unui fond de rulment negativ, care poate conduce la încetare de plăţi, ceea ce echivalează cu riscul de faliment, iar în perioada 2012 şi 2013 rata este supraunitară ceea ce arată o lichiditate satisfăcătoare.

2) rata lichidităţii reduse reflectă capacitatea de rambursare a datoriilor pe termen scurt şi pentru o lichiditate normală trebuie să aibă o valoare peste 0,5, aşa cum este şi în cazul societăţii analizate.

3) rata de trezorerie sau rata de lichiditate imediată are valori minime cuprinse între 0,2 şi 0,3 care în cazul societaţii analizate nu reflectă o garanţie de lichiditate, nefiind asigurată posibilitatea achitării datoriilor pe termen scurt.

Ȋn urma evoluţiilor din ultima perioadă, care au generat aşa numită criză financiară şi economică, pe care cei mai mulţi o numesc şi criză de lichiditate, s-a pus problema urmăririi lichidităţii societăţilor economice.

Ȋn acest scop este foarte important să se urmărească şi să se analizeze permanent indicatorii de lichiditate, calculaţi sub formă de rate. Datorită structurii activelor circulante, care sunt baza de pornire în calculul indicatorilor de lichiditate, analiza ratelor trebuie să fie facută pe trepte de analiză, iar în acest scop se calculează rata lichidităţii generale, rapide şi imediate.

Fiecarui indicator i s-a alocat o anumită valoare generic acceptată ca fiind potrivită pentru a reflecta un echilibru la nivelul entităţii economice care este analizată. Ratele de

47

lichiditate trebuie să fie corelate în permanenţă cu indicatorii de echilibru, în special cu fondul de rulment, întrucât evoluţiile valorilor ratei lichidităţii generale şi a fondului de rulment prezintă o legatură directă.

48