lucrare de diploma - active si pasive bancare

187
CAPITOLUL 1 INTRODUCERE 1.1 O SCURTA ANALIZA A SISTEMULUI BANCAR ROMANESC Sistemul bancar romanesc este inca subdezvoltat si expus multor slabiciuni interne intre care oportunitatile limitate de creditare / investire, problemele fiind calitatea activelor, finantarea volatila si lipsa de capital circulant considera cea mai mare agentie europeana de rating, Fitch, intr-un raport de evaluare pe 2001. Pe langa problemele interne, bancile de pe piata romaneasca sunt afectate mai mult sau mai putin de slabiciunea cadrului legal, de mediul general plin de tot felul de dificultati in care trebuie sa-si desfasoare activitatea, precum si de increderea destul de redusa a publicului in sectorul financiar. Insa sectorul bancar a cunoscut imbunatatiri radicale in decursul ultimilor cinci ani si continua sa beneficieze de crestere economica. Cu toate acestea si in pofida cresterii economice din ultimii 2 ani, Romania ramane una din tarile cu 1

Upload: razvan6b49

Post on 24-Jul-2015

339 views

Category:

Documents


10 download

TRANSCRIPT

Page 1: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

1.1 O SCURTA ANALIZA A SISTEMULUI BANCAR ROMANESC

Sistemul bancar romanesc este inca subdezvoltat si expus multor slabiciuni

interne intre care oportunitatile limitate de creditare / investire, problemele fiind

calitatea activelor, finantarea volatila si lipsa de capital circulant considera cea mai

mare agentie europeana de rating, Fitch, intr-un raport de evaluare pe 2001.

Pe langa problemele interne, bancile de pe piata romaneasca sunt afectate mai

mult sau mai putin de slabiciunea cadrului legal, de mediul general plin de tot felul

de dificultati in care trebuie sa-si desfasoare activitatea, precum si de increderea

destul de redusa a publicului in sectorul financiar.

Insa sectorul bancar a cunoscut imbunatatiri radicale in decursul ultimilor cinci

ani si continua sa beneficieze de crestere economica.

Cu toate acestea si in pofida cresterii economice din ultimii 2 ani, Romania

ramane una din tarile cu cele mai slabe calificative acordate de agentia de evaluare

Fitch, ceea ce inseamna ca economia este in continuare vulnerabila la socuri atat

interne cat si externe. Perspectivele de dezvoltare ale sistemului bancar depind in

cea mai mare masura de evolutia economiei. Deocamdata oportunitatile de

creditare sanatoase sunt limitate, desi in imbunatatire.

Analistii apreciaza ca o crestere puternica a PIB ar putea atenua partial aceasta

problema insa in acelasi timp ar putea conduce la o deteriorare a calitatii activelor

bancare.

In ceea ce priveste bancile mari, acestea au nevoie de o imbunatatire a eficientei

costurilor si a calitatii serviciilor la ghiseu in relatia directa cu clientul. De

asemenea acestea trebuie sa-si extinda in continuare gama de produse pentru a-si

1

Page 2: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

valorifica mai bine capacitatile. Din fericire intrarea pe piata a mai multor jucatori

straini puternici a adus si in Romania noi tipuri de produse, sisteme mai avansate

de management al riscului si, nu in ultimul rand o noua cultura bancara. Toate

acestea au contribuit la cresterea concurentei pe piata.

In aceste conditii analistii Fitch, apreciaza ca este probabil ca sectorul bancar

romanesc sa cunoasca in perioada urmatoare un proces de consolidare, bancile

mici cu capital autohton fiind nevoite sa lupte pentru a supravietui pe piata. Este

inevitabil ca bancile slabe sa dispara de pe piata fie prin consolidare, fie prin

lichidare.

Dimensiunea sistemului bancar romanesc este in continuare evident mai mica in

comparatie cu ceea ce se intampla in cele mai avansate tari din Europa Centrala si

de Est. La sfarsitul anului 2001, ponderea creditului bancar intern net in produsul

intern brut se ridica la numai 18%, in comparatie cu 60% din PIB in Republica

Ceha sau 40% in Ungaria si Polonia. Acestea in conditiile in care activele bancare

insumau in jur de 11 miliarde de dolari, echivalentul activului unei singure banci

mari din tarile amintite.

Daca sistemul bancar este mic, sectorul financiar nebancar este si mai mic si

mai subdezvoltat. Nivelul scazut al intermedierii financiare in Romania este

explicat in mare masura si de hiperinflatia care a persistat in ultimul deceniu. La

aceasta s-au adaugat mai multe scandaluri financiare puternice si inregistrarea de

rate de dobanda negative la inceputul procesului de tranzitie, evaziunea fiscala si

constrangerile financiare atat la nivelul companiilor cat si la nivelul populatiei.

Consecinta a fost ca persoanele fizice au fost descurajate sa-si pastreze banii in

institutii financiare .

Daca problemele amintite sunt rezolvate, sectorul financiar romanesc are un

potential relativ mare de crestere rapida, datorita si nivelului scazut al punctului de

pornire

2

Page 3: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Dupa 1990, cinci mari banci au dominat sectorul bancar romanesc. Bancorex

cea mai mare dintre acestea a iesit de pe piata, iar Banca Agricola s-a aflat in

restructurare timp de mai multi ani. La sfarsitul anului trecut patru banci detineau

aproape 60% din activul bancar total.

In urma transferarii partii sanatoase din Bancorex catre Banca Comercial

Romana, aceasta a ajuns sa domine sectorul bancar cu o cota de piata de circa 30

%. Problemele cu care s-au confruntat in timp bancile mici au fost in beneficiul

BCR si al BRD care si-au marit cotele de piata prin atragerea clientilor bancilor cu

probleme.

Raportul de evaluare al agentiei Fitch arata ca pe termen mediu, este de asteptat

o erodare a cotelor de piata detinute atat de BCR cat si de al doilea jucator de pe

piata BRD- Groupe Société Générale in conditiile cresterii concurentei din partea

bancilor cu capital strain si probabilei cresteri a increderii publicului in sectorul

bancar in general.

Desi bancile mari par foarte bine capitalizate la o evaluare bazata pe riscul

potential, evaluarea nivelului de capitalizare potrivit Standardelor Internationale de

Contabilitate conduce la rezultate sub nivelurile prevazute de normele de la Basel.

Nivelul activelor fixe din bancile romanesti este foarte ridicat si afectat de

hiperinflatie. Aceasta poate conduce la contrangeri de capital si uneori la capitaluri

circulante negative.

In cele mai multe banci de pe piata romaneasca provizionarea creditelor este

inca inadecvata, nivelul acoperirii fata de risc fiind discutabil.

Indicele concentrarii si indicele Herfindahl-Hirschman sunt cei mai cunoscuti

indicatori ai concentrarii.

3

Page 4: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Indicele concentrarii - IC

Exprima ponderea vanzarilor unui anumit numar de firme mari in totalul

vanzarilor pietei respective sau suma cotelor de piata ale acestor firme. De obicei

este folosit IC4 adica suma cotelor de piata (Cp) a primilor 4 actori de pe o piata

sau IC5 suma cotelor de piata a primilor 5 actori de pe o piata, pentru a se asigura

comparabilitatea cu indicatori calculati pe diverse piete / industrii, dar in functie de

specificul pietei, putem calcula indicele pentru orice numar de firme. Pentru un

numar de n firme luate in calcul, formula generala este:

unde Cpi este cota de piata a firmei

1.2 BANCA ROMANA PENTRU DEZVOLTARE

1.2.1 ISTORIC

Istoria BRD a inceput in anul 1923, odata cu infiintarea prin lege a

Societatilor Nationale pentru Credit Industrial, ca institutie publica (statul detinea

20% din capitalul social si BNR-30%; restul era detinut de persoane particulare).

Scopul noii institutii era finantarea primelor faze ale dezvoltarii sectorului

industrial in Romania. Mai tarziu aceasta societate si-a schimbat numele in Banca

de Credit pentru Investitii (1948), si apoi Banca de Investitii (1957).

BRD a fost infiintata ca banca comerciala, sub forma de societate pe actiuni,

prin preluarea activelor si pasivelor Bancii de Investitii. Pe parcurs si-a diversificat

operatiunile, adica pe langa finantarea in domeniul industrial, si-a diversificat

activitatea cu servicii de finantare a comertului si credite acordate persoanelor

fizice. A fost prima banca din Romania care a oferit servicii de factoring si

forfaiting (din 1994, respectiv 1997).

4

Page 5: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

BRD - Groupe Société Générale este la ora actuala a doua banca din Romania si

cea mai importanta banca private cu o cota medie de piata de 20% si avand cea de

a doua capitalizare bursiera la Bursa de Valori Bucuresti (aproximativ 519

milioane de euro la 31 decembrie 2002).

In data de 6 aprilie 2004, BRD - Groupe Société Générale a prezentat oficial,

in cadrul unei conferinte de presa, prima oferta de obligatiuni corporatiste emise de

banca.

Valoarea acestei prime emisiuni de obligatiuni BRD este de 500 milioane lei,

valoarea nominala a unie obligatiuni este de 25 milioane lei iar numarul de

obligatiuni emise este de 20.000.

Destinatia fondurilor obtinute in urma acestei emisiuni de obligatiuni BRD este

finantarea portofoliului de credite acordate clientilor nebancari ai BRD - Groupe

Société Générale.

Perioada de subscriere pentru aceste titluri a fost 8 – 29 aprilie 2004, emisiunea

fiind intermediate de BRD Securities si distribuita prin reteaua BRD - Groupe

Société Générale.

Emisiunea a fost subscrisa integral dupa numai patru zile, CNVM aproband

inchiderea anticipate a ofertei in data de 15 aprilie 2004.

Bogdan Baltazar, Presedintele Consiliului de Administratie al BRD - Groupe

Société Générale a declarat urmatoarele referitor la inchiderea anticipata a

emisiunii:

“Inchiderea anticipate, intr-un timp record, a primei emisiuni semnificative de

obligatiuni corporatiste in lei lansata de o banca romaneasca dupa cel de al doilea

razboi mondial este cea mai clara proba a faptului ca BRD este un nume solid, cu

un mare capital de incredere. Este, de altfel, inca un domeniu in care BRD -

Groupe Société Générale face pionierat.”

5

Page 6: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

AGA - BRD - Groupe Société Générale a aprobat pentru anul 2004 un plafon

maxim de emitere de obligatiuni de 1.500 miliarde lei, din care prima emisiune a

totalizat o treime.

1.2.2 STRATEGIA BANCII

Strategia Bancii are in vedere:

1) Pozitia pe piata/dezvoltarea activitatii bancare

¨ servicii bancare pentru societati comerciale – BRD doreste sa diversifice gama de

produse bancare oferite clientilor BRD - Groupe Société Générale, prin dezvoltarea

unor servicii generatoare de venituri din comisioane (de exemplu: gestionarea

numerarului) si sa verifice oportunitatile care apar din serviciile de vanzari

incrucisate, inclusiv prin punerea la dispozitie a unor pachete structurate de

finantare a comertului international, adaptate nevoilor clientilor.

¨ servicii bancare pentru persoane fizice – una dintre prioritatile actuale a BRD

este dezvoltarea operatiunilor cu carti de credit si de debit prin extinderea retelei de

ATM si a terminalelor POS pentru atragerea de noi clienti (dezvoltarea serviciilor

de carduri in special pentru facilitarea platii salariilor catre angajatii acestora. In

acest fel emiterea unui numar mare de carduri va incuraja acceptarea platii prin

carduri a unui numar cat mai mare de comercianti cu amanuntul, care vor incheia

contracte de acceptare a cardurilor cu BRD).

¨ finantarea de proiecte si investment banking – BRD doreste sa-si mentina pozitia

in domeniul consultantei si participarii la proiectele de finantare pe termen mediu

si lung. Se urmareste intensificarea activitatii de consultanta financiara, extinderea

activitatii si in alte domenii tinand de investment banking (de exemplu: piata

primara de valori mobiliare si achizitionarea si fuzionarea pe plan intern).

6

Page 7: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

¨ leasing – in Romania activitatea de leasing este inca slab dezvoltata datorita

ratelor mari ale dobanzilor si slaba cunoastere de catre clienti- societatile

comerciale –a leasing-ului ca instrument financiar.

¨ alte domenii de activitate – dezvoltarea activitatii de distribuire a produselor din

domeniul asigurarilor si a operatiunilor de depozitare si custodie pentru fonduri

mutuale.

2) Profitabilitatea

Pentru cresterea marjelor de exploatare si a profitului, BRD intentioneaza:

¨imbunatatirea sistemului de gestiune a riscului care conduce la cresterea

rentabilitatii generale a activelor si la cresterea rentabilitatii capitalului propriu.

¨ cresterea veniturilor din taxe si comisioane bancare cu pana la aproximativ 20%

din venitul net bancar, in special prin extinderea gamei de servicii bancare oferite

clientilor.

3) Organizare

BRD incearca sa imbunatateasca eficienta operatiunilor prin:

¨ cresterea eficientei managementului BRD

¨ restructurarea organigramei BRD

¨ imbunatatirea sistemelor de comunicare interna si internationala si a sistemelor

de gestiune a informatiei

¨ alinierea procedurilor si practicilor BRD la standardele BRD - Groupe Société

Générale si valorificarea rezultatelor investitiilor majore in sistemul IT.

4) Strategia IT

Automatizarea operatiunilor BRD ii va permite dezvoltarea produselor, marirea

marjelor de venituri si sa faca fata presiunilor din partea concurentei. Cele mai

importante investitii vor fi facute pentru dezvoltarea infrastructurii de comunicatii

de date si a sistemelor de procesare a datelor, alaturi de aplicatia de software bancar

7

Page 8: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

e - Bank si BankTrade. BRD intentioneaza sa creeze un website si sa introduca un

sistem electronic de tranzactii (Multicash).

5) Integrarea activitatii comerciale existente ale Société Générale in

activitatea BRD.

1.2.3 AXE DE ACTIVITATE

Cele 3 axe de activitate pe care se concentreaza activitatea BRD sunt :

1- sectorul de retail – Banca de retail

BRD - Groupe Société Générale profita de experienta achizitionata in Franta de

Société Générale in activitatile sale si in special in aceea de Banca de Retail. BRD

- Groupe Société Générale este a doua Banca de Retail din Romania, cu peste 1

milion de clienti (particulari sau IMM) si o pozitie de lider in domeniul serviciilor

monetice, gratie unei politici de dezvoltare fondata in mod esential pe inovare. Cu

o retea de 186 de agentii implantate pe ansamblul teritoriului, BRD - Groupe

Société Générale intretine o relatie de proximitate de calitate cu clientii sai

particulari, profesionali si intreprinderi (IMM).

Pentru a atinge o eficacitate deplina si pentru a raspunde mai bine nevoilor

clientilor sai, organizarea Bancii de Retail la BRD - Groupe Société Générale se

bazeaza pe 3 functii cheie:

Distributie, Produse si Piete: marketing si comercial mai apropiate

Acest pol concentreaza activitatea de marketing (analiza comportamentelor

si asteptarilor clientilor, observarea pietei si concurentei, crearea noilor produse) si

aspectul comercial (definitia politicii comerciale, fixarea obiectivelor si urmarirea

realizarii lor). Printre obiectivele prioritare ale acestei echipe figureaza adaptarea si

imbogatirea ofertei de produse (cu produse precum leasingul sau factoringul

intern), precum si dezvoltarea canalelor alternative de distributie din perspectiva

crearii unei banci Multicanal.

8

Page 9: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Operatiuni, service Post-Vanzare: back-office mereu mai performante

Doua misiuni importante revin acestor echipe: coordonarea proiectelor

concepute de back-office, precum si ghidarea si urmarirea productiei zi de zi.

Scopul este acela de a ajunge la o prelucrare omogena a dosarelor cu calitate

constanta in ansamblul retelei.

Strategie, Dezvoltare si Retea: o perspectiva coerenta

BRD - Groupe Société Générale a pus in practica un program de investitii fara

precedent pentru modernizarea retelei sale. Ea intareste si reinnoieste forta sa

comerciala prin recrutarea de tineri colaboratori. De altfel, reorganizarea retelei

lansata de doi ani are ca obiectiv, via crearea de grupuri, sa multiplice numarul de

agentii fara back-office.

2- sectorul clientilor corporativi – Banca marilor clienti corporativi

BRD - Groupe Société Générale are o structura dedicata marilor clienti

corporativi romani si filialelor marilor intreprinderi multinationale. Aceasta

structura ofera servicii pe masura si beneficiaza de sprijinul principalelor activitati

(de exemplu finantarile structurate) si a retelei internationale a Grupului Société

Générale.

Actiunea comerciala se bazeaza de asemenea pe o retea de mai mult de 176

agentii care ofera o foarte mare acoperire geografica a Romaniei si o gama

completa de servicii pentru operatiunile curente (cash management, monetica,

prelucrarea operatiunilor interne si internationale etc.), precum si pentru serviciile

de trezorerie si de schimb ale BRD - Groupe Société Générale, si cele ale

specialistilor bancii in trade finance, factoring, fara a uita filialele de leasing si de

Banca de Investitii.

9

Page 10: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

BRD - Groupe Société Générale este in masura sa furnizeze gama completa

de servicii bancare traditionale si aceea a bancii de investitii si isi fondeaza politica

de dezvoltare pe un parteneriat pe termen lung cu clientii sai.

3- sectorul investitiilor – Banca de investitii

Aceasta activitate a BRD - Groupe Société Générale a fost asociata in mod

regulat cu marile privatizari, fie la nivel de consiliere in fuziuni/achizitii, de initiere

de operatiuni, sau de structurare de operatiuni de piata. Aceasta echipa cuprinde

zece profesionisti cu experienta financiara si cu competente sectoriale recunoscute,

care sunt in masura sa ofere solutii originale si integrate intreprinderilor mici si

mijlocii, institutiilor internationale, precum si sectorului public:

BRD - Groupe Société Générale:

ofera clientilor sai consiliere din partea analistilor finanicari pentru deciziile

lor de investitii si executa ordinele lor;

distribuie titlurile operatiunilor de pe piata primara (obligatara sau a actiunilor) ;

dirijeaza emisiunile obligatare.

Avand o bogata experienta in finantarea proiectelor de investitii, BRD s-a

situat dupa 1990 printre institutiile financiare care au contribuit decisiv la formarea

pietei de capital din Romania. Experienta dobandita prin participarea la primele

oferte publice de vanzare de actiuni din anii 1992-1996 a fost valorificata prin

infiintarea BRD Securities, societate de valori mobiliare autorizata de CNVM sa

desfasoare toate tipurile de tranzactii cu valori mobiliare prevazute de lege, precum

si prin dezvoltarea unor servicii specializate.

Prezenta Société Générale in pozitia de actionar majoritar al BRD a creat

conditii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea activitatilor de banca de investitii

pe piata romaneasca. SG este constant plasata printre primele banci de investitii

europene, dispunand de experienta si resursele necesare desfasurarii celor mai

10

Page 11: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

variate tipuri de tranzactii pentru mari clienti corporativi sau pentru autoritati

publice, de la finantari structurate sau emisiuni si plasamente de obligatiuni sau de

actiuni si pana la consiliere in tranzactii de fuziuni-achizitii sau preluari si montaje

de structuri de finantare complexe.

Grupul Société Générale este al saselea grup bancar din zona euro, are peste 13

milioane de clienti in domeniul bancii de retail; este a patra banca de finantare si

investitii in zona euro cu aproximativ 270 miliarde de euro administrate sau

controlate si este a treisprezecea companie dupa capitalizarea bursiera la Bursa din

Paris.

In acest context, in vederea consolidarii si extinderii activitatilor si serviciilor

financiare legate de pietele de capital ale BRD, a fost creata Structura de

Investment Banking (SIB) care intr-o prima faza cuprinde urmatoarele entitati

specializate:

BRD/SG Corporate Finance, societate specializata in servicii de consultanta

financiara in domeniul operatiunilor de fuziuni-achizitii

BRD Securities, societate de valori mobiliare autorizata sa desfasoare intreaga gama

de operatiuni prevazute de legea romana.

SIB este o structura functionala, care activeaza in stransa legatura cu responsabilii

pe relatia cu marile intreprinderi romanesti si straine din cadrul BRD, cu echipa de

finantari structurate din cadrul bancii si cu activitatile de gestiune de active a

Société Générale Asset Management (SGAM) BRD.

Strategia BRD - Groupe Société Générale se integreaza in strategia globala a

Grupului Société Générale care consta in special in dezvoltarea retelei bancare din

afara Frantei si in special in Europa Centrala si de Sud-Est. BRD - Groupe Société

11

Page 12: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Générale este a doua Banca din Romania dupa totalul bilantului fiind o banca

globala. Prezenta printr-o retea de 177 de agentii, banca sta la dispozitia clientilor

individuali cat si a clientilor corporativi.

Pentru marii sai clienti corporativi, romani sau straini, si pentru investitorii

institutionali, BRD - Groupe Société Générale ofera de asemenea o gama de

produse de piata si finantari complexe, precum si servicii de banca de investitii

(privatizari, fuziuni - achizitii, emisiuni de actiuni, etc.) bazandu-se pe echipe

specializate si pe reteaua grupului Société Générale prezenta in lumea intreaga (75

tari).

Pentru perioada 2004 - 2005, BRD - Groupe Société Générale doreste sa fie

banca de referinta a Romaniei prin profesionalism, inovatie, calitatea dezvoltarii

sale si rentabilitate.

In acest sens, BRD - Groupe Société Générale isi va urmari politica de

investitii sustinute in vederea adaptarii dispozitivului sau comercial, realizarii la

scara larga a procesarilor si largirii gamei sale de produse si servicii.

1.2.4 ORGANIZAREA ACTIVITATII

BRD este organizata ca banca universala oferind o gama larga de servicii

bancare pentru clientii sai reprezentati de societatile comerciale si de persoane

fizice. In conformitate cu legea privind Valorile Mobiliare si Bursele de Valori,

bancile din Romania trebuie sa infiinteze societati de valori mobiliare ca societati

separate, sub supravegherea CNVM. Ca urmare, BRD a infiintat o societate de

brokeraj, BRD INVEST S.A., in care detine pachetul majoritar.

Cele mai importante modificari organizatorice sunt infiintarea unor noi

departamente si directii, si redistribuirea sarcinilor intre directii si in cadrul

directiilor. Departamentele nou create sunt:

12

Page 13: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

· Departamentul Credite si Credite Neperformante (coordonarea activitatii

directiilor in acordarea de credite, recuperarea creditelor neperformante si

finantarea creantelor);

· Departamentul Comercial (coordonarea activitatii directiilor care se ocupa de

servicii bancare pentru populatie, marketing, operatiuni cu carduri bancare si

dezvoltare de noi produse card si servicii asociate);

· Departamentul Sisteme Informatice (coordonarea activitatilor legate de

dezvoltarea si intretinerea sistemelor informatice ale BRD);

· Departamentul Proiecte si Organizare (se ocupa de crearea si implemientarea

procedurilor de operare ale BRD).

Au fost create directii noi cum ar fi: Directia de Administrare Generala a

Retelei de Sucursale si Agentii, Directia Controlului Central de Risc si Directia

Mari Clienti Corporativi, precum si Serviciul Comunicare.

In prezent BRD este organizata in 4 sectiuni principale: “Mari Clienti

Corporativi”, “Reteaua de Sucursale”, “Administratia Centrala” si “Mijloace si

Resurse”.

Departamentele si directiile de baza sunt: Departamentul Credite si Credite

Neperformante, Departamentul Comercial, Directia Mari Clienti Corporativi,

Directia Trezorerie, Directia Piete de Capital, Directia Internationala.

CAPITOLUL 2

PASIVE BANCARE – RESURSE PROPRII SI RESURSE ATRASE

13

Page 14: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

2.1 PASIVELE BANCARE

Resursele bancilor sunt considerate din resurse proprii si resurse atrase.

Din punct de vedere al gradului de stabilitate, resurse proprii cuprind resurse

stabile, care pot fi plasate pe termen lung, constituite din capitalul social cash,

fondul de rezerva, primele legate de capitalul social varsat si resurse temporare-

care pot fi plasate pe termen foarte scurt si scurt, constituite din: rezerva generala

pentru riscuri de credit, provizioanele pentru riscuri de credit, dividendele de plata,

impoziteleconstituite pana devin exigibile.

Resursele atrase constituie partea cea mai atractiva din resursele bancii, pe

seama acestora banca isi poate indeplini functia de investitii in economie, resursele

proprii avand o pondere neinsemnata in investitiile facute de banca.

2.1.1 RESURSE PROPRII

Resursele sau fondurile proprii determina pentru o banca riscul maxim pe care

aceasta si-l poate asuma in angajarea resurselor sale. Ele reprezinta garantia

solvabilitatii bancii.

In tara noastra, componenta fondurilor proprii ale unei banci comerciale este

reglementata prin normele Bancii Nationale a Romaniei numarul 7 din 16 aprilie

1999 privind fondurile proprii ale bancilor.

Fondurile proprii ale unei banci sunt formate din urmatoarele categorii de

capital:

• capital propriu;

• capital suplimentar.

14

Page 15: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Capitalul propriu sau capitalul de baza este compus, in principal, din:

· capital social;

· primele legate de capital, incasate integral;

· rezerva generala pentru riscul de credit care se constituie din profitul

brut astfel incat la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar sa reprezinte 2%

din soldul creditelor acordate clientilor nebancari, in vederea acoperirii

riscului din activitatea de creditare.

· Rezervele din influente de curs valutar aferente aprecierii

disponibilitatilor in valuta reprezentand capitalul social in valuta.

· Rezerve din diferente favorabile din reevaluarea patrimoniului;

· Fondul imobilizarilor corporale;

· Rezerve statutare;

· Rezultatul reportat reprezentand profit nerepartizat;

· Rezultatul net al exercitiului financiar curent reprezentand profit.

Capitalul suplimentar cuprinde:

· Alte rezerve decat cele incluse in capitalul propriu;

· Datoria subordonata reprezentand fondurile obtinute pe baza

emisiunilor de titluri pe durata de 5 ani si a caror rambursare, in caz

de lichidare, nu este posibila decat dupa plata celorlalti creditori.

· Subventii pentru investitii;

· Diferente favorabile din reevaluarea patrimoniului.

Capitalul bancar joaca un rol important incepand cu constituirea bancii si

continuand cu perioada de functionare pana la lichidare, in ultimii ani capitalul

devenind, datorita acestui rol, punctul esential al managementului bancar.

Din punct de vedere teoretic, capitalul bancar indeplineste urmatoarele functii:

15

Page 16: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

1. protejeaza deponentii in eventualitatea insolvabilitatii si lichidarii

bancii;

2. absoarbe pierderile neanticipate pentru a mentine increderea, astfel ca,

in conditii de stres, banca sa-si poata continua activitatea;

3. serveste la achizitionarea de cladiri si echipamente pentru desfasurarea

activitatii;

4. serveste ca o limita impusa (Norma Cooke) pentru expansiunea

nejustificata a activelor.

Ca urmare a constituirii Fondului de Garantare a depozitelor in sistemul

bancar, practic, prima functie este deja depasita.

A doua functie este putin exagerata. Multe active ce par a fi slabe pot fi

eliminate cu pierderi de catre un management competent. Fondurile de risc si

provizioanele ii permit bancii sa-si continue activitatea in perioade dificile pana

cand nivelul si fluxul castigurilor este restabilit.

Nu marimea capitalului scapa bancile de faliment, ci managementul defectuos

ca urmare a inexistentei unui sistem de garantare a dspozitelor.

A treia functie este mai rezonabila, fiind determinata de necesitatea crearii

conditiilor pentru derularea activitatii.

Deschiderea unor noi unitati trebuie sa fie justificata prin luarea in calcul a

posibilitatilor locale concrete, atat in ceea ce priveste colectarea depozitelor, dar si a

cererii de credite din zona, precum si de concurenta oferita de celelalte banci si

institutii care functionneaza deja in zona.

A patra functie a capitalului este limitarea expansiunii nejustificate a activelor

bancare. Prin limitarea activelor se poate limita cresterea unei banci peste

posibilitatea ei de managerie, se poate inbunatati calitatea activelor bancare, se

poate controla posibilitatea unei banci de a-si asigura cresterea prin datorii si poate

conduce la cresterea rentabilitatii activelor.

16

Page 17: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Functia esentiala a capitalului bancar este insa de a asigura publicul si autoritatile

asupra stabilitatii bancii.

In vederea satisfacerii nevoii de capital, managementul bancar trebuie sa ia in

consideratie urmatoarele elemente:

1. Reglementarile bancare privind capitalul bancii

2. Posibilitatile bancilor de crestere a capitalului.

Evolutia capitalurilor proprii la BRD - Groupe Société Générale

Capitaluri propii (mii ron)

17

Page 18: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Legile bancare prevad sume minime de capital necesar pentru autorizarea

bancilor. In ultimii ani, B.N.R. a impus bancilor, atat in functiune cat si celor in

curs de organizare un nivel minim de capital social de 100 miliarde lei constituit

numai sub forma baneasca, integral subscris si varsat la momentul constituirii.

La infiintarea unei banci, varsamintele in contul de capital social trebuie

efectuate intr-un cont deschis la o banca, persoana juridica romana, sau la o

sucursala a unei banci straine autorizata sa functioneze pe teritoriul Romaniei.

Fiecare actionar va varsa integral valoarea actiunilor subscrise.

La majorarea capitalului social al unei banci varsamintele in contul capitalului

social se vor efectua integral si in forma baneasca la momentul subscrierii.

Persoanele care intentioneaza sa achizitioneze mai mult de 5% din capitalul social

al bancii trebuie sa obtina aprobare de la B.N.R.

Considerentul pentru care un stoc mare de capital ajuta la asigurarea bancii

este ca acest capital reprezinta acele fonduri pe care banca le poate pierde pana a-si

pune in pericol capacitatea de rambursare a creditorilor ei, numai detinatorii de

capital ar fi cei care pierd.

Modul de constituire a capitalului social a fost reglementat atat prin Legea

nr.33/1991 – privind activitatea bancara (ulterior Legea nr.58/1998 Legea

bancara), dar si prin norme cu caracter prudential emise de B.N.R.

Premisele care au stat la baza acestei decizii luate de B.N.R. inca din 1995 au

fost alinierea la standardele Uniunii Europene si evitarea proliferarii unei banci

slabe, cu o baza de capital insuficienta, care ar putea pune in pericol viabilitatea de

ansamblu a sistemului bancar.

Evolutia capitalului social si ponderea sa in fondurile proprii

pentru perioada 2004 - 2006

18

Page 19: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Milioane

lei

2004 2005 2006

Capital social 418490 696901 696901

Ponderea in total fonduri proprii

(%)

27,76 38,20 29,89

2.1.1.1 IMPACTUL MARIMII CAPITALULUI IMPUS DE AUTORITATI

ASUPRA RENTABILITATII CAPITALULUI PROPRIU

Independent de reglementarile impuse de autoritati cu privire la marimea

capitalului social al unei banci, managementul bancar isi dimensioneaza capitalul

propriu luand in considerare urmatoarele elemente:

· achizitionarea de cladiri si echipamente pentru desfasurarea activitatii

· absorbirea pierderilor neanticipate pentru a mentine banca activa in conditii

de stres, ceea ce din punct de vedere al autoritatilor presupune asigurarea

solvabilitatii bancii.

Increderea este importanta pentru actionarii bancii, constituind totodata un

ajutor la cresterea pretului actiunilor bancii si deci la obtinerea de capital

suplimentar.

Hempel si Coleman* definesc increderea ca „fiind capitalul necesar-

creditorilor, debitorilor, legiuitorilor, actionarilor, publicului pentru a ramane

increzatori in banca“.

19

Page 20: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Cele trei surse principale de castiguri pentru banci sunt: utilizarea activului,

efectul de levier si marja dobanzii, aceasta din urma fiind puternic afectata de

managementul bancii.

Primele doua surse depind in mod direct de marimea pasivului bancii si de

provenienta acestuia: capitalul propriu si resurse atrase. Castigul obtinut de banca

drept urmare a utilizarii activului se datoreaza in principal efectului de levier, care,

la randul lui, depinde de gradul de indatorare al bancii (resurse imprumutate/capital

propriu).

Notam cu P-profitul obtinut ca urmare a valorificarii activului bancii (A).

Activul bancii este constituit din capitalul propriu ( Cp) si resurse atrase ( Ci) deci:

A= Cp+ Ci

Profitul (P) care ramane bancii va fi diferenta dintre dobanzile incasate de

banca (di) aferente activului valorificat si cele platite de banca (dp) pentru

resursele imprumutate, deci:

Rata rentabilitaii capitalului propriu va fi:

Deci, rentabilitatea capitalului propriu al bancii creste direct proportional cu

gradul de indatorare a bancii(Ci/Cp).

In consecinta, banca va trebui sa aiba mai multe datorii, ceea ce implica mai

putine active finantate din capitalul propriu si deci un multiplicator al datoriei mai

mare pentru a fi mai rentabila. Cu cat multiplicatorul datoriilor este mai mare, cu

atat rentabilitatea propriului capital este mai mare. Atragerea si mentinerea

actionarilor in banci impune ca banca sa aiba un procentaj mic al capitalului

propriu raportat la active.

20

Page 21: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Deci, din punct de vedere a actionariatului si a managementului, capitalul

propriu al bancii trebuie sa fie mai mic, pentru a asigura o rentabilitate mare a

capitalului propriu.

2.1.1.2 POSIBILITATILE BANCILOR DE CRESTERE A CAPITALULUI

Cresterea capitalului bancar poate fi realizat prin:

· generarea interna de capital, prin prelevari din profit;

· achizitionarea de capital prin emisiune de actiuni.

In adoptarea unei variante de crestere a capitalului, managementul bancii trebuie

sa ia in considerare situatia bancii (pozitia ei) in cadrul sistemului bancar si de

posibilitatile oferite de economie privind valorificarea capitalului.In ceea ce

priveste modelul de utilizare a capitalului, trebuie avut in vedere, in primul rand,

sumele cash pe care banca trebuie sa le detina, rezervele obligatorii pe care trebuie

sa si le constituie la Banca Nationala, fond de garantare depozite si alte fonduri

legale impuse de autoritati.

Daca profitul nerepartizat este suficient pentru cresterea de capital al bancii,

aceasta reprezinta de obicei cea mai buna forma de crestere a capitalului.Profitul

nerepartizat nu este o sursa de capital la discretie, costul acestuia poate determina

valori mai mici ale dividendelor primite azi, fata de cele din viitor, si, poate, un

pret mai mic pe actiune datorita dividendelor mai mici..

Totusi, el este una dintre cele mai putin costisitoare surse de capital pentru

majoritatea bancilor si este supus controlului direct al managementului.

21

Page 22: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Pentru ca investitorul actual sa fie multumit de investitia sa in banca, el trebuie

sa fie asigurat ca plata dividendelor va fi facuta si in viitor. Omiterea unei plati de

dividende este neplacuta pentru investitori.

Pentru un potential investitor, o practica indelungata de plata a dividendelor este

un factor important in decizia de a investi in banca si un argument in cresterea

actiunilor bancii.

Prin Legea bancara nr. 58/1998, Banca Nationala impune bancilor o serie de

cerinte privind generarea interna de capital.

· bancile sunt obligate sa repartizeze 20% din profitul brut pentru constituirea

unui fond de rezerva pana cand fondul egaleaza capitalul social, apoi, maxim 10%

pana cand fondul a ajuns de doua ori mai mare decat capitalul social.Dupa

atingerea acestui nivel, alocarea de sume pentru fondul de rezerva se face din

profitul net. De asemenea, bancile trebuie sa repartizeze din profitul brut sume

pentru constituirea rezervei generale pentru riscul de credit in limita a 2% din

soldul creditelor acordate.

· bancile nu pot efectua repartizari din profit pentru dividende, daca in urma

repartizarii banca nu inregistreaza nivelul minim de solvabilitate 8% (norma

Cooke).

Achizitionarea capitalului prin emisiune de noi actiuni este rezultatul deciziei

proprietarilor. Emisiunea de actiuni poate fi o solutie aceptata sau nu, de catre

proprietari, deoarece acest mod de a creste capitalul atrge dupa sine micsorarea

dividendelor pe care acestia le pot obtine.

Bancile mari pot apela cu usurinta la emisiuni de actiuni.Bancile mici nu au

asemenea posibilitati, lor le lipseste reputatia nationala si investitorii se feresc sa le

cumpere actiunile. Aceste banci se bazeaza pe capitalul generat intern, iar

activitatea lor este constransa la castigurile obtinute.

22

Page 23: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

2.1.2 RESURSE ATRASE

2.1.2.1 GENERALITATI

Bancile care tind la o dezvoltare rapida, prin cresterea depozitelor bancare,

trebuie sa ia in considerare factorii esentiali in cresterea depozitelor, factori care

pot fi controlati (efectul de promovare, serviciile oferite, dobanzile bonificate) si

factori care nu pot fi controlati-de natura economica.

Toate bancile au posibilitatea sa-si controleze depozitele prin intermediul ratei

dobanzii. Nivelul depozitelor trebuie corelat insa cu posibilitatile privind

plasamentele profitabile si oportunitatile de investitii, precum si de situatia

economica a tarii.

Pentru atragerea de depozite, bancile au inceput sa faca apel la serviciile de

marketing de dezvoltare a produselor bancare, precum si prin bonificarea unor

dobanzi atragatoare in functie de natura depozitelor si prin oferta agresiva de

certificate de depozit de economii.

Pana la constituirea Fondului Garantare a depozitelor in sistemul bancar, nu

toate bancile erau agreate de clienti, insa odata cu crearea Fondului, deponentii s-

au vazut nevoiti sa-si diminueze economiile in limita plafonului garantat,

depunand practic la orice banca.

Plafonul mic de garantare a dus la o dispersie a economiilor in sistemul bancar, a

marit numararul de operatiuni si a limitat concurenta in sistemul bancar reducand

si sansele bancilor de a promova afaceri mari.

Resursele atrase reprezinta disponibilitatile in lei si valuta, aflate in conturile

curente sau in conturile de depozit ale clientilor.

Pentru atragerea acestor resurse, banca plateste un cost care se numeste

dobanda pasiva.

23

Page 24: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Cel mai uzual mod de clasificare a depozitelor este in raport cu scadenta si

caracteristicile contului.

Clientii unei banci pot fi grupati in clienti bancari, si anume acei clienti

reprezentati de banci si alte institutii financiar-bancare, si in clienti nebancari,

reprezentati de persoane fizice si persoane juridice, altele decat bancile.

2.1.2.2 CATEGORII DE RESURSE ATRASE

Principalele caracteristici ale celor mai importante tipuri de conturi ale clientilor

nebancari sunt prezentate mai jos:

Clienti nebancari

A. Conturile de disponibilitati ale agentilor economici, persoanelor fizice,

institutiilor financiare si publice, ale bancilor si trezoreriei statului. Acestea

reprezinta resursa cea mai ieftina pentru banca. Prin intermediul lor se deruleaza

toate incasarile si platile, prin virament si numerar in contul si in numele

titularului de cont.

Posesorii pot dispune in orice moment de sumele existente in sold, ele fiind

bonificate in procente mici de catre banca.

Aceasta resursa se incadreaza in categoria pasivelor cu volatilitate ridicata,

banca putand dispune temporar in limita unui sold mediu permanent (sold care

ramane in contul clientilor).

Aceste solduri permanente sunt folosite de banca fie pentru fructificare, prin

acordarea de credite pe termen foarte scurt, fie ca surse de lichiditati.Daca

clientii au putere economica mare, sumele vehiculate prin aceste conturi sunt

24

Page 25: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

mari,iar soldul mediu permanent va fi mare, deci o resursa ieftina de care banca

poate profita. Pentru atragerea acestor clienti banciletrebuie sa reduca

comisioanele aferente operatiunilor facute din aceste conturi si sa creasca

calitatea serviciilor oferite acestor clienti.

B. Depozitele de economii la vedere: sunt depozite ale persoanelor fizice si

juridice, cu grad ridicat de lichiditate pentru posesorii lor, de aceea banca

bonifica dobanzi mici.

Utilizarea acestora ca resurse de creditare se face cu precautie de catre banca,

deoarece aceste depozite au un grad ridicat de volatilitate. Pentru a le utiliza pe

perioade mai mari de timp, unele banci impun clientilor sai sa fie anuntate cu

cateva zile inainte in cazul in care se solicita retragerea unor sume mai mari. Acest

tip de depozit constituie o resursa ieftina pentru banci.

Depozitele la vedere sunt caracterizate prin elasticitate, avand in vedere ca

depunatorii pot dispune in orice moment utilizarea lor pentru platile in cont sau

retrageri din cont, potrivit intereselor lor, ceea ce poate actiona spre eventuala lor

diminuare abrupta.

Experienta arata ca, in mod normal, o parte a platilor efectuate se inregistreaza

ca incasari in alte conturi ale clientilor bancii, lar platilor facute in conturi catre alte

banci sau prin numerar le corespund, in general, incasani, astfel ca suma soldurilor

de depozit ramane la dimensiuni relativ apropiate.

Evolutia disponibilitatilor din depozitele la vedere se caracterizeaza printr-o

anumita variatie a sumei soldurilor, in care se delimiteaza un anumit sold mediu

permanent care

expuna posibilitatile de fructificare a depozitelor de catre banca prin folosirea lor

ca resurse de creditare.

25

Page 26: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Utilizarea sumelor provenite din depozitele la vedere necesita insa prudenta,

intrucat angrenarea resurselor din depozite in proportii exagerate ar putea crea

dificultati bancilor, in cazurile in care deponentii ar solicita, in ritmuri si volume

neprevazute, disponibilitati din conturi.

Structura depozitelor la vedere în cadrul Băncii Române

pentru Dezvoltare are următoarea evoluţie:

-milioane lei-

Evoluţia depozitelor la vedere

26

Page 27: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

C. Depozitele de economii la termen ale persoanelor fizice si juridice cu

maturitate la 30 zile, 90 zile, 180 zile, 1 an: sunt bonificate de banca la dobanda

pietei. Pentru a stimula depunatorii sa opteze pentru perioade de maturitate mari

banca bonifica mai mult pentru termene mari. Retragerea acestor depozite de catre

deponenti inainte de termen atrage bonificarea dobanzii la vedere de catre banca.

Potrivit conventiei intre deponent si banca privind termenele si celelalte

conditii de depunere (dobanzi, etc.) creaza o baza sigura de fructificare in procesul

de creditare, pe termene corelate cu natura si durata acestor resurse.

Pentru bancile comerciale forma principala de atragere o reprezinta conturile

de depozit de investitii.

Pe termene de la o luna pana la un an , in practica bancilor engleze, aceste

depozite se refera la sume mari care sunt atrase de banci in conditii negociate in

fiecare caz in parte.

Structura depozitelor la termen în cadrul Băncii Române pentru Dezvoltare

are următoarea evoluţie:

27

Page 28: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Evoluţia depozitelor la termen

D. Certificatele

de depozit (sau

bonurile de

casa) sunt titluri de

credit emise de

banci pentru

disponibilitatile banesti pe termen scurt ale societatilor comerciale sau ale

persoanelor fizice.

Certificatele de depozite emise de banci, in valori diferite, au o gama larga a

scadentelor si o rata a dobanzii bonificata in functie de nivelul de piata a ratei

dobanzii.

Emisiunile de certificate de depozit sunt folosite de banci in vederea atragerii

unor fonduri foarte usor de controlat in sensul ca se cunoaste cu destula precizie

care sunt costurile aferente atragerii de fonduri, indiferent de evolutia ulterioara a

ratei dobanzii.

Certificatele de depozit prezinta avantaje si pentru cumparatori:

· lichiditatea – pot fi oricand transformate in numerar, dar pierzand o

parte din dobanda (ca penalizare);

· negociabilitatea – putand fi vandute si cumparate oricand pana la data

scadentei (dreptul de proprietate poate fi transferat noului proprietar, acesta fiind

indreptatit sa primeasca intreaga suma la sfarsitul perioadei care a fost convenita

intre banca si depunatorul initial).

28

Page 29: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Asigurarea depozitelor reprezinta o masura facultativa, de protejare a

drepturilor deponentilor persoane fizice si consta in constituirea unuia sau mai

multor fonduri in acest scop, de catre statul raman sau de catre institutii financiar

publice sau private, care vor functiona pe baza autorizatiei date de BNR si sub

supravegherea acesteia (art. 37).

Societatile bancare participante la constituirea acestor fonduri si care vor

beneficia de o astfel de asigurare a depozitelor, isi vor putea linisti clientela in

privinta pericolului pierderii numerarului incredintat bancii, in caz de faliment,

mentionand pe antetul bancii si la sediul acesteia ca beneficiaza de o astfel de

asigurare a depozitelor.ln cazul in care titularii constituie depozite la termen,

dobanda se calculeaza. lunar, la data egala cu, ziua deschiderii contului si se

bonifica in contul de depozit la vedere. Se excepteaza depozitul pe termen de o

luna cu capitalizare, la care cu dobanda bonificata se majoreaza depozitul. Pentru

toate depozitele constituite, in caz de neprezentare a titularului.

La retragerea partiala sau. totala a sumelor depuse la termen, inaintea expirarii

termenului pentru care a fost constituit depozitul, banca calculeaza si plateste

pentru intreaga perioada de la constituire si pana la lichidarea depozitului, dobanda

corespunzatoare disponibilitatilor la vedere.

Eliberarea numerarului la lichidarea depozitului se comisioneaza potrivit

reglementarilor interne ale bancii.

Clientul este de acord ca banca sa inchida contul:

- la cererea titularilor de cont sau a imputernicitilor acestora;

- in caz de deces al titularului de cont la cererea mostenitorilor legali

(probata cu. acte) cu avizul oficiului juridic; banca nu raspunde pentru

retragenile de sume efectuate de catre imputerniciti din contul unei

persoane fizice decedate atata timp cat nu i se prezinta actele privind

decesul titularului, de catre mostenitorii lui legali.din initiativa bancii in

29

Page 30: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

cazul in care clientul nu efectueaza operatiuni timp de 3 luni si soldul

contului scade sub 100.000 lei .

E. Depozitele publice de economii la vedere ale institutiilor financiare: au

volatilitate mare, pot fi fructificate pe piata interbancara pe termen foarte scurt.

Clienti bancari

Se regasesc in bilantul bancar sub forma disponibilitatilor in lei si valuta aflate

in:

· conturi curente LORO mentinute de alte banci;

· sub forma depozitelor interbancare atrase da la alte banci.

Un element esential in activitatea bancara il reprezinta interdependenta relatiilor

dintre bancile din intreaga lume, prin faptul ca fiecare banca poate fi un client al

altei banci.

A. Conturile LORO

Reprezinta conturile curente deschise de o banca in evidentele sale pe numele

altei banci.

Resursele la dispozitia bancii, aflate in conturile LORO au aceleasi

caracteristici ca si cele aflate in conturile curente ale clientelei descrise anterior.

In literatura de specialitate relatiile stabilite intre banci poarta denumirea

generica de relatii de corespondent. Aceasta relatie de corespondent bancar sta la

baza operarii unei banci pe alte piete si constituie cadrul de lucru pentru transferul

international de fonduri.

30

Page 31: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

B. Depozite interbancare atrase

Depozitele atrase de la banci reprezinta resurse pe termen scurt care variaza de

regula, intre o zi si un an, si apar ca efect al reciprocitatii in relatiile de decontare

dintre banci pe piata interbancara.

Depozitele atrase de la banci reprezinta principala modalitate de completare a

resurselor unei banci pe termen scurt.

C. Imprumuturi

In unele cazuri, bancile ajung in situatia de a apela la alte banci pentru a-si

procura fondurile de care are nevoie. Imprumuturile interbancare sunt frecvente in

cazurile in care bancile se gasesc in situatia in care platile zilnice depasesc

incasarile, iar banca nu dispune de lichiditati suficiente.

1. Imprumuturi de la Banca Nationala –credite de refinantare;

Refinantarea societatilor bancare de catre Banca Nationala este o operatiune de

creditare pe termen scurt, de regula de maximum 90 de zile calendaristice, cu

exceptia cazurilor in care Consiliul de Administratie al B.N.R. decide un alt

termen.Creditele de refinantare se pot acorda de B.N.R.in calitate de imprumutator

de ultima instanta a societatilor bancare sunt: creditul structural, creditul de

licitatie, creditul special si creditul lombard (overdraft).

Creditul structural, este o forma de refinantare prin care o societate bancara

trage succesiv sume in cadrul unui plafon stabilit de B.N.R. pe perioada de

acordare. Nivelul ratei dobanzii este la nivelul taxei oficiale a scontului si se

calculeaza la soldul angajamentelor zilnice efective, garantarea creditului se face

cu efecte de comert sau alte hartii de valoare agreate de B.N.R.

31

Page 32: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Creditul de licitatie reprezinta principala forma de refinantare acordata de

B.N.R. societatilor bancare. Creditul se acorda pe o durata de cel mult 15 zile

calendaristice si este garantat cu titluri de stat si hartii de valoare acceptate de

B.N.R. Rata dobanzii se determina in cadrul sedintei de licitatie la care iau parte

societatile bancare solicitante plecand de la nivelul de pornire stabilit de B.N.R.

Creditul special este o forma exceptionala de refinantare acordata de B.N.R.

societatilor bancare aflate in criza de lichiditate. Creditul se acorda pe o perioada

de maximum 30 zile si este garantat cu titluri de stat, acordarea creditului este

conditionata de existenta unui program de redresare financiara agreat de B.N.R.

Nivelul ratei dobanzii se stabileste de B.N.R.

Creditul lombard (overdraft) este o forma de finantare ce se acorda peste

noapte societatilor bancare pentru asigurarea platilor zilnice a acestora. Nivelul

creditului lombard este determinat de soldul debitor inregistrat la inchiderea zilei in

contul curent al societatii bancare deschis la B.N.R.

Creditul lombard se acorda in limita unui plafon de 75% din nivelul fondurilor

proprii al societatii bancare. Nivelul ratei dobanzii este stabilit de B.N.R.,

garantarea creditului se face cu titluri de stat si hartii de valoare agreate de B.N.R.

2. Imprumuturile de pe piata interbancara de la alte banci sunt scumpe, de

regula bancile apeleaza la ele cand sunt in criza de lichiditati;

3. Vanzarea temporara a bonurilor de trezorerie si a obligatiunilor

guvernamentale sau a altor hartii de valoare pe care banca le are in portofoliul ei

in vederea satisfacerii nevoilor de lichiditati sau a unor solicitari de credite.

Deci, managementul bancar la alegerea resurselor atrase trebuie sa tina cont de:

- costul resursei (dobanda bonificata de banca);

- cheltuielile suplimentare privind asigurarea resursei;

- contributia resursei la mentinerea lichiditatii bancii;

32

Page 33: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

- sensibilitatea resursei la fluctuatiile ratei dobanzii.

4. Imprumuturi cu destinatie speciala

Reprezinta utilizari de linii de finantare obtinute de la banci comerciale

corespondente si institutii financiare internationale si care au ca destinatie

finantarea unor obiective complexe. De regula, sunt garantate de statul in care isi

are sediul principal banca beneficiara a imprumutului.

Astfel de imprumuturi sunt acordate de banci foarte mari sau consortii bancare,

precum si de organisme financiare internationale ( BIRD si BERD), in urma

analizelor efectuate in cadrul unui proces de „calificare” a bancii imprumutate.

Dat fiind faptul ca aceste linii de finantare sunt o sursa relativ ieftina, ele

reprezinta, printre altele, si un indicator de performanta pentru o banca, reflectand

bonitatea bancii respective.

2.1.3 COSTUL RESURSELOR BANCARE

Evaluarea costului resurselor ii permite bancii sa compare pretul diferitelor

categorii de resurse si sa se asigure ca activele au un pret ridicat, care-i permit sa-si

acopere costurile si sa ofere actionarilor un castig cat mai mare. Toate bancile

folosesc un cost intern propriu, care serveste ca rata de baza la stabilirea pretului

activelor. Aceste evaluari permit bancilor sa ajusteze, ori de cate ori se impune,

ratele activelor pentru a-si proteja profitul.

Metoda aplicata in banci pentru determinarea costului de resurse are la baza

metoda costului marginal al resurselor. Dupa cum se stie, resursele bancii sunt

constituite din capital propriu si resurse atrase, deci este necesar sa se faca o

delimitare in continutul costului marginal al resurselor bancii.

33

Page 34: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Costul marginal al resurselor atrase masoara costul platit de banca pentru a

cumpara o unitate suplimentara de resurse pe care acesta le poate investi.

Costul marginal al capitalului propriu masoara nivelul minim propus al ratei de

recuperare a capitalului actionarilor.

Cele doua costuri marginale determina costul marginal al resurselor bancii, care

pot fi tratate fie ca resurse independente, fie ca resurse totale.

2.1.4 COSTUL MARGINAL AL RESURSELOR INDEPENDENTE

Resursele independente (depozite, imprumuturi de pe piata interbancara,

imprumuturi de refinantare de la B.N.R., conturile de disponibilitati etc.) au costuri

marginale distincte, care variaza in functie de ratele dobanzii de pe piata, costurile

de operare, de promovare, asigurare etc.

Prin combinarea acestor costuri rezulta un singur cost marginal ponderat in

functie de costul fiecarei resurse, care pot aplica tuturor resurselor noi pe care

banca le poate achizitiona.

Costurile marginale sunt utilizate de banca in luarea deciziei privind stabilirea

pretului activelor pe care le poate finanta. Cunoscand costurile marginale, banca isi

stabileste dobanzile la active in asa fel incat sa-i ramana un profit acceptabil.

Din pacate, este greu de determinat cu precizie costurile marginale, deoarece

acestea cuprind atat costurile de dobanda, cat si alte costuri (de promovare, de

asigurare, de operare) pe care banca trebuie sa le plateasca, managementul trebuind

34

Page 35: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

sa identifice acea portiune a resurselor achizitionate care poate fi investita in active

care aduc castig.

Costul marginal al resurselor independente (cj) se poate determina folosind

urmatoarea relatie:

(1)

Toate elementele numaratorului sunt costuri estimate, unele din ele pot fi mai

bine apreciate – costurile privind asigurarea (contributia la fondul de garantare a

depozitelor), costurile de promovare – cheltuielile de marketing facute de banca.

Costurile privind ratele dobanzilor depind de nivelul ratei dobanzii pe piata,

costurile de operare sunt determinate de volumul operatiilor de procesare.

Din relatia (1) apar urmatoarele probleme:

- prognozarea nivelului ratei dobanzii este o sarcina grea; datorita volatilitatii

este necesar ca orizontul de timp pentru care se determina costurile

marginale sa fie mic, pentru ca rezultatul sa fie cat mai aproape de realitate;

- aprecierea celorlalte costuri de operare este, de asemenea, o sarcina extrem

de dificila. Aceasta implica determinarea costurilor timpului angajatilor care

manuiesc cecuri, al celor care dau informatii despre conturile clientilor,

rezolvand plangeri etc.

Aceste costuri in multe banci sunt considerate fixe, nevariind cu volumul

resurselor suplimentare.Costul marginal al diferitelor resurse variaza in concordanta

cu volumul resursei.Conturile de disponibilitati ale clientilor antreneaza costuri

pentru diverse servicii (virarea sumelor ce constituie obligatii la stat) care nu se

incaseaza de banca, avantajul dobanzii scazute este diminuat in cazul cand clientii

au rulaj mic, deci banca nu poate sa investeasca procente mari din conturile

35

Page 36: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

acestora, in plus, banca trebuie sa-si constituie rezerve obligatorii pentru unele din

aceste conturi.

Conturile de depozit ale persoanelor fizice sunt mai scumpe, au putine

operatiuni, dar necesita rezerve la B.N.R. si contributii la Fondul de garantare a

depozitelor, deci costuri suplimentare pentru banca.

Utilizarea costului marginal ponderat determinat in functie de costurile

marginale ale resurselor independente prezinta inconveniente deoarece costul unei

singure resurse se poate schimba mai mult sau mai putin pe perioada considerata

fata de costul marginal al celorlalte resurse si astfel costul compus (total) nu mai

reflecta realitatea. Pentru eliminarea acestui inconvenient se utilizeaza metoda

costului marginal al resurselor totale.

2.1.5 COSTUL MARGINAL AL RESURSELOR TOTALE

Metoda ia in considerare in mod explicit toate costurile aferente fiecarei

resurse; toate activele sunt finantate dintr-o comasare de resurse, rezultand resursa

totala. Metoda impune parcurgerea urmatoarelor etape:

1. estimarea valorii activului care urmeaza a fi finantat, in functie de

oportunitatile de investitii oferite de economie, precum si a costului fiecarei resurse

care compune resursa totala. Aceasta presupune ca banca sa ia in considerare un

orizont de timp de planificare mic si sa identifice schimbarile care vor avea loc in

structura pasivelor si a capitalului propriu.

2. determinarea costului marginal al fiecarei resurse conform relatiei (1) pe

baza estimarilor privind nivelul dobanzilor si al celorlalte costuri (de asigurare,

operare, promovare etc.).

3. estimarea ratei de recuperare a investitiei actionarilor in banca pe care

managementul vrea sa o atinga.

Costul marginal al resurselor totale se determina conform relatiei:

36

Page 37: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

in care:

Cm – costul marginal al resurselor totale;

rj – ponderea fiecarei resurse in resursa totala;

cj – costul marginal al fiacarei resurse determinat conform relatiei (1);

m – numarul resurselor inclusiv capitalul propriu.

CAPITOLUL 3

ACTIVE BANCARE. GESTIUNEA PRINCIPALELOR ACTIVE ALE UNEI

BANCI COMERCIALE

3.1 ACTIVELE BANCARE

3.1.1 PRINCIPALELE STRUCTURI DE ACTIV

Activele unei banci comerciale reflecta modul in care au fost plasate resursele

si cuprind, in principal, urmatoarele categorii, in ordinea descresterii lichiditatii

acestora:

1.Numerarul aflat In casieria bancii

In vederea efectuarii operatiunilor de incasari si plati, bancile trebuie sa

pastreze o anumita cantitate de numerar in casierie. Numerarul aflat in casierie nu

aduce bancii nici un venit, insa asigura acesteia capacitatea de a-si onora platile

fata de clienti.

37

Page 38: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Interesul bancilor este ca fondurile sub forma numerarului din casierie sa

fie cat mai mici, atat cat este necesar, surplusul de numerar fiind

contraproductiv, mai ales tinand seama de costul mare al oportunitatii

plasarii acestora in alte active aducatoare de venituri.

2. Disponibilitatile in lei si valuta aflate in contul curent la BNR, sub

forma rezervei minime obligatorii

Rezerva minima obligatorie reprezinta un instrument de politica monetara al

carui rol este asigurarea de catre banca a unor resurse minime lichide necesare

satisfacerii obligatiilor de plata ale clientilor sai la un moment dat.

Sistemul rezervelor minime obligatorii, instituit din grija de a asigura o

lichiditate minimala, consta din obligatia bancii care constituie depozite sa

consemneze in conturile sale deschise la banca de emisiune o suma dimensionata,

de regula, prin cote procentuale.

Sistemul rezervelor minime obligatorii indeplineste o functie importanta in

cadrul economiei contemporane ca instrument al politicii monetare si de credit.

Astfel, sistemul rezervei minime obligatorii, potrivit dimensiunilor sale(stabilit

procentual) determina un anumit raport intre volumul depozitelor si volumul

creditului ce se poate acorda In baza acestor resurse de creditare.

Modificarea cuantumului rezervei minime obligatorii are ca efect modificarea

acestui raport.

Astfel, cresterea rezervei minime conduce la restrangerea posibilitatilor de

acordare de credit de catre banci, in timp ce reducerea rezervei minime are ca efect

cresterea posibilitatilor de creditare.

Sistemul rezervelor minime constituie astfel una din masurile guvernamentale,

care, in raport de interesele conjuncturale, pot fi utilizate, fie prin cresterea

volumului creditului acordat In economie, determinand astfel intensificarea

38

Page 39: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

activitatii economice (prin reducerea rezervei minime), fie prin scaderea creditelor

acordate economiei si atenuarea dezvoltarii activitatii economice (prin cresterea

rezervei minime obligatorii).

Astfel, potrivit normelor aplicate in Romania, in baza de calcul se considera

urmatoarele elemente:

● resurse atrase in lei si valuta de natura depozitelor;

● instrumente negociabile la vedere si la termen;

● sumele in tranzit intre sedii sau societaii bancare.

Baza de calcul se considera nivelul mediu in perioada de observare.

Baza de calcul este reprezentata de suma de la care se pleaca in determinarea

rezervei minime obligatorii, la care, aplicandu-se cota acesteia, se va obtine suma

afectata RMO.

Legislatia din Romania referitoare la rezervele minime ale bancilor are la baza

Regulamentul nr. 4/1998 al BNR, care, printre altele, precizeaza ca RMO se

constituie distinct, in lei – pentru fondurile atrase in lei si valuta – pentru fondurile

atrase in valuta.

Pentru rezervele minime obligatorii, BNR bonifica dobanzi mai mici decat

dobanda de pe piata, iar pentru surplusul de fonduri fata de rezerva minima,

bancile comerciale nu primesc dobanda.

Prin urmare, activitatea zilnica de administrare a fondurilor detinute in

conturile curente la BNR trebuie facuta cu acuratete, in caz contrar aparand fonduri

blocate inutil si neremunerate.

39

RMO = ∑i Baza de calculi x Cota RMO

Page 40: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

3. Disponibilitati aflate in conturile NOSTRO

Conturile NOSTRO reprezinta conturile curente deschise de o banca in

evidentele altei banci ca urmare a stabilirii unei relatii de corespondent.

Dupa cum am mentionat si in sectiunea anterioara (la conturile LORO), in

scopul efectuarii operatiunilor de incasari si plati in numele clientilor sai, o banca

deschide la unele din bancile sale corespondente conturi curente.

In scopul fructificarii excesului de lichiditate la un moment dat, bancile

actioneaza pe piata interbancara, prin plasarea acestor fonduri sub forma

depozitelor la vedere sau termen in baza unor aranjamente de cont curent, prin care

se pot stabili si unele facilitati pe care o banca le acorda celeilalte banci.

Intrucat disponibilitatile din conturile NOSTRO sunt remunerate cu dobanzi

mici, in unele cazuri nici nu se bonifica dobanda, este necesar ca soldurile acestora

sa fie tinute sub control zilnic, coreland volumul de operatiuni cu plasarea

surplusurilor In depozite interbancare.

4. Depozite interbancare plasate

Reprezinta plasamente pe termen scurt (variind de la o zi la maxim 1 an)

remunerate la nivelul pietei si utilizate pentru fructificarea temporara a soldurilor

disponibile.

5. Credite acordate bancilor in baza unei conventii/contracte

incheiate intre acestea.

6. Credite acordate clientilor nebancari

40

Page 41: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Operatiunea de creditare reprezinta actul prin care banca pune la dispozitia, sau

se obliga sa puna la dispozitia clientilor fondurile solicitate sau isi ia un

angajament prin semnatura in favoarea acestora.

In general, acestea trebuie sa ocupe o pondere ridicata in totalul plasamentelor

unei banci comerciale.

Tipurile, termenii si conditiile acordarii de credite bancare, pe termen scurt,

mediu si lung depind, in principal, de imprejurarile si necesitatile clientilor.

Plasamentele unei banci in credite acordate clientelei nebancare prezinta un

grad de risc ridicat, dar si o remunerare superioara tuturor celorlalte plasamente.

7. Titluri de valoare

Bancile pot alege posibilitatea plasarii fondurilor in titluri de valoare datorita

veniturilor (sub forma dobanzii, a dividendelor sau a castigurilor din operatiuni

speculative) pe care acestea le aduc, precum si usurintei cu care acestea pot fi

transformate in lichiditati pe piata secundara. Ansamblul titlurilor de valoare care

figureaza in activul unei banci reprezinta portofoliul de titluri al acesteia.

Prin detinerea de astfel de titluri, bancile isi pot fructifica excesul de lichiditati

avand garantia transformarii destul de rapide in numerar in cazul aparitiei unor

situatii neasteptate.

Titlurile de investitii

Titlurile de investitii cu venit fix sunt cumparate de banci cu intentia unei

detineri de durata, in principiu pana la scadenta.

Titlurile de plasament

Din punct de vedere al timpului de detinere, titlurile de plasament sunt situate

in grupa de mijloc.

41

Page 42: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Normele bancare definesc titlurile de plasament ca fiind „cele ce sunt

achizitionate cu intentia de a fi pastrate cel putin 6 luni, dar fara ca aceasta detinere

sa implice o conservare pana la scadenta lor”.

Titlurile de tranzactie

Normele bancare delimiteaza titlurile de tranzactie pe care le definesc ca titluri

care sunt achizitionate sau vandute avand din start intentia de a le revinde sau a le

rascumpara in cel mai scurt termen, inainte de scadenta, de regula, in mai putin de

6 luni.

8. Plasamente in participatii, sau, asa cum le defineste Legea

bancara nr. 58/1998, investitii pe termen lung la capitalul social al altor societati

comerciale.

Bancile isi plaseaza fondurile in participatii la alte societati pentru dividendele

pe care le obtin, care, in cazul unor societati puternice, depasesc ca randament al

investitiei alte forme de plasament, cum ar fi creditele acordate. Conform

Articolului 48 din aceasta lege, astfel de participatii nu pot depasi 20% din

capitalul social si 10% din fondurile proprii ale bancii.

9. Plasamente In mijloace fixe (cladiri, terenuri, echipamente de

calcul si telecomunicatii) sunt indispensabile derularii unei activitati normale ale

unei banci, neaducatoare de venituri, dar cu contributie indirecta la realizarea

profiturilor bancare.

3.1.2 OPERATIUNI DE CREDITARE A FIRMELOR

Bancile comerciale si-au diversificat tehnicile de creditare pentru a raspunde

solicitarilor intreprinderilor si pentru a face fata cerintelor dezvoltarii acestora,

42

Page 43: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

functie de profilul si posibilitatile lor de creditare.astfel bancile comerciale au

renuntat la o serie de operatiuni specifice pe care le-au cedat unor institutii

specializate.

Operatiunile de creditare a firmelor se pot imparti in doua categorii :

A. creditarea necesitatilor de capital fix

B. creditarea cheltuielilor de exploatare a intreprinderilor

A. Creditarea necesitatilor de capital fix. Prin natura lor nevoile principale

de capital fix ale firmelor se satisfac de catre acestea prin recurgerea la piata de

capital.

Intreprinderile se adreseaza uneori bancilor pentru creditarea echipamentelor,

operatiune practicata mai putin de bancile comerciale si in mai mare masura de

catre bancile de creditare pe termen mijlociu si lung, bancile de ramura.

B. Creditarea cheltuielilor de exploatare a intreprinderilor. Nevoile

firmelor privind acoperirea cheltuielilor de exploatare se satisfac de catre banci pe

doua cai:

a. prin creditarea creantelor comerciale

b. prin acordarea de credite de trezorerie

a) Creditarea creantelor comerciale.

Creditarea creantelor comerciale inseamna pentru banci a prelua, contra

moneda, creantele comerciale pe care intreprinderile furnizoare le au asupra

clientilor lor.

Cea mai veche tehnica cunoscuta care astazi detine o pondere mica in totalul

creditelor din activul unei banci este operatiunea de scontare.

Scontarea reprezinta cesiunea cambiei catre un alt beneficiar la schimbul

valorii actuale a cambiei. Necesitatea scontarii cambiei se creeaza in conditiile in

care beneficiarul cambiei (care urmeaza in perspectiva sa incaseze valoarea

43

Page 44: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

integrala a creantei) avand nevoie urgenta de lichiditate cedeaza acest drept de

regula bancii. El este indreptatit sa primeasca valoarea actuala a cambiei calculata

ca diferenta intre valoarea nominala si scont care este de fapt dobanda pentru

perioada de la scontare si pana la scadenta.

Scontarea cambiei este o operatiune de creditare atat prin faptul ca se refera la

transferul unui instrument de credit cat si prin aceea ca determina plasarea

resurselor de creditare ale unei banci pe un anumit termen cu asigurarea incasarii

dobanzii aferente.

Scontarea este actul prin care creditul comercial se transforma in credit bancar.

Prin scontare beneficiarul iese din raportul de creditare anterior, obligatia trasului

de a plati fiind inlocuita prin banii efectivi pe care banca ii da. Pe de alta parte trasul

angajat initial intr-o operatiune comerciala, de vanzare a marfurilor pe credit,

devine ca urmare a scontarii debitor al bancii comerciale.

Scontarea angajeaza banca in raporturi cambiale specifice. Devenind

beneficiara cambiei fie in mod definitiv fie ca intermediar, banca isi asuma obligatia

de a plati in caz de necesitate, respectiv riscul de a participa la acoperirea sumei de

plata. Concluzia este ca bancile trebuie sa analizeze cu atentie cambiile pe care le

sconteaza concentrandu-se asupra potentialului economic si solvabilitatii fiecaruia

din semnatarii cambiei.

Pentru a evita riscul de a devenii participanti la procesul cambiei, bancile

efectueaza alte operatiuni cambiale: pensiunea si imprumutul pe gaj de efecte

comerciale.

Pensiunea este operatiunea prin care banca preia cambiile pe care le vinde

beneficiarului, cu conditia rascumpararii lor de catre acesta la termenele convenite.

Aceste operatiuni se desfasoara in relatiile bancilor cu firmele mari si

indeosebi intre banci. Efectele ce fac obiectul pensiunii raman de regula la

44

Page 45: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

beneficiar, iar banca cumparatoare primeste angajamentul de rascumparare, emis de

beneficiar, si borderoul efectelor respective.

Imprumutul pe gaj de efecte comerciale se acorda in care banca apreciaza ca

pozitiv solvabilitatea beneficiarului de cambii dar are retineri cu privire la

capacitatea de plata a celorlalti semnatari.Imprumutul acordat acopera de regula

partial valoarea nominala a cambiilor depuse in gaj.

Imprumutul pe gaj de efecte publice si actiuni (denumite si operatiuni de

lombard).

Importanta acestor operatiuni trebuie explicata si de abundenta titlurilor de

imprumut, a bonurilor de tezaur, indeosebi ce constituie o parte importanta a

patrimoniului firmelor si persoanelor fizice.

In cazurile cand au nevoi temporare de lichiditate detinatorii preferand sa

mentina titlurile in proprietate recurg la imprumuturi pe gaj, si renunta astfel numai

partial la venitul realizat, prin plata dobanzilor la creditul de care beneficiaza.

Volumul imprumuturilor acordate nu acopera decat o parte din valoarea

titlurilor depuse in garantie, pentru a preveni orice pierderi provenite din scaderea

cursurilor.

Imprumuturile pe baza de gaj de efecte publice si actiuni constituie o

modalitate preferata pentru obtinerea de resurse pentru finsntarea speculatiilor de

bursa.

Creditele acordate pot fi clasificate si dupa natura operatiunilor dar si dupa

destinatari: comert, industrie, agricultura credite catre alte banci si institutii

financiare si respectiv catre negociatorii de hartii de valoare.

b.Creditele de trezorerie. Creditele de trezorerie sunt credite pe termen scurt

in general pana la un an, avand drept scop acoperirea necesitatilor monetare legate

de ciclul de fabricatie si comercializare. Ele au doua forme principale:

- avansul in contul curent

45

Page 46: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

- credite specializate

Avansurile in cont curent reprezinta o forma predominanta a creditelor in

Anglia si SUA. Ele se acorda de catre banca prin plata cecurilor emise de titularii de

cont si in cazul cand acestia nu au disponibilitati in cadrul unei limite convenite,

confirmate (overdraft).

Avansurile in cont curent sau creditele de casa reprezinta raporturile de credite

intemeiate pe o deplina cunoasterii a activitatii intreprinderii fara a fi consemnate

prin inscrisuri relative la fiecare angajament. In fapt aceste credite nu sunt garantate

formal. Ele sunt menite sa satisfaca necesitatile curente privind acoperirea

cheltuielilor de productie cu caracter imprevizibil si greu de localizat, in obiecte

care sa reprezinte o garantie veridica. De regula acordarea de astfel de credite este

intemeiata pe depozite compensatorii. Functia acestor depozite decurge intr-un sens

din faptul ca intreprinderile isi pastreaza toate disponibilitatile in conturile de la

banca ceea ce permite bancii sa acopere necesitatile unor intreprinderi prin insasi

redistribuirea depozitelor in cont curent constituite de alte intreprinderi. Pe de alta

parte existenta permanenta a depozitelor compensatorii inseamna pentru banca o

reducere a resurselor utilizate, iar pentru intreprindere un mijloc de pastrare a

solvabilitatii.

O alta caracteristica a acestor credite este si faptul ca acestea, neavand la baza

inscrisuri, nu au posibilitatea de recreditare, bazandu-se pe principalele resurse ale

bancii. De aici si nivelul dobanzii mai ridicat dar stabilit deregula in corelatie cu

rata dobanzii de pe piata si in mod obisnuit utilizarea suplimentara pentru

remunerarea bancii a unui comision suplimentar.

Sistemul de acordare general este linia de credit, in conditiile careia se

stabileste limita maxima a creditului acordat in acest cadru.

Intr-o forma primara aceasta linie de credit confera intreprinderii un credit

provizoriu, intrucat banca poate cere oricand acoperirea debitului.

46

Page 47: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

O forma mai favorabila intreprinderii este linia de credit confirmata, pe baza

unui acord scris, in care posibilitatea de acordare a creditului se mentine pentru o

perioada stabilita in contract.

Linia de credit revolving implica utilizarea curenta a acestui mod de obtinere

de fonduri de catre intreprinderi, intrucat rambursarile efectuate, reducand nivelul

creditului, permit in etape ulterioare, obtinerea unor noi credite, in limitele stabilite,

deoarece potrivit conditiiilor acestui acord posibilitatea de creditare se reinnoieste.

Credite specializate. Creditele specializate sunt destinate a acoperi o serie de

necesitati legate de desfasurarea productiei cum ar fi :

-creditele de campanie care au drept scop sa acopere cheltuielile de fabricatie

si de stocare pentru unitati cu activitate sezoniera din agricultura si activitati diverse

(indeosebi industria alimentara) din industria de confectii si incaltaminte, jucarii

etc.

-credite pentru stocuri (garantate prin warant) pentru acoperirea marfurilor

susceptibile de a fi gajate si in general depozitate in docuri sau aflate in curs de

transport.

-creditele cu prefinantare, de acoperire a cheltuielilor pentru productiile de

loturi destinate exportului sau pietii publice (livrari pentru institutiile oublice

adjudecate prin licitatie)

Creditele specializate sunt mobilizate largind astfel prin recrediate posibilitatile

de acoperire a mijloacelor de rulment si prin aceasta necesitatilor de creditare a

productiei si circulatiei marfurilor.

3.1.3 OPERATIUNI DE CREDITARE A PERSOANELOR FIZICE

Ca si in cazul firmelor si in creditarea persoanelor particulare bancile isi

orienteaza tehnica de creditare in functie de cerintele efective ale clientilor.

47

Page 48: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Categorii de cheltuieli ale populatiei pe care se axeaza creditele acordate de

bancile comerciale sunt :

-locuintele

-bunurile de lunga folosinta

-cheltuieli curente

Credite pentru locuinte. Creditele pentru locuinte imbraca o gama larga de

forme implicand interventia unor verigi sub forma unor institutii de credit ipotecar,

care efectueaza recreditarea si care-si procura resursele pe o piata speciala de

capital. Este vorba despre creditul ipotecar.

Creditul destinat activitatii imobiliare reprezinta una dintre cele mai

imoportante categorii de credit din sistemul national in economia de piata economie

care cultiva si dezvolta proprietatea individuala.

Creditul ipotecar presupune o conventie intre creditor si imprumutat in care

seprevede in general:

-proprietatea ce serveste ca garantie a rambursarii imprumutului;

-conditiile de remunerare si scadentele de rambursare;

-penalitatile in caz de rambursare anticipata, partial sau completa, a

imprumutului;

-circumstantele in care prin nerespectarea conditiilor de imprumut debitorul

poate pierde proprietatea. Principalul tip de imprumut pe ipoteca comporta o suma

de rambursare si o rata a dobanzii fixa (constanta si identica). Rambursarile

periodice sunt prevazute pe intreaga perioada si fiecare rambursare cuprinde

deopotriva suma si dobanda cu care se reduce datoria in curs.

De regula in cadrul ratei fixe, in timp, scade partea privind dobanzile si creste

partea privind rambursarea propriu-zisa.

In ultimul timp s-au dezvoltat si alte tipuri de credite ipotecare cum ar fi:

48

Page 49: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

-imprumut pe ipoteca cu dobanzi variabile;

-imprumut pe ipoteca cu rambursare progresiva;

-imprumut pe ipoteca inversat,purtator de anuitati.

Imprumutul pe ipoteca cu dobanzi variabile s-a instituit in special datorita

cresterii si variatiei ratei dobanzii in anii 80, in care s-a produs cresterea costurilor

de procurare a fondurilor de imprumut.

Creditele pe ipoteca cu rambursare progresiva satisfac cerintele crescande ale

familiilor cu venituri modeste, aflate la inceputul activitatii care au perspectiva

ameliorarii veniturilor lor.

Creditul ipotecar inversat urmareste sa valorifice capitalul imobilizat in

locuinte proprietate, fara a se renunta la dreptul de proprietate si uzufruct. Ca atare

imprumutul obtinut prin ipotecarea unei parti a proprietatii serveste la

achizitionarea unui contract si aduce astfel proprietarului un venit regulat.

Creditele pentru bunuri de folosinta indelungata. Aceste credite se acorda

cu ample facilitati de catre bancile comerciale, bucurandu-se de o dubla garantie:

prin gajarea bunurilor de referinta si implicit prin regularitatea veniturilor

debitorului, care asigura in general sursa de rambursare la scadenta a ratelor

datorate.

In unele tari marile intreprinderi producatoare de bunuri durabile (automobile,

aparatura electronica si electrotehnica etc) organizeaza banci sau societati financiare

ad-hoc care efectueaza creditarea cumparatorilor de asemenea bunuri, procurandu-

se resursele pe piata creditului prin recreditare.

Existenta unor asemenea organisme asigura realizarea integrala a pretului, de

catre furnizor la livrarea marfurilor si degreveaza pe furnizori de preocupari legate

de incasarea pretului. Pe de alta parte organismul functioneaza ca atare si este

remunerat prin dobanzi si comisioane de catre cumparator (benefiaiarul de credite).

49

Page 50: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Creditarea cheltuielilor curente. Bancile au dezvoltat forme specifice

adecvate necesitatilor persoanelor particulare sau familiilor.

Creditul de consum este creditul pe termen scurt sau mijlociu, acordat

persoanelor individuale destinat a acoperi costul bunurilor si serviciilor de care

beneficiaza prin reteaua de comercializare si servicii sau pentru recreditarea

creantelor contractate in acest scop.

Creditul de consum s-a afirmat de timpuriu intre celelalte forme de credit si

intr-o forma initiala a existat sub forma „creditului deschis” respectiv a posibilitatii

pe care comerciantul o acorda clientilor, de regula celor solvabili, de a achizitiona

marfuri potrivit necesitatilor, urmand ca lichidarea sau regularizarea datoriilor sa se

faca ulterior, potrivit angajamentelor personale diferite de la caz la caz.

Forma astfel practicata a fost considerata drept credit cu rambursare

neesalonata.

Productia de masa de bunuri de folosinta indelungata si necesitatea de a asigura

accesul deschis la acestea a cumparatorilor a determinat dezvoltarea unor norme

precise de creditare precum si a unei retele ample si diversificate de institutii de

credit, in mare parte legate de firmele producatoare. Astfel ca, cea mai mare parte a

creditelor de consum exista si se acorda sub forma creditelor esalonate, forma in

care termenii creditarii: scadente, cuantumul ratelor etc. se stabilesc la acordarea

creditului.

La polul opus, creditul cu scadenta nedeterminata implica operatii de credit

deschis, credite acordate comerciantilor cu amanuntul, sau de catre acestia, credite

privind anumite servicii. In aceste operatiuni inseamna ca debitorul va efectua plata

in timp util dar in momente prielnice lui pe care le stabileste personal.

O forma deosebita in plina dezvoltare ce apartine creditelor esalonate il

reprezinta creditul revolving. Elementele caracteristice acestui credit sunt:

-se acorda in cadrul unei conventii stabilite intre parti;

50

Page 51: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

-permite consumatorului sa efectueze cumparaturile sau sa obtina imprumuturi

fie direct, asupra creditorului, fie indirect, prin cartile de credit in momentul oportun

pentru el;

-consumatorul are posibilitatea sa efecteze plata fie in totalitate pentru creditul

in curs, fie prin plati partiale periodice dupa posibilitati.

Prin facilitatile acordate beneficiarului de credite si prin costurile diminuate

aceasta forma s-a impus in ultima vreme si tinde sa devina preponderenta in

operatiile de credit de consum.

De exemplu imprumuturile personale cu termene de la 3 luni la 2 ani sunt

acordate in Franta in dimensiuni ce nu depasesc veniturile titularului (de regula din

salariu ) pe 3 luni.

Imprumuturile pe baza cartilor de credite se pot acorda in conditii diferite:

-fie prin admiterea efectuarii ulterioare a platilor scadente functie de

cumparaturi, pentru termene de 15 zile pana la o luna. Astfel acest procedeu care

inseamna amanarea sau intarzierea platilor permite titularului o echilibrare mai

elastica a veniturilor familiale cu cheltuielile.

-fie ca are loc acordarea unui credit pe mai multe luni, optenabil pe achizitia de

marfuri si servicii cu ajutorul cartilor de credit

Creditele astfel acordate au de regula regimul creditelor personale.

3.2 PORTOFOLIUL DE CREDITE

3.2.1 POLITICA DE CREDITARE

Formularea politicii de creditare

O politica de creditare poate fi apreciata ca fiind corecta daca in elaborarea ei

s-a acordat prioritate atingerii urmatoarelor obiective:

- selectia unor credite sigure si cu o probabilitate maxima de rambursare;

51

Page 52: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

- asigurarea unor plasamente fructuoase pentru fondurile de care dispune

banca;

- incurajarea extinderii creditelor care corespund nevoilor pietelor pe care

opereaza banca.

Politicile de creditare variaza in timp si in functie de ciclul economic. Ele

trebuie sa fie actualizate si sa devina adaptabile la modificarile mediului

concurential si economic.

Structura politicii de creditare

Partea intaia are menirea de a stabili cadrul general si obiectivele politicii de

creditare. Structura sa generala ar putea fi urmatoarea:

A. Obiective

B. Strategii

C. Piete (zone comerciale)

D. Caracteristici ale creditelor

E. Responsabilitati referitoare la aprobarea creditelor si controlul calitatii

acestora.

Obiectivele politicii de creditare trebuie sa defineasca rolul bancii respective,

asa cum si-l asuma ea, apoi rentabilitatea globala stabilita pentru perioada

respectiva, imaginea pe care doreste sa o impuna pe piata, increderea publicului,

gradul de agresivitate in concurenta cu ceilalti competitori.

Strategiile de creditare vizeaza domenii distincte:

Strategia in domeniul structurii creditelor bancare stabileste ponderea

diferitelor categorii de credite in total, directiile si limitele minime de diversificare

a portofoliului, precum si gradul de participare la credite sindicalizate.

Definirea pietelor sau a zonelor comerciale pentru banca este un element de

politica pe termen lung si realizarea acestui obiectiv cere timp, mai ales atunci

52

Page 53: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

cand se impune o schimbare radicala de orientare. Politica de creditare trebuie sa

defineasca fara echivoc piata primara si secundara pe care se vor desfasura

activitatile de creditare, precum si prioritatile geografice.

Continutul efectiv al acestui element de politica de creditare trebuie sa contine

definirea explicita a zonei deservite in mod regulat de filiale sau agentii proprii,

stabilirea de limite pentru eventuala participare a bancii la credite sindicalizate tn

afara zonei sale comerciale precum si conditiile de acceptare exceptionala a altor

credite.

In ceea ce priveste standardele de creditare la acest nivel prezentarea lor nu

este decat globala si legata de contextul stabilit de strategia de creditare a bancii

pentru perioada curenta. Ele trebuie sa cuprinda precizari referitoare la tipurile de

credite, garantii si termene.

Tot prin politica de creditare trebuie stabilite limitele responsabilitatii tuturor

celor implicati in procesul de creditare. Este vorba de limitele raspunderii ofiterilor

de credite si ale comitetului de credit. Aceste limite depind de experienta si pozitia

ofiterului de credite, de garantii, de sezonalitate, precum si de capitalul/talia bancii.

Partea a doua a politicii de creditare contine principiile si procedurile pe care

banca isi bazeaza procesul de creditare. Cuprinde urmatoarele elemente:

- protectia prin asigurare;

- documentatia si garantiile mobiliare;

- incasarea creditelor restante si recuperarea garantiilor;

- norme si reglementari legale;

- stabilirea ratei dobanzii percepute;

- informatii financiare solicitate de la debitori;

- etica profesionala si conflictele de interese;

- examinarea si controlul periodic al calitatii creditelor.

53

Page 54: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Protectia prin asigurare se poate realiza pentru bunuri (cele care se constituie

in garantii, dar nu numai), pentru persoane (cadrele de conducere pentru

raspundere civila sau pentru rapiri, dar si asigurari de viata pentru debitorii

individuali In cazul creditelor pe termen lung), pentru banca insesi ca beneficiar de

asigurari si reasigurari (pentru riscul de creditare). De regula este recomandabil sa

se Incheie contracte de asigurare pentru toate riscurile asigurabile in conditii de

eficienta.

Documentatia si garatiile mobiliare solicitate trebuie sa se constituie In dosare

de creditare uniforme la nivelul intregii banci, indiferent de locatia unitatii bancare

operative si de personalul angajat.

Reglementarile legale reprezinta un element dinamic al mediului in care

opereaza banca si echivaleaza cu impunerea unor limite si a unor interdictii

referitoare la activitatea de creditare: operatii si volum. Autoritatea bancara

efectueaza inspectii periodice pentru a stabili gradul de respectare a restrictiilor in

vigoare la nivelul institutiei bancare respective. Aceste inspectii urmaresc o serie

de obiective, intre care: lichiditatea si solvabilitatea bancii, incadrarea in normele

legale in vigoare, calitatea si lichiditatea activelor bancare, precum si calitatea

sistemelor proprii de protectie si control intern.

Informatiile financiare solicitate de la client trebuie sa fie si ele specificate in

politica de creditare pentru a nu apare diferente semnificative de tratament intre

cererile tratate de diferiti ofiteri de credite si intre diferiti clienti tratati de acelasi

ofiter. Accesul la aceste informatii necesita solicitarea rapoartelor financiare

periodice si intocmirea situatiei financiare personale pentru actionari, directori,

clienti individuali. Rapoartele financiare periodice cele mai solicitate sunt bilantul

si declaratia de impunere.

Examinarea si controlul periodic al calitatii creditelor reprezinta un alt

element esential al politicii de creditare, relativ recent in practica bancara,

54

Page 55: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

determinant pentru asigurarea unui nivel de risc minim. Obiectivele urmarite prin

inspectarea periodica a portofoliului de credite sunt: reducerea pierderilor la

portofoliul de credite, detectarea prematura a erorilor si a problemelor, stimularea

initiativei ofiterului de credite pentru autocontrol si informare, respectarea

standardelor formale de creditare prin verificarea dosarelor de creditare,

respectarea normelor interne si a celor legale, informarea prin exceptie si periodica

a conducerii cu privire la starea si evolutia portofoliului de credite, fundamentarea

prelevarilor pentru pierderi.

Partea a treia a politicii de creditare cuprinde normele de creditare pe tipuri

de credite: credite imobiliare ipotecare, credite pentru constructii/investitii, credite

pentru stocuri, credite pe termen lung, credite pentru cumpararea unor bunuri

mobile, credite agricole, etc. Normele trebuie sa cuprinda descrierea tipului de

credit, destinatia creditului, scadentele preferate, tarifarea (dobanda, rate,

comisioane), plafoanele, asigurarile, garantiile solicitate, procedura de aprobare a

creditului.

3.2.2 CATEGORIILE DE RISC PRIVIND ACTIVITATEA DE CREDITARE

A BANCILOR COMERCIALE. RISCUL DE CREDIT

In relatiile lor directe cu destinatarii creditelor bancile desfasoara pentru fiecare

in parte o activitate de cunoastere si apreciere asupra beneficiarilor creditelor.

Pentru limitarea pierderilor care decurg din neincasarea la scadenta a creditelor

si dobanzilor aferente si protejarea activelor sale cele mai mari ca pondere in

intregul activ bilantier se impuneo gestionare atenta a riscului de credit care se

realizeaza apriori si posteriori.

Gestionarea a priori este o prima etapa si presupune:

-divizarea si limtarea riscurilor;

55

Page 56: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

-aprecierea calitatii (capacitatii de rambursare a) solicitantilor de cedite;

-constiuirea garantiilor.

A doua etapa gestionarea posteriori vizeaza:

-analiza portofoliului de credite si constituirea de provizioane;

-constituirea rezervei generale pentru riscul de credit.

Divizarea riscurilor care tine de gestiunea riscului global are ca obiectiv

reducerea riscurilor prin diversificare, evitarea concentrarii riscurilor prin

diversificare (economica si geografica) a plasamentelor.

Limitarea riscurilor se realizeaza prin norme stabilite de fiecare banca, dar si

prin masuri stabilite de autoritatea monetara, opozabila tuturor bancilor.

Reglementarile romanesti pentru limitarea riscului de credit se refera la:

- expunerea maxima fata de un singur debitor: cel mult 20% din fondurile

proprii bancilor;

- expunerea maxima agregat: suma totala a imprumuturilor mari (care

depasesc 10% din fondurile proprii ale bancii) nu poate depasi de ami mult de 8 ori

fondurile proprii.

Bancile sunt obligate sa limiteze riscul de credit si sa depuna toate eforturile

pentru a-si incasa debitorii. In acest scop vor fi onorate doar solicitarile de credit

pentru care exista premisele rambursarii principalului si platii dobanzilor.

Pentru evaluarea unei solicitari de credite, in cazul persoanelor juridice, sunt

urmarite urmatoarele elemente:

- analiza economico-financiara a activitatii clientilor;

- aspecte nefinanciare privind clientii: tipul de proprietate, conducerea

personalului societatii, afacerea piata etc;

- analiza perspectivelor financiare pe baza de cash-flow.

In cazul clientilor persoane fizice o metoda moderna utilizata o constituie

credit scoringul.

56

Page 57: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Credit-scoringul pe care-l putem exprima ca o notatie de apreciere sau de

evaluare atributelor solicitantului in vederea acordarii creditului, isi propune sa

stabileasca un mod de ierarhizare a solicitantilor de credit printr-o medie sau un

punctaj.

In acest sens sunt necesare stabilirea unui numar de variabile precum starea

materiala, nivelul devenituri, stabilitatea la locul de munca si la domiciliu, varsta,

sarcini familiale, comportamentul in relatie cu bancile si in calitate de debitor etc

Apoi se procedeaza la agregarea acestor informatii. Agregarea duce la acelasi

numitor dar conduce la pierderea identitatii unor caracteristici specifice subiectului.

Fenomenul de compensare ce se produce prin agregare poate pune in umbra

laturile esentiale fiind acoperite prin aprecierea pozitiva a altor caracteristici

nesemnificative pentru riscul propus: riscul minim.

Piata financiara este extrem de volatila datorita influentei unor variati factori,

obiectivi sau subiectivi, institutiile care acorda credite fiind constiente de faptul ca

maximizarea profitului implica permanenta prezenta a riscului. Majoritatea

definitiilor date riscului si modului de gestionare a acestuia sunt concentrate pe

functiile clasice ale bancilor, de intermediar in domeniul riscurilor financiare.

In general, riscul reprezinta probabilitatea de aparitie a unui eveniment care va

produce consecinte serioase pentru subiect. Aparitia riscului poate fi generata de

un numar mare de operatii si proceduri. Ca urmare, in domeniul financiar cel putin,

el trebuie vazut ca o mixtura sau ca un complex de riscuri, de regula si aparitia

unui risc poate determina aparitia in lant a altora.

Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care bancile sunt confruntate in operatiile

lor curente si nu doar riscurile specifice activitatilor bancare clasice. Este evident

ca o strategie bancara trebuie sa includa programe si proceduri de gestionare a

riscurilor bancare, privind minimizarea probabilitatii ca riscurile sa determine

potentiala expunere a bancii. Cele trei obiective ale managementului bancar sunt

57

Page 58: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

maximizarea profitabilitatii, minimizarea expunerii la risc si respectarea

reglementarilor bancare. Bancile sunt in acelasi timp subiect al tuturor riscurilor cu

care se confrunta clientii lor, riscuri cum sunt nerealizarea recoltei, schimbarile de

mediu sau esecul unui nou produs ce a fost dezvoltat la costuri mari. Cel mai

important si persistent risc cu care bancile se confrunta este riscul de credit, adica

riscul ca cealalta parte sa nu isi respecte obligatiile.

In functie de gama de operatii bancare ce pot genera riscuri putem

distinge:

- riscuri financiare;

- riscuri de livrare;

- riscuri de mediu.

Riscurile fianciare provin din orice tranzactie initiata de o banca care este

expusa unei potentiale pierderi. Principalele riscuri financiare sunt:

- Riscul de credit;

- Riscul de rata a dobanzii;

- Riscul de lichiditate;

- Riscul de schimb;

- Riscul de capital/solvabilitate.

Riscul de credit poate fi definit ca fiind riscul ca cealalta parte implicata intr-

o tranzactie financiara sa nu respecte termenele si conditiile contractului, ceea ce

determina pierderi pentru detinatorul de active. Nerespectarea obligatiilor poate fi

rezultatul falimentului, rezultatul unor schimbari temporare in conditiile de piata

sau rezultatul altor factori ce afecteaza negativ posibilitatea debitorului de a plati.

Cel mai evident exemplu al riscului de credit este acela in care clientul nu

poate sa ramburseze un imprumut. Totusi, este important de mentionat ca

58

Page 59: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

expunerea la riscul de credit se regaseste intr-o paleta larga de activitati bancare

(tranzactii comerciale, plasamente, instrumente specifice pietelor de capital cum

sunt tranzactiile futures, swap-uri, optiuni s.a.). Riscul de credit poate sa apara si

din tranzactii situate in afara bilantului. O banca poate garanta performanta unui

client pe baza de contract, in schimbul unui comision – iar acest lucru da nastere

riscului ca ea sa fie chemata sa isi respecte garanta la o data ulterioara daca clientul

nu si-a respectat obligatiile contractuale.

Riscul de credit poate sa ia forma riscului de livrare sau de tranzactionare.

Cand o banca cumpara titluri de la o terta parte sau le transfera in baza unui

contract de recumparare, se confrunta cu riscul ca cealalta parte sa fie incapabila sa

livreze titlurile la data scadentei, lasand-o expusa posibilitatii de a nu putea sa

inlocuiasca titlurile la acelasi pret.

Riscul aferent persoanelor fizice si juridice

In cazul firmelor si al populatiei, incapacitatea de rambursare este, fie rezultatul

unui decalaj intre venituri si cheltuieli (riscul fiind ca venitul viitor al debitorilor sa

se diminueze sau sa dispara), fie efectul necinstei imprumutatului (care este un risc

dificil de apreciat de catre banca care nu dispune de informatii suficiente pentru a

anticipa un astfel de comportament).

Riscul insuficientei venitului viitor este mai greu de anticipat, mai ales in

conditiile in care evolutia inflatiei impune cresterea dobanzilor bancare si, deci,

scumpirea creditului. In cazul intreprinderilor, incapacitatea de rambursare a

creditului este cauzata de mediul inconjurator, dar mai ales de factorii interni ai

firmei. Mediul inconjurator, definit ca totalitatea factorilor exogeni intreprinderii

de natura economica, politica, sociala, precum si situatia ramurii (sectorului) in

care activeaza firma, isi pune amprenta in mod decisiv asupra activitatii

intreprinderii. Decizii cu caracter politic, cum ar fi embargoul asupra vanzarilor

59

Page 60: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

unor produse (armament, produse petroliere), acorduri regionale si internationale,

au un impact profund asupra unor intreprinderi care isi vad piata de desfacere

modificata inopinat. Riscurile de natura economica provin din bulversarile

intervenite in structura economico-sociala a unei tari sau din fazele conjuncturii

economice (stiut fiind faptul ca, in perioadele de recesiune, intreprinderile pot

intampina dificultati majore ce pot culmina chiar cu falimentul acestora).

Situatia si evolutia ramurii influenteaza in mod contradictoriu activitatea unor

intreprinderi. Inovatiile, prin modificarea proceselor de fabricatie si crearea unor

produse noi sau mai competitive, pot avantaja pe piata anumite firme, in timp ce

alte intreprinderi se lovesc de evolutia gusturilor si cerintelor beneficiarilor, ceea

ce implica o reducere a productiei cerute pe piata a acestor din urma agenti

economici. Asadar, banca trebuie sa cunoasca evolutia mediului inconjurator al

intreprinderii si prin analiza ramurii in care aceasta activeaza. Bancile trebuie sa

dispuna in acest scop de ofiteri specializati pe sectoare de activitate pentru a-si

adapta in mod continuu normele interne de analiza a bazei de credit a

solicitantilor.

Incapacitatea de rambursare a creditului poate fi cauzata si de o serie de

factori interni intreprinderii precum :

- calitatea si moralitatea managementului, dificil de apreciat de catre

banca, ea cerand in acest scop un curriculum vitae si relatii de la terti privind

managementul intreprinderii si relatiile acestuia cu personalul

- incapacitatea intreprinderii ( tehnologica sau de mentalitate ) de a se

adapta pietei sau noului in materie de brevete, inventii, inovatii

- timpul in care se incaseaza creantele de la beneficiari poate

determina blocaje financiare si prin urmare, dereglari in productie si in activitatea

intreprinderii.

60

Page 61: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Managementul riscului de credit presupune prevenirea, masurarea si

gestionarea sa propriu-zisa.

Prevenirea acestui risc vizeaza doua aspecte: divizarea sa si constituirea

garantiilor.

Divizarea riscului are ca obiectiv disiparea riscurilor, astfel incat legea

probabilitatilor sa reduca posibilitatea inregistrarii unor pierderi mari din partea

bancii. Divizarea riscurilor se face mai intai intre particulari si intreprinderi,

bancile fixandu-si plafoane de credite. Pentru intreprinderi, banca isi va repartiza

riscurile acordand credite atat producatorilor mari, cat si celor mici, lucrand cu

sectoare de activitate diferite si avand o repartitie teritoriala cat mai ampla. Pentru

particulari, bancile vor acorda credite, de preferinta, la salariati, liber profesionisti

si pensionari.

Diversificarea domeniilor in care actioneaza banca si plafonarea prin limite de

credit permit mentinerea riscului de credit in limite controlabile. Din acest motiv, o

singura banca nu poate satisface uneori nevoile de creditare ale unor intreprinderi

de mari proportii. Pentru a combate acest impediment, s-au creat monopoluri

specializate constituite dintr-un numar mare de banci organizate care finanteaza

aceeasi intreprindere. Fiecarei banci din monopol ii revine o cota-parte din

volumul de credite alocate intreprinderii respective. Una sau doua banci din

monopol care au cota parte cea mai ridicata sunt numite sefe de retea. Monopolul

bancar, pe langa faptul ca divizeaza riscurile, permite si bancilor mai mici sa

finanteze intreprinderile mari, iar in cazul in care intreprinderile au dificultati,

monopolul are puterea de a impune acestora aplicarea unui plan de redresare.

Al doilea aspect amintit in prevenirea riscului de credit vizeaza constituirea

garantiilor in favoarea bancilor. Desi acestea nu sunt obligatorii in uzantele

bancare din tarile dezvoltate, in sistemul bancar romanesc garantia ramane

conditia de baza In acordarea de credite (garantia prin formele sale: gaj, ipoteca

61

Page 62: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

etc. precedand acordarea creditelor ). In mod practic, garantiile nu trebuie privite

decat ca o siguranta subsidiara, caci decizia de a acorda creditul trebuie luata in

functie de posibilitatile de rambursare care rezulta din analiza afacerii creditate de

banca; in acest sens, banca trebuie sa aiba In vedere faptul ca primii despagubiti

vor fi creditorii privilegiati, fiscul, statul, deci garantia nu va acoperi niciodata

valoarea creditului acordat. Garantiile ar trebui considerate in conditiile in care

banca acorda un credit foarte riscant, asumandu-si practic responsabilitatea

recuperarii creditului prin executarea garantiei.

Garantiile mobiliare

Cea mai protectiva forma de garantie care poate fi constituita asupra activelor

mobile ale unui debitor este gajul general asupra universalitatii bunurilor sale

mobile. Aceasta forma de garantie mobiliara este prevazuta expres de Legea

Garantiilor Reale Mobiliare, in timp ce universalitatea poate fi definita simplu ca o

referire la toate bunurile prezente si viitoare ale debitorului.

Spre deosebire de vechiul regim juridic, Legea Garantiilor Reale Mobiliare

instituie gajul comercial fara deposedare, conferind in acelasi timp creditorului

posibilitatea de a intra in posesia bunurilor gajate pentru a asigura punerea in

executare a creantei sale. In cazul gajului comercial, contractul de garantie este

considerat valabil de la data semnarii contractului de gaj si in conformitate cu

termenii si conditiile acestuia, fara a fi necesara intrarea efectiva in posesia

bunurilor gajate. Cu toate acestea, intrarea in posesie este obligatorie in anumite

cazuri, cum ar fi cazul garantiilor mobiliare avand ca obiect valori mobiliare la

purtator sau titluri reprezentand bunuri, inclusiv certificate de depozit sau

conosamente negociabile, cecuri si bilete la ordin, a caror publicitate nu poate fi

facuta decat prin intrarea in posesia instrumentului respectiv.

Garantia reala mobiliara poate avea ca obiect bunuri corporale sau necorporale,

prezente sau viitoare, determinate sau determinabile, si poate garanta obligatii

62

Page 63: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

prezente sau viitoare. In ceea ce priveste gajul civil, Codul Civil cere transmiterea

bunurilor aflate sub gaj, ceea ce face imposibila constituirea unui gaj ulterior

asupra acelorasi bunuri. Spre deosebire de gajul civil, Legea Garantiilor Reale

Mobiliare permite crearea unui gaj ulterior asupra bunurilor deja gajate.

Pentru a executa o garantie, creditorul poate solicita judecatorului sa intre in

posesia sa, instanta transmitand acestuia bunul afectat garantiei. Dupa intrarea in

posesia bunului, creditorul isi poate satisface creanta cu bunul afectat garantiei,

urmand procedura prevazuta de Legea Garantiilor Reale Mobiliare si transferand

orice surplus in contul averii debitorului.

Garantiile imobiliare

Regimul juridic al garantiilor imobiliare permite creditorului sa aiba siguranta

satisfacerii creantei sale prin existenta unei ipoteci sau a unui privilegiu.

Privilegiile sunt garantii imobiliare prin care creditorul privilegiat are dreptul de a

fi preferat altor creditori, chiar ipotecari. Ipoteca este un mijloc de garantare a

platii unei datorii, prin constituirea in favoarea creditorului a unui drept real

accesoriu asupra unui bun imobil al debitorului. Indiferent de proprietarul

imobilului supus ipotecii, dreptul la ipoteca se conserva, iar creanta creditorului va

putea fi satisfacuta pe seama imobilului ipotecat.

3.2.3 METODE SI MIJLOACE DE GESTIONARE A RISCULUI IN PROCESUL

CREDITARII

Riscul de credit apare pentru ca debitorii ajung in situatia de a nu putea sa Isi

Indeplineasca obligatiile contractuale. Experienta internationala arata ca practicile

necorespunzatoare de gestionare a riscului de credit cuplate cu politici de creditare

nefundamentate continua sa fie un factor dominant in crizele si falimentele

bancare. De aceea, o informare transparenta asupra profilelor de risc de credit ale

63

Page 64: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

bancilor este cruciala in evaluarea performantelor si a abilitatii participantilor pe

piata bancara de a supravietui pe termen lung. O informare in acest sens este de

asemenea importanta pentru a se putea masura siguranta si soliditatea sistemelor

bancare in general. Comisia de la Basel a identificat 5 arii largi in care bancile ar

trebui sa ofere transparenta pentru ca piata sa poata evalua corect potentialul lor si

acestea sunt:

- Politicile si practicile contabile

- Gestionarea riscului de credit

- Expunerile prin operatii de creditare

- Calitatea creditelor acordate

- Venituri

In acest context, managementul riscului de credit apare ca o activitate

complexa ce trebuie desfasurata astfel incat nivelul riscului asumat sa fie restrans

la maximum.

Din punct de vedere al nivelului la care se masoara, riscul de credit poate fi

individual sau global.

Riscul de credit individual surprinde probabilitatea de insolvabilitate a

debitorului sau de nerambursare a sumelor angajate de el. Asumarea de catre o

banca a riscului de credit individual presupune ca acea banca sa introduca pe

costuri pierderile realizate la data scadentei din neplata obligatiilor debitorului sau.

Riscul de credit global da expresie probabilitatii de a se deteriora calitatea

activelor bancare angajate in cadrul creditelor si este o functie crescatoare ce

depinde de masa creditelor acordate, de rata dobanzii si de mediul economic

national.

Indiferent de forma concreta in care se manifesta riscul de creditare, pentru

gestionarea acestuia bancile recurg la:

64

Page 65: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

- Decizii echilibrate de creditare prin care riscul creditului este corect evaluat si

apreciat, in cadrul unei politici de creditare echilibrata si in directa legatura cu cota

de piata a respectivei societati bancare.

- Diversificarea portofoliului de credit in asa fel incat pierderile sa nu fie

concentrate In timp.

- Transferul riscului asupra unor terte persoane prin recurgerea la tehnica

asigurarilor.

- Fuziunea societatilor bancare.

Urmarirea, gestionarea si controlul riscului de credit se pot discuta la nivel de

client sau la nivel de portofoliu bancar.

Riscul de credit la nivel de client

Analiza riscului de credit pe client trebuie efectuata la aprobarea creditului pe

baza datelor consemnate de catre ofiterul de credit in nota de aprobare a creditului.

Aceasta analiza de risc vine in completarea analizei creditului din punct de vedere

al necesitatii si oportunitatii sale.

Teoretic, clasificarea creditului si implicit a clientului intr-o anumita categorie

de risc pentru banca, are drept scop identificarea creditelor ce necesita o urmarire

atenta si diferentierea ratelor de dobanzi.

In evaluarea riscului de credit trebuie avut In vedere principiul utilizat in

practica bancara americana, al “celor 5 C” ai creditului: caracterul, capacitatea,

capitalul, conditiile, colateralul.

Normele bancare prevad anumite conditii legate de calitatea juridica a

agentilor economici si de bonitatea acestora. Pe baza documentatiei contabile,

pusa la dispozitia bancii de catre client, se determina situatia financiara

65

Page 66: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

curenta a acestuia. Astfel, pentru stabilirea bonitatii solicitantului de credit,

bancile utilizeaza indicatori economico-financiari prevazuti si in norme

oficiale:

Indicatori de lichiditate :

Lichiditatea generala = Active circulante / Datorii curente

Lichiditatea imediata = ( Active circulante – Stocuri ) / Datorii curente

Rata solvabilitatii generale = Active totale / Datorii curente

Indicatori de echilibru financiar :

Rata autonomiei financiare = Capitalul propriu / Pasive totale

Rata de finantare a stocurilor = Fond de rulment / Stocuri

= (Capitalul permanent - Active Imobilizate) /

Stocuri

Rata datoriilor = Datorii totale / Active totale

Rata capitalului propriu fata de activele imobilizate = Capital propriu / Active

imobilizate

Rata de rotatie a obligatiilor = Cifra de afaceri / Media datoriilor totale

Viteza de rotatie in zile = 360 / Rata de rotatie a obligatiilor

Indicatori de gestiune

Rotatia activelor circulante = Cifra de afaceri / Active circulante

Viteza de rotatie in zile = 360 / Rotatia activelor circulante

Rotatia activelor totale = Cifra de afaceri / Active totale

Viteza de rotatie in zile = 360 / Rotatia activelor totale

Durata medie de recuperare a creantelor = Cifra de afaceri / Media creantelor

totale

Viteza de rotatie in zile = 360 / Durata medie de recuperare a creantelor

Indicatori de rentabilitate

66

Page 67: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Rata rentabilitatii economice = Profit brut / Capital permanent

Rata rentabilitatii financiare = Profit net / Capital propriu

Rata rentabilitatii resurselor consumate = Profit net / Cheltuieli totale

Punctul critic al rentabilitatii = CFT / [1-(CFT + CVT)], unde CFT reprezinta

cheltuielile fixe totale, iar CVT reprezinta cheltuielile variabile totale.

Indicatori ai fondului de rulment ( FR )

FR total = Total Active - Active imobilizate

FR permanent = Capitalul propriu total + Imprumuturi si datorii financiare* -

Active imobilizate

* Imprumuturile si datoriile financiare sunt acele obligatii a caror scadenta

depaseste un an

FR propriu = Capitalul propriu total - Active imobilizate

Necesarul de finantat = FR permanent + Plati restante - FR propriu + Pierderi

neacoperite in exercitiile anterioare

Gradul de acoperire a activelor circulante cu capital propriu ( % ) = FR

propriu / FR total

Nevoia de FR = Stocuri + Creante + Active de regularizare - Datorii curente -

Pasive de regularizare

FR net global = Capital permanent - Active imobilizate

Trezoreria Neta = FR net global - Nevoia de FR

Cash-flow-ul (fluxul de lichiditati).

Reintroducerea creditelor de trezorerie a permis acordarea acestora pe baza

planului de trezorerie, document in care deficitul sau excedentul de trezorerie este

stabilit conform formulei:

Ni = ( Si + C ) - ( Cs + R + I )

unde : Ni= necesarul de creditare in perioada i;

67

Page 68: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Si= stocuri privind activele din ultimul bilant;

C= cheltuieli de productie previzionate pentru perioada pentru care se

stabileste necesarul de creditare conform bugetului de venituri si cheltuieli;

Cs= capitalul social aferent activelor circulante, stabilit prin deducerea

din capitalul social total a mijloacelor fixe la valoarea ramasa;

R= resursele atrase (din ultimul bilant), influentate de factori ce se

prevede ca vor actiona in perioada programata si care vor duce la modificarea lor;

I= incasari din realizarea productiei pe perioada previzionata, cuprinse

in bugetul de venituri si cheltuieli pentru indicatorul „cifra de afaceri ”.

Pot exista doua situatii, si anume:

Necesarul de creditare este mai mare decat creditul acordat anterior, ceea ce

reflecta un deficit de trezorerie ce va fi acoperit prin acordarea de noi credite.

Necesarul de creditare este inferior creditului acordat anterior, caz in care se

inregistreaza un excedent de trezorerie din care va fi rambursat creditul

anterior.

Unitatile bancare, conform Normelor B.N.R., au obligatia de a efectua

analiza calitatii portofoliului de credite pentru toti clientii (indiferent de

forma de proprietate) care au credite in sold si, pe aceasta baza, sa se

determine nivelul necesar al provizioanelor de risc pentru creditele si

dobanzile neincasate la scadenta.

De asemenea, unitatile bancare analizeaza si credibilitatea solicitantului de credite,

in ce priveste :

- calitatea conducerii (experienta, nivel de calificare profesionala)

- calitatea activitatii si domeniul in care isi exercita activitatea

- piata pe care activeaza si tendinta acesteia

- strategia si sansele sale de realizare.

68

Page 69: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Legea Bancara stabileste ca structura documentatiei economico-financiare,

necesara incheierii contractului de credit intre bancile comerciale si clientii lor, sa

cuprinda in mod expres urmatoarele:

- situatii financiare curente ale solicitantului de credit si ale oricarui garant al

acestuia, inclusiv proiectia fluxurilor financiare pentru perioada de rambursare a

creditului si de plata a dobanzilor;

- descrierea modalitatilor de garantare pentru plata integrala a datoriei si, dupa

caz, evaluarea bunurilor care fac obiectul garantiei;

- descrierea conditiilor creditului, cuprinzand valoarea creditului, rata dobanzii,

schema de rambursare si obiectivul debitorului sau scopul pentru care a solicitat

creditul;

- semnatura fiecarei persoane, care a autorizat creditul in numele bancii.

Bancile comerciale care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei se supun

cerintelor prudentiale stabilite de catre B.N.R. In ceea ce priveste clasificarea

creditelor, constituirea provizioanelor, nivelul de solvabilitate, rezervele minime

obligatorii si pozitiile valutare.

Se mai poate tine cont de urmatoarele aspecte:

1. Realizarea urmaririi lunare a riscului de credit la nivelul portofoliului global

prin intermediul indicatorilor de risc

2. Urmarirea oportunitatii cuprinderii in fisa de analiza a creditului, a evaluarii

riscului si incadrarii in categoriile de risc – mic, mediu, mare – in functie de

rezultatele analizei privind conducerea, veniturile si recuperarea garantiilor

3. Diferentierea ratelor de dobanda, prin aplicarea la dobanzile minime stabilite a

unei prime de risc care sa varieze in functie de riscul de credit (mic-mediu-

mare)

69

Page 70: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

4. Cresterea de provizioane, inca de la aprobare, pentru creditele cu risc mare sau

mediu, in proportie de 5-10% din valoarea creditului.

Riscul de credit la nivel de portofoliu bancar

Gestiunea riscului de credit global are la baza doua principii: diviziunea si

limitarea riscurilor.

Divizarea riscului de creditare urmareste evitarea concentrarii riscurilor prin

diversificarea plasamentelor si creditelor in special. Concentrarea clientilor intr-un

singur domeniu de activitate este relativ periculoasa pentru o banca universala: in

perioada de recesiune pot interveni greutati de exploatare. In sfera creditarii

particularilor, diversificarea portofoliului este in primul rand o diversificare

teritoriala. La creditarea agentilor economici importanta este diversificarea

sectoriala sau economica, iar in ceea ce priveste clientii suverani – diversificarea

geografica. In cazul Romaniei, bancile isi propun o diversificare a portofoliilor

institutionale prin dezvoltarea activitatilor de creditare a sectorului privat.

Pe de alta parte, se poate intampla ca intreprinderi de talie mare sa aiba nevoie

de creditare care sa depaseasca limita rezonabila de angajament a unei singure

banci. De regula, acolo unde gradul de dezvoltare a pietelor o permite, astfel de

firme recurg direct la piete pentru a-si asigura finantarea fara intermediar. O alta

solutie o reprezinta constituirea de pool-uri bancare. Un pool bancar reprezinta

ansamblul bancilor unei singure intreprinderi mari, ansamblu structurat si organizat

de o maniera precisa. Aceasta solutie are dezavantajul ca dilueaza responsabilitatea

bancilor participante, dar si avantajul divizarii riscurilor. Pool-ul permite si

participarea bancilor mici la finantarea marilor intreprinderi (operatie mai putin

riscanta si mai putin costisitoare) si are si autoritate mai mare in impunerea unui

plan de redresare a debitorului in caz de dificultate.

70

Page 71: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Limitarea riscurilor. Fiecare banca, in functie de calitatea mediului economic

si de evolutia parametrilor sai proprii, asigura limitarea riscurilor in doua feluri:

global si analitic, astfel:

- fixand o limita proprie, interna a angajamentului sau global in operatii

riscante, dar rentabile. Se stabileste o limita maxima pentru ponderarea activitatilor

(plasamentelor) riscante In total active sau relativ la capitalul bancar;

- fixand plafoane de credit pe debitor, grup de debitori, sector de activitate sau

zona geografica pentru a preveni ca modificari semnificative ale situatiei

economice a acestor grupe sa-i afecteze negativ expunerea la risc.

Se mai pot stabili plafoane de tip “stop-loss” care definesc riscurile maxime

referitor la pierderile constatate sau la provizioanele constituite.

Foarte utile se pot dovedi si limitele interne stabilite pe baza unor scenarii de

criza, limite greu de definit In momentul in care criza se produce. Preferabil este ca

banca sa fie pregatita pentru eventualitatea producerii unei crize, oricat de

improbabila ar parea aceasta intr-un context dat.

Pe de alta parte, banca centrala, ca autoritate bancara, isi asuma

responsabilitatea limitarii expunerii consolidate la risc in cadrul sistemului bancar,

stabilind norme cu caracter obligatoriu. Rolul autoritatii bancare este de

impulsionare, control si sanctionare. Normele se refera la limitarea riscurilor si

vizeaza imprumuturile mari acordate clientilor de catre societatile bancare.

Analiza riscului de portofoliu pe total banca pe baza evolutiei unor indicatori si

compararea lor cu obiectivele strategice ale bancii sau cu indicatorii altor banci,

este o metoda eficienta de determinare a riscurilor si un mod de orientare in

stabilirea politicii si strategiei in activitatea de creditare.

Intrucat creditele reprezinta cea mai mare parte a activelor si sursa principala

de venituri a bancii, riscul de credit trebuie analizat strans legat de veniturile bancii

si de calitatea activelor.

71

Page 72: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Cei mai semnificativi indicatori utilizati in analiza riscului in activitatea de

creditare sunt:

1. Rentabilitatea activelor: furnizeaza informatii asupra profitabilitatii bancii.

tendinta de scadere a acestui indicator arata ca banca are dificultati in ceea ce

priveste realizarea veniturilor.

2. Venituri nete din dobanzi

Active medii purtatoare de dobanzi

Tendinta de crestere a acestui indicator arata o buna gestionare a activelor si

pasivelor bancii, dar in acelasi timp si existenta unor active riscante mari. In

general acest indicator trebuie sa se situeze intre 3-10%.

3. Venituri din dobanzi

Active medii purtatoare de dobanzi

Acest indicator variaza in functie de nivelul dobanzilor pe piata si de aceea trebuie

comparat permanent cu indicatorul realizat de alte banci. Un nivel ridicat al acestui

indicator, comparativ cu alte banci, poate indica existenta in portofoliu a unui

numar mai mare de credite cu probleme sau aplicarea unei politici de creditare

conservatoare.

4. Soldul mediu al creditelor

Active medii purtatoare de dobanda

72

Page 73: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Acest indicator ajuta la identificarea potentialelor riscuri in portofoliul de credite.

tendinta sa de crestere poate fi un indiciu pentru revizuirea provizioanelor pentru

credite si constituirea lor corespunzator.

5. Fond de risc

Total active

Un nivel acceptabil al acestui indicator trebuie sa fie mai mare ca 1. Tendinta de

crestere arata o politica agresiva de creditare cu implicatii asupra cresterii activelor

riscante.

6. Provizioane

Total active

Acest indicator arata calitatea activitatii de analiza a creditelor. Tendinta de

crestere indica o crestere a ponderii creditelor riscante in total portofoliu si poate fi

un indiciu pentru revizuirea provizioanelor. Un nivel acceptabil al acestuia este

mai mic de 0.20%.

7. Credite neperformante

Total credite

Indicatorul arata scaderea calitatii portofoliului si poate fi un indiciu in stabilirea

provizioanelor in mod corespunzator. In general acest indicator este acceptabil

peste 1%, dar 10% este mult prea mare.

8. Capital

Active riscante

73

Page 74: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Un nivel redus al acestui indicator limiteaza cresterea bancii si arata imposibilitatea

de a absorbi pierderi suplimentare. Nivelul acceptat pe plan international este de

8%.

9. Rata de crestere a activelor

Rata de crestere a capitalului

Un raport al acestor cresteri mai mari ca 1, indica o crestere a activelor mai mare

decat cresterea capitalului, cu influente asupra cresterii eventualelor pierderi din

credite si diminuarii cresterii capitalului, avand ca urmare reducerea veniturilor

(profitului).

10. Credite

Active

Indicatorul masoara lichiditatea bancii si se situeaza, in general, intre 45-80%, dar

peste 65% este considerat deja prea mare. Un nivel mare al acestui indicator arata o

politica agresiva de creditare, care poate avea implicatii asupra cresterii pierderilor

din credite.

11. Credite restante

Total credite

Nivelul acestui indicator trebuie sa fie cat mai mic cu tendinta spre 0.

12. Credite

Depozite + Disponibilitati

Indicatorul arata modul de acoperire a creditelor cu resurse din depozite si

disponibilitati si indica riscul de lichiditate. Un nivel acceptabil al acestui indicator

74

Page 75: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

trebuie sa se situeze sub 80%. O crestere semnificativa a acestui indicator afecteaza

lichiditatea bancii, si poate fi un indiciu In cresterea riscului in creditare.

13. Depozite la vedere

Total depozite si disponibilitati

Nivelul acceptabil al acestui indicator este de 30%. Cresterea lui reflecta

instabilitatea resurselor utilizate In acoperirea plasamentelor.

Calcularea acestor indicatori poate servi drept indiciu in identificarea unor

posibile riscuri in activitatea de creditare. In functie de riscurile ce se doresc a fi

analizate, este necesar calculul unor indicatori suplimentari.

Tendintta de crestere a raportului Credite/Active indica asumarea unor riscuri

suplimentare de catre banca. Analiza detaliata a acestor riscuri presupune calculul

unor indicatori suplimentari pe categorii de credite, pe sectoare economice, pe

clienti, etc.

Creditele restante

Pentru prevenirea si diminuarea riscurilor cat si pentru asigurarea garantiilor,

pe mapamond exista societati de asigurare cu o lunga experienta ce au in obiectul

lor de activitate asigurarea creditelor si garantiilor, insa societatile de asigurari

romanesti nu au preluat aceste riscuri decat intr-o forma incipienta, partiala.

Pentru acoperirea pierderilor la portofoliul de credite se folosesc atat retinerea

riscurilor, cat si cedarea lor prin asigurare.

Se pot incheia asigurari pentru bunurile ce se constituie garantie materiala a

creditului acordat sau asigurari de viata si de accident pentru titularii privati ai unor

contracte de creditare pe termen lung.

Desi nu este cea mai importanta modalitate de finantare a riscurilor, ca volum,

protectia prin asigurare este foarte eficienta si putin costisitoare pentru banca,

deoarece incheierea acestor contracte de asigurare poate fi impusa clientului.

75

Page 76: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Aceste asigurari sunt de regula, primele oferite direct de bancile care urmaresc

extinderea activitatii in sfera altor servicii financiare decat cele traditional bancare.

Marimea fondului de rezerva la un moment dat se calculeaza pe stoc; astfel

valoarea fondului la sfarsitul unei perioade se determina adaugand provizioanele la

rezerva initiala si scazand pierderile suportate pe parcursul perioadei respective.

Provizioanele pentru creantele indoielnice sunt de doua categorii:

- provizioanele sau rezervele pentru creantele ndoielnice, constituite pentru

acoperirea unor pierderi viitoare potentiale, neidentificate in momentul crearii lor.

Acestea sunt disponibile Iin mod liber pentru a acoperi acele pierderi care se vor

materializa ulterior. Ele fac parte din fondurile proprii ale bancii.

- provizioane pentru acoperirea pierderilor identificate deja; dupa aceste norme nu

ar trebui incluse in fondurile proprii.

Tipuri de rezerve bancare

In scopuri analitice, la mai multe banci, rezervele se grupeaza in:

- rezerve specifice sau alocate – sunt cele pe care banca le considera

asociate unei anumite grupe de credite sau unui anumit credit. Daca un anumit

credit devine mai riscant decat celelalte credite din aceeasi categorie, atunci banca

fie majoreaza rezervele sale pentru acel credit sau aloca o parte din rezervele sale

special pentru acoperirea pierderilor potentiale la acel credit;

- rezervele generale sunt libere si pot acoperi orice pierdere.

Aceasta grupare a rezervelor permite o mai buna analiza a necesarului de

rezerve.

Determinarea marimii rezervelor bancare se face dupa o procedura ce are

caracter normativ (conform normelor bancii centrale) sau autonormativ (conform

normelor interne din politica de creditare proprie).

Marimea rezervelor este influentata de o serie de factori, cum ar fi:

- regimul fiscal;

76

Page 77: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

- prevederile normative;

- calitatea portofoliului de credite si a mediului economic.

Pentru a stabili volumul fondului de rezerva pentru pierderi la portofoliul de

credite se pot folosi, in principiu, mai multe metode de calcul.

Folosirea unui procent constant fata de valoarea portofoliului de credite se

practica in perioade de stabilitate economica si nu necesita evaluarea prealabila a

riscurilor. Procentul folosit este maximul admis de lege pentru a fi prelevat din

profitul brut. Folosirea acestei metode limiteaza analiza pe care banca trebuie sa o

faca pentru a determina exact marimea rezervelor sale si poate crea probleme, cum

ar fi:

- formularea unor obiectii din partea inspectorilor autoritatii bancare sau

din partea expertilor contabili, caci estimarea rezervelor trebuie sa se faca pe baza

pierderilor anticipate;

- in cazul folosirii repetate, procedura poate duce la acumularea unor

rezerve insuficiente pentru a face fata unei perioade mai Indelungate de criza.

O alta metoda de calcul ar fi adoptarea politicii concurentilor in domeniul

rezervelor bancare. In acest context banca isi stabileste rezervele in functie de

nivelul acestora la concurentii ei, respectiv la talia sa. Se poate folosi cu succes

caci rapoartele financiare – mai ales ale bancilor mari – sunt accesibile. Se

presupune ca aceste banci au investit suficient in prognoza conditiilor de pe pietele

creditului pentru ca nivelul rezervelor lor sa poata fi considerat ca fiind

corespunzator. Este o solutie economica si care poate da bune rezultate, cu conditia

ca bancile sa opereze pe aceleasi piete si sa aiba rentabilitati apropiate. Cel mai

adesea este folosita pentru fundamentarea complementara a nivelului rezervelor si

rareori exclusiv.

Marimea rezervelor se determina si pe baza seriilor de date referitoare la

pierderile inregistrate in anii anteriori (experienta anterioara). Este folosita in

77

Page 78: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

special de bancile mici caci pierderile inregistrate anterior pe grupe relativ

omogene de credite pot oferi o buna estimare a evolutiei viitoare. Interpretarea

trebuie facuta cu discernamant caci trebuie selectate tendintele reale de influentele

sezoniere, precum si de faza ciclului economic si eventuala modificare a strategiei

manageriale.

Daca obiectivul principal il reprezinta optimizarea gestiunii veniturilor, atunci

pentru a nivela variatia acestora, bancile pot alege anii cu venituri mai mari pentru

a face prelevari majore pentru fondul de rezerva.

Gestiunea profitului este principial si problematic similara metodei de gestiune

a veniturilor. Obiectivul central devine optimizarea rentabilitatii bancii si aplicarea

acestei metode depinde de regimul fiscal al prelevarilor pentru rezerve. Pentru a

limita aceasta practica de falsa imunizare la conditiile adverse de mediu, de

exemplu, bancile mari pot fi scutite de plata impozitelor aferente doar pentru

pierderile efectiv suportate.

O metoda analitica recomandata de autoritatile bancare este analiza creditelor.

Aceasta presupune un volum mai mare de munca, dar si o determinare apropiata de

nivelul necesar al prelevarilor pentru fondul de rezerva. Prelevarile ar trebui sa fie

cat mai reduse, caci reprezinta cheltuieli, dar pentru ca pot avea un tratament fiscal

particular si sunt luate in calcul la determinarea gradului de capitalizare face ca

bancile sa fie interesate sa nu reduca volumul rezervelor.

Volumul rezervelor necesare este estimat pentru fiecare tip de credite apoi

insumat si comparat cu valoarea initiala a rezervelor. Diferenta o reprezinta

prelevarile necesare.

Banca are obligatia de a-si constitui provizioane specifice de risc, nivelul

acestora fiind stabilit de BNR. Clasificarea portofoliului de credite se face de doua

ori pe an, respectiv la sfarsitul lunilor iunie si decembrie si se raporteaza la BNR.

78

Page 79: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Masurarea riscului de credit in vederea constituirii provizioanelor de risc

impune evaluarea performantelor financiare ale tuturor clientilor bancii, pe baza

bilanturilor contabile de la 30 iunie si 30 decembrie, evaluare care este identica cu

cea utilizata la acordarea creditelor. In urma evaluarii performantelor financiare ale

clientilor, creditele vor fi incluse in una din urmatoarele categorii:

standard, categoria „A”: cuprinde clientii a caror performante economice si

financiare sunt foarte bune si permit achitarea la scadenta a dobanzii si a ratelor;

totodata, din analiza efectuata, se prefigureaza mentinerea si in perspectiva a

performantelor financiare la un nivel ridicat ;

in observatie, categoria „B”: performantele financiare sunt bune sau foarte

bune, dar nu pot mentine acest nivel intr-o perspectiva mai indelungata;

substandard, categoria „C”: performantele financiare sunt satisfacatoare, dar au

o evidenta tendinta de inrautatire;

indoielnic, categoria „D”: performantele financiare sunt scazute si cu o

ciclicitate usor de sesizat la intervale scurte de timp;

pierdere, categoria „E”: performantele financiare arata pierderi si exista

perspective clare ca nu pot fi platite nici ratele, nici dobanzile.

Serviciul datoriei, respectiv capacitatea agentului economic de a rambursa

creditele la scadenta si a plati dobanzile datorate la termenele stabilite, va fi

incadrat astfel:

▪ intre 0 si 15 zile;

▪ intre 16 si 30 de zile;

▪ intre 31 si 60 de zile;

▪ intre 61 si 90 de zile;

▪ minimum91 de zile.

79

Page 80: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Pentru persoanele fizice, clasificarea portofoliului de credite se face, in functie

de serviciul datoriei, astfel:

categoria „A”, foarte bun: clientul nu are rate si/sau dobanzi restante;

categoria „B”, bun: clientul a inregistrat accidental rate sau dobanzi restante pe

perioade de pana la maxim 7 zile;

categoria „C”, slab: clientul are o rata si dobanzile aferente restante de pana la

30 de zile;

categoria „D”, foarte slab: clientul are doua rate si dobanzile aferente restante;

categoria „E”, necorespunzator: clientul are peste doua rate si dobanzile

aferente restante.

La determinarea provizioanelor, expunerea debitorului poate fi micsorata cu

valoarea unor angajamente, cum ar fi :

- garantii neconditionate de la Guvernul Romaniei sau de la B.N.R;

- garantii neconditionate de la bancile din tarile care nu pun probleme in ceea ce

priveste riscul de tara;

- garantii neconditionate de la alte banci din Romania;

- depozite gajate, plasate la banca creditoare;

- colaterale acceptate de conducerea bancii.

Creditul va fi clasificat conform matricei ce este prezentata mai jos:

Serviciul

datoriei

Performanta financiara

0-15 zile Standard In

observaTie

Substandard Indoielnic Pierdere

16-30 de zile In Substandard Indoielnic Pierdere Pierdere

80

Page 81: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

observaTie

31-60 de zile Substandard Indoielnic Pierdere Pierdere Pierdere

61-90 de zile Indoielnic Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere

Minim 91 de

zile

Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere

Sumele aferente provizioanelor de risc se includ in cheltuieli. Utilizarea si

deductibilitatea fiscala a acestor provizioane sunt reglementate de catre B.N.R. si

Ministerul Finantelor.

Constituirea efectiva a provizioanelor specifice de risc se face conform

tabelului de mai jos:

Nivel provizion specific

- credit “standard” 0%

- credit “in observatie” 5%

- credit “substandard” 20%

- credit “indoielnic” 50%

- credit “pierdere” 100%

In aceasta etapa, se pot determina pe sectoare de activitate (ramuri industriale,

zone geografice, categorii socio-profesionale de clienti) ponderea imprumuturilor

slabe in total imprumuturi acordate de banca, ponderea pierderilor din imprumuturi

acordate acestor ramuri si categorii de clienti in total imprumuturi acordate de

banca, ponderea provizioanelor in total imprumuturi etc. Comparand cele doua

sume ale activelor cu risc determinate in cele doua etape, banca poate sa intervina

81

Page 82: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

in vederea diminuarii riscului, fie prin stabilirea unor plafoane de credite pe

sectoare si categorii de clienti, fie nemaiacordand credite sectoarelor care aduc

pierderi bancii. Aceasta presupune o adaptare din mers a politicii de creditare a

bancii la conditiile reale ale economiei si orientarea ei catre alte categorii de

clienti. Suma imprumuturilor neperformante sau pierdute trebuie sa fie mai mica

sau cel mult egala cu limita stabilita in prima etapa, adica de maxim 8% din

fondurile proprii ale bancii.

Rezervele pentru acoperirea pierderilor la portofoliul de credite

Rezervele pentru pierderi sunt un fond bancar, element al capitalului propriu,

alimentat din profitul brut in limita legii si destinat acoperirii pierderilor cauzate de

riscul de nerambursare (in limita a 2% din soldul creditelor acordate).

Fondul apare atat in bilantul bancilor (pasive) cat si in contul de profit si

pierderi la cheltuielile suportate din profit (provizioane).

Revizuirea creditelor reduce pierderile si permite in acelasi timp atingerea

unor probleme, cum ar fi:

- asigurarea aplicarii uniforme a documentatiei de creditare;

- verificarea respectarii politicii de credit, a normelor bancii si a reglementarilor

bancare;

- informarea managementului bancii despre situaia generala a portofoliului de

credite;

- monitorizarea ofiterilor de credite care sunt raspunzatori de evolutia nefavorabila

a creditelor, in cazul in care nu au luat nici o masura de limitare a pierderilor.

Unele indicii, cum ar fi: plati intarziate ale ratelor si dobanzilor, schimbarea

managementului, actiuni legale impotriva clientului, deteriorarea relatiilor acestuia

cu partenerii de afaceri sau cu personalul angajat, unele evenimente nedorite

82

Page 83: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

(furturi, dezastre naturale s.a.m.d.) ne semnaleaza transformarea respectivului

credit Intr-unul cu probleme. In acest caz, ofiterul de credite trebuie sa intervina

pentru a preveni deteriorarea si pentru a micsora pierderea potentiala.

Solutia preferata pentru un credit-problema este renegocierea planului de

actiune cu clientul, pentru a incerca salvarea intereselor atat ale bancii, cat si ale

clientului. Planul de actiune este de fapt un acord (contract de imprumut revizuit)

prin care se stabileste un nou program de rambursare a creditului si dobanzilor,

extinzandu-se astfel autoritatea bancii prin participarea acesteia la luarea deciziilor

in cadrul firmei. Mai pot aparea probleme atunci cand garantia devine insuficienta

prin scaderea pretului sub valoarea stipulata in contract, caz in care banca trebuie

sa obtina garantii suplimentare de la debitor. In cazul in care creditul nu a fost

utilizat conform contractului, iar situatia sa il caracterizeaza drept un credit-

problema, aceste motive pot fi baza pentru un acces legal la resursele clientului

inaintea altor creditori.

Salvarea creditului consta in recuperarea unor creante de catre banca, prin

preluarea acestora de catre o alta intreprindere care finanteaza cumpararea

creantelor. Operatiunea este avantajoasa pentru banca, deoarece ea „scapa ” de

creantele-problema si le recupereaza la valoarea lor contabila (nu la valoarea de

piata, care ar fi putut sa fie cu mult sub valoarea contabila). Derularea unei astfel

de operatiuni este posibila atunci cand debitorul a suferit un „accident ”, iar

imaginea si puterea lui economica prezinta interes pentru alte intreprinderi. O alta

tehnica de salvare a creditului consta in vanzarea creantelor de catre banca unei

banci trusty care se ocupa cu forfetarea creantelor, transformandu-le in bani in

schimbul unui comision. Operatiunea permite recuperarea partiala a creantelor de

catre banca, partea nerecuperata urmand a fi suportata de banca din provizioanele

pe care si le-a constituit.

83

Page 84: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

3.3 FOLOSIREA PORTOFOLIULUI DE TITLURI PENTRU MINIMIZAREA

RISCURILOR FINANCIARE

Portofoliul de titluri al unei banci este format din active financiare (mai ales

titluri de credit) care aduc bancii dobanzi (de regula fixe) pana la scadenta. In mod

traditional plasamentul in valori/active financiare a fost tratat ca plasament

rezidual: bancile isi constituie mai intai rezervele minime obligatorii, apoi se

constituie rezerva de active lichide, se acopera cererea de credite si in cele din

urma, daca mai raman resurse disponibile, acestea sunt investite in titluri. Numai

ca aceste titluri din portofoliu pot fi folosite in mod intentionat pentru a acoperi

nevoi previzibile de lichiditate fara cost de oportunitate.

Portofoliul de titluri gestionat in mod activ poate indeplini mai multe functii, in

primul rand in gestiunea lichiditatii dar si in satisfacerea conditiilor legale pentru

garantii la credite de refinantare, pentru minimizarea riscului de piata, pentru

diversificare si, la limita, pentru optimizarea regimului fiscal al bancii.

3.3.1 PRINCIPALELE TIPURI DE VALORI MOBILIARE DIN PORTOFOLIUL

DE TITLURI AL BANCILOR

Valorile mobiliare detinute de banci sunt preponderent sau exclusiv (ca efect al

reglementarilor in vigoare) titluri de credit. Acestea se pot clasifica in functie de

scadenta, de regimul dobanzii practicate, tratamentul fiscal al veniturilor aferente,

precum si In functie de calitatea lor.

Calitatea unui titlu de credit depinde de ansamblul riscurilor asociate detinerii

sale In portofoliu. Acestea sunt riscul de lichiditate (care afecteaza nivelul

cheltuielilor implicate de vanzarea lui inainte de scadenta), riscul de credit sau de

84

Page 85: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

nerambursare (asociat calitatii debitorului emitent), riscul de piata (risc de variatie

a ratei dobanzii pe piata si, eventual, risc valutar) si riscul de variatie a puterii de

cumparare atunci cand rata reala a dobanzii devine negativa precum si riscul de

rambursare anticipata (doar pentru titlurile pe termen lung cu aceasta optiune

pentru emitent).

Clasificarea titlurilor din portofoliul bancar

Din punct de vedere al scadentei lor, titlurile de credit se impart in instrumente

pe termen scurt si instrumente pe termen lung.

Din prima categorie – plasamente pe termen scurt – fac parte rezervele

excedentare vandute de alte banci (peste noapte sau cu scadente foarte scurte),

bonurile de tezaur (publice, practic fara risc de credit, circula prin scontare), note

emise de administratia locala sau de agentii publice si alte organisme

guvernamentale, titluri de credit privat pe termen scurt – titlurile comerciale –

(circula prin scontare), certificate de depozit negociabile (depozite la termen de

valoare mare ce pot fi vandute/cumparate inainte de scadenta), scrisori de garantie

bancara (titluri de credit folosite in finantarea operatiilor de comert exterior si

garantate de banca unuia dintre parteneri) si titlurile luate in pensiune.

Titlurile de credit pe termen lung sunt exclusiv obligatiuni publice sau private.

Cele publice pot fi emise de guvern sau de organele administratiei publice locale

dar si de diverse agentii si organisme guvernamentale autorizate sa-si finanteze

activitatile in acest fel. Obligatiunile private sunt ipotecare sau ale unor companii si

variaza mult din punct de vedere al calitatii emitentului debitor; in portofoliul

bancar nu se regasesc, ca regula, decat cele de calitate superioara, cele de calitate

inferioara (junk bonds) nefiind recomandate.

85

Page 86: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Portofoliul comercial si cel de investitii

In cele mai multe tari portofoliul bancar de titluri este impartit in doua

categorii, distincte ca tratament contabil si fiscal, in functie de destinatia titlurilor

din portofoliile respective: portofoliul comercial si cel de investitii.

Portofoliul comercial de titluri contine acele titluri care sunt destinate vanzarii,

indiferent de scopul acestei operatii, deci indiferent daca vanzarea se face in scop

lucrativ sau pentru gestiunea riscului. Veniturile realizate sunt considerate element

al veniturilor bancare curente, la valoarea lor neta, adica la valoarea efectiva a

pierderilor/castigurilor de capital (calculata ca diferenta intre veniturile realizate la

vanzare si cheltuielile facute la cumpararea titlurilor). Valoarea postului

corespunzator se calculeaza intotdeauna la cursul zilei (market to market).

Portofoliul de investitii este format din ansamblul titlurilor pe care banca le-a

cumparat pentru veniturile pe care le incaseaza ca detinator al lor, deci ca

plasament financiar. Aceste titluri sunt inregistrate la pretul la care au fost

cumparate astfel ca valoarea acestui post poate fi inselatoare.

86

Page 87: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

CAPITOLUL 4

CORELAREA OPERATIUNILOR ACTIVE CU CELE PASIVE -

INSTRUMENT DE SPORIRE A PERFORMANTELOR BANCARE

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Pornind de la notiunea de patrimoniu, bilantul oricarei societati comerciale

(inclusiv bancara) reprezinta o „fotografie”, la un moment dat, a structurilor de

activ si de pasiv ale societatii respective.

Activul si pasivul patrimonial pot fi analizate in dubla ipostaza:

a. Activul patrimonial, reprezinta totalitatea bunurilor economico-financiare

de care dispune un agent economic la un moment dat, iar pasivul reprezinta

totalitatea surselor financiare care au stat la baza constituirii acestor bunuri;

b. Pasivul patrimonial reprezinta obligatiile (datoriile) pe care un agent

economic le are la un moment dat, iar activul patrimonial reprezinta o resursa cu

ajutorul careia se pot rambursa, la scadenta, obligatiile din pasiv.

Activul patrimonial se poate clasifica in functie de valorificare si lichiditate.

87

Page 88: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Valorificarea reprezinta modul in care activele isi transmit valoarea in

bunurile nou create sau in serviciile prestate.

Unele active isi transmit valoarea intr-un termen mai indelungat (de regula

peste un an). Acestea se numesc active fixe si sunt caracterizate prin amortizare

(valoarea transmisa bunului nou creat intr-o anumita perioada de timp – luna, an).

Alte active isi transmit valoarea intr-un termen scurt (intr-un singur ciclu de

productie). Acestea se numesc active circulante (curente).

Lichiditatea reprezinta capacitatea activelor de a se transforma in bani. Cu

cat un activ se transforma mai usor in bani, cu atat el este mai lichid.

Activele circulante sunt mai lichide decat cele fixe. Cele mai lichide active

sunt reprezentate de resursele monetare detinute in conturile curente si in casierii.

Pasivul patrimonial se poate clasifica in functie de modul de provenienta al

surselor si in functie de exigibilitate.

Functie de modul de provenienta, sursele pot fi proprii (capital social,

rezerve, provizioane) si atrase (datorii, imprumuturi, credite).

Exigibilitatea reprezinta termenul de scadenta al surselor. Unele surse pot avea un

termen de rambursare indelungat (capital social, rezerve, imprumuturi pe termen

lung), altele termen apropiat (datorii comerciale, fiscale , salariale, credite si

imprumuturi pe termen scurt).

Pentru societatile comerciale, in special in cazul societatilor bancare,

corelarea lichiditatii activelor cu exigibilitatea surselor este de foarte mare

importanta.

Lichiditatea unei firme consta in capacitatea acesteia de a face fata

obligatiilor pe termen scurt. Firma trebuie sa detina active lichide suficiente pentru

a rambursa datoriile la scadenta.

88

Page 89: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Intre lichiditate si profitabilitate exista un raport invers proportional. Cu cat

firma detine la un moment dat mai multe active lichide, fara a le reinvesti pentru

un rezultat financiar ulterior, cu atat profitabilitatea firmei e mai redusa.

Raportul dintre lichiditate si profitabilitate este arbitrat de risc.

Cu cat lichiditatea firmei este mai mare, cu atat profitabilitatea scade, dar

riscul de a nu rambursa la timp datoriile curente este mic (risc de lichiditate redus).

Invers, daca lichiditatea este redusa, profitabilitatea poate fi mare, dar riscul

de lichiditate creste.

Administrarea corecta a activelor si pasivelor unei societati comerciale, in

special a unei societati bancare, consta in gasirea unor solutii adecvate pentru

ecuatia lichiditate, profitabilitate, risc.

Administrarea activelor si pasivelor se bazeaza pe diferenta neta (net interest

margin) dintre dobanda obtinuta prin plasarea capitalului (interest income –

dobanda activa) si dobanda platita pentru atragerea capitalului (interest expense –

dobanda pasiva), raportat la totalul activelor aducatoare de venituri (earning

assets), respectiv pe marja neta de dobanda.

4.2 DOBANDA - ELEMENT DE CORELARE ACTIVE - PASIVE

Majoritatea bancilor considera ca riscul ratei dobanzii este legat de procesul de

intermediere financiara, considerandu-1 sursa castigurilor bancii.

Adeseori bancile finanteaza active pe termen lung pe seama pasivelor pe

termen scurt, obtinand castig din diferenta dintre dobanda mare la activele pe

termen lung si dobanda mica la pasivele pe termen scurt.

Dar miscarile ratei dobanzii pot sa conduca la pierderi, chiar la insolvabilitatea

bancii.

89

Page 90: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Managerii activelor / pasivelor (A/P) trebuie sa stabileasca limitele riscului

ratei dobanzii pe care si-1 asuma banca, pentru a micsora consecintele negative ce

ar putea rezulta din miscarile ratei dobanzii.

Managementul A/P este, prin natura sa, o activitate imprecisa care necesita

informatii substantiale privind rata dobanzii la active si pasive, scadentele acestora.

Pentru multe institutii financiare, in special pentru cele din tarile dezvoltate, o

prioritate in vederea imbunatatirii managementului A/P o constituie marirea

calitatii si a volumului datelor necesare in procesul luarii deciziilor.

Riscul ratei dobanzii reprezinta sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei

banci la schimburile ratei dobanzii. Riscul ratei dobanzii este consecinta activitatii

de intermediere financiara.

Maniera in care o banca isi structureaza activele si pasivele determina pozitia

riscului ratei dobanzii.

Exemplul cel mai frecvent este cel al unei banci ce finanteaza active pe termen

lung cu dobanda fixa din pasivele pe termen scurt cu dobanda variabila.

Avand in vedere ca dobanzile pentru termene scurte sunt mai mici decat

dobanzile pe termene lungi, asemenea banci obtin profituri luand cu imprumut de

pe pietele cu termene scurte si dand cu imprumut pe piete cu termene lungi.

Consecinta acestei strategii este faptul ca banca isi asuma un risc al ratei

dobanzii. Atunci cand dobanzile pe termen scurt cresc, creste si costul fondurilor

atrase, in timp ce dobanzile castigate din activele pe termen lung raman relativ

fixe.

In aceasta situatie, marja dintre castigul din active si costul pasivelor poate

deveni negativa.

Chiar daca ea ar fi pozitiva, venitul net din dobanzi al bancii va fi insuficient sa

acopere cheltuielile generale ale bancii, fapt ce duce la pierderi care vor eroda

capitalul.

90

Page 91: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Pozitia riscului ratei dobanzii unei banci este determinata, in principal, de

masura in care activele si pasivele sale sunt in "concordanta".

Concordanta se refera la sincronizarea modificarilor dobanzilor la active si la

pasive.

In masura in care ajustarea dobanzilor la active se face la o data diferita de cea

a pasivelor, exista o nepotrivire, o neconcordanta. Rezulta ca ele sunt supuse unui

risc al ratei dobanzii si sunt afectate de miscarile ratei dobanzii. In tarile unde

dobanzile sunt determinate pe piata, managerii A/P se confrunta cu efectele

modificarii dobanzilor.

Trebuie subliniat faptul ca riscul ratei dobanzii apare si in tarile in care

dobanzile sunt fixate de administratie si raman fixe o perioada indelungata.

Un anumit numar de factori poate conduce la schimbari ale acestor rate (de

exemplu, cresterea substantiala a ratei inflatiei) si o asemenea schimbare va afecta

conditiile financiare in care opereaza institutiile si adeseori consecintele

modificarilor ratei dobanzilor in asemenea tari pot fi mult mai pronuntate avand in

vedere faptul ca managerii bancii nu au experienta in managementul riscului ratei

dobanzii.

Strategia riscului ratei dobanzii este stabilita in principal de Directia Resurse si

Plasamente, impreuna cu conducerea bancii. Strategia de stabilire a ratei dobanzii

este stabilita in functie de strategia de creditare, de atragere de fonduri si de ratele

dobanzii practicate de celelalte banci.

Printre factorii ce determina nivelul dobanzii, subliniem:

1. Necesitatea ca dobanzile sa desfasoare o activitate rentabila. Din acest

punct de vedere, rata profitului bancar influenteaza direct marimea dobanzii, rata

ei.

91

Page 92: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

In conditiile de stabilitate economica si de echilibru intre cererea si oferta de

credite, se poate afirma ca rata profitului bancar influenteaza hotarator marimea

dobanzii.

2. Inflatia este un factor care poate avea influente majore asupra marimii si

ratei dobanzii. Daca inflatia este galopanta, efectele asupra dobanzii sunt

catastrofale.

Este vorba nu numai sa se stabileasca rate ale dobanzii care depasesc orice rata

a rentabilitatii ori ritm al cresterii economice, ci de o situatie si mal periculoasa si

anume sa existe o dobanda real negativa, ceea ce este contrar teoriei economice.

Cu toate ca rata dobanzii este foarte mare, ea nu poate tine pasul cu rata inflatiei si

asistam la existenta unor pierdeni pentru banci, la o reducere a capitalului lor

social.

A fost cazul anilor 1998 si 1999, cand ratele dobanzilor au ajuns pana la

150-160%, dar rata inflatiei se situa la peste 200%.

3.Raportul dintre cererea si oferta de credit nu poate ramane in afara

factorilor ce influenteaza marimea dobanzii. In perioada de criza economica, in

primii ani de tranzitie, raportul dintre cererea si oferta de capitaluri pentru creditare

este mult in favoarea primei. Ca urmare a penuriei generale de fonduri, de resurse,

rata dobanzii creste foarte mult si declanseaza o concurenta acerba intre bancile

comerciale.

Aceasta cerere mare de credit a determinat bancile comerciale sa imprumute de

la Banca Nationala.

Este vorba de utilizarea unor credite de refinantare si, deci, luarea in calculul

dobanzii si a celei cerute de catre Banca Centrala. Dimpotriva, intr-o economic de

piata consolidata, exista surplus de capital si masa dobanzii scade, intrucat exista

multe banci, iar acestea nu pot sa-si plaseze capitalul altfel.

92

Page 93: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Cand economiile banesti vor putea deveni o resursa principala de creditare si

capitalul disponibil pentru creditare va exista intr-un volum mare, oferta va depasi

cererea si dobanda la credite va fi mai mica.

4. Lichiditatea debitorilor (solicitantilor de credite) este un factor al marimii

dobanzii. Bancile prefera sa acorde credite pe termen scurt pentru ca lichiditatea

este mai

mare. O angajare pe o perioada lunga inseamna, automat, reducerea lichiditatii

si deci, dobanzi mai mari.

5. Riscul de nerambursabilitate influenteaza direct proportional marimea

dobanzii. Cu cat riscul este mai mare, majorarea ratei dobanzii apare ca o masura

justificata, luata de banci, pentru a-si recupera mai repede fondurile. Legat de acest

aspect, apare si necesitatea separarii a doua elemente ale dobanzii si anume, o

dobanda propriu-zisa (pura) si o parte fixata pentru recuperarea riscului

nerambursarii (acoperirea creditelor sau parti din credite imposibil de rambursat).

6. Durata de creditare. Cu cat durata este mai mare, cu atat si dobanda este

mai mare. Aici trebuie sa facem distinctia clara intre masa dobanzii, care creste

odata cu perioada de creditare si rata dobanzii, care poate ramane constanta.

7. Marimea creditului. La un volum foarte mare de credite, dobanda este,

evident, mai mare.

8. Stabilitatea economica. Instabilitatea economica inscamna dobanzi mai

mari, pentru ca bancile sa faca fata unor situatii conjuncturale negative.

9. Dobanda de pe piata financiara si chiar de pe pietele externe. De

exmplu, daca dobanda platita de banci la depozitele persoanelor fizice si juridice

este mare, dobanda la creditele acordate agentilor economici va fi mai mare decat

in cazul in care aceste banci ar folosi fonduri propriii pentru creditare.

Tehnica determinarii costului capitalului.

93

Page 94: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Creditul, dobanda, sunt prezente in activitatea bancilor si agentilor economici,

ca urmare a insuficientei autofinantarii si deci, aparitiei fenomenului economic de

indatorare. Pentru determinarea costului capitalului imprumutat, sunt luati in

consideratie mai multi factori, printre care:

- creditele acordate;

- costul resurselor pentru banca ce acorda creditele;

- servicille de efectuare a platilor de catre banci;

- depozitele si economiile;

- taxa scontului;

- dobanzile practicate pe piata financilara;

- comisioanele;

- spezele reale (salariile personalului bancar, salariul custodelui gajului de

marfuri sau comisionul acestuia, onorarii, expertize, deplasari, etc.);

- costul altor produse bancare.

Daca unii din acesti factori au un rol concret si pot fi cuantificati, altii sunt de

politica economica generala.

De exemplu, taxa scontului indeplineste proprietatile ambelor grupe de factori.

Astfel, taxa scontului se fixeaza precum orice rata a dobanzii, dar nivelul ei

(mai ales sub forma creditului de refinantare de la B.N.R) se stabileste si in scopul

de a feri puterea de cumparare a agentilor economici de oscilatiil, cat si pentru a

stavili cererile masive de credite fara justificare economica.

In general, costul capitalului, concretizat in creditele acordate agentilor

economici, se stabileste in functie de dobanda la aceste credite care, la randul ei,

are la baza costul resurselor si dobanda interbancara.

Costul capitalului este deci, in primul rand, costul finantarii.

94

Page 95: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

In modul cel mai simplu, costul capitalului imprumutat de catre agentii

economici se calculeaza dupa unnatoarea relatie:

Ci = Crb+ Cpc + Pb

unde:

Ci = costul imprumutului (capitalului),

Crb = costul resurselor bancii care imprumuta;

Cpb =costul platii creditului (transferul resurselor surnelor, incasarea

ratelor scadente, incasarea dobanzilor);

Pb = profitul bancii.

Desigur ca atunci cand opteaza pentru un credit, agentul economic are in

vedere nu numai costul imprumutului, ci totalul costurilor de capital (deci ale

intregului sau capital), inclusiv costurile de functionare si de investitii. Scaderea

ratei dobanzii si deci a costului capitalului, este o cale de incurajare a productiei si

a investitiilor si contribuie la sporirea productiei de bunuri si servicii si la cresterea

vitezei de circulatie a banilor.

Rata bresei

Se calculeaza ca raport intre diferenta dobanzi incasate - dobanzi platite si

diferenta active - pasive, astfel:

(1)

(2)

unde CPB = costul si profitul bancar: ansamblul cheltuielilor generale ale

bancii si profitul brut minim de realizat.

95

Page 96: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Indicatorul exprima, de fapt, marimea maxima absoluta (1), sau relativa (2), a

ratei dobanzii pe care banca o poate plati pentru finantarea unui spor de active

relativ la resursele de care dispune deja.

In functie de rentabilitatea estimata a acestui plasament, banca trebuie sa

decida daca este sau nu avantajos sa finanteze acest nou plasament la ratele de pe

plata.

RATA DOBANZII NOMINALE PRACTICATE LA RESURSELE

ATRASE (%)

RATA DOBANZII NOMINALE PRACTICATE LA RESURSELE

PLASATE (%)

4.3 TEHNICI DE MASURARE. MODELUL "GAP"

In majoritatea bancilor, estimarea ratei dobanzii se face apreciind in ce fel

anumite schimbari ale ratei de dobanda vor afecta castigurile bancii. Intr-o banca

obisnuita, dobanzile la pasive se restabilesc mai rapid decat la active iar castigul

din dobanzi creste daca dobanzile scad.

El va scadea si atunci cand dobanzile cresc.

Contrariul se realizeaza in cazul, mai putin obisnuit, in care dobanzile la active

se restabilesc mai repede decat la pasive; castigul din dobanzi va creste cand

dobanzile cresc si va scadea cand dobanzile scad.

96

Page 97: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Un bun manager al A/P utilizeaza anumite tehnici de masurare pentru a stabili

cum vor fi afectate viitoarele castiguni de miscarile potentiale ale ratei dobanzii.

Fiecare tehnica de masurare porneste de la o ipoteza simplificata si, prin urmare,

fiecare dintre ele prezinta anumite limite. Din aceste motiv este necesara o judecata

de valoare pentru a interpreta rezultatul masurarii. Anumite informatii de baza

formeaza fundamentul tuturor tehnicilor de masurare. Esentiale pentru masurarea

niscului ratei dobanzii sunt acuratetea si actualitatea informatillor cu privire la

termenele de ajustare a dobanzilor la active si pasive.

A sti in ce moment dobanzile la active si la pasive pot suferi modificari, este

esential in a determina marimea riscului ratel dobanzii.

O tehnica de masurare frecventa este utilizarea unui raport in care sunt

prezentate aceste informatii de baza. Acest raport prezinta activele si pasivele ale

caror dobanda poate fi restabilita in cadrul unor perioade de timp viitor. Raportul

este cunoscut sub numele de raportul GAP asupra ratei dobanzii.

Rapoartele GAP sunt folosite pentru a estima modificarile potentiale ale

venitului net din dobanzi pe un termen scurt, in general primele trimestre ale anului

urmator.

Dar ele pot fi imprecise, uneori chiar gresite, putand conduce la concluzii false.

Au fost dezvoltate numeroase proceduri pentru a preveni deficientele raportelor

GAP.

Cele mai bune rezultate pot fi obtinute utilizand simularile pe calculator. Cele

mai bune simulatoare proiecteaza castigurile din dobanzi ce se obtin intr-o

varietate de scenarii ale ratei dobanzii. Ele nu trebuie sa fie prea complexe sau

extinse.

Au fost create modele simple dar eficiente pentru a putea fi utilizate

computerele personale.

97

Page 98: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

In general, modelele utilizeaza acelasi tip de informatii luate din rapoartele

GAP. Dar, in plus, ele ofera posibilitatea de a utiliza informatii privind ratele

curente ale dobanzii asociate activelor si pasivelor existente.

Pornind de la aceste date si adaugand previziunile asupra viitoarelor rate ale

dobanzii, modelele anticipeaza viitorul castig obtinut din dobanzi intr-o varietate

de scenarii privind rata viitoare a dobanzii.

Nivelul inalt si instabilitatea ratei dobanzii au condus la cresterea complexitatii

managementului portofoliului financiar.

Riscul mare al ratei dobanzii a facut ca strategia de management a activelor si

pasivelor bancare sa devina o problema, de cea mai mare importanta pentru bancile

comerciale.

Managementul A/P a fost dezvoltat pe la mijlocul deceniului 1970 ca o cale de

a mentine, performanta bancii in fata unor rate ale dobanzii inalte si instabile.

Obiectivul managementui A/P ca si obiectivului managementului activelor,

care a fost folosit intre 1940 si 1950 si al managementului pasivelor, preferat in

anii '60, este sa maximizeze castigul actionarilor bancii mentinand riscul la un

nivel acceptabil.

Managementul A/P realizeaza acest obiectiv prin coordonarea managementului

lichiditatii, managementului investitiilor, managementului creditelor si

managementului pasivelor. Aceste functiuni trebuie sa fie coordonate deoarece

ratele inalte si fluctuante ale dobanzii pot sa afecteze drastic venitul net al dobanzii

obtinute din gestionarea instrumentelor purtatoare de dobanda.

Sunt necesari trei pasi pentru implementarea unui program de management al

activelor si pasivelo:

1. Bancherul trebuie mai intai sa hotarasca lungimea orizontului de

planificare.

98

Page 99: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

2. Se vor face estimari ale riscurilor si castigurilor ce ar rezulta din aplicarea

unor variante alternative de program ce aduce castiguri maxime actioranilor bancii

in conditiile mentinerii unui nivel acceptabil de risc.

Cele mai mari greseli in implementarea managementului activelor si pasivelor

sunt legate de previzionarea riscurilor in cadrul programelor alternative.

Dintre aceste riscuri cel mai dificil de apreciat este, riscul ratei dobanzii.

Riscul ratei dobanzii are doua componente:

Prima componenta se refera la riscul venitului.

Acesta reprezinta riscul realizarii unor pierderi in ce priveste venitul net din

dobanzi ca urmare a faptului ca miscarile ratelor dobanzii la imprumuturile luate

nu sunt perfect sincronizate cu cele ale imprumuturilor acordate.

A doua componenta, numita riscul investitiei, este riscul producerii unor

pierderi in patrimoniul net ca rezultat al unor schimbari neasteptate ale ratei

dobanzii. Patrimomul net reprezinta diferenta dintre valoarea de piata a activelor si

cea a pasivelor ce nu intra in componenta capitalului.

Un exemplu ne va ajuta sa, facem distinctia intre cele doua componente ale

riscului ratei dobanzii.

Sa presupunem ca o banca detine un singur activ in valoare de 100 dolari.

Acesta este un credit acordat pe o perioada, de 3 ani cu o dobanda de 10%.

Creditul este finantat initial pe seama unui singur pasiv de 90 dolani, in

depozit la termen de 1 an pentru care se plateste o dobanda de 9%. Restul

creditului este finantat de actionarii bancii care au participat cu 10 dolari. Diferenta

de doua procente dintre dobanda platita si cea primita reprezinta costul operatiunii

de creditare incluzand si riscul asumat de actionari.

Pentru a usura controlul riscului ratei dobanzii au fost dezvoltate metode, de

masurare a expunerii bancii la riscul ratei dobanzii, una dintre cele mai folosite

fiind metoda GAP.

99

Page 100: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Metoda GAP este izolata pentru a izola venitul net din dobanzi de riscul

venitulul. Aceasta tehnica utilizeaza "GAP' pentru a masura expunerea venitului

net din dobanzi la fluctuatiile ratei dobanzii.

GAP este definit in functie de activele si pasivele cu dobanda sensibila, care

sunt acele active si pasive a caror scadenta se situeaza in orizontul de planificare

sau a caror dobanda este revizuita in cadrul orizontului de planificare considerat.

Mai exact, GAP este diferenta dintre activele cu dobanda sensibila si pasivele

cu dobanda sensibila.

Venitul net din dobanzi este complet izolat de riscul ratei dobanzii cand GAP

este egal cu zero.

Se presupune ca ratele dobanzii cresc usor de la o luna dupa inceperea

planificanii.

Atunci cand pasivele sensibile la risc ajung la scadenta sau le este ajustata rata

dobanzii ele vor fi inlocuite cu pasive ce au rate inalte ale dobanzii ducand astfel la

cresterea cheltuielilor cu dobanzi si reducand net dobanzile. Si activele sensibile la

risc vor fi inlocuite cu active cu rate inalte ale dobanzii, ducand astfel la cresterea

venitului din dobanzi al bancii.

Cu un GAP initial egal cu zero se obtine un venit net aproape neschimbat din

dobanzi.

Venitul net din dobanzi este, de asemenea,, neschimbat daca ratele dobanzii

coboara in mod neasteptat dupa inceperea orizontului de planificare din cauza

reducerii cheltuielilor cu dobanzi.

Acestei metode 1 se aduc doua critici majore.

Una din aceste critici consta in accea ca GAP, este un mijloc destul de crud de

aparare impotriva riscului ratei dobanzii.

Avand in vedere ca ratele dobanzii evolueaza diferit chiar si in conditiile unui

GAP egal cu zero, schimbarile in veniturile si cheltuielile din dobanzi nu vor fi

100

Page 101: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

aceleasi. Schimbarile inegale vor rezulta, de asemenea, din faptul ca ratele

dobanzii la active si pasive sunt ajustate la perioade de timp diferite in cadrul

orizontului de planificare. Cu cat este mai lung orizontul de planificare, cu atat este

mai mare posibilitatea aparitiei si producerii unor schimbari inegale. O solutie

pentru a depasi aceasta problema este de a împarti activele si pasivele sensibile la

dobanda, în functie de scadenta, pe intervale mai mici.

Cu un orizont scurt de planificare, expunerea bancii la riscul ratei dobanzii

dincolo de orizontul de planificare este ignorata.

Ca raspuns la aceasta critica au fost dezvoltate tehnici mai sofisticate ale

metodei GAP. In loc sa se defineasca GAP pentru un singur si scurt orizont de

planificare, aceste tehnici definesc cresteri de GAP pentru subperioadele

neintersectate ale unui orizont mai mare.

De exemplu, un bancher poate sa aleaga un orizont de un an si sa defineasca

cresterea de GAP pentru prima si cea de a II-a jumatate a anului.

Primul GAP masoara diferenta dintre activele si pasivele cu scadenta

susceptibile de a li se ajusta rata dobanzii in primele sase luni, in timp ce al II-1ea

masoara diferenta dintre activele si pasivele cu scadenta sau ajustabile in

urmatoarele sase luni.

Izolarea maxima de riscul ratei dobanzii este deci realizata atunci cand GAP

este egal cu zero.

In principiu, orizonturile pot avea orice lungime iar GAP poate fi definit pentru

orice numar de perioade.

Modelul GAP

Se axeaza pe venitul net din dobanda ca obiectiv de masurare a peformantelor

bancii:

GAP = Active sensibile la dobanda - Pasive sensibile la dobanda

101

Page 102: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Activele cu dobanda sensibila, sunt determinate prin insumarea

activelor cu dobanda variabila (contractate de la inceput), dar si a

activelor cu dobanzi fixe cu scadenta in cursul perioadei curente, pentru

care noile imprumuturi vor fi acordate in alte conditii de dobanda.

AS = AV + AF

unde : AS - active cu dobanzi sensibile

AV- active cu dobanzi variabile

AF – active cu dobanzi fixe ce au scadente in perioada curenta

Pasive cu dobanda sensibila, se stabilesc prin suma pasivelor cu

dobanzi variabile, precum si a dobanzilor fixe ce au scadente in perioada curenta.

PS = PV + PF

unde : PS - pasive cu dobanzi sensibile

PV- pasive cu dobanzi variabile

PF - pasive e cu dobanzi fixe ce au scadente in perioada curenta

Modalitatile de expresie a GAP-ului pot fi de forma:

GAP zero, in care diferenta intre activele sensibile si pasivele sensibile

este egala cu zero.

GAP pozitiv, in care diferenta intre activele sensibile si pasivele sensibile

este pozitiva.

GAP negativ, in care diferenta intre activele sensibile si pasivele

sensibile este negativa.

Venitul net din dobanda este influentat dupa cum urmeaza, de catre variatia ratei dobanzii:

GAP Modificarea

ratelor

dobanzii

Modificarea

venitului din

dobanda

Modificarea

cheltuielilor

cu dobanda

Modificarea

venitului net

din dobanda

Pozitiv Crestere Crestere > Crestere Crestere

102

Page 103: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Pozitiv Scadere Scadere > Scadere Scadere

Negativ Crestere Crestere < Crestere Scadere

Negativ Scadere Scadere < Scadere Crestere

Nul Crestere Crestere = Crestere --

Nul Scadere Scadere = Scadere --

In evaluarea riscului ratei dobanzii se poate folosi si indicatorul GAP sub

forma de raport. Astfel, formula de calcul este urmatoarea:

4.4 LICHIDITATEA BANCARA

Luand in considerare numai situatia activelor banca se confrunta cu alternativa

risc-profit, mai precis ea trebuie sa satisfaca cerintele lichiditatii si sa-si asigure

totodata un profit ridicat.

Grupa de activitate

bancara

Grad de lichiditate Grad de profit

Numerar si debite

bancare

inalt scazut

Titluri de plasament mediu mediu

Credite scazut inalt

Pentru calculul majoritatii indicatorilor de lichiditate bancara, se impune cu

necesitate parcurgerea unei etape premergatoare care consta in clasificarea

activelor, pasivelor si, eventual, a unor elemente inafara bilantului, in functie de

103

Page 104: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

scadenta. Pentru a fi un instrument util de lucru, clasificarea in functie de scadenta

trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- varatia in finete a grupelor de scadente, in functie de termenul diferitelor

active/pasive: pentru scadentele mai apropiate, marimea grupei se masoara in zile

sau in saptamani, in timp ce pentru scadentele mai indepartate se folosesc ani.

Aceasta deoarece scadentele cele mai apropiate genereaza si cele mai mari presiuni

asupra lichiditatii;

- evaluarea cu maxima precizie a activelor / pasivelor.

- actualizarea cu regularitate a structurii, caci elementele de calcul, fiind

bilantiere, reflecta starea la un moment dat.

Principalele probleme de evaluare a scadentei le ridica elementele in afara

bilantului (a caror exigibilitate este subordonata producenii aleatoare a unui

eveniment in viitor) si activele / pasivele fara termen (numerarul in casieria bancii,

depozite la vedere, fondurile bancare, etc).

Daca aceste elemente nu pot fi incadrate fara ambiguitati, atunci este preferabil

ca ele sa nu fie luate in calcul deloc.

Pentru a avea conditii de lichiditate, banca nu trebuie sa-si asigure echilibrul

numai pe ansamblul Active / Pasive, ci si pe fiecare segment de durata.

Mentinerea unei lichiditati adecvate depinde de modul in care piata percepe

situatia financiara a bancii. Daca aceasta imagine se deterioreaza (ca urmare a unor

pierderi importante in portofoliul de credite), va exista o cerere mai mare de

lichiditati. In aceste conditii, banca va putea atrage fonduri de pe piata numai la

costuri foarte mari, inrautatind astfel situatia costurilor.

In conditiile in care banca are o lichiditate excesia, conduce la obtinerea unui

profit redus si deci la performante bancare slabe in ceea ce priveste profitabilitatea.

104

Page 105: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Dupa cum se observa, atat o lichiditate scazuta, cat si o lichiditate excesiva are in

general, influente negative asupra profitului bancar.

Deci trebuie sa se opereze un corelare si optimizare a portofoliului de active.

Optimizarea structurii activelor luata in sine se axeaza pe doua dimensiuni

semnificative:

-selectia prin confruntarea profitabilitatii cu riscurile ;

-diversificarea portofoliului.

Selectia activelor, intre grupe si cadrul fiecarei grupe trebuie sa tina seama in

afara de gradul de lichiditate si de riscul de neplata, risculde piata decurgand din

modificarea pretului creditului, respectiv a ratei dobanzii.

In functie de aceste cerinte bancile pot decide orientari preponderente catre

anumite grupe.

Diversificarea portofoliului reprezinta o alta cale de optimizarea performantei

bancare. Diversificarea portofoliului urmareste doua scopuri principale :

-pe de o parte minimizarea riscului ;

-pe de alta parte mentinerea si cresterea nivelului de profit existent, variantele

de modificare a portofoliului fiind fundamentate de efectele previzibile

privindcresterile deprofit obtinute.

Diversificarea este subordonata principiului dispersarii riscului.

Dispersarea riscurilor le diminueaza pe acestea dar aplatizeaza rezultatele, deci

conduce la obtinerea unor profituri de nivel mediu.

Principalii indicatori pe care banca ii calculeaza si analizeaza pentru analiza

lichiditatii sunt:

- lichiditatea globala , care reflecta posibilitatea elementelor patrimoniale

de activ de a se transforma pe termen scurt in lichiditati, pentru a satisface

obligatiile de plati exigibile;

105

Page 106: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

- lichiditatea imediata (de trezorerie) care reflecta posibilitatea elementelor

patrimoniale de trezorerie de a face fatadatoriilor pe termen scurt

- lichiditatea in functie de total depozite, care reflecta posibilitatea

elementelor patrimoniale de activ de a face fata datoriilor reprezentand totalul

depozitelor.

- lichiditatea in functie de total depozite si imprumuturi care reflecta

posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a face fata datoriilor

reprezentand totalul depozitelor si imprumuturilor.

- trezoreria determina si expunerea bancii in functie de depozitelela vedere

si total depozite care exprima tendinta de evolutie a depozitelor la termen

comparativ cu cea a disponibilitatilor la vedere cu influenta asupra stabilitatii

resurselor si nivelul costurilor.

- pasivele nete respectiv respectiv diferenta dintre active si pasive

clasificate dupa scadenta, un indicator care se calculeaza pentru a semnala

perioada de maxima nevoie de lichiditate. Pasivele nete simple se determina

pentru fiecare perioada ca diferenta intre activele si pasivele cu aceeasi

scadenta.Pasivele nete cumulate se determina ca diferenta intre pasivele si

activele nete cumulate, corespunzatoare fiecarei perioade de timp.

- indicele de lichiditate reprezinta raportul dintre suma pasivelor si suma

activelor, ambele ponderate cu numarul mediu de zile sau cu numarul curent al

grupei de scadenta respective.

Daca indicele de lichiditate este egal cu 1 atunci banca nu trebuie sa faca

transformare de scadenta.

Daca indicele de lichiditate este <1, banca face transformarea din pasive pe

termen scurt in active pe termen lung, in conditiile curbei descrescatoare a

dobanzii.

106

Page 107: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Daca indicele de lichiditate este >1, banca transforma pasivele pe termen scurt

in active pe termen lung, rezultand riscul de lichiditate.

-rata lichiditatii exprima evolutia gradului de indatorare a bancii fata de piata

monetara.

IL =

Daca acest indicator este apropiat de unitate, atunci banca are o corelatie a

pasivelor cu activele satisfacatoare. Acest indicator exprima global lichiditate. In

practica, pentru caracterizarea lichiditatii unei banci, se utilizeaza o serie de

indicatori, dintre care cei mai importanti sunt:

Pentru caracterizarea lichiditatii BRD se va utiliza indicatorul (Credite/

Depozite) X 100 (dat fiind faptul ca acesta sintetizeaza cel mai bine lichiditatea

bancii) .

Pentru a avea o imagine mai clara asupra lichiditatii bancii, se va urmari si

modul cum sunt finantate activele pe termen mediu si lung. Situatia se prezinta

astfel (pe baza indicatorului):

107

Page 108: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

2004 2005 2006

38.35% 36% 45%

Se observa, din aceasta situatie, politica bancii privitoare la lichiditate. Astfel,

s-a urmarit acoperirea activelor pe termen mediu si lung cu resurse mai stabile,

obiectiv reusit pe deplin 2004 si 2006. Se observa astfel preocuparea bancii pentru

a exista o corelare intre:

• active pe termen scurt si pasive pe termen scurt;

• active pe termen mediu si lung: depozite la termen (mai stabile).

Se observa ca resursele pe termen scurt au fost utilizate din ce in ce mai putin

pentru acordarea de credite pe termen lung, aceste credite fiind acoperite din

depozitele la termen, mai ales spre sfarsitul perioadei.

Sintetizand cele constatate, putem aprecia de-a lungul perioadei 2000 -2002,

mai ales spre sfarsitul acestei perioade, ca banca a reusit sa-si mentina in

permanenta o lichiditate suficienta care sa-1 permita onorarea oricaror solicitari din

partea clientilor.

4.5 SOLVABILITATEA BANCII

Reglementarea solvabilitatii bancare

Riscul de capital sau de faliment nu este specific societatilor bancare; orice

societate comerciala este expusa acestui risc. Riscul este insa "supradimensionat"

in sectorul bancar, data fiind functia de intermediere financiara a bancilor.

Deoarece bancile plaseaza mai ales bani imprumutati, depusi de clientii lor si din

108

Page 109: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

aceste operatii obtin principala parte a veniturilor lor, bancile sunt interesate sa

atraga cat mai. multe depozite, sa realizeze un volum cat mai mare de active si

deci, la un capital social dat, sa realizeze o rata a dividendului cat mai mare. In

acest fel, ponderea capitalului in totalul pasivelor bancare scade (efectul de parghie

creste) si deci si riscul de faliment: banca nu-si mai poate permite decat pierderi

din ce in ce mai mici (acoperite prin capital) la un volum de active din ce in ce mai

mare.

Aceasta tendinta este contracarata de doua fenomene pozitive:

- cresterea ponderii veniturilor din servicii bancare in totalul veniturilor

bancare: aceste venituri nu depind de volumul total al activelor bancare

decat indirect.

In principal sunt afectate de calitatea activelor reale si a personalului

bancii.

- cresterea fondurilor bancare de rezerva si risc care amplifica capitalul

proprii.

Rata solvabilitatii bancare

Deoarece diferitele reglementari nationale in domeniu impuneau conditii

diferite de la tara la tara, care afectau conditiile de concurenta pe piata

internationala, s-a ajuns la un acord international in domeniul acestor norme de

capitalizare. Normele se numesc Cooke dupa numele bancherului englez care a

prezidat comitetul de lucru.

Cele doua norme de capitalizare Cooke se calculeaza in mod similar si exprima

ponderea procentuala a capitalulul in total active ponderate in functie de risc:

indicatorul Cooke 1 arata ponderea capitalului primar iar indicatorul Cooke 2

ponderea capitalului primar si a capitalului secundar.

109

Page 110: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

In conditiile unor piete financiare (de capital) dezvoltate, structura capitalului

bancar este complexa, in principal datorita trasaturilor diferite ale titlurilor de

proprietate (drepturi de vot, dividente, etc). Sunt de asemenea recunoscute ca

elemente ale capitalulul secundar titluri ce credit pe termen lung hibride, de tipul

obligatiunilor convertibile.

La nivel european rata se calculeaza la nivelul bilantulul consolidat in functie

de nivelul fondurilor bancare totale: capital propriu si capital suplimentar (in limita

a 100% din capitalul propriu) cu deducerea participatiilor, pierderilor perioadei

curente si actiunilor rascumparate.

In Romania, capitalul propriu este constituit din capitalul social varsat, fondul

de rezerva, fondul mijloacelor fixe, fondul de dezvoltare si alte fonduri constituite

din profitul net.

Capitalul suplimentar cuprinde fondurile de risc, rezervele din reevaluarea

legala a activelor corporale, si datoria subordonata.

Acestor valori li se aplica urmatoarele reduceri: cheltuielile de constituire

nesuportate din venituri, fondul de comert, cheltuielile anticipate pentru mijloace

fixe, cheltuielile pentru investitii in curs si materiale pentru care nu s-a afectat

fondul de dezvoltare, pierderile anului curent, participatiile la alte, societati

bancare (directe sau imprumuturi subordonate).

Capitalul suplimentar nu poate depasi ca valoare capitalul propriu, iar in cadrul

sau datoria subordonata trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie varsata

in intregime, sa aiba scadente de cel putin 5 ani, valoarea ei sa fie redusa periodic

in functie de rambursari, sa nu fie emisa cu clauza de rambursare, anticipata, sa fie

rambursata la lichidarea bancii, dupa onorarea, celorlalti creditori, dar inaintea

actionarilor, valoarea ei totala sa nu depaseasca 50% din capitalul propriu.

110

Page 111: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Activele ponderate, in functie de risc, cuprind atat activele propriu-zise

(bilantiere), cat si echivalentul posturilor in afara bilantului; valoarea lor de calcul

este cea neta, (dupa deducerea prelavarilor la fondul de rezerva).

Ponderile folosite sunt de 0, 20, 50 si 100%. Elementele in afara bilantulul sunt

convertite in ehivalent credit in functie de riscul pe care-1 prezinta, astfel:

Grupa 1: risc maxim Factor de conversie 100%

Grupa II: risc mediu Factor de conversie 50%

Grupa Ill: risc scazut Factor de conversie 20%

Echivalentul credit este apoi considerat ca element de bilant si i se aplica

ponderea de risc corespunzatoare categoriei de beneficiar al facilitatii respective.

Raportarea se face trimestrial, in termen de 30 de zile.

Rata de solvabilitate minima este de 8%.

Raportul de solvabilitate

Solvabilitatea, unei banci poate fi masurata prin calcularea urmatorului

indicator:

Solvabilitate =

111

Page 112: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

CONCLUZII

Analistii acorda in ultimul timp o mare atentie orientarii politicii bancare

functie de structura activelor.

Operatiile active ale bancilor comerciale, asa cum sunt ele reflectate in

bilanturile bancilor, sunt structurate in trei grupe principale:

1. Numerar si debite bancare.

2. Hartii de valoare constituite din obligatii de stat, bonuri de tezaur si nu

în ultimul rand, tot mai mult, din certificate de depozit ale altor banci,

comercial papers.

3. Credite.

112

Page 113: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

In orientarea plasamentelor pe cele trei grupe principale bancile au deplina

libertate de a decide, dar… aceasta este posibil în conditiile date ale pietei. Conditii

specifice, fiecarei piete nationale si fiecarei etape de dezvoltare, determina o

anumita orientare a raporturilor de credite, in care, de fapt, trebuie sa se încadreze

fiecare participant la piata creditului.

Deci fiecare banca trebuie sa se incadreze in conditiile istoriceste date privind

nevoile de credite ale economiei. In acest cadru poate sa se manifeste in continuare

abilitatea bancherului de a obtine un profit maxim.

In acest sens, luand in considerare numai situatia activelor, banca se confrunta

cu alternativa risc-profit, mai precis ea trebuie sa satisfaca deopotriva cerintele

lichiditatii si sa-si asigure, totodata un profit ridicat.

Trebuie deci sa se opereze o fundamentala optimizare.

Optimizarea structurii activelor se axeaza pe doua atitudini semnificative:

- selectia prin confruntarea profitabilitatii cu riscurile;

- diversificarea portofoliului.

Selectia activelor, intre grupe si in cadrul fiecarei grupe, trebuie sa tina seama

in afara de gradul de lichiditate si de riscul neplatii, riscul de piata decurgand din

modificarea pretului creditului, respectiv a ratei dobanzii.

In functie de aceste orientari, bancile pot decide orientari, preponderente catre

anumite grupe.

Diversificarea portofoliului reprezinta o alta cale de optimizare a

performantelor bancare.

- pe de o parte, minimizarea riscului, iar

- pe de alta parte, mentinerea si cresterea nivelului de profit existent,

variantele de modificare a portofoliului fiind fundamentate de efectele previzibile

prin cresterile de profit obtinute.

113

Page 114: Lucrare de Diploma - active si pasive bancare

Diversificarea este subordonata principiului dispersarii riscului.

Dispersarea riscurilor le diminueaza, dar aplatizeaza rezultatele, deci conduce

la obtinerea unor profituri de nivel mediu.

Perseverenta catre anumite plasamente si catre anumiti destinatari, multiplica,

in unele cazuri, riscurile, dar amplifica dimensiunile profitului, la operatiunile in

care acesta se obtine. Ramane insa in responsabilitatea bancilor de a se angaja, pe o

cale sau alta, în deciziile de plasament, respectiv in deciziile de creditare.

114