lp i serie

21
L.3. Determinarea calciului din ser 3.1. Rolul calciului în organism Calciu este cel mai abundent mineral din organism. Necesarul zilnic de calciu este 1 gram, din care se absorb doar 10-20%. Calcemia (concentraţia plasmatica a calciului) normală este 9-11 mg% sau 2,25 -2,75 mmol/l. Calciul îndeplineşte în organism un rol plastic participând prin combinaţiile sale insolubile la structura scheletului osos a cărui principală componentă minerală este hidroxiapatita, Ca 10 (PO 4 ) 6 (OH) 2 , şi un rol dinamic sub formă de ioni Ca 2+ prezenţi în fluidele, cum ar fi plasma sau urină, sub forma a trei fracţiuni: 1. Calciu legat de proteine (proteinate de calciu) aproximativ 1 mmol/l. Această formă depinde de concentraţia relativă a proteinelor şi calciului din plasmă. Pe baza acestei dependenţe se poate aprecia fracţiunea de calciu ionizat, cunoscând calciul total din ser sau plasmă şi nivelul proteinei din ser sau plasmă. Tehnica constă în folosirea nomogramei MacLean şi Hastings, cunoscând cei doi parametri amintiţi anterior se citeşte direct valoarea calciului ionizat de pe nomogramă. 2. Calciul legat de molecule mici (complecşi de calciu sau chelaţi) acizi organici, numit şi calciu complexat dializabil. Acesta poate străbate membranele semipermeabile (celofan) spre deosebire de calciul legat de proteine. 3. Calciul liber, forma biologică activă ce intervine în coagularea sângelui în activarea enzimelor (proteaze), în buna funcţionare a inimii, muşchilor şi nervilor. Calciul seric se află în două forme: calciu neionizabil combinat cu proteinele serice şi calciul ionizabil care reprezintă fracţiunea fiziologic activă şi constituie 45-55% din calciul total al serului . Calciul are în primul rând un rol plastic, deoarece are rol în permeabilitatea membranelor, în metabolismului hidric, coagularea sângelui etc. Scăderea calciului sub 5 mg% provoacă fenomene tetanice. Metabolismul calciului este reglat de hormoni, vitamine (D, A şi C).

Upload: alex-andra

Post on 29-Dec-2015

35 views

Category:

Documents


5 download

TRANSCRIPT

Page 1: LP I serie

L.3. Determinarea calciului din ser

3.1. Rolul calciului în organism Calciu este cel mai abundent mineral din organism. Necesarul zilnic de calciu este 1

gram, din care se absorb doar 10-20%. Calcemia (concentraţia plasmatica a calciului) normală

este 9-11 mg% sau 2,25 -2,75 mmol/l. Calciul îndeplineşte în organism un rol plastic

participând prin combinaţiile sale insolubile la structura scheletului osos a cărui principală

componentă minerală este hidroxiapatita, Ca10(PO4)6(OH)2, şi un rol dinamic sub formă de

ioni Ca2+ prezenţi în fluidele, cum ar fi plasma sau urină, sub forma a trei fracţiuni:

1. Calciu legat de proteine (proteinate de calciu) aproximativ 1 mmol/l. Această

formă depinde de concentraţia relativă a proteinelor şi calciului din plasmă. Pe baza acestei

dependenţe se poate aprecia fracţiunea de calciu ionizat, cunoscând calciul total din ser sau

plasmă şi nivelul proteinei din ser sau plasmă. Tehnica constă în folosirea nomogramei

MacLean şi Hastings, cunoscând cei doi parametri amintiţi anterior se citeşte direct valoarea

calciului ionizat de pe nomogramă.

2. Calciul legat de molecule mici (complecşi de calciu sau chelaţi) acizi organici,

numit şi calciu complexat dializabil. Acesta poate străbate membranele semipermeabile

(celofan) spre deosebire de calciul legat de proteine.

3. Calciul liber, forma biologică activă ce intervine în coagularea sângelui în

activarea enzimelor (proteaze), în buna funcţionare a inimii, muşchilor şi nervilor.

Calciul seric se află în două forme: calciu neionizabil combinat cu proteinele serice şi

calciul ionizabil care reprezintă fracţiunea fiziologic activă şi constituie 45-55% din

calciul total al serului .

Calciul are în primul rând un rol plastic, deoarece are rol în permeabilitatea

membranelor, în metabolismului hidric, coagularea sângelui etc.

Scăderea calciului sub 5 mg% provoacă fenomene tetanice. Metabolismul calciului

este reglat de hormoni, vitamine (D, A şi C).

Page 2: LP I serie

3.2. Dozarea calciului prin metoda complexometrică

Principiul metodei

Se titrează direct ionii de calciu în mediu intens alcalin cu sare disodică a

acidului etilendiaminotetraacetic (Na2EDTA numit şi complexon III), în prezenţa

murexidului (purpurat de amoniu) ca indicator. Iniţial indicatorul va fixa ionii de calciu

(culoarea soluţiei va fi roz) care prin titrare vor fi apoi complexaţi de EDTA. Indicatorul

eliberat va colora soluţia în violet. Murexidul, indicator metalocromic (pentru calciu şi alţi

cationi) are gradul de ionizare în funcţie de pH-ul mediului.

CH2

CH2

CH2 CH2

CH2

CH2

NaOOC

O C

O-

N N

COONa

C O

O-

: :

CH2

CH2

CH2 CH2

CH2

CH2

NaOOC

O C

O

N N

COONa

C O

O

+ Ca2+

Ca2+ :

: :

Reacţiile prin care ionii Ca2+ sunt complexaţi de indicator şi de complexon III sunt: 2+ 3-Ca + Ind CaInd−→←

roz Ca2+ + Y4- →← CaY2-

complexon deprotonat

Virajul culorii indicatorului are loc în urma reacţiei titrimetrice:

4 2 3CaInd Y CaY Ind− − − −+ → + -

roz incolor violet

Reactivi :

• soluţie de NaOH 9n ( se solubilizează 36 g substanţă în apă distilată, iar după răcire

se aduce la volumul de 100 cm3)

Page 3: LP I serie

• murexid (purpurat de amoniu) - indicator. Se face un amestec de murexid cu

clorură de potasiu în proporţie de 1/800 şi se mojarează fin omogen

• soluţie de EDTA n /100. Se introduc într-un balon cotat de 1000 cm3, 1,86 g EDTA

anhidru şi se adaugă 200 cm3 apă deionizată. Se alcalinizează cu NaOH 10% până ce

soluţia devine perfect clară. Se completează la semn cu apă deionizată. Dacă se

foloseşte EDTA x 2H2O (sare disodică – C10H14O8N2Na2) se cântăresc 2,03g EDTA x

2H2O şi se aduce la semn. La 1000cm3 cu apă demineralizată.

Pentru verificarea concentraţiei soluţiei de EDTA n/100 se poate prepara un etalon în

modul următor: se iau într-o capsulă de porţelan 2g CaCO3 p.a. cântărit foarte exact şi 1 cm3

acid clorhidric şi se evaporă la sec. Se dizolvă reziduul de clorură de calciu în apă distilată

se trece într-un balon cotat de 1000 cm3 şi se completează la semn. Un cm3 din această

soluţie conţine 0,8 mg calciu. Această soluţie diluată 1/10 va conţine 0,08 mg calciu;

5cm3 din această soluţie trebuie să se titreze cu exact 2 cm3 EDTA n /100 .

Modul de lucru:

• se introduc 1 cm3 ser într-o fiolă Erlermeyer ;

• se diluează cu 24 cm3 apă demineralizată (deionizată).

• se adaugă 0,2 cm3 NaOH 9n şi un vârf de cuţit de indicator, murexid.

• se titrează cu soluţie EDTA n / 100 (conc. 0,01N) până ce culoarea virează de

la roz la roz-violaceu.

Paralel se titrează şi o probă martor, folosind apă demineralizată în loc de ser.

Calculul:

Cantitatea de calciu se exprimă în mg /100ml ser (sau mg/100cm3, sau mg/dL)

mg Ca /dl ser = (n -n1) x 0,2 x 100

în care:

n = cm3 EDTA n / 100 folosiţi la titrarea probei

n1 = cm3 EDTA n /100 folosiţi la titrarea probei martor

Page 4: LP I serie

0,2 = cantitatea de calciu în mg ce corespunde la 1cm3 EDTA n/100

100 = factor pentru raportarea la 100 cm3 ser

Valorile normale: Concentraţia normală de calciu în serul sanguin are valori normale

cuprinse între 5,37–13,87mg /dl în funcţie de specie: bou = 9,5-11,0 mg/dl; cal = 10,5-13,8

mg/dl; porc= 5,37- 12,7 mg/dl ; câine= 12,0 - 12,5 mg/dl

Hipocalcemia se întâlneşte în rahitism, osteoporoză, osteomalacie, osteofibroză, tetanii,

etc.

Hipercalcemia (rareori la animalele domestice)- formarea de calculi (calculoză renală,

vezicală), nefrocalcinoză, paracheratoză.

Page 5: LP I serie
Page 6: LP I serie

L4. Determinarea magneziului prin metoda cu galben de titan

Magneziu este distribuit inegal în organism, având o concentraţie mai mare în

ţesuturile cu activitate metabolic mai intensă, cum ar fi creierul, inima, ficatul, rinichii,

tiroida. Scheletul conţine 60% din magneziu. Muşchii scheletici şi miocardul conţine 35%, iar

1% se găseşte în compartimentul extra-celular, din acesta aproximativ două treimi fiind sub

formă ionizată, restul fiind legat de albumine. Principalele organe implicate în metabolismul

Mg sunt intestinul şi rinichii. Magneziul are un rol cheie în numeroase funcţii mediate

enzimatic, fiind implicat în formarea de substrate enzimatice (ATP Mg, GTP Mg) precum şi

în activarea directă a enzimelor.

Principiul metodei

Într-o soluţie puternic alcalină magneziul din ser formează particule coloidale

de hidroxid de magneziu. Colorantul galben de titan (galben de tiazol cu structură complexă)

este absorbit pe aceste particule formând un complex colorat în roşu care este apoi

stabilizat cu alcool polivinilic, pentru a se evita flocularea. Intensitatea culorii roşii se

determină fotocolorimetric la 540 nm.

Reactivi:

• Colorant soluţie etalon stoc galben de titan (galben tiazol) 0,5%: Se dizolvă 0,5g galben

tiazol în 100 cm3 apă demineralizată şi se adaugă 1cm3 soluţie alcool polivinilic 0.1%.

• Colorant soluţie de lucru galben de titan: 2 cm3 din soluţia etalon stoc la 100ml apă

demineralizată; se prepară extemporaneu

• soluţie de NaOH 7,5%.

• reactiv alcool polivinilic: 1g alcool se dizolvă în 400 ml apă demineralizată,

încălzindu-se uşor, se răceşte şi se aduce la volumul de 1000 ml cu apă

demineralizată.

• Soluţie etalon de magneziu stoc - 1 mg Mg2+/ml:

8,358 g MgCl2 x 6 H2O se dizolvă în 1000 ml apă demineralizată.

sau

1,0129 g MgSO4 x 7 H2O dizolvaţi în 100 ml H2SO4 0,1 N

Page 7: LP I serie

• Soluţie etalon de magneziu de lucru - 5 µg Mg2+ /ml: 1ml soluţie stoc se dizolvă în

200ml apă demineralizată.

• Acid tricloracetic soluţie 10%

Modul de lucru:

Prima etapă - deproteinizarea serului. Într-o eprubetă de centrifugă se pipetează

0,5ml ser (sau plasmă) + 0,5 ml apă demineralizată + 1 ml acid tricloracetic conc. 10%. Se

agită, se lasă apoi în repaus 10 minute şi se centrifughează la 3000 rot/minut, timp de 2-3

minute.

Etapa a 2-a:

Reactivi

(ml )

Probă Etalon

(Standard)

Martor

(Blanc)

Supernatant probă 1

Etalon de lucru Mg 1

H2O bidistilată 1

Soluţie de lucru

galben de titan

1.5 1.5 1.5

NaOH 7,5 % 1 1 1

După 5 minute se citesc extincţiile la 540 nm faţă de proba martor. Coloraţia este stabilă

timp de o oră .

Calcul:

1 ml supernatant probă corespunde unui volum de 0,25 ml ser (sau plasmă);

1 ml soluţie etalon de lucru conţine 5µg Mg2+.

mg Mg2+/100ml ser = proba

standard

EE

x (5x10-3) x 100 / 0,25

Page 8: LP I serie

mg Mg2+/dl ser = proba

standard

EE

x 2

Valoarea normală este de 2-3.5 mg/dl; pe specii: carnivore -2.1 mg/dl, bovine, ovine –

1.7- 2.3 mg/dl, suine, cabaline- 2.5 mg/dl, iepure -3.2 mg/dl, păsări – 3.5 mg/dl

Hipomagneziemie: se întâlneşte în malabsorbţie, diaree, vărsături, stări de intoxicaţie,

hipoparatiroidism, pierdere renală de Mg. Deficitul de Mg 2+ (ionzat), nu cel total, poate duce

la stări de tetanie însoţite de convulsii, diferită însă de cele produse de hipocalcemie. O

asemenea tetanie este mai frecventă la bovinele în stabulaţie, respectiv primăvara când s-a

descris de asemenea o „tetanie de iarbă” şi o ” tetanie de lactaţie"

Hipermagneziemie- se constată în stări de deshidratare, acidoză, stări uremice, etc.

Page 9: LP I serie
Page 10: LP I serie

L 5. Determinarea fosforului anorganic din ser

În organism fosforul se găseşte distribuit în structura proteinelor, glucidelor, lipidelor

şi a acizilor nucleici.

Astfel, fosforul anorganic este prezent în structura unor proteine, numite fosfoproteine

(cazeina din lapte, vitelina din gălbenuşul de ou), sau a unor acizi nucleici, respectiv

nucleoproteine.

De asemenea, fosforul se mai găseşte sub formă acidosolubilă, neprecipitabilă cu acid

tricloracetic (fosfor anorganic – acid ortofosforic (H3PO4), 2 4H PO− , 24HPO − , Me4P2O7),

esteri fosforici ai glucidelor; acid fosfogliceric; acid fosfopiruvic; acid creatinfosforic; acizi

trifosforici. O altă formă a prezenţei fosforului anorganic este fosfolipide: lecitine, cefaline,

sfingomieline etc.

Fosfaţii anorganici îndeplinesc unele roluri în lichidele şi ţesuturile biologice:

a) Sistemul tampon al fosfaţilor ( 2 4H PO− / 24HPO − ), alături de alte sisteme tampon (de

ex. -2 3 3H CO /HCO ). Acest sistem poate fi alcătuit din două săruri: fosfat monoacid (Na2HPO4

sau K2HPO4) - care constituie componenta bazică a sistemului – şi fosfatul diacid (NaH2PO4

sau KH2PO4) care este componenta acidă.

Componenta bazică, 24HPO − , tamponează aciditatea mediului prin reacţia:

24HPO − + H+ → 2 4H PO−

Componenta acidă, 2 4H PO− , eliberează protoni care neutralizează ionii HO− ai

bazelor:

2 4H PO− + HO− → H2O + 24HPO −

Produşii rezultaţi în ambele cazuri sunt componentele sistemului tampon care este

activ atât în hematii cât şi în celulele tubulilor renali.

b) În sânge există un raport aproximativ invers proporţional între ionii fosfat şi calciu.

La nivel renal, hormonul paratiroidian creşte reabsorbţia calciului şi inhibă reabsorbţia ionilor

fosfat (acţiune fosfaturică). Efectele la nivelul oaselor şi rinichilor, ale hormonului cresc

calcemia fără o creştere echivalentă a concentraţiei fosfatului, împiedicându-se astfel

atingerea unor concentraţii critice la care aceşti ioni să formeze fosfat tricalcic insolubil

(Fosfatul tricalcic reprezintă un amestec variabil de fosfaţi de calciu obţinuţi prin

neutralizarea acidului fosforic cu hidroxid de calciu). Concentraţiile serice ale acestor ioni

Page 11: LP I serie

depăşesc pragul de solubilitate al fosfatului tricalcic. Totuşi, conţinutul în proteine şi alţi

metaboliţi din ser previne precipitarea sării tricalcice.

Fosforul în organism se găseşte sub formă de compuşi organici sau anorganici ai

acidului fosforic.

Combinaţiile organice ale acidului fosforic au o importanţă hotărâtoare pentru însuşi

fenomenul vieţii. În sânge cantitatea de fosfor organic este aproape de 10 ori mai mare decât

cea de fosfor anorganic. Fosforul anorganic este distribuit în mod egal între plasmă şi

eritrocite. În sângele proaspăt recoltat în primele 2-3 ore, poate creşte fracţiunea organică

acidosolubilă datorită fosforului anorganic. După acest timp are loc fenomenul invers,

fosforul organic acidosolubil suferă o hidroliză formându-se fosfor anorganic. În sângele

hemolizat, hidroliza se produce imediat şi cu mare intensitate. În consecinţă la dozarea

fosforului se va evita hemoliza, iar dozarea se va face imediat după exprimarea serului.

5.1. Determinarea fosforului anorganic prin metoda Briggs

Principiul metodei.

Fosforul anorganic din sângele total sau din ser, după precipitarea proteidelor, formează

cu molibdatul de amoniu, în mediu acid, fosfomolibdatul de amoniu care, în prezenţa

hidrochinonei şi a sulfitului de sodiu, substanţe cu caracter reducător, trece într-o combinaţie

complexă de albastru de molibden. Intensitatea culorii albastre rezultată, proporţională cu

concentraţia în fosfor, se determină fotocolorimetric.

2H3PO4 + 24(NH4)2MoO4 + 21H2SO4 = 2(NH4)3H4[P(Mo2O7)6] + 21(NH4)2SO4 + 20H2O

Reactivi:

• Soluţie tricloracetic 20%;

• Soluţie molibdat de amoniu: 25g molibdat de amoniu se dizolvă în 300ml apă

demineralizată, se adaugă 75ml acid sulfuric conc. şi se completează la 500ml cu

apă demineralizată;

• Soluţie hidrochinonă 1%: se dizolvă 1g hidrochinonă în apă demineralizată. Se

adaugă o picătură de acid sulfuric şi se completează la 100ml;

• Soluţie sulfit de sodiu 20% (Na2SO3) se prepară în ziua în care se foloseşte.

Page 12: LP I serie

• Soluţie standard stoc de fosfat – 1mgP/ml: exact 0,4394 g KH2PO4 se dizolvă

în 90ml apă demineralizată. După ce se dizolvă se completează la 100ml.

• Soluţie standard de lucru - 10μg P/ml: 1ml soluţie standard stoc se diluează la

100ml cu apă demineralizată.

Modul de lucru: În trei eprubete de centrifugă se introduc:

Reactivi (ml) Probă Etalon

(Standard)

Martor

(Blank)

Ser sanguin 1 - -

Apă demineralizată 3 - -

Acid tricloracetic 20% 1 - -

Se lasă în repaus 10-15 minute şi se centrifughează la 3000 rot/minut, timp de 2 minute

Supernatant 1 - -

Apă bidistilată - 0,4 0,8

Acid tricloracetic 20% - 0,2 0,2

Sol. Standard de lucru (10μg P/ml)

- 0,4 -

Molibdat de amoniu 0,2 0,2 0,2

Hidrochinonă 1% 0,2 0,2 0,2

Sulfit de sodiu 20% 0,2 0,2 0,2

Se agită uşor. Se citeşte extincţia probei (EP) şi a standardului (ES) faţă de soluţia blanc

(B) după 30 minute, la λ= 610nm.

Calcul:

Proba Proba

Etalon Etalon

E EmgP / 100ml ser = × 0,02 × 100 = 2E E

Page 13: LP I serie

În care

0,02 reprezintă cantitatea de substanţă standard, exprimata în mg, din cei 2ml

soluţie;

100 reprezintă diluţia soluţiei standard stoc.

Valorile normale: bovine adulte – 5,56 ±1,56 mg/dl, viţei – 8,09±0,6mg/dl, bovine

tineret – 6,2±0,6 mg/dl; suine (nou fătaţi) – 16,9 (9-24) mg/dl, 2-9 săptămâni – 5-11 mg/dl,

adulte – 6-8 mg/dl; păsări – 2săpt- 8,69±0,38 mg/dl, 4 săpt. 6,92±1,23 mg/dl, 8săpt. 4,85±0,87

mg/dl

Valorile normale ale fosforului seric pentru diferite specii de animale se încadrează între

următoarele limite:

Specia de animal Fosfor seric

[mg/dL] [mmol/L]

Câine 2,9-6,2 1,0-2,0

Pisică 4,0-7,3 1,3-2,4

Bovine 4,3-7,8 1,4-2,5

Cabaline (cai) 2,3-5,4 0,7-1,7

Suine (porc) 5,5-9,3 1,8-3,0

Oaie 4,0-7,3 1,3-2,4

Capre 3,7-9,7 1,2-3,1

(Iepuri) 4,0-6,9 1,3-2,2

Hipofosfatemie se întâlneşte în cazurile de rahitism, osteomalacie, hipertiroidism,

ajungând până la valori cuprinse între 1-2 mg/dl.

Hiperfosfatemia se observă în hipervitaminoze D, iradieri cu raze ultraviolete şi în

perioada de consolidări ale fracturilor, când cantitatea de fosfor creşte până la valori cuprinse

între 5-7mg/dl. În nefrite, valorile sunt uneori peste 8ml/dl fosfor anorganic, de asemenea în

tetanii creşterile de fosfor sunt 10mg/dl.

Page 14: LP I serie

5.2. Determinarea fosforului anorganic prin metoda cu acid ascorbic

Principiul metodei.

Fosforul anorganic din sângele total sau din ser (după precipitarea proteidelor) formează

cu molibdatul de amoniu, în mediu acid, acid fosfomolibdenic care în prezenţa unei substanţe

reducătoare trece într-o combinaţie complexă de culoare albastră (albastru de molibden).

2H3PO4 + 24(NH4)2MoO4 + 21H2SO4 = 2(NH4)3H4[P(Mo2O7)6] + 21(NH4)2SO4 + 20H2O

Reactivi:

• soluţie acid tricloracetic 20% • soluţie molibdat de amoniu: se pun 25 g molibdat de amoniu se dizolvă în 300 cm3 apă

distilată şi se adaugă 75 cm3 acid sulfuric conc. şi se completează la semn într-un balon cotat

de 500 cm3

• sol.etalon: 0.44 g KH2PO4 şi apă distilată la 1000 ml; soluţia etalon diluată se prepară din 1

cm3 soluţie concentrată şi apă distilată la 10 cm3 (10µgP/ml).

• soluţie de acid ascorbic 1,5%

Modul de lucru: În trei eprubete de centrifugă se introduc:

Reactivi (cm3) Probă Martor

(Blank)

Etalon

(Standard)

Ser 0.2

Apă demineralizată 2 2.2 2

Etalon 0.2

Acid tricloracetic

20%

0.8 0.8 0.8

Se lasă în repaus 10 minute şi se centrifughează la 3000

rot/minut, timp de 10 minute

Supernatant 1.5 1.5 1.5

Molibdat de

amoniu

0.6 0.6 0.6

Apă bidistilată 0.8 0.8 0.8

Acid ascorbic 1.5% 0.1 0.1 0.1

Page 15: LP I serie

Se citeşte extincţia după 30 minute la λ= 600nm.

Calculul:

probaetalon

etalon

EmgP / dl = × C × 100

E

Cetalon = 10 mgP/ml

100 = raportare la 100ml ser.

Factor de conversie: mg/dl x 0,323 = mmol/l

Interferenţe

• valori mai mari ale concentraţiei fosforului se întâlnesc la animalele tinere, în perioada

de dezvoltare a scheletului. Există şi variaţii legate de sezon, respectiv valori maxime

sezoniere se înregistrează în lunile mai-iunie, iar valori minime se înregistrează în lunile de

iarnă. De asemenea, există şi variaţii legate de momentul zilei la care se face recoltarea,

respectiv valori maxime circadiene se înregistrează dimineaţa şi valori minime seara

• stressul este un factor de falsă creştere a fosforului seric

• valori fals crescute pot să apară şi datorită hemolizei probei de sânge

• de asemenea, false creşteri ale fosforului pot să apară ca o consecinţă a administrării

unor medicamente (difenilhzdantionă sau fenitoină, heparină, pituitrină, meticilină,

tetracicline, steroizi anabolizanţi, hormoni androgeni, hormoni de creştere, calciferoli

(ergocalciferoli), beta blocanţi adrenergici (acebutolol, pindolol), eritropoietina, antiacide,

furosemid, hidrocloratiazida, fosfaţi, etidronat de sodiu.

• utilizarea de laxative sau alte medicamente care conţin cantităţi semnificative de fosfat

de sodiu, determină false creşteri ale fosforului. La 2 – 3 ore după administrarea de laxative

concentraţia de fosfor la nivel sanguin poate creşte cu 5mg/dL, dar doar pentru o scurtă

perioadă de timp (5-6 ore după administrare).

• trombocitoza este asociată cu hiperfosfatemia

• nivelul de fosfor seric poate creşte şi postprandial

• animalele care prezintă forme severe de malnutriţie pot prezenta hipofosfatemii. De

asemenea, administrarea intravenoasă de glucoză sau alte fluide în exces, dializa, precum şi

alimentaţia excesivă, pot conduce la scăderi ale concentraţiei de fosfor seric

• administrarea de unele medicamente poate duce la scăderi false ale concentraţiei de

fosfor în sânge (administrare de hidroxid de aluminiu sau alte antiacide pe bază de aluminiu,

Page 16: LP I serie

adrenalină sau epinefrine, insulină, manitol, calcitonină, hormoni estrogeni, contraceptive

orale, fenitoina, glucocorticoizi, ifosfamida, mithramicină, administrare injectabilă de hormon

paratiroid), aminoacizi, anestezice,

• scăderi uşoare ale fosforului seric pot apărea ca urmare a unor intervenţii chirurgicale

(aproximativ la 30% din cazuri)

Page 17: LP I serie
Page 18: LP I serie

L. 6. Determinarea fierului din ser prin metoda Heilmeyer

Principiul metodei

Fierul seric este eliberat sub acţiunea acidului clorhidric (HCl) din legătura sa cu

proteinele (transferina) sub formă de ioni de Fe3+ . In urma deproteinizării serului cu acid

tricloracetic (TCA), ionii de Fe3+ din supernatantă sunt reduşi la Fe2+ de către hidrochinonă.

Ionii de fier Fe2+ formează cu orto-fenantrolina un complex foarte stabil, o-fenantrolina

feroasă, de culoare roşie. Intensitatea culorii este proporţională cu concentraţia fierului din

probă. Se fotometrează la λ = 510nm .

o-fenantrolina o-fenantrolina feroasă

Reactivi:

soluţie etalon stoc - 10mgFe% : 0,0497 g FeSO4 x 7 H2O la 100 cm3 apă

demineralizată sau 0,0702 g Fe(NH4)2(SO4)2 x 6 H2O. Soluţia etalon concentrată se

păstrează la frigider.

Soluţie etalon de lucru - 100 µg Fe%: Se diluează extemporaneu 1 cm3 soluţie etalon

stoc la 100 cm3 apă demineralizată obţinându-se o soluţie cu o stabilitate limitată la 1-

2 luni.

soluţie acid clorhidric 1 n ( 82,65 cm3 de HCl p.a, ρ = 1,18, în 1000 cm3 apă

bidistilată);

soluţie de CCl3COOH 20% în apă demineralizată.

soluţie de hidrochinonă 2% în apă demineralizată

Page 19: LP I serie

soluţie de orto-fenantrolină clorhidrică 1% în apă demineralizată (se poate utiliza şi

ortofenantrolină, iar pentru dizolvare se acidulează iniţial cu 2-3 picături de HCl

concentrat)

soluţie semisaturată de CH3COONa. Se diluează extemporaneu o soluţie saturată

(25ml CH3COONa la 25ml apă la temperatura camerei) în proporţie 1:1.

Modul de lucru :

Se determină fierul după următoarea tehnică :

Soluţii

(ml)

Probă Etalon

(Standard)

Martor

(Blank)

Ser (nehemolizat) 2 - -

Soluţie etalon 2

Apă bidistilată 2

HCl 1n 1 1 1

-se agită şi se lasă 10 min . în repaus

Soluţie CCl3COOH

20%

2 2 2

- se agită şi se lasă 10 min.în repaus

- se centrifughează 5minute la 2500rot/min

supernatant 2 2 2

hidrochinonă 2% 0,2 0,2 0,2

orto-fenantrolină 1% 0,1 0,1 0,1

sol. semisaturată de

CH3COONa

2 2 2

Se agită şi după 5 min se citeşte exincţia probei şi a etalonului faţă de proba martor la

510nm.

Sideremia se calculează cu formula:

etalonC = concentraţia etalonului de fier = 100 μg%

proba probaetalon

etalon etalon

E EμgFe / dl = × C × 100

E E=

Page 20: LP I serie

Valori normale: cabaline- 181 ±55µg%, bovine-145- 160µg%, ovine- 182µg%,

suine- 180µg%

Hiposideremie se constată în stări inflamatorii acute, septice şi sterile, în hepatite, în

anemii feriprive

Page 21: LP I serie