lp i serie
TRANSCRIPT
L.3. Determinarea calciului din ser
3.1. Rolul calciului în organism Calciu este cel mai abundent mineral din organism. Necesarul zilnic de calciu este 1
gram, din care se absorb doar 10-20%. Calcemia (concentraţia plasmatica a calciului) normală
este 9-11 mg% sau 2,25 -2,75 mmol/l. Calciul îndeplineşte în organism un rol plastic
participând prin combinaţiile sale insolubile la structura scheletului osos a cărui principală
componentă minerală este hidroxiapatita, Ca10(PO4)6(OH)2, şi un rol dinamic sub formă de
ioni Ca2+ prezenţi în fluidele, cum ar fi plasma sau urină, sub forma a trei fracţiuni:
1. Calciu legat de proteine (proteinate de calciu) aproximativ 1 mmol/l. Această
formă depinde de concentraţia relativă a proteinelor şi calciului din plasmă. Pe baza acestei
dependenţe se poate aprecia fracţiunea de calciu ionizat, cunoscând calciul total din ser sau
plasmă şi nivelul proteinei din ser sau plasmă. Tehnica constă în folosirea nomogramei
MacLean şi Hastings, cunoscând cei doi parametri amintiţi anterior se citeşte direct valoarea
calciului ionizat de pe nomogramă.
2. Calciul legat de molecule mici (complecşi de calciu sau chelaţi) acizi organici,
numit şi calciu complexat dializabil. Acesta poate străbate membranele semipermeabile
(celofan) spre deosebire de calciul legat de proteine.
3. Calciul liber, forma biologică activă ce intervine în coagularea sângelui în
activarea enzimelor (proteaze), în buna funcţionare a inimii, muşchilor şi nervilor.
Calciul seric se află în două forme: calciu neionizabil combinat cu proteinele serice şi
calciul ionizabil care reprezintă fracţiunea fiziologic activă şi constituie 45-55% din
calciul total al serului .
Calciul are în primul rând un rol plastic, deoarece are rol în permeabilitatea
membranelor, în metabolismului hidric, coagularea sângelui etc.
Scăderea calciului sub 5 mg% provoacă fenomene tetanice. Metabolismul calciului
este reglat de hormoni, vitamine (D, A şi C).
3.2. Dozarea calciului prin metoda complexometrică
Principiul metodei
Se titrează direct ionii de calciu în mediu intens alcalin cu sare disodică a
acidului etilendiaminotetraacetic (Na2EDTA numit şi complexon III), în prezenţa
murexidului (purpurat de amoniu) ca indicator. Iniţial indicatorul va fixa ionii de calciu
(culoarea soluţiei va fi roz) care prin titrare vor fi apoi complexaţi de EDTA. Indicatorul
eliberat va colora soluţia în violet. Murexidul, indicator metalocromic (pentru calciu şi alţi
cationi) are gradul de ionizare în funcţie de pH-ul mediului.
CH2
CH2
CH2 CH2
CH2
CH2
NaOOC
O C
O-
N N
COONa
C O
O-
: :
CH2
CH2
CH2 CH2
CH2
CH2
NaOOC
O C
O
N N
COONa
C O
O
+ Ca2+
Ca2+ :
: :
Reacţiile prin care ionii Ca2+ sunt complexaţi de indicator şi de complexon III sunt: 2+ 3-Ca + Ind CaInd−→←
roz Ca2+ + Y4- →← CaY2-
complexon deprotonat
Virajul culorii indicatorului are loc în urma reacţiei titrimetrice:
4 2 3CaInd Y CaY Ind− − − −+ → + -
roz incolor violet
Reactivi :
• soluţie de NaOH 9n ( se solubilizează 36 g substanţă în apă distilată, iar după răcire
se aduce la volumul de 100 cm3)
• murexid (purpurat de amoniu) - indicator. Se face un amestec de murexid cu
clorură de potasiu în proporţie de 1/800 şi se mojarează fin omogen
• soluţie de EDTA n /100. Se introduc într-un balon cotat de 1000 cm3, 1,86 g EDTA
anhidru şi se adaugă 200 cm3 apă deionizată. Se alcalinizează cu NaOH 10% până ce
soluţia devine perfect clară. Se completează la semn cu apă deionizată. Dacă se
foloseşte EDTA x 2H2O (sare disodică – C10H14O8N2Na2) se cântăresc 2,03g EDTA x
2H2O şi se aduce la semn. La 1000cm3 cu apă demineralizată.
Pentru verificarea concentraţiei soluţiei de EDTA n/100 se poate prepara un etalon în
modul următor: se iau într-o capsulă de porţelan 2g CaCO3 p.a. cântărit foarte exact şi 1 cm3
acid clorhidric şi se evaporă la sec. Se dizolvă reziduul de clorură de calciu în apă distilată
se trece într-un balon cotat de 1000 cm3 şi se completează la semn. Un cm3 din această
soluţie conţine 0,8 mg calciu. Această soluţie diluată 1/10 va conţine 0,08 mg calciu;
5cm3 din această soluţie trebuie să se titreze cu exact 2 cm3 EDTA n /100 .
Modul de lucru:
• se introduc 1 cm3 ser într-o fiolă Erlermeyer ;
• se diluează cu 24 cm3 apă demineralizată (deionizată).
• se adaugă 0,2 cm3 NaOH 9n şi un vârf de cuţit de indicator, murexid.
• se titrează cu soluţie EDTA n / 100 (conc. 0,01N) până ce culoarea virează de
la roz la roz-violaceu.
Paralel se titrează şi o probă martor, folosind apă demineralizată în loc de ser.
Calculul:
Cantitatea de calciu se exprimă în mg /100ml ser (sau mg/100cm3, sau mg/dL)
mg Ca /dl ser = (n -n1) x 0,2 x 100
în care:
n = cm3 EDTA n / 100 folosiţi la titrarea probei
n1 = cm3 EDTA n /100 folosiţi la titrarea probei martor
0,2 = cantitatea de calciu în mg ce corespunde la 1cm3 EDTA n/100
100 = factor pentru raportarea la 100 cm3 ser
Valorile normale: Concentraţia normală de calciu în serul sanguin are valori normale
cuprinse între 5,37–13,87mg /dl în funcţie de specie: bou = 9,5-11,0 mg/dl; cal = 10,5-13,8
mg/dl; porc= 5,37- 12,7 mg/dl ; câine= 12,0 - 12,5 mg/dl
Hipocalcemia se întâlneşte în rahitism, osteoporoză, osteomalacie, osteofibroză, tetanii,
etc.
Hipercalcemia (rareori la animalele domestice)- formarea de calculi (calculoză renală,
vezicală), nefrocalcinoză, paracheratoză.
L4. Determinarea magneziului prin metoda cu galben de titan
Magneziu este distribuit inegal în organism, având o concentraţie mai mare în
ţesuturile cu activitate metabolic mai intensă, cum ar fi creierul, inima, ficatul, rinichii,
tiroida. Scheletul conţine 60% din magneziu. Muşchii scheletici şi miocardul conţine 35%, iar
1% se găseşte în compartimentul extra-celular, din acesta aproximativ două treimi fiind sub
formă ionizată, restul fiind legat de albumine. Principalele organe implicate în metabolismul
Mg sunt intestinul şi rinichii. Magneziul are un rol cheie în numeroase funcţii mediate
enzimatic, fiind implicat în formarea de substrate enzimatice (ATP Mg, GTP Mg) precum şi
în activarea directă a enzimelor.
Principiul metodei
Într-o soluţie puternic alcalină magneziul din ser formează particule coloidale
de hidroxid de magneziu. Colorantul galben de titan (galben de tiazol cu structură complexă)
este absorbit pe aceste particule formând un complex colorat în roşu care este apoi
stabilizat cu alcool polivinilic, pentru a se evita flocularea. Intensitatea culorii roşii se
determină fotocolorimetric la 540 nm.
Reactivi:
• Colorant soluţie etalon stoc galben de titan (galben tiazol) 0,5%: Se dizolvă 0,5g galben
tiazol în 100 cm3 apă demineralizată şi se adaugă 1cm3 soluţie alcool polivinilic 0.1%.
• Colorant soluţie de lucru galben de titan: 2 cm3 din soluţia etalon stoc la 100ml apă
demineralizată; se prepară extemporaneu
• soluţie de NaOH 7,5%.
• reactiv alcool polivinilic: 1g alcool se dizolvă în 400 ml apă demineralizată,
încălzindu-se uşor, se răceşte şi se aduce la volumul de 1000 ml cu apă
demineralizată.
• Soluţie etalon de magneziu stoc - 1 mg Mg2+/ml:
8,358 g MgCl2 x 6 H2O se dizolvă în 1000 ml apă demineralizată.
sau
1,0129 g MgSO4 x 7 H2O dizolvaţi în 100 ml H2SO4 0,1 N
• Soluţie etalon de magneziu de lucru - 5 µg Mg2+ /ml: 1ml soluţie stoc se dizolvă în
200ml apă demineralizată.
• Acid tricloracetic soluţie 10%
Modul de lucru:
Prima etapă - deproteinizarea serului. Într-o eprubetă de centrifugă se pipetează
0,5ml ser (sau plasmă) + 0,5 ml apă demineralizată + 1 ml acid tricloracetic conc. 10%. Se
agită, se lasă apoi în repaus 10 minute şi se centrifughează la 3000 rot/minut, timp de 2-3
minute.
Etapa a 2-a:
Reactivi
(ml )
Probă Etalon
(Standard)
Martor
(Blanc)
Supernatant probă 1
Etalon de lucru Mg 1
H2O bidistilată 1
Soluţie de lucru
galben de titan
1.5 1.5 1.5
NaOH 7,5 % 1 1 1
După 5 minute se citesc extincţiile la 540 nm faţă de proba martor. Coloraţia este stabilă
timp de o oră .
Calcul:
1 ml supernatant probă corespunde unui volum de 0,25 ml ser (sau plasmă);
1 ml soluţie etalon de lucru conţine 5µg Mg2+.
mg Mg2+/100ml ser = proba
standard
EE
x (5x10-3) x 100 / 0,25
mg Mg2+/dl ser = proba
standard
EE
x 2
Valoarea normală este de 2-3.5 mg/dl; pe specii: carnivore -2.1 mg/dl, bovine, ovine –
1.7- 2.3 mg/dl, suine, cabaline- 2.5 mg/dl, iepure -3.2 mg/dl, păsări – 3.5 mg/dl
Hipomagneziemie: se întâlneşte în malabsorbţie, diaree, vărsături, stări de intoxicaţie,
hipoparatiroidism, pierdere renală de Mg. Deficitul de Mg 2+ (ionzat), nu cel total, poate duce
la stări de tetanie însoţite de convulsii, diferită însă de cele produse de hipocalcemie. O
asemenea tetanie este mai frecventă la bovinele în stabulaţie, respectiv primăvara când s-a
descris de asemenea o „tetanie de iarbă” şi o ” tetanie de lactaţie"
Hipermagneziemie- se constată în stări de deshidratare, acidoză, stări uremice, etc.
L 5. Determinarea fosforului anorganic din ser
În organism fosforul se găseşte distribuit în structura proteinelor, glucidelor, lipidelor
şi a acizilor nucleici.
Astfel, fosforul anorganic este prezent în structura unor proteine, numite fosfoproteine
(cazeina din lapte, vitelina din gălbenuşul de ou), sau a unor acizi nucleici, respectiv
nucleoproteine.
De asemenea, fosforul se mai găseşte sub formă acidosolubilă, neprecipitabilă cu acid
tricloracetic (fosfor anorganic – acid ortofosforic (H3PO4), 2 4H PO− , 24HPO − , Me4P2O7),
esteri fosforici ai glucidelor; acid fosfogliceric; acid fosfopiruvic; acid creatinfosforic; acizi
trifosforici. O altă formă a prezenţei fosforului anorganic este fosfolipide: lecitine, cefaline,
sfingomieline etc.
Fosfaţii anorganici îndeplinesc unele roluri în lichidele şi ţesuturile biologice:
a) Sistemul tampon al fosfaţilor ( 2 4H PO− / 24HPO − ), alături de alte sisteme tampon (de
ex. -2 3 3H CO /HCO ). Acest sistem poate fi alcătuit din două săruri: fosfat monoacid (Na2HPO4
sau K2HPO4) - care constituie componenta bazică a sistemului – şi fosfatul diacid (NaH2PO4
sau KH2PO4) care este componenta acidă.
Componenta bazică, 24HPO − , tamponează aciditatea mediului prin reacţia:
24HPO − + H+ → 2 4H PO−
Componenta acidă, 2 4H PO− , eliberează protoni care neutralizează ionii HO− ai
bazelor:
2 4H PO− + HO− → H2O + 24HPO −
Produşii rezultaţi în ambele cazuri sunt componentele sistemului tampon care este
activ atât în hematii cât şi în celulele tubulilor renali.
b) În sânge există un raport aproximativ invers proporţional între ionii fosfat şi calciu.
La nivel renal, hormonul paratiroidian creşte reabsorbţia calciului şi inhibă reabsorbţia ionilor
fosfat (acţiune fosfaturică). Efectele la nivelul oaselor şi rinichilor, ale hormonului cresc
calcemia fără o creştere echivalentă a concentraţiei fosfatului, împiedicându-se astfel
atingerea unor concentraţii critice la care aceşti ioni să formeze fosfat tricalcic insolubil
(Fosfatul tricalcic reprezintă un amestec variabil de fosfaţi de calciu obţinuţi prin
neutralizarea acidului fosforic cu hidroxid de calciu). Concentraţiile serice ale acestor ioni
depăşesc pragul de solubilitate al fosfatului tricalcic. Totuşi, conţinutul în proteine şi alţi
metaboliţi din ser previne precipitarea sării tricalcice.
Fosforul în organism se găseşte sub formă de compuşi organici sau anorganici ai
acidului fosforic.
Combinaţiile organice ale acidului fosforic au o importanţă hotărâtoare pentru însuşi
fenomenul vieţii. În sânge cantitatea de fosfor organic este aproape de 10 ori mai mare decât
cea de fosfor anorganic. Fosforul anorganic este distribuit în mod egal între plasmă şi
eritrocite. În sângele proaspăt recoltat în primele 2-3 ore, poate creşte fracţiunea organică
acidosolubilă datorită fosforului anorganic. După acest timp are loc fenomenul invers,
fosforul organic acidosolubil suferă o hidroliză formându-se fosfor anorganic. În sângele
hemolizat, hidroliza se produce imediat şi cu mare intensitate. În consecinţă la dozarea
fosforului se va evita hemoliza, iar dozarea se va face imediat după exprimarea serului.
5.1. Determinarea fosforului anorganic prin metoda Briggs
Principiul metodei.
Fosforul anorganic din sângele total sau din ser, după precipitarea proteidelor, formează
cu molibdatul de amoniu, în mediu acid, fosfomolibdatul de amoniu care, în prezenţa
hidrochinonei şi a sulfitului de sodiu, substanţe cu caracter reducător, trece într-o combinaţie
complexă de albastru de molibden. Intensitatea culorii albastre rezultată, proporţională cu
concentraţia în fosfor, se determină fotocolorimetric.
2H3PO4 + 24(NH4)2MoO4 + 21H2SO4 = 2(NH4)3H4[P(Mo2O7)6] + 21(NH4)2SO4 + 20H2O
Reactivi:
• Soluţie tricloracetic 20%;
• Soluţie molibdat de amoniu: 25g molibdat de amoniu se dizolvă în 300ml apă
demineralizată, se adaugă 75ml acid sulfuric conc. şi se completează la 500ml cu
apă demineralizată;
• Soluţie hidrochinonă 1%: se dizolvă 1g hidrochinonă în apă demineralizată. Se
adaugă o picătură de acid sulfuric şi se completează la 100ml;
• Soluţie sulfit de sodiu 20% (Na2SO3) se prepară în ziua în care se foloseşte.
• Soluţie standard stoc de fosfat – 1mgP/ml: exact 0,4394 g KH2PO4 se dizolvă
în 90ml apă demineralizată. După ce se dizolvă se completează la 100ml.
• Soluţie standard de lucru - 10μg P/ml: 1ml soluţie standard stoc se diluează la
100ml cu apă demineralizată.
Modul de lucru: În trei eprubete de centrifugă se introduc:
Reactivi (ml) Probă Etalon
(Standard)
Martor
(Blank)
Ser sanguin 1 - -
Apă demineralizată 3 - -
Acid tricloracetic 20% 1 - -
Se lasă în repaus 10-15 minute şi se centrifughează la 3000 rot/minut, timp de 2 minute
Supernatant 1 - -
Apă bidistilată - 0,4 0,8
Acid tricloracetic 20% - 0,2 0,2
Sol. Standard de lucru (10μg P/ml)
- 0,4 -
Molibdat de amoniu 0,2 0,2 0,2
Hidrochinonă 1% 0,2 0,2 0,2
Sulfit de sodiu 20% 0,2 0,2 0,2
Se agită uşor. Se citeşte extincţia probei (EP) şi a standardului (ES) faţă de soluţia blanc
(B) după 30 minute, la λ= 610nm.
Calcul:
Proba Proba
Etalon Etalon
E EmgP / 100ml ser = × 0,02 × 100 = 2E E
⋅
În care
0,02 reprezintă cantitatea de substanţă standard, exprimata în mg, din cei 2ml
soluţie;
100 reprezintă diluţia soluţiei standard stoc.
Valorile normale: bovine adulte – 5,56 ±1,56 mg/dl, viţei – 8,09±0,6mg/dl, bovine
tineret – 6,2±0,6 mg/dl; suine (nou fătaţi) – 16,9 (9-24) mg/dl, 2-9 săptămâni – 5-11 mg/dl,
adulte – 6-8 mg/dl; păsări – 2săpt- 8,69±0,38 mg/dl, 4 săpt. 6,92±1,23 mg/dl, 8săpt. 4,85±0,87
mg/dl
Valorile normale ale fosforului seric pentru diferite specii de animale se încadrează între
următoarele limite:
Specia de animal Fosfor seric
[mg/dL] [mmol/L]
Câine 2,9-6,2 1,0-2,0
Pisică 4,0-7,3 1,3-2,4
Bovine 4,3-7,8 1,4-2,5
Cabaline (cai) 2,3-5,4 0,7-1,7
Suine (porc) 5,5-9,3 1,8-3,0
Oaie 4,0-7,3 1,3-2,4
Capre 3,7-9,7 1,2-3,1
(Iepuri) 4,0-6,9 1,3-2,2
Hipofosfatemie se întâlneşte în cazurile de rahitism, osteomalacie, hipertiroidism,
ajungând până la valori cuprinse între 1-2 mg/dl.
Hiperfosfatemia se observă în hipervitaminoze D, iradieri cu raze ultraviolete şi în
perioada de consolidări ale fracturilor, când cantitatea de fosfor creşte până la valori cuprinse
între 5-7mg/dl. În nefrite, valorile sunt uneori peste 8ml/dl fosfor anorganic, de asemenea în
tetanii creşterile de fosfor sunt 10mg/dl.
5.2. Determinarea fosforului anorganic prin metoda cu acid ascorbic
Principiul metodei.
Fosforul anorganic din sângele total sau din ser (după precipitarea proteidelor) formează
cu molibdatul de amoniu, în mediu acid, acid fosfomolibdenic care în prezenţa unei substanţe
reducătoare trece într-o combinaţie complexă de culoare albastră (albastru de molibden).
2H3PO4 + 24(NH4)2MoO4 + 21H2SO4 = 2(NH4)3H4[P(Mo2O7)6] + 21(NH4)2SO4 + 20H2O
Reactivi:
• soluţie acid tricloracetic 20% • soluţie molibdat de amoniu: se pun 25 g molibdat de amoniu se dizolvă în 300 cm3 apă
distilată şi se adaugă 75 cm3 acid sulfuric conc. şi se completează la semn într-un balon cotat
de 500 cm3
• sol.etalon: 0.44 g KH2PO4 şi apă distilată la 1000 ml; soluţia etalon diluată se prepară din 1
cm3 soluţie concentrată şi apă distilată la 10 cm3 (10µgP/ml).
• soluţie de acid ascorbic 1,5%
Modul de lucru: În trei eprubete de centrifugă se introduc:
Reactivi (cm3) Probă Martor
(Blank)
Etalon
(Standard)
Ser 0.2
Apă demineralizată 2 2.2 2
Etalon 0.2
Acid tricloracetic
20%
0.8 0.8 0.8
Se lasă în repaus 10 minute şi se centrifughează la 3000
rot/minut, timp de 10 minute
Supernatant 1.5 1.5 1.5
Molibdat de
amoniu
0.6 0.6 0.6
Apă bidistilată 0.8 0.8 0.8
Acid ascorbic 1.5% 0.1 0.1 0.1
Se citeşte extincţia după 30 minute la λ= 600nm.
Calculul:
probaetalon
etalon
EmgP / dl = × C × 100
E
Cetalon = 10 mgP/ml
100 = raportare la 100ml ser.
Factor de conversie: mg/dl x 0,323 = mmol/l
Interferenţe
• valori mai mari ale concentraţiei fosforului se întâlnesc la animalele tinere, în perioada
de dezvoltare a scheletului. Există şi variaţii legate de sezon, respectiv valori maxime
sezoniere se înregistrează în lunile mai-iunie, iar valori minime se înregistrează în lunile de
iarnă. De asemenea, există şi variaţii legate de momentul zilei la care se face recoltarea,
respectiv valori maxime circadiene se înregistrează dimineaţa şi valori minime seara
• stressul este un factor de falsă creştere a fosforului seric
• valori fals crescute pot să apară şi datorită hemolizei probei de sânge
• de asemenea, false creşteri ale fosforului pot să apară ca o consecinţă a administrării
unor medicamente (difenilhzdantionă sau fenitoină, heparină, pituitrină, meticilină,
tetracicline, steroizi anabolizanţi, hormoni androgeni, hormoni de creştere, calciferoli
(ergocalciferoli), beta blocanţi adrenergici (acebutolol, pindolol), eritropoietina, antiacide,
furosemid, hidrocloratiazida, fosfaţi, etidronat de sodiu.
• utilizarea de laxative sau alte medicamente care conţin cantităţi semnificative de fosfat
de sodiu, determină false creşteri ale fosforului. La 2 – 3 ore după administrarea de laxative
concentraţia de fosfor la nivel sanguin poate creşte cu 5mg/dL, dar doar pentru o scurtă
perioadă de timp (5-6 ore după administrare).
• trombocitoza este asociată cu hiperfosfatemia
• nivelul de fosfor seric poate creşte şi postprandial
• animalele care prezintă forme severe de malnutriţie pot prezenta hipofosfatemii. De
asemenea, administrarea intravenoasă de glucoză sau alte fluide în exces, dializa, precum şi
alimentaţia excesivă, pot conduce la scăderi ale concentraţiei de fosfor seric
• administrarea de unele medicamente poate duce la scăderi false ale concentraţiei de
fosfor în sânge (administrare de hidroxid de aluminiu sau alte antiacide pe bază de aluminiu,
adrenalină sau epinefrine, insulină, manitol, calcitonină, hormoni estrogeni, contraceptive
orale, fenitoina, glucocorticoizi, ifosfamida, mithramicină, administrare injectabilă de hormon
paratiroid), aminoacizi, anestezice,
• scăderi uşoare ale fosforului seric pot apărea ca urmare a unor intervenţii chirurgicale
(aproximativ la 30% din cazuri)
L. 6. Determinarea fierului din ser prin metoda Heilmeyer
Principiul metodei
Fierul seric este eliberat sub acţiunea acidului clorhidric (HCl) din legătura sa cu
proteinele (transferina) sub formă de ioni de Fe3+ . In urma deproteinizării serului cu acid
tricloracetic (TCA), ionii de Fe3+ din supernatantă sunt reduşi la Fe2+ de către hidrochinonă.
Ionii de fier Fe2+ formează cu orto-fenantrolina un complex foarte stabil, o-fenantrolina
feroasă, de culoare roşie. Intensitatea culorii este proporţională cu concentraţia fierului din
probă. Se fotometrează la λ = 510nm .
o-fenantrolina o-fenantrolina feroasă
Reactivi:
soluţie etalon stoc - 10mgFe% : 0,0497 g FeSO4 x 7 H2O la 100 cm3 apă
demineralizată sau 0,0702 g Fe(NH4)2(SO4)2 x 6 H2O. Soluţia etalon concentrată se
păstrează la frigider.
Soluţie etalon de lucru - 100 µg Fe%: Se diluează extemporaneu 1 cm3 soluţie etalon
stoc la 100 cm3 apă demineralizată obţinându-se o soluţie cu o stabilitate limitată la 1-
2 luni.
soluţie acid clorhidric 1 n ( 82,65 cm3 de HCl p.a, ρ = 1,18, în 1000 cm3 apă
bidistilată);
soluţie de CCl3COOH 20% în apă demineralizată.
soluţie de hidrochinonă 2% în apă demineralizată
soluţie de orto-fenantrolină clorhidrică 1% în apă demineralizată (se poate utiliza şi
ortofenantrolină, iar pentru dizolvare se acidulează iniţial cu 2-3 picături de HCl
concentrat)
soluţie semisaturată de CH3COONa. Se diluează extemporaneu o soluţie saturată
(25ml CH3COONa la 25ml apă la temperatura camerei) în proporţie 1:1.
Modul de lucru :
Se determină fierul după următoarea tehnică :
Soluţii
(ml)
Probă Etalon
(Standard)
Martor
(Blank)
Ser (nehemolizat) 2 - -
Soluţie etalon 2
Apă bidistilată 2
HCl 1n 1 1 1
-se agită şi se lasă 10 min . în repaus
Soluţie CCl3COOH
20%
2 2 2
- se agită şi se lasă 10 min.în repaus
- se centrifughează 5minute la 2500rot/min
supernatant 2 2 2
hidrochinonă 2% 0,2 0,2 0,2
orto-fenantrolină 1% 0,1 0,1 0,1
sol. semisaturată de
CH3COONa
2 2 2
Se agită şi după 5 min se citeşte exincţia probei şi a etalonului faţă de proba martor la
510nm.
Sideremia se calculează cu formula:
etalonC = concentraţia etalonului de fier = 100 μg%
proba probaetalon
etalon etalon
E EμgFe / dl = × C × 100
E E=
Valori normale: cabaline- 181 ±55µg%, bovine-145- 160µg%, ovine- 182µg%,
suine- 180µg%
Hiposideremie se constată în stări inflamatorii acute, septice şi sterile, în hepatite, în
anemii feriprive