lp i cariologie ii

113
St.clinic nr. I Realizarea examenului clinic şi paraclinic şi stabilirea riscului cariogen Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.Popa” Iaşi Facultatea de Medicină Dentară Disciplina de Odontoterapie Restaurivă: Cariologie

Upload: puiu-vlad

Post on 05-Dec-2014

169 views

Category:

Documents


9 download

DESCRIPTION

Examen Clinic

TRANSCRIPT

Page 1: LP I Cariologie II

St.clinic nr. I

Realizarea examenului clinic şi paraclinic şi stabilirea

riscului cariogen

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.Popa” Iaşi

Facultatea de Medicină Dentară

Disciplina de Odontoterapie Restaurivă: Cariologie

Page 2: LP I Cariologie II

Realizarea examenului clinic

1.     REALIZAREA EXAMENULUI CLINIC ODONTAL

- obiective:

-stabilirea diagnosticului de boala carioasa;- detectarea cariilor necavitare si cavitare, leziunilor cu evolutie in smalt, smalt- dentina si cement;- identificarea zonelor susceptibile la carie;- evaluarea riscului cariogen;- stabilirea planului individualizat de tratament.

Page 3: LP I Cariologie II

DIAGNOSTICUL CLINIC AL LEZIUNILOR

CARIOASE

Cum poate fi văzut ceva ce nu se vede?

Obiectivul principal al precizării unui diagnostic este detectarea cât mai rapidă a cariilor incipiente, încă din stadiul necavitar, astfel incăt prin măsuri specifice terapeutico-preventive sau tratament restaurativ neinvaziv să le oprim din evoluţie şi să limităm activitatea carioasă înainte de o distrugere semnificativă a ţesuturilor dure dentare.

Page 4: LP I Cariologie II

DIAGNOSTICUL CLINIC AL LEZIUNILOR CARIOASE

Diagnosticul lezional se precizează în contextul examenului clinic prin:

înregistrarea semnelor subiective,

evaluarea celor obiective şi

analizarea rezultatelor examenelor complementare.

Page 5: LP I Cariologie II

DIAGNOSTICUL CLINIC AL LEZIUNILOR CARIOASE

Subiectiv, în caria dentară simptomul principal îl reprezintă durerea care întotdeauna este provocată, are o intensitate direct proporţională cu dimensiunea procesului carios, este localizată la dintele afectat, durează atât timp cât acţionează excitantul şi nu necesită administrarea de antialgice.

modificările de culoare în regiunea frontală,

hipercreşterile papilare localizate,

sângerările gingivale,

retenţia alimentară,

halitoza sunt si ele motive cariogene care pot îndruma pacientul la medicul stomatolog.

Page 6: LP I Cariologie II

DIAGNOSTICUL CLINIC AL LEZIUNILOR CARIOASE

Examenul clinic se sprijină în principal pe inspecţie şi palpare.

Page 7: LP I Cariologie II

1. Instrumentar utilizat la examenul clinic:

1. OGLINDA DENTARA 2. SONDA DENTARA 3. PENSA DENTARA

Page 8: LP I Cariologie II

 INSPECŢIA

înainte de a începe examenul clinic al suprafeţelor dentare, zona respectivă va fi curăţată, spălată, izolată, uscată şi apoi foarte bine iluminată.

Page 9: LP I Cariologie II

INSPECŢIA

Pe lângă utilizarea blândă a sondei şi un periaj profesional neagresiv, abraziunea cu aer s-a dovedit o tehnică viabilă în asigurarea unor suprafeţe dentare fără placă bacteriană sau alte biofilme.

Page 10: LP I Cariologie II

INSPECŢIA

Când este nevoie, medicul poate apela la diferite dispozitive de mărire (ochelari, microscop) care pot ajuta la identificarea celor mai mici modificări de culoare, transluciditate şi textură a suprafeţei.

Page 11: LP I Cariologie II

INSPECŢIA

De exemplu, sistemul MirroScope, care reprezintă o tehnologie de vizualizare de vârf, este compus dintr-o oglindă stomatologică cu sistem video digital încorporat şi un led de iluminare distribuit pe tot perimetrul oglinzii, la care se asociază un ecran de vizualizare a imaginii.

  

Sistemul de vizualizare MirroScope

Page 12: LP I Cariologie II

Camera intraorala

Prezintă o reală utilitate în examenul clinic şi în stabilirea unui diagnostic corect. Imaginea este preluată din cavitatea orală de o sondă sub forma unei piese de mână clasice prevăzută cu fibră optică şi este prezentată pe ecranul unui monitor.

Este posibilă mărirea de 40 de ori a imaginii, salvarea, monitorizarea şi stocarea sa. Imaginea obţinută are o înaltă rezoluţie, apare în timp real şi poate fi imprimată pe hârtie, preluată de computer sau înregistrată pe casetă video. Zona examinată este perfect şi omogen iluminată cu ajutorul unei lămpi de halogen existentă în piesa de mână.

Page 13: LP I Cariologie II

Camera intraorală

Există trei situaţii prestabilite în care poate fi înregistrată imaginea: -imagine intra-orală de ansamblu; -imagine extra-orală; -mărire puternică a unei zone limitate.

Camera intraorală reprezintă un mijloc auxiliar de diagnosticare dar permite şi implicarea pacientului în procesul de tratament ajutând la educaţia sanitară şi motivarea sa.

Studiile efectuate arată că pacienţii devin mai receptivi la indicaţiile şi sugestiile de tratament după ce vizualizează pe monitor statusul cavităţii orale

Page 14: LP I Cariologie II

AVANTAJE:

-capacitatea de a inspecta suprafeţe greu accesibile,

-capacitatea de a îmbunătăţi comunicarea cu pacienţii deoarece ei pot “vizualiza” acum toate zonele cavităţii orale,

- îmbunătăţirea educaţiei pacientului,

-o examinare mai completă care conduce la diagnostice mai corecte,

-mijloc de documentare privind afecţiunile stomatologice şi tratamentul lor,

- obţinerea unei imagini care poate fi prelucrată şi îmbunătăţită şi în cele din urmă o productivitate crescută care conduce la creşterea profitului.

Camera intraorală

Page 15: LP I Cariologie II

INSPECŢIA

în unele cazuri, putem apela la unii coloranţi specifici pentru smalţ (Fluocal ZGA, Acriflavin, Acridin) care rămân cantonaţi numai în zonele unde există smalţ demineralizat.

La inspecţie, semnele evolutive patognomonice pentru o carie sunt reprezentate de modificarea de culoare, opacitate, suprafaţa aspră şi cavitaţia.

Fig. 1. Metoda colorăriia.înainte de colorareb. suprafaţa coloratăc. după colorare(se presupune prezenţa unei leziuni carioase)

Page 16: LP I Cariologie II

Metoda colorarii

Leziuni necariogene sau carie

Aplicarea Caries Detector

Carie cervicală

Page 17: LP I Cariologie II

Metoda colorarii

Page 18: LP I Cariologie II

Metoda colorarii

EXEMPLE:

Diagnosticarea unor leziuni carioase incipiente la un pacient cu tratament ortodontic fix.

Diagnosticarea unor leziuni carioase incipiente fisurale la 3.6, 3.7 pe faţa ocluzală.

 

Page 19: LP I Cariologie II

INSPECŢIA

La inspecţie semnele evolutive patognomonice pentru o carie sunt reprezentate de modificarea de culoare, opacitatea, suprafaţa aspră şi cavitaţia.

Leziunea iniţială, clinic decelabilă în smalţ se numeşte pată albă cretoasă sau white-spot. Porozitatea de sub-suprafaţă explică opacitatea (pierderea translucidităţi) şi apariţia culorii albe, suprafaţa fiind încă netedă.

Inspecţia amănunţită a suprafeţelor dentare rămâne un mijloc clinic fundamental în diagnosticul cariilor aproximale,

Pentru examinarea feţelor proximale separarea temporară localizată a dinţilor poate fi de real ajutor, cu atât mai mult cu cât în ultimul timp această metodă începe să fie reconsiderată. Pentru separare se folosesc separatori ortodontici elastomerici (inele din material elastic) care se plasează concentric în jurul punctului de contact. După obţinerea separării, spaţiul proximal este vizibil examinări vizuale.

Page 20: LP I Cariologie II

PALPAREA

Palparea presupune utilizarea unei sonde fără vârf, boante, iar examinarea tactilă poate conferi dovezi ale procesului carios: rugozitatea sau reducerea consistenţei suprafeţei dentare.

La ora actuală se consideră că utilizarea sondei trebuie făcută cu precauţii, deoarece pe de o parte există riscul de a prăbuşi smalţul demineralizat şi a accelera evoluţia procesului, iar pe de altă parte senzaţia tactilă este strict subiectivă, iar „agăţarea" vârfului sondei se poate datora şi particularităţilor de relief dentar, fără semnificaţie patologică.

Totodată se consideră că prin utilizarea sondei se pot coloniza zonele inactive cu bacterii cariogene prelevate involuntar din zonele active cariogen.

Page 21: LP I Cariologie II

Sonda dentara

Page 22: LP I Cariologie II

Sonda dentara

Page 23: LP I Cariologie II

Sonda dentara

Page 24: LP I Cariologie II

Sonda flexibila- Ac Miller

Page 25: LP I Cariologie II

Palparea

Forme anatomice fisuraleA- fisură deschisă, B – fisură adâncă, C,D – fisuri „în gât de sticlă.

Page 26: LP I Cariologie II

Palparea

Proces carios ce se extinde până la joncţiune smalţ-dentină, nedecelabil la palparea cu sonda.

Proces carios cavitar, extins în smalţ şi dentină.

Page 27: LP I Cariologie II

PALPAREAAstăzi se considera ca nu este „etic" să palpăm cu vârful ascuţit al unei sonde suprafeţele dentare, în special în cazul fisurilor colorate, dar necavitare. Se permite totuşi o palpare lejeră cu scopul de a curaţi suprafaţa şi de a evalua atraumatic textura suprafeţei.

Zicala „privire ascuţită şi sondă boantă" redă sintetic atitudinea modernă pe care trebuie să o adoptăm în cadrul examenului clinic odontal.

  Palpare

La palpare cu sonda nu poate fi detectată nici o leziune

În secţiune longitudinală se observă prezenţa unei carii fisurale în foseta centrală

 

 

 

 

Page 28: LP I Cariologie II

EXMANENE PARACLINICE

EVALUAREA CLINICA A TESTELOR DE VITALITATEReprezintă metoda de înregistrare a sensibilităţii unui dinte, atunci când avem

dubii dacă este vital sau nu şi de comparare a răspunsului acestuia cu cel obţinut prin aceeaşi stimulare la un dinte vecin sau omolog considerat sănătos.Fiecare pacient are pragul său de sensibilitate, astfel încât vom obţine variaţii ale răspunsului pozitiv de la individ la individ. Ele vor înregistra valori diferite la acelaşi pacient, având în vedere că grosimea stratului de smalţ creşte de la incisivi la molari.în cariologie, testele de vitalitate, care mai corect s-ar numi "teste de sensibilitate" pentru că ele înregistrează status-ul fibrelor nervoase şi nu al vaselor de sânge, sunt indicate pentru a face diagnosticul diferenţial al cariei simple cu:• afecţiuni în care pulpa este necrozată (necroză sau gangrena pulpară) când răspunsul va fi negativ, chiar şi la intensităţi foarte mari ale excitantului;• afecţiuni în care pulpa suferă prin scăderea capacităţii de reacţie (fibrozare - pulpite cronice închise) când obţinem răspunsuri pozitive la valori uşor mai mari ale excitantului faţă de un dinte sănătos;• afecţiuni în care pulpa este într-un stadiu incipient de hiperexcitabilitate reversibilă (hiperemie pulpară) când pacientul va reacţiona la valori puţin mai mici faţă de un dinte sănătos;

Page 29: LP I Cariologie II

EXMANENE PARACLINICE

REGULI:

•Excitanţii puternici nu vor fi aplicaţi niciodată pe perete pulpar sau axial pentru a nu provoca noi înşine o reacţie dureroasă intensă şi a leza organul pulpo-dentinar, ci pe faţa ocluzală sau marginea incizală, acolo unde smalţul este cel mai gros. •Dacă valorile excitantului acestor teste sunt medii, le aplicăm în treimea gingivală, unde smalţul este cel mai subţire, dar fără a atinge marginea liberă a gingiei pentru a nu obţine răspunsuri fals-pozitive.•Nu vom atinge obturaţiile din materiale fizionomice, care sunt rău conducătoare de temperatură şi electricitate şi nici cele metalice, în special când sunt în legătură cu parodonţiul marginal .•Coroanele acrilice pot da răspunsuri fals negative, împiedicând transmiterea stimulilor, dimpotrivă, cele metalice, prin excitarea gingiei marginale vor provoca răspunsuri fals-pozitive.•Mai întâi testul se aplică pe dintele considerat sănătos, şi apoi pe cel afectat, strict în acelaşi loc şi aproximativ cu aceeaşi valoare.•De obicei se începe cu un test cu o valoare mai mică, ajungând progresiv până la valori mai mari ale acestuia.

Page 30: LP I Cariologie II

EXMANENE PARACLINICE

Pentru a evalua gradul de sensibilitate al dinţilor avem la îndemână:

• teste termice (rece, cald);• teste electrice;• teste mecanice (foraj explorator).

Page 31: LP I Cariologie II

EXMANENE PARACLINICETeste termice

1. Temperaturi coborâte:• proiectarea unui jet de apă/aer cu spray-ul de la unit;• clorură de etil (Kelen): + 4°C;• diclordiflormetan - freon 12:- 29°C;• zăpadă carbonică: - 78°C;• dispozitiv HistoFreeze (Fisher Brand);2. Temperaturi ridicate:• fuloar încălzit la flacără: + 80°C;• bastonaş de gutapercă încălzit până la înmuiere; Proiectarea unui jet de apă sau aer rece are numeroase dezavantaje:• dintele cariat va răspunde mai puternic decât cel sănătos la acelaşi jet, dentina fiind descoperită; nu se poate face o analiză comparativă;• jetul nu poate fi strict direcţionat pe un singur dinte, apa atingând rapid şi dinţii vecini;Răspunsuri mai fidele se obţin prin aplicarea celorlalte metode, strict pe dintele implicat şi omolog, bine izolaţi de dinţii vecini şi de gingia marginală. Substanţele sunt transportate la locul de aplicare fie cu ajutorul unor bulete de vată sau bucăţi de burete umezite, sau când sunt butelii tip spray, cu o canulă subţire metalică sau din plastic.Pentru testul cu fuloarul încălzit, temperatura optimă este atunci când acesta lasă o pată brună pe o hârtie albă.

Page 32: LP I Cariologie II

EXMANENE PARACLINICE

Teste electriceAu avantajul că valoarea excitantului este dozată şi cuantificată exact, putând face analize comparative, mult mai obiective privind status-ul fiziologic al organului pulpo-dentinar. De-a lungul timpului s-au folosit diferite tipuri de curent electric: alternativ (de joasă şi înaltă frecvenţă), continuu, impulsionat dreptunghiular. Toate dispozitivele care erau adaptate la unit-urile dentare necesitau o tehnică greoaie, aveau un aspect ce îl puneau în gardă pe pacient împotriva unui şoc electric, cu mai multe fire şi un ştecher, unul din electrozi fiind luat în mână sau plasându-se pe buză. Discul gradat al potenţiometrului trebuie să fie în poziţia O în momentul aplicării pulpatestului pe suprafaţa dintelui, după care acesta se pune în funcţiune prin rotirea unui buton, diviziune cu diviziune până la obţinerea unui răspuns din partea pacietului. Astăzi avem la îndemână dispozitive electrice mult mai simple, numite testere pulpare digitale (Digitest, Parckell) care numai prin simpla atingere la locul ales ne indică pe un afişaj digital valoarea la care pacientul spune că simte un impuls unic, uşor.

Page 33: LP I Cariologie II

EXMANENE PARACLINICE

Forajul explorator

Este ultima metodă la care trebuie să recurgem, atunci când celelalte teste nu dau rezultate pozitive, în cazul cariilor sau după îndepărtarea obturaţiilor se izolează dintele, şi cu ajutorul unei freze sferice cu diametru adaptat dimensiunilor cariei, la viteze mici se frezează în direcţia camerei pulpare, oprindu-ne când pacientul ne relatează declanşarea senzaţiei dureroase. Este o metodă agresivă, putând da rezultate fâls-pozitive prin jena resimţită de pacient provocată de presiunea sau vibraţiile frezei.

Page 34: LP I Cariologie II

Freze Smart-prep

Page 35: LP I Cariologie II

Frezele pentru biopsie excizionala

Frezele pentru biopsie excizionalaAceste freze sunt rapide, conservative, nu sunt scumpe, si sunt special create

pentru reconturarea santurilor si accesul usor cu o indepartare minima de smalt. Aceste instrumente sunt familiare fiecarui dentist. In marea majoritate a cazurilor nu este necesar anestezic pe timpul intregii proceduri. Frezele pentru fisurotomie sunt limitate la fosete, santuri si fisuri.

Sistemul pentru fisurotomie

Page 36: LP I Cariologie II

Secţiune longitudinală printr-un molar maxilarSub fisură se observă o zonă translucidă, rezultatul penetrării leziunii în dentină. La examenul radiologic această zonă de transluciditate nu este vizibilă. Ea reprezintă o reacţie de apărare împotriva acţiunii acizilor în straturile mai profunde.

Pe secţiunea longitudinală a unui premolar se observă afectarea smalţului pe toată grosimea sa cu penetrarea acizilor şi la nivelul dentinei. Se observă clar prezenţa zonei translucide; cu toate acestea, suprafaţa smalţului rămâne netedă iar fenomenul de cavitaţie este încă absent.

Secţiune longitudinală a unui premolar. Afectarea ţesuturilor este mult mai profundă, cu rezultarea unei cavităţi la suprafaţă. Se observă prezenţa zonei translucide, care se întinde pe toată profunzimea dentinei până la nivelul pulpei, drept răspuns al mecanismelor de apărare a acesteia.

Caracteristicile leziunilor carioase incipiente

Page 37: LP I Cariologie II

EXAMENUL RADIOGRAFIC

Dintre examenele paraclinice, de departe cel mai răspândit este examenul radiografie, dar acesta nu trebuie decât să completeze baza informaţională pentru elaborarea diagnosticului, avându-se în vedere în permanenţă că rezultatele depind de o serie de factori cu variabilitate mare, cum ar fi: incidenţa, timpul de expunere, calitatea filmului, prezenţa restaurărilor, poziţia dinţilor, etc.

Pentru utilizarea corespunzătoare a datelor obţinute prin examen radiografie trebuie cunoscute avantajele şi limitele acestuia. Printre avantaje putem enumera: caracterul neinvaziv al metodei (în comparaţie cu palparea), posibilitatea cuantificării rezultatelor, posibilitatea monitorizării leziunilor în timp, evidenţierea zonelor inaccesibile prin alte metode de examen etc.

Totuşi, metoda implică şi o serie de neajunsuri: este o metodă a cărei exactitate depinde de tehnica de execuţie, nu poate identifica leziunile din primele stadii iar reproducerea bidimensională conduce la suprapuneri ale diferitelor feţe ale dintelui, cu erorile de interpretare ce pot decurge din aceasta, iar procesele de pe feţele vestibulare şi orale sunt greu de detectat.

Page 38: LP I Cariologie II

EXAMENUL RADIOGRAFIC

Criteriile de diagnostic:-R0: fără Rx-transparenţă-R1: Rx-transparenţă limitată la ½ externă a smalţului-R2: Rx-transparenţă ce afectează ½ internă a smalţului incluzând leziunile ce se extind până, dar nu dincolo de JSD.-(R3: Rx-transparenţă în dentină:-JSD este distrusă dar fără o afectare clară a dentinei-scor folosit de Mejare

(1999) pentru evaluarea evoluţiei cariei în dentină)-R3: Rx-transparenţă ce afectează în mod clar ½ externă a dentinei(de jumătate din grosimea dentinei)-R4: Rx-transparenţă ce afectează în mod clar 1/2 internă a dentinei(de jumătate din grosimea dentinei)

 

Page 39: LP I Cariologie II

CARII INTERPROXIMALE INCIPIENTE (ROŞU):se extind <1/2 din grosimea smalţului

CARII INTERPROXIMALE AVANSATE (VERDE):se extind până la JSD sau dincolo de ea, dar nu > de ½ din grosimea dentinei

CARII INTERPROXIMALE PROFUNDE (GALBEN):se extind în smalţ şi dentină depăşind ½ din grosimea acesteia

CARII OCLUZALE PROFUNDE (GALBEN)

Page 40: LP I Cariologie II

EXAMENUL RADIOGRAFIC

RISC VS. BENEFICII Sunt câţiva factori care au făcut să se re-evalueze necesitatea pentru examinări radiografice dentare: -scăderea prevalenţei cariei

-rata relativ mică de progresie a majorităţii leziunilor carioase la populaţia expusă în mod regulat la fluor.

-revizuirea estimărilor privind afectarea stării de sănătate provocate prin expunerea la radiaţii ionizante cu doză mică în special la copii.Estimarea balanţei între beneficii şi eventualele efecte adverse este delicată. Privind riscurile posibile datorate expunerii la radiaţii cu doză mică, copii sunt mai sensibili decât adulţii, riscul major fiind inducerea de boli malignizante de parotidă, tiroidă şi măduvă osoasă.

Totuşi, nu sunt dovezi concludente ca Rx. realizate în timpul copilăriei ar creşte riscul pentru astfel de boli.

Page 41: LP I Cariologie II

EXAMENUL RADIOGRAFIC

Printre avantaje putem enumera: caracterul neinvaziv al metodei (în comparaţie cu palparea), posibilitatea cuantificării rezultatelor, posibiliatea monitorizării leziunilor în timp, evidenţierea zonelor inaccesibile prin alte metode de examen etc.

Totuşi, metoda implică şi o serie de neajunsuri: este o metodă a cărei exactitate depinde de tehnica de execuţie, nu poate identifica leziunile din primele stadii iar reproducerea bidimensională conduce la suprapuneri ale diferitelor feţe ale dintelui, cu erorile de interpretare ce pot decurge din aceasta, iar procesele de pe feţele vestibulare şi orale sunt greu de detectat.

O parte din neajunsurile tehnicilor radiologice convenţionale au fost depăşite de radiografiile digitale directe (RVG), dar nici acestea nu pot fi considerate ca având valoare diagnostică de certitudine de sinestătătoare.

Page 42: LP I Cariologie II

EXAMENUL RADIOGRAFIC

Radiografia digitală directă elimină dezavantajul manipulării imagistice şi reduce nivelul de radiaţii. Radiografiile interproximale în incidenţa bite-wing asistate pe calculator fac posibilă stocarea imaginilor şi evaluarea evoluţiei leziunilor carioase necavitare prin analiza computerizată a radiodensităţii ţesuturilor dure dentare. Acest sistem foloseşte aparate radiologice tip „OralixAC” şi filme dentare speciale tip bite-wing (de tipul celor Kodak Ultraspeed DF-42).Fig. 5. Sistemul radiologic „OralixAC”    

Fig. 6. Rx. bite-wingAvantajele metodei: este mult mai precisă (după Beeching, 1981 şi Kidd, 1994, acest fapt se datorează minimalizării efectului de deformare, deoarece pelicula filmului se plasează astfel încât este perpendiculară pe raza ce vine de la sursă şi paralelă cu axul dintelui). S-a dovedit a fi foarte utilă în diagnosticul formelor incipiente de carie.

Page 43: LP I Cariologie II

Radiografia convenţională bite-wing

AVANTAJELE:-Pot fi studiate suprafeţele care ne sunt inaccesibile la un examen clinic

direct. Sunt găsite mai multe leziuni şi într-un stadiu mai precoce când la examenul clinic se adaugă şi examenul Rx-bw, dar acest lucru depinde şi de meticulozitatea examenului clinic,

-Poate fi evaluată profunzimea leziunii aproximale şi estimată relaţia cu camera pulpară,

-Nu este o metodă invazivă; nu afectează mecanic ţesuturile dure demineralizate

-Rx pot fi stocate şi re-examinate astfel încât pot fi folosite la o dată ulterioară şi comparate cu Rx. mai recente pentru a evalua progresia unei leziuni şi eficienţa măsurilor preventiv-terapeutice

- Sunt eficiente în detectarea cariilor extinse dentinare care pot rămîne nedetectate la examinarea clinică.

 

Page 44: LP I Cariologie II

Radiografia convenţională bite-wing

DEZAVANTAJE

-Acurateţea în diagnosticul leziunilor incipiente este redusă şi nu decelează stadiile cele mai incipiente ale leziunii în smalţ,

-Pentru o reproductibilitate exactă sunt necesare: o angulaţie geometrică standardizată, acelaşi timp de expunere, aceleaşi tehnici de prelucrare şi analizare.

-Rx.-bw nu pot întotdeauna distinge între suprafeţele sănătoase, suprafeţele cu carii iniţiale şi leziunile cavitare sau demineralizările non-cariogene (hipoplazii). Concluziile despre cavitaţie trebuie să se sprijine şi pe examenul clinic sau pe probabilitatea mai mare de a fi o cavitate odată ce profunzimea leziunii evaluată pe Rx. creşte.

-Rx-bw. de obicei subestimează profunzimea dar din cauza suprapunerilor pot apare şi supraestimări.

Page 45: LP I Cariologie II

Radiografia convenţională bite-wing

-Sunt necesare cel puţin 2 Rx-bw cu proiecţii similare pentru a putea evalua activitatea unei leziuni. Acest lucru înseamnă că o singură Rx nu ne poate spune nimic despre leziune; este activă sau oprită în evoluţie?

-Interpretarea lor este subiectivă între mai mulţi examinatori depinzând de acuitatea vizuală şi experienţa în interpretare a medicului.

-Rx poate servi numai ca o parte a informaţiilor necesare pentru un diagnostic.

- Majoritatea cariilor secundare nu pot fi diagnosticate din cauza suprapunerii peste obturaţie.

-Leziunile cavitare pe rădăcină sunt greu de diagnosticat.

Page 46: LP I Cariologie II

Metoda radiografică digitală

Tehnica digitală, fără film, pentru radiografiile intraorale a fost introdusă de Trophy în 1987. The FDA a aprobat sistemele intraorale de tip radiografie digitală şi cîteva sisteme panoramice care includ: Schick, Trophy, Dentsply/New Image, Dexis, Gendex, Digora.

Avantaje:

1. Filmele convenţionale absorb numai un mic procent din razele x care ajung la el, utilizînd o cantitate mică din radiaţia la care a fost expus pacientul.

2. O cameră obscură improprie duce la creşterea dozelor de iradiere şi pierderea informaţiei în diagnostic.

3. Developarea presupune pierderea de timp iar soluţiile de developare şi fixare sunt perisabile.

Page 47: LP I Cariologie II

Metoda radiografică digitală

Avantajele radiografiei digitale:-Expunere mai redusă la radiaţii cu pana la 50%

-Achiziţionarea imaginii este mai rapidă

-Imagini de dimensiuni mai mari

-Imbunătăţirea educaţiei pacientului

-Imbunătăţirea detectării prezentei cariilor si afectiunilor periapicale

-Imbunătăţirea deciziei de tratament

-Capacitate sporita de procesare a imaginilor

-Depozitare a imaginilor cu costuri reduse

- Absenţa erorilor caracteristice developării chimice a filmului

-Imbunatatirea calitatii imaginii

- Posibilitatea transmiterii imaginilor in retea.

Page 48: LP I Cariologie II

radioviziografia

Radioviziograful X Maind

Page 49: LP I Cariologie II

Radioviziografia

Page 50: LP I Cariologie II

Radioviziografia

Page 51: LP I Cariologie II

CONDUCTIBILITATEA ELECTRICA Această tehnică pleacă de la observaţia că suprafeţele sănătoase ar trebui să posede

o conductibilitate foarte slabă, în timp ce smalţul cariat ar prezenta una cuantificabilă şi care va creşte odată cu gradul de demineralizare.Dispozitivul Caries Meter L (GC International Corp., Leuven, Belgia) este un aparat ce măsoară impedanţa existentă între dinte şi mucoasa bucală, cu ajutorul unui curent sinusoidal cu frecvenţă de 400 Hz. Aparatul are un electrod ce se aplică pe mucoasa obazului şi un alt electrod, format dintr-un ac de canal, ce se aplică pe dinte. Utilizarea propriu-zisă a aparatului nu produce nici o durere, deoarece curentul electric generat are o valoare eficace de 1mA.

Impedanţa poate fi indicată de patru lead-uri luminoase, colorate: verde, galben, orange, roşu. Dintele examinat trebuie să fie îndemn la placă şi uscat cu aer, iar şanţurile şi fosetele se vor umidifica cu o picătură de ser fiziologic pentru a se stabili un bun contact între electordul aparatului şi dinte.• când se aprinde led-ul verde impedanţa este peste 600 KW, indicând starea de sănătate a dintelui - fără indicaţii terapeutice;• led-ul galben aprins indică o impendanţă cuprinsă între 250-600 KW, deci o carie de smalţ - indicaţie de supraveghere a evoluţiei leziunii în vederea remineralizării ei;• led-ul portocaliu se aprinde la o impedanţa de 15-250 KW, demonstrând prezenţa unei carii extinse în dentină - indicaţie de restaurare;• led-ul roşu indică o impedanţa mai mică de 15 KW, deci leziunea carioasă a atins pulpa - indicaţie de tratament endodontic;`

Page 52: LP I Cariologie II

CONDUCTIBILITATEA ELECTRICA

Pe acelaşi sistem de funcţionare se bazează şi aparatul Vanguard Electronic Caries Detector (Massachusetts Manufacturing Corp.) al cărui sistem de măsurare a conductibilităţii este convertit într-o scală de la O la 9.

Astăzi avem la dispoziţie un sistem nou, denumit LODE Diagnostic (Groningen, Olanda) care a contribuit la o creştere a sensibilităţii, dar mai ales a specificităţii, în asociere cu alte examene paraclinice poate îmbunătăţi fiabilitatea diagnosticului în cariile ocluzale, fiind de ajutor în special în identificarea şi monitorizarea sediilor în care nu este necesar un tratament invaziv.Noul prototip ECM U, LODE utilizează înainte de aplicarea electrodului pe dinte un curent de aer de min. 7.7 1/min care îndepărtează umiditatea superficială şi creşte performaţele sistemului.

Page 53: LP I Cariologie II
Page 54: LP I Cariologie II
Page 55: LP I Cariologie II

METODA LASER-FLUORESCENŢEI

CANTITATIVE

Benedict, în 1928 a observat primul flourescenţa componentei organice a dinţilor umani şi diferenţa între fluorescenta smalţului sănătos şi cel cariat.

Este derivată din endoscopia cu fluorescentă filtrată, dar aprecierea se face în zona spectrului fluorescent galben (aprox. 540 nm) după filtrarea reflexiei radiaţiei LASER, înregistrarea se face vizual sau pe film fotografic, zonele de demineralizare apărând de culoare întunecată. Asocierea la un senzor optic şi procesarea asistată poate evidenţia leziunile carioase în stagiile cele mai incipiente. Dezavantajul îl reprezintă lipsa de accesibilitate pentru feţele proximale ale dintelui.

Utilizând această tehnică, leziunile incipiente au fost observate în stadii mai precoce decât a fost posibil cu radiografii bite-wing.

Intr-un sistem modificat, QLF-Clin (Inspektor Research Systems, Amsterdam) sursa LASER a f ost înlocuită cu o lampă cu arc filtrată la o bandă îngustă (370 +- 80 nm).

Alţi autori au observat că în banda de la 638 la 655 nm intensitatea fluorescentei în cariile dentare o poate depăşi semnificativ pe cea a smalţului sănătos. Bazându-se pe acest sistem, firma KaVo a propus aparatul DIAGNO-dent (KaVo, Biberach, Germania) care s-a dovedit foarte eficient în diagnosticarea leziunilor de smalţ necavitare şi cele dentinare, în special pe suprafeţele vestibulare, orale şi ocluzale.

 

Page 56: LP I Cariologie II

QLF- Fluorescenţa cantitativă indusă prin radiaţie

Aceasta este o metodă foarte sensibilă pentru determinarea modificărilor pe termen scurt ale leziunilor din cavitatea orală.

Lungimea de undă de excitaţie în jurul valorii de 405 nm produsă de sistem permite vizualizarea şi cuantificarea atât a fluorescenţei verzi intrinseci a ţesuturilor dentare, cât şi a fluorescenţei roşii de origine bacteriană care poate fi observată în tartru, placă şi carii (avansate).

Pierderea de fluorescenţă verde observată la smalţul demineralizat, ca şi la leziunile cariogene naturale, este puternic corelată cu pierderea minerală. Fluorescenţa roşie oferă o introspecţie a nivelurilor de igienă orală, permite vizualizarea marginilor fluide ale materialelor pentru sigilare şi ale restauraţiilor şi este recomandată suplimentar pentru utilizarea în timpul excavării cariilor.

Tartrul dentar produce cea mai mare intensitate a fluorescenţei, iar regiunile cariogene produc o intensitate fluorescentă uşor mai slabă.

.

Page 57: LP I Cariologie II

QLF- Fluorescenţa cantitativă indusă prin radiaţie

Unitatea QLF şi aparatura computerizată.

Page 58: LP I Cariologie II

QLF- Fluorescenţa cantitativă indusă prin radiaţie

Unitate QLF în funcţiune în cavitatea orala.

Premolar înainte şi după expunere cu indicarea zonei decalcifiate.

Cariile ocluzale.

Page 59: LP I Cariologie II
Page 60: LP I Cariologie II
Page 61: LP I Cariologie II
Page 62: LP I Cariologie II

Sistemul DIAGNODENT

 

Fig. 1 Diagrama schematică a ineficienţei unei sonde dentare în detecţia cariilor ocluzaleFig. 2 Diagrama schematică a folosirii DIAGNOdent-ului pe ocluzal

Page 63: LP I Cariologie II

METODE CANTITATIVE DE DIAGNOSTIC ÎN CARIA DENTARĂ

DIAGNOdentAcest instrument a fost introdus în 1998 pentru a ajuta la diagnosticul cariilor ocluzale, suplimentar la inspecţia clinică şi examinarea radiografică. Lumina emisă cu o = 655 nm (lumină roşie) este transportată printr-un fascicul de fibre la vârful unei piese de mână. Vârful este plasat pe suprafaţa dentară şi lumina laser va penetra dintele. Fotonii reflectaţi şi fluorescenţi sunt preluaţi de acelaşi vârf al DIAGNOdent-ului dar de fibre diferite. Se măsoară lumina fluorescentă iar intensitatea sa este o indicaţie a mărimii şi profunzimii leziunii carioase. Intensitatea luminii fluorescente este afişată ca un număr cuprins între 0 şi 99. Pragul între caria limitată la smalţ şi caria în dentină a fost identificat a fi în jurul valorii 18 sub condiţii de umiditate. Acelaşi registru în condiţii de câmp uscat a condus la valoarea de 21.

Page 64: LP I Cariologie II

METODE CANTITATIVE DE DIAGNOSTIC ÎN CARIA DENTARĂ

Studiile in vitro a validităţii au arătat că sensibilitatea DIAGNOdent-ului în diagnosticul cariei se întinde între 0,17 şi 0,87 în timp ce specificitatea a avut valori cuprinse între 0,72,şi 0,98; corelaţia cu profunzimea leziunii determinată microradiografic pe secţiuni dentare a fost de 0,76 – 0,79.

Pentru a evita măsurătorile fals pozitive va fi indicată o pastă de lustruire non-fluorescentă.

O caracteristică atractivă a DIAGNO-dentului este designul compact şi măsurătorile rapide.

DIAGNOdent a fost deasemeni folosit in vitro pentru detectarea şi cuantificarea cariilor de suprafaţă netedă.

Corelaţia între citirile cu DIAGNOdent şi profunzimile histologice ale leziunii a fost de 0,85, în timp ce sensibilitatea şi specificitatea pentru detectarea cariilor dentinare a fost de 0,75 şi respectiv 0,96.

Page 65: LP I Cariologie II

METODE CANTITATIVE DE DIAGNOSTIC ÎN CARIA DENTARĂ

Etape de lucru: curăţirea SFO cu dispozitive mederne:

Prophyjet sau Prophyflex pentru îndepărtarea eficientă a tuturor depozitelor organice care ar putea conduce la rezultate fals pozitive,

se scanează suprafaţa de examinat şi se înregistrează valorile arătate de monitor având în vedere că cifrele se corelează cu extensia leziunii. În urma unor studii unanum recunoscute Lusii recomandă:

• valorile între 10-15 nu necesită o îngrijire sau măsuri terapeutice active

• valorile între 15-30 necesită o îngrijire preventiv/terapeutică şi/sau tratament operativ în funcţie de riscul cariogen al pacientului

• valorile >30 necesită ambele strategii terapeutice

Page 66: LP I Cariologie II

Dintele 27 fără semne clinice de carie

Nu există imagine de Rx.transparenţă pe 27

CAZUL I

Page 67: LP I Cariologie II

Diagnodent-ul a arătat în foseta mezială o valoare de 28

Zona suspectă a fost instrumentată cu abraziune cu aer: KaVo RONDOflex leziunea ajungând până la dentină

Page 68: LP I Cariologie II

Imagine a suprafeţei ocluzale care la inspecţie pare indemnă

Pe Rx. nu se observă nici o transparenţă

CAZUL II

Page 69: LP I Cariologie II

La utilizarea Diagnodent-ului s-a obţinut valoarea de 90

Imaginea cavităţii reziduale după îndepărtarea dentinei patologice

Page 70: LP I Cariologie II

Suprafaţă ocluzală fără semne directe de carie

La 26 nu se observă Rx. transparenţă

CAZUL III

Page 71: LP I Cariologie II

Diagnodent-ul a arătat o valoare de 31 atât în foseta centrală cât şi în cea distală

Imaginea extinderii preparaţiilor înainte de faza restaurativă

Page 72: LP I Cariologie II
Page 73: LP I Cariologie II

Sistemul DIAGNODENT

DIAGNOdent-ul este un instrument de diagnostic uşor, cu baterii, ce incorporează o laser diodă în stare solidă, care detectează şi măsoară fluorescenţa creată de reziduurile bacteriene în leziunile de subsuprafaţă. Dioda laser roşie cu o lungime de undă de 655 nm emite lumină dintr-o fibră optică centrală şi direcţionează lumina către şanţurile şi fisurile suspecte

Page 74: LP I Cariologie II

TRANSILUMINAREA

Transiluminarea reprezintă perfecţionarea unei metode dezvoltate cu aproximativ 20 de ani în urmă (oglinda dentară cu sistem de iluminare) iar eficienţa ei este raportată ca fiind variabilă, folositoare dovedindu-se mai ales în cazul dinţilor frontali şi ai premolarilor, unde stratul de ţesut este mai redus dimensional.

Prin captarea imaginilor obţinute cu ajutorul unei camere şi transmiterea lor la un computer (sistemul DIFOTI) s-a făcut un pas înainte în obiectivarea acestui sistem. Astfel, imaginile stocate la diferite intervale pot fi comparate din punct de vedere al aspectului clinic, eliminându-se mulţi factori subiectivi.

Sistemul DIFOTI s-a dovedit de două ori mai sensibil în detectarea leziunilor aproximale şi de trei ori mai sensibil în detectarea celor ocluzale faţă de radiografiile convenţionale.

Page 75: LP I Cariologie II
Page 76: LP I Cariologie II

Sistemul DIFOTI

Imaging Fiberoptic TransIllumination          

   

Page 77: LP I Cariologie II

Diagrama schematică ce arată diferenţele între DIFOTI şi radiografie

Page 78: LP I Cariologie II

METODE CANTITATIVE DE DIAGNOSTIC ÎN CARIA DENTARĂ

Computer tomografia (C.T.) asociază tehnica tomografiei cu un computer. Primul sistem de CT pentru uz stomatologic a fost dezvoltat de Befu şi col., se numeşte

"3DX multi-image micro CT" şi în prezent este disponibil pe piaţă în Japonia (3DX, J.  Morita MFG Co.  Kyoto, Japan).

Tubul radiogen se răsuceşte în jurul pacientului, informaţiile sunt transmise computerului care le înregistrează. Secţiunile pot fi făcute de la 1,5 mm la 3mm, la 120kv şi 170mA.

Secţiunile care oferă imagini excelente ale bazelor osoase sunt cele frontale, obţinute când pacientul are capul în hiperextensie.

Cele mai dificil de obţinut sunt secţiunile sagitale care necesită o dimensiune mai mare cu 60-70cm a tunelului aparaturii. Capul pacientului va fi înclinat sub un unghi de 20-25 grade timp de 5-10 minute, perioadă în care trebuie să stea imobil. Se realizează 10-20 secţiuni cu gura închisă, apoi deschisă.

Detectarea leziunilor carioase de tip white-spot prin sistemul CT reprezintă o metodă neinvazivă a leziunilor şi reduce semnificativ timpul necesar evaluării eficacităţii măsurilor de tratament.

Page 79: LP I Cariologie II

XERORADIOGRAFIA

Este o tehnică care se bazează pe transferul de sarcini electrostatice, oferind imagini ale ţesuturilor dure şi ale celor moi.

Imaginile sunt superioare celor obţinute prin mijloace radiologice convenţionale, în evidenţierea modificărilor dentare, osoase sau ale ţesuturilor moi (Gratt, Wilson şi Grant).

Xeroradiografia dentară este o metodă introdusă de doar 20 de ani şi se bazează pe obţinerea imaginii utilizînd un platou de aliaj de seleniu într-o casetă de dimensiunea unui film #22. Acesta este plasat în cavitatea orală şi este expus la o doză de radiaţii egală cu jumătate din doza de iradiere normală pentru un film de tip D-speed. Această expunere crează o imagine latentă bazată pe particule de carbon. Transferarea particulelor într-un cadru de poliester transparent produce o imagine care poate fi văzută convenţional sau în lumină reflectată

Page 80: LP I Cariologie II

XERORADIOGRAFIA

Avantajele xerografiei:-capacitate bună de diagnostic fiind util în cariile proximale şi în afecţiunile periapicale;-doza de iradiere poate fi redusă cu pînă la 80% comparativ cu filmul de tip D-speed cînd se utilizează poziţia rectangulară;-este mai puţin costisitor decît alte sisteme de procesare

automată; timpul necesar pentru crearea unei copii pe format dur este de doar 2 min.

Dezavantajele xerografiei:- posibilitatea de apariţie a artefactelor în jurul zonelor cu

densitate crescută precum obturaţiile, ceea ce poate duce la apariţia de răspunsuri fals pozitive de carie;

- echipamentul xerografic este mai puţin fiabil în raport cu alte echipamente de procesare a filmelor;-uneori caseta poate fi inconfortabilă pentru pacient.

Page 81: LP I Cariologie II

Metoda spectroscopiei impendanţei curentului alternativ, metoda endoscopică cu fluorescentă filtrată, sistemele ultrasonice de detectare a leziunilor white-spot şi computer-tomografia sunt sisteme noi, care sigur ne vor ajuta în viitor să diagnosticăm cariile încă din stadiul subclinic, astfel încât necesităţile de tratament să fie cât mai puţin invazive şi personalizate.

Page 82: LP I Cariologie II
Page 83: LP I Cariologie II

Diagnostic diferential al

leziunilor carioase

necavitare

Page 84: LP I Cariologie II

Cazuri clinice:

Hipoplazie de smalt la 4.6, pacient cu rahitizm (deficit de vitamina D)

Page 85: LP I Cariologie II

Necroza tesuturilor dure dentare post-iradiere (tumora sfera BMF)

Page 86: LP I Cariologie II

Hipoplazie de smalt generalizata

Page 87: LP I Cariologie II

Carii acute

Page 88: LP I Cariologie II

Carii cu evolutie cronica

Page 89: LP I Cariologie II

Carii sttionare

Page 90: LP I Cariologie II

I.Carii de smalt

Page 91: LP I Cariologie II

II. Carii de dentina

Page 92: LP I Cariologie II

III.Carii de cement (suprafata radiculara)

Page 93: LP I Cariologie II

II. EVALUAREA RISCULUI CARIOGEN

Riscul reprezintă probabilitatea ca să apară un eveniment agresiv. Evaluarea riscului cariogen înseamnă predicţia că vor apare câteva leziuni carioase noi sau vor evolua cele deja existente.

Grupele de risc în funcţie de vârstă evidenţiază factorii care sunt implicaţi cu preponderenţă în perioadele respective şi mijloacele preventiv/terapeutice care sunt cele mai eficiente.

Page 94: LP I Cariologie II

Grupele de risc în funcţie de vârstă

Odată cu erupţia dinţilor deciduali există pericolul ca mediul oral al copilului să fie infectat cu S. mutans de la mamă sau de la persoanele care îl îngrijesc, în această perioadă smalţul suferă şi mineralizarea post-eruptivă, astfel încât leziunile carioase care apar acum sunt favorizate şi de o calitate deficitară a substratului dentar.

Mamelor cu boală carioasă activă li se va face un control riguros al plăcii bacteriene, o educaţie privind dieta şi necesitatea menţinerii igienei oro-dentare atât pentru ea cât şi pentru copil.

Page 95: LP I Cariologie II

Grupele de risc în funcţie de vârstă

Vârstele corespunzătoare erupţiei molarului 1 (5-7 ani) şi molarului 2(11-14 ani), reprezintă etapele când aceşti dinţi sunt cei mai cario-susceptibili, deoarece nu beneficiază de autocurăţirea naturală decât atunci când ajung în ocluzie, iar perioada de 2 ani posteruptivă este crucială prin achiziţia de fluor în stabilirea unor ţesuturi dentare mai rezistente la atacul acid.

Controlul individual al plăcii bacteriene prin periaje cu paste fluorurate de 2 ori/zi şi periaj'e mecanice profesionale cu geluri fluorurate, sigilarea şanţurilor şi fosetelor cu cimenturi glassionomere, disciplina aportului de zahăr sunt măsuri care asigură sănătatea suprafeţelor dentare în această perioadă.

Page 96: LP I Cariologie II

Grupele de risc în funcţie de vârstă

În adolescenţă şi prima etapă a vârstei adulte, erupţia molarului 3, schimbarea stilului de viaţă şi alimentaţie, acordarea unui timp redus pentru igiena oro-dentară, sunt factori de risc pe care trebuie să-i eliminăm prin măsuri adecvate fiecărui pacient.

La vârstele înaintate, cresc numărul spaţiilor retentive datorită restaurărilor defectuoase şi expunerii suprafeţelor radiculare, scade interesul pentru igiena personală, iar bolile generale şi medicaţia lor afectează funcţia glandelor salivare astfel încăt creşte riscul pentru cariile secundare şi cele de suprafaţă radiculară.

Page 97: LP I Cariologie II

Grupele de risc în funcţie de vârstă

Evaluarea riscului nu este obligatorie într-o populaţie unde majoritatea indivizilor sunt cario-activi şi unde va fi eficientă o strategie preventivă prin măsuri generale pentru întreaga populaţie şi nici acolo unde indivizii sunt indemni la boala carioasă. Ea este indicată acolo unde majoritatea persoanelor au controlată boala carioasă, dar unii indivizi sunt încă cario-activi, necesitând măsuri preventive individualizate.

Datorită multitudinii de factori implicaţi, direct sau indirect, lo cal sau general, în etiologia bolii carioase, nu există o metodă unică perfectă de evaluare a riscului cariogen, dar în general valori mari ale acestor factori indică că suntem în faţa unor pacienţi susceptibili la caria dentară.

Ea nu reprezintă o etapă separată, ci este de fapt sinteza unui examen clinic bine condus, bazat pe o anamneză riguroasă, o examinare clinică şi radiologică evaluată de criterii cantitative şi calitative bine definite şi pe teste clinice şi de laborator.

Page 98: LP I Cariologie II

Evaluarea riscului cariogen are următoarele obiective:

• identificarea grupelor şi indivizilor cu risc cariogen mare care sunt cei mai susceptibili la:

- apariţia a noi carii primare;

- activarea unor carii oprite în evoluţie;

- apariţia cariilor secundare marginale.

• determinarea necesităţii şi conţinutului unor măsuri preven tive cât mai personalizate;

• stabilirea unei strategii individuale de tratament, cu evaluarea posibilităţilor de remineralizare a leziunilor respective;

• necesitatea unui tratament preventiv şi/sau resteurativ de tip invaziv sau nu în ceea ce priveşte:

- designul cavitar;

- protecţia organului pulpo-dentinar;

- materialele şi tehnicile de restaurare.

• să stabilească perioadele dintre şedinţele de reevaluare;

• să servească ca un indice pentru succesul măsurilor terapeutice;

• să motiveze şi monitorizeze eficienţa programelor educaţionale în legătură cu dieta şi metodele de igienă.

Page 99: LP I Cariologie II

Factori socio-economici negativi cum ar fi: lipsa unui loc de muncă stabil, o economie slab dezvoltată, mediul rural, un nivel educaţional propriu şi/sau al părinţilor redus, o igienă oro-dentară deficitară, aport de fluor scăzut, adresabilitate redusă sau chiar absentă la serviciile

stomatologice, terapeutice şi preventive, ne pun încă de la început în gardă faţă de starea de sănătate a pacientului pe care îl examinăm.

Page 100: LP I Cariologie II

- Vom fi atenţi la unele boli generale care pot influenţa în mod indirect procesul carios, fie prin simptomele lor sau medicaţia ce o necesită;

- boli ale copilăriei ce au putut afecta formarea ţesuturilor dentare dure,

- boli care afectează formarea şi compoziţia salivei,

- boii care afectează sistemul imun,

- indivizii care se droghează, tulburări neuro-psihice, tulburări hormonale, hipertensiunea, deshidratarea şi senilitatea, medicaţia asociată care acţionează prin conţinutul în glucide rafinate, pH-ul acid şi efectul xerostomic.

Page 101: LP I Cariologie II

Evaluarea experienţei carioase se face prin calculul prevalentei cariilor şi a incidenţei de la o şedinţă de evaluare la alta.

Prevalenta cariei se evaluează prin calculul indicelui DMF

Page 102: LP I Cariologie II

Incidenţa cariei

Incidenţa cariei se bazează pe numărul de carii noi apărute în unitatea de timp (de obicei 1 an). Dacă au apărut multe carii noi de la ultima examinare putem fi convinşi că boala va continua dacă nu vom lua măsuri imediate.

Incidenţa cariei se traduce prin tipul de activitate carioasă:

• activitate carioasă medie: în ultimul an au apărut 1 -3 carii noi;

• activitate carioasă mare: în ultimul an au apărut 4 sau mai multe carii noi;

• activitate carioasă extremă - fiind afectaţi dinţi şi suprafeţe care în mod normal sunt rezistente la atacul cariogen.

Page 103: LP I Cariologie II

Cuantificarea factorilor etiologici prin: calcularea indicilor de placă şi igienă, a numărului de Streptococci şi Lactobacili salivari, testele Snyder, Fosdyck

reprezintă parametrii de evaluare ai existenţei pe moment şi de predicţie în viitor a nivelului de afectare orală cu floră cariogenă.

Page 104: LP I Cariologie II

Odată ce placa bacteriană reprezintă gazda microflorei orale cariogene responsabile pentru declanşarea bolii carioase, este logic de a încerca să căpătăm cât mai multe informaţii privind impactul ei asupra stării de sănătate orală:

• câte suprafeţe sunt acoperite de placă bacteriană?

• câtă placă bacteriană există pe fiecare suprafaţă dentară?

• ce grosime are placa bacteriană?

• cât de repede se formează şi pe ce suprafeţe după un periaj corect.

în acest scop au fost introduşi mai mulţi indici de placă sau de igienă orală care ne ajută pe de o parte la evaluarea nivelului de igienă orală şi pe de altă parte să motivăm pacienţii pentru menţinerea ei prin corelarea între localizarea şi cantitatea de placă şi sediile cariate.

Page 105: LP I Cariologie II

1. Indicele de placă bacteriană PI (Silness şi Loe )

Este un indice fără colorare,ce apreciază lăţimea depunerii de placă bacteriană de la nivel coronar. Valorile ce pot fi acordate sunt de la O la 3, pentru fiecare dinte

• O = fără placă;

• 1 = film subţire în 1/3 cervicală, vizibil doar prin radare cu sonda;

• 2 = depunere moderată de placă vizibilă direct;

• 3 = acumulări masive ce ocupă şi spaţiile interdentare

Page 106: LP I Cariologie II

2. Indicele de placă bacteriană Quigley-Hein

Este un indice cu colorare, ce exprimă răspândirea plăcii bacteriene pe suprafeţele vestibulare şi orale ale dinţilor. Notarea se face de la O la 5 în funcţie de lăţimea depozitului de placă bacteriană. Determinarea se face pe dinţii Ramfjord -16, 21, 24, 36, 41, 44. Pentru simplificare.Tureskey, 1970, propune calcularea numai la nivelul feţelor vestibulare la maxilar

şi orale la mandibulă:

IQH = suma notelor acordate______

numărul suprafeţelor examinate

Page 107: LP I Cariologie II

3. Indicele de placă bacteriană din spaţiile aproximate API (Lange-1981)

Apreciază cantitatea de PB colorată, rămasă la nivelul feţelor proximale. Se exprimă procentual, după formula:

API= nr. de spatii proximale cu PB х 100

nr.de spaţii examinate

 

Valori pentru API :

• 100-70% = igienă nesatisfăcătoare;

• 70-35% = igienă orală medie;

• 35-25% = igienă relativ corectă;

• sub 25% = igienă optimă.

Page 108: LP I Cariologie II

4. Indicele de formare a plăcii (PFRI)

Estimează rata de formare a plăcii la 24 ore; Axelsson apreciază că placa care se formează pe suprafeţele dentare curăţate, de-a lungul unei perioade de timp stabilite, reprezintă rezultatul interactiv al mai multor factori de risc:

• cantitatea totală de bacterii din cavitatea orală;

• compoziţia florei orale;

• anatomia şi morfologia suprafeţei dentare;

• generarea unei anumite tensiuni de suprafaţă;

• rata fluxului salivar;

• cantitatea aportului de carbohidraţi fermentabili;

• mobilitatea limbii şi a buzelor;

• rata de formare a fluidului sulcular;

• utilizarea unor produşi ce conţin fluor;

în acest scop a fost definit acest indice:PFRI (Plaque Formating Rate Index). El se apreciază pe toate suprafeţele dentare, cu excepţia celor ocluzale şi evaluează cantitatea de placă care se depozitează la 24 de ore după un periaj profesional. Placa este înregistrată la fiecare dinte pe 6 sedii: mezio-vestibular, mezio-lingual, vestibular, lingual, disto-vestibular şi disto-lingual.

Page 109: LP I Cariologie II

Plasarea rezultatelor pe o scală se face astfel:• gradul 1:1% -10%;• gradul 2: 11%-20%;• gradul 3: 21%-30%;• gradul 4: 31%-40%;• gradul 5: peste 40%Dacă mai mult de 20% din suprafeţe sunt acoperite cu placă (gradul 3) există un risc cariogen crescut.Prin corelaţii între aceşti indici şi alţi parametrii ai bolii carioase s-a observat că valori mari ale indicilor de placă corespundeau cu valori mari (3-5) ale PFRI, iar o valoare a prevalentei cariei (DMF), ce indică un pacient cu risc a fost corelată cu valori ale PFRI cuprinse între 2 şi 3.

Page 110: LP I Cariologie II

Stabilirea nivelului de afectare prin carie se face prin:

• aprecierea gradului de activitate sau cronicitate al cariilor;

• sediul cariilor:

• în locuri de predilecţie;

• în zone considerate ca fiind rezistente la carie;

• modul de propagare al cariei şi grupele de dinţi afectate;

• existenţa cariilor în remisie sau a celor cu evoluţie întreruptă;

• evaluarea factorilor favorizanţi locali.

Page 111: LP I Cariologie II

evaluarea factorilor favorizanţi locali:

- dinţi cu morfologie accentuată (la nivelul premolarilor şi a molarilor, în zonele cu fisuri şi gropiţe adânci, la nivelul punctului de contact cu dinţii vecini, în zona cervicală a dinţilor boselaţi);

- incongruenţă dento-alveolară cu înghesuire;

- dinţi cu malpoziţii (versii, rotaţii);

- dinţii cu abrazie accentuată, cu eroziuni dentare de terminate de diferiţi acizi;

- dinţii cu dentinogeneză imperfectă, cu distrofii dentare secundare de tipul cariilor circulare la frontalii superiori (caria de biberon), sau sindromul dentar Dubreuil;

- dinţii cu obturaţii debordante, cu restaurări protetice la care depunerea plăcii bacteriene se poate face în zona coletului atunci când există o adaptare defectuoasă;

- la pacienţii cu boală parodontală (gingivite, parodontopatii) la care datorită prezenţei inflamaţiei gingivale, igiena este precară şi favorizează apariţia de carii, în special în zona coletului, precum şi pe suprafeţele radiculare ce devin expuse plăcii bacteriene cariogene;

- la pacienţii ce suferă de un sindrom disfuncţional al sistemului stomatognat, cu tulburări musculare, ocluzale, ale A.T.M., ce crează condiţii favorabile depunerii de placă bacteriană şi apariţiei cariilor; Aprecierea factorilor salivari se face prin evaluarea capacităţii tampon salivare, a fluxului salivar stimulat şi a fluxului salivar de repaos descrise la capitolul respectiv.

Page 112: LP I Cariologie II

Ancheta alimentară desfăşurată după una din tehnicile amintite va fi direcţionată către următoarele aspecte:

• dacă principalele mese sunt suficient de consistente;

• dacă gustările dintre mese sunt cariogene;

• numărul şi tipul de băuturi dintre mese;

• orice medicaţie, mai ales cea bazată pe siropuri dulci;

• consistenţa gustărilor dintre mese;

• consumul de dulciuri ce conţin zahăr şi care se dizolvă greu în salivă;

• orice gustare sau băutură zaharoasă consumată înainte de culcare.

Prin combinarea tuturor acestor factori s-au stabilit mai multe clase de risc cariogen începând de la CO-nul; C1-mic; C2-mediu până la C3-mare.

 

Page 113: LP I Cariologie II