lp 5 tehnici de periaj dentar

13
LP5 1. Tehnici de periaj dentar 1.1. Periajul manual Periajul dentar este principalul mijloc individual de control al plăcii bacteriene, factorul etiologic principal al îmbolnăvirilor ţesuturilor odonto-parodontale. Acest deziderat nu poate fi atins decât atunci când periajul este un act conştient care se practică în mod sistematic, respectând o tehnică precisă. Periajul dentar este metodă profilactică de menţinere a sănătăţii orale ce necesită un control permanent pentru aprecierea eficienţei metodei., fiind cel mai eficient mijloc actual de prevenire şi de eliminare a plăcii bacteriene. În literatura de specialiate este descrisă o mare diversitate de metode sau tehnici de periaj dentar. Acestea pot fi clasificate în funcţie de mişcările periuţei dentare în: rotaţie: „Periajul rotativ" şi tehnica de periaj Stillman modificată; vibraţie: tehnicile de periaj Stillman, Charters şi Bass; circulară: tehnica de periaj Fones; verticală: tehnica de periaj Leonard; orizontală: periajul orizontal (scrub-brush). Studiile arată că nici una dintre tehnici nu este net superioară celorlalte. Pentru dezvoltarea obiceiurilor şi a deprinderilor individuale de igienă este foarte importantă obţinerea colaborării conştiente a pacientului precum şi dezvoltarea abilităţii pentru o anumită tehnică de periaj. De asemenea, autocontrolul prin utilizarea substanţelor revelatoare de placă bacteriană, este mult mai important decât practicarea unei anumite metode de periaj. Tehnica Bass şi tehnica Charters sunt considerate în prezent cele mai des recomandate în practica stomatologică. TEHNICA DE PERIAJ BASS Caracteristici: tehnică creviculară - realizează curăţarea şanţurilor gingivale; realizează protecţia feţei vestibulare a caninului, evitând apariţia recesiunii gingivale; se realizează pe grupe dentare (secvenţială); 1

Upload: purpureea-oenothera

Post on 15-Feb-2015

390 views

Category:

Documents


15 download

DESCRIPTION

Tehnici de Periaj Dentar

TRANSCRIPT

Page 1: LP 5 Tehnici de Periaj Dentar

LP5

1. Tehnici de periaj dentar

1.1.Periajul manual

Periajul dentar este principalul mijloc individual de control al plăcii bacteriene, factorul etiologic principal al îmbolnăvirilor ţesuturilor odonto-parodontale. Acest deziderat nu poate fi atins decât atunci când periajul este un act conştient care se practică în mod sistematic, respectând o tehnică precisă.

Periajul dentar este metodă profilactică de menţinere a sănătăţii orale ce necesită un control permanent pentru aprecierea eficienţei metodei., fiind cel mai eficient mijloc actual de prevenire şi de eliminare a plăcii bacteriene.

În literatura de specialiate este descrisă o mare diversitate de metode sau tehnici de periaj dentar. Acestea pot fi clasificate în funcţie de mişcările periuţei dentare în:

rotaţie: „Periajul rotativ" şi tehnica de periaj Stillman modificată; vibraţie: tehnicile de periaj Stillman, Charters şi Bass; circulară: tehnica de periaj Fones; verticală: tehnica de periaj Leonard; orizontală: periajul orizontal (scrub-brush).

Studiile arată că nici una dintre tehnici nu este net superioară celorlalte. Pentru dezvoltarea obiceiurilor şi a deprinderilor individuale de igienă este foarte importantă obţinerea colaborării conştiente a pacientului precum şi dezvoltarea abilităţii pentru o anumită tehnică de periaj.

De asemenea, autocontrolul prin utilizarea substanţelor revelatoare de placă bacteriană, este mult mai important decât practicarea unei anumite metode de periaj.

Tehnica Bass şi tehnica Charters sunt considerate în prezent cele mai des recomandate în practica stomatologică.

TEHNICA DE PERIAJ BASS

Caracteristici:

tehnică creviculară - realizează curăţarea şanţurilor gingivale;

realizează protecţia feţei vestibulare a caninului, evitând apariţia recesiunii gingivale;

se realizează pe grupe dentare (secvenţială);

realizează curăţarea feţei distale a ultimului molar;

este o tehnică mixtă, gingivo-dentară (îndepărtează placa bacteriană de la nivelul dinţilor şi stimulează circulaţia sanguină la nivel gingival);

metoda foloseşte mişcările vibratorii.

Descrierea tehnicii

Secvenţele periajului dentar Bass sunt ilustrate în figura 1.

1

Page 2: LP 5 Tehnici de Periaj Dentar

Periajul feţelor vestibulare

Peria se aplică pe faţă vestibulară a ultimului dinte de pe hemiarcada dreaptă maxilară, paralel cu planul de ocluzie, în unghi de 45° faţă de axul longitudinal al dinţilor în contact cu marginea gingivală (Figura.2). Trebuie avut grijă să se cuprindă şi faţa distală a ultimului molar. Din această poziţie se vor realiza mişcări de presiune şi vibraţie a perilor, pe loc, de 5-6 ori, fără dezangajarea firelor din spaţiul crevicular, apoi se realizează o mişcare pe suprafaţa vestibulară a dinţilor. Se realizează 3-4 repetări ale mişcărilor pentru fiecare grup de dinţi.

O atenţie deosebită se va acorda periajului feţei vestibulare a caninului, plasat în zona de maximă convexitate a arcadei, care va fi periat pe segmente: jumătatea feţei vestibulare dinspre distal cu grupul premolar şi jumătatea feţei vestibulare dinspre mezial cu grupul frontal (Figura.2).

Periajul feţelor orale

Se realizează în acelaşi mod, de la stânga la dreapta (Figura. 3 b)).

Periajul feţelor ocuzale

Periuţa se aşează perpendicular pe suprafaţa ocuzală, se realizează o uşoară presiune, astfel încât perii să pătrundă în şanţuri şi gropiţe, apoi se efectuează mişcări antero-posterioare (Figura 3 b)).

Figura 1 Schema generală a tehnicii de periaj Bass.

Figura 2 Periajul feţei vestibulare a caninului prin tehnica Bass.

2

Page 3: LP 5 Tehnici de Periaj Dentar

Pentru dinţii mandibulari se respectă aceleaşi reguli ca la dinţii maxilari. Pentru feţele orale ale dinţilor frontali maxilari respectiv linguale la dinţii mandibulari, periuţa se plasează orizontal sau vertical în funcţie de mărimea capului periuţei (importantă este poziţionarea corectă).

Tehnica Bass este indicată mai ales pacienţilor cu risc de a dezvolta boală parodontală.

Greşeli în tehnica Bass

aplicarea mânerului periuţei oblic faţă de planul de ocluzie → conduce la apariţia leziunilor parodontale şi neîndepărtarea bacteriene în totalitate (Figura. 4);

aplicarea periuţei doar pe parodonţiu de înveliş → nu se îndepărtează placa bacteriană (Figura. 5);

Incorect Corect Incorect Corect

Figura 5 Greşeli în tehnica Bass – poziţionarea periuţei numai pe parodonţiu sau numai pe dinte.

aplicarea periuţei numai pe dinte fără a cuprinde şi treimea cervicală → nu se îndepărtează placa bacteriană din sulcus şi din treimea cervicală a dintelui (Figura 5,6);

Figura 3 Periajul feţelor a)palatinale şi b)ocluzale prin tehnica Bass.

Incorect CorectFigura 4 Greşeli în tehnica Bass – poziţionarea periuţei oblic

3

Page 4: LP 5 Tehnici de Periaj Dentar

aplicarea periuţei direct pe canin → se produce recesiune gingivală (Figura. 6).

TEHNICA DE PERIAJ CHARTERS (Figura. 9 a-d)

peria se va plasa pe faţă vestibulară sau orală a dinţilor, paralel cu planul de ocluzie, în unghi de 45° faţă de acesta, cu perii îndreptaţi spre marginea liberă a dintelui (invers faţă tehnica Bass);

mişcările periuţei sunt în faţă şi în spate printr-o mişcare de vibraţie;

la nivelul feţelor ocluzale, mişcările vor fi orizontale şi rotatorii.

Caracteristicile metodei:

tehnică de igienizare a spaţiilor proximale; se acţionează tot pe grupe de dinţi; tehnică mixtă gingivo-dentară; este considerată o tehnică rotativ-vibratorie.

Incorect Corect

Figura 6 Greşeli în tehnica Bass – poziţionarea periuţei numai pe dinte.

Incorect Corect CorectFigura 8 Greşeli în tehnica Bass – poziţionarea periuţei

4

Page 5: LP 5 Tehnici de Periaj Dentar

TEHNICA DE PERIAJ STILLMAN

periuţa se va aşeza orizontal, cu capetele perilor pe gingie şi pe zona cervicală a dinţilor;

perii sunt plasaţi oblic spre apical la nivelul gingiei şi se exercită o anumită presiune până la albirea vizibilă a mucoasei gingivale;

se va asocia şi o mişcare vibratorie, fără mişcarea perilor de pe loc;

se va decomprima zona pentru a permite reumplerea cu sânge a vaselor;

se va repeta de câteva ori acest procedeu, acţionând pe grupe de dinţi la maxilar şi la mandibulă, vestibular şi oral;

feţele ocluzale vor fi igienizate prin mişcări orizontale antero-posterioare.

Dezavantajele metodei:

efectul de curăţare al suprafeţelor dentare este redus; poate determina apariţia leziunilor gingivale în cazul aplicării unei presiuni mari sau al

utilizării unor periuţe cu peri rigizi.

TEHNICA DE PERIAJ STILLMAN MODIFICATĂ

periuţa soft-medium se plasează pe gingia ataşată, în unghi de 450 faţă de axul longitudinal al dinţilor, exercitând o presiune uşoară până la ischemie, dar trebuie avut grijă să nu se lezeze ţesuturile moi (Figura.10);

a b

c dFigura 9 (a-d). Tehnica de periaj Charters.

5

Page 6: LP 5 Tehnici de Periaj Dentar

se începe o mişcare verticală în zig-zag pe toată suprafaţa dintelui (Figura. 10 b-c);

se repetă de 5-10 ori mişcările descrise anterior pe fiecare grup de dinţi, după care se trece la grupul următor;

suprafeţele ocluzale se periază ca în tehnica Bass: periuţa se aşează perpendicular pe suprafaţa ocuzală, se realizează uşoară presiune, astfel încât perii să pătrundă în şanţuri şi gropiţe, apoi se efectuează mişcări antero-posterioare.

tehnica Stillman modificată este mult mai eficientă în îndepărtarea plăcii bacteriene decât tehnica Stillman propriu-zisă, care realiza mai mult o stimulare a circulaţiei parodonţiului marginal decât îndepărtarea plăcii bacteriene;

TEHNICA DE PERIAJ VERTICAL (LEONARD)

se realizează prin mişcări de sus în jos şi de jos în sus;

igienizează suprafeţele vestibulare şi orale ale dinţilor;

nu este o metodă eficientă deoarece nu curăţă suficient spaţiile interdentare şi şanţurile gingivo-dentare.

TEHNICA DE PERIAJ CIRCULAR (FONES)

este singura metodă ce se realizează cu arcadele dentare în ocluzie;

perii se vor plasa perpendicular pe feţele vestibulare, iar mânerul periuţei va fi paralel cu planul de ocluzie;

mişcările imprimate vor fi largi, circulare şi vor cuprinde elementele gingivo-dentare de la fundul de sac maxilar la cel mandibular;

igienizează corespunzător spaţiile proximale şi gingivo-dentare.

Dezavantaje:

este traumatizantă pentru zona coletului, antrenând leziuni la nivel gingival şi dentar (recesiuni gingivale şi abraziunea ţesuturilor dentare).

Indicaţii:

numai pentru colectivităţile de copii.

Figura 10 (a-c). Tehnica de periaj Stillman modificată.

a

b

c

6

Page 7: LP 5 Tehnici de Periaj Dentar

TEHNICA DE PERIAJ SMITH şi BELL (periajul fiziologic)

imită traiectul descris de alimente în timpul masticaţiei;

mişcarea este de măturare de la suprafaţa ocluzală în sus spre gingia ataşată pentru maxilar şi de la linia de ocluzie în jos pentru mandibulă;

se recomandă celor cu arcade normale fără leziuni odonto-parodontale manifeste.

TEHNICA DE PERIAJ „SCRUBBING"

este foarte eficientă în îndepărtarea plăcii bacteriene;

se acţionează pe grupe dentare, ca şi în tehnica Bass;

periajul începe cu feţele vestibulare ale molarilor mandibulari din partea dreaptă şi apoi se continuă cu feţele linguale ale acestora;

la nivelul feţelor vestibulare se aplică peria perpendicular pe dinte astfel încât o parte din peri să fie plasaţi pe suprafaţa ocluzală şi o altă parte la nivelul marginii gingivale şi în spaţiile interdentare;

sensul mişcării va fi mezio-distal de aproximativ 30 de ori, pentru fiecare grup dentar;

pentru canin se respectă regulile tehnicii Bass;

feţele orale vor fi periate la fel ca în tehnica Bass.

1.1.1.1. Periajul electric

Periuţele electrice din prima generaţie aveau un cap de periaj care semăna foarte mult cu cel al periuţelor manuale. De asemenea mişcările clasice verticale şi orizontale ale periilor mimau pe cele din periajul manual.

Studii recente privind rolul, avantajele şi dezavantajele periuţelor electrice au concluzionat observaţiile clinice din ultimii 10 ani:

o periuţă electrică îndepărtează mai bine placa decât una manuală;

diferenţa principală constă în capacitatea crescută a periuţelor electrice de a îndepărta placa din zonele aproximale;

periuţele electrice pot fi folosite în special de copii, de persoanele cu handicap motor, de pacienţi cu tratament ortodontic, de persoane cu un control precar al plăcii, sau cu risc crescut de apariţie a cariilor şi a bolii parodontale;

reacţiile adverse şi traumatismele ţesuturilor moi şi dure nu reprezintă o problemă în utilizarea periuţei electrice; pentru a obţine un efect maxim prin folosirea acestui tip de periuţă este necesar un instructaj profesional.

7

Page 8: LP 5 Tehnici de Periaj Dentar

1.2.MIJLOACE SPECIALE ŞI ADJUVANTE PERIAJULUI DENTAR

1.2.1. Igienizarea spaţiilor aproximale

Periajul dentar manual sau electric este eficient pe suprafeţele libere vestibulare şi orale. Spaţiile aproximale sunt dificil de igienizat. Acesta este un mare dezavantaj deoarece chiar în aceste zone se dezvoltă cariile dentare şi apar frecvent leziunile gingivale şi parodontale.

Dispozitivele de curăţire interdentară includ firul interdentar şi banda interdentară, scobitorile, periuţele interdentare, periuţe unismoc şi alte mijloace mecanice sau electrice.

Firul de mătase

Firul de mătase - se indică în acele cazuri în care papila a ocupat tot spaţiul de sub punctul de contact. Astfel periajul nu mai este eficient şi trebuie suplimentat cu utilizarea firului sau a altor sisteme.

Există multiple tipuri de fire impregnate sau nu cu ceară, cu sau fără fluor etc.(Figura. 11 a-f). În cazul punctelor de contact foarte strânse trebuie avut grijă să nu se lezeze papila interdentară. După ce firul a trecut de punctul de contact, se fac mişcări vestibulo-orale şi apoi de scoatere, păstrându-se contactul firului cu suprafaţa aproximală. Se evită presiunile directe pe papila interdentară

Scobitorile

a b c

d e

f

8

Figura 11 (a-f). Fir interdentar – modalităţi de prezentare

Page 9: LP 5 Tehnici de Periaj Dentar

Scobitorile sunt realizate din lemn moale şi au formă triunghiulară, corespunzătoare spaţiului interproximal (Figura. 12). Sunt indicate acolo unde există recesiunea papilelor, acţionând ca înlocuitoare ale firului de matăse. Utilizarea brutală poate produce leziuni la nivelul parodonţiului marginal.

Stimulatoarele sau conurile interdentare

sunt dispozitive din lemn, cauciuc sau material plastic, care se montează pe mânere speciale sau la capătul liber al periuţei de dinţi într-un spaţiu creat special (Figura. 13 a-c);

se prezintă sub forme şi dimensiuni variate care permit adaptarea în spaţiile interproximale;

indicaţia de utilizare este în cazul recesiunii papilelor interdentare sau pentru igienizarea zonelor de furcaţie dezgolite;

aplicarea conului se face în unghi de 45° faţă de axul dintelui, latura inferioară sprijinindu-se pe gingie, iar cele laterale pe feţele proximale ale dinţilor;

realizează igienizarea spaţiului interdentar şi stimularea circulaţiei la nivel gingival;

se fac aproximativ 10 mişcări de rotaţie strânse, atât vestibular, cât şi oral;

conurile se pot utiliza de 1-2 ori pe zi.

Figura 12 Scobitori – modalitate prezentare

a b

Figura 13 (a-c). Conuri interdentare – modalitate de

prezentare şi de utilizare.

9

Page 10: LP 5 Tehnici de Periaj Dentar

Periuţele interdentare

Sunt utilizate pentru igienizarea spaţiilor interdentare, mai ales la pacienţii cu probleme parodontale, care permit inserţia periuţei interdentare (Figura 14 a-d).

Periuţele uni-smoc

Se utilizează în special pentru pacienţii care prezintă incongruenţă dento-alveolară cu înghesuire, pentru igienizarea fiecărei suprafeţe dentare (Figura. 15 a-b)

Duşurile bucale

reprezintă un valoros supliment al igienei orale;

acţionează prin îndepărtarea resturilor alimentare dar nu îndepărtează şi placa bacteriană, deci ele vor fi doar adjuvante ale perajului şi nu înlocuitoare ale acestuia;

utilizează dispozitive de irigare sub uşoară presiune;

a b

Figura 14 (a-d). Periuţe interdentare – prezentare

c d

a bFigura 15 (a-b). Periuţa unismoc – prezentare şi utilizare.

10

Page 11: LP 5 Tehnici de Periaj Dentar

există o multitudine de sisteme, de la cele care utilizează instalaţii simple şi care se pot adapta la robinetul de apă curentă până la cele complexe ce încălzesc apa şi o trimit sub o anumită presiune;

adăugarea de soluţii antiseptice imprimă şi un caracter antibacterian direct cu întârzierea formării plăcii bacteriene şi a tartrului dentar;

acţionează prin:

stimularea troficităţii tisulare; reducerea gradului de inflamaţie gingivală; creşterea gradului de cheratinizare a mucoasei orale; reducerea sau anularea halenei şi crearea unei stări de confort.

Soluţiile recomandate pentru duşurile bucale sunt: soluţia izotonică de NaCl; soluţia hipertonică de NaCl (soluţie apoasă de 2%) - cu efect decongestionant; soluţie de bicarbonat de sodiu (2g la 100 cm3 de apă); soluţie de digluconat de clorhexidină 0,2%; soluţie listerină, etc.

11