Literatura engleza

Evul mediu

Literatura engleza veche (450 – 1100)

Literatura anglo-saxona include literatura scrisa în dialectele limbii engleze vechi începînd cu secolul al V-lea pîna la invazia normanda din 1066. Ea include poeme epice, lirica, hagiografie (vietile sfintilor), predici, parafrazari biblice, cronici, ghicitori si altele. S-au pastrat peste 400 de manuscrise din aceasta perioada. Poemele epice erau transmise pe cale orala si erau foarte populare. Printre acestea era si Beowulf, pastrat pana in zilele noastre, fiind cea mai importanta opera literara a perioadei. Majoritatea autorilor din aceasta perioada, cu unele exceptii, sunt anonimi. Cronicile contineau povestiri istorice si literare, un exemplu notabil fiind Cronica anglo-saxona, o colectie de anale in engleza veche ce descrie evenimentele din perioada cuprinsa intre anii 500 si 1200.

Literatura engleza de mijloc (1100 – 1500)

Dupa cucerirea normanda a Angliei în 1066, forma scrisa a limbii anglo-saxone a devenit mai putin frecventa si sub influenta noua aristocratie, franceza a devenit limbajul standard in instanta, Parlament si in randul oamenilor educati. Pe masura ce invadatorii s-au integrat, limba si literatura lor s-a amestecat cu cea a localnicilor si dialectele normande ale clasei conducatoare au devenit anglo-normande. În acelasi timp, anglo-saxona a suferit o tranzitie treptata spre engleza de mijloc. Literatura religioasa a continuat sa fie populara, fiind scrise, adaptate si traduse hagiografii, cum ar fi “Viata Sfantului Audrey”, biografia contemporana a lui Anselm de Canterbury. Traducerile Bibliei, in special cea a lui John Wycliffe au ajutat la formarea unei limbi engleze literare. Apare literatura eroica in engleza prin secolul al XIII-lea, dar abia in secolul XIV si-au facut simtita prezenta cei mai important scriitori in limba engleza. Acestia sunt William Langland, Geoffrey Chaucer, si asa numitul “Poet Perla”, cu a sa celebra opera “Sir Gawain si Cavalerul Verde”.

Prolificul Chaucer a fost primul poet inmormantat la Westminster Abbey, in “Coltul poetilor”. Printre numeroase le sale opera amintim “Cartea ducesei”, “Casa Faimei”, ‘Legenda unor bune femei”, “Troilus si Cresida”. Este cel mai bine cunoscut azi pentru “Povestirile din Canterbury”, care cuprinde o colectie de povestiri si nuvele istorisite de diferite persoane, în timpul unui pelerinaj pornit de la hanul Tabar din Southwark spre catedrala din Canterbury, unde se pastreaza relicvele sfântului Thomas Becket. O importanta opera a secolului al XV-lea este “Moartea lui Arthur” scrisa de Sir Thomas Mallory, tiparita de Caxton in 1485. Este o compilatie de idile arthuriene franceze si engleze si a fost printre primele carti tiparite in Anglia. A fost popular si influenta in relansarea ulterioara a interesului pentru legendele arthuriene.

Epoca Renasterii (1500 – 1660)

Perioada elisabetana

Mai este cunoscuta si sub denumirea epoca lui William Shakespeare. Regina Elisabeta era o mecena si o protectoare a teatrului si dramaturgilor, si a frecventat adesea teatrele londoneze dintre care cel mai popular era teatrul Globe.

În epoca elisabetana a avut loc o mare înflorire a literaturii, în special în domeniul teatrului. Renasterea italiana a redescoperit teatrul vechi grec si roman, pe care l-a facut sa evolueze în alta directie fata de vechile piese religioase ale Evului Mediu. Italienii erau inspirati în mod special de Seneca (un mare dramaturg si filozof, tutorele lui Nero) si de Plaut (cliseele sale comice, în special cele ale soldatului fanfaron, au avut o influenta puternica asupra Renasterii si dupa). Totusi, tragediile italiene au inovat ceva contrar eticii lui Seneca: prezenta sângelui si violentei pe scena. În piesele lui Seneca, astfel de scene erau doar mimate de catre personaje. Dar autorii englezi au fost fascinati de modelul italian: o comunitate remarcabila de actori italieni s-a instalat la Londra si Giovanni Florio a adus mult din limba si cultura italiana în Anglia. De asemenea, epoca elisabetana era foarte violenta si asasinatele politice frecvente în Italia Renasterii (descrise

1

în “Printul” lui Nicollo Machiavelli) încurajau aceasta moda. În consecinta, reprezentarea violentei pe scena era purificatoare pentru spectatorul elisabetan. Primele piese elisabetane au fost “Gorboduc” de Thomas Sackville si Thomas Norton si “Tragedia spaniola” de Thomas Kyd care a fost o importanta sursa de inspiratie pentru “Hamlet”.

William Shakespeare se evidentiaza în aceasta perioada ca un poet si dramaturg înca neîntrecut. Shakespeare nu a fost un literat de profesie, si probabil studiase doar gramatica. Nu a fost nici avocat, nici aristocrat, asa cum erau intelectualii universitari care monopolizasera scena engleza când a început el sa scrie. Dar era foarte talentat si incredibil de versatil, întrecând “profesionisti” precum Greene care râdea de acest “agitator de scena” de origine obscura. Desi multe din dramele sale au avut mult succes, abia în anii târzii (marcati de începutul domniei lui James I) a scris cele mai mari piese ale sale: “Hamlet”, “Othello”, “Regele Lear”, “Macbeth”, “Antoniu si Cleopatra” si “Furtuna’, o tragicomedie care se înscrie în actiunea sa principala o ceremonie pompoasa la adresa noului rege. Aceasta “piesa în piesa” ia forma unei masti, a unui interludiu cu muzica si dans, colorat de noile efecte speciale are teatrelor de interior recent aparute la acea epoca. Criticii au aratat ca aceasta capodopera, care poate fi considerata o piesa în toata regula, a fost scrisa pentru curtea lui James, nu pentru însusi James. Shakespeare a popularizat de asemenea si sonetul englez, facând schimbari semnificative în modelul lui Petrarca.

Sonetul a fost introdus în engleza de catre Thomas Wyatt la începutul secolului XVI. Poemele care erau scrise cu intentia de a fi folosite în cântece, asa cum sunt cele de Thomas Campion, au devenit populare deoarece literatura tiparita ajungea în casele oamenilor mai usor.

Alte figuri importante în teatrul elisabetan sunt Christopher Marlowe, Thomas Dekker, John Fletcher si Francis Beaumont. Daca Marlowe (1564-1593) nu ar fi fost înjunghiat când avea douazeci si noua de ani într-o încaierare de taverna, el l-ar fi rivalizat, daca nu chiar egalat, chiar pe Shakespeare prin talentul sau poetic, spune Anthony Burgess. S-a nascut doar cu câteva saptamâni înainte de Shakespeare si l-a cunoscut probabil bine. Subiectele lui Marlowe, totusi, sunt diferite: el se concentreaza mai mult pe drama morala a omului renascentist. Marlowe a fost fascinat si înspaimântat de noile frontiere deschise de stiinta moderna. De inspiratie germana, l-a introdus pe Dr. Faust în Anglia, un om de stiinta si magician care e obsedat de setea de cunoastere si de dorinta de a duce puterile tehnologice ale omului catre limite. Beaumont si Fletcher sunt mai putin cunoscuti, dar aproape sigur l-au ajutat pe Shakespeare sa scrie unele din cele mai bune drame si erau destul de populari la acea vreme.

Cam în aceeasi epoca s-a dezvoltat genul comedie de oras. La sfârsitul secolului al XVI-lea, poezia engleza s-a caracterizat prin elaborarea limbii si aluzii la mitologia clasica. Printre cei mai importanti poeti din aceasta epoca se afla Edmund Spenser si Sir Philip Sidney.

Epoca iacobina

Dupa moartea lui Shakespeare, Ben Jonson devine figura principala a perioadei iacobine (domnia lui James I). Totusi, estetica lui Jonson îsi are radacinile mai degraba în Evul Mediu decât în epoca elisabetana: personajele sale întruchipau teoria umorilor. Conform acestei teorii din epoca, diferentele de comportament ale oamenilor rezulta din predominanta unuia dintre cele patru umori (sângele, flegma, bila neagra si bila galbena); aceste umori corespund celor patru elemente ale universului, aer, apa, foc, pamânt. Aceasta îl conduce pe Jonson la exemplificarea a astfel de diferente prin crearea unor tipologii, sau clisee. Jonson este un maestru al stilului si un stralucitor scriitor de satira. În “Volpone“, niste escroci sunt pacaliti de un escroc mai mare decât ei, viciul fiind pedepsit prin viciu, virtutea fiind rasplatita. Un alt stil teatral popular în era iacobina a fost piesa de razbunare, popularizata de John Webster si Thomas Kyd. George Chapman a scris câteva tragedii de razbunare subtile, dar e în istorie mai ales pentru faimoasa traducere a lui Homer, care a avut o influenta profunda asupra întregii literaturi engleze, inspirându-l chiar pe John Keats sa scrie unele din cele mai bune sonete ale sale.

Biblia regelui James, unul dintre cele mai mari proiecte de traduceri din istoria Angliei, a fost începuta în 1604 si sfârsita în 1611. Ea reprezinta punctul culminant al unei traditii de traduceri ale Bibliei în engleza care a început cu munca lui William Tyndale. A devenit Biblia standard a Bisericii engleze, si unii o considera printre cele mai mari opera literare din toate timpurile. Acest proiect a fost condus de însusi James I, care a supravegheat munca a patruzeci si sapte de eruditi. Desi s-au facut multe alte traduceri în engleza, unele

2

fiind considerate mai exacte, multi prefera Biblia regelui James din punct de vedere estetic, metrica ei fiind facuta dupa cea a versetelor originale in ebraica.

Pe lânga Shakespeare, a carui figura domina începutul secolului XVII, printre poetii majori se afla John Donne si ceilalti poeti metafizici. Influentata de barocul continental, având ca subiect misticismul crestin si erotismul, poezia metafizica foloseste imagini neconventionale sau “nepoetice”, cum ar fi un compas sau un tântar, pentru efecte surpriza.

Epoca carolingiana si cromwelliana

În anii turbulenti din mijlocul secolului al XVII-lea, în timpul domniei lui Carol I apoi în timpul Commonwealthului si al Protectoratului, literatura politica în limba engleza a avut o perioada de înflorire. Pamfletele scrise de simpatizanti ai fiecarei factiuni din Razboiul civil englez variau de la atacuri personale vicioase si polemici la planuri ambitioase de reforma a natiunii, trecând prin multe forme de propaganda. Un astfel de plan de reforma este “Leviatan” de Thomas Hobbes, care este una din cele mai importante lucrari britanice de filozofie politica.  La acea epoca s-au dezvoltat si fascicolele de stiri, precursoarele ziarelor.  Arestarile frecvente ale autorilor si distrugerea operelor lor, ducând la practica tiparirii ilegale sau în strainatate, au dus la ideea de drepturi de licenta. Pamfletul politic “Areopagitica”, al lui John Milton, a fost scris ca o critica a drepturilor de licenta si este considerata ca una din apararile cele mai elocvente ale libertatii presei din toate timpurile. Cei mai importanti doi poeti ai Angliei lui Oliver Cromwell au fost Andrew Marvell si John Milton, autorul poemului epic “Paradisul pierdut”, ambii scriind opere întru lauda noului guvern. De pilda, “O oda întoarcerii lui Cromwell din Irlanda”. În ciuda convingerilor lor republicane, ei au scapat nepedepsiti în timpul Restauratiei lui Carol II dupa care Milton a scris unele din cele mai mari opere ale sale sale, cu mesaje politice ascunse în alegorii. Thomas Browne a fost un alt scriitor al perioadei; un erudit posedând o vasta biblioteca, a scris mult despre stiinta, religie, medicina si esoterism.

Perioada neoclasica (1660 – 1798)

Epoca Restauratiei

Literatura Restauratiei include atât “Paradisul Pierdut”, “Sodom” al Ducelui de Rochester si comedia sexuala "Viata la tara" cât si întelepciunea morala din “Pilgrim's Progress” al lui Bunyan. Asistam la aparitia “Tratatelor despre Guvernare” ale lui Locke,  lucrare care mai târziu a devenit inspiratia gânditorilor revolutiei americane, la fondarea Societatii Regale, la experimentele lui Robert Boyle si la meditatiile sacre ale lui Boyle, la atacurile isterice din partea lui Jeremy Collier asupra teatrelor, la aparitia criticii literare odata cu Dryden, si la aparitia primelor ziare. Ruptura oficiala aparuta în cultura literara datorita cenzurii si standardelor morale radicale sub regimul puritanist al lui Cromwell, a creat o prapastie în traditia literara, permitând astfel aparitia unor noi forme de literatura dupa Restauratie.

Proza din perioada Restauratiei este dominata de scrierile religioase crestine, însa în aceasta perioada se pun si bazele a doua genuri ce vor domina perioadele urmatoare : fictiunea si jurnalismul. Scrierile religioase si-au depasit adesea limitele intersectându-se cu cele politice si economice, asa cum si scrierile economice sau politice implicau sau chiar se refereau direct la religie.

Una dintre figurile cele mai semnificative în aparitia romanului, din perioada Restauratiei a fost Aphra Behn. Aceasta are meritul de a fi fost nu numai primul romancier profesionist de sex feminin, dar si unul dintre primii romancieri ai Angliei în general. Cel mai cunoscut roman al sau a fost “Oroonoko” publicat în 1688. Aceasta carte prezinta biografia unui rege african fictiv ce fusese înrobit în Surinam. Romanele lui Behn prezinta influente ale tragediei si demonstreaza experienta acesteia ca dramaturg. Imediat ce interdictia regimului puritan precedent asupra reprezentatiilor teatrale a fost ridicata, dramaturgia a renascut repede. Cele mai cunoscute piese din perioada de început a Restauratiei au fost comediile lipsite de sentimentalisme si "dure" ale lui John Dryden, William Wycherley si George Etherege, ce reflecta atmosfera de la curte si celebreaza un mod de viata aristocratic de tip macho plin de intrigi si cuceriri sexuale.

3

Epoca augustiniana

Termenul de literatura augustiniana deriva însusi de la autorii anilor 1720 si 1730, care raspundeau în fata unei numiri pe care George I al Angliei o alesese el însusi. În timp ce George I dorea ca titlul sa îi reflecte maretia, ei în schimb au vazut în aceasta o reflexie a tranzitiei Romei Antice de la literatura bruta accesibila tuturor la literatura slefuita având înalte influente politice. . Este o era a exuberantei si a scandalurilor, a unei enorme energii si inventivitati iesite din comun, care reflectau regasirea englezilor, scotienilor si irlandezilor în mijlocul unei economii în plina expansiune, doborând barierele educatiei si întetind Revolutia industriala.

Cel mai remarcabil poet al acesor timpuri este Alexander Pope, dar perfectiunea lui Pope este partial într-o continua lupta cu a altor poeti, si abordarea sa neoclasica si temperata a poeziei este în competitie cu versurile cu înalta particularitate abordata de poeti cum ar fi Ambrose Phillips.

Aceasta a fost perioada în care romanul englez s-a dezvoltat într-o grandioasa forma de arta. Daniel Defoe a trecut de la jurnalism si scrierile penale pentru presa la scrierile penale fictionale cu “Roxana” si “Moll Flanders”. De asemenea, a scris o prelucrare fictionala a calatoriilor lui Alexander Selkirk intitulata “Robinson Crusoe” (1719).

 Stilul abordat de Swift în proza lui este nemanierat si direct, cu o claritate pe care putini contemporani o puteau egala.  Opera “Povestea unui butoi” a lui Swift marca analiza lui sceptica în privinta revendicarilor lumii moderne, si scrierile sale ulterioare în proza, ca si razboiul sau cu Patridge astrologul, si mai ales luarea în derâdere în “Calatoriile lui Guliver” lasa individul într-o teama constanta si siguranta umilitoare.

Henry  Brooke a scris “Un barbat sentimental” si în mod indirect a marcat inaugurarea romanului sentimental.

Epoca sensibilitatii

Valul de schimbare din Anglia determinat de aparitia motorului cu aburi a avut 2 consecinte majore: înflorirea industrialismului odata cu extinderea oraselor si diminuarea populatiei în mediul rural ca rezultat al îngradirii sau a privatizarii pasunilor. Majoritatea taranilor s-au îndreptat catre orase pentru a lucra în noile fabrici. Dar starea de saracie a muncitorilor, conflictele dintre noile clase sociale si poluarea mediului determina un raspuns negativ la urbanizare si industrializare, fapt ce îi determina pe poeti sa redescopere frumusetea si valoarea naturii.

Superioritatea naturii si a instinctului asupra civilizatiei a fost propovaduita de catre Jean Jacques Rousseau iar mesajul sau a fost preluat de catre aproape toti poetii europeni. Primii asemenea poeti în Anglia au fost “poetii lacului”, un mic grup de prieteni printre care William Wordsworth si Samuel Taylor Coleridge. Acesti poeti romantici timpurii au adus o noua emotivitate si tehnica meditativa în poezie. Aparitia lor este marcata de catre primul manifest romantic din literatura engleza, "Prefata la balade lirice". Colectia contine în principal poezii ale lui Wordsworth, dar include si “Poezia unui marinar batrân”, o balada tragica, lunga si impresionanta despre un demon ce întâi omoara si apoi poseda sufletele unui grup de marinari de pe un vapor ce se îndreapta catre marile sudice.

"A doua generatie" de poeti romantici îi include pe Lordul Byron, Percy Bysshe Shelley, Mary Shelley si John Keats. Byron era însa înca influentat de satiristii secolului al-18-lea si a fost probabil cel mai putin 'romantic' dintre cei trei. Prima sa calatorie pe continent a avut ca rezultat scrierea celor doua cânturi ale ”Pelegrinajului lui Childe Harold”, un poem eroi-comic despe aventurile unui barbat în Europa dar în acelasi timp o satira ascutita împotriva societatii din Anglia. În ciuda succesului lui “Childe Harold” la întoarcerea sa în Anglia impreuna cu “Ghiaurul” si “Corsarul” presupusa sa aventura incestoasa cu sora sa vitrega Augusta Leigh în 1816 l-a fortat practic sa paraseasca Anglia pentru totdeauna si sa ceara azil pe continent. Astfel, în 1816 s-a alaturat lui Shelley si sotiei acestuia, Mary, împreuna cu secretarul sau John Polidori pe malul Lacului Geneva. Polidori este cel ce a introdus vampirul în literatura engleza chiar daca prin intermediul unei povestiri scurte.

Cea mai buna opera a lui Shelley a fost “Oda vântului de apus”. În ciuda refuzului sau aparent de a crede în Dumnezeu, acest poem este considerat un omagiu adus panteismului, recunoasterii existentei unei prezente spirituale în natura.

4

Mary Shelley nu a ramas în istorie datorita poeziei sale, ci pentru faptul ca a fost initiatoarea science fiction-ului: intriga romanului se spune ca i-a fost inspirata de un cosmar visat în timpul unei nopti furtunoase petrecute pe malul lacului Geneva. Povestea înfioratoare a lui “Frankenstein” ne duce cu gândul la transplanturile de organe în era moderna, la regenerarea tesuturilor, amintindu-ne de problemele morale ridicate de medicina din zilele noastre. Totusi creatura Frankenstein este incredibil de romantica. Desi "monstrul" este inteligent, bun si iubitor este ascuns ochilor tuturor datorita urâteniei si diformitatii lui, iar disperarea ce rezulta din excluderea din societate îl transforma într-o masina de ucis ce în final îsi ucide propriul creator.

Probabil ca John Keats nu împartasea ideile extrem de revolutionare ale lui Byron si Shelley, dar cultul sau pentru panteism este la fel de important ca si cel al lui Shelley. Keats era îndragostit de pietrele stravechi ale Parthenonului pe care Lordul Elgin le adusese în Anglia din Grecia (cunoscute si sub numele de Marmura Elgin). El celebreaza vechea Grecie: frumusetea cuplurilor de îndragostiti de atunci, tinere si libere împreuna cu arta clasica. Atentia deosebita a lui Keats pentru arta, în special în “Oda pentru o Urna Greceasca” este destul de noua în romantism si va inspira credinta lui Walter Pater si apoi a luiOscar Wilde în valoarea absoluta a artei independenta de estetica.

Jane Austen a scris romane despre viata nobililor de la tara, viata vazuta din perspectiva unei femei si a tratat în acestea si probleme sociale concrete în special problema casatoriei si a banilor.

Literatura Victoriana (1837 – 1901)

Perioada victoriana a fost momentul în care romanul a atins apogeul ca forma literara în Anglia. Majoritatea scriitorilor erau mai degraba preocupati de gustul publicului format din clasa de mijloc a populatiei decât de cel al aristocratiei. Cele mai cunoscute creatii ale perioadei includ operele puternic sentimentale ale surorilor Brontë (“Wuthering Heights”, “Chiriasul de la Wildfell Hall, “Shirley”, “Profesorul”) satira “Rugul desertaciunilor” a lui William Makepeace Thackeray; romanele realiste ale lui George Eliot; si patrunzatoarele portrete ale vietilor proprietarilor de terenuri si a claselor muncitoare ale lui Anthony Trollope.

Charles Dickens a aparut pe scena literara în anii 1830, confirmând tendinta catre publicarea de romane-foileton. Dickens a scris cu însufletire despre viata la Londra si despre greutatile celor saraci, însa într-o maniera plina de umor astfel facându-si opera accesibila tuturor categoriilor sociale de cititori. Operele sale timpurii cum ar fi “ Pickwick Papers” sunt adevarate capodopere comice. Mai târziu operele sale au devenit mai sumbre, mai serioase, însa fara a-si pierde înclinatia catre caricatura.Printre cele mai importante opera ale sale enumeram: “Colind de Craciun”, “Oliver Twist”, “Bleak House”, “Dombey si fiul”, “Mica Dorrit”, “Marile sperante”, “Prietenul nostru comun”.

În romanele lui Thomas Hardy, dar nu numai, se poate vedea un interes pentru viata la sate si pentru schimbarile sociale si economice din acest mediu.

Figuri poetice marcante ale perioadei victoriene sunt: Alfred Tennyson, Robert Browning si sotia sa, Elizabeth Barrett Browning.

Literatura pentru copii a început sa fie publicata în perioada victoriana, iar multe din creatiile acesteia au devenit cunoscute peste tot în lume, ca de exemplu opera lui Lewis Carroll ce era totodata si unul dintre sustinatorii versului absurd, ca de altfel si Edward Lear.

Literatura edwardiana

Cel mai popular scriitor al începutului secolului al XX-lea a fost Rudyard Kipling, un romancier versatil, dar si un autor de povestiri scurte si poeme, adesea bazate pe experientele sale din India sub stapânire britanica. Kipling a fost asociat foarte mult cu imperialismul si aceasta i-a prejudiciat de curând reputatia.

Literatura georgiana

Poetii georgieni au mentiunt o abordare conservatoare a poeziei. Experienta primului razboi mondial s-a reflectat si în creatia unor poeti ai razboiului cum ar fi Rupert Brooke, Isaac Rosenberg, Edmund

5

Blunden si Siegfried Sassoon. Multi scriitori s-au departat de tematicile patriotice si imperialiste ca rezultat al razboiului, în special Kipling.

Literatura modernista (1901 – 1939)

Miscarea literara cunoscuta sub numele de modernismul englez a aparut dintr-un sentiment de dezamagire fata de siguranta, conservatorismul si adevarul obiectiv caracteristice literaturii epocii victoriene. Miscarea a fost în mare masura influentata de catre idei ce apartineau romantismului, de scrierile politice ale lui Karl Marx si de teoriile psihanalitice ale subconstientului - Sigmund Freud. Miscarile artistice precum impresionismul si apoi, mai tarziu, cubismul au reprezentat de asemenea izvoare de insipratie pentru scriitori modernisti.

Desi modernismul literar a atins apogeul între primul si ce de-al doilea Razboi Mondial, cele mai timpurii exemple ale ideologiei miscarii au aparut la sfârsitul secolului a XIX-lea. Gerard Manley Hopkins, A. E. Housman si poetul si romancierul Thomas Hardy au reprezentat doar o parte din principalii scriitor modernisti de început ce au scris asemenea opere înca din epoca Victoriana.

Unele dintre cele mai importante opere ale literaturii moderniste au fost publicate în primele decenii ale secolului XX printre care: culegerea de povestiri scurte “Dubliners” a lui James Joyce, “Inima intunericului” a lui Joseph Conrad si poezia si teatrul lui William Butler Yeats.

Între cele doua razboaie mondiale cei mai importanti nuvelisti au fost: D.H. Lawrence si Virginia Woolf, membra a Grupului Bloomsbury dar si E. M. Forster, Evelyn Waugh si P.G. Wodehouse. În afara de Grupul Bloomsbury, Sitwells a fost o alta miscare literara si artistica însa mai putin puternica.

T. S. Eliot a fost poetul englez al vremii.

H. G. Wells a fost pionierul science fictionului. Critica adusa de George Orwell totalitarianismului a adus un nou cuvânt în vocabularul englez - Orwellian. Distopia lui Aldous Huxley “Brave New World” si J. G. Ballard sunt precursori ai miscarii cyberpunk.

W. H. Auden, Stephen Spender, Ted Hughes si Philip Larkin au fost poeti importanti ai vremii respective. Alti scriitori importanti sunt Muriel Spark, Daphne du Maurier, Margaret Drabble, Iris Murdoch, Anthony Burgess (ce a fost denumit "ultimul modernist"), Kingsley Amis, Graham Greene si G. K. Chesterton.

Printre scriitorii de literatura populara se numara P. G. Wodehouse si Agatha Christie.

1940 – secolul XXI

Printre scriitorii britanici în anii 1940 si 1950 au fost romancierul Graham Greene: “Factorul uman”, “Brighton Rock”, “Puterea si gloria”, “Inima problemei”.

Kingsley Amis a scris satira academica “Norocosul Jim”; romanul ‘Stapanul mustelor” al laureatului cu premiul Nobel, William Golding exploreaza modul in care cultura create de om esueaza; Iris Murdoch trateaza subiecte ca relatiile sexual, moralitatea, puterea inconstientului in “Printul negru”, Cavalerul verde”.

Anthony Burgess trebuie amintit in special pentru romanul sau dystopian “Portocala mecanica”, stabilit in viitorul nu prea indepartat, ecranizat de cineastul Stanley Kubrick.

Doris Lessing, laureata a premiului Nobel in 2007 a scris primul sau roman “Iarba canta” in 1950 si a continuat cu o activitate intensa: “Carnet auriu”, “Bunul terrorist”, “Memoriile unei supravietuitoare”, “Al cincilea copil”.

Un alt roman de success este “Iubita locotenentului francez” de John Fowles, un narrator care admite natura fictiva a romanului sau si cunoscutele ei finaluri alternative.

Martin Amis a scris “Banii”, “Campurile Londrei”; Ian McEwan e cunoscut pentru “Gradina de ciment”, “Durabila iubire”, “Amsterdam”, “Mangaieri straine”, “Ispasire”.

Julian Barnes un scriitor contemporan e cunoscut pentru: “Anglia, Anglia”, “Arthur si George”, “Papagalul lui Flaubert”, “Sentimentul unui sfarsit”.

6