Nr.1 Anul 2010

Dacă vrei să înveţi arta comunicării subtile cu tine însuţi şi cu tot ce e în jur , atunci literatura - cunoaşterea cu ajutorul literelor - îţi oferă un univers şi fantastic dar şi real ca mijloc de a-ţi desăvârşi ideile pe care toţi oamenii le ştiu dar nu au suficiente cuvinte să le numească. Datorită literaturii , în loc să vedem o singură lume , a noastră , avem posibilitatea să descoperim lumi multiplicate , exterioare nouă , la care să ne raportăm , pe care să le luăm modele în sensul înţelegerii ansambului de relaţii în care coexistăm. O întreagă gamă de sentimente poate fi traversată prin lectură . Bucuria şi tristeţea , exuberanţa şi replierea , încântarea şi dezamăgirea sunt tot atâtea trăiri pe care le putem încerca la unison cu personajele preferate şi , de asemenea , putem râde ,dar şi plânge odată cu cei cu care ne identificăm nu de puţine ori prin paginile unei cărţi . Numai citind imaginaţia noastră se amplifică , vedem cum au gândit alţii ca , mai apoi , după ce închidem paginile unei cărţi să ne verificăm propria gândire, căci ”a gândi” este una dintre cele mai mari averi ale omului. Aşa că , tuturor celor ce iubesc frumosul prin creaţia literară , precum şi cititorilor revistei “Cuvinte potrivite” le doresc să “le crească aripi până la nori “ pentru a putea naviga în acest vast domeniu al esenţelor, care se lasă descoperit numai celor ce citesc cu mintea şi înţeleg cu sufletul .

Coordonatorul Cercului de literatură , Prof. Vlădescu Maria

“Poezia are în sâmburele ei o divină naivitate, care se întâlneşte în floare, în pasăre, în bucurie, în entuziasm.” “Cartea nu aduce doar leac pentru suflet, dar şi vindecarea de lene şi laşitate.”

“Ca să fii respectat, începe prin a te respecta.””Dacă vrei să te faci romancier, deschide miezul şi scoate din călimară Universul.”

“Fructul poartă în sine şi vârfuri şi rădăcini.”” Iubirea este mult educatoare, ea dă sensul existenţei în varietatea şi valoarea ei reală.” “Viaţa noastră oscilează între două contradicţii: datoria de a spune adevărul şi necesitatea de a-l ascunde.”“Omule nebunule, tu faci minuni fără să ştii şi nu cunoşti aproape deloc puterea formidabilă a gândirii tale. Să ştii că tot ce închipuieşti este realizabil şi se face direct proporţional cu încrederea ta... De ce te fereşti oare să stai de vorbă cu tine însuţi, descoperindu-te astfel un perfect zeu?”“Femeia iubită este singura frumoas㔓A avea mult înseamnă adesea a stăpâni puţin”“Tot omul e ros de un vierme şi obsedat de un el însuşi inexistent, de ceea ce ar fi dorit el să fie.”“Din emoţie în emoţie, am simţit de câteva ori o lacrimă căzându-mi pe câte o filă. O să mă duc de m-ar lăsa puterile, la Orăştie să plâng la zidurile ei. Un nou univers mi s-a deschis şi balsamuri fulgerător. Mi-aş permite să spui că sunt un om fericit, între constelaţii.”“Poezia este însăşi viaţa, e umbra şi lumina care catifelează natura şi dă omului senzaţia că trăieşte cu planete lui în cer.”“Arta nu e o meserie şi nu slujeşte în principiu decât sieşi, şi rolul ei nu e cel de a produce efecte convingătoare, nici efecte, nici convingătoare, întrucât, înţeleasă sau nu, ea trăieşte”“Orice viaţă de om începe de mai multe ori”“Actele mari pot avea origini infime.”“Drepturile omului implică şi datoriile lui.”“Să fii bun şi blând la toate, după cum se poate.”

“În iubire, totul se schimbă, toate devin însemnate: dintr-un nimic se naşte un colos.”“Scriam de zece ori, ştergeam de zece ori, dar nici a unsprezecea oară nu eram mulţumit.”“Dragostea neîmpărtăşită e ca o tăiere de fierăstrău în buştean uscat şi se încheie cu ură şi răzbunare.”“Lucrurile se înţeleg la marginea cuvintelor, şi cuvintele nu sunt de ajuns ca să le inţelegi: e nevoie de har.”“Sufletul zboară câteodată sus de nu-l mai vezi, cu penele lui albăstrui, în azur. Şi când se întoarce, miroase a alb şi a stele...”“Un leneş sau un incapabil se răzbună cu scuza morală că nu a avut noroc.”Definiţii de Tudor Arghezii“Scrisul, ca şi dragostea, e poezie.”“Omul e un cocor care zboară pe dinlăuntru.”Bunătatea e atitudinea omului în suferinţă.Puţini sunt oamenii ce au învăţat să preţuiească prietenia.Geniul e un accident.

Simt cum sângele-mi pulseazå sub stratul subţire de piele, controlat de båtåile ritmice ale inimii mele. Simt cum senzaţia de cåldurå îmi inundå întregul trup. Simt sentimentul de bine care îmi ståpâneste respiratia. Existenţa fizicå este , pentru mine, mult mai intenså si mai placutå decat cea interioarå. M-am gândit cum ar fi så nu fiu. Vreau sa spun cå prezenta mea pe aceastå planetå pare så nu schimbe cu nimic lumea. Fiinta mea pare neimportantå. Dar, știu cå sunt oameni care ma iubesc si må apreciaza cu adevårat. Ştiu cå iubirea constituie un infinit pentru mine. Ştiu cå ea må ţine vie ,adicå vie, nu în viaţå. În viaţå sunt pentru cå må agåţ de orice bucurie întalnitå în fiecare moment. Sunt prea multe lucruri pe care le preţuiesc și de care nu aș putea så må desprind. M-am gândit cum ar fi så nu fiu. Dar sunt.

Câteodatå stau și må gândesc si-mi spun singurå diferite lucruri. M-am gândit atât de mult la ele încât au început så rimeze. E amuzant dar pentru mine ele semnificå mult mai mult decât umor: “Dacå nu știu las baltå . Dacå renunţ må demoralizez. Nu tråiesc ci exemplific o rutinå insignifiantå , De care știu cu certitudine cå numai eu o creez.” Prin acestea vreau så spun ca uneori renunt prea repede iar apoi devin timoratå pentru cå am senzaţia ca nimic nu îmi va mai iesii bine. Dar, dupå, o iau de la capåt cu mai mult curaj. Partea aceasta din emotiile mele se numarå printre cele mai ciudate. Rutina nu este pentru mine ceva negativ . Faptul cå nu ies in evidentå prin ce fac este un lucru frumos. Numai cine se uitå adanc în mine , poate vedea acel ceva special pe care îl posed. Nu am vrut så spun ca m-am plictisit sa fac aceleasi lucruri. Dacå aș încerca ceva nou, nimic nu ar mai fi la fel. Aș deraia de pe propriul meu drum. Eu sunt ceea ce sunt pentru ca ador anostitatea,monotonia si realitatea.Stiu cå este greu så må înţelegeţi , dar de ce existenţa mea v-ar afecta cu ceva ? Doar și voi existaţi, nu? Necula Miruna cls a VII a B

Nu mi-am propus să găsesc un învingător în duelul nou apărut între sărbătoarea Dragobetelui şi Valentine`s Day. Sinceră să fiu, până la aceste rânduri nu cunoşteam cu exactitate semnificaţia pe care o are fiecare din aceste zile. Am citit ce reprezintă fiecare, cum se sărbătoreşte fiecare, dar în loc să găsesc răspunsuri, acum am şi mai multe întrebări. Am aflat că sărbătoarea Dragobetelui, fiu al Babei Dochia, se serbeaza pe 24 februarie şi reprezintă renaşterea naturii,şi bucuria revenirii la viaţă a acesteia într-un nou an. In ziua de Dragobete păsările nemigratoare se adună în stoluri, ciripesc, îşi aleg perechea şi încep să-şi construiască cuiburile. Fetele îşi spală părul cu apa obţinută din zăpada

topită, acest ritual fiind considerat purificator si aducător de noroc. Am citit apoi despre ziua Sf. Valentin, sărbătorită pe 14 februarie , şi am aflat ca îşi are originile într-un vechi festival al Romei. Am aflat cu curiozitate ce înseamna fiecare dintre aceste zile ,dar nu mă regăsesc în niciuna din aceste sărbători. Fie că este vorba de Sf. Valentin sau Dragobete eu cred că important este că se sărbătoreşte IUBIREA. Ea vine de la sine, din sufletele noastre abia deschise din bobocul copilăriei, şi nu are nevoie de o zi în care să o aniversăm, pentru că ea există în sufletul nostru în permanenţă, ascunsă de priviri şi vorbe care ne fac să credem că o pot ucide. Povestea Dragobetelui este frumoasă, dar mă duce cu gândul la un basm vechi, citit în primii ani ai şcolii, în timp ce Sf. Valentin atât de mediatizat în presă sau în magazine,face să fie din ce în ce mai cunoscut mai ales pentru cei de vârsta noastră, pentru care iubirea este abia la început. Imi plac inimioarele de pluş, felicitările, maimuţoaiele haioase care spun Te iubesc când le atingi, dar adevărata magie a iubirii eu cred că rămâne într-o privire aruncată pe furiş, un bileţel citit cu emoţie sub banca şcolii sau o plimbare în parc la apusul soarelui. Totuşi cred că există şi o parte bună în acest duel. De la legende la a exprima ceea ce simţim, nu este decât un pas. Aceste zile ne ajută să fim puţin mai buni, mai aproape de cei dragi, reamintindu-ne ce este cu adevărat important în viaţă. In viaţa mea de copil s-a împletit o cunună de sentimente care nu ştiu sigur daca ţin de miracolul iubirii, dar pentru mine au căpătat această semnificaţie. Nu cred că a iubi se referă strict la sentimentele dintre un băiat si o fată. Eu cred în iubirea dintre oameni, dintre pårinţi si copii. Nu cred că iubirea poate avea o definiţie. Noi încercam să îi dăm sensuri, să îi găsim înţelesuri, dar adevărul este că iubirea este doar… IUBIRE şi atât. Omul a fost creat să ofere şi să primească iubire. O facem inconştient poate, zi de zi, fără să realizăm că iubim fiecare rază de soare, lumina ce coloreaza bucata de lume pe care o poţi cuprinde odata într-o privire. Iubirea nu înseamnå să supravieţuieşti unei furtuni, ci să ştii să dansezi în ploaie. Nu ştiu cât de bine am reuşit să vă explic cum văd eu iubirea, dar ceea ce pot să vă spun cu

siguranţa este că nu mă regăsesc în niciuna din cele doua sărbători. Un anonim spunea: “Iubirea nu se învaţa, Iubirea se traieşte!”. Nici o zi care celebrează iubirea nu ne va învăţa să iubim, pentru fiecare din noi iubirea este o taină pe care de multe ori vrem să o împărtăşim doar cu persoana iubită. Ca o concluzie a gândurilor mele,iubirea nu trebuie să aibă o anume zi pentru a fi simţită, ea face din fiecare zi o sărbătoare, pentru că aduce freamăt şi nelinişte şi ne picură stropi de soare pe fiecare obraz înlăcrimat de suferinţele primei iubiri.

Andreea Barabancea Clasa: a-VIII-a D

Când vine vorba de lectură, îmi place să citesc orice român îmi trezeşte interesul, indiferent de gen. Însă există un anume stil de compoziţii pentru care am o pasiune aparte, şi anume romanele ştiinţifico fanstastice. Spre deosebire de romanele ce au ca inspiraţie lumea reală, romanele SF au un plus de magie, de mister, dar şi de suspans. După cum am spus, magia este nelipsită în aceste romane, ea având cel mai important rol, si anume de a transfigura realitatea prin intermediul unor simple cuvinte, care, în aceste carţi pot schimba trecutul, prezentul, dar şi viitorul. Cel mai bun exemplu pentru a demonstra acestea este seria Harry Potter, si mai precis, partea magica din aceasta. Tărâmul magic din aceste cărţi este împânzit de vrăjitori şi vrăjitoare ce se folosesc de magie fie în folosul comunitaţii, pentru a-şi ajuta semenii, fie pentru scopurile personale, magia fiind pentru ei o armă ce trebuie folosită împotriva celorlalţi. Aceste lucruri contrazic cu totul lumea reala, tărâm in care oamenii trebuie să muncească din greu pentru orice progres. Pe lângă magie, misterul are si el un rol extrem de important. Prin mister întelegem descoperirea unei lumi cu totul noi, care ne surprinde la fiecare “paragraf”,

dezvăluindun-ne noi fiinţe, necunoscute nouă până atunci, ce au puteri care intrec cu mult imaginaţia unui om de rănd. Aceste mistere aduc un plus foarte mare faţa de carţile realiste, ele purtând mintea cititorului dincolo de graniţa realitaţii si aducând-o într-un loc cu totul si cu totul nou si spectaculos. În final, pe langa cele două plusuri majore, romanele SF au si un suspans “superior” carţilor cu tematică reală. Spre deosebire de aceste carţi, în care misterul se limpezeşte pe parcursul operei, în romanele SF, acesta durează până la final, şi datorită noului tărâm ce ascunde un nou secret la fiecare pas, dar si pentru că eroul nu scapă de necazuri decât în finalul operei. Un bun exemplu ar fi romanul Hobbitul, carte în care personajul principal se loveşte de câte un nou hop la fiecare pas din calatoria sa. Aşadar, în opinia mea, carţile SF dau un plus de mister, magie si suspans literaturii făcând-o mai intrigantă si interesant. Cîmpeanu Lucian Clasa a 8-a D

Pisicuţa mea roşcatăA mâncat mâncarea toată

Pregătită de mămicaFăra a lăsa nimica .

A privit cu ochi-n roată,A luat un salt odată,

Zdup pe scaun şi pe masăŞi de nimeni nici nu-i pasă.

Simte aburul fripturii,Ţine limba-n colţul gurii

Şi cu laba trage osulŞi adulmecă mirosul.

-Mâţă rea !Îi zic eu tareNu ţi-am dat mâncare oare ?

Şoarecii se dau de-a duraIar tu ai mâncat friptura!

Pun vătraiu-acu pe tineSă vedem dacă ţi-e bine.

Prinde şoarecii din casăŞi nu te urca pe masă!

Pisicuţa mea roşcatăE acum cuminte toată.Prinde şoarecii cu laba

Căci aceasta-i este treaba. Prinde şoarecii cu gura

Şi-a uitat de mult friptura. Vlădescu Teodora a VI-a

Intri în bibliotecă şi veziO lume plină de livezi.Pe mese se află cărţi,Pline de idei cu greutăţi.

Lumi nemărginiteÎntre rafturi prăfuite.Poti vedea natura toatăDacă treci acum prin poartă.

Dragoni, stele şi zâne,Vin aici ca sa te-ncânte.Nunţi, comedii, romanţe,Vrajitori si cotoroanţe.

Drame, balade şi poemeSunt aici ca să te cheme;Te sperie si te înfricoşează,Te vede si te veghează.

Asta-i lumea după poartă,Îţi aduce altă soartăEste plină de iubire

Fără de păcătuire.

Vlădoiu Andrei cls. a VIII - a D

Aş pluti întinsă Pe o rază de lună, Şi-aş alege din stele Să-mi fac o cunună. Aş pluti alintatăDe o rază de soare,Şi m-aş pierde o clipăÎn ţărm de visareAş pluti pe un valCălător, de departe, Şi m-aş crede un mal Cu sclipiri sidefate

Aş pluti pe un norAducând stropi de rouă, Un sărut trecător Pentru floarea cea nouă Aş pluti într-un zbor… Fără aripi de fluturi E doar primul fior Barabancea Andreea Pentru noi începuturi. Clasa: a-VIII-a D Comunicarea reprezintă o înştiinţare,o ştire,o veste, un raport,o relaţie,o legătură. Acestea sunt sinonimele pe care dicţionarul explicativ le oferă. Deşi pare simplu,

înţelesul comunicării este mult mai complex. Comunicarea are o mulţime de înţelesuri şi tot atâtea metode de exprimare. Prin comunicare se transmit intenţionat date şi informaţii. Prin comunicare se înţelege :

o activitate satisfacerea nevoilor personale legătura dintre oameni etc.

Tipuri de comunicare : Comunicare intrapersonală : este comunicarea

către sine. Comunicare interpersonală : este comunicarea

între oameni. Comunicarea de grup :este comunicarea între

membrii grupurilor sau comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alte persoane.

Comunicarea de masă : este comunicarea primită sau folosită de un număr mare de oameni.

Scopul comunicării este : Să atenţionăm pe alţii. Să informăm pe alţii. Să explicăm ceva. Să descriem Să convingem etc.

Noi comunicăm prin :scris, limbaj, desen etc. Limbajul este codul prin care este transmisă informaţia. Limbajul este de asemenea unealta comunicării. El este de trei tipuri :

Limbaj scris Limbaj verbal Limbaj nonverbal

Alte mijloace de comunicare sunt :radioul, televiziunea, revistele, ziarele, cinematograful. Lupu Catrinel , cls. A VI -a B Literatura este arta de a scrie ceva ce va fi citit de două ori,jurnalismul este ceea ce va fi citit o singură dată. Literatura este pasărea mea măiastră.Cu umilinţă mărturisesc că am iubit şi continuu să iubesc în continuare literatura.

Literatura este o minune,o lume virtuală,pe care dacă eşti înzestrat poţi să o transformi în realitate,poţi să o faci mai palpitantă,poate să devină dublul tău,inima ta care bate cu ecou. Literatura,având privilegiul de a se constitui ca o serie de documente cu concentrare maximă de imaginar,este teritoriul cel mai căutat şi mai supus interpretărilor. Literatura nu există fără virtute.Pentru că literatura işi are rădăcinile în adevăr,iar adevărul reprezintă virtutea. Literatura este deseori acuzată de faptul că facilitează fuga prizonierilor de realitate. Scriitorul este inginerul sufletului uman. Literatura,ca orice altă artă,descoperă viaţa. Literatura este ca şi aerul şi eu sunt sufocat de mediocritate. Adesea cuvântul spune mai puţin decât tăcerea. A fi cu minte este o avere. Ai carte, ai parte!  Este un lucru bun pentru un om needucat să citească cărţi cu citate. Scrisul corect este pâinea profesorilor de limba română. Limba este talmaciul inimii. Limba maternă a pasiunilor nu are sintaxa. Limba nepriceputului întotdeauna este lungă.

Ionescu Nicoleta Cls a8a A

1. Este ritm şi nu e iambic/ Nici nu e măcar trohaic Trei picioare metrice-are/ Se numeşte… 2. Am văzut o fată uau. Nu e atribut verbal. Ci este …3. Nume e predicativ doar că nu e cum ştiam Ci subordonată este şi aşa se şi numeşte: Subordonata …4. Are ca termen regent un verb care-i tranzitiv Propoziţia se numeşte: completivă…

5. Sunt nişte false sufixe/ Ce induc lumea-n eroare/ Cum li se mai spune oare?

1.Limba este însăşi floarea sufletului etnic al românimii. 2.Limba romana este cartea de nobleţe a unui neam. 3.Limba este intâiul mare poem al unui popor.4.Orice limbă e oglinda sufletului naţiunii care o creează.5.Limba Română este o limbă extremă: când o vorbeşti pare că nu există, când taci, încep s-o vorbească toate lucrurile.6.În nici o altă limbă nu este atât de greu să te înţelegi ca în limba proprie. 7. Limba română are virtuţi complete, adică poate fi vehicol a tot ce se întâmplă spiritual în om. E foarte greu de mânuit. Prin ea poţi deveni vultur sau cântăreţ de strană. Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limbă universală, dar nu ştiu dacă e posibil acest marş istoric. Dacă am fi fost un popor cuceritor... Noi, românii, nu punctăm universalitatea nicăieri. Şi asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipseşte este îndrăzneala.8. Limba română este patria mea. Vasile Adriana-Raluca Cls a 8 a A.

Ghicitori

1. Sunt nişte false sufixeCe induc lumea-n eroareCum li se mai spune oare ?

2. Delicvenţi, elevi, studenţi poartă un limbaj secret De încerci nu-l poţi afla, se numeşte chiar aşa . . .

3. Figură este şi ea, dar de stil, nu altceva

Cu rol de-a sublinia: calitatea, acţiuneaPărţi de vorbire repetă, cu altă funcţie, evident.

4. Am văzut o fată oau !Nu e atribut verbalCi este . . .

5. Este ritm si nu e iambicNici nu e măcar trohaicTrei picioare metrice-areSe numeşte . . .

Barabancea Andreea

Clasa a VIII-a D

1.Adevăratul nume a lui Tudor Arghezi este Ion N. Theodorescu?2Autorul Mihai Eminescu a fost director la biblioteca centrală din Iași in 1874?3.Ion Creangă a vrut să se facă mai întai preot?4.Mihai Eminescu şi-a petrecut copilăria la Ipoteşti?5.George Coşbuc a avut o oferta de slujbă în Regat dar a refuzat-o?6.George Călinescu după revoluţie a încercat să se facă deputat?7.Tudor Arghezi a început să dea medidaţii de când era aproape adolescent?

8.Numele real al poetei Elena Farago era Elena Paximade?9.Regele Carol al II-lea nu a rezistat poeziilor Elenei Farago și i-a acordat medalia Bene Merenti.10.Ion Luca Caragiale s-a apucat de actorie când era adolescent ?

Iordache Dragoş cls 7-a B

A

... denumeşte fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii. … acoperă pământul iarna. Cuvântul cu sens opus cuvântului frică este… . Ploaia, ceaţa sunt … ale naturii. … nu au viaţă şi sunt substantive. Albă-ca-Zăpada avea ... pitici. ... au viaţă şi sunt substantive.

Substantivul este o parte de ... . A

B Substantivul are două numere : numărul singular şi numărul … Cuvântul el este ca parte de vorbire… Cuvântul aleargă este ca parte de vorbire... ... arată însuşirea substantivului. Un cuvânt este alcătuit din una sau mai multe...

Sunetele care se pronunţă uşor, fără ajutorul altor

sunete se numesc... Verbul arată…, starea, existenţa. Verbul stă arată…

Mihail SadoveanuS-a născut l a 5 noiembrie 1880 la Paşcani, ca fiu al avocatului Alexandru Sadoveanu şi al Profirei Ursachi, fiică de răzeşi din Verşeni. Urmează cursurile şcolii primare în oraşul natal gimnaziul la Fălticeni, iar liceul la laşi. Debutează în revista Dracu din Bucureşti cu schiţa Domnişoara M. din Fălticeni (1897), sub semnătura Mihai din Paşcani. Se căsătoreşte cu Ecaterina Bâlu (1901), cu care are 11 copii, iar în 1904 se mută la Bucureşti, unde desfăşoară o prodigioasă activitate literară. 1961 Bolnav de cativa ani, aproape orb si marcat de dureri familiale, se stinge din viata la 19 octombrie. Este inmormantat la cimitirul Bellu, alaturi de Eminescu si Caragiale.OPERA LUI MIHAIL SADOVEANU:In anul 1904 are debutul Editorial cu patru cărţi: Povestiri;,Şoimii;Dureri înăbuşite ; Crâşma lui Moş Precu, fapt pentru care N.lorga numeşte acest an anul Sadoveanu.Publică aproape 100 de volume, între care:  Apa morţilor(1911), Ţara de dincolo de negură (1926),Hanu Ancuţei (1928), Baltagul (1930), Creanga de aur,Fraţii Jderi (1935-1943).Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 în satul Tarlisiua, județul Bistrița-Năsăud. Studiile gimnaziale le face în Năsăud, Bistrița, apoi școala militară în Șopron. Absolvă Academia militară "Ludoviceum" din Budapesta și apoi activează ca ofițer la Gyula. În 1908 demisionează din armată, iar în 1909 ajunge în Bucurest Debutează la revista "Luceafărul" din Sibiu în 1908 cu nuvele, apoi 1909 la revista "Convorbiri critice" în București. A ocupat diferite funcții printre care și cea de director al Teatrului Național din București. Se stinge din viață la 1 septembrie 1944 și este înmormântat la cimitirul Bellu în București. Dimitrie CantemirDimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, în localitatea Silișteni din comuna Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din județul Vaslui, în partea de sud a orașului Huși. A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în 1714. Dimitrie Cantemir sugerează superioritatea omului asupra celorlalte viețuitoare. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie și științele oculte, sacre, specifice Renașterii. Miron Radu ParaschivescuMiron Radu Paraschivescu s-a nãscut la 2 octombrie 1911 la Zimnicea, într-o familie de intelectuali. A studiat artele plastice, întâi la Cluj şi apoi la Bucureşti. La Bucureşti a urmat şi cursurile Facultãţii de Litere.  Poemele sale declarative şi patetice (un volum apãrut în 1960 are chiar titlul Declaraţia pateticã) reprezintã însã doar una din laturile unei personalitãţi. Moare la 17 februarie 1971 la Bucureşti. Poet al clasei muncitoare In tinereţe, Miron Radu Paraschivescu visa sã fie un reformator al poeziei. Primele versuri şi le-a publicat în revista avangardistã.Opere: VERSURI. Cântice ţigãneşti, Ed. Prometeu, Cântare României, 1951. Pîrvu Valentin și Oană Cătălin , clasa a VII-a B~Actorul este persoana care interpretează un rol: joacă în filme, teatru, televiziune sau radio. Pe lângă roluri dramatice, actorii pot cânta, dansa sau pot lucra doar ca artist vocal. ~Un actor interpretează de obicei un personaj fictiv. În cazul unei poveşti adevărate (sau al unei povești fictive care prezintă oameni reali) un actor poate interpreta un personaj real (sau o versiune fictivă a acestuia). ~În trecut, doar bărbații puteau deveni actori în unele societăți. În Antichitate și în lumea medievală, femeile nu puteau urca pe scenă, acest act fiind considerat dizgrațios. Tehnici de interpretare: 1.Interpretarea unui rol prin mișcări scenice adecvate pentru a crea un personaj credibil pentru audiență. 2.Folosirea gesturilor pentru a completa vocea, interacțiunea cu alți actori. În data de 05.06.2010, a avut loc cu ocazia sărbătoririi zilei şcolii, piesa de teatru ,,Five o’clock” interpretată de câţiva elevi, cu ajutorul doamnei profesoare de limba si literatura româna Vlădescu Maria, fără de care nu s-ar fi putut realiza nimic.

De Gogu Diana Clasa a VI-a B

Vă scriu cu scopul de a vă împărtăşi impresiile mele despre cartea “Recreaţia Mare” de Mircea Sîntimbreanu.Această carte adresată eleviilor mi-a atras atenţia prin scurtele povestiri prin care autorul a vrut să ne prezinte adevarata lume a copilăriei,precum şi năzbâtiile pe care le facem zilnic.De asemenea in aceste povestirii se regasesc expresii comice de limbaj care ne amuză şi care ne oferă o placută stare de spirit.Pe langă faptul că intânlim situaţii amuzante există şi invăţături ce ne fac să reflectăm asupra acţiunilor şi deciziilor noastre.Eu aş recomanda această carte tuturor celor interesaţi de a se delecta cu ceva nou şi interesant. Radu Claudia,Clasa aVIaB Într-un sat pe nume Wemnik trăia un tâmplar pe nume Eli care construe nişte omuleţi din lemn.Aceştia erau de diferite mărimi si toţi locuiau in acelaşi sat. Cât era ziua de mare omuleţii lipeau etichete unu pe celalalt primind steluţe iar alţi buline.Era un băiat pe nume Pancinello care încerca să sară cât mai sus dar intodeauna cădea,şi aşa primea câte  o bulină.Din ce incerca  să facă ceva mai rău greşea acesta fiind plin de

buline.Într-o zi când Pancinello credea că nu mai este bun de nimc întâlni o fată  pe nume Lucia care nu se lipea nici buline nici  steluţe de ea. Pancinello o întrebă de ce nu se lipeşte şi de ea bulinele.   Aceasta îi spuse că bulinele nu se aşează pe ea deoarece merge la Eli în fiecare zi. Într-o zi Pancinello se hotărî să meargă la Eli,iar acesta  s-a  bucurat sa-l vadă,spunându-i că este o persoană deosebită si  trebuie sa creadă în spusele lui  nu în  spusele altora .  După toate acestea Pancinello a crezut spusele lui Eli si bulinele   au început să cadă una câte una.Aş recomanda această minunată poveste “Eşti Preţios” de Max Lucado deoarece este o poveste foarte interesantå care merită citită.

IvanAlexandru,ClasaaVIa B

Pelerinii păşeau pe piosul pământ portughez.Freamătul frigului foşneşte frunzele ferfeniţå,făcând frisoane focului fumuriu.

Mamaie mănâncă mere mălăieţe .Soarele străluceşte singur,sus.

Zoicaş Emanuela Cls a V-a A

Dumnezeu dăruieşte dragoste, dând din darurile duhului descoperiri duhovniceşti desăvârşite;Pasărea paradisului pluteşte peste plopii plăpânzi prinzând puful păpădiilor.

Tudorache Gabriela cls a V-a A

Constantinescu Marian Cls a V-a A Colectivul de redacţie : Şef de redactie :Necula Miruna Membrii redacţiei: Marinescu Ruxandra Vişan Adelina Toma Ana-Maria Pandele Alesia Cîlţ Diana Lupu Catrinel Gogu Diana

PROFESOR COORDONATOR:VLÅDESCU MARIA

1) Cuvânt înainte-Literatura ca pasiune 2) Citate de Tudor Arghezi

3) Creaţiile elevilor 4) Arta de a comunica 5) Proverbe, zicåtori şi ghicitori 6) Ştiaţi că ?

7) Rebusuri 8) Autori născuţi în octombrie şi noiembrie 9) Arta teatrală 10) Pasiunea pentru literatură 11) Totograme,Monograme şi Caligrame