lipirea aliajelor sn-pb

16
Lipirea aliajelor Sn- Pb

Upload: cristina-airinei

Post on 25-Jul-2015

177 views

Category:

Documents


7 download

TRANSCRIPT

Page 1: Lipirea Aliajelor Sn-Pb

Lipirea aliajelor Sn-Pb

Page 2: Lipirea Aliajelor Sn-Pb

Tehnologia lipirii

Lipirea este procedeul de îmbinare la cald a pieselor metalice, în care se foloseşte un metal de adaos, numit aliaj de lipit, diferit de metalele de bază. Lipiturile pot fi:

lipituri moi, când temperatura de topire a aliajului de lipit este mult inferioară faţă de a metalelor de bază;

lipituri tari, când aliajul de lipit are temperatura de topire comparabilă cu a metalelor de bază.

Page 3: Lipirea Aliajelor Sn-Pb

Aliajele Sn-Pb

Staniul şi Plumbul fac parte din grupa metalelor neferoase care se caracterizează printr-o temperatură de topire relativ scăzută, o duritate mică şi o bună stabilitate la coroziune.

Plumbul şi staniul au o largă utilizare în tehnică, mai ales sub formă de aliaje uşor fuzibile, aliaje antifricţiune şi aliaje de lipit.

Dintre aliajele de lipit ale staniului şi plumbului, uşor fuzibile, cele mai răspândite în tehnică sunt pe baza următoarelor sisteme: Sn-Pb, Sn-Pb-Cd, Sn-Pb-Zn şi Pb-Ag, fiind utilizate pentru lipirea oţelurilor, cuprului, aluminiului şi aliajelor lor, materialelor metalice cu ceramică sau sticlă, lipituri fine în electrotehnică, electronică, în instalaţiile medicale.

Page 4: Lipirea Aliajelor Sn-Pb

Elaborarea plumbului, staniului şi aliajelor lor

Cuptor cu creuzet (oală) cu flacără pentru elaborarea

aliajelor pe bază de plumb: 1- carcasă metalică (oţel);

2- injector (arzător); 3- căptuşeală refractară;

4- oală din fontă; 5- agitător mecanic;

6- hotă.

Page 5: Lipirea Aliajelor Sn-Pb

Metode de lipire: Lipirea cu ciocanul de lipit

Ciocan de lipit termostatat cu pastilă din ferită cu punct Curie la temperatura de lipire

Page 6: Lipirea Aliajelor Sn-Pb

Vârfuri pentru ciocane de lipit

Vârfuri pentru ciocane de lipit: a – forme, b – vârfuri “cu viaţă lungă”

Page 7: Lipirea Aliajelor Sn-Pb

Lipirea prin imersie în băi statice

Lipirea prin imersie în băi de aliaj: cu deplasare pe verticală (a), cu basculare (b), cu plutire (c)

Page 8: Lipirea Aliajelor Sn-Pb

Lipirea în undă staţionară (în val)

Page 9: Lipirea Aliajelor Sn-Pb

Procedee de lipire prin retopire

Lipirea prin retopire (reflow) presupune retopirea aliajului depus pe suprafeţele de lipit înainte de încălzire; în timpul lipirii nu se realizează aport de aliaj. Evident, procesul lipirii are loc în prezenţa fluxului, de regulă depus odată cu aliajul, deci înaintea încălzirii.

Tehnologiile de lipire prin retopire se pot grupa, după modul în care se face încălzirea pentru lipire, în două categorii:

cu încălzire locală, la locul lipirii; terminalele se lipesc unul câte unul, în grupuri sau toate în acelaşi timp, în funcţie de modalitatea concretă de încălzire;

cu încălzire globală, a întregului ansamblu (suport, conductoare, piese).

Page 10: Lipirea Aliajelor Sn-Pb

Lipirea prin retopire

Lipirea prin retopire presupune, ca primă etapă, depunerea pastei de lipit şi eventual, a adezivului; apoi sunt parcurse mai multe etape: preîncălzirea, uscarea fluxului, retopirea aliajului de lipit şi răcirea.

În fiecare etapă temperatura trebuie să varieze în timp cu anumite viteze şi între anumite valori.

Graficul variaţiei în timp al temperaturii reprezintă profilul termic, o caracteristică esenţială a procesului.

Page 11: Lipirea Aliajelor Sn-Pb

Lipirea prin conducţie termică

În această tehnologie se foloseşte un cap de încălzire, cu formă potrivită care se pune în contact cu terminalele în punctele de lipire şi se apasă cu o forţă redusă. Procedeul este foarte asemănător cu lipirea cu ciocanul, cu deosebirea că pe capul (vârful) de lipire nu se află aliaj.

La aplicarea acestui procedeu, trei factori sunt esenţiali: temperatura capului de lipire, durata încălzirii şi forţa de apăsare; cu cât acestea sunt mai mici (în limitele admise), pericolul de avariere este mai mic dar şi durata operaţiilor este mai mare.

Page 12: Lipirea Aliajelor Sn-Pb

Plăcile, preîncălzite la 100 – 120ºC, se introduc într-o incintă cu vapori saturaţi, deasupra unui lichid adus la fierbere.

Evident, temperatura de fierbere a lichidului trebuie să fie la valoarea temperaturii de lipire (210 – 240ºC).

Căldura se transferă ansamblului, în cea mai mare parte prin condensarea vaporilor pe plăcile relativ reci (acest transfer este foarte rapid, foarte eficient energetic) apoi prin convecţie.

Lipirea în fază de vapori

Page 13: Lipirea Aliajelor Sn-Pb

Lipirea cu fază de vapori secundară

Acest procedeu este o variantă a lipirii în fază de vapori, în care se asigură formarea unei pături de vapori saturaţi fierbinţi (în care se face lipirea), „izolată” de aerul rece cu un strat de vapori ai unui al doilea lichid.

Plăcile se plasează sub trei serpentine de răcire şi condensare care asigură: condensarea vaporilor „primari” ai lichidului primar (SA), condensarea vaporilor „secundari” ai lichidului secundar (SB), şi condensarea picăturilor de ceaţă (SC), eventual formată.

Page 14: Lipirea Aliajelor Sn-Pb

Lipirea cu radiaţii infraroşii

Principiul lipirii cu radiaţii infraroşii: a - local, b – global

Page 15: Lipirea Aliajelor Sn-Pb

Instalaţie de lipire cu radiaţii infraroşii şi convecţie forţată

Page 16: Lipirea Aliajelor Sn-Pb

Vă mulţumesc pentru atenţie!!!