lipide totale.docx

7
LP5. Lipidele totale serice Lipidele reprezintǎ o clasǎ de substanţe caracterizate prin proprietatea de a fi insolubile în apǎ şi solubile în solvenţi organici (alcool, eter, cloroform, acetonǎ). În organism lipidele pot fi : a) de constituţie – cele din membranele celulare; b) de depozit (de rezervǎ) – lipidele în exces sunt stocate în ţesutul adipos sub formǎ de triacilgliceroli; stocarea şî eliberarea lor se aflǎ sub control hormonal c) circulante – lipidele plasmatice. Lipidele circulante suferǎ ample oscilaţii cantitative în raport cu diverşi factori nutriţionali, metabolici sau hormonali, prin modificarea vitezei influxului sau efluxul plasmatic. Existǎ o strânsǎ corelaţie între modificarea tabloului lipidic sanguin şi incidenţa bolilor cardiovasculare. Nivelurile crescute ale colesterolului şi triacilglicerolilor sunt considerate factori de risc în aterosclerozǎ. Importannte sunt: 1.triacilglicerolii – reprezintǎ peste 95%din ţesutul adipos; ele stocheazǎ energie şi elibereazǎ – la nevoie – acizi graşi pentru procesele de oxidare din ţesuturi. 2.fosfolipidele care intrǎ în alcǎtuirea membranelor celulare alǎturi de colesterol Analiza lipidelor serice se realizeazǎ în douǎ moduri: 1.dozarea lipidelor totale şi a fracţiunilor distincte chimic – triacilgliceroli, cholesterol şi acizi graşi liberi; aceste dozǎri surprind doar modificǎri globale ale diverşilor componenţi; 2.separarea fracţiunilor lipoproteice prin electroforezǎ şi stabilirea proporţiilor în care se aflǎ diversele fracţiuni (lipidograma sericǎ). Nivelul lipidelor totale serice depinde de felul alimentaţiei şi de modul de viaţǎ într-o anumitǎ colectivitate, iar în cazul femeilor de utilizarea anticoncepţionalelor care tind sǎ creascǎ nivelul triacilglicerolilor. Lipidele plasmatice suferǎ variaţii diurne foarte pronunţate şi de aceea momentul recoltǎrii sângelui este foarte important pentru dozarea lor. Se considerǎ cǎ analizele effectuate dupǎ 12-14h de la ultima masǎ au cea mai bunǎ valoare de diagnostic, deoarece – la un subiect normal- epurarea sângelui de chilomicroni este cvasicompletǎ dupǎ acest interval, iar triacilglicerolii prezenţi în ser sunt 1

Upload: alipetya

Post on 25-Oct-2015

155 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

Biochimie - lipide totale

TRANSCRIPT

Page 1: Lipide totale.docx

LP5. Lipidele totale serice

Lipidele reprezintǎ o clasǎ de substanţe caracterizate prin proprietatea de a fi insolubile în apǎ şi solubile în solvenţi organici (alcool, eter, cloroform, acetonǎ).

În organism lipidele pot fi : a) de constituţie – cele din membranele celulare;b) de depozit (de rezervǎ) – lipidele în exces sunt stocate în ţesutul adipos sub formǎ de triacilgliceroli; stocarea şî eliberarea lor se aflǎ sub control hormonalc) circulante – lipidele plasmatice.

Lipidele circulante suferǎ ample oscilaţii cantitative în raport cu diverşi factori nutriţionali, metabolici sau hormonali, prin modificarea vitezei influxului sau efluxul plasmatic. Existǎ o strânsǎ corelaţie între modificarea tabloului lipidic sanguin şi incidenţa bolilor cardiovasculare. Nivelurile crescute ale colesterolului şi triacilglicerolilor sunt considerate factori de risc în aterosclerozǎ. Importannte sunt:1.triacilglicerolii – reprezintǎ peste 95%din ţesutul adipos; ele stocheazǎ energie şi elibereazǎ – la nevoie – acizi graşi pentru procesele de oxidare din ţesuturi.2.fosfolipidele care intrǎ în alcǎtuirea membranelor celulare alǎturi de colesterol Analiza lipidelor serice se realizeazǎ în douǎ moduri:1.dozarea lipidelor totale şi a fracţiunilor distincte chimic – triacilgliceroli, cholesterol şi acizi graşi liberi; aceste dozǎri surprind doar modificǎri globale ale diverşilor componenţi;2.separarea fracţiunilor lipoproteice prin electroforezǎ şi stabilirea proporţiilor în care se aflǎ diversele fracţiuni (lipidograma sericǎ). Nivelul lipidelor totale serice depinde de felul alimentaţiei şi de modul de viaţǎ într-o anumitǎ colectivitate, iar în cazul femeilor de utilizarea anticoncepţionalelor care tind sǎ creascǎ nivelul triacilglicerolilor. Lipidele plasmatice suferǎ variaţii diurne foarte pronunţate şi de aceea momentul recoltǎrii sângelui este foarte important pentru dozarea lor. Se considerǎ cǎ analizele effectuate dupǎ 12-14h de la ultima masǎ au cea mai bunǎ valoare de diagnostic, deoarece – la un subiect normal- epurarea sângelui de chilomicroni este cvasicompletǎ dupǎ acest interval, iar triacilglicerolii prezenţi în ser sunt exclusive de origine endogenǎ, proveniţi prin sintezǎ hepaticǎ şi pot fi transportaţi ca pre-β-lipoproteine. Colesterolul şi triacilglicerolii nu suferǎ variaţii diurne semnificative.

Condiţii de recoltare a probelor în vederea efectuǎrii profilului lipidic Recoltarea probelor de sânge trebuie sǎ ţinǎ seama de faptul cǎ: 1.timp de o sǎptǎmânǎ înaintea recoltǎrii regimul alimentar nu trebuie sǎ abunde în grǎsimi, dulciuri, alcool. 2.tot în acest interval, aportul de calorii trebuie menţinut constant urmǎrindu-se ca subiectul sǎ nu prezinte variaţii ale greutǎţii corporale; 3.tratamentul cu hipolipemiante, respective, regimul dietetic trebuie întrerupte cu aproximativ trei sǎptǎmâni înaintea recoltǎrii. 4.administrarea de estrogeni creşte sinteza de alfa-lipoproteine, iar testosteronul o micşoreazǎ. Trebuie evitatǎ venostaza în momentul recoltǎrii. 5.traumele acute de tipul infarctului miocardic acut influenţeazǎ nivelul lipidelor. Astfel, la un interval de şapte zile de la instalare se obţin valori scǎzute ale colesterolului total, scad procentele α- şi β-lipoproteinelor pe lipidogramǎ şi se obţin valori cu 25-50% mai mici pentru LDL. Nivelul lipidelor se normalizeazǎ dupǎ 4-8 sǎptǎmâni, în sensul obţinerii valorilor reale ale pacientului respectiv.

1

Page 2: Lipide totale.docx

6.la interpretarea rezultatelor trebuie luate în calcul o serie de date personale ca: vârsta, sexul, înǎlţimea, greutatea, ora ultimei mese din preziua recoltǎrii, dar şi eventualele modificǎri în greutate survenite în ultima perioadǎ, care se estimeazǎ la un interval de o lunǎ.

Dozarea lipidelor totale prin metoda Kunkel Principiul metodei: Metoda se bazeazǎ pe precipitarea lipoproteinelor cu densitate micǎ şi foarte micǎ în prezenţa fenolului. Mod de lucru:Reactivi (ml) Proba (P) Martor (M)Ser 0,1 0,1Soluţie de fenol 3,0 -Soluţie de NaCl 0,9% - 3,0 Se agitǎ eprubetele şi se lasǎ în repaus la temperatura camerei timp de 30’. Se citesc extincţiile martorului şi probei faţǎ de apǎ distilatǎ la λ=650nm. Calcul: Rezultatele se pot exprima şi în mg lipide/dl ser. Pentru aceasta este necesarǎ mǎsurarea transmisiei T a probei analizate. Formula de calcul în aceastǎ situaţie este: mglipide/dl ser = (100-T) x 19 +370 Valori de referinţǎ: 400-1000mg/dl ser Variaţiile fiziologice apar în funcţie de vârstǎ, sex, obiceiuri alimentare într-o anumitǎ colectivitate, sedentarism, stǎri fiziologice deosebite-sarcinǎ, lactaţie, menopauzǎ. Variaţii patologice: 1.Hiperlipemiile (valorile crescute) denotǎ existenţa unui dezechilibru între procesul de formare a lipoproteinelor şî mecanismele de îndepǎrtare a acestora din circulaţie. Existǎ:a)hiperlipemii primare (familiale);b)hiperlipemii secundare – apar în: diabet zaharat; insuficienţǎ renalǎ cronicǎ; sindrom nefrotic; hipotiroidism; gutǎ; obstrucţii ale cǎilor biliare, tratamente cu estrogeni, acromegalie; boala Addison; pancreatitǎ. 2. Hipolipemiile (valorile scǎzute) pot fi consecinţa unei sinteze deficitare de lipoproteine sau a unui catabolism exagerat al acestora. Existǎ hipolipemii fiziologice la nou-nǎscuţi, la care – dupǎ prima sǎptǎmânǎ de viaţǎ – concentraţia lipidelor serice creşte brusc, iar la aproximativ patru luni se stabileşte la valorile întâlnite la copiii între 1–16 ani. Ele pot apare în: denutriţie, anemii severe, anemie hipocromǎ severǎ, hipertiroidism, infecţii acute, insuficienţǎ hepaticǎ, malabsorbţie.Deşi ficatul are un rol esenţial în sinteza lipoproteinelor plasmatice, scǎderea evidentǎ a lipoproteinelor şi lipidelor se constatǎ doar în cirozele avansate. Atunci când se constatǎ o hiper- sau o hipolipemie se recomandǎ efectuarea electroforezei lipoproteinelor în gel de agarozǎ pentru a se stabili care clasǎ de lipoproteine este afectatǎ. Interpretarea electroforegramei lipoproteinelor serice se face numai atunci când se cunosc valorile triacilglicerolilor şi colesterolului.

Lipoproteinele plasmatice Cu excepţia unei mici cantitǎţi de acizi graşi liberi, neesterificaţi, legaţi de serum albuminǎ,

lipidele plasmatice se asociazǎ de proeteine formând complexe lipoproteice solubile din care cele douǎ componente sunt uşor de disociat. Aceste lipoproteine reprezintǎ forma sub care lipidele insolubile pot fi transportate prin fluidele biologice.

2

Page 3: Lipide totale.docx

Lipoproteinele au fost clasificate dupǎ douǎ criterii: 1. mobilitatea lor electroforeticǎ – fracţiunile separate sunt:α-lipoproteine; β-lipoproteine; pre-β-lipoproteine şi kilomicroni.2. comportarea lor la ultracentrifugare – au rezultat: - lipoproteine cu densitate mare – HDL; - lipoproteine cu densitate joasa – LDL; - lipoproteine cu densitate foarte joasǎ – VLDL; - kilomicroni.

Proteine Lipid major FuncţieChilomicroni, 2% TG transport TG exogeneVery Low Density Lipoproteins(VLDL)/ pre-β-lipoproteine 5-10%TG transport TG ficatţesuturiIntermediate Density Lipoproteins (IDL) 15-20%TG, C, PLLow Density Lipoproteins (LDL) / β-lipoproteine 20-25%C transport C ficatţesuturiHigh Density Lipoproteins (HDL)/ α-lipoproteine 45%PL, C transport C ţesuturi ficat

Dozarea β-lipoproteinelor (metoda Burstein şi Samaille)Componenta proteicǎ din lipoproteine se numeşte apolipoproteinǎ şi existǎ trei clase majore:

apoA, apoB, apoC. În clasa β-lipoproteinelor întrǎ structuri în care lipidele pot fi reprezentate de cholesterol liber, triacilgliceroli şi fosfolipide în cantitǎţi mici, iar partea proteicǎ e reprezentatǎ de apoB.β-lipoproteinelor (LDL) reprezintǎ forma de transport prin care colesterolul este transferat de la ficat spre celulele periferice cu rol primordial în biosinteza membranelor.Principiul metodei: β-lipoproteinele din ser sunt precipitate selectiv de heparinǎ în soluţie de clorurǎ de calciu cu tǎrie ionicǎ joasǎ; se poate mǎsura trubiditatea soluţiei care se poate exprima în unitǎţi arbitrare (unitǎţi convenţionale).Calcul: (EP-EM)x 200 = uc (unitǎţi convenţionale)Valori de referinţǎ: pânǎ la 70 uc. Semnificaţie diagnosticǎ: a)Valori crescute apar în: hiperlipemie esenţialǎ, hipercolesterolemie esenţialǎ, diabet zaharat; sindrom nefrotic; cirozǎ biliarǎ; hipotiroidie; icter obstructiv; aterosclerozǎ; colestazǎ, deficit de STH, malnutriţie; analbuminemie congenitalǎ. b)Valori scǎzute apar în: boala Anderson; insuficienţǎ hepaticǎ; abetalipoproteinemie (o deficienţǎ geneticǎ la nivelul LDL caracterizatǎ prin absenţa apoB); deficit de alfa-lipoproteine apare şi în boala Tangier ( este caracterizată de o deficienţă în enzima numită colesterol-acil-transferază = LCAT).

Acizii graşi liberi din ser (AGL) Acizii graşi liberi sunt componente esenţiale ale lipoproteinelor şi trigliceridelor. Ei reprezintǎ între 2-5% din lipidele totale plasmatice şi sunt legaţi de albumine pentru a fi trensportaţi prin sistemul circulator. Formaţi prin biosintezǎ sau prin catabolismul lipoproteinelor şi trigliceridelor, ei tind sǎ se acumuleze în ţesutul adipos pânǎ când, prin stimulare hormonalǎ, se catabolizeazǎ; aceasta se întâmplǎ în special în perioadele de post, în stǎrile de anxietate, în efortul fizic intens.

3

Page 4: Lipide totale.docx

Cele mai frecvente cauze ale creşterii nivelului acizilor graşi liberi sunt: diabetul zaharat necontrolat, postul prelungit sau malnutriţia, stimularea hormonalǎ de cǎtre hormonii lipolitici (ACTH, cortizolul, epinefrina, norepinefrina, glucagonul, STH, tiroxina) determinǎ eliberarea lor din ţesutul adipos. Concentraţiile mari ale acizilor graşi din ser sunt transportate din sânge la ficat unde sunt convertite în diferite tipuri de lipoproteine, în special, în VLDL. De aceea, tulburǎrile marcate de creşteri ale acizilor graşi liberi sunt, de obicei, marcate şi de creşteri ale VLDL; acestea, odatǎ eliberate în ser, determinǎ hiperbetalipoproteinemie. Stimulii care determinǎ creşterea concentraţiei AGL determinǎ şi creşterea nivelului trigliceridelor şi modificarea lipoproteinelor serice. Scopurile determinǎrii AGL:1. contribuie la diagnosticarea afecţiunilor asociate cu modificǎri anormale ale nivelurilor hormonilor – ca de exemplu, în diabetul zaharat;2. permite evaluarea tratamentului diabetului;3. permite diagnosticarea posibilelor malnutriţii;4. contribuie la diagnosticarea hiperlipoproteinemiilor secundare. Valori de referinţǎ: 8-20 mg/dl ser. Implicaţii clinice:Valorile crescute ale AGL pot indica:- intoxicaţie acutǎ cu alcool, post prelungirt sau inaniţie, infecţie renalǎ acutǎ, hepatitǎ cronicǎ, diabet zaharat, hipertiroidism, feocromocitom.

Fosfolipidele serice Fosfolipidele din organismul uman sunt: fosfatidil colina (lecitina), fosfatidil etanolamina (cefalina), acidul fosfatidic, fosfatidil serina (serin-cefalina), fosfatidil inozitolul, sfingolipidele. Analiza cantitativǎ a nivelului fosfolipidelor suplimenteazǎ informaţiile obţinute prin analiza colesterolului seric. Niveluri modificate apar în condiţii patologice ce prezintǎ valori anormale ale triacilglicerolilor şi colesterolului, aşa cum sunt pancreatita cronicǎ, ciroza, diabetul zaharat, malnutriţia, sindromul nefrotic. Valorile crescute ale fosfolipidelor nu sunt legate direct de riscul aterosclerozei şi nici asociate bolilor coronariene. Fosfolipidele sunt incluse în membrana celularǎ asigurând permeabilitatea membranei şi unele funcţii de control enzimatic la nivel membranar. Ele favorizeazǎ transportul acizilor graşi şi lipidelor totale atât la nivel intestinal, cât şi de la nivelul ficatului şi altor depozite de grǎsimi cǎtre alte ţesuturi. Lecitinele saturate şi alte fosfolipide joacǎ un rol esenţial în schimbul de gaze la nivel pulmonar.Cefalinele sunt componente majoritare în tromboplastinǎ. Sfingomielinele joacǎ rol de isolator al fibrelor nervoase. Scopul determinǎrii – dozarea fosfolipidelor contribuie la:1. evaluarea deficienţelor asociate alterǎrii metabolismului lipidic;2. identificarea afecţiunilor legate de depozitarea şi transportul lipidelor;3. identificarea sângerǎrilor anormale de origine necunoscutǎ associate cu scǎderea cefalinelor, sângerǎri ce detrminǎ scǎderea tromboplastinei;4. detectarea unor afecţiuni neurologice asociate scǎderii sfingomielinei;5. diagnosticul malnutriţiei severe, sindroamelor de malabsorbţie, cirozǎ. Valori de referinţǎ: 180-260mg/dl ser. Implicaţii clinice :a) valori crescute: pancreatitǎ cronicǎ, diabet zaharat, sindrom nefrotic, icter obstructiv, malnutriţie;b) valori scǎzute: malabsorbţie, cirozǎ.

4