Apare în fiecare zi de lucru. r e d a c ţ i a ,Abonamentul*, pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe an 12 cor., pe ll T I P O G R A F I A Ş I A D M IN I S T R A Ţ IA : V4 an 6 cor. Pentru România şi streinătate pe an 40 franci, pe »/, an 20 [i BRAŞ OV, PIAŢA MARE Nr. 30.

franci, pe 1/i an 10 franci. f | Telefon: Nr. 226.

Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 coroane. Fără dus acasă pe an 20 coroane, pe l/t an 10 coroane, pe i/4 an 5 coroane. Un număr 10 bani, Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani.

likacs László -Mangra Vazul.

Ne-am obişnuit să vedem pe călugărul dela Orade figurând ca pendant al contelui Tisza István şi iată că darea de samă a deputatu­lui Aiudului, a premierului Lukács, la pus şi alăturea numelui acestuia. Ce, îşi va fi zis, vecinie călătorul călugăr, să-mi petrec eu viaţa în biblicele colibi ale lui Moisi-Ilie! Bine îmi este mie acolo, în Aiud, la darea de samă a primministrului Lukács, unde purpurul hainei mele preoţeşti şi strălucitoarea cruce de aur legănându-se pe pieptu-mi în voia mişcărilor lanţului de aur, vor atrage şi fixa privirile tuturor asu­pra mea. Eu sunt Mangra, care din necredincios, din păgân ce am fost jertfind la altarul poporului român, m-am adăpat din apele bunei cre­dinţe ale vremelnicilor stăpânitori şi de atunci, asemenea Samaritanei, mi-am lăsat amfora la puţul lui Ia- cob şi am alergat in Sichem să conving, să adun şi să îngenunchez poporul la picioarele aceluia, care este viaţa şi adevărul şi care răzi- mat de marginea puţului, m-aş- teaptă cu dor.

Zis şi iâcut. In trenul anume pus la dispoziţia prim ministrului Lukács, venit-a dela Orade la Aiud rătăcitul călugăr transfug Mangra, ca prin prezenţa sa să înalţe cor­nul casei tovarăşilor săi încălcători ai libertăţii şi desvoitării naturale a popoarelor acestui stat. Crucea lai Christos îuălţată de poporul ro­mân, în urina necunoaşterii aluriilor păcătoase ale purtătorului ei, la o distinsă treaptă ierarchică, în loc de semn de luptă necurmată şi în­vingere pentru noi, revenit a la în­ţelesul ei primordial: semn de umi­lire şi ruşine. Dar nu pentru popo­rul român a ajuns acest fel de cruce să fie înfierare socială, stig­mat naţional criminal, ci pentru purtătorul ei.

Oare nu ştim cu toţii, care este starea culturală, religioasă, socială

Björnsterne Björnson.

Piesd în două acte.Tradusă de

Petre C ârsteanu.

ACTUL I.O odaie frumos mobilată.O canapea la dreapta şî alta la stânga ;

amândouă lu planul Intâiu. La mijloc o masă eu scaune Împrejur. Uşa din planul al doilea d& lntr’un coridor. Dinaintea canapelei din stânga se află o măsuţă cu ziare.

SCENA I.Prefectul şade pe canapeaua din stânga,

cetind tiare. Axei şade pe canapeaua din dreapta cu un ziar pe genunchi, dar nu citeşte Mama coase la masă. Laura intră. Un servi­tor. Mai pe urmă Maţi! da.

Laura : Bună dimineaţa, mamă ! (o sărută).

Mama: Bună dimineaţa, drăguţă ! Ai durmit bine ?

Laura: Minunat. Bună dimineaţa, tată! (îl sărută).

Prefectul: Bună dimineaţa, copi- liţâ, bună dimineaţa! Ei, eşti voioasă ? Bine dispusă?

Laura: Se’nţelege. (Trece pe lângă

şi materială a fraţilor noştri din vicariatul cuviosului arhimandrit Mangra? O durere, un disgust ţi se furişează în inimă la auzul pocitei limbi, încărcată cu elemente maghiare, ce se vorbeşte în mân­drul Bihor de odinioară. Şcoala ro­mână, care ar trebui să se preme- nească, să fie un nesecat isvor de căldură şi lumină transmisă de acela, căruia savantul corp academician din Bucureşti mai mult din consi- deraţiuni naţionale decât din merit i a deschis porţile, acea şcoală tân­jeşte şi chiar după rapoartele re­vizorilor de şcoală maghiari zilnic se stânge. In un singur an 23 de şcoale confesionale au fost închise.

învăţătorii sunt mulţi de bună credinţă şi cu sufletul încălzit de chemarea lor de pioneri ai culturei noastre naţionale, dar vântul nepă­sării mânat de antereiele supaşilor vicarului, îi face gânditori pe unii, iar pe alţii luptând u-se şi cu ne­mulţumirile şi greutăţile chemării lor, cuprinşi de o justă revoltă su­fletească. In aceste vremuri de grea încercare, îşi zic ei în întrunirile lor, ne-a trimis urgia cerurilor pe acest om, crezut la început adevă­rat părinte şi reformator, dar abia aşezat în scaunul său de vicar şi l-am aflat deja mort sufleteşte şi moraliceşte pentru noi. Aceasta este convingerea învăţătorilor.

De viaţa socială română abia mai putem vorbi.

Dacă la aceste mai adaugem absoluta nepăsare, ca să nu zic duşmănia organelor administrative faţă de popor, lipsa de medici, în urma căreia mortalitatea întrece orice comitat din Ungaria, apoi sta­rea proastă a drumurilor de comu­nicaţie şi alte mijloace inomisibile pentru ridicarea stării culturale şi economice a unui popor, chiar fără a fi umblat prin acele părţi, ne putem face o ideii justă asupra stării Românilor noştri din Bihor.

Şi fericitul călugăr-voiajor, im­postor în afacerea eaterisirei me- tropolitului-primat Ghenadie, surd la durerile fiilor săi credincioşi, dar

Axei). Bună dimineaţa, Axei! (Se a- şează la masă în faţa mamei sale).

Axei: Bună dimineaţa !Mama : Regret mult, Laura, că nu

pot participa astăzi la bal. Drumul cel lung pe o vreme aşa de umedă...

Prefectul: (Cetind) Mama e indis­pusă; a tuşit astă noapte.

Laura : A tuşit iarăşi!Prefectul: De două ori. (Mama tu­

şeşte, prefectul îşi ridică privirile). Auzi! Mama nu poate să meargă, — cu nici un preţ.

Laura : Dacă-i aşa, nu merg nici eu.Prefectul: Foarte cuminte ; vre­

mea e atât de nefavorabilă.. (Cătră mamă). Ei, soro nu ţi-ai luat şalul ! Unde-i şalul?

Laura: Axei adă şalul mamei; e în coridor.

Mama: încă n’avem primăvară adevărată. Mă mir de ce nu-i încălzit.

Laura: (Cătră Axei, care pune mamei şalul pe umeri) Axei sună şi spune, să încălzească. (Sună şi porun­ceşte servitorului).

Mama: Trebue să dăm de ştire, dacă nu merge nime dintre noi la b a l.. Axei, tu vei îngriji de asta, da ?

Axei: Cu plăcere; — dar se poate să lipsiţi dela balul acesta?

Laura: Doar ai auzit, că mama a tuşit astă noapte. —

Axei: Am auzit prea bine. Balul

tentat de viziunea cârjei şi mitrei episoopeşti, vine să paradeze la Aiud.

Da, aici în societatea deputa­ţilor ovrei, a francmazonilor, a ne­meşilor, ţinându-se de pulpana lui Lukács, la masa bogat încărcată şi între sticlele de şampanie a venit să espuuă starea dureroasă a bi- sericei, a şcoalei şi a fiilor săi su­fleteşti.

Cât de ironic urmăreşte soar- tea paşii unor pretinşi reprezen­tanţi ai popoarelor! Extazul vani­tăţii împârechiat cu cinismul îşi poartă sfidător prin lume — prin lumea ignorantă şi coruptă — — fruntea pătată de sacrilejul trădării de neam.

Şi iată, l-aţi văzut îu carne şi oase! Şi sfidătorul, n-avea să se teamă de nimeni; doar era la adăpostul sutelor de baionete ale gendarmilor şi sub scutul detecti­vilor. N-avea să se teamă de hui­duieli şi ouă clocite. Aici, sub scu­tul Christosului său, vicarul era în colib t sa. Era şi se putea bine sim ţi, doar în acea colibă s-a p lă ­mădit înfiinţarea episcopiei gr. cat. maghiare, prin încuviinţarea şi binecuvântarea inconsecventului Papă din Roma şi s a lansat pe marea inaghiarizmului, ca să sdro- bească biserica gr. cat. română.

Căci dând crezământ ziarului „Le Temps“ din Paris, fapt mai pre sus de orice îndoială este, că înaltele cercuri din Viena, numai atunci şi au pus stăruinţele pe lângă Papa din Roma pentru de­cretarea înfiinţării episcopiei din chestie, când urmaşul prirnminis­trului Héderváry — actualul stă­pân alui Mangra, formal s-a înda­torat a trece chiar şi cu forţa prin camere proiectul de lege militar. Se înţelege, că din delicate consi- deraţiuni politice, ca să arunce o umbră neplăcută asupra celor de sus, premierul Lukács în darea sa de seamă ţinută Joi, s a ferit a se provoca la cel mai important activ al vieţii sale ministeriale. De altfel acest fapt a devenit azi un

însă e aranjat de un intim prieten al meu în onoarea ta şi a mea. Numai pentru noi se dă astă serbare, — şi chiar noi să lipsim!?

Laura: Noi nu simţim nici o plă­cere, dacă nu merge şi mama.

Axei: De câte ori trebue să fa­cem, ce nu ne place.

Laura: Dacă e vorba de împlini­rea unei datorii, — da. Prima noastră grijă e să îngrijim de mama, căci fiind bolnavă nu poate lua parte la bal.

Axei: N’am ştiut, că mama e bolnavă.

Prefectul: (cetind). A tuşit astă noapte în două rânduri. Şi ’nainte cu câteva clipe a tuşit a treia-oară.

Mama : Axei crede, că asta nu e nici o boală, — şi are dreptate.

Proiectul: (cetind) Tusa poate să devină foarte periculoasă. (Tuşeşte). Peptul, plămânii... (Tuşeşte)... Mi-se pare, că nici eu nu sunt destul de bine.

Laura: Tată dragă, umbli prea uşor îmbrăcat.

Mama: Te îmbraci parcă ar fi vară, şi vezi doară cum e.

Perfectul. îndată se va încălzi soba. (Tuşeşte). Nu mă simt bine.

Laura: Axei î (Vine lângă dânsa). Citeşte-ne ceva din ziare până la de­jun. —

Axei: Cu plăcere. Aş dori să ştiu însă, dacă în adevăr nu mergem la bal?

secret public şi să ştie şi aceea, că deja a doua zi după volnica vo­tare a legei militare, Viena prin ambasadorul din Roma, şi-a espri- mat faţă de Papa necondiţionata dorinţă, ca episcopia gr. cat. ma­ghiară să devină fapt. Lukâcs şi mai bine zis, Tisza au renunţat la unele revendicări naţionale pe te­renul armatei, ca în schimb să ca­pete episcopia gr. cat. maghiară, menită a ne descompune.

Iţi revine deci şi Cuvioşiei Tale, d-le Mangra,—o unealtă a ac­tualului guvern,— o mare parte din meritul de a se fi înjghebat acea­sta episcopie pestilenţială pen­tru noi.

Acum ne mai aşteptăm, ca în vederea cârjei episcopeşti, după care înfrigurat şi în somn tinzi mânile şi faci mătănii aceluia care vremelnic te stăpâneşte, să cauţi a-ţi câştiga vr-un merit patriotic făcând vr o gaură şi în cuirasa naiei bisericei gr. orientale. Căci vezi, fără „jertfă“, şi a bineplă- cea celor ce te stăpânesc nimic nu se poate ajunge în lumea aceasta a dorinţelor şi a nobilelor ambiţii.

Ag.

Adunarea din Iieanda. Referi­tor la prim a adunare poporală aranjată de comitetul nostru na­ţional şi pe care am anunţat-o, s'a lansat următorul convocător: Românii din cercul electoral lleanda mare prin aceasta se convoacă la adunarea poporală, care seva ţi­nea în 25 l. c după amiazi la 3 oare în lleanda-mare cu ocaziu• nea dârei de samă a d-lui depu­tat Dr. T. Mihali pe lângă urmă­torul program: 1. Frimirea dom­nului deputat şi a celorlalţi frun­taşi. 2. Constituirea şi deschide­rea adunării. 3. Darea de samă a d-lui deputat. 4. Desbatere asu­pra situaţiei politice din ţară. 5. Chestia votului universal. 6. Even­tuale propuneri şi rezoluţii. 7. În­chiderea adunării.

Laura: Tu poţi merge şi ne scuzi şi pe noi.

Mama: Asta nu se poate. Trebue să te cugeţi, ca sunteţi căsătoriţi.

Axei: Tocmai de aceia cred, că Laura să nu rămână acasă. Trebue să ştie doară, că e soţia mea, şi că balul e dat în onoarea noastră, cărora nu ne lipseşte absolut nimic... un bal e doară pentru oameni tineri...

Mama: — Şi nu pentru bătrâni...Laura: Să-ţi fie de bine. Dar mama

a început iarăş a danţa, de când m’am ridicat. Încă n’am luat parte la nici un bal pe care să nu-1 fi deschis mama.

Mama: Axei crede, că n’am fă­cut bine.

Prefectul (cetind). Mama danţează de minune.

Axei: Ştim prea bine, căci am avut onoarea de-a deschide cu mama balul. De astă-dată sunt invitate numai vr’o cinci zeci de persoane, şi câtă muncă, câţi bani, câtă bucurie nu se cheltuesc pentru no i.. E cu neputinţă, să refuzăm.

Prefectul (cetind). Putem da şi noi un bal în onoarea lor.

Mama: Desigur, căci suntem da­tori cu un bal.

Laura: Da, aşa e mai bine chiar. Aici avem loc mai mult. (pauză).

Axei (întinzându-se peste scaunul Laurei): Noul tău costum de bal, pri­mul meu cadou, — nu te ispiteşte?

Proiectul de budget. Proiectul de budget al Ungariei pe anul 1913 e te r­minat. După cum scrie »Búd. Tudósító«, ministrul Teleszky a prezentat proiec­tul în ultimul consiliu ministerial, care a desbătut şi acceptat proiectul.

litskaes in audienţă. Primmmis- ţiul Lukács soseşte azi în Viena, iar mâne, Joi, în 22 1. c. va fi primit în audienţă la M. Sa. Lukács va raporta asupra situaţiei po litice.

întâlnire de Domnitori. Ziarul»Echo de Paris« aduce ştirea, că Ţarul va merge în curând la Skierneviţe, unde va avea o întâlnire cu monarhul nos­tru, sau cu moştenitorul de tron. întâl­nirea se face, după Echo de Pariz, la dorinţa împăratului german.

Ştirea trebue primită cu rezervă.

Maiestatea Sa la Budapesta. Dupăunele ştiri necontrolabile M. Sa va sosi în jumătatea a doua a lunei Septemvrie la Budapesta şi va petrece câteva săp­tămâni în Gödöllő. Se zice, că în Bu­dapesta va primi vizita regelui Petru al Bărbiei.

Alegerea din Margita. L u n i, în19 l. c. s'a fă c u t alegerea de depu­tat în M a rg ita . A fo s t ales cu a- clam a ţiune secretarul de sta t M a- d a ra ssy Gábor, ne fi in d n ic i u n contracandi d a t.

In jarul episcopiei gr. cat. ma­ghiare. Dintr’o corespondenţă apărută în nrul de Duminecă al «Românului», semnată de «un protopop greco-catollc«, reţinem următoarele:

«Pe 15 August a fost convocat Consi8tor plenar în Blaj, pentru unele afaceri administrative. Dintre protopopi doi seniori ne-au invitat în scris pe ăştialalţi să luăm negreşit parte la Consistorial plenar, pentru ca cu aceea ocaziune să ne sfătuim şi în ce priveşte cestiunile grele, cari ameninţă biserica. Zis şi făcut. Ne-am prezentat la Blaj în număr frumos, şi când colo, nu s’a fă­cut nimic. Adecă totuşi s’a făcut ceva. ce însă ne-a deprimat nespus de mult.

La masa dată de Înalt Sfinţitul arhie eu Dr. Victor Mihali, a ridicat paharul întru sănătatea Excelenţii Sale, prepoztul 1, M. Moldovan, zicând între

Cer albastru cu stele argintii... Nu vor resări ele în astă seară pentru pri­ma dată?

Laura (zâmbind): In acea seară de bal, dela care va lipsi mama, nu vor străluci stelele.

Axei: Destul, am să refuz. (Merge).Prefectul (cetind): Poate e mai

bine, să scriu câteva cuvinte. (Axei se opreşte).

Mama: Da, foarte bine.Matilda (Intră în odaie urmată de

un servitor, care deschide uşa): Deju­nul e gata.

Prefectul (oferind braţul soţiei sale): Ia şalul cu tine, scumpa mea! In coridor e rece. (Ies).

Axei (oferă braţul Laurei şi-i ur­mează): Pot să vorbesc cu tine câteva cuvinte înainte de a întră?(Se opreşte Ja uşă),

Laura: Acu să dejunăm.Axei (Că^ră Matilda, care stă di-

napoia lor aşteptând): Scuzaţi-ne! .. (Fse, servitorul o urmează).

SCENA II.Axd, Laura, mai târziu Matilda.

Axei. Pe tine nu te poate nime influenţa?... Vino la bal.

Laura. îmi puteam închipui despre ce va fi vorba.

Axei. Fă-mi plăcerea!Laura. N-ai auzit, că tata şi mama

nu doresc să meargă?

Pagina 2 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 174—1912.

altele, că dintre zece arhierei ce i-a a- vut biserica unită (înţelegând numa- arhidieceza), trei au căzut martiri mu­rind in esil, deşi împrejurările lor de atunci, nu au fost atât de grele, ca cele de azi. Nu a mai urmat nici un cuvânt, şi cu deosebire înaltul arhiereu întru atâta s’a consternat, încât după masă nu a mai petrecut în mijlocul nostru ca altă dată. Astfel ne-am risi­pit deprimaţi şi fără nici o ispravă.

Ei bine, dar cu atâta nu s’a sfârâit — nu este iertat să se sfârşească, ci pe o altă cale şi în alt loc, cu totului independent de arhierei, se impune convocarea unei conferinţe din partea domnilor sus amintiţi. Aceasta confe­rinţă să constitue un comitet, un orga­nism central, care să fie în legătură cu toţi protopopii, cu toţi preoţii, şi cu toţi credincioţii tuturor parohiilor, ori şi undes’t r afla şi în ori şi ce număr ar fl, aşa că la marea întrebare a autono­miei nimeni să nu rămână neîntrebat şi să se poată dovedi că acesta sau acela este răspunsul fiecăruia. Astfel ne putem noi înşine croi soartea noas­tră, altcum n u .. -x>

Sâ se facă lumină!Cu acest titlu «Unirea» în n-rul

său ultim publică la loc de frunte ur­mătoarea notiţă :

De oarece tot mai mult teren cu­prinde acuza perfidă, aruncată de zia­rele maghiare, că adecă în chestia în­fiinţării nouei Episcopii de Hajdudo- rogh, nu toţi Episcopii noştri şi-au făcut datorinţa, de a protesta în potriva ei, după cum trebuia, şi după cum a- veam dreptul să aşteptăm dela Ei. — cerem din nou şi cu toată insistinţa, ca cei în drept să publice toate actele referitoare la această chestie, spre a se face odată deplină lumină şi spre a astupa gura clevetitorilor.

Ne alăturăm şi noi acestei cereri justificate a «Unirii»!

In ajunul unul războiu turco bulgar.Din Rusciuc se anunţă, că Bulgaria e in plină agitaţie.

Evenimentele din Turcia, desfăşu­rate în ultimul timp şi, în special, atro­cităţile din Coceana, au avut darul să exaspereze populaţiunea bulgară din regat, în aşa fel, în cât atmosfera răz­boinică de acum cât-va timp, a început să se manifeste din nou, de astă dată cu mai multă putere, cuprinzând până şi cercurile oficereşti, în rândul cărora sunt foarte mulţi de origină macedo­neană. Agitaţiunea războinică din Bul­garia, care găseşte ecou şi aprobare în toate straturile societăţii, a ajuns aşa de departe, încât guvernul se găseşte în imposibilitate de a rezista «curentului popular, entuziasmat de perspectiva u- nui războiu cu Turcia; aşa că în cele din urmă va fi forţat sau să declare războiul cerut cu atâta inzistenţă sau să plece de la putere, ceea-ce ar în­greuna şi mai mult situaţiunea.

Zilnic au ioc în toată Bulgaria, meetinguri populare, prin care se cere declararea războiului cu Turcia. Ofiţerii îndeamnă poporul la o acţiune ener­gica, pentru a obţine de la guvern de­clararea războiului sfânt pentru dezro­birea fraţilor din Macedonia, de sub jugul semi lunei.

Axei. Eu însă doresc.Laura. Şi daca tata şi mama nu

voiesc ?Axei. Va să zică tu eşti mai în-

tâiu fiica lor — şi apoi soţia mea?Laura (râzând). Desigur — e şi

foarte natural.Axei. Ei vezi, asta nu e firesc,

căci înainte de două zile mi-ai promis solemn, ca vei părăsi părinţii şi-mi vei urma.

Laura (Râzând). La un bal? Nu ţi-am promis.

Axei. Ori unde aş voi.Laura. Nu te gândeşti de loc se­

rios, scumpul meu Axei... Asta e doară cu neputinţă.

Axei. Totuşi e posibil — dacă vo- eşti numai.

Laura. Da — însă nu voescAxei. In ziua aceia ai auzit, că

bărbatul e protectorul soţiei sale. Dacă voesc, trebue să-ţi părăseşti părinţii — după aceia mi-ai dat mâna, drăcusor îndărătnic.

Laura. Aceea am făcut-o, ca să rămân totdeauna la părinţi.

In definitiv, situaţia e aşa de gravă, în cât şi o parte din oficialitate a început să piardă încrederea în re- zolvirea pe cale paşnică, a conflictului cu Turcia, aşa că părerea generală ce se colportează în Bulgaria, e că războ­iul a devenit inevitabil şi că e de nea­părată nevoe ca diferendul cu Turcia să fie tranşat pe calea armelor.

Evenimentele din Turcia- Pacificarea Albanezilor întâmpină greutăţi. Cu toate că guvernul a acceptat aproape toate cererile arnăuţilor aceştia nu sunt mul­ţumiţi şi pretind noui garanţe. Dumi­necă trebuia să aibă loc ia Uskiib o conferinţă a şefilor albanezi cu ibrahim- paşa. De oarece şefii albanezi s’au pre­zentat cu 300 albanezi înarmaţi, Ibra- him paşa a cerut îndepărtarea celor armaţi. Şefii atunci au plecat indignaţ’.

Se zice că sânt temeri că alba­nezii să nu prade depozitele de arme, cari sânt păzit8 de puternice detaşa­mente. Băncile şi cafele de comerţ au încetat afacerile. Trupele păzesc toate punctele oraşului. S’au postat tunuri pe înălţimi cu gura îndreptată asupra oraşulu:'. Şefii albanezi ar fl divizaţi: Hassan ar dori întoarcerea albanezilor iar Riza cerând împărţirea de arme la albanezi căci alt-fel ar pune să se prade depozitele de arme.

»Alemdar« află că Albanezii vor ţine ia Ueskiib un mare nceeting spre a cere guvernului să aibă o atitudine mai energică faţă de comitetul tinerilor turci.

—- Guvernul a dat albanezilor din Kopruli un răgaz de 24 ore spre a se împrăştia ameninţând că altfel vor fi atacaţi de 15 batalioane ş i artilerie.

O ştire mai nouă anunţă dimisiu- nea ministrului de interne. Se dă ca motiv al demisiei ministrului de in­terne starea săuătăţei ministrului dar se crede că demisia e datorită aceleaşi cauze ca cea care a provocat demisia iui Zia-paşa şi anume neînţelegerile din sânul cabinetului cu privire la politica internă. Şerif paşa ar fl cerut înlocuirea câtorva valii tineri turci.

Superioritatea Aromânilor.Senatorul aromân N. Batzaria, un

s*âlp neclintit al constituţionalismului otoman, respinge prin »Le Jeune Turc* acuzarea ce s a adus prin publicitate aromânilor că sunt nomazi şi analfa­beţi, în tot cazul mai neştiutori de carte decât Grecii, Sârbii şi Bulgarii. Dânsul spune: »Adevărul e că numai o mică parte, de vlahi este nomadă şi că cea mai mare parte e legată de pământul pe care s-a aşezat.

O mare parte a comerciului din Macedonia şi Albania e monopolizat de aceşti vlahi, printre cari analfabeţii sunt rari, foarte rari. Sub raportul instrucţiunei, vlahii sunt cu mult su­periori tuturor celorlalte naţionalităţi cu cari locuesc la un ioc.

In oraşele şi târgurile locuite de vlahi veţi găsi cele mai moderne şi cele mai bine construite clădiri de şcoli. Acestea ar putea să rivalizeze cu ori cari alte şcoli de ori şi unde.

Nu voi da în vileag un secret

Axei. Aşa ţi-i vorba?... Nu vrei deci să rămâi la mine?

Laura. Da — însă să nu-i părăsim pe ei.

Axei. Niciodată?Laura. Niciodată! (Tac un mo­

ment). De, doar, când voiu trebui.Axei. Şi când va trebui?Laura. Când?... Când tata şi ma­

ma. . nu vor mai fi. Dar ce ne şi cu­getăm la aşa ceva?...

Axei. Nu plânge, puiuţule! Spu­ne-mi în să : nu mă poţi urma în nici un caz — înainte de ce ne pără­sesc ei?

Laura. Nu — cum şi poţi pre­tinde aşa un lucru?

Axei. Da, da Laura, tu nu mă iubeşti I

Laura. De ce spui aşa?... Vrei sa mă superi..

Axei. Nici n-ai înţeles măcar cu­vântul «a iubi».

Laura. N-am înţeles?.. N-am me­ritat observarea asta.

Axei. Te rog, spune-mi atunci puiuţule! Explică-mi!

scrie Batzaria Effendi, dacă voi spune, că Grecia şi în special oraşul Atena îşi datoreşte o bună parte a aşeză­mintelor sale de cultură intelectuală generozităţei şi dragostei de instrucţi­une a vlahilor (fllo-eleni, se înţelege).

Există poate vlahi nomazi, cari locuesc prin colibe.

Dar ia să ne dăm osteneala să vizităm comunele vlahe din împrejuri­mile Monastirului; bună oară vom ve­dea că toate casele vlahilor sunt mari şi solide construcţiuni de piatră, cu câte două etagii cel puţin.

Un savant german, d-rul Weigand din Leipzig, când s-a dus la Krutcevo oraş în maioritate vlah (şi localitatea mea natală, dacă-mi daţi voe s-o spun), nu s-a putut opri să nu exclame: »Dar aici e Veneţia pe uscat, e feeric !fl Şi acest savant nu era poet.

Marea ambiţiune a vlahilor este sa aibă o casă, care să impună.

Acei cari cunosc Macedonia, îmi vor da dreptate când voi spune că a- tunci când călătoreşti prin acest ţinut, vezi de departe satele şi târgurile vlahe, căci ele Iţi atrag luarea aminte în chip plăcut.

Nu cunosc sat vlah, fie el şi de 20 de case, care să nu aibă şcoala şi bi­serica lui.

Sunt mulţi la număr aceşti vlahi? Pe puţin ei sunt 300.000 răspândiţi în toată Turcia europeană. Se găsesc între 60—70 de mii în Grecia (mai cu seamă în Thesalia, unde reuşesc îu totdeauna să aleagă un deputat vlah de origină) şi mai sunt puternice colonii vlahe în Bulgaria şi Serbia«...

Ş T 1 R I.— 8 August v. 1912.

Vlaicu la Ibaşfalău- dîd ib*ş-faîău ni-se scriu următoarele:

Nu s-au potolit bine patimile scormonite în urma faptului, că inteligenţa ibaşfaleanâ a căutat să lumineze şi să trezească conştiinţa naţională în popor, şi iată o nouă veste îmbucurătoare, ca fulgerul a străbătut văile Târnăvene, căci zi­lele trecute se răspândise vestea, că iubitul nostru „Aurel Vlaicu“ va sbura şi la Ibaşfalău. Rânduri, rânduri de oameni veneau sfiicios şi se interesau, că oare să fie a- devărată această veste sau e nu­mai un product al fantaziei.

Azi însă plini de mândrie pu­te m anunţa, că inteligenţa din Ibaşfalău, conştie fiind de chema­rea sa, a şi rugat pe domnul Vlaicu, să vina cu pasărea sa mă­iastră în 1 Septemvre. Iată dar ua fapt împlinit.

Eroul dela Aspern, va veni şi pe valea Târna velor — ca să arete în primul rând poporului nostru şi apoi streinilor conlocui­tori — de ce sunt capabili fii unui neam urgisit şi oropsit. Pe locu­rile acelea, unde acum răsună co­drul de doina pribegiei a pluga­rului român, în 1 Septemvre va răsuna cântecul de bucurie al unui neam ce se trezeşte. Eroii, cari şi-au vărsat sâDgele lor, pentru un Mihai Viteazul şi Petru Rareş, vor odihni liniştiţi în mormintele lor

Laura (Sărutându-1). Să nu mai vorbeşti despre aceea: Şti prea bine că plâng şi mi se roşesc îndată ochii, şi tata şi mama Voesc să ştie ce s-a în­tâmplat... E foarte neplăcut, dacă nu le spun adevărul.

Axei. Mai bine plângi acuma pu­ţin, decât să verşi altă dată lacrimi amare.

Laura. Ce am făcut, ca să plâng?Axei. Mi-ai dat mâna fără inima

ta, — mi-ai jurat credinţă fără voia ta, — mi te-ai dat mie cu totul fără să şti la c e ! Bucuria cea mai mare şi mai curată a vieţii mele îmi va fi nu­mai o grijă şi prevăd un viitor du­reros.

Laura. D-zeule!... Şi eu sânt vi­novata !

Axei. Nu, e vina mea! M-am lă­sat ademenit de o speranţă măguli­toare.. Credeam să trezesc cu amorul meu şi pe al tău! N-am reuşit măcar, să mă înţelegi — toate străduinţele au rămas zădarnice... Trebue să fac deci şi ultima sforţare...

Laura. Ce vrei să faci?

— pângărite de mâni străine, — când vor auzi zumzetul motorului, care anunţă |triumful gen ului ro­mânesc.

Lozinca tuturor, va trebui să fie „la Ibaşfalău“ să vedem mân­dria şi fala neamului românesc.

Pentru succesul moral şi ma­terial al zborului, s-a şi început o propagandă intenzivă. Acum e şi rândul preoţilor şi al învăţătorilor să se validiteze ca bani români, şi să conlucre şi ei din răsputeri in­tru reuşita sborului. — Călător.

Din Târgul-Mureşului ni se scrie, că sborul aviatorului Aurel Vlaicu fixat pe ziua de eri Sf. Ştefan s’a amânat pe o altă dată.

Pentru fondul ziariştilor, d -i Nico-lae Bărbuceanu, funcţionar în ministe­rul de fioanţe al României a dăruit la fondul ziariştilor suma de 2 cor.

Dl advocat Dr. Alexandru Morar din Caransebeş, a dăruit pentru fondul ziariştilor români din Ungaria frumoasa sumă de 100 coroane.

Un portret al compozitorului Dima.Din Viena primim ştirea, că contele Guiscardo di Sbrojavacca a terminat portretul în aqaa-forte al compozitoru­lui muzical român George Dima. Por­tretul va fi curând expus în Viena. «R 1».

Dr- Ferdinand PaX, profesor de bo­tanică la universitatea din Breslau, di­rector al grădinei şi museuiui botanic, a fost împreună cu 6 elevi ai săi în excursiuni stienţifice prin munţii Bu- cegi şi Fiatra-Craiului. Atât masivul Bucegilor cât şi Piatra Craiului au o floră bogată şi foarte interesantă mai cu seamă din cauza numeroaselor specii endemice, adecă a plantelor ce cresc numai îu aceşti munţi şi cari nu se mai găsesc in restul Carpaţilor. In tre­cerea sa prin Braşov a vizitat în 29 Iulie pe d-1 Zach. C. Panţu, conserva­torul coiecţiuniior institutului botanic din Bucureşti, care din întâmplare se afla în Braşov şi pe care’i cunoştea nu­mai din publicaţiile sale. Au vorbit îm­preună despre flora acestor munţi, floră de mare importanţă pentru stu­diul geografiei planteior, insistând cu deosebire asupra unor puncte diver­gente din scrierile publicate de dânşii. Notăm câ d-1 Zach. C. Panţu a fost dis­tins cu medalia de aur din partea A- cademiei internaţionale pentru geografia plantelor din Paris şi îo anul£acesta a fost numit membru corespondent al societăţii de ştiinţă din Cherbourg (Franţa).

TiflIS în BistritS- Cu introducerea apaductului şi a canalizaţiei, credem că suntem puşi la adăpostul boalelor epidemice, dar această desamăgire ne încearcă astăzL Spitalul militar geme de soldaţi bolnavi în boala de tifus. U- nul a decedat. Se presupune, că îmbol­năvirile provin din apa apaductuiui deschis numai îa anul acesta. Mostrele de apă trimise spre cercetare la insti­tutul bactereologic din Budapesta, do­vedesc adevărul acesta. Pe zidurile ca­selor sunt multe afişe edate de oraş, ca apa apaductului sâ nu se consume decât după ce a fost fiartă. In tot ca­zul suntem într’o stare îngrijitoare. Va să zică şi cu apaduetul nu ne-au pro­copsit. Cor.

Prin Maramurăş. Din Maramurăş ni se scrie:

Vă încunoştiinţez, că în zilele a- ceste a cutrierat Maramurăşul d-nii: G. 1. Kirilean, bibliotecarul curţii re­

Axel. Of Laura! Te iubesc aşa dota re !

Laura. Dacă ar fi adevărat nu m-ai supăra. Eu nu fac aşa ceva nici­odată.

Axei. Implineşte-mi dorinţa asta şi primeşte încrederea mea pe viitor: — Vino la ba l!

Laura. Mi-e imposibil!Axei. Dacă-i aşa nu mai pot răbda

nici eu ILaura. Mă nelinişteşti! îmi arunci

nişte priviri aşa de răutăcioase !Axei. Nu, n u ! E insuportabil. Nu

mai pot răbda!Laura. Sunt în adevăr aşa de

rea? Asta n-am auzit-o dela nime !Axei. Nu plânge gingaşe îngeraş !

N’ai alt cusur, decât că eşti tot atât de graţioasă şi când plângi şi când zâmbeşti. Oricum ai fi dispusă, eşti delicioasă ca parfumul floricelelor. Din cauza asta trebue să pleci la locuinţa mea, să fi veselă, când cad pe gânduri si să râzi când răscolesc gândurile... Taci, taci nu-ţi roşii ochii, să nu vadă nime... Iacă vine mama... nu, e Matilda.

gale din Bucureşti şi poetul Qheorgk Vâlsan, profesor în lârgu Jiiu, făcâd studii de folklor şi etnografie. Au tre­cut în Maramurăş de cătrâ Bucovina, admirând munţii frumoşi în frunte cu craiul lor: Pietrosul dela Borşa. Apoi au trecut în Ardeal — au vizitat Năsă- udul, Bârgauăle — şi peste vârful munţi­lor la Dorn a. De-acolo pe plute s-au coborât până la Piatra Neamţ, admi­rând mai ales «Cheia Bistriţei».

Cronică şcolară. La şcoala civili de băieţi din Bistriţa, tn anul şcolar 1911/12 au fost înscrişi şi 62 de elevi români. In întreaga această şcoală as ieşit numai 2 eminenţi, intre cari unul e român. Primul premiu la darea li ţintă l-a câştigat tot elev român, iu alte 2 premii le-au dus tot Românii Iar ceoace dovedeşte superioritate! noastră şi mai bine e faptul, că la exa­mene şi serbări şcolare, tot românişi noştri au avut cele mai de forţă puncte Prin noi vreau să arâte progrese.

Necrolog. Cu inima înfrântă ii durere, aducem la cunoştinţa tutu»! rudeniilor, prietinilor şi cunoscuţilor, că prea iubita noastră soţie, mamă ţ bunică, Preoteasa Elena Comanescu n Popoviciu, după grele suferinţe, împăr­tăşită. fiind cu sfintele taine, a încetai din vieaţă Duminecă îu 5/18 Augusta,! c. la 5 ore 30 min. p. m., în al 66-Imj an al vieţii şi al 41 lea an al fericitei sale căsătorii.

Rămăşiţele pământeşti ale scutii pei decedate s-au depus spre vecinidf odihnă Marţi în 7/20 August a. c., ii cimiteriul român gr. or. din Codlea.- fosil Comanescu paroh, protopop onor ca soţ; Cornel Comanescu, inginer; Ie­şit Comanescu, paroh; Aurel Coma- neseu, adm. agronom; Emil Coma- cescu, funcţ. de bancă, ca fii; loan Te- culescu, protopop, ca ginere. Şi nume­roşi nepoţi şi nepoate.

Adresăm întristatului părinte Co­manescu şi îutregei familii sincere con- dolenţe.

Bieriot despre aviatorii români. §«ştie că Bieriot, celebrul aviator france inventatorul monoplanului care-i poarti numele şi actualmente proprietarul li­nei fabrici de aparate de sburat, a par­ticipat, acum câtva timp ia un meeljog de aviaţie dela Brescia, lângă Turino. Cu acest prilej, revista italiană <Li Stampa Sportiva», care apare în Turino, a obţinut un interview dela Bieriot ţi l’a publicat în numărul 30 din 28 Iulla lată cum s’a exprimat Bieriot despre »• viatorii d'feritelor naţiuni:

«La şcoala mea din Buc, frecven­tată, între alţii, de francezi, italieni,ro­mâni, sârbi, ruşi, americani, argentinieni, japonezi, acei ce au învăţat cei dintâi să piloteze monoplanul, acei ce au ob­ţinut în cel mal scurt timp brevetele, au fost numai italienii. Cei mai abili sunt insă Românii».

Monetele-juvaere nu se mai pri­mesc Ca bani. Ziarul »Drapelul« repro­duce din ziarul »Lugoser Zeitung* ur­mătorul articol informativ scris do aurarul lugojan Eduard Neumann cu privire la ordlnaţiunea ministerială ii chesria monetelor purtate ca juvaere:

Oficiilor de finanţe li sa dat ordi- naţiunea, ca moneteîe purtate ca ju­vaere să nu fie schimbate sub nici o| condiţiune, din contră la prezentare sD se esecute o tăeturâ în marginea mo­netelor şi astfel redate partidelor ca »fără valoare«. Ce să înceapă ţăranul cu o astfel de monetă? Va vinde mo- neta în valoare de 1 fi. unui argintar pentru 70 de flleri, căci atâta este va­loarea metalică a acestor mouete.

Matilda. Cafeaua se răceşte.Axei. Venim îndată... Laura vi­

ne imediat. Aş voi să vorbesc două cuvinte cu d-ta, d-şoară. j

Matilda, Cu mine ? 1Axei. Dacă aveţi amabilitatea? i Matilda. Cu plăcere. |Laura. Dar vii îndată? ;Axei. La moment, puişorule. f Laura. Şi nu mai eşti supărat pe \

mine ?Axei. (urmând o) Nici n’am fost

— şi nici nu voi fi 1‘Laura. Ce bine-mi pare! (Saltă

sprintenă).SCENA III.

Axei. Matilda.Matilda. Ce doreşti?Axei. Domnişoară voeşti să fi '

indiscretă?Matilda. Nu.Axei. Nu voeşti ?Mat. Nu.Axei. Nu mai ai nici o încredere i

în mine? (Ii ia mâna). înainte... ’ Mat. (Trage mâna îndărăt şi pă­

şeşte înainte.) Da, mai înainte..

Aşteptaţi l-a OCT OM V RIE, până se va deschide: „ F ilia la f a tr ic e i de m obile d in M arosvâsârlie ly“

Până atunci nu cumpăraţi mobile, căci nicăiri nu puteţi cumpăra aşa bune, frum oase, ie ftin e şi durab ile . în Braşov, Strada Porţi Nr. 60,

Nr. 174—1912 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Pagina 3

Se poate concede, ca statul să detragă 14 flleri de bucată d:n valoarea monetdor pentru regiile de nouă im­primare, car nu se poate tolera, ca mon tele In valoare de nu-şi doi fii. să nu ii3 schimbate numai fiindcă se vă i pe ele urmele ureche'. Statui să pri­mească moneta îa aceeaşi valoare în car.’ a eiuis o.

Monete de acestea se află în sinul populaţiei celor Uei mai mari comitate ale Ungariei, anume în Caraş-Severin, Toront 1 şi Acad în valoare de mai multe milioane. Aceasta se poate cons­tata din faptul, că înainte cu 25 ani la regularea valutei, de pe teritoriul nu­mitelor comitate s’au schimbat »monete în valoare întreagă în suma de 4 mii. fii, Şi astăzi, când criza flranciară este aşa de mare, li se aduce tocmai sera­ţilor această pagubă enormă căci plâ- tinduli se pentru monetă valoarea me­talica numai, vor primi dela argintar 6 fllpentru un gram de argint, ceeace {aceia o salbă în valoare de 80 cor. - 28 cor.

Unde este aci resonul ?Aceasta, după priceperea mea, ca

industriaş, ctre trâeşte cu poporul şi aude vaetele acestor bieţi oameni, fără a le putea ajuta, este o mare nedrep­tate.

Dl Neumann îşi esprimâ convin­gerea, că dacă plângerea celor loviţi prin această ordiDaţiune s’ar prezenta prin sute de mii de cetăţeni ministrului de finanţe, acesta ar trebui să o ia în considerare.

Atentat contra anul episcop. Dumi­necă dimineaţa, episcopul din Vieua Pfluger, care tocmai mergea spre bise­rica Sf. Ştefan, spre a participa la ser­viciul divin, ţinut cu prilejul zilei na­tale a M. Sale, a fost atacat de un in­divid, care repezindu-se asupra-i, îi aplică o lovitură de cuţit în spate. Me­dicul Dr. Lurtz, care din întâmplare se afla tocmai în apropiere, sări să oprească pe atentator, dar nu putu îm­piedeca lovitura de cuţit, dată cu o re­peziciune fulgerătoare. Cuţitul atenta toru»ui se rupse şi vârful rămase îu spatele episcopului, care a fost trans­portat la locuinţa sa, unde i-s’a dat imediat ajutorul medical. Starea epis- copului este satisfăcătoare ; rana este gravă, dar nu-i pune vieaţa în pericol.

Atentatorul, care se numeşte Prinz Herman, a declarat la poliţie, că proiec­tase să omoare pe card:nalul Nagel, dar şi-a schimbat propunerea şi a atacat pe episcopul Pfluger, care sosise mai re­pede. 8-a constatat, că atentatorul, care cu mici întreruperi îşi petrecuse sproape toată vieaţa în institute de alienaţi şi în închisori, este un dement,

De-ale glotaşilor. Ministrul de hon­vezi publică o circulară, în care aduce la cunoştinţa glotaşilor că anul acesta su se vor ţinfa adunările obicinuite de control.

Concurs la stipendiile din Blaj.<Unirea> publică în nrui 87 concursu­rile la stipendii din 25 fundaţiuni ad­ministrate de arhidieceza Blajului. Con- cursuriie espiră in 15 Sept. n. 1912.

Guriozităţi. Gel mai bătrân stu- dent doi lume. Credeţi cumva că cel mai bâirân student din lume trăeşte la noi, că este preşedintele vreunui cerc studenţesc? Nu. Cel mai bătrân student din lume trăeşte în America, se numeşte Robert A Shawlingtou şi sete în vârstă de 85 de ani. Actual­mente Shawliogton urmează cursurile şcoalei şiperioare de agricultură dia Pitsburg. Vine cu o regularitate rară ia cursuri şi nu supără pe profesori ca ceilalţi colegi ai săi. Recreaţiile şi ie petrece povestind colegilor săi aven­turi din tinereţe.

Axei. Şi acum? (o urmează) Ce s-a schimbat ?

Mat. D-ta singur... Eşti doară că­sătorit!

Axei. Asta nu e adevărat.Mat. A şa!Axei. D-ta, care eşti atât de age­

ră n’ai observat 1Mat. Mie mi se pare, că ai aflat

totul după plac.Axei. îmi daţi curioase răspunsuri..

Ţi-am greşit cu ceva, d-şoară ?Mat. Cum mă poţi întreba aşa

ceva?Axei. Fiindcă mă înconjuri de

o bucată de vreme. Aminteşte-ţi cât de bună erai odinioară cu mine şi cât de mult îţi datorez... Numai prin bună­voinţa d-tale m-am putut apropia de dânsa. Cu d-ta am pus la cale un ren­dezvous, ca să pot vorbi cu ea... V-am oferit braţul meu, ca să-i dau ei pe

Mama cea mai tânără. Şi în a- ceostă privinţă întâietatea revine con­tinentului tuturor recordurilor: America. In Georgetown, statul Kentucky unde moravurile se aseamănă cu acelea din sudul Italiei, femeea de 13 ani Kate Fields a născut o fetiţă. Bunica copilu­lui are vârsta de 28 de ani! Dacă ne­poata va fî tot aşa de grăbită ca şi bunica şi mama ei, atunci America se va lăuda, că posedă cea mai tânără străbunică.

Atragem atenţiunea cumpărători­lor de mobile asupra anunţului: Sze- . ke ly ş i l ie ti , fabrică de mobile.

Hm Braşov şi Ţara-Bârsei.Pentru masa studenţilor români

din Braşov, s’au mai făcut următoarea contribuire: D-l inginer din Băicoi An­ton Puşcariu şi soţia Eugenia 100 lei în amintirea răposatului lor copilaş.

Primească marinimoşii donatori sincerile noastre mulţumite. — Direcţ. şcoalelor medii gr. or. rom. din Braşov.

Avis. Succursaia B ânce i co­m ercia le ungare d in Pesta să mută cu ziua de 26 August s. n. în casele cele noui din S trada Văm ei Nr. 7 lângă Hotel E uropa .

Prin Munţii Apuseni.— Escursiune. —

Timpul precis încă nu sosise şi trenul întră în gara din Câmpeni. Ve­nise mai curând ca de obiceiu. Venea uşor că aducea marfă cinstită. Inimi nobile, suflete curate, fără pic de rău­tate ci cu dorul de a-şi vedea prietenii şi cunoscuţii. De prin uşile vagoanelor lume românească se scoboară. Cunoş­tinţele vechi se renoesc cu cei ce îi aşteaptă şi multe nouă să fac.

Birjarii îşi încoardă caii cu frânele întinse şi în goară duc pe cei sosiţi la cvartirele destinate. Am plecat în urma lor. Numai acum dupăce îi văd pache- taţi în trăsuri începe a-mi dispărea greutatea ce îmi apăsa sufletul, că: da dacă n u vor ven i ? « ...

Până îşi fac damele toaletele am dat pe la bancă pentru a mă aprovi ziona cu un avans aşa mai modest şi când colo, cassarul — ca’n palmă, li se încredinţase postul de supraveghetor peste prânzul comun pregătit escursio- niştilorl Era acolo şi c ite a i... Vreo carte pentru pregătirea bucatelor, — credeţi ? •., Nu!. . . A ltceva . . . Lucruri literarei... »Leonat din Longobarda şi frumoasa Dorofata«!. . . Buze'e Si scli­peau, unse cu unsoare ; secretul îl trada că gustase din mâncările gustoase! . . .

Un »mecenate« s’a hotărât să le dea un prânz festiv în »Sala festivă« a băncii româneşti, cu concursul cassarului nos­tru ca — supraveghetor. Am spus*o asta mai de multe ori, că femeia să nu se facă oficiantă«!

Cei invitaţi la prânz se aduna şi eu ca nepoftit mă departl. . .

-- >După friptură mai urmează ceva«? întreb eu chelnerul!

— >Nu«l. . .— »Atunci adu trei deţi« . .O servitoare dă năvală pe rşe,

roşe ca racul la faţă şi într’un ton po­runcitor zice:

— »Domnule! Stăpânul te aşteaptă cu piânzui; toţi escursioniştii au sosit nu-i mai face să aştep te!...

— »N’am fost invitat«!. . .— »Ba, da«!. ..— »Cine ţi-a spus«! . . .— »Stăpânul»!...— >E{, da m e nu mi a spus«! . ..

celălalt şi să fiu ascultat.. Gingaşa co­pilă credea că-ţi face un serviciu.

Mat. Şi tot eu i-am făcut un ser­viciu destul de însemnat.

Axei. Fără să ştiţi... Şi tocmai din cauza asta e atât de comică întâmpla­rea.

Mat. Ai dreptate. Asta e partea comică a lucrului.

Axei. îndată se lăţi vestea, că am fî logodiţi în taină şi că Laura ne ser­veşte ca paratrăsnet... Din cauza ei am trebuit să sfârşesc totul.

Mat. Da, da ai surprins pe atâţia.Axei. Chiar pe d-ta singură — de

Laura şi de părinţii ei nici nu vorbesc. Dar cel mai rău e, că mi-am surprins şi fericirea mea.

Mat. Ce voeşti să spui?Axei. Ştiam prea bine, că Laura

e o copilă mică. Nădăjduiam, că va

— »Pleacă îndată; mă grăbesc«!... Şi mita pe uşe afară.

Ce poate fi asta?! Trebue să fie vre o greşală la mijloci . . . Totuşi mă duc!!. . .

Al naibi de »Stăpân« mi-a tras o păcăleală fără săpun — cum am zice iM’a invitat la masă sătul! . . . Ce să-i fa c i? ! ... »Dinte pentru dinte«!!.

Mai dăunăzi — pe când crastaveţii muraţi era noutate — ara luat parte iarăşi la masa-i bogată şi cum am in­trat pe poartă un miros ademiaitor o friptură de purcel m’a lovit peste nas. La masă s’a servit primadată altceva cu crastaveţi. Mă îmbia din toată inima şi îmi recomanda bunătatea crastav8- ţilor. Dar l-am păcălit, că mi-am reser- vat stomacul pentru friptura de purcel!...

La masa i întinsă eram mulţi! Ne priveam,cu dragoste de soră şi frate! Ne povesteam poveştile de bucurie şi tristeţe şi din poveşti şi prin poveşti ne ştudiam calităţile, intelectualul, modul de cugetare, gradul bhltură s. c. 1. unele a altora şi alţii a unoră!, . .

Trec minutele; trec oarele şi tim­pul trece repede; iar vestea sosirei es- cursioniştiior ajunge la Abrud!

»Facem o primblare prin »Podari«! Plecăm mai părecheşte, mai în disor- dine şi repede impopulăm. »Podurile«.

— »Ce-i frate ioane, cum îţi place pe la noi«?

— »îmi place măă«! Aerul acesta de brad e de nepreţuit! . . . şi să vedea cum pieptul ii să umflă şi piu* mânile îi se premenesc cu aerul de brad.

N’apucară să guste în deajuns din bunătăţile naturei oferite îu »Poduri« şi o ceată de dame, domni din Abrud, căutau escursioniştii. Au venit cu trenul de şease oare şi să re’ntorc cu cel de şeapte şi jumătate, şi a venit numai să le spună:

»Vineri dimineaţa vă aşteptăm la gara«!

Escursioniştii au un şef, bărbat mai în etate, om simpatic, căruia îi place să îl întitulam: ygregariu al p a r t i­d u lu i n a ţio n a l vomăm..

Ei propunea, dispunea şi dicta în cele politice, nu se amesteca în afaceri rituali, iar secretariul — Vaier — pe care îl ţinea tot în apropiere, la înde­mână, executa ordinele.

Iu cele rituale protopopul cu lectorul dispunea şi lor trebuea să li să spună necondiţionat şi preşedintele.

Dealtfeliu cea mai, perfectă ar­monie exista între aceşti conducători. Ici colea dacă să mai iveşte câte o mică di- vergenţă între preşedinte şi lector dar şi aceasta e numai formală nu însă şi esenţială.

— «li prea despot preşedintele ăsta»! — îmi spunea lectorul. «Ei aş­teaptă şi la vizite, când secretariul său ridică mâna în sus să întrerup ori şi ce conversaţie, să sar de pe scaun şi să p lec ! ... Apoi frate, să mă ierţi, nu sunt copil, ci tată de familie, iar aşa o supunere oarbă nu o pot accepta!... Şi de aci încolo ori şi ce cuvânt al pre­şedintelui era esplicat şi tălmăcit ten­denţios.

Ne aşezăm la cină! Protopopul dă binecuvântarea şi lectorul îşi face slujba.

S’a servit cinci piese d'ntre cari patru să încep cu litera F. şi Baimoşui. Ca să ştie şi cei ce nu au fost în escursiune meuuul cinei, cetiţ-îl: .Porc (Şuncă), Păstrăvi, Purcel, P ră ji­tură, pe cari le inmoiam des cu vin dela Şiriai. . .

— «La cina noastră iubite lectore, litera p a prevalat, dar să ne ferim de un cuvânt ce îşi are începutul tot aşa! Şti care o ?» . . .

— «Păcatul!» . . .— «Curată socoteală!»

creşte când va fî cuprinsă de valurile amorului. Amorul nu se apropie; floa­rea nu voeşte să se deschidă, şi eu nu sunt în stare, să încălzesc' atmosfera. Dar d-ta eşti în stare, — d-ta în care s-au întrupat primele ei dorinţi, — d-ta, care pricepi aşa de admirabil, să jertfeşti altora bucuriile d-tale... E poate şi vina d-tale, că acest eveni­ment însemnat al vieţii a surprins-o atât de puţin pregătită. Eşti deci înda­torată s’o sfătueşti la proxima ocazie, să părăsească părinţii ei şi să se lase răpită de iubirea mea.

Matilda. Eu — ? (Pauză)Axei. Nu voeşti ?Matilda Nu.Axei. De ce ? O iubeşti doară ?Matilda. Da 1 Dar ..Axei .. Fio voia d-tale! D-ta

eşti mai înzestrată decât noi şi cu­noşti mai multe căi cătră inimă... Dacă

— «Rezon!. . . Şi dacă totuşi.. . dăm dispenzaţie.. .

Trecuse deabinele douăsprezece, secretariul ridică mâna, prota face slujba; lectorul o . . . încurcă şi noi hohotind plecăm.. .

La orele şapte dimineaţa escursio­niştii cu trăsuri pleacă pe Arieş în sus la Vidra. Să duc să vadă acel local sfânt, care a găzduit pe eroul nostru naţional şi geniul neamului românesc Avram Iancu; să duc să vadă păreţii şi copcrişul acelei case, care a fost în stare să-i cuprindă o minte şi un suflet atât de mare; să ştie unde a născut ş' unde şi-a petrecut anii copilării.. . Şi după două ore de călătorie stăm cu capetele descoperite înaintea sfântului lăcaş şi ca într’o mănăstire, cu pietatea recerută, rând pe rând, dame, domni întrăm, vizităm, ne eternizăm numele in albumul destinat şi pe urmă proto- pul rosteşte rugăciunea «Tatăl nostru» şi veteranul protopop penzionat, Neneş — om peste 70 ani — cântă cu multă evlavie: «Cu sfinţii odichneşte».. .

La Intrare se vede cum — mai anii trecuţi — un om mizerabil, fără suflet şi Dumnezeu s’a încercat să dea foc sfântului lăcaş, să îl şteargă de pe faţa pământului! . . . Dar n’a reuşit că Dumnezeu n’a vrut a şa l. . .

Prin curte o patrulă de gendarmi se primblă. Toţi se întrebau ce caută aceste lighioane ale guvernului p’aici?.. Şi minune!... numai eu am putut des- lega enigma!. . . Le-am spus, că guver­nul e guvern unguresc, că puterea e în mâna lui şi că el din dragostea şi iubirea neţermurită ce o are faţă de toţi Românii, s-a hotărât să ni-o gri- jiască şi păstreze această relicvie naţio­nală, căci mai ş t i ? . . . cazul precedent! şi probabil că acuma Turdeuii au venit să ne-o fure to tal!.. Ei, al dracului mai e guvernul nostru, nu îl poţi prinde cu una cu două!..

Ne-am depărtat la «Dealul melci­lor» şi «Cataract».

Dorel! Sărmanul de Dorel!!.. . Doar în vieaţa mea nu am avut ciasuri mai triste, ca acele petrecute sub «Cata­ract!» . . .

O damă, frum .. . . n’am să o des­criu . . . m’a blamat.. . îmi întinde o cunună de urzici cu cuvintele:

«Lui Dorel pentru m erite!»..Una la mână!. .A doua: Când era să îmbucăm

ceva.. . puţiu de to t . . . un escursionist mai bătrân îmi zice:

— «Mi-am uitat brişcă acasă şi n’am aproape nici un dinte în gură, fă bine împrumută-’mi briceagul d’nitale să mâne eu întâiu!»

— «Poftiml». . . Şi până a gătat cu mâncatul

s’a isprăvit şi cu raerindea, iar eu am rămas cu brişcă unsă!. . .

Pe la două ore p. m. am ajuns acasă ia Câmpeni. Am vizitat mormin­tele tribunilor: Nicolau Corcheş şi Mi- chail Androica, bisericele, şcoalele, iar seara s-a dat o cină comună, la care a luat parte aproape toată inteliginţă ro­mână din Câmpeni.

S’a vorbit mult!... S’a mâncat. . . S’a heut... S’a to a sta t... S’a cântat puţin . . . si s’au terminat agendele zilei!. . . .

Dorel.

— Convocări. —Onoraţii membri ai despărţămân­

tului Agnita al «Asociaţiunii pentru li­teratura română şi cultura poporului român», constătător din comunele cer­cului administrativ al Agnitei, precum şi toţi sprijinitorii culturii româneşti sunt invitaţi la adunarea generală ce se va ţinea în 15/28 August a. c. la 2

in discuţiile noastre despre inimă?! îţi dai părerea, îmi amintesc fără să vreau versuri din bătrâne cântece poporale, cari cuprind în două şire poezia între­gului cântec...

Matilda. Nu pentru întaiaşi dată aud din gura d-tale vorbe dulci şl lin­guşitoare.

Axei. Eu mă linguşesc ? Tocmai lucrul, de care te rog, dovedeşte ca prisosinţă cât de mare, e...

Matilda. Ajunge, ajunge! Nu fac nimic !

Axei. Dece ? Fii măcar sinceră !Matilda. Pentru... a h . pentru (Ese)Axei. Ce ţi-a cauzat neplăceri ?

(Matilda se opreşte, parcă ar voi să-i răspundă. Ese însă în grabă.)

(Va minai.

ore d. a. în comuna Şolumberg cu ur­mătorul program:

1. Deschiderea adunării; 2. Ra­portul secretarului; 3. Raportul cassa- ru lu i; 4. Alegerea unei comisiuni pen­tru cenzurarea rapoartelor de sub 2 şi 3 ; 5. Alegerea unei comisiuni pentru înscrierea de membri noi şi încassarea taxelor dela membrii vechi ; 6 Decidere asupra propunerii comitetului cu pri­vire la întregirea despărţământului; 7. Disertaţiuni; 8 Rapoartele comisiuniior ; 9. Alegerea delegaţilor pentru adunarea generală; 10. Eventuale propuneri j,încadrele statutelor; 11. Deschiderea es- poziţiei de ţâsături şi lucruri de mână femeeşti ; 12. închiderea adunării.

Agnita 3/16 August 1912.loachim Muntean,

direct, desp.*Comitetul desp. Tăşnad al «Aso­

ciaţiunii» învîtă la a Vl-a adunare cer- cuală împreunată cu petrecere cu dans, care se va ţinea în 1 Sept. st. n. a. c. în comuna Silvaş (Tasnâdszilvâs). Pro­grama: 1. La 8 oare începutul Sf. Li- turgii. 2. La 11 oare adunarea cercualâ a despărţământului, sub durata căreia d l advocat Dr. Alexandru Aciu va ţi­nea prelegere poporală. 3. La amiaz banchet. 4. Seara petrecere cu dans.

*Desp. Nocrich al Asoc. invită pe

toţi membrii şi sprijinitorii săi la adu­narea gen., ce se va ţinea în comuna Hosman, în 15/28 Aug. (St. Maria), ora 1 d. a. — La ora 4, producţiune tea­trală şi petrecere cu dans.

Teatru, concerte şi petreceri,ln Sângeorgiul de Murăş. InteJi-

ginţa română din SângeorgiuI-de-Murăş şi jur invită la petrecerea de vară, ce se va ţinea cu ocasiunea adunării ge­neral e a despărţământului Murăş-Oşor- heiu ai «Asociaţiunii pentru literatura şi cultura poporului român», în Sân- georgiul-de-Murăş, Ia 28 August st. n. 1912. în şcoala română de acolo. Veni­tul curat este destinat în favorul şcolii

Pe Bârgâu. Tinerimea studioasă de pe valea Bârgăului invită la petre­cerea de vară cu dans ce se va aranja Mercuri în 28 August st. n. 1912 în hotelul «Comunal» din Borgopruod.

In Bdseşti. Corul bisericesc din Băseşti invită Ja concertul şi reprezen­taţia teatrală urmată de dans, care se va ţinea în Băseşti, la 28 August, st. n. în şcoala română din loc, în favorul corului. Programa: Kir Zuliaridi, co­medie într’un act de V. Alexandri.

ULTIME ŞTIRI.Gonstantiaopol, 21 August.

Fostul ministru de război, senato­rul general Salih paşa, a fo9t nu­mit ministru de lucrări publice. Portofoliul internelor a fost oferit fostului Valiu de Janica Aii Riza- bei, albanez, a cărui numire pare sigură.

Belgrad 21 August. Ştiri par­ticulare primite din Ueskueb a- nunţă că trupe noui au fost trimise în Koepruli. Populaţia credincioasă guvernului a primit din partea autorităţilor arme astfel ca la un moment dat să poată lupta ală­turea de trupe pentru restabilirea ordinei.

Salonic, 21 August. In timpul zilei de eri au plecat noui trans­porturi de trupe la Veles, unde se fac pregătiri pentru a preîn­tâmpina o acţiune de întoarcere a arnăuţiior. Comandantul corpu­lui de armată din Salonic a fost însărcinat cu comanda trupelor concentrate ia Veles, unde va sosi şi comandantul de la Monastir. Drumul spre Veles e închis din cauza excitaţiunii care domneşte acolo. Ştirile din (Jeskub declară, că acolo şituaţiunea este foarte încordată. Multe familii părăsesc Ueskiibul.

POSTA REDACŢIEI.Agenor. Nu ţi-am trimis încredinţarea,

căci n’am voit să te expui. Încolo toate bune.Mai multora. Rugăm pe corespondenţii

noştri să timbreze corăspunzător scrisorile a- dresate nouă, ca să uu fim siliţi a piăti porto dublu şi mai mult chiar.

Proprietar:Tip. A. Mureşianu : Branisce & Comp

Redactor responzabil: loan Brotea.

N E U M A N N Fondat la 1845.

T A I L L E U R . Furnisorul curţii imp. regale şi camerlale

V estm inte pen tru domni, băeţi

şi fete, gata şi la comandă

Pagina 4. G A Z E T E I . T R A N S I L V A N I A Nr. 174—1912.

Avem onoare a ruga On. public care petrece in viligiatură în Braşov şi prejurime, a vizita firma

T T Z D - ^ - S r <& ; M E Z S A E Ocroitorie pentru bărbaţi a căror prăvălie principală să află în B udapesta IV. E sk ü t-tér Nr, 6,

, A deschis F ilia la , Braşov strada V ăm ei Nr. 9 la „Old E n glan d “, magazinul de mode al firmei M a r t o n L á s z l ó , unde se |lucrează din stofe engleze după măsură costume pentru bărbaţi, croială ireproşabilă, după cea mai nouă modă engleză şi francesă.

. » « à _

Tot locul cu umezeală se poate usca folosind

WatproofCel mai perfect preservativ a isoîăiei apei suterane, usca-

rea zidurilor şi a fasadelor.Garantăm pentru oricare lucrare.Procedeu iute, sigur şi cel mai ieftin.Vânzare de Watproof numai la

Duşoiu & LeucăA rhitecţi, antreprenori de zidiri.

Braşov, Târgul Cailor 4, Telefon. 238.

I Untul nostru pentru eleat Primase d;stinge:

prin GrVLstu-1 escelexxt. ţf0fpasterisăm smântână;

prin puţinul conţinut de apăţfS1spălăm bine untul.

prin Form a plăcută şi pachetare cu atenţiune,căci noi nu econom sim hârtia de pergament pe cos­tul curăţeniei.Cu toate acestea Untul pentru Ceai Prima al nos­

tru este cel mai ieftin în târg.Untul pentru ceai Prima al nostru se capătă în toata

prăvăliile şi la toţi cari duc laptele nostruCereţi e sp r e s productul n ostru .

în so ţirea Lăptărfei. IO X O O O O Û C QOQOÜQ X O0 0 0 0 0 0 ~ C <

. I . F O L Y O V I T S s t o c .

Itr ich-Ujhe ly i,oXXXoXX8O

Ho

XOOoX

BRAŞOV, Târg« grâului Nr. 4.

Mare asortiment In stofe moderne pentru dame şi bărbaţi.Stofe de haine şi Albituri.

Trusouri complete.O Serviciu prom pt! P re ţu ri ieftine!OO

XXoXXXooo

O O X O O O O O O O O O O X O O O O O O O O O O O O O Xi

Magazin de concurentă,Strada Porţii Nr. 59, vis-ă-vis cu hote1! „f oroană“.

Puteţiumpăra cu preţuri ieftine şi fixe : dantele panglice, trodârîe, couverte pentru pat- covoare- ciorapi, albituri ba' tiste, umbrele de soareşi ploae, bastoane, cravate, corsete a- grafe, perii de ainţi, săpunuri si parfumuri.

Cu stimă :

25.— Adolf Rozenfeld.

uXJJ

J. L. & A. HesshaimerBRAŞOV.

97la le-CLl a llo “ .

nVJ

C asă fon d ată iii an u l 1§43 .Magazin cu diferite mărfuri de coloniale, bă-

că ii şi văpseli.

Mare prăjitorie de caiea: Cafea prăjită,cafea măcinată, cafea turcească etc.

r iV-Jît

în fiecare stil şi execuţie, s e g ă ­s e s c i e f t i n e , şi pe lângă cele mai avantajioase condiţii la

Asociaţiunea de vânzare de mobile,S t x s u d .s u ■ '\7 'su x x x ii I T r o 3 6 .

Tot aci se găses- d o r m it o a r e , e l e g a n t e , s o f r a ^ e il, o d ă i p e n t r u d o m n i ş l a l t e a r a n ­

j a m e n t e i U lter io a re .

Covoare de Talnay n preţul f brice! se capătă numai tici,

— — Se serveşte cu preliminare de preţuri gratuit. — —

Pubiicaţiune.In 16 Septemvrie a. c. la 9

oare a m. se va ţioea în cance­laria din Csernâtfalu a adminia- taţiunii pădurilor oraşului Braşov din revirul O ^âncz-Z.zin licitaţi- unea cu oferte închise peutru da­rea în arândă a următoarelor pă­şuni de munte şi pădure.

a) In revirul Satulung al ora­şului Braşov.

Muntele Cailor: păşune de munte 502.42 jug. cat. păşune de pădure 333.02 jug. cat. la olaltă 805.44 jug., preţul de strigare: 2180 coroane.

Picioru Capiii: păşune do munte 338.55 jug. cat., păşune de pădure 816.10 jug. cat. la clal’ă 1154.65 jug. cat., preţul de stri­gare: 1070 coroane.

Roşea: păşune de pădure 2199.08 jug. c a t , păşune de munte 135.18 jug. cat, la olaltă 2334.26 jug. cat., preţul de strigare: 1645 coroane.

Ciucaşiu: păşune de muute 249.66 jug, cat., păşune de pădure 1307.89 jug. cat. laolaltă 1557.55 jug. cat., preţul de strigare: 607 coroane.

Zanoga bratocia : păşune de munte 277.64 jug cat, păşune de pădure 953.75 jng. cat., la olaltă 1231.39 jug. cat., preţul de stri-

gaie 1755 ccroai e.b) In revirul Csernât al ora­

şului Braşov.Paltin: păşune de munte

367.83 jug. cat , păşune de pădure 653.35 jug. cat., la olaltă 1021.18 jug. cat., preţu! de strigare : 1700 coroane.

Zenoga lui Nan dosu piele: păşune de munte 551.87 jug. cat., păşune de pădure 338.61 jug. cat., la olaialtă 890.18 jug. cat., preţul de strigare: 1720 coroane.

c) Jn revirul Zizin al oraşu­lui Braşov.

Piatra-laptelui : păşune de munte 295.04 jug. cat., păşune de pădure 563.70 jug. cat. la olaltă 868.74 jug. cat. preţul de strigare 1100 coroane.

Sipotu: păşune de munte 286 94 jud. c a t, păşune de pădu­re 447.98 jug, cat., la olaltă 734.92 jug. cat.

La oferte sunt a se alătura 10% vadiu.

Condiţiunile de licitaţie şi ale conţi actului se pot lua în vedere în cancelaria subscrisei admim ;is- traţii din Osernatu Lunia şi Sâm­băta în fiecare săptămână.

Csernâtu, în luna August 1912.

Administraţia pădurilor oraşului Braşov diri revirul O Sáncz Ziz*n.

R e i s z M i k s a .

Un Comis tinăr şi un învăţăcel

care pricep pe lâDgă limba română, cea germană şi maghiara găsesc condiţiune Ia Firma N. Grădinar magazin de Coloniale.

Braşov strada neagră Nr. 1 1—6.

2STOHÏ ItTOTl!

L U D O V IC A SOSSfrizerlţă de teatru! . . .

— Primul atelier de frizat pentru dame - Str. Hirclier 5. Tis-ă-ris cu Redouta.

Împletituri de păr, bucle, asor­timent mare de păr. Frizuri de bal, spălat de cap cu aparat mo­dern de uscat, masage do obraz, manicure. îngrijirea părului cu sistem american, vopsire de păr. etc. Totfelul de lucrări de păr se face în execuţia cea

mai frumoasă.

Se cum pără păr căzut,

Bnutură exce­llent ă şi ( u gust t un, care pro

Âduce sânge. - jReco inand ii&de medici contra boalei de ane

deiuie, lipsă sânge, nervosj, taté, recouTjj

lescenţă. — Inntuiţeară producerei sângelui, îărinfl d muşchii şi nervi dă apetit fără a avea ceva urmiri neplăcute asupra stomacului sau la d’nt'.

Preţul unei sticle mari Cor. 3.50, una mică Cor. 2.—. Se capătă în toate farmaciile.

Depozitul principal 'a :GUIPO FABRITIUS

farm acist in Slbllu.

Sz. 658/912. Irizto község eljárási,

Hirdetmény.Krizba község f. évi septem-

bér 23 án délután 3 órakor haszon­bérbe adja nyilvános szóbeli árve­résen a községi korcsmáját.

A bérlet 1913 jan. 1-től 3 é- vre terjed.

Kikiáíltási ár 2000 Korona, J Bánatpénz 200 Korona. ■ Zárt ajánlatok is elfogadta/-

nak ha azok a feltételeknek meg­felelőén állitatnak ki ésadatnakbe,

Úgy az árverési minta szerző­dési feltételek megtekinthetők s községi jegyző irodájában.

Krizba, 1912 aug. 17.Ferencz Antal,

jegyző.

F a b r i c ă de mobi leBékéscsaba,

■A.xxd-xsui3íS!37- -ú .t .Mobile moderne de calitate superioară.

Nagyvárad,Z S á l x o c z i i o . t .

Preţuri convenabile.

Braşov,Provizor S tx a .c 3 .S u lVLXXgrëu 3 3 .

Aranjare completă de locuinţe cu mobile.

mumTIPARUL TIPOGRAFIEI A. MUREŞIANU: BRA. .1CE & 0 0 MP, BRAŞOV.