Cu bancile goaleCu pasi vioi si cu emotii am intrat in clasa care urma sa ne schimbe viata in urmatorii 4 ani. Ne-am cunoscut, ne-am certat, ne-am placut, ne-am inteles, ne-am iubit. Noi intre noi..Te simti oarecum implinit pentru ca treci intr-o noua etapa a vietii de adult. Dar pe de alta parte nu iti vine sa crezi cum au zburat aniiParca ieri ne intrebam ma asculta? nu ma asculta? ne da azi test? ne pune absenti?..parca ieri. Timpul este un fenomen al vietii care nu se poate explica si nu are nicio mila pentru niciunul din noi. Trebuie trait la momentul actual,si chiar daca o faci si chiar daca nu, amintirile sunt cele care vor ramane cu noi indiferent unde ne vom afla toti, separat.Cu siguranta ne vom aminti cu zambetul pe buze de momentele in care tremuram cand ne venea randu la tabla la ora de mate, vom rade si vom plange de dorul anilor de liceu. Locul unde am invatat toti cu adevarat ce inseamna prima iubire,primul fluturas in stomac ,primul bal, primul dans deosebit, primul majorat, prima petrecere adevarata. Cu siguranta avem multe amintiri de de neuitat, si ne va fi dor mai mult sau mai putin de anii de liceu. Imi va fi dor sa ajung la scoala in fiecare dimineata sa ma sperii de fatza celei mai bune prietene care de obicei se uita incruntat si daca e fericita si daca e nervoasa. Sa ma pun in banca mea si sa ne salutam cand intram in clasa ( de obicei cand ajungeam printre primii tot timpu prindeam o discutie despre profu de mate) si sa continuam sa dezbatem subiectul. Sa intre mistocarul clasei aruncandu-si geanta hazliu si smecheresc pe banca si urland o replica noua aproape lunar. Imi va fi dor sa tremuram toate inainte de mate,sa plangem ca ceva nu ni s-ar parea corect si sa radem la fiecare gluma din timpu orei,sau fiecare replica amuzanta care o mai zicea un profesor de la sine. Liceu, cimitir Al tineretii mele!