liceul cu program sportiv “nicolae rotaru” constanța ...lpsconstanta.ro/revista2015.pdf · 17....

CITIUS AltiusFORTIUS

Liceul cu Program Sportiv “Nicolae Rotaru” Constanța

MENS SANA IN CORPORE SANO

Interviu cuSimona Popescu

DespreFacebook

Atletul Valentin Scanghel

Quentin JeromeTarantino

Numărul 3 - Decembrie 2014

Cuprins2. Mens Sana In Corpore Sano

4. Quentin Jerome Tarantino

1. Pentru început

6. Despre Facebook

8. De ce chiulesc elevii?

10. Noile Mitologii

12. Atletul constănțean Valentin Scanghel se prezintă la persoana a III-a

14. Interviu cu Simona Popescu

16. Părerile elevilor

17. Ghidul Îndrăgostitului

18. Matematica în sport

20. Paraziții

22. Destin și alegere liberă

24. Știați că...

26. Texte de adio...

Pentru început...

“Sunt și alte valori mai importante de ur-mat și nu fii prost doar pentru că e drumul cel mai ușor de învățat.

Fiecare dintre noi e înzestrat cu infinite puteri, dar știi tu, e paradoxal timpul și e complicat să fie simplu. Am studiat, sunt informat, pregătit pentru cauză, e uimi-tor câte găseștidacă știi ce să cauți...

Cercetează, studiază, reprezintă-te! În aceste vremuri tulburi tre’ să gândim lim-pede!”

Omu Gnom

MENS SANA IN CORPORE SANO

Teodor Milea, clasa a XII-a D

În jurul meu toată lumea este preocupată să ducă o viaţă sănătoasă. Femeile ţin dietă, barbaţii renunţă la fumat şi tot mai mulţi fac sport. Am 17 ani şi pentru mine o viaţă sănătoasă înseamnă lucruri frumoase, fireşti pe care le pot numi “hobby-uri”. Şi toţi prietenii mei gândesc la fel când vine vorba despre sport şi muzică, ceea ce pentru noi înseamnă distracţie. Te simţi super când eşti împreună cu prietenii sau colegii într-o competiţie sportivă. Simţi bucuria, entuziasmul şi satisfacţia victoriei, mai ales dacă ai ca adversară o echipă din alt liceu. Când suntem pe teren devenim o echipă în adevăratul sens al cuvântului, suntem mai uniţi, mai atenţi, ne respectăm şi înfruntăm mai uşor orice provocare. Sportul ne ajută să ne dezvoltăm fizic armonios, iar sportul în echipă ne ajută să ne dezvoltăm şi unele abilitaţi cum ar fi autocontrolul, încrederea în sine, comunicarea, colaborarea. Dacă participăm la competiţii mai mari întâlnim tineri de aceeaşi vârstă cu noi, aflăm despre hobby-urile lor, ne facem prieteni noi.

Când nu sunt pe teren, când mă plimb sau când merg cu bicicleta, ascult muzică Ritmul îmi dă energie, mă face mai vesel, mai bucuros, mă relaxează. Tinerii îşi aleg melodiile pe care le ascultă în funcţie de mesajul acestora. Muzica este de fapt ecoul trăirilor noastre, versurile spun de multe ori ceea ce noi gândim. De câte ori mă întâlnesc cu prietenii, ascultăm muzică, fredonăm împreună şi dansăm.

Elevii noștri...

2 Citius! Altius! Fortius! | Decembrie 2014

Elevii noștri...

Combinaţia dintre muzică şi sport determină stilul fiecăruia: dacă joci baschet îţi place să aculţi rap, deoarece sunt foarte asemănătoare. Pentru a fi bun în practi-carea acestora, ai nevoie de o minte ageră, astfel încât să poţi duce la capăt acţiunea sau versul, atunci când acţionezi pe teren sau cânţi, fără să te încurci, fară nicio problemă. Toţi tinerii au modele, idoli în sport sau în muzică. Unul dintre idolii mei este Ron Artes, joacă in NBA din anul 1999 şi a făcut parte din multe echipe mari. A început prin a juca la echipa Chicago Bulls în anii 1999-2002, iar din 2009 joacă pentru echipa L.A Lakers. În 2004 a fost cel mai bun apărător primind şi pre-miul NBA Defensive Player of the Year. În Octombrie 2006 a scos un album numit My World, în care a cântat impreună cu P. Daddy, Juvenile, Mike Jones, Nature şi Capone. El reuşeşte să fie un jucător de bază al echipei sale şi, în același timp, să compună muzică. Dacă vrei să ai o minte sănătoasă într-un corp sănătos, bucură-te, fă sport, ascultă muzică şi dansează împreună cu prietenii tăi!

Citius! Altius! Fortius! | Decembrie 2014 3

Carte, muzică și joc

Quentin Jerome TarantinoAndrei Botezatu, clasa a XII-a A

Quentin a abandonat şcoala la vârsta de 17 ani pentru a avea diferite slujbe. La 22 de ani, a găsit un al doilea cămin în Arhivele Video din Manhattan Beach, unde cunoştinţele sale vaste despre filme-le vechi i-au fost în cele din urmă de fo-los. Având colaboratori ca Roger Avery si Jerry Martinez, Tarantino a transfor-mat Arhivele Video într-o şcoală de film improvizată. După ce a lucrat cu Avery şi alţi câțiva prieteni la filmul My Best Friend’s Wedding, un film dur de talia lui Clerks şi a lui Kevin Smith, Tarantino a petrecut mai mulţi ani plini de frustrări scriind şi încercând să lanseze două sce-narii, fiecare intenţionat să fie debutul său regizoral. Parţial din frustrarea creată de dificultăţile cu care s-a confruntat la re-alizarea unui „film adevărat” ca un scrii-tor necunoscut care regizează, Tarantino a scris Reservoir Dogs în 1991.

Din fericire pentru Quentin, Lawrence Bender a citit şi a fost impresionat de scenariul pentru Dogs. El l-a rugat pe Tarantino să îi acorde timp de o lună pentru a încerca să îl transforme într-un „film real”. Bender a dat scenariul actorului Harvey Keitel, iar entuziasmul lui Keitel a atras mai mulţi actori buni şi în cele din urmă filmul are un buget decent de producţie. Reserovir Dogs a avut un succes fenomenal, mai întâi la Festivalul de Film din Sundance şi apoi în toată lumea, cu o echipă care a ajuns să îi includă pe Michael Madsen, Steve Buscemi, Tim Roth, Laurence Tierney, Chris Penn si Tarantino. După o pauză de trei ani, Tarantino a scris şi a regizat Jackie Brown în 1997, un film poliţist pe baza romanului lui Elmore Leonard.


Probabil că unul dintre cei mai mari regizori este Quentin Tarantino. La vârsta de 2 ani, Jerome s-a mutat împreună cu mama sa în South Bay, zonă la sud de Los Angeles. Vecinii lui din orașul Torrance erau o combinaţie dintre albi şi negri, iar el a fost expus unei game largi de influenţe cinemato-grafice. Filmele cu arte marţiale au continuat să ruleze în cartierele de ne-gri mult timp după ce epoca kung fu apusese în alte părți.

Carte, muzică, joc

Pam Grier a primit nominalizări atât la Globul de Aur, cât şi la Premiul SAG pentru interpretarea ei în rolul principal, iar actorul Robert Forster a fost nominalizat la un Premiu Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar. Primul obiectiv al carierei lui Tarantino a fost cel de a deveni actor şi a continuat să interpreteze roluri în propriile filme şi în filmele altora.

Cu partenerul său de producţie, Lawrence Bender, prin firma acestora A Band Apart Productions, Tarantino a fost producător executiv în filmul October Killing Zoe, regizat de Roger Avery.

În următorii ani care au trecut între lansarea lui Jackie Brown şi realizarea lui Kill Bill, Tarantino a muncit din greu la un film de război, Inglorious Bastards. Prin doar două filme şi câteva scenarii se impune un cinematograf conceput după o logică spațială şi temporală proprie, în care violenţa se îmbină cu umorul, parodia unui gen consacrat cu naturalismul situaţiilor. Fără îndoială unul dintre cele mai aşteptate filme ale anului este ultimul lui film: Django Unchained. Un film cu câteva interpretări excelente dar totodată este un film sângeros. Filme regizate de Quentin Tarantino: My Best Friend`s Birthday(1987); Reservoir Dogs(1992); Pulp Fiction(1994); Four Rooms(1995); Jackie Brown(1997); Kill Bill:Vol.1(2003); Kill Bill:Vol.2(2004); Frank Miller`s Sin City(2005); Grindhouse(2007); Death Proof(2007); Inglourious Bastards(2009); Django Un-chained(2012); Kill Bill: Vol.3(2014).

Sursa: www.cinemagia.ro


Elevii noștri...

Despre Faceboook Dacă este RĂU sau BUN pentru oameni

Claudiu Antoci, clasa a XII-a D

M-am uitat în lista de prieteni de pe facebook şi am văzut că există oameni care şi-au închis profilul. Am auzit oameni discutând despre asta, dacă să renunţe sau nu la facebook. Până acum nu m-am gândit la asta. Îmi place din anumite puncte de vedere. Îţi mai dă add un fost coleg de generală, vezi pe unde se mai plimbă o fostă colegă de care erai foarte îndrăgostit. Vezi tot felul de lucruri interesante sau mai puţin interesante. Ai oameni în listă care pun muzică mişto, vezi pe unde au mai fost unii etc. Este o realitate virtuală, fix aşa cum ne dorim să fie ea şi în viaţa noastră reală. Ne place să citim, scriem că mergem la teatru, film, operă. Dăm check-in când suntem într-un loc. Asta e periculos!!!

Am citit undeva că un tip a dat check-in că e la aeroport şi când s-a întors din vacanţă şi-a găsit casa spartă de hoţi. E tare asta! Să o arzi prieten pe facebook cu hoţul. Ăla vede statusul şi îţi fură din casă. E bine de ştiut! Pe facebook totul e frumos, în afară de 2, 3 poze cu câini decapitaţi de pe diverse site-uri dubioase care cică adună câte un euro să salveze câinii...mai sunt şi poze cu copilaşi bătuţi. Să vă uitaţi mai atent la paginile care postează astfel de poze, ele au şanse mari ca unii să poată profita de asta. Există site-uri care pun poze amuzante, peisaje frumoase, căţeluşi pufoşi şi dintr-o dată aruncă o poză cu un copil bătut de mama lui. Şi ne roagă să dăm share la poză, la fiecare share un dolar pleacă la copilul respectiv, doar că multe dintre ele sunt mizerii. Să revenim, în afară de excepţiile astea, pe facebook totul e frumos, doar prin prisma faptului că există numai un buton de LIKE, totul e clar că e de bine. Unii au mare grijă de con-turile lor, sunt atenţi la ce poze pun, apelează la photoshop, vor să fie impecabili. E un soi de machiaj, dacă în viaţa reală te fardezi de ce să nu o faci şi pe facebook?! Sunt conturi ale unor tipe de care te îndrăgosteşti instant. Am în listă câteva persoane. E frumos să le vezi pozele, unii chiar apreciază asta. Pentru alte fete chiar este un challenge să ajungă ca ea. Există Instagram, folosim tot felul de efecte, ne facem frumoşi... aşa suntem pe facebook, toţi suntem frumoşi, nu mai e ca pe vremea când făceam 24 sau 36 de poze cu aparatul ăla, kodak. Acum facem 1000 de poze, selectăm 5-6, le modificăm şi apoi le aruncăm pe facebook! Am auzit o discuţie între o fată şi un băiat care se certau pentru că el nu vrea să scrie şi pe facebook că este într-o relaţie cu ea. Treaba e chiar serioasă, nu e doar pentru amuzament, există încă un motiv de ceartă, ce a postat X, ce a postat Y, ce se întâmplă cu Z pentru că are statusuri dubioase. Primeşti like-uri, comentarii, unii se bucură, fosta ta iubită, şi tot aşa. Dacă treci dintr-o relaţie în single asta-i altă treabă, sunt unii care chiar dau like. Se bucură că ai scăpat de aia. Like-urile de despărţire gen “bine că ai scăpat de ... ăla”.


Elevii noștri...

Există apoi oamenii cu cont comun gen Ion şi Maria Popescu. Nu ştiu ce se întâmplă când se despart. Dacă fostul dă attending că merge joi în Club, există două variante: în cazul în care vrei să îl vezi, e simplu, hop după el în Club. Poţi ve-dea ce au făcut toţi prietenii tăi în weekend. X a fost la restaurant, Y a fost la mall, Z a stat în casă şi a văzut un film. Există şi aşa ceva: Casa lu’ Ion, ca să ştie lumea că omu’ e acasă şi nu are chef de zbenguială. Facebook-ul a devenit a doua noastră viaţă(casă), pentru unii e chiar pri-ma şi singura! Ne trăim viaţa pe facebook, dăm add, punem statusuri, comentăm, ne spunem durerile, ne lamentăm, ne văicărim, ne iubim, ne despărţim, renunţăm la fostul, ne împăcăm cu unul cu care am fost mai demult, ne lingem rănile, arătăm că ne este bine, aruncăm cu sta-tus-uri.

Dacă suntem singuri şi avem nevoie de atenţie ne facem 20 de poze zilnic şi le postăm din oră în oră. În faţa oglinzii, cu picioarele în nisip, cu mâna pe cana cu cafea etc. Poze cu ce mâncăm, poze cu unde vrem să mergem în vacanţă. O tonă de poze cu noi cu ajutorul programelor: CamWow, Instagram, Retuş, Photophop, Retri-ca etc. Sunt tari şi status-urile oamenilor: “sunt singură dar nu sunt disponibilă” , “nu meriţi să te iubesc” , “sunt prea bună pentru tine” , “am stat cu tine din milă” , “merit ceva mai bun”…etc. Am citit un motto genial la o tipă: “Dacă nu am 5000 de prieteni în listă nu înseamnă că nu am sute de cereri care aşteaptă! Ci doar că sunt mai selectivă”. Şi e adevărat! Ştiaţi că există noile reg-uli ale flirtului pe Facebook, SMS, e-mail? Puteţi să citiţi aici: Mai e o treabă tare, când te despărţi de cineva, după o relaţie, dacă ea te-a părăsit te mai mănâncă să vezi ce mai face, mai vorbeşti din când în când cu persoana respectivă, mai rar… ai rămas prieten pe facebook, o mai vezi din când în când, un check-in in club, unul pe plajă, o ai acolo pe facebook.

Pune poze, se mişcă după o perioadă poate mai schimbaţi nişte mesaje apoi pauză, apoi 2 like-uri de la ea, apoi 2 şi de la tine, apoi pauză, ne urmărim de la distanţă fără implicare.

Fără share, fără like. Aşa pe genul “văd tot ce faci, mă interesează… dar mă fac că nu te văd”. Şi tu faci acelaşi lucru. Probabil ce poze să pun pe facebook pen-tru că ea e acolo… în umbră, mă vede… ce poze pune ea? Se gandeşte? Aici ai 2 variante mari şi late, poze cu tot felul de tinere/tineri entuziasmaţi sau poze nor-male, decente etc. Prin mall, prin club, pe plajă etc. Se joacă de-a şoarecele şi pisica şi e chiar amuzant. Facebook-ul ăsta e al naibii de periculos! Îţi dă tag cineva într-o poză şi hop prietena ta te întreabă: ”ce e cu poza asta? Cine e fata aia? Unde erai aici?”. Există însă şi variantă simplă: „să nu vadă ea ce postezi tu, şi atunci faci ce vrei!”. Facebook-ul ăsta e şi rău şi bun, depinde cum îl foloseşti!

Inspiraţie:http://www.tpu.rohttp://ro.wikipedia.org/wiki/Facebookhttp://injineru.ro/2011/04/la-ce-e-bun-facebook/


De ce chiulesc elevii?Abdula Berna, clasa a XII-a D

Chiulul este probabil cea mai frecventă problemă într-o instituţie de învăţământ. Din generaţie în generaţie, elevii devin din ce în ce mai agitaţi, iar acest lucru duce la o mare debandadă, un haos total într-o sală de curs. Cu trecerea anilor respectul pentru un cadru didactic, respectul între colegi şi interesul pentru învăţătură se pierde tot mai mult. Sunt din ce în ce mai mulţi elevi exmatriculaţi sau repetenţi din cauza absenţelor într-un număr foarte mare. De foarte mulţi ani, cadrele didactice îşi pun intrebarea: “De ce chiulesc elevii?”, însă pare o întrebare fără răspuns. Cum altfel ar putea un cadru didactic să găsească un răspuns la această întrebare, dacă nu de la un elev? Fiecare elev găseşte diferite motive pentru a absenta. Cele mai frecvente motive de chiul sunt plictiseala sau dezinteresul pentru o anumită materie, întrebându-se mereu “Cu ce mă ajută pe mine această materie în viaţă? Nu mă întreabă nimeni cand merg în oraş for-mula benzenului!”. De obicei un elev, când nu s-a putut pregăti la o materie, preferă să ia o absenţă, decât o notă proastă. Un elev poate absenta chiar şi atunci când nu îi place un anumit profesor sau a luat o notă proastă la acel profesor, motiv pentru care încearcă să evite cât poate de mult materia respectivă

Elevii noștri...


Marea majoritate a elevilor chiulesc pentru simplul fapt că s-au plictisit, orele fiind prea plic-tisitoare şi găsesc altceva mult mai interesant şi distractiv de făcut, decât statul la şcoală.

O mică parte din chiulangii, sunt conştienţi că îşi fac rău prin chiul, deoarece riscă să aibă o medie foarte mică la purtare, să rămână cu situaţii neîncheiate sau chiar să rămână repetenţi.

Chiulangii se pot clasifica în foarte multe categorii. De exemplu:

- cei care nu înţeleg rostul şcolii: “Ce contează şcoala? Cu ce mă ajută pe mine?” -cei total dezinteresaţi de învăţătură, de viitorul lor -cei care sunt interesaţi într-o mică măsură de şcoală, dar aleg să nu fie prezenţi la orele de curs, având alte activităţi mai importante pentru ei -cei care frecventează orele de curs, doar atunci când se află într-o situaţie critică, şi multe alte categorii. O soluţie care ar putea să pună capăt acestei probleme ar fi modificarea sistemului de învăţământ, acesta fiind destul de obositor, atât pentru un elev, cât şi pentru un cadru didactic. Un alt lucru ar fi modificarea modului de predare, încât modul de predare să fie mai intere-sant, pentru a atrage elevul să fie prezent la predarea cursului şi să încerce să participe la lecţia de zi cu diferite păreri şi întrebări, ce-i stârnesc interesul. Cadrele didactice ar trebui să fie mai îngăduitoare atunci când un elev nu s-a putut pregăti pentru ora respectivă, având un motiv bine întemeiat. Dacă instituţiile de învăţământ ar avea o situaţie materială bună, ar fi indicat să se amenajeze sălile de curs încât să fie mai frumoase, în fiecare sală ar trebui să existe câte un computer pentru fiecare elev. Chiulangiii vor exista întotdeauna, însă problema aceasta ar putea fi rezolvată mai mult sau… mai puţin, căci întotdeauna vor exista elevi care să chiulească!

Elevii noștri...


Noile Mitologii Jérôme Garcin (coord.) Bianca Elena Poenariu, clasa a XI-a B

Pot spune că această carte are multe subiecte interesante începând cu primul capitol până la ultimul, dar unul dintre acestea se remarcă: SMS ( Serviciu de mesaje scurte) Majoritatea adolescenţilor folosesc această aplicaţie în mod repetat în fiecare zi. Unii cred că, dacă SMS inseamnă Serviciu de Mesaje Scurte, mesajele trebuie să fie cât mai scurte posibil, ba chiar încep să uite gramatica limbii române şi încep să scrie cât mai des pe caiete prescurtări de genul: “Cf? ( Ce mai faci?), Bn (Bine), Vno pn l mn (Vino până la mine), T besc ( Te iubesc), Cmz? ( Ce mai zici?)” Şi astea ar fi printre puţinele aşa-zise prescurtări. Graba în a scrie un mesaj sau plicitiseala apăsării pe taste o fi de vină?! Mai nou, nu eşti la modă dacă nu ai extraopţiunea cu cele mai multe SMS-uri sau dacă începi să te plângi la fete că nu mai ai SMS-uri ca să îi trimiţi iubitului înapoi. Aşadar, cum spune şi Didier Jacob, “omul se întoarce la stadiul de om, adică de animal”.

Pe vremuri, aceste prescurtări erau folosite în trimiterea telegramelor. Doar oamenii bogaţi îşi permiteau să trimită mesajele cât mai clare pentru că fiecare literă costa. Nu acelaşi lucru se întâmplă şi în ziua de astăzi. Scrisorile erau mult mai bune deoarece puteai înţelege mai bine cum este persoana cu care corespondezi, după caligrafie, manieră de exprimare, după modul în care aşează textul în pagină. Printr-un SMS persoana de la un capăt este Prinţul, cu intenţii bune, şi la celălalt capăt Spânul cu alte intenţii.


Elevii noștri...

Cum ar fi fost dacă aceste prescurtări ar fi fost folosite de Mihai Eminescu sau Ion Creangă. Textele lor ar fi ieşit cam aşa:

“- C t legeni, codrule, Fră ploaie, fră vânt, Cu crgile l pământ? - D c n m-aş legăna, Dak trc vrmea mea! Ziua scd , noaptea crt ş frzişul mi-l răreşte.(...)’’

(Ce te legeni? Mihai Eminescu varianta SMS)

“St cteodat şh-mi aduc amin c vremi şh c oam mai erau în părţ nst p cnd începm şh eu, drăgăliţă-Dmne, a mă ridik băieţaş l casa părinţ. mei, în stul Humuleşti, dn târg drpt pst apa Nt-ului; sat mare şh ve-sel, împărţit în 3 părţi, care se ţin tot d una: Vatra satului, Delenii șh Bejenii” ( Amintiri din copilărie – Ion Creangă varianta SMS)

Nu cred că toţi ar fi înţeles mesajul pe care cei doi mari artişti ar fi vrut să îl transmită, dacă textele lor ar fi fost scrise aşa. Toţi ar fi râs, pentru că unele lucruri ar fi fost înţelese greşit. Deci, nu poţi folosi mereu aceste prescurtări inventate.

Elevii noștri...

Nu este rău să foloseşti anumite prescurtări în anumite momente şi nici nu e rău să foloseşti SMS-urile, căci uneori te pot scoate din impas.

Unora le este greu să se adapteze cu acest tehnolimbaj, dar nu-i nimic, suntem în secolul vitezei şi cum spun unele vorbe bătrâneşti: „Lasă maică, o să prinzi din mers, nu ne ducem noi de râpă!”


Atletul constănțean Valentin Scanghel se prezintă la persoana a III-a

Valentin Scanghel, elev în clasa a XI-a A la Liceul cu Program Sportiv “Nico-lae Rotaru” din Constanţa, născut la data de 20.02.1998, a început să prac-tice atletismul din anul 2006. După o perioadă de tatonare, s-a axat pe pro-bele de sărituri şi viteză. Anul 2011 a reprezentat prima victorie din cariera sportivă, obţinând locul IV la triatlon. Dorinţa de autodepăşire a început să crească tot mai mult şi, după o muncă asiduă, a bifat primele medalii de aur la Campionatele de Copii (trei la număr), ce l-au impus în lotul naţional care a reprezentat România la Campionatele Mondiale de Copii (Ankara-Turcia).

Abnegaţia şi munca continuă l-au făcut să cucerească primele medalii internaţionale (bronz la săritura în lun-gime şi argint la ştafeta 4x100m). A fost prima izbândă din palmaresul care în-cepea să prindă contur al unui sportiv al liceului, unde au crescut atâţia cam-pioni de-a lungul timpului...

Au început să fie scrise articole în zi-are despre el. Când a fost întrebat care este reţeta succesului, el a răspuns sim-plu şi la obiect: “Munca de la antrena-ment, iubirea pentru atletism, preţuirea antrenorilor, sprijinul profesorilor de la liceu şi, nu în ultimul rând, dragostea familiei sunt cheia succesului în ceea ce fac”.

Sportivii noștri de ieri și de azi


Sportivii noștri de ieri și de azi

În diverse surse mass-media poţi citi: ‘‘Valentin Scanghel, de la CS Farul (antrenori Cecilia Gevat şi Alin Larion), a câştigat ieri proba de triplusalt a etapei întâi de la Cam-pionatul Naţional de sală pentru juniori 2, de la Bucureşti, stabilind un nou record naţional de juniori 3. Scanghel s-a impus cu 14,61 m, la mare distanţă de ocupantul locului se-cund, Cristian Constantin (LPS Constanţa; antrenoare Carmen Botea), care a sărit 13,30 m! De menţionat că Scanghel este junior 3, mai mic cu doi ani decât Constantin. Este un rezultat extraordinar. Valentin a sărit, în ordine, 14,26 m, 14,07 m, 14,35 m, iar ultima încercare a fost superbă, 14,61 m! Însă Vali poate obţine rezultate şi mai bune decât atât. Visăm la 15 m, şi nu cu ochii deschişi, ci plini de realism şi de opti-mism. Băiatul nostru, component al lotului naţional, îi calcă pe urme vicecampionului olimpic Marian Oprea, a declarat Alin Lari-on. Valentin Scanghel a evoluat ieri şi într-o a doua probă, săritura în înălţime, unde s-a clasat pe locul şase, cu 1,70 m. Evoluţia a fost însă mai mult de antrenament. Oricum, chiar şi aşa, promiţătorul atlet este în progres faţă de anul trecut, când cel mai bun rezultat al său a fost 1,62 m”. (sursa: Ziua de Constanţa, 01.02.2013)

Atletul constănţean Valentin Scang-hel, de la CS Farul (antrenori, Cecilia Gevat şi Alin Larion), a cucerit, astăzi, încă două medalii, ambele de bronz, la Campionatul Naţional de sală pentru juniori 2, de la Bacău. Valentin, care este încă junior 3 (deci mai mic decât alţi concurenţi de-ai săi), a urcat pe po-dium la 60 m garduri (8,53 s) şi la lun-gime (6,34 m). Sâmbătă, la triplusalt, Scanghel cucerise aurul, cu 14,43 m”. (sursa: realitatea.net, 24.02.2013)

“Atletul Valentin Scanghel, de la CS Farul Constanţa, a stabilit, ieri, la Bucureşti, un nou record naţional în proba de triplusalt a Campionatului Naţional, etapa 1 a juniorilor II. Sportivul antrenat de profesorii Cecilia Gevat şi Alin Larion a obţinut primul loc cu rezultatul de 14.61 metri. El s-a mai clasat şi pe locul IV la proba de 60 metri garduri, cu rezultatul 8.65 se-cunde”. (sursa: Cuget Liber, 04.02.2013)

Cele de mai sus sunt câteva din însemnările mass-media cu rezultate de vârf obținute de un atlet aflat la în-ceputul carierei sale.

“Tot ce este în atletism este extraordinar de frumos, mai ales atunci când zbori pe paşii de la triplu salt sau în zborul de la săritura în lun-gime oricând vezi un cer de un albastru infinit atunci când pluteşti deasupra ştachetei de la săritura în înălţime; atunci când eşti primul la 110m garduri şi tehnica îţi iese perfect eşti cel mai fericit de pe planetă şi uiţi chiar şi do-jenile profesorilor când nu ţi-ai făcut tema... şi-ţi spui în gând că nu o să se mai întâmple niciodată şi o să devii un elev model aşa cum eşti în sport”. (Valentin Scanghel)


Profesorii noștri...

Interviu cu Simona Popescu

Reporter: Selin Rașid, clasa a XII-a AReporter: Care a fost motivul pentru care aţi vrut să urmaţi această carieră? D-na Profesoară: Sunt profesor de peste 20 de ani şi am ales această profesie pentru că am admirat-o pe fosta mea profesoară de română pentru tot ceea ce ştia şi pentru că întotdeauna mi-am dorit să îi învăţ şi pe alţii, din cunoştinţele acumulate de-a lungul anilor. Reporter : Care au fost avantajele și dezavantajele? D-na Profesoară: Avantaje : Ca profesor, fiind mereu printre copii, îţi păstrezi tinereţea, exuberanţa pentru că te molipseşti de la ei. Dezavantaje : Dincolo de aspectul financiar ... poate aş menţiona stresul generat mai ales de mulțimea documentelor şcolare, pe care le avem de făcut, în detrimentul actului de predare - învăţare propriu-zis.

Reporter : De unde a pornit pasiunea pentru Limba Română? D-na Profesoară: Aşa cum am mai spus, pasiunea pentru limba română a pornit de la pro-fesoara mea de română, d-na Văjiac Eugenia, care era atât de îndrăgostită de literatură, mai ales de poezie, încât nu puteai să nu o admiri. Ea mi-a îndrumat paşii spre prima Olimpiadă de limbă şi literatură română, pentru că îmi plăcea mult să citesc şi de la hobby la profesie a fost apoi, doar un pas ...

Reporter : Care a fost cea mai plăcută experienţă pe care aţi trăit-o ca profesor? D-na Profesoară: Experienţe plăcute au fost multe, dar cel mai mult m-am bucurat când am descoperit-o la acest liceu pe Tatiana Păduraru, acum 5 ani ... Împreună cu ea am participat la multe concursuri de creaţie literară, concursuri la care am câştigat nenumărate premii, judeţene şi naţionale. Reporter: În opinia mea şi a multor altora, sunteţi un model demn de urmat. Ne puteți dezvălui care sunt principiile după care vă ghidaţi în viaţă? D-na Profesoară: Mă bucur mult să aflu ca elevii mei mă consideră un model. În ceea ce priveşte principiile mele ... nu am prea multe, dar încerc să fiu un om corect şi îmi place întotdeauna să spun ceea ce gândesc, chiar dacă acest lucru nu e pe placul tuturor. Şi încă un lucru: nu îmi place să păstrez o distanţă enormă între mine şi elevii mei, vreau să fiu mai întâi prieten şi apoi peda-gog ... Reporter: Mai mult ca sigur, în meseria dumneavoastră de profesor aveţi de-a face zi de zi cu indiferenţa şi comportamentul neadecvat al unora dintre tineri. Care credeţi că sunt motivele pentru care majoritatea elevilor se poartă astfel? D-na Profesoară: Cred că indiferenţa elevilor faţă de tot ce înseamnă educaţie sau cultură în general are la bază mediocritatea promovată peste tot: mass-media, politică ... Sper ca, măcar la noi la Liceul cu Program Sportiv, elevii să nu accepte mediocritatea ţinând cont că sportivii sunt ambiţioşi.


Reporter: Să schimbăm puțin registrul discuţiei. D-na profesoară, aţi chiulit de la ore vreodată? D-na Profesoară: Şi eu am fost adolescentă ... Şi eu am fost elev ... Bineînţeles că am mai chiulit şi eu de la ore ... ! Dar foarte-foarte rar pentru că exigenţa era mare la Liceul Peda-gogic ale cărui cursuri le-am urmat, era portar, nu puteai să ieşi decât cu bilet de voie semnat de Doamna Director. Aşa că aproape orice chiul rămânea doar în stadiu de proiect ...

Reporter: Ca ultimă idee a dialogului nostru, ce ar trebui să reţină elevii? D-na Profesoară: Elevii trebuie să ştie în permanenţă că nu învaţă nici pentru profesori, nici pentru părinţi, ci doar pentru ei. Proverbul “Ai carte, ai parte “ va fi de actualitate oricând. Şi-apoi, mai trebuie să nu uite niciodată că viaţa merită să fie trăită din plin, la capacitate maximă, dar mereu cu fruntea sus . De aceea eu le doresc tuturor “Vânt bun din pupă pe valurile vieţii”.



Părerile ElevilorCulese de Cătălina Andreea Ghiță, clasa a XII-a A

Cred că d-na Popescu Simona este o profesoară exigentă, dar bună la suflet. Este amuzantă, îi place să facă glume cu noi. Se îmbracă mereu elegant și frumos. Predă foarte bine și are mereu pretenţii să învățam...dar e și înțelegătoare.

Eu o socot pe doamna profesoară Simona Popescu unul dintre cei mai buni profesori din liceu. Este darnică, bună la suflet, dar în același timp și foarte exigentă. O admir și respect foarte mult.

O consider pe o doamna profesor Popescu Simona o profesoară foarte bună, severă deoarece vrea ca tot timpul să învățam la ora ei și vrea ca toți să luăm bacul la sfârșitul clasei a XII-a, de aceea insistă ca noi să învățam constant și ne taxează câteodată dacă nu facem asta. Doamna profesoară știe cum să ne predea lecțiile pe scurt, pe înțelesul nostru și de aceea o admir așa mult.

Doamna Popescu Simona este o profesoară amuzantă, nu există oră cu ea în care să nu râdem. Face ora în așa fel încât nimeni să nu se plictisească, chiar dacă nu tuturor ne place româna. Explică întotdeauna, ca să înțeleagă toți și face româna să pară mai ușoară. Nu îi place când absentăm de la oră ei, preferă să rămânem la oră și să explicăm de ce nu am reușit să învățăm, iar când motivul nu este „lenea” este înțelegătoare și ne dă o a doua șansă, ca să putem lua o notă mare. Cu defecte sau nu, este cea mai bună și exigentă profesoară de română, iar noi o respectăm deoarece își face treaba, motivându-ne mereu să învățăm!

Consider că doamna Popescu Simona este o profesoară care mă face să învăț și să îmi placă limba română.

Mă ajută să-mi dezvolt cultură generală despre scriitorii români, dar și despre cei din afară țării. Dacă elevii sunt gălăgioși și nu ascultă de dumneaei, devine severă și îi face să le pară rău prin „testele surpriză” și „ascultările din toată materia”. Are un aspect plăcut, se îmbrăcă bine și are părul creț cu o nuanța frumoasă de roșcat...mai este înțelegătoare și cu simțul umorului.

Părerea mea este că doamna profesoară Popescu Simona încearcă să ne învețe ceva, să ne rămână ceva în cap, după terminarea liceului. La început mi se părea o profesoară exigentă, dar eram eu prea leneșă. Singurul motiv pentru care nu învățam este lenea, ea este haioasă și te face să reții ceea ce predă și pune note pe merit.

Este o doamnă cu bun simț și drăguță. Ea mereu ne învață ceva, ca după terminarea liceului să rămânem cu ceva în cap. Ea întotdeauna e corectă și îți spune ce vrea pe față, pune note pe merit, niciodată nu a făcut diferență dintre elevi.

Este o femeie foarte generoasă care ne ajută cum poate. O respect prin felul cum încearcă să ne deschidă ochii pentru anii ce vor urma.

Cred că doamna Popescu Simona este un profesor bun, deoarece știe să ne predea și să ne explice lecțiile. Este o profesoară exigentă și puțin cam zgârcită la note.



Ghidul Îndrăgostituluide Claude-Marc AubryMaria Iacob, absolventă

Una dintre problemele vieţii de adolescent este...IUBIREA. Care dintre noi, la această vârstă plină de agitaţie, nu s-a confruntat cu probleme de genul: „mă simt trist/ă pentru ca X nu m-a sunat în această seară” sau veşnicele „stări de nesiguranţă” pe care le avem atunci când relaţia dă semne că începe să scârţâie ş.a.m.d. Aceste probleme ne pot duce la situaţia în care ne putem întreba dacă mai merită sau nu să continuăm relaţia, mai ales că suntem adolescenţi, iar în capul nostru se dă o luptă acerbă între real şi fantezie. Cartea „Ghidul îndrăgostitului” de Claude-Marc Aubry ne prezintă exact aceste stări incerte: dacă mai merită relaţia sau nu şi câteva exemple ale unor oameni care au avut experienţe de acest fel.

De la „Ce este dependenţa în dragoste” până la „Stima de sine şi viaţa amoroasă”, această carte ne dezvăluie secretele unei vieţi fericite, fără suferinţe în dragoste şi ne învaţă cum să avem o stimă de sine ridicată. În general, ştim ce trebuie să facem ca să avem o viaţă profesională reuşită: diplome, să începem să ne formăm într-o meserie, să ne alegem drumul care ni se potriveşte cel mai bine şi să ne urmăm vocaţia. Dar în dragoste, există vreo reţetă? De mici am fost amăgiţi cu poveşti despre prinţi si prinţese, care se încheiau cu nunta şi cu sărutul de rigoare. Dar care este continuarea? Oare au reuşit cei doi să transforme frumoasa lor poveste într-una fără sfârşit? Nu vom şti niciodată. Dar, cel mai bine, vă las pe voi să faceţi descoperiri şi să vă daţi răspunsuri pentru toate acestea, citind cartea „Ghidul îndrăgostitului” de Claude-Marc Aubry.


Carte, muzică și film

Matematica în sportLarisa Fuiorea, clasa a XI-a

Întrebarea este “Cum folosim matematica în sport?” În orice sport matematica joacă un rol foarte important. Chiar dacă discutăm de statisticile jucătorilor sau ale echipelor, despre scoruri şi clasamente, despre valoarea premiilor sau despre redactarea formulelor de antrenament ale antrenorilor pentru sportivi, matematica este implicată în toate ramurile sportive, individuale sau colective.

(1) Matematica în baschet

Când aruncăm o minge de baschet, dorim ca aceasta să lovească coşul cât mai aproape posibil pentru a forma un unghi drept. Din acest motiv, cei mai mulţi jucători încearcă să arunce cu mingea la un unghi de 45 grade. În cazul în care un jucător aruncă pentru o lovitură de 3 puncte, atunci el se află la aproximativ 3-5 de metri de coş. Jucătorii trebuie să ia în con-siderare viteza și înălțimea mingii, pentru a se asigura că o vor arunca sau o vor lovi în mod corespunzător pentru a realiza punctele câștigătoare.

(2) Matematica în tenisul de câmp

Matematica este peste tot în tenisul de câmp. De unde să încep? Voi începe cu chestiunile simple. Exemplu: statisticile meciului. Cineva trebuie să noteze si să contorizeze câte lovituri câștigătoare, lovituri necâștigătoare, erori forţate, erori neforţate, aşi, lovituri de rever, lovituri de dreaptă, voleuri, loburi, stopuri, retururi, procentajul de la serviciu etc., ale unui jucător de tenis de câmp într-un ghem, set sau meci, pentru a se putea apoi face o statistică şi o prezentare generală a meciului, din care antrenorul, împreună cu sportivul să tragă concluziile necesare pentru îmbunătățirea jocului şi pentru îndreptarea greşelilor.

Exemplu: aspectul financiar al jocului profesional. Este necesar ca înaintea fiecărui turneu sau competiţie să se întocmească un tablou de partici-pare, stabilirea unui mod de aranjare a favoriţilor pe tabloul de participare, valoarea premiilor pentru fiecare etapă a turneului, până la semifinale şi finală. Exemplu: rachete şi racordaje de tenis de câmp. Este necesară o analiză statistică a tipurilor de rachete de tenis şi racordaje, pentru a le evalua în funcţie de putere, precizie, confort, durabilitate,etc.

Producătorii de rachete şi racordaje de tenis de câmp au nevoie să ştie datele demografice în ceea ce priveşte ce fel de oameni sunt interesaţi de tenis (masculin, feminin, vârsta, etc.) pentru a putea să-şi coordoneze cercetările şi producţia spre produse care vor fi solicitate şi vandabile.


Elevii noștri...

Apoi ajungi la partea în care matematica este implicată în jocul real. Modelele din fizică: efectele cu care racheta de tenis izbeşte mingea, modul în care mingea sare pe diferite suprafeţe de joc, presiunea din interiorul mingii, forţele de tensiune ale racordajului, influenţa vântului care va afecta traiectoria mingii, viteza de lovire a mingii etc. Terenul în forma dreptunghiulară are un rol foarte important în strategia tehnico-tactică din tenisul de câmp.

Deci pe scurt ce avem? Contabilitate, analize statistice, fizică, calcul algebric, geometria, trigonometria ... şi mai mult! Toate fac parte în mod direct din matematică sau depinzând de matematică.Mare parte din cele mai sus menţionate, cu modificările de rigoare se aplica şi tenisului de masă, badmintonului sau squash-ului.4) Matematica în Judo

Toate artele marțiale sunt conduse de matematică şi fizică: centrul de greutate, viteză, rit-mul, cadenţa, transferul de energie, accelerarea, cea mai mare parte din toate acestea sunt apli-cate intuitiv de către sportiv. Sau pentru a cunoaşte cât de departe sau aproape de cineva trebuie să fii pentru a efectua un element specific artelor marţiale - poziţionarea corpului şi împărţirea greutății corpului, etc. Pentru a şti şi înțelege cum trebuie împărţită greutatea corpului, iată un exemplu: 51% sau mai multă greutate trebuie să fie pe piciorul stâng iar restul pe piciorul drept.

(5) Matematica în dansul sportiv

Dansul și matematica sunt legate prin timp și spațiu. Mișcările de dans pot fi tot felul de combinații de cercuri, arcuri și linii, segmente din geometrie. Putem experimenta fizic sume de timp, iar sumele respective pot fi adăugate, împărțite și multiplicate. Putem face o mișcare care ia 3 tempo-uri, apoi se adaugă o mișcare care se face în 2 tempo-uri, putem repeta un model de 3 tempo-uri de 3 ori, pentru a face 9 tempo-uri şi așa mai departe. A vizualiza uneori rezolvarea problemelor de dans pe o foaie de hârtie cu ajutorul matematicii, pentru a realiza un dans în sine, nu înseamnă numai ritmicitate, ci este un cumul de factori. Scăderea/ adăugarea/ înmulțirea/ împărțirea dintr-o parte în alta este ca un pas de dans, un dans sau un aranjament de dansuri.

(6) Matematica în atletism

Indiferent că este vorba despre probele de alergări, probele de sărituri, probele de aruncări sau probele combinate, matematica este prezentă autoritar în atletism. Începând cu particulariza-rea probelor: 100 de metri plat, 200 de metri plat, 400 de metri garduri, 5000 de metri plat, cros, maraton, săritura în lungime, săritura în înălțime, triplu salt, aruncarea discului, aruncarea suliţei, aruncarea ciocanului, heptatlon sau decatlon, matematica este prezentă de la început. Măsurarea distanţelor probelor, cronometrarea timpilor, măsurarea lungimii aruncărilor sau săriturilor, sta-bilirea punctajelor în probele combinate (heptatlon şi decatlon), întocmirea clasamentelor, sta-bilirea câștigătorilor, totul este legat de matematică. Matematica este prezentă şi în statistica evoluţiei atleţilor, statistică care oferă antrenorilor şi atleţilor modele pentru perfecţionarea antre-namentelor şi îmbunătățirea performanţelor atleţilor. Nu în ultimul rând, matematica şi fizica sunt indispensabile pentru proiectarea şi realiza-rea echipamentelor şi terenurilor de atletism.

Elevii noștri...


ParazițiiClaudiu Antoci, clasa a XII-a D

În martie 1994, Cătălin Ştefan Ion (Cheloo)înfiinţează Paraziţii. În luna mai i se alătură Bogdan Ionuţ Pastacă (Ombladon). Prima piesă înregistrată este „În Jur“ şi a apărut pe 13 septembrie 1994. O zi mai târziu susţin primul lor concert la Balul bobocilor de la Liceul Spiru Haret din Bucureşti. În iarna anului 1994 se alătură formaţiei şi DJ IES. Primul al-bum, „Poezii Pentru Pereţi“, produs independent, a fost lansat pe 15 iunie 1995 şi a fost al doilea album de rap din România (după RACLA şi înainte de B.U.G MAFIA). Succesul vânzărilor atrage atenţia casei de discuri „Digital Records“. Apar pe soundtrack-ul unui film, cu drepturi de autor plătite, alături de nume celebre precum Ace Of Base, Neneh Cherry, Kelly Family sau Leila K. Din martie 1999, Paraziţii încep oficial colaborarea cu REBEL MUSIC, primul label underground din România, axat pe management, impresariat şi producţie. În aprilie 1999 apare pe piaţă compilaţia „HIP-HOP Murale“ editată de A&A RECORDS, ce cuprinde două piese noi semnate Paraziţii. De asemenea, în locul lui DJ IES, este cooptat unul dintre cei mai prolifici DJ din ţară: Pe-tre Urda. În august 1999 - videoclipul piesei „Bagabonţi ’99“ egalează recordul de audienţă pe Atomic TV.

Casa de discuri Alpha Sound se desfiinţează în 2002, iar Paraziţii pleacă la Roton unde scot Maxi-single-ul „În Focuri“ la care se filmează un videoclip fără precedent în România. Albumul pe care apare piesa „În Focuri“ devine cel mai vândut album al trupei: 140.000 de unităţi. Paraziţii înregistrează un videoclip la piesa „Bad Joke“ de pe acest album, dar şi aceasta va fi cenzurată de CNA.




Paraziţii încep o campanie anti-CNA şi astfel iese la lumină videoclipul „Jos Cenzura“ în care apar personalităţi de marcă din România, dar şi Larry Flynt, preşedintele Hustler. În iarna lui 2004 apare albumul „Primii 10 ani” care sărbătoreşte împlinirea a 10 ani de muzică şi plecarea trupei de la labelul care i-a consacrat, Rebel Music. Trupa va folosi pen-tru lansarea materialelor propria casă de producţie, fondată cu ceva timp în urmă, 20CM Records. În de-cembrie 2005 apare albumul „Confort 3“, album ce aduce trupei Paraziţii atât succes, cât şi un nou con-flict cu membrii CNA-ului. Clipul piesei „Praf “, sin-gle-ul ales pentru filmarea videoclipului, stârneşte reacţia CNA-ului care ajunge la concluzia că acest videoclip instigă la consumul de droguri. Urmează un nou clip Paraziţii, după care trupa ia o pauză pentru ca Ombladon şi Cheloo să îşi lanseze fiecare câte un album solo. Mesajul pe care îl transmit este unul clar! Se manifestă împotriva celor care vor să îi fure, în special împotriva guvernului. Aceştia se exprimă foarte dur prin versurile melodiilor pe care le scot. De aceea nu sunt difuzaţi pe vreun program de televiziune sau radio.

Mesajul din melodia „Jos Cenzu-ra” este adresat celor de la CNA care nu le aprobă ca videoclipu-rile să fie televizate, deoarece me-sajul din melodii este foarte dur la adresa guvernului şi în spe-cial faţă de CNA. Şi aici versurile melodiei vin de la sine: „/Muzica e prima voce!/Ne-aude oare cine-va?!/Ne ştim bine drepturile!/JOS CENZURA!!!/Acţiunile voastre ne alimentează ura!/Exprimarea liberă e câştigată-n revoluţie/E dreptul nostru şi e garantat de Constituţie/Instituţiile bruiază undele/Romania intră-n Europa doar cu numele.../” .../”. Aceştia încearcă să schimbe imaginea României şi să deschidă ochii ascultătorilor prin orice mijloc posibil (net, concerte, interpretări în club etc.). Motto-ul lor este: „Dacă nu putem să schimbăm lumea, măcar să-i dăm foc!”

Surse:http://ro.wikipedia.org/wiki/Parazitiihttp://www.bestmusic.ro/parazitiihttp://www.linkmania.ro/topic/461623-parazitii-istorie-informatii-biografie-membri-discografie/http://parazitii.forumers.ro/t3-biografie-parazitiihttp://www.parazitii-club.ro/


Destin și alegere liberăDana Maria Avasilcăi, clasa a XI-a E

Stau şi mă întreb adesea dacă există sau nu un des-tin... dacă destinul este doar o scuză pentru noi, pen-tru firea noastră nespus de laşă care nu doreşte să îşi asume consecinţele propriilor greşeli, dând vina pe ceva supranatural sau dacă există într-adevăr o listă cu anumite lucruri, planificată din timp, care trebuie să ni se întâmple. Îmi închipui câteodată cum ar fi dacă ar exista mai mult decât vedem noi, poate o lume diferită ce se intersectează cu a noastră fără să ne dăm seama. Ca atunci când ne cuprind fiorii din senin, iar bătrânii spun: “A trecut un înger pe lângă tine”. Toate pleacă de la un adevăr, asta e clar, dar unde se termină adevărul şi începe imaginaţia omului?

Am pormit de la două ipoteze: fie se va petrece ce ne este “scris” să ni se întâmple, indiferent de circumstanţe, fie destinul ni-l facem chiar noi prin alegerile noastre. Dacă ar exista într-adevăr un drum al nostru în viaţă, planificat până la cel mai mic detaliu de către forţe ne-cunoscute, cum ştim dacă ne-am rătăcit sau am ocolit ceva important? Bineînţeles, aceleaşi forţe care au or-ganizat “excursia” sunt responsabile şi de eventualele abateri fireşti şi inevitabile şi, mai devreme sau mai târ-ziu, lucrurile se vor îndrepta, iar noi nu conştientizăm când ceva nu este la locul lui?

Sau suntem prea orbi încât să ne dăm seama la momentul respectiv şi realizăm abia mult după aceea? Aşa, cred eu, se nasc regretele, din încăpăţânare, ignoranţă sau pur şi simplu din frica de a o lua pe o cale greşită. Ne avântăm pe un drum necunoscut, un drum fără cale de întoarcere, iar aceste “forţe” ne conduc către ceea ce trebuie să întâlnim, să vedem, să trăim. Asta serveşte drept scuză sau conso-lare pentru cei slabi şi auzim ade-sea remarci de tipul: “Ce să-i faci? Aşa a vrut Dumnezeu” sau “Eu am încercat, dar destinul meu poate e altul”. În ochii mei, doar oamenii slabi folosesc aceste scuze banale ce demonstrează laşitatea lor.

Ca o persoană curioasă pentru tot ce ţine de aceste lumi nevăzute, pentru supranatural în general, nu neg existenţa lor şi trebuie să recunosc că m-ar fascina o astfel de situaţie, dar realitatea este alta. Şi chiar dacă ar fi aşa, ne-am inte-resa oare de ce se întâmplă în ju-rul nostru sau am acţiona, speriaţi, împotriva necunoscutului? Cum ziceam, cea de-a doua variantă este aceea că omul îşi face destinul cu propriile mâini, prin alegerile sale. Sunt de părere că atunci când eşti în stare să iei o hotărâre, fie ea şi neînsemnată, trebuie să fii la fel de ferm şi atunci când lucrurile nu ies aşa cum îţi doreşti.

Elevii noștri...


Elevii noștri...


Pentru că, de-a lungul timpului, am întâlnit oameni care, atunci când hotărârea lor a fost una bună, au prins încredere în propriile forţe, dar când aceasta s-a dovedit a fi greşită “destinul a fost de vină”. Nu există fiinţa perfectă, care să nu aibă vreo greşeală sau vreo hotărâre proastă, dar, aşa cum ne asumăm laudele, trebuie să ne asumăm şi consecinţele faptelor noastre. Aşadar, nu există vreun destin stabilit după indicaţii stricte şi precise sau vreun drum planificat de dinainte, ci noi, prin propriile noastre alegeri, ne construim un drum în viaţă, lăsând sau nu dovezi ale călătoriei.

Cel puţin aşa văd eu lucrurile, din postura unui copil de nici şaptesprezece ani, fără vreo experienţă anume, la începutul unui drum lung, drum pe care îl voi construi doar eu, echilibrând, sper, alegerile bune cu cele proaste pentru o călătorie cât mai interesantă.

Știați că...Selecţie de Ştefan Andreea Oana, clasa a XII-a D

1. În 1998 Sony a vândut accidental 700.000 de camere de filmat care aveau capacitatea de a filma prin hainele oamenilor.

2. În China poţi angaja o persoană să stea la coadă pentru tine cu doar 3$ pe oră.

3. Van Gogh a vândut un singur tablou pe durata întregii sale vieţi.

4. Hawaii are o plajă cu nisip verde. Acesta provine de la o rocă vulcanică sfărâmată.

5. Cu doar 450 de mililitri de sânge donat poţi salva până la 3 vieţi.

6. În medie, o persoană îşi petrece peste 5 ani din viaţă visând.

7. „Perfluorohexane” este un lichid bogat în oxigen şi nu te poţi îneca în el.

8. Scopofobia este frica de a fi prins că te uiţi insistent la alţi oameni.

9. Toate morile de vânt se învârt în sensul invers acelor de ceas, cu excepţia celor din Irlanda.

10. Ne uităm mereu la nasul nostru, dar creierul pur şi simplu îl ignoră...

11. Fulgerul este de 5 ori mai fierbinte decât suprafaţa Soarelui, acesta atingând temperaturi de peste 29.000 grade Celsius.

12. Îngheţata pe băț a fost inventată în anul 1905 de un băiat în vârstă de 11 ani.




13. Energia unui uragan este egală aproximativ cu 500.000 de bombe atomice.

14. Osul hioid este singurul os al scheletului uman care nu este ataşat de niciun alt os.

15. În Cuba şi în Coreea de Nord este interzisă distribuirea băuturilor Coca Cola.

16. Cel mai vechi autograf din lume datează din anul 2600 înaintea erei noastre.

17. O companie din Austria vinde pietre funerare fosforescente.

18. În 1958 un rinocer a câştigat alegerile electorale din Sao Paulo, Bra-zilia, adunând peste 100.000 de voturi.

19. Oamenii de ştiinţă japonezi au creat un frigider care se deschide doar atunci când zâmbeşti.

20. Beethoven îşi băga capul în apă rece înainte să compună.

21. Singurul aliment ce nu se deteriorează este mierea de albine.

22. Unele specii de bambus pot creşte până la un metru pe zi.

23. În 30 de minute corpul nostru emană destulă căldură pentru a aduce la punctul de fierbere 2 litri de apă.

24. Există o planetă la 4000 de ani lumină distanţă de Terra compusă aproape în totalitate din diamante.

Bibliografie : A. Bujor, E. Papuc, L. Erșov (2008). Curiozități de ieri și de azi: Între legendă și realitate (ed. a II-a, rev. și compl.), ed. Epigraf, Chișinău, 2008 Prima mea carte de curiozități, Larousse, ed. Rao, Bucureşti, 2005


Texte de adio Privind înapoi…

Texte de adio ale elevilor din clasele a 12-a scrise la ultima oră de filosofie şi selectate de Cătălin Spătaru

Andrei Dobre Pentru mine, această perioadă a reprezentat o experienţă pe care nu o voi uita niciodată. A fost o perioadă cu bune si cu rele, cu note bune sau mai puţin bune. Aici am întâlnit persoane noi cu care m-am împrietenit şi cu care, cu siguranţă, voi păstra legătura. Profesorii au fost oameni extraordinari, cu care m-am înţeles foarte bine şi care m-au înţeles atunci când am avut mici probleme. Consider că această perioadă a reprezentat puntea mea de trecere de la copilărie la maturitate.

Bogdan Ungureanu Cei patru ani de liceu m-au disciplinat şi m-au schimbat, ajutându-mă să-mi formez un caracter, un fel de a fi.În primul an, petrecut în acest liceu, am fost mai timid, mai retras, a fost un an de aco-modare, în care am cunoscut noi persoane, în care am început să-mi fac păreri despre lucrurile şi persoanele din jurul meu. În cel de-al doilea an, am învățat să adun cât mai multe informaţii, anumite lucruri interesante sau materii. În cel de-al treilea an m-am adâncit în monotonia de a merge la liceu şi în plictisul ei. Relaţiile cu profesorii şi colegii s-au întărit şi locul ce, în clasa a IX-a, îmi era străin, acum devenise un loc banal din unele puncte de vedere şi relaxant din altele. În ultimul an, profesorii au început să ne “alerge” şi să ne chinuie, ei vrând să ne prevină de la picarea bacalaureatului. În concluzie, în cei patru ani, în această comunitate, am înțeles cât de important este respectul şi nu s-a diferenţiat în ce mă priveşte între elevi şi profesori. Aceşti ani m-au ajutat să mă maturizez, prin multitudinea întâmplărilor rele sau bune. Cu siguranţă respectul faţă de acest liceu şi faţă de profesori nu mi-l voi schimba niciodată, iar aceşti patru ani nu vor fi uitați toata viaţa mea.

Octavian Lupea Experienţa anilor de liceu a fost cea mai valoroasă, frumoasă şi preţioasa perioadă a vieţii mele. Am avut ocazia să-mi fac o mulţime de noi prieteni, prieteni buni care întotdeauna sunt dispuşi să dea o mână de ajutor. De asemenea, experiența ultimului test înainte de a-ţi încheia media, înainte de a te vedea trecut clasa, mi-a oferit cele mai mari emoţii din viaţa mea, emoţii pe care nu le voi uita niciodată.

Cuvinte de adio...


Ana Maria Dumbravă M-am transferat în acest liceu în a doua jumătate al celui de-al doilea semestru al clasei a XI-a fiindcă făceam haltere de performanţă, programul celuilalt liceu nu îmi permitea să fac antrena-mentele aşa cum trebuia. Când m-am transferat ştiam puţină lume, pe colegii mei de la haltere, care nu erau toţi în clasa mea. Bineînțeles că la început nu mă băga nimeni in seamă, probabil pentru că sunt un pic mai retrasă, foarte calmă şi nu mă bag în seamă singură. Într-un final ne-am împrietenit cu toţii si acum este bine. Profesorii sunt ok, unii dintre ei. Alții nu sunt deloc ok, dar aşa este peste tot, nu poţi să placi toți oamenii, aşa cum nici toţi oamenii nu te pot place pe tine. Cel mai important lucru şi cel mai bun a fost acela când o agenţie care ajută elevii români să plece în Anglia a venit la noi în clasă. Unul dintre colegi a apelat la acea agenţie şi a fost admis la facultate. Eu voiam de mult timp să fac facultatea în Anglia si mi-am zis că dacă poate el, pot şi eu. Mai trebuia să văd doar cine plătește. Dar s-a oferit unchiul meu. Aşa că am aplicat şi am fost acceptată la toate facultățile la care am aplicat. Dar dacă nu eram la liceul acesta în acel moment, acum nu mai aşteptam să vină septembrie ca să plec la facultate în Anglia.

Alexandru Munteanu Acum că totul s-a terminat îmi pare rău, că s-a mai dus un capitol important din viaţa noastră dar şi fericit pe de altă parte deoarece urmează să merg la facultate în Marea Britanie şi să îmi construiesc un viitor deoarece în ţara noastră nu prea mai este posibil datorită sistemului care este la pământ. Totul a fost o experiență frumoasă şi sper să se termine cu bine luând şi Bac-ul şi să mă întorc peste ani la liceu să vă salut.

Marilena Matei Eu am învăţat în acest liceu ce înseamnă să munceşti, să lupţi singur, să fii singur printre străini, dar în acelaşi timp am putut practica un sport de performanţă care mi-a plăcut foarte mult şi l-am făcut din plăcere. Cu ajutorul liceului am putut merge şi mai departe şi cu şcoala şi cu spor-tul. Profesorii au fost foarte drăguţi cu noi, ei ne-au înţeles mereu şi cu ajutorul lor am ajuns în ul-timul an de liceu. Este foarte greu să faci şcoală şi sport, în acelaşi timp am trecut prin momente foarte grele când plecam de la şcoală trebuia să mergem la antrenamente şi tot aşa nu era uşor când aveam ceva de învăţat pentru şcoală, nu puteam din cauza oboselii. După un antrenament nu mai aveai chef de nimic, erai prea obosit. Sunt aici din clasa a VIII-a, primul an a fost mai greu că nu cunoşteam pe nimeni, dar timpul a trecut, am ajuns să îi cunosc pe toţi.

Lewis Cherim În aceşti 4 ani de liceu am realizat că am reuşit să trec peste perioada copilăriei şi am reuşit într-un final să mă mai maturizez şi să văd lumea, şcoala, lucrurile altfel. Pe de altă parte m-am bucurat de colegii mei, am fost supărat pe notele şi pe mediile pe care le-am avut, dar tot timpul am fost conştient că toate s-au întâmplat din cauza gurii şi obrăzniciei mele. Îmi pare rău. Acum realizez că am greşit şi îmi recunosc greşelile şi vina pe care am avut-o până în ziua de azi. Prin acest bilet îmi cer scuze faţă de toţi profesorii la care nu am fost recunoscător şi pe care i-am dezamăgit şi enervat. În primul rând doamnei diriginte, care ne-a suportat toate prostiile, dar care de fiecare dată ne-a iertat şi ajutat.

Cuvinte de adio...


Cuvinte de adio...


Dragoș Roșca

Patru ani de liceu, patru ani pierduţi în care făceam altceva decât să încerc să mă cultiv. Patru ani de liceu în care materia preferată a rămas pauza dintre ore. Patru ani de liceu în care sunetul clopoţelului ce anunţa sfârşitul ultimei ore din zi, ne făcea să ne îngrămădim spre uşă precum pensionarii la pachetele lui Mazăre. Patru ani de zile cu bune dar şi cu rele vor rămâne mereu în amintirea mea.

Răzvan Tudor

Dacă stau să mă gândescPromit solemn să nu greşescDespre ceva real am să vorbescAcum 4 ani mă gândeamCum ceva mare să reuşescSă termin liceul şi să nu greşescCorigent rămân de felDar anu’ ăsta am să reuşescSă termin 12 clase cu chefHai că termin şi plec

Marius Bădașcă

Good bye, Highschool!Trăirile mele in acest liceu au fost unele memorabile, recunosc nu au fost multe trăiri din cauza absenţelor dar au fost puţine şi plăcute .Le mulţumesc profesorilor pentru îndrumarea lor în care au pus multă muncă şi suflet de a ne conduce pe un drum destul de bun. Îi mulţumesc doamnei diriginte că ne-a fost mereu aproape, a fost mereu de partea noastră şi a fost înţelegătoare. Noi fiind tineri am dezamăgit-o, dar într-un final am ajuns să devenim nişte persoane cu multă disciplină, sinceritate si maturitate.

Albert Spicescu

La început mi s-a părut greu liceul, dar cu timpul m-am obișnuit. Sunt foarte multe întâmplări şi amintiri în acești 4 ani de școală. Cu acești 4 ani nu ne mai întâlnim în viaţă de aceea am un sentiment de tristeţe şi de dezamăgire. Toți vom rămâne prieteni şi vom ţine legătura. La reve-dere, LPS!

Mihai Frâncu

În anii ce au trecut ne-au încercat emoţii foarte marii, uneori speriaţi, alteori fericiţi, cu toţii am simţit aceste emoţii. Am trecut alături de colegii mei prin 4 ani, care ne-au încercat psihic, sunt sigur că nu vom mai retrăi aceleaşi emoţii. Când suntem la început de drum ne dorim ca timpul să zboare, să treacă totul mai repede, iar acum la finalul acestor 4 ani, am vrea să ne întoarcem înapoi.

“Creatorii” revistei

Teodor Milea Andrei Botezatu Claudiu Antoci Abdula Berna Bianca Elena Poenariu Valentin Scanghel Selin Rașid Cătălina Andreea Ghiță Simona Popescu Larisa Fuiorea Dana Maria Avasilcăi Maria Iacob Oana Andreea Ștefan Andrei Dobre Bogdan Ungureanu Ana Maria Dumbravă Octavian Lupea Alexandru Munteanu Marilena Matei Lewis Cherim Dragoș Roșca Răzvan Tudor Marius Bădașcă Albert Spicescu Mihai Frâncu

Colaboratori:

Redacția:

Mădălina Halibei

Cătălin Spătaru

Corectori:

Mădălina Halibei

Cătălin Spătaru

Design revistă și motto:

R

adu Mihai

E-mail: [email protected]

Adresa: Constanța, str. Ion Corvin, nr. 2,

C.P. 900160

Revista Liceului cu Program Sportiv “Nicolae Rotaru” ConstanțaISSN: 2284-7332

liceul cu program sportiv “nicolae rotaru” constanța ...lpsconstanta.ro/revista2015.pdf · 17....

Documents