8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 1/77

UNIVERSITATEA SPIRU HARETFACULTATEA DE DREPTŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ BUCUREŞTI

LUCRARE DE LICENŢĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI ŞI CABINETUL REGATULUIUNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD

Coordonator: Prof. Univ. Dr. Pavel Nicolae

Absolvent:R ÎPEANU CĂTĂLINA

BUCUREŞTI 2013

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 2/77

2

CUPRINSINTRODUCERE......................................................................................................................3

CAPITOLUL IActele constituţionale ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, aspecteselective………………………………………………………………………………...……...5 1.1. Magna Carta...................................................................................................................…..6 1.2. Habeas Corpus Act .........................................................................................…………….71.3. Bill of Rights.............................……………………………………………………...…...8

CAPITOLUL IIAspecte generale privind Guvernul României………………..........……..…….………...….122.1.Aspecte de drept comparat privind rolul şistructura Guvernului.............................….....122.2. Rolul şistructuraGuvernului…………………………………………………….……....24 2.3. Formarea Guvernului ........................................................................................................312.4.Atribuţiile Guvernului ......................................................................................………….322.5. Durata mandatului Guvernului .........................................................................................39

2.6.Componenţa Guvernului şi statutul membrilor săi ...........................................................402.7. Incompatibilităţi ale funcţiei de membru al Guvernului ...................................................422.8. Încetareafuncţiei de membru al Guvernului .....................................................................432.9. Organizarea internă şi funcţionarea Guvernului ...............................................................452.10. Actele juridice ale Guvernului ........................................................................................512.11.Răspunderea Guvernului .................................................................................................53

CAPITOLUL IIICabinetul Regatului Unit .........................................................................................................553.1.Consideraţii introductive ..................................................................................................553.2. Fundamente cu caracter constitutional .............................................................................563.3. Şeful statului şi Cabinetul.................................................................................................583.4. Principii de guvernare .......................................................................................................60

CAPITOLUL IVStudiu comparativ privind Guvernul României şiCabinetul Regatului Unit ..........................624.1. Teoria generală a dreptului comparat – ştiinţă şi metodă de studiu- în domeniul dreptului(analiză selectivă).....................................................................................................................624.2. Studiu com parativ privind Guvernul României şi Cabinetul Regatului Unit, aspecteselective ....................................................................................................................................65

CONCLUZII ..........................................................................................................................72

BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................74

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 3/77

3

INTRODUCERE

Am ales ca temă, pentru lucrarea de licenţă ―Guvernul României şi CabinetulRegatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord fiind abordată în patru capitole, fiecarerelatând aspecte concretecu tema aleasă.

Cel dintâi capitol intitulat―Actele constituţionale ale Regatului Unit al Marii Britanii

şi Irlandei de Nord, aspecte selective, se referă la cele mai importante documente aleRegatului Unit şi Irlandei de Nord şi anume, Magna Carta, Habeas Corpus Act şi Bill ofrights.

Cel de-al doilea capitolce poartă deumirea de ―Aspecte generale privind GuvernulRomâniei tratează aspecte de drept comparat privind rolul şistructura Guvernului, formareaGuvernului,atribuţiile Guvernului, durata mandatului Guvernului,componenţa Guvernului şistatutul membrilor săi, incompatibilităţi ale funcţiei de membru al Guvernului,încetareafuncţiei de membru al Guvernului şi organizarea internă, atribuţiile, funcţionarea Guvernului,actele juridice ale Guvernului şi răspunderea Guvernului.

Cel de-al treilea capitol este intitulat―Cabinetul Regatului Unit şi remarcă consideraţii introductive, fundamenteleconstituţionale, şeful statului şi Cabinetul, precum şi principii de guvernare.

Cel de-al patrulea capitol prezintă un ―Studiu comparativ privind Guvernul Românieişi Cabinetul Regatului Unit , având la bază teoria generală a dreptului comparat, ca ştiinţă şimetodă de lucru în domeniul dreptului.

Guvernul este consacrat în constituţii sub denumiri diferite precum cele deConsiliu deMiniştri, Guvern, cabinet. Denumirile acesteadepind de sistemul constituţional, de faptuldacă executivul este format din una sau două structuri. Guvernul are două componente,respectiv―şeful guvernului (acolo unde există) şi miniştrii secretari de stat1.

Guvernulreprezintă autoritateacentrală a puterii executive, care îşi exercită funcţia în baza votului de încredere acordat de Parlament şi care asigură realizarea politicii interne siexterne a ţării şi îndeplineşte funcţia de conducere generală a administraţiei publice.Locul principal pe care îl ocupă Guvernul în sistem este cel al organelor administraţiei publice,fiindorgan suprem al sistemului, concluzie la care se poate ajunge în baza prevederilor art.101,alin.1 din Constituţia României, potrivit cărora ,,Guvernul exercită conducerea generală aadministraţiei publice''.Rolul Guvernului estede a asigura funcţionarea echilibrată şidezvoltarea sistemului naţional economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemuleconomic mondial în condiţiile promovării intereselor naţionale.Pentru a-şi putea îndeplini

1 Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice, volumul II, ediţia 13, EdituraC.H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 235.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 4/77

4

atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate, cum ar fi sindicateleşi patronatele.

Situaţia este diferită în cazul alegerii şefului guvernului şi a membrilor acestuia.Această diferenţiere este pretutindeni, întrucât şeful guvernului este o figură juridică distinctăîn cadrul oricărui guvern (cu excepţia când funcţia acestuia este exercitată de şeful statului).

În cazul regimurile prezidenţiale cum sunt cele dinBrazilia, S.U.A., Mexic, funcţiile

de şef de stat şi şef de guvern sunt îndeplinite de aceeaşi persoană,respectivşeful de stat. Înceea ce priveşte numirea şi desemnarea miniştrilor, în ţări precum- Congo, Costa Rica,Finlanda -aceasta revine şefului de stat fără intervenţia Parlamentului, în timp ce în alte stateexemplu fiind S.U.A.,ea este realizată de către şeful de stat cu avizul şi consimţământulSenatului2.

―Puterea executivă va fi exercitată de Preşedintele S.U.A. , conform art. 2 dinConstituţia S.U.A. Referindu-se laaceastă exprimare constituţională profesorul americanLaurence Tribe arată: ”Spre deosebire de celelalte ramuri constituţionale, preşedintele este o persoană, precum şi o instituţie, el este ales de către întreaga naţiune pe care o reprezintă şiîi exprimă aspiraţiile 3.

Putem identifica mai multe situaţii diferite în regimurile semiprezidenţiale, în celemonarhice, precum şi în cele parlamentare.

Întreaga lucrare de licenţă este structurată având la bază surse bibliografice ale unorreputaţi autori din domeniul abordat şi a legislaţiei actualizată la zi.

2 Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Drept consti tuţional şi instituţii politice, op.cit , p. 236-2373 Nicolae Pavel, Elena Simina Tănăseascu,Constituţia Statelor Unite ale Americii, Editura ALL Beck,Bucureşti, 2002, p. 17

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 5/77

5

CAPITOLUL IACTELE CONSTITUŢIONALE ALE REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII ŞI

IRLANDEI DE NORD, ASPECTE SELECTIVE

Istoria specifică a Marii Britanii a făcut ca o lege fundamentală scrisă sub forma unuidocument unic să nu fie necesară, ci să existe numai un set de reguli şi principii

constituţionale care formal- juridic se exprimă printr -o serie de obiceiuri dezvoltate prinintermediul jurisprudenţei, la care se adaugă documente scrise şi, uneori, jurisprudenţa.

Constituţia britanică reprezintă cel mai edif icator sistem nescris din lume. Se poateconsidera că primul document cu caracter constituţional din istoria constituţională engleză îlreprezintă Carta acordată supuşilor săi de regele Henric I la urcarea pe tron în anul 1100.Formal, izvoarele ,,Constituţiei Marii Britanii’’ cuprind statute, pacte (convenţii), jurisprudenţa şi doctrina. Statutele sunt legi adoptate de parlament care, de regulă, se referă laorganizar ea politică a statului.Dintre statute, cel mai des sunt citate :

-Magna Charta Libertatum (1215) ;-Petition of Right (1628) ;-Habeas Corpus Act (1679) ;-Bill of Rights (1689) ;-Act of Settlement (1701) ;-Parliament Act (1911 şi respectiv 1949) ;-Representation of the People Act (1949);-Scotland Act (1998);-Northern Ireland Act (1998);-Human Rights Act (1998);-House of Lords Act (1999).Pactele (convenţiile) sunt cutume, obiceiuri bine stabilite care guvernează diferite

proceduri politice. Jurispr udenţa desemnează ansamblul hotărârilor judecătoreşti care sereferă la probleme de ordin constituţional ce au ajuns până la judecătorii de la instanţelesuperioare.Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord neavând o Constituţie scrisă, subforma unui document unic fundamental, se pune întrebar ea unde pot fi găsite izvoarele juridice ale drepturilor fundamentale de care se bucură cetăţenii regatului unit.

Cea mai mare parte a acestor drepturişi-au găsit la început existenţa în deciziile judecătorilor, prin care aceştia recunoşteau un drept pe care britanicii îl posedau deja.Începând cu secolul al XVIII — lea , multe dintre aceste drepturi au obţinut odelimitare clarădin partea unor statute importante. Odată cu sfârşitul dinastiei Stuart în anul 1688 Rule of

Law a devenit convenţia esenţială cu privire la drepturile fundamentale de care se bucură

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 6/77

6

cetăţenii britanici. Cele mai importante drepturi de car e se bucură cetăţenii britanici pot ficonsiderateurmătoarele : a) Dreptul de vot ; b) Dreptul lalibertate personală ; c) Dreptul la libertatea opiniilor ;d) Dreptul la întrunire publică ;

e) Dreptul la proprietate privată ; f) Dreptul la alegerea religiei ;g) Dreptul de a aparţine unui sindicat.

Tradiţia britanică, magistral exprimată de Dicey în 1885, consacră un principiu fundamental pentru garantarea efectivă a drepturilor fundamentale ale omului, în conformitatecu care ,,există o prezumţie generală că individul este liber din moment ce el poate să facă totce nu îi este interzis prin lege’’. Cu o astfel de mentalitate, extinsă la nivelul întregii societăţi britanice, nu e de mirare că timp de secole constituţionaliştii nu au admis nici măcarnecesitatea unei enumerări a elementelor care compun libertateaindividuală. Human RightsAct din 1998 reprezintă primul efort de codificare adrepturilor fundamentale de la adoptareaBill of Rights în 1869. Ceea ce este interesant în cazul acestui act normativ este nu numaifaptul că el încorporează expres în dreptul pozitiv britanic Convenţia europeană a drepturiloromului, dar şi faptul că, în baza articolului 3, judecătorul este obligat să interpreteze dreptulintern (atât legile, cât si common law) în confor mitate cu dispoziţiile convenţiei. În cazul încare acest lucru nueste posibil, judecătorul esteobligat să facă o declaraţie de neconformitate,ceea ce atrage după sine o modificare a dispoziţiei contrare din dreptul intern, indiferent căaceasta esteo reglementare secundară sau primară.

Apariţia instituţiei pe care astăzi o numim parlament este de regulă plasată în evul mediu, când regele dispunea de două Consilii pentru a guverna regatul : Privy Council, formatdin consilierii săi particulari împuterniciţi cu conducerea administraţiei cotidiene a regatului,şi King’s Council sau CommonCouncil, for mat din reprezentanţii oraşelor şidomeniilorcărora regele le cerea să voteze impozitele. Foarte repede, acesta din urmă se va distanţa faţăde puterea regală şi, fapt care ulterior îi va asigura caracterul reprezentativ, va forma un corpdistinct care, în timp, se va obişnui să guverneze în domeniile de competenţa sa, strict limitatăde cutumă, cu o autonomie care a făcut din el precursorul parlamentului de astăzi.

1.1.Magna CartaMagna Charta Libertatum din 1215 – document prin care regele a confirmat

privilegiile marilor feudali, făcând şi unele concesii în folosul păturilor bogate orăşeneşti. Din

perspectiva dezvoltării constituţionalismului englez, documentul este important prin prevederea cuprinsă în articolul 14, pe baza căruia a fost organizat Mar ele Consiliu al

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 7/77

7

Regatului, organism alcătuit din arhiepiscopi, episcopi, conţi şi baroni. Acest consiliu, lărgitapoi (1265) cu reprezentanţi ai oraşelor şi cavalerilor din comitate, constituit formaembrionară din care s-a format Parlamentul englez modern, cu cele două camere ale sale(Camera Comunelor şi Camera Lorzilor), devenit, începând cu anul 1295, o instituţie permanentă.

Sfătuiți de Langton, arhiepiscopul de Canterbury, o parte dintre nobilii englezi

formează o confederație cu scopul de a obține reemiterea cartei din timpul lui Henric al II-lea, tatăl regelui. La 6 ianuarie 1215, nobilii se prezintă în fața regelui Ioan Fără de Ţară, cuocazia jurământului de vasalitate depus de acesta față de Scaunul Pontifical, și îi prezintă o petiție în care își susțin cererile. Acesta cere răgaz de gândire până la sărbătorile de Paște iarconfederații acceptă. În lunile care urmează, fiecare tabără își trimite emisarii pentru a obținesprijinul Papei, adevăratul suveran al Angliei. Acesta hotărăște să ĩl sprijine pe rege și cereclericilor englezi să le refuze răsculaților sprijinul. Clerul englez nu respinge ordinul papal dartergiversează foarte mult punerea sa în aplicare. Unii clerici ajung sǎ se alieze cu nobilii.

La 27 aprilie 1215 nobilii revin la data indicată de rege și ĩi prezintă din nou acestuiacererile lor. Regeleîși dǎ seama că, dacă semnează Carta, rolul său va deveni unul decorativ,așa că refuză negocierile. Confederații încep imediat insurecția atacând casteluldin Northampton și ocupând Bedfordul. La 10 iunie 1215 confederații pun stăpânire pe Londra, după negocieri intense cu notabilitățile orașului.

La 15 iunie 1215 regele, rămas aproape fără sprijin, semnează și aplică Marele Sigiliu pe Cartă la Runnymede, un district din comitatul Surrey. Copii ale documentului sunt trimiseîn întreaga Anglie, atât funcționarilor regali de rang superior cât și vârfurilor ierarhiei BisericiiCatolice.

1.2 Habeas Corpus ActH abeas Corpus din 1679, prin care s-a încredinţat tribunalelor controlul asupra reţinerii

şi arestării cetăţenilor.În conformitate cuH abeas Corpus , la cererea arestatului sau a oricăreialte persoane, tribunalul este obligat să emită un mandat de aducere a arestatului, putândhotărî ca urmare fie retrimiterea lui la închisoare, fie punerea lui în libertate cu sau fărăcauţiune.

Habeas Corpus Act 1679 este un act al Parlamentului Anglieice a trecut în timpuldomniei regelui Carol al II-leade aceea ce a devenit cunoscut sub numele de Habeas CorpusParlamentuluisă definească și să consolideze prerogativele antic scris de habeas corpus , undispozitiv de procedură pentru a forța instanțele de a examina legalitatea detenției unuideținut.

Cel mai important document promulgat de rege a fost Habeas Corpus Act din 1679, caregaranta libertatea individuală și stabilea normele de arestare și judecarea deținuților. Prin

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 8/77

8

această lege, Parlamentul încerca să contracareze tendințele de reinstaurare a absolutismuluiregal. Trecerea la catolicism a urmașului la tron, Iacob al II-lea, și nașterea fiului acestuia, adeterminat o puternică reacție populară. Iacob al II-lea a promulgat Declarația deindulgență (1687) care acordacatolicilor, libertate religioasă și politică. În consecință,Parlamentul a votat Actul de excludere care garanta succesiunea la coroană doar anecatolicilor. Regele Iacob al II-lea a încheiat o alianță cu regele Ludovic al XIV-lea, alianță

ce îi permiteasă întrețină o armată redutabilă. Văzând în această alianță o amenințare,Parlamentul face apel la Wilhelm de Orania, stathouder-ul Olandei, soțul fiicei lui Iacob al II-lea, Maria.

1.3 Bill of RightsBil l-ul drepturi lor din 1689. Prin acest act a fost declarată ilegală orice preluare de bani

pentru coroană sau pentru folosul ei pentru o altă perioadă de timp şi în alte condiţii decât celestabilite de parlament. Ca urmare a punerii în practic a prevederilor acestui document,Parlamentul englez a ajuns în situaţia de a fi convocat regulat.

În 1689este elaborată "Declarația drepturilor " (engleză Bill of Rights ) care stabilea prerogativele regelui.Suveranul nu putea impune impozite, nu putea să organizeze vreoarmată fără avizul Parlamentului; Parlamentul trebuia convocat la intervale regulate; regele nu putea să suspende punerea în execuție a legilor și nici să obstrucționeze în vreun felrespectarea lor; procedurile judiciare se desfășoară prin intermediul juraților; Cetățenii audreptul de a-și alege reprezentanții săi.

Declarația drepturilor ( Bill of Rights ) din 1689este un act al Parlamentului Englez cestatornicea supremația puterii legislative a Parlamentului asupra puterii executive regale,dând Anglieio organizare modernă. "Declarația drepturilor" pune bazele monarhieiconstituțional- parlamentare și, prin urmare, al statului englez modern. Prin ea se limitaudrepturile monarhului stipulate în preambulul Constituției. "Declarația drepturilor" garantaconvocarea regulată a Parlamentului, libertatea dezbaterilor și a drepturilor în materie fiscală.Atribuțiile regelui erau restrânse, deși el rămânea șeful Bisericii anglicane și se bucura de

mari onoruri. Regele nu putea suspenda sau abroga vreo lege, iar dreptul de a avea armată eracondiționat de aprobarea Parlamentului.

Astăzi, Parlamentul Marii Britanii este compus din Camera Comunelor si Camera Lorzilor. Camera Comunelor areatribuţiile cele maiimportante : adoptă legile, deţine înexclusivitate competenţele financiare, are competenţa de acontrola Guvernul şi de a pune îndiscuţie responsabilitatea sa. Cât despre Camera Lorzilor, ea nu mai are decât un roldecorativ, disputele sale cu Camera Comunelor privind votarea anumitor legi putând fi uşor

depăşite de cea din urmă cu un vot în cursul a două sesiuni succesive, separate de un termende minimum un an.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 9/77

9

Acest parlament dispune de suveranitate legislativă, actele normative pe care leadoptăconstituind singura formă de legislaţie care nu poatefi limitată în aplicarea sa denici una dincelelalte autorităţi ale statului (în Marea Britanie neexistând încă o formă decontrol alconstitutionalităţii legilor). Paradoxul constă în faptul că tocmai aceastăsuveranitate parlamentară nu dispune de nici o garanţie constituţională, ci numai de beneficiul cutumei şial stabilităţii legilor adoptate chiar de parlament.

Regele este deţinătorul puterii executive, cel putin teoretic. În practică, miniştrii,,majestăţii sale’’ exercită puterea executivă sub conducerea unui prim-ministru carerăspundesolidar cu ei pentru toate acţiunile lor, dar nu în faţa suveranului, ci a parlamentului. Astfel,răspunderea suveranului pentru actele miniştrilor săi nu mai subzistă. Oricum, suveranul nueste considerat responsabil, căci ,,the king can do no wrong’’. Legea nu permite angajareaurmăririi penale împotriva reginei / regelui ca persoană privată.

Legea constituţională din 1701 a înlocuit principiul primogeniturii masculine înmaterie de succesiune la troncu o regulă specială: în absenţa descendenţilor pr inţesei Anna deDanemarca şi ai lui Wilhelm al III-lea, prinţesa Sofia şi descendenţii săi au devenitmoştenitoriilegitimi ai tronului, cu condiţia ca ei să fi fost protestanţi. Regina actuală este, prin urmare, descendenta directă a familiei de Hanovra, instituită în 1701.Ceea ce legea nu precizează însă sunt atribuţiile de care dispune monarhul, reduse tot mai mult de-a lungultimpului.

Astfel, monarhia rămâne supusă regulii fundamentale a neutralităţii politice. Însă toate prerogativele monarhului sunt pur nominale, niciuna neputând fi exercitată fărăcontrasemnătura primului-ministru. Chiar şi alegerea primului-ministru (o prerogativăimportantă a şefilor de stat în alte ţări cu regim parlamentar) nu mai este o competenţă propriea monarhului britanic : sistemul bipartit si cel electoral au simplificat totul.

Formal, regina mai poate :a) să declare deschise şi, respectiv, încheiate sesiunile parlamentare ; b) să dizolve şi să convoace parlamentul ; c) să-l numească pe primul-ministru ;

d) să-i numească pe miniştrii ;e) să dispună de unele competenţe în materie judecătorească ; f) să acorde titluri onorifice.

Cabinetul (primul-ministru şi miniştr ii) derivă, în teorie, din puterea suveranului. Laînceput, miniştrii nu erau nimic altceva decât membriiConsiliului Privat al Coroanei, fără nicio existenţă colectivă. După dinastia germană de Hanovra, care ajunge la tron în 1714 şi carese dezinteresează de problemele regatului, miniştrii dobândesc importanţă şi,sub autoritatea

primului-ministru, se detasează de Consiliul Privat al Coroanei. Aceeaşi schemă este reluată şiîn privinţa responsabilităţii : la început miniştrii nu răspund decât individual, în faţa

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 10/77

10

parlamentului, pentru actele lor de gestionare a treburilor publice. Este însă o răspundere pur penală, care dă naştere unei proceduri de punere subacuzare de cătreCamera Comunelor(impeachment) şi unei judecări de către Camera Lorzilor, cu consecinţe care potmerge pânăla condamnarea miniştrilor la pedeapsa capitală. Pentru a evita consecinţe atât de grave pentru persoana lor, miniştrii au luat bunul obicei de ademisiona înainte de a fi acuzaţi. Începând cu1689 simpla ameninţare aunui impeachment îi va face pe miniştrii să se retragăînainte ca

procedura să se pună înmişcare. Astfel, responsabilitatea penală şi individuală a posteriorieste înlocuită printr -o responsabilitate politică şi colegială a priori. Cabinetul este de acumînainte un organ colegial, solidar, condus de primul-ministru, responsabil politic în faţa parlamentului, dar nu şi în faţa regelui. Primul-ministru şi Cabinetul sunt într-adevăr organelecheie ale puterii.

Cabinetul este modest ca număr de persoane, dar cu atribuţii deosebit de importante încadrul unei echipe guvernamentale foarte numeroase, compusă din miniştrii fără portofoliu,miniştrii însărcinaţi să conducă un departament, secretari şi subsecretari destat, etc. Primul-ministru este cel care îşi alege miniştrii dintre colegii de partid aleşi în Camera Comunelor şi,uneori, însă foarte rar, dintre Lorzi. El îi poate revoca liber. Numărul membrilor variază înfuncţie de epocă, între 14 si 24 de miniştrii ; în caz de ostilităţi, el poate fi redus la numai 4sau 5 membrii.

Scrutinul majoritar într-un singur tur poate fi considerat, în egală măsură, fie cauză, fieefect al celuilalt fenomen ce caracterizează peisajul politic britanic : bipartidismul. Timp demai bine de o sută cincizeci de ani două partide şi-au disputat scena politicii britanice : Whigsşi Torries, iar mai apoi succesorii lor, liberalii şi conservatorii. Abia la sfârşitul celui de-aldoilea război mondial se produce o schimbare spectaculoasă şi apar laburiştii.

Deja în cursul secolului al XVIII-lea sedisting două grupări de interese : Torries – reprezentanţii aristocraţiei tradiţionale, cu interese strict funciare, şi Whigs-reprezentanţii noii burghezii industriale şi comerciale. În secolul al XIX-lea Torries şi-au luat numele deconservatori şi Whigs pe cel de liberali. La începutul secolului al XX-lea a luat naştere un nou partid politic, apărut din lupta sindicală, care îşi propune ca scop principal apărarea intereselormuncitorilor. În anul 1906 el participă pentru prima dată la alegeri şi obţine 30 de mandate. Seintitulează Labour Party şi continua să-şi sporească influenţa într-atât, încât în 1945 reuşeştesă înlăture complet PartidulLiberal din parlament. De atunci, alternanţa la putere se face întreconservatori şi laburişti, fără ca celelalte partide politice, de mai mică importanţă, dar careexistă în Marea Britanie, să reuşească să-i detroneze.

Timp de şase secole sistemul constituţional britanic a evoluat în direcţia votuluiuniversal. În1918 acest lucru a fost în sfârşit realizat, însă numai începând cu vârsta de 21 de

ani pentru bărbaţi si 30 de ani pentru femei. De abia în 1969 vârsta limită a fost coborâtă la 18ani pentru ambele sexe, cu excluderea de la dreptul de vot a membrilor Camerei Lorzilor, a

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 11/77

11

străinilor, a persoanelor alienatemintal şi a persoanelor condamnate pe parcusul ultimilorcinci ani pentru corupţie sau practici ilegale în legătură cu alegerile.Eligibilitatea revineoricărei persoane având 21 de ani împliniţi până în ziua alegerilor, cu excepţia lorzilor, a prelaţilordiferitelor culte, a handicapaţilor mintal şi a f uncţionarilorstatului.

Procedura electorală, atât pentru alegerile generale cât şi pentru cele locale, estecuprinsă în Legea reprezentării poporului (People’s R epresentation Act) din 1949, cu

modificările ulterioare. Contestarea alegerilor este posibilă întermen de 12 zile de lanumărarea voturilor, prin depunerea unei cereri la un tribunal compus din doi judecători aiÎnaltei Curţi care îşi are sediul în circumscripţia electorală respective ţinând seama demotivele cererii şi de natura contestaţiei, tribunalul poatesă confirme rezultatele, să lemodifice adăugând sau anulând voturi sau să dispună noi alegeri. La sfârsitul deliberării,tribunalul trebuie să prezinte concluziile sale Speaker -ului Camerei Comunelor, care ia apoi odecizie în consecinţă.

Sistemul electoral al MariiBritanii rămâne unul de referinţă, atât din punct de vedereteoretic, cât şi în ceea ce priveşte influenţa concretă pe care o are asupra vieţii politice şistatale. Astfel, Marea Britanie estedivizată în 651 de circumscripţii din care sedesemneazăcâte un membru în Camera Comunelor.Scrutinul se bazează pe regula majorităţii simple,uninominale, cu un singur tur ; adică, mandatul revine candidatului care a obţinut cel maimare număr de voturi în circumscripţia în care a candidat. Un scrutin considerat foarte dur,dar foarte eficient în ceea ce priveste desemnarea unei majorităţi parlamentare eficiente,întrucât a dat aproape întotdeauna rezultate nete.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 12/77

12

CAPITOLUL IIASPECTE GENERALE PRIVIND GUVERNUL ROMÂNIEI

2.1. Aspecte de drept comparat privind rolul şistructura Guvernului

În cadrul puterilor statului se distinge, prin conţinut şi trăsături specifice, putereaexecutivă. Această putere este nominalizată în ştiinţă şi legislaţie fie prin expresia de« putere

executivă» , fie prin cea de «autoritate administrativă» , fie prin cea de «administraţie de stat ».

Constituţia României, sub titlul III intitulat Autorităţile publice, reglementează în ordine Parlamentul (cap. I), Preşedintele României (cap.II.), Guvernul (cap. III), Administraţia publică (cap.V). Practic sunt numite direct autorităţile. Terminologia folosită exprimăcorelarea cu teoria separaţiei şi echilibrului puterilor în stat 4.

Una din temele curente ale politicii româneşti, în situaţii de conflict politic intens şi prelungit este cea a guvernului de tehnocraţi, ca soluţie laneîndemânarea politicienilor de aconduce ţara. Astfel, guvernul de tehnocraţi reprezintă "vesta de salvare", grupul de specialiştineafiliaţi "pasiunilor politicianiste" ale politicienilor zilei. Interesant este însă faptul căaceasta temă este adusă în discuţie atât de politicieni, cât şi de comentatorii politici, mai multsau mai puţin avizaţi. Acest lucru nu dovedeşte decât că ambii, politicienii si comentatorii politici, nu cunosc natura politicii într-o democraţie.

Conducerea unui stat nu se poate face precum cea a unei bănci sau a unui supermarket, prin "specialişti". Politica într -o democraţie se face prin politicieni şi nu economişti sau ingineri, oricât de pricepuţi ar fi aceştia în domeniile respective. Desigur, acest lucru poate nueste pe placul tuturor dar, după cum a spus Winston Churchill, ―democraţia nu este un sistemde guvenare perfect, cidoar cel mai bun de până acum. Tendinţa unora pentru tehnocraţi poate fi explicată printr -o nemulţumire faţă de performanţa politicienilor autohtoni, însăaceştia nu au cum să fie radical diferiţi faţă de cei care îi votează. Evoluţia politicienilor către un grad mai ridicat de responsabilitate se va face treptat, în acelaşi timp cu creştereaînţelegerii populaţiei faţă de mecanismele specifice democraţiei5.

Astfel, Guvernul este constituit de partidul sau alianţa politică care a câştigat, prinalegeri, adică prin acordul populaţiei, dreptul de a implementa propriile politici publice.Politicile publice reprezintă scopul politicii într -o democraţie. Astfel, fiecare partid saucoaliţie vine cu o viziune politică proprie asupra domeniilor în care activează statul; poaterestrânge acea arie de activitate sau o poate măr ii, aşa cum poate provoca schimbări sociale

4 Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice , op.cit , 2009, p. 234.5 Constanţa Călinoiu, Victor Duculescu, Drept constituţional şi instituţii politice, ediţia a IV-a, Editura LuminaLex, Bucureşti, 2010, p. 154.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 13/77

13

majore, conform politicilor sale, dreptul ce ii revine prin câştigarea alegerilor. Un guvern detehnocraţi nu are o viziune politică, ci doar una administrativă, cel mult. De asemenea, unguvern este sprijinit de un Parlament care îl investeşte. În Parlament, Guvernul este sprijinitde partidul sau coaliţia care a dat membrii Guvernului, şi care îi şi votează legile. Un guvernde tehnocraţi nu ar avea astfel sprijinul politic necesar pentru a guverna şi va trebui să recurgătot la politicieni pentru a putea să promoveze legile. Un guvern de tehnocraţi nu ar fi decât un

guvern de faţadă, unul care ar fi condus de fapt tot de politicieni, care însă nu vor mairăspunde direct pentru politicile promovate de Guvern. Mai mult, un Guvern de tehnocraţi nuar fi nici legitim, din moment ce tehnocraţii, prin definiţie, nu aparţin nici unui partid politic,deci sunt apoliticişi nu au fost validaţi de către populaţie prin alegeri.

Negarea acestor prevederi prin promovarea sintagmei de "guvern de specialişti"reprezintă astfel o lipsă de înţelegere periculoasă asupra modului în care funcţionează odemocraţie. Guvernul de tehnocraţi, adică de specialişti în diverse domenii, neafiliaţi politic,seamănă cu un "sfat al bătrânilor", forma de guvernământ întâlnită numai în satele şicomunităţile din ţările subdezvoltate.

În Ţările Române, izvoarele acestei instituţii îşi au originea în „Sfatul domnesc",instituţie politică caracteristică organizării feudale de pe teritoriul ţării noastre.

Din perspective istorice, Guvernul sauConsiliul de Miniştri, ca organ de sine stătător,reprezintă o creaţie a vremurilor moderne, apărută odată cu primele Constituţii, originea saaflându-se, cel puţin în ţările Europei continentale, în fostele consilii ale regelui, din perioadaabsolutismului monarhic, Curia regis6.

Astfel, dacă în sistemul monarhiei absolute, de regulă, monarhul deţinea toate funcţiilesupreme în stat, în baza dreptului de suveranitate, în timp acesta se va înconjura de un corp deconsilieri, care se va specializa, formând „casta" marilor dregători, a marilor funcţionari, aminiştrilor, în sensul modern al termenului.

În sens larg, termenul de guvernsemnifică exercitarea suveranităţii de către titularulei, adică suveranitatea în acţiune, care desemna cele două puteri politice:legiferareaşimenţinerea ordinii legale, aplicarea legilorîn cuprinsul teritoriului.

În sens restrâns, termenul de guvern desemna numai puterea executivăori ministerulsau cabinetul ministerial.

Procesul istoric de conturare ca instituţie juridică, instituţie a dreptului public, aConsiliului de Miniştri, este intim legat de procesul apariţieidepartamentelor, în sensul larg altermenului, ca organe centrale ale administraţiei de stat (puterii executive), în unele sistemenaţionale apariţia ministerelor precede apariţia Consiliului de Miniştri, iar în altele raportuleste invers.

6 Antonie Iorgovan , Tratat de drept administrativ , volumul I,ediţia 4, Editura ALL Beck, Bucureşti, 2005, p. 338.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 14/77

14

Pentru sistemul politic românesc din perioada interbelică, „corpul de sfetnici aimonarhului, ce nu trebuie însă confundat cu Consiliul de miniştri, 1-a reprezentat aşa-numitulConsiliu de Coroană, care nu era reglementat însă nicăieri în Constituţii. Mai mult decât atât,apariţia acestei instituţii, după cum se arată în doctrina interbelică, s-a datorat unor împrejurăride o gravitate excepţională (declanşarea primului război mondial), fără ca atribuţiile şicompunerea sa să fie prevăzute vreodată prin lege7 .

În ţara noastră, apariţia miniştrilor şi implicit, a ministerelor, în accepţiunea modernă atermenului, precede apariţia Guvernului, în sensul de organ de stat, subiect în raporturile dedrept administrativ în nume propriu.

Puterea executivă aparţinea şefului statului, care o exercita prin miniştrii, nici şefulstatului nu făcea parte din categoria miniştrilor şi nici aceştia nu puteau fi asimilaţi şefului puterii executive, şefului statului8. În sensul actual al termenului,Consiliul de Miniştriapareca o creaţie a Unirii Principatelor, deşi Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris (1858) nuconţine o reglementare amplă a locului, rolului şi atribuţiilor sale în activitatea de realizare a puterilor publice9.

Faţă de utilizarea de-a lungul vremii, atât în constituţii, cât şi în legi, a celor douănoţiuni(Consiliu de Miniştri şi, respectiv,Guvern),în doctrină s-a pus problema dacă estevorba despre una şi aceeaşi instituţie, cu alte cuvinte, dacă noţiunile sunt sinonime.

Deşi s-ar părea că este vorba de noţiuni cu conţinut identic, s-a susţinut în doctrinainter belică, noţiunile decabinet sau guvernsunt titulaturi întrebuinţate din punct de vedere politic, pe cândConsiliul de miniştri are un înţeles administrativ, el fiind mai puţin o entitate,cât un mod de a lucra al miniştrilor.

După cum precizează un alt autor din perioada interbelică, din punct de vedere politic,între membrii unui guvern se stabileşte de fapt o solidaritate care transformă Consiliul într -unfel de instituţie proprie, numită cu un singur cuvânt,Cabinet. Cabinetele sunt cunoscute subnumele prim-ministrului care le-a prezidat.

În orice caz, spre deosebire de perioada interbelică,în care sfera Guvernului era maimare decât a Consiliului de Miniştri, căci, pe lângă miniştr ii, în Guvern mai intrau şi secretariide stat şi subsecretarii de stat, în perioada postbelică, din analiza reglementărilorconstituţionale rezultă că noţiunile erau echivalente.

Pentru a desemna organul central al administraţiei publice, după decembrie 1989, s-aadoptat noţiunea de Guvern, în locul celei de Consiliu de Miniştri. Deci, pentru a desemnaacelaşi organ se folosesc două noţiuni, iar câteodată, în vorbirea curentă, se foloseşte şi o a

7 Florin Coman-Kund, Alexandru-Sorin Ciobanu , Drept administrativ . Sinteze teoretice şi exerciţii practice

pentru activitatea de seminar. Partea I,ediţia a II-a, revăzută şi actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti,2008, p. 324.8 Mircea Preda, Drept administrativ , partea generală, ediţia IV, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006, p.193. 9 Antonie Iorgovan , Tratat de drept administrativ, op.cit., p. 343.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 15/77

15

treia, aceea de cabinet. Prin Guvernse înţelege organul colectiv care exercită putereaexecutivă într -un stat; prin Consiliul deMiniştri înţelegem organul colectiv care, împreună cuun organ unipersonal, preşedinte de republică sau rege, exercită puterea executivă într -un stat; prin Cabinetînţelegem acel Guvern sau Consiliu de Miniştri care poartă numele primului-ministru10.

Termenul de Cabinet, în sistemul politico-administrativ al statelor Uniunii Europene,

are în vedere în majoritatea ţărilor , guvernulîn sensul său restrâns, de membri aiConsiliuluide Miniştri.

În perioada postdecembristă, primele dispoziţii legale cu privirela Guvern le găsim înDecretul-Lege nr. 2/1989 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea ConsiliuluiFrontului Salvării Naţionale (prima structură organizatorică cu atribuţii de legiferare şi cuorigine revoluţionară), iar după câteva zile a fost adoptat Decretul-Lege nr. 10/1989 privindconstituirea, organizarea şi funcţionarea Guvernului României11.

Decretul-Lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a PreşedinteluiRomâniei12, primulact cu caracter constituţionaldin perioada postdecembristă, în opinia unorspecialişti, şi apoi Decretul-Lege nr. 104/1990 privind activităţile pentru care Guvernul adoptăhotărâri13, au consacrat principalele norme privind organizarea şi funcţionarea Guvernului.

Ulterior a fost adoptată Legea nr. 37/1990 privind organizarea şi funcţionareaGuvernului României14, lege preconstituţională ale cărei dispoziţii au fost în mare măsurădepăşite prin intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991, înlocuită, din păcate, mult mai târziu, prin Legea nr. 90/2001, privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi aministerelor, supusă până în prezent unor modificări şi completări ulterioare.

Într-o viziune specifică dreptului comparat observăm, chiar dacă nu regăsimdenumirea ca atare, că majoritatea constituţiilor occidentale conţin un sediu general almateriei Guvernului,în funcţie de particularităţile regimului politic consacrat, de aspectele deordin tradiţional sau de specificul tehnicii de redactare, caracteristice fiecărui valconstituţional15.

De altfel, tot din perspectiva dreptului comparat, se poate susţine că a doua jumătate asecolului XX constituie într-o anumită manieră perioada de redescoperire aexecutivului, alcărui centru de greutate s-a deplasat fără îndoială spre Guvern. Puterea executivă câştigă dince în ce mai multă forţă, în măsura în care nu mai constituie doar un simplu executant al10 Constanţa Călinoiu, Victor Duculescu, Drept const ituţional şi instituţii politice, op. cit., p. 101.11 Ioan Alexandru , Consideraţii privind necesitatea modernizării administraţiei, Revista de drept publicnr. 2/2007, pp. 32-37.12 Decret-lege nr. 92 din 14 martie 1990 pentru Alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României, publicat înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 martie 199013 Decret-lege nr. 104 din 30 martie 1990 privind activităţile pentru care guvernul adoptă hotărâri, publicat în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 1 aprilie 199014 Legea nr. 37 din 7 decembrie 1990 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 8 decembrie 1990.15 Antonie Iorgovan , Tratat de drept administrativ, op. cit. , p. 352.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 16/77

16

regulilor de drept.Creşterea semnificaţiei executivuluieste un fenomen comun tuturordemocraţiilor, fie parlamentare, fie prezidenţiale16.

În ceeace priveşteformareaşi funcţionarea guvernelor, trei aspecte prezintă interesdeosebit: gradul de libertate privind modificarea structurii guvernamentale, ce influenţeazăstabilitatea administraţiei şi capacitatea ei de adaptare; poziţia şefului guvernului, care poate fide ―primus inter pares sau de adevărat conducător al politicii guvernamentale; modul de

funcţionare a echipei guvernamentale, care condiţionează modalităţile de coordonareinterministerială şi rezultatele acţiunii guvernului17.

Caracterul mai mult sau mai puţin parlamentar al statelor Uniunii Europene determinăo similitudine a organizării şi funcţionării guvernelor, existând o serie de particularităţisemnificative ale fiecărui guvern, dintre care cele mai importante privescformarea,stabilitatea, structuraşi funcţionareaacestuia.

Stabilitatea guvernamentală, care influenţează atât acţiunea administrativă, cât şivârfurile ierarhiei administraţiei centrale, este condiţionată de numeroşi factori, printre caresistemul partidelor politiceşi obiceiurile car e se practică la constituirea guvernelor.

Dispoziţii privitoare la Guvern apar, de regulă, şi în alte titluri, capitole etc., dinconstituţii decât cele consacrate expres acestei instituţii. Dacă avem în vedere, în primul rând,rolul acestuia de principaliniţiator legislativ, evident că dispoziţii constituţionale în acest sensse vor regăsi şi în partea consacrată reglementării autorităţii legiuitoare. Apoi, firesc este cadispoziţii cu privire la Guvern să se regăsească şi în capitolul consacrat şefului statului, fie înmonarhiile constituţionale tradiţionale, fie în republicile parlamentare sau semiprezidenţiale,cunoscută fiind diversitatea de raporturi stabilite între cei doi capi ai executivului.

În Constituţia României din 199118, republicată în 2003,Guvernul este reglementat întitlul III(Autorităţile publice),în capitolul III, la art. 102-110, dar prevederi cu privire laaceastă autoritate publică se regăsesc şi în capitolul următor, intitulatRaporturileParlamentului cu Guvernul (art. 111-115), precum şi în alte capitole, cum ar fi: cel consacratPreşedintelui (art. 85, art. 86, art. 87, etc.) sau în cel consacrat Parlamentului, cum ar fi art. 74 privitor lainiţiativa legislativă.

Constituţia din 1991 utilizează noţiunea deGuvern, în sens restrâns, adică are învedere doar acea parte a puterii executive formată din totalitatea miniştrilor, în frunte cu prim-ministrul,dar cu excluderea şefului statului.

Procedura de constituire şi investire a Guvernului începe cu desemnarea de cătrePreşedintele României a unui candidat la funcţia de prim-ministru în urma consultării partidului sau formaţiunii politice care are majoritatea absolută în Parlament, ori dacă nu

16

Tofan Dana, Drept administrativ , ediţia a II-a, volumul I, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 87.17 Liviu Coman-Kund,Sisteme administrative europene , Universitatea „Dunărea de Jos , Galaţi, 2003, p. 57.18 Constituţia României din 21 noiembrie 1991 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din21 noiembrie 1991

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 17/77

17

există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament (art. 103, alin. 1 dinConstituţie19).

În alin. 2 al art. 103, se prevede ca persoana desemnată drept candidat la funcţia de

prim-ministru va cere în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere alParlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului. Acestea se dezbat deCamera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului

cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Data depunerii jurământului reprezintă data de lacare Guvernul şi fiecare membru în parte îşi exercită mandatul.

Potrivit art. 1, alin. 2 din Legea nr. 90/2001, Guvernul are rolul de a asigurafuncţionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemului economic şi social, precum si racordareaacestuia la sistemul economic mondial, în condiţiile promovării intereselor naţionale20.

Potrivit art. 102, alin. 3 din Constituţie, Guvernul este alcătuit din prim-ministru,miniştrii şi alţi membri stabiliţi prin legea organică. În alin. 2 al aceluiaşi articol, se precizează

―Din Guvern pot face parte si miniştr ii-delegaţi cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru, prevăzuţi în lista Guvernului, prezentată Parlamentului pentru acordarea votului deîncredere .

Textul revizuit al Constituţiei prevede că ―Funcţiile şi demnităţile publice, civile saumilitare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şidomiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şansă între femei şi barbaţi pentruocuparea acestor funcţii.

Guvernul are sarcina fundamentală de a realiza politica naţiunii, el este iniţiatorul,modelatorul şi executantul măsurilor de redresare economică, de scădere a inflaţiei şistabilizare economică, el răspunde de ordinea publică, de apărarea naţională sau de raporturilestatului respectiv cu alte state. Este evident căîn toate aceste zone de activitate, exemplificate,din necesităţi didactice, sarcini revin şi altor autorităţi statale, îndeosebi Parlamentului şiŞefului Statului, dar este un adevăr incontestabil al epocii actuale căcentrul de greutate cade pe Guvern21.

Aşa se explică că mai peste tot în lumea democratică, mişcările de protest, mitingurile,demonstraţiile ori diferitele categorii de greve au ca obiect lupta împotriva unor măsuriguvernamentale şi nu împotriva unui mesaj al Tronului sau, după caz, al PreşedinteluiRepublicii.

Viaţa oferă exemple la tot pasul, nu de puţine ori asemenea acţiuni de protest au caefect demisia unor miniştrii sau a Guvernului în ansamblul lui. Pe de altă parte, clasicul

19 Constituţia României , modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicată în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003.20

Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001,modificată prin Ordonanţa de urgenţă nr. 2din 29 ianuarie 2010, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010.21 Trailescu Anton, Drept administrativ, ediţia a III-a, EdituraC.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 154.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 18/77

18

principiu al separaţiei şi echilibrului puterilor presupune un control parlamentar permanentasupra Guvernului, asupra executivului în general, de unde reala dificultate a reflectării printextul Constituţiei a rolului Guvernului22.

Dacă se face o analiză a constituţiilor, din punctul de vedere al modului în car e estereglementat rolul Guvernului în mecanismul politic şi statal al ţării, se identifică două marisituaţii:

a) Constituţii care fac o calificare expresă, uneori mergându-se până la rigoarea uneidefiniţii;

b) Constituţii care nu fac o calificare expresă, rolul Guvernului fiind determinat înurma interpretării sistematice a Constituţiei. Spre exemplu, sarcinile Guvernului în sistemulconstituţional italian pot fi uşor identificate din coroborarea art. 94, referitor la votul deîncredere, cu art. 95, car e în mod expres se referă la sarcinile Primului-ministru, reieşind căeste vorba de un rol politic -determinarea şi conducerea politicii naţiunii şi de un roladministrativ -menţinerea unităţii administrative şi coordonarea activităţii ministerelor. Laf el, se poate raţiona şi în ceea ce priveşte Constituţia Germaniei, care în art. 65 menţionează:„Cancelarul Federal fixează liniile directoare ale politicii(...)", iar în art. 65 lit. a) se arată căministrul federal al apărării exercită puterea de comandament asupra forţelor armate.

Cele din prima categorie, mai departe, pot fi grupate în trei subcategorii, în funcţie degradul de extensie al acestui rol, determinat de natura intrinsecă a sarcinilor pe care Guvernuleste chemat să le realizeze:

a) Constituţii care stabilesc un rol trihotomic: politic, legislativ şi administrativ (deexemplu, Spania, Portugalia);

b) Constituţii care stabilesc un rol dihotomic: politic şi administrativ (de exemplu,Franţa) şi

c) Constituţii care stabilesc un rol exclusiv politic (de exemplu, Olanda, Grecia) sau unrol exclusiv administrativ (de exemplu, Austria, Norvegia).

Nu trebuie să înţelegem că în ţări ca Franţa, Guvernul nu are şi un rol legislativ, daracest rol nu este prevăzut expres în textul Constituţiei, care reprezintă sediul materiei calificat,fie şi dintr -o rigoare didactică, „Rolul Guvernului23.

Modul în care este consacrat rolul politic al Guvernului, se întâlnesc două marisituaţii:

a) Constituţii care dau dreptul Guvernului de a stabili exclusiv liniile politicii naţiunii pe plan intern şi extern, iar execuţia fiind supusă controlului parlamentar (de exemplu Franţa,Grecia, Germania etc.) şi

22

Muraru Ioan, Drept constituţional şi instituţii politice, volumul I, ediţia 14, Editura C.H. Beck, Bucureşti,2011, p. 119.23 Nicolae Pavel, Drept constituţional şi instituţii politice, volumul I, Teoria generală, Editura Fundaţiei Româniade Mâine, Bucureşti, 2004, p. 53.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 19/77

19

b) Constituţii care dau dreptul Guvernului numai de a conduce politica generală a ţării,în limita unor linii sta bilite de Parlament, de regulă, cu prilejul votului de învestitură (deexemplu Finlanda, Portugalia, Spania, România) sau, după caz, de Şeful Statului (de exemplu Norvegia).

Dreptul comparat oferă o varietate de formule şi în ceea ce priveşte modul în care esteconstituit Guvernul, înţelegând prin aceasta existenţa unor niveluri ierarhice între membrii

Guvernului, respectiv a unor structuri organizaţionale, în genul cabinet, birou executiv, birou permanent etc. Ca regulă generală, se poate spune că existenţa unor niveluri ierarhice, adică aunor funcţii intermediare între Prim-ministru (Preşedintele Consiliului de Miniştri) şi membriiGuvernului conduce şi la existenţa unui organ al Guvernului, format din Primul-ministru,viceprim-miniştr ii şi anumiţi miniştrii (în anumite ţări), organ prevăzut fie de Constituţie, fiede legea organică a Guvernului, cum este cazul şi la noi în prezent.

Astfel, acele Guverne care sunt formate din Prim-ministru şi membrii, deci fără unnivel ierarhic intermediar, se numesc Guverne cu structură simplă, iar cele care conţin o atareierarhizare, Guverne cu structura ierarhică. Preluând o formulare din dreptul constituţional, seva vorbi despre un Guvern cu structură uniorganică şi, respectiv, despre Guverne cu structură biorganică. Cum s-a menţionat mai sus, ca regulă, o structurare simplă înseamnă şi o structurauniorganică, dar nimic nu opreşte un legiuitor constituant sau chiar ordinar să precizeze căPrimul-ministru, împreună cu anumiţi miniştrii formează un Birou Permanent, sta bilindu-idreptul de a adopta anumite decizii, în numele întregului Consiliu de Miniştri. Nu trebuie uitatcă în filozofia anumitor constituţii chiar fiecare ministru poate avea competenţa de a rezolvaanumite atribuţii ale Guvernului sau ale Cancelariei acestuia24. Majoritatea constituţiilorreglementează o structură simplă, unele constituţii reglementează expres structura ierarhică,iar altele stabilesc numai posibilitatea organizării Guvernului şi în acest sens.

În ceea ce priveşte determinarea membrilor obişnuiţi ai Guvernului, se întâlnescconstituţii care restrâng sfera acestora exclusiv la sfera miniştrilor, în sens de titulari dedepartamente (de exemplu, Italia), constituţii care admit şi prezenţa miniştrilor fără portofoliu(de exemplu, Grecia), precum şi constituţii care extind sfera membrilor Guvernului şi la altefuncţii de demnitari, cum ar fi secretarii de stat.

Referitor la structura biorganică, trebuie reţinut că, în baza unor constituţii, aceastavizează fie un organism mai larg şi unul mai restrâns, fie acelaşi organism la care se adaugăŞeful Statului. Pentru prima situaţie, la exemplul oferit de Constituţia Belgiei, care facedistincţie între Guvern şi Consiliul de Miniştri, primul fiind un organism mai larg,cuprinzându-i şi pe secretarii de stat [art. 104 alin. (2)], în timp ce Consiliul de Miniştri

24 Benone Puşcă, Andy Puşcă, Drept constituţional şi instituţii publice, Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 2007, p. 54.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 20/77

20

cuprinde numai Primul-ministru şi pe miniştrii, stabilindu-se numărul maxim de miniştr ii la15 (art. 99).

Această concepţie este prezentă şi într -o Constituţie republicană relativ recentă,Constituţia Portugaliei. Pentru a doua situaţie, ne oprim la Constituţia Olandei, după careGuvernul este format din Rege şi miniştr ii, fiind inclus aici şi Primul-ministru [art. 42 alin.(1)], iar miniştrii împreună alcătuiesc Consiliul de Miniştri, prezidat de către Primul-ministru

potrivit art. 45 alin. (1) şi (2). Faţă de cele arătate mai sus, se mai identifică şi a treia situaţie, care poate fi denumită

situaţia tipică a unui Birou executiv, Birou permanent, Cabinet restrâns, etc. al Guvernuluisau, după caz, al Consiliului de Miniştri, ipoteză în care se înscrie şi reglementarea din ţaranoastră, cu toate semnele de întrebare sub aspectul constituţionalităţii.

Unele constituţii stabilesc un număr fix de miniştrii, fiind celebră, şi din acest punct devedere, Constituţia Elveţiei, care stabileşte 7 miniştrii, altele stabilesc o cifră minimă, altelearată autoritatea care va stabili acest număr, iar cele mai multe lasă problema deschisă, fie peseama legii, fie a jocului politic cu prilejul formării Guvernului.

Legiuitorul constituant român, în final, s-a oprit la soluţia reglementării exprese arolului politic şi administrativ al Guvernului în alin. (1) al art. 102, care are următoarearedactare: „Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigurărealizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice".

Se menţionează că textul de mai sus, faţă de textul din Proiectul Constituţiei, conţine osingură modificare, urmare a acceptării unui amendament în Adunarea Constituantă, anume înlocul verbului «aprobat» din Proiect a apărut verbul «acceptat», modificare, însă, cu profundeimplicaţii în ceea ce priveşte sarcinile politice ale Guvernului, implicit raporturile sale cuParlamentul.

Constituantul român a achiesat, astfel, la teza doctrinei occidentale contemporane,după careGuvernul este parlamentar prin origine şi guvernamental prin funcţie,25 reţinând că programul politic rămâne un document exclusiv al Guvernului, dar liniile sale de forţă suntacceptate de Parlament. Fără a fi vorba exclusiv de un joc semantic, verbul «a aproba» ar fiavut semnificaţia unei implicări a Parlamentului şi în procesul realizării liniilor politiceconcretizate în programul de guvernare, ceea ce ar fi dus lao duplicitate politică din parteaParlamentului în momentul declanşării şi votării unei moţiuni de cenzură.

Liniile politicii guvernamentale sunt concepute şi formulate de candidatul desemnat înnumele şi cu sprijinul unui partid sau unor partide politice, dar realizarea efectivă a acestora,

25 Andre Hauriou , Droit constitutionnel et institutions politiques , Editura Montchrestien, Paris, 1967, p. 210.,apud Antonie Iorgovan,op.cit ., p. 315

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 21/77

21

urmare a încorporării lor într -un program oficial de guvernare nu este posibilă fără votulParlamentului.

Votul de învestitură dă legitimitatea echipei guvernamentale, în sensul acceptării unui program politic (de par tid) ca program politic oficial de guvernare a naţiunii.

Votul de învestitură marchează trecerea din sfera competiţiei pentru putere în sferaexercitării puterii politice, ceea ce presupune aplicarea unor linii politice şi, corespunzător,

promovarea unor valori politice încorporate în programul de guvernare, acceptat deParlament, cu prilejul votului de învestitură26.

Interferenţa dintre Parlament şi Guvern a condus la necesitatea redactării textului cu privire la rolul politic al Guvernului de aşa natură încât să rezulte că decizia stabilirii liniilor politice strategice ale guvernării aparţine Parlamentului, iar că acesta să devină copărtaş larealizarea lor.

Nimic nu opreşte ca în Parlament să se creeze alte raporturi de forţe, să se stabileascăalte necesităţi şi priorităţi politice,ca urmare a modificărilor în opţiunile electoratului, ceeace, firesc, va conduce la necesitatea unui nou program politic de guvernare, iar ca soluţietehnică, la moţiunea de cenzură sau la determinarea Guvernului în funcţiune să-şi angajezerăspunderea, potrivit art. 114 din Constituţie, asupra unui nou program.

Date fiind aceste aspecte de fond, ce ţin de natura regimului politic consacrat deConstituţia noastră, în art. 101 alin. (1), cum s-a văzut, este prevăzută numai sar cinaGuvernului de a „asigura realizarea politicii interne şi externe a ţării", nu şi sarcina de a hotărî politica naţiunii, cum se menţionează în art. 20 din Constituţia Franţei,sau de a deliberaasupra politicii generale, cum reţine art. 45 alin. (3) din Constituţia Olandei,ori de a«determina» politica generală a ţării, cum se prevede în art. 82 din Constituţia Greciei27.

Din această filozofie a Constituţiei României rezultă o serie de consecinţe în ceea ce priveşte regimul juridic alremanierii guvernamentale, care apare ca fiind exclusiv ooperaţiune a executivului, ce nu poate, ca fundament teoretic, afecta programul de guvernare,acceptat de Parlament, prin votul de învestitură. Votul de învestitură chiar dacă priveşte şimembrii echipei guvernamentale, aşa s-a dorit de către Adunarea Constituantă, implicaţiilesale în realizarea guvernării se limitează exclusiv la programul politic (evident, şi la persoanaPrimului-ministru).

Guvernul are, totodată, rolul de a realiza conducerea generală a administraţiei publice,evocându-se poziţia sa de organ central de competenţa materială generală.

Constituţia nu menţionează în mod expres această calificare, dar ea se deduce în modlogic, ştiut fiind faptul că administraţia publică se realizează în cele mai diver se domenii,

26 Dan Claudiu Dănişor, Drept constituţional şi instituţii politice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 2007, p. 58. 27 Duculescu Victor,Tratat de drept constituţional comparat,Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007, p. 154.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 22/77

22

ramuri şi sectoare de activitate, practic, în tot ceea ce este legat de trecerea pe această lume afiinţei umane, dacă avem în vedere şi infinitele reţele de servicii publice.

Este de la sine înţeles că organul administraţiei publice care trebuie să realizezeconducerea generală a acesteia nu poate avea atribuţii numai de ramură sau domeniu, ci întoate ramurile şi în toate domeniile activităţii administrative, motiv pentru care uneleConstituţii mai califică Guvernul ca organ suprem al administraţiei publice28.

De altfel, între sarcina de natură politică a Guvernului şi sarcina sa de naturăadministrativă există o strânsă legătură, fundamentul sarcinii administrative găsindu-se însarcina sa de ordin politic. Dacă Guvernul, ca unul din şefii executivului, nu ar avea posibilitatea juridică de a transmite impulsurile politice ale guvernării şi de a impunerealizarea lor autorităţilor administraţiei publice, guvernarea ar fi o operaţie formală, omanifestare a formelor fără fond.

Raţiunea fundamentală a Guvernului o reprezintă asigurarea realizării liniilor politiceinterne şi externe ale ţării, încorporate în programul de guvernare acceptat de Parlament, ceeace, în planul juridicului, înseamnă iniţierea de proiecte legislative, adoptarea de hotăr âri pentru aplicarea acestora, vegherea ca toate autorităţile administraţiei publice să acţioneze cuoperativitate şi profesionalism în respectarea Constituţiei şi a legii.

Deci, Guvernul trebuie să conducă, adevărat, într -o formă generală, întreagaadministraţie publică, inclusiv cea locală, pentru a-şi putea realiza obiectivele politice aleguvernării ţării29.

Administraţia publică are drept scop tocmai realizarea unor valori politice, ea se plasează între activitatea de formulare a acestor valori şi activitatea de materializare concretăa acestora, cu particularităţile conceptuale înfăţişate de la şcoala franceză la cea germană.

Sintagma „exercită conducerea generală a administraţiei publice" evocă existenţa unorraporturi de drept administrativ între Guvern şi oricare altă autoritate a administraţiei publice,raporturi care diferă sub aspectul conţinutului, în funcţie de principiile ce stau la bazastructurii administraţiei: unele vor fi raporturi de subordonare (faţă de ministere, prefecţi etc),altele vor fi raporturi de colaborare (de exemplu, faţă de autorităţile centrale de specialitateautonome) şi altele vor fi raporturi de tutela administrativă (faţă de autorităţile locale alese decetăţeni, în virtutea principiului autonomiei locale).

Legiuitorul constituant a consacrat în alin. (2) al art. 101 un principiu general alactivităţii Guvernului de realizare a sarcinilor politice şi a celor administrative, anumecooperarea cu organismele sociale interesate.

Este vorba de un principiu ce garantează transparenţa Guvernului, el nu este unorganism plasatîn afara societăţii civile şi cu atât mai puţin deasupra acesteia, ci un organism

28 Benone Puşcă, Andy Puşcă, Drept constituţional şi instiţutii publice, op.cit. , p. 59.29 Emil Bălan, Instituţii administrative, Editura C.H. Beck, Colecţia Master, Bucureşti, 2008, p. 167.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 23/77

23

al societăţii civile, un veritabil «paratrăznet» al acesteia. Guvernul trebuie să «absoarbă»scânteile sociale, să dezamorseze conflictele şi stările de tensiune, dacă se vorbeşte dedemocraţie, stat de drept şi stat social.

Discuţiile cu sindicatele, patronatul, partidele politice, reprezentanţii cultelor şi aidiferitelor grupuri de presiune fac parte din programul de lucrual oricărui guvern democratic,iar Constituţia României a înţeles să facă din acest principiu al ştiinţei administraţiei un

principiu de ordin juridic, cu toate implicaţiile ce decurg de aici în ceea ce priveşte obligaţiileGuvernului şi drepturile structurilor neguvernamentale.

Acest text a reprezentat şi fundamentul de ordin constituţional al înfiinţării unorautorităţi publice cu o structură complexă: stat, sindicate, patronat, în genul ConsiliuluiEconomic şi Social, prevăzut de Constituţia Franţei, f iind vorba de art. 141, consacratConsiliului Economic şi Social, introdus prin Legea de revizuire a Constituţiei30.

Legea nr. 90/200131 încearcă şi, reuşeşte, ca cele două sarcini fundamentale aleGuvernului, prevăzute de art. 102 alin. (1) din Constituţie, să le scoată în evidenţă chiar prindefiniţia asupra Guvernului, la care se opreşte: „Guvernul este autoritatea publică a puteriiexecutive, care funcţionează în baza votului de încredere acordat de Parlament şi care asigurărealizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice" .

Se observă că s-a evitat folosirea cuvântului «rol», deşi art. 102 din Constituţie esteintitulat „Rolul şi structura", dar cuvântul «rol» apare pentru a desemna următoareainformaţie: „Guvernul are rolul de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemuluinaţional economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul economic mondial încondiţiile promovării intereselor naţionale"32.

Dincolo de formulare, care poate fi discutabilă, într -o raportare rigidă la art. 102 dinConstituţie, privind fondul reglementării şi având în vedere sarcinile economice aleGuvernului, subînţelese de art. 135 alin. (2) din Constituţie, se poate spune că Legea nr.90/2001 accentuează, pe lângă rolul general al Guvernului, prevăzut de art. 102 alin. (1) dinConstituţie şi rolul special al acestuia în realizarea obligaţiilor statului în domeniuleconomic33.

30 Florin Coman Kund, Alexandru-Sorin Ciobanu , Drept administrativ . Sinteze teoretice şi exerciţii practice pentru activitatea de seminar. Partea I, ediţia a II-a, revăzută şi actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti,2008, p. 213.31 Legea nr. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164/2 apr. 2001, modificată prin Ordonanţa de urgenţănr. 2 din 29 ianuarie 2010 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76/3 februarie 2010. 32Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi aministerelor publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164/2 aprilie 2001, modificată prin

Ordonanţa de urgenţă nr. 2 din 29 ianuarie 2010 publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 76/3februarie 2010..33 Potrivit art. 335 alin. (2) dinConstituţia României, modificată şi completată prin legea de revizuire aConstituţiei nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 24/77

24

2.2. Rolul şistructura Guvernului

Guvernul are rolul de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemuluinaţional economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul economic mondial încondiţiile promovării intereselor naţionale. În indeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul

coopereaza cu organismele sociale interesate, cum ar fi sindicatele şi patronatele.Guvernul răspunde de ordinea publică, de apărarea naţională, precum şi de raporturile

statului respectiv cu alte state.Potrivit art. 102 din Constituţie, Guvernul, potrivit programului său de guvernare

acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercităconducerea generală a administraţiei publice.

În îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele socialeinteresate.

Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştrii şi alţi membri stabiliţi prin legeorganică. Guvernul se organizează şi funcţionează în conformitate cu prevederileconstituţionale, având la baza Programul de guvernare nu adoptat ci acceptat de Parlament34.

Pentru realizarea Programului de guvernare Guvernul îndeplineşte urmatoarele funcţii: funcţia de strategie, prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a

Programului de guvernare; funcţia de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi

instituţional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice; funcţia de administrare a proprietăţii statului, prin care se asigură administrarea

proprietăţii publice şi private a statului precum şi gestionarea serviciilor pentru carestatul este responsabil.

funcţia de reprezentare, prin care se asigură în numele statului român, reprezentarea pe plan intern şi extern;

funcţia de autoritatea de stat, prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şirespectării reglementărilor în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, precum şi în domeniile economic şi social şi al funcţionării instituţiilor şi organismelorcare îşi desfăşoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului35.În ceea ce priveşte structura Guvernului, textul din lege, în forma iniţială, avea

următoarea redactare: „Guvernul României este format din primul-ministru, miniştri de stat,miniştri şi secretari de stat.

34

Gheorghe Uglean, Drept constituţional şi instituţii politice, partea II,ediţia V, Editura Fundaţiei România deMâine, Bucureşti, 2007, p. 255 35 Emanuel Albu, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, partea I, Editura Fundaţiei România de Mâine,Bucureşti, 2005, p. 154.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 25/77

25

În reglementarea actuală, potrivit alin. (3) al art. 101 din Constituţia României,Guvernul este alcătuit din Prim- ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin legeaorganică36 , text relativ simplu şi clar, dar în practică s-a ajuns la complicaţii. În ceea ce ne priveşte am interpretat că textul ne conduce la concluzia că legiuitorul constituant a urmărit săconsacre o formulă de Guvern fără scară ierarhică interioară.

Primul-ministru este desemnat de Preşedintele României, iar componenta Guvernului

se aprobă, la propunerea primului-ministru, prin hotărâre, de către Adunarea Deputaţilor şiSenat"37.

„ Potrivit art. 4 din Legea nr. 90/2001, Guvernul este alcătuit din38:- prim-ministru;- miniştrii de stat, care asigură reprezentativitatea politică şi, sub conducerea

nemijlocită a Primului-ministru, coordonează realizarea politicilor guvernamentaleîn anumite ramuri sau domenii de activitate, conlucrând cu miniştrii;

- miniştrii, care asigură aplicarea, în condiţiile legii, a politicilor guvernamentale îndomeniul de activitate al ministerului pe care îl conduc şi răspund de activitateaacestuia în faţă Guvernului;

Din Guvern pot face parte miniştrii-delegaţi, cu însărcinări speciale pe lângă Primul-ministru, prevăzuţi în lista Guvernului, prezentată Parlamentului pentru obţinerea votului deîncredere, potrivit art. 102 alin. (3) din Constituţie;

Miniştrii de stat pot exercita, în acelaşi timp, şi funcţia de ministru, asigurândconducerea unui minister"39.

Referitor la categoria miniştrilor de stat, propunem ca aceştia să fie prevăzuţi în legeca făcând parte din categoria miniştrilor, dar având atribuţii specifice prevăzute în prezent, în proiect.

Legea organică a Guvernului a fost adoptată de Camera Deputaţilor la 15 martie 2001,iar de Senat la 21 martie 2001, legea fiind publicată la 2 aprilie 2001, intrând în vigoare pedata publicării, cum s-a menţionat deja.

Din Guvern pot face parte şi miniştri-delegaţi, cu însărcinări speciale pe lângă primul-

ministru, prevăzuţi în lista Guvernului, prezentată Parlamentului pentru acordarea votului deîncredere40.

De asemenea, la art. 53 din Legea nr. 90/2001, care er a consacrat atribuţiilor generaleale miniştrilor, s-a introdus un nou alineat, cu următorul conţinut: „Miniştrii de stat

36 Gheorghe Uglean, Drept constituţional şi instituţii politice, partea II,ediţia V, Editura Fundaţiei România deMâine, Bucureşti, 2007, p. 256 37 Benone Puşcă, Andy Puşcă, Drept constituţional şi instituţii publice,op.cit. , p. 65.38

Claudia Gilia, Manual de Drept constituţional şi instituţii politice, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 109. 39 Deleanu Ion, Instituţii şi proceduri constituţionale, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 187. 40 În conformitate cuart. 3 din Legea nr. 90/2001, în versiunea iniţială, privind organizarea şi funcţionareaGuvernului României şi a ministerelor publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164/2 apr. 2001 .

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 26/77

26

coordonează, sub conducerea nemijlocită a primului-ministru, realizarea programului deguvernare acceptat de Parlament într-un domeniude activitate, scop în care conlucrează cuminiştrii care răspund de îndeplinirea acestui program în cadrul ministerelor pe care leconduc"41.

Textul punea în consonanţă nu numai legea organică a Guvernului cu legeafundamentală a ţării, dar punea în consonanţă cu legea fundamentală întreaga procedură de

formare a unui nou Guvern.În motivarea soluţiei sale, Curtea Constituţională a reţinut că „legiuitorul constituant a

reglementat modul de alcătuire a Guvernului într -o manieră suplă, care permite acesteiautorităţi publice ca, în scopul realizării programului său de guvernare aprobat prin acordareavotului de încredere de către Parlament, să propună o structură în raport cu obiectivele pe caretrebuie să le realizeze. Este evident că legiuitorul constituant nu a reglementat într-o manierărigidă modul de alcătuire a Guvernului prin nominalizarea tuturor ministerelor. 42

Utilizarea de către legiuitorul ordinar, se arată în motivarea deciziei Curţii, acategoriilor de „miniştri de stat sau de „miniştri-delegaţi cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru are menirea să distingă caracterul însărcinărilor miniştrilor, şi anume dacădeţin sau nu portofolii ministeriale, specificul atribuţiilor lor în organizarea Guvernului potrivit diviziunii şi specializării activităţii ministerelor.

Aşa fiind, se impune concluzia că noţiunea de „miniştri , ca de altfel şi cea de„membri ai Guvernului sunt utilizate în sens generic şi permit, aşadar, includerea în sfera lorşi a funcţiei de „ministru de stat , „ministru-delegat cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru , „ministru fără portofoliu , etc43.

În constituţiile statelor europene conferă un anumit grad de libertate de modificare astructurilor guvernamentale, esenţiale pentru administraţie, sub as pectul sta bilităţiiorganizaţionale şi cel al capacităţii de adaptare44.

Într-un regim parlamentar, administraţia centrală a Statului este organizată în serviciiministeriale,ce reflectă în mod obişnuit,compunerea Guvernului.Structura guvernamentalăeste ierarhizată, în toateregimurile parlamentare,de o manieră mai mult sau mai puţinevidentă, mai mult sau mai puţin simbolică, mai mult sau mai puţin complexă, după ţară, cel puţin între miniştrii şi şeful guvernului, uneori şi între membrii guvernului.

41 Art. 53 alin. 4 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi aministerelor publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164/2 aprilie 2001, modificată prinOrdonanţa de urgenţă nr. 2 din 29 ianuarie 2010 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76/3februarie 2010.42 Potrivit art. 102 alin. (l) dinConstituţia României, modificată şi completată prin Legea de revizuire nr.

429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758/29.10.2003. 43 Benone Puşcă, Andy Puşcă, Drept constituţional şi instituţii publice , op.cit. , p. 66.44 Jacques Ziller , Administrations comparees . Les systemes politico-adininistratifs de Europe des Douze,Editions Montchrestien - E.J.A., Paris, 1993, p. 132, apud Tofan Dana , op. cit ., p. 94.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 27/77

27

Acest aspect riscă să antreneze o instabilitate considerabilă a structuriloradministrative, în măsura în care fiecare schimbare de guvern sau, şi mai rău, orice remaniereguvernamentală ar urma să se materializeze prin crearea sau suprimarea de servicii.

Dimpotrivă, limitarea rigidă a numărului ministerelor ar provoca la rândul ei o serie deincoveniente de ordin politic, mai ales în ţările în care guvernarea se sprijină pe coaliţii de partide şi unde dozajul în repartizarea portofoliilor ministeriale constituie un element cheie al

formării coaliţiilor. În componenţa Guvernului, se întâlnesc constituţii care restrâng sfera membrilor

Guvernului exclusiv la sfera miniştrilor, constituţii care admit şi prezenţa miniştrilor fără portofoliu şi constituţii care extind sfera membrilor Guvernului şi la alte funcţii de demnitari,cum ar fi secretarii de stat.

În legătură cu numărul miniştrilor şi, implicit, alministerelor,există constituţii carestabilesc un număr fix de ministere, alte constituţii stabilesc o cifră minimă sau indicăautoritatea care va stabili acest număr, iar cele mai multe lasă problema deschisă, fie pe seamaunei legi, fie pe seama jocului politic declanşat cu ocazia formării Guvernului.

Sub aspectul modului de constituire,adică al existenţei unor nivele ierarhice întremembrii Guvernului, pot fi identificate Guverne formate din prim-ministru şi ceilalţi membri,adică guverne cu structură simplă, şi Guverne ce conţin o ierarhizare, adicăGuverne custructură ierarhică45.

Din perspectiva unei analize comparative, se arată în doctrina europeană, în câteva ţăriregulile de drept aplicabile înfiinţării de ministere sunt destinate să asigurestabilitatea. Spreexemplu, în IrlandaConstituţia fixează un număr minim şi maxim de ministere, pentru canumărul efectiv de ministere să fie stabilit prin lege. ÎnSpaniaşi în Italia ministerele sunt în principiu create prin lege.

Modificarea relativ frecventă a numărului şi titulaturii ministerelor se întâlneşte nudoar în România,ci şi în ţări precum Belgia,Danemarca sauFranţa. Problema care se ridicăeste dacă aceste modificări reprezintă o adaptare la dinamica realităţii, în vederea spoririieficienţei serviciilor publice, având ca finalitate îmbunătăţirea activităţii executive, sau maidegrabă ar fi vorba adeseori de rezultatul unor erori sau unor presiuni partizane. Un răspunscategoric ar fi greu de dat, indiferent de statul la care ne-am raporta46.

Potrivit art. 102 alin. (3) din Constituţia republicată: Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.

45 Antonie Iorgovan , Tratat de drept administrativ, op. cit , p. 360.46 Liviu Coman Kund , Sisteme administrative europene, op. cit ., 2003, p. 72.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 28/77

28

Prin această dispoziţie este prevăzutăstructura Guvernului, din formularea normeiconstituţionale rezultând că s-a urmărit reglementarea unui Guvern fără scară ierarhicăinterioară47.

Este stabilită astfel existenţa unor raporturi juridice egale între toţi membrii săi,inclusiv în raport cu cei„stabiliţi prin lege organică"48.

Constituţia nu face nici o referire la numărul membrilor Guvernului, respectiv al

miniştrilor şi al „altor membri",singura precizare fiind aceea că „alţi membri"se stabilesc prin lege organică. Nici Constituţia şi nici Legea nr. 90/2001 nu stabilesc numărul deministere sau nominalizarea acestora.

În lipsa unei norme de natură constituţională sau de natură organică prin care să se precizeze numărul de membri ai Guvernului, acesta este stabilit în mod explicit prin hotărâreaParlamentului, adică prin hotărârea de acordare a încrederii Guvernului sau prin hotărârea deaprobare a modificării structurii sau componenţei politice a Guvernului ca urmare aremanieriiguvernamentale.

În ce priveşte componenţa Guvernului, opinia exprimată cu peste 10 ani în urmă, estemenţinută, conform căreia mai ales raţiuni de natură economică pot impune în orice momental guvernării modificări de substanţă la nivelul administraţiei ministeriale.

Sunt aspecte strâns legate de reuşita sau eşecul unei guvernări şi este de presupus căorice prim-ministru ar trebui să aibă posibilitatea să încerce formula guvernamentală optimăde realizare a programului propus. A încadra toatecerinţele impuse de-a lungul unei guvernăride evoluţia economică a ţării, de probleme concrete cum sunt inflaţia, şomajul, corupţia etc, întiparele fixe ale unei legi, greu de modificat - sublimam atunci - este destul de dificil49.

Guvernul este un organ colegial,caracter ce rezultă nu doar din componenţa sa, ci şidin modul de lucru -doar în şedinţe- precum şi din modul de adoptare a actelor juridice dateîn competenţa sa.

Potrivit Constituţiei şi Legii nr. 90/2001ministruleste acea persoană desemnată săconducă un minister, adică acea totalitate de servicii publice grupate într -un minister, care estecondus de un ministru sau, după cum se susţinea în doctrina interbelică, miniştrii suntconducătorii acelor mari servicii administrative publice care se cheamă ministere saudepartamente50.

Din analiza art. 102 alin. (3) din Constituţie rezultă că formulaministrului de stat menţinută constant, în baza Legii nr. 37/1990 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului

47 Antonie Iorgovan , Tratat de drept administrativ, op. cit ., p. 365.48 Preda Mircea, Drept administrative. Partea generală, ediţia a IV-a revăzută şi adăugită, Editura Lumina Lex,

Bucureşti, 2006, p. 71. 49 Tofan Dana , op. cit ., Revista de drept public nr. 1-2/1997 , p. 39.50 Prisăcaru Valentin , Tratat de drept administrativ român. Partea generală, ediţia a III-a revăzută şi adăugită ,Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 144.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 29/77

29

României, în toate cabinetele care s-ausuccedat din anul 1990 până în anul 2000 a fostneconstituţională, după intrarea în vigoare a Constituţiei la 8 decembrie 199151.

În dezvoltarea normei constituţionale, Legea nr. 90/2001 stipula că:Guvernul estealcătuit din prim-ministru şi miniştri.

Din Guvern pot face parte şi miniştri-delegaţi, cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru, prevăzuţi în lista Guvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de

încredere.Această dispoziţie punea în consonanţă nu numai legea organică a Guvernului cu

legea fundamentală, dar punea în consonanţă cu Constituţia întreaga procedură de formare aunui nou Guvern.

Având un statut superior funcţia de ministru este incompatibilă cu dispoziţiileconstituţionale, este evidenţiat prin noi dispoziţii de completare a legii, cum ar fi:miniştrii destat coordonează, sub conducerea nemijlocită a primului-ministru, realizarea programului deguvernare acceptat de Parlament într-un domeniu de activitate, scop în care conlucrează cuminiştrii care răspund de îndeplinirea acestui program în cadrul ministerelor pe care leconduc.

Rezultă că, miniştrii de statnu pot emite acte juridice cu caracter obligatoriu, ci potdoar recomanda sau propune Guvernului ori ministrului cu care conlucrează în respectivuldomeniu de activitate să adopte unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii în realizarea programului de guvernare. De asemenea, ei nu dispun de un veritabil aparat de lucru, ci deunul restrâns, care se regăseşte în cadrul aparatului de lucru al Guvernului52.

În opinia reputaţilor autori, a fost sesizată Curtea Constituţională, atât de un grup de54 de deputaţi, cât şi de un grup de 25 de senatori, cu motivarea că dispoziţiile care facreferire laminiştrii de stat sunt neconstituţionale, din interpretarea art. 160 presupus că orice prim-ministru ar trebui să aibă posibilitatea să încerce formula guvernamentală optimă derealizare a programului propus. A încadra toate cerinţele impuse de-a lungul unei guvernări deevoluţia economică a ţării, de probleme concrete cum sunt inflaţia, şomajul, corupţia etc, întiparele fixe ale unei legi, greu de modificat - subliniem atunci - este destul de dificil53.

Curtea Constituţională a considerat că legiuitorul constituant a reglementat modul dealcătuire a Guvernului într -o manieră suplă, care permite acestei autorităţi publice ca, înscopul realizării programului său de guvernare aprobat prin acordarea votului de încredere decătre Parlament, să propună o structură în raport cu obiectivele pe care trebuie să le realizeze.Este evident -se mai susţine- că legiuitorul constituant nu a reglementat într -o manieră rigidămodul de alcătuire a Guvernului prin nominalizarea tuturor ministerelor.

51

Antonie Iorgovan , Tratat de drept administrativ, op. cit ., p. 731.52 Preda Mircea, Drept administrativ. Partea generală, ediţia a IV-a revăzută şi adăugită , Editura Lumina Lex,Bucureşti, 2006 , p. 75.53 Tofan Dana, Revista de drept public nr. 1-2/1997 , p. 39.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 30/77

30

De asemenea, Curtea s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor Legii nr.23/2004, arătând că utilizarea de către legiuitor a categoriilor de „miniştri de statsau de,miniştri delegaţi cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru are menirea să distingăcaracterul însărcinărilor miniştrilor şi anume dacă deţin sau nu portofolii ministeriale,specificul atribuţiilor lor în organizarea Guvernului potrivit diviziunii şi specializăriiactivităţii ministerelor", de unde concluzia utilizării noţiunilor de „miniştri"sau de„membri ai

Guvernuluiîn sens generic, permiţând şi includerea altor noţiuni, ca cele mai sus-menţionate. De menţionat că nu puţini autori s-au declarat în favoarea admiterii funcţiei de

ministru de stat,apreciind că, în conformitate cu prevederile constituţionale, titulatura deministru reprezintă o noţiune generică, sub care pot fi acoperite orice circumstanţieri aleacesteia.

Se poate astfel admite ca pe lângă funcţia deministru să existe în compunereaGuvernului, funcţia deministru de statsau funcţia de ministru fără portofoliu. Existenţa unorasemeneafuncţii nu este dictată de imperative juridice, cât de imperative politice izvorâte dinnecesitatea găsirii unor soluţii pentru sprijinirea Guvernului de către Parlament.

Structura Guvernului -consideră însă acelaşi autor- pe denumiri diferite ale funcţiilorşi pe o anumită discriminare privitoare la exercitarea funcţiilor guvernamentale este admisă deConstituţie ca o soluţie extremă, dictată de motive politice, în absenţa acestora, regulaegalităţii membrilor Guvernului fiind de esenţa regimului politic oficializat prin ConstituţiaRomâniei.

În ce priveşte categoria miniştrilor -delegaţi, se consideră că prevederea expresă ce nuobligă, ci doar permite ca Guvernul să fie compus şi din miniştri-delegaţi, atrageimposibilitatea ca, pe viitor, cu prilejul unei noi învestituri, în compunerea Guvernului să poată intra şi alte categorii de membri, cum ar fi: secretarii de stat, subsecretarii de stat etc.Acest lucru ar fi posibil doar după modificarea prealabilă a dispoziţiei legale mai sus-menţionate în sensul instituirii exprese a noilor funcţii, care s-ar putea încadra în partea finalăa art. 102 alin. (3) din Constituţia republicată, şi alţi membri ai Guvernului."

Şi legat de categoria miniştrilor -delegaţi cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru s-aapreciat că din norma constituţională nu rezultă în niciun fel faptul că ceilalţimembri ai Guvernului (alţii decât miniştrii) trebuie să aibă „însărcinări speciale pe lângă primul-ministru"aşa cum dispune legea, cu atât mai mult cu cât nici legea nu precizează ce artrebui să se înţeleagă prin expresia „însărcinări speciale". Ori, această prevedere i-ar putea plasa pe„miniştrii-delegaţi"într-un gen aparte de raporturi juridice faţă de prim-ministru,raporturi juridice pe care nu le au şi ceilalţi membr i ai Guvernului54.

54 Preda Mircea, Drept administrativ. Partea generală, ediţia a IV-a revăzută şi adăugită , Editura Lumina Lex,Bucureşti, 2006 op. cit ., p. 76.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 31/77

31

În perioada interbelică a existat şi formula miniştrilor fără portofoliu, diferiţi deminiştrii propriu-zişi, adică de miniştrii cu portofoliu,care conduc o grupare de servicii ceformează ministerul lor 55.

Legislaţia românească interbelică a cunoscut această instituţie pe care a reglementat-oîn detaliu. În esenţă, numirea miniştrilor fără portofoliu, determinată, în principal, din raţiuni politice, se făcea după aceleaşi reguli ca şi a miniştrilor cu portofoliu56.

Ei dispuneau de dreptulde vot deliberativ în şedinţele Guvernului, incompatibilităţile prevăzute pentru miniştrii cu portofoliu îi priveau în egală măsură şi pe cei „fără portofoliu şiaveau, de regulă, acelaşi salariu.

Era reglementată şi posibilitatea de a se trece unele probleme, dacă se aprecia necesar,din competenţa unui ministru cu portofoliu în cea a unui ministru fără portofoliu, pe caleadministrativă, prin decret regal, în baza unei hotărâri a Guvernului, ministrul fără portofoliuavând toate drepturile pe care le avea ministrul titular, fiind supus şi legii privindresponsabilitatea ministerială57.

În prezent, acelaşi autor face remaca potrivit căreia în Legea nr. 90/2001 nu este prevăzută categoria miniştrilor fără portofoliu, funcţie pe care, s-a apreciat în doctrină,Constituţia o permite, din moment ce în conţinutul art. 102 alin. (3) foloseşte noţiunea deminiştri, fără a preciza că aceştia nu sunt decât cu portofolii.

Pentru a putea fi numiţi miniştri fără portofoliu, ar urma să se completeze cu aceastăfuncţie art. 3 din Legea nr. 90/2001, care dezvoltă conţinutul art. 102 alin. (3) din Constituţie,firesc fiind ca aceştia să intre în categoria altor membri, stabiliţi prin lege organică.

2.3. Formarea Guvernului

Formarea Guvernului sau procedura de învestitură, reglementată de art. 103 şi de art.85 alin.1 din se desfăşoară în patru faze succesive în care actorii politici principali suntPreşedintele României, candidatul pentru funcţia de Prim-Ministru şi Parlamentul58:

- prima fază este aceea în care Preşedintele României procedează la consultarea partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemeneamajoritate, a Partidelor reprezentate în Parlament, în legătură cu propunerile pentru funcţia de prim-ministru;

- în faza următoare, în urma consultărilor din faza precedentă, Preşedintele Românieiva desemna un candidat la funcţia de prim-ministru;

55 Prisăcaru Valentin , Tratat de drept administrativ român, op. cit ., p. 150.56

Tofan Dana, Revista de drept public nr. 1-2/1997, op. cit , p. 35.57 Prisăcaru Valentin , Tratat de drept administrativ român, op. cit , p. 150.58 Albu Emanuel, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, partea I, Editura Fundaţiei România de Mâine,Bucureşti, 2005, pp. 101-102.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 32/77

32

- în faza a treia, candidatul la funcţia de prim-ministru, într-un interval de zece zile dela desemnare va întocmi lista definitivă a Guvernului şi programul său de guvernare.

- în faza următoare, în cadrul aceluiaşi termen de zece zile de la desemnare, candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere votul de încredere al Parlamentului asupra programului său de guvernare şi a întregii liste a guvernului;

- în faza a cincea programul şi lista sunt dezbătute, în şedinţă comuna, de Camera

Deputaţilor şi Senat, care acordă încredere cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor,adoptând o hotărâre comună în acest sens;

- în ultimă fază, Preşedintele României, pe baza votului de încredere acordat deParlament, numeşte Guvernul emiţând un decret în acest sens.

O importanţă deosebită o prezintă faptul că prin hotărârea Camerei Deputaţilor şiSenatului, în şedinţă comună, programul prezentat de candidatul pentru funcţia de prim-ministru devine programul de guvernare al Guvernului respectiv, în care sunt stabilitedirecţiile principale de acţiune privind realizarea politicii interne şi externe a ţării precum şisarcinile acestuia privind conducereagenerală a administraţiei publice.

De asemenea, prezintă importanţă şi faptul că prin aceeaşi hotărâre de acordare aîncrederii se acordă componenţa Guvernului si structura acestuia în ceea ce priveşte numărulde ministere, precum şi a domeniilor de activitate în care acestea vor funcţiona. Implicit,Parlamentul stabileşte prin hotărârea de acordare a încrederii, care sunt domeniile de activitateale căror servicii publice nu este necesar să fie conduse de miniştri sau de miniştri delegaţi.

Aceeaşi importaţă o prezintă şi decretul prin care Preşedintele, în baza hotărârii princare Parlamentul şi-a acordat încrederea, numeşte Guvernul în componenţa propusă decandidatul pentru funcţia de prim-ministru şi acceptată de Parlament.

Prin acest act politic Preşedintele României girează sau cel puţin consimte că politicainternă şi externă a ţării se va realiza potrivit programului de Guvernare şi de Guvernul încomponenţa în care a făcut numirile, acesta urmând să exercite şi conducerea generală, aadministraţiei publice pe perioada mandatului acordat.

2.4. Atribuţiile Guvernului

Guvernul exercită conducerea generală a autorităţilor administraţiei publice.Ca urmare, Guvernul efectuează acte de execuţie şi realizează conducerea, în ansamblu, aadministraţiei publice. Guvernul asigură executarea de către organele administraţiei publice alegilor şi a celorlalte acte normative, date în aplicarea acestora.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 33/77

33

Atunci când se impune, Guvernul poate el însuşi să adopte hotărâri (norme obligatorii) pentru executarea unor legi59.

Guvernul are nu numai obligaţia de îndrumare, coordonare şi control a autorităţilorsubordonate pe scară ierarhică, ci şi pe aceea de anulare a actelor neconforme cu legea, emisede acestea. Exercitarea acestui drept este înfăptuit de Guvern în mod nemijlocit, dar şi prinreprezentanţii săi în judeţe şi în municipiul Bucureşti, respectiv prin prefecţi, care conduc în

teritoriu serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi aleadministraţiei publice centrale.

Exercitarea dreptului de control al Guvernului prin prefecţi este limitat numai laactivitatea autorităţilor administraţiei publice locale autonome alese şi la actele emise deaceste autorităţi, prefectul având dreptul să atace, în instanţa de contencios administrativ,orice act pe care îl consideră ilegal.

Anularea propriu-zisă a actului ilegal, nu este de competenţa prefectului, ci numai ainstanţei de contencios administrativ.

Guvernul este cel care are, în primul rând, iniţiativa legislativă, elaborează proiectelede lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului.

Are atribuţii importante cât priveşte apărarea ordinii de drept, a liniştii publice şi asiguranţei cetăţeanului, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, securitatea persoanelor şi a bunurilor acestora, este obligat să realizeze măsurile privitoare la apărareaţării, la organizarea generală a forţelor armate, trebuie să asigure bunadesfăşurare a alegerilorde la toate nivelurile, negociază tratate, acorduri internaţionale care angajează statul român.60

În raport cu cele două roluri ale Guvernului: politic şi administrativ, se circumscriu şisarcinile acestuia, a căror înde plinire ar e ca finalitate realizarea programului său de guvernare.

Este adevărat că art. 1 din Legea nr.90/2001 privind organizarea şi funcţionareaGuvernului României şi a ministerelor prezintă şi un al treilea rol pe care l-ar avea Guvernul,şi anume acela de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemului naţionaleconomic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul economic mondial în condiţiile promovării intereselor naţionale, dar este evident că, în realitate, este vorba de sarcinileeconomice şi sociale ale Guvernului, care derivă din funcţia economico-socială a statului.

Art. 1 alin. 5 din aceeaşi lege, sub denumirea de funcţii enumera alte sarcini pe careGuvernul trebuie să le îndeplinească pentru realizarea programului său de guvernare:

sarcina de a asigura elaborarea strategiei de punere în aplicare a programuluide guvernare;

59 Zaharia Gheorghe, Dumitrache Dragoş, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, note de curs,Universitatea Petre Andrei, Iaşi, 2005, p. 20. 60 Dan Claudiu Dănişor, Drept constituţional şi instituţii politice,Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 2007, p. 221

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 34/77

34

sarcina de a asigura elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesarrealizării obiectivelor strategice;

sarcina de a asigura administrarea proprietăţii publice şi private a statului şigestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil;

sarcina de a asigura, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern şiextern;

sarcina de a asigura urmărirea şi controlul aplicării şi respectăriireglementărilor în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, precum şi în domeniile economic şi social şi al funcţionării instituţiilor şiorganismelor care îşi desfăşoară activitatea în subordinea sau sub autoritateaGuvernului.

SarcinileGuvernului, din punct de vedere al conţinutului, sunt sarcini generale, care privesc toate domeniile de activitate ale vieţii sociale, spre deosebire de ministere şi celelalteorgane de specialitate din subordinea sa, care îndeplinesc sarcini specifice pentru realizareainteresului general special din domeniul de activitate în care funcţionează fiecare.

Din punct de vedere al întinderii teritoriale, Guvernul îndeplineşte sarcini naţionale, peîntregul teritoriu al ţării, spre deosebire de consiliile judeţene, spre exemplu, care îndeplinescsarcini locale, de interes local în unitatea administrativ-teritorială respectivă.

În raport cu natura activităţii administrative a Guvernului, acesta îndeplineşte sarcinide conducere şi organizare, prin acţiuni cu caracter dispozitiv prin care este organizată execu-tarea legilor şi se execută legile în toate domeniile de activitate ale vieţii sociale.

Aceste sarcini sunt realizate de Guvern fie în mod direct prin actele administrative pecare le adoptă, fie în mod indirect prin actele administrative adoptate sau emise de toateorganele de specialitate ale administraţiei publice ministeriale aflate în subordinea sa.

Într-o viziune de ansamblu,Guvernul are sarcina de a realiza politica naţiunii, el esteiniţiatorul, modelatorul şi executantul măsurilor de redresare economică, scădere a inflaţiei şistabilitate economică, răspunde de ordinea publică, de apărarea naţională sau de raporturilestatului pe care-l guvernează cu alte state61 .

Din perspectiva dreptului comparat, din punct de vedere al întinderii roluluiGuvernului,se distinge între constituţiile care stabilesc unrol trihotomic (politic, legislativşiadministrativ),constituţii care stabilesc unrol dihotomic (politicşi administrativ)şi constituţiicare stabilesc un rol exclusiv politic sau un rol exclusiv administrativ.

În statele europene se disting două mari situaţii, din punct de vedere al rolului political Guvernului, şi anume, pe de-o parte, există state în care Guvernul stabileşte exclusivliniile politicii naţiunii pe plan intern şi extern, realizarea acestei politici fiind supusă controlului

parlamentar, precum înFranţa, în Germaniasau în Grecia,iar pe de altă parte, există state în61 Antonie Iorgovan,Tratat de drept administrativ, op. cit ., p. 358.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 35/77

35

care Guvernul conduce chiar politica generală a ţării,în limitele stabilite de Parlament, precum în Finlanda, în Portugalia sau în Spania.

Spre exemplu, art. 20 din Constituţia Franţei defineşte aşa cum se procedează şi înart. 5 referitor la rolul Preşedintelui ţării, într -o modalitate generală şi sintetică, rolulGuvernului francez de adetermina şi conduce politica Naţiunii.Termenii sunt clari,adevăratul responsabil în sensul celui care deţine puterea de decizie, nu este nici Preşedintele

şi nici Parlamentul, ci Guvernul. În cadrul acestuia, Prim-ministrul dispune de o poziţie deautoritate, deoarece potrivit art. 21 din Constituţie el este cel care „dirijează acţiuneaGuvernului", iar Constituţia îi conferă puterea necesară exercitării acestei competenţe.

Legiuitorul constituant român s-a apropiat mai mult de cea de-a doua soluţie, fără a seîndepărta categoric de prima, cea a rolului esenţial al Guvernului, în stabilirea liniilor politiciiinterne şi externe a ţării62.

Potrivit art. 102 alin. (1) din Constituţia Romaniei, republicată rezultă căGuvernulRomâniei are un dublu rol: politicşi administrativ.Din aceste dispoziţii reiese că: „Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politiciiinterne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice."63

În interpretarea acestei prevederi, un autor e de părere căGuvernul s-ar afla deasupraorganelor administraţiei publice, pe de-o parte, iar din formularea de la art. 110 alin. (1),„Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice"(actual art. 111 alin. (1) - s.n.), arrezulta căGuvernul face parte din organele administraţiei publice, pe de altă parte64.

Deci, potrivit Constituţiei din 2003 şi legii sale organice, Guvernul are, în primul rând,un rol politic, concepând programul său de guvernare şi fixând liniile de forţă ale politiciiinterne şi externe pe durata mandatului pe care îl solicită Parlamentului, precum şi asigurândrealizarea politicii interne şi externe, potrivit programului de guvernare care a fost acceptat deParlament prin acordarea votului de încredere.

Prin aceasta, Guvernul este, în primul rând, o instituţie politică, fiind emanaţia partidului sau coaliţiei de partide care a format majoritatea parlamentară şi şi-a asumatformarea sa.

Rolul politic al Guvernului decurge, pe de o parte, din originea sa parlamentară, fiindo expresie a intereselor politice ale majorităţii parlamentare şi, pe de altă parte, dinsubordonarea acţiunilor sale, programului său de guvernare acceptat de Parlament.

Programul de guvernare reprezintă un act politic care aparţine Guvernului, în privinţacăruia îşi asumă obligaţia exclusivă de realizare, precum şi responsabilitatea exclusivă,

62

Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan , Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu,Constituţia Românieirevizuită – comentarii şi explicaţii, Editura ALL Beck, colecţia Legi commentate, Bucureşti, 2004, p. 158 şi urm. 63 Tofan Dana , Drept administrativ, op. cit ., p. 87.64 PrisăcaruValentin , Tratat de drept administrativ roman, op. cit , p. 101.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 36/77

36

acceptarea programului de către Parlament având doar semnificaţia susţinerii politice pentrurealizarea obiectivelor acestuia pe durata mandatului acordat.

În al doilea rând, Guvernul are un rol administrativ, exercitând conducerea generală aadministraţiei publice, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament.

Realizarea rolului administrativ, constând în exercitarea conducerii generale aadministraţiei publice, impune existenţa unor raporturi de drept administrativ între Guvern, ca

instituţie administrativă şi oricare altă structură aparţinând sistemului administraţiei publice.Astfel, unele vor fi raporturi de subordonare -în cazul structurilor aparţinând administraţieiministeriale, altele vor fi raporturi de colaborare -în cazul structurilor autonome aparţinândadministraţiei publice centrale, iar altele vor fi raporturi de colaborare şi tutelă administrativă- în cazul organelor aparţinând administraţiei publice locale.

Deci, Guvernul este nu numai o instituţie politică, ci şi o instituţie administrativă carereprezintă vârful sistemului administraţiei publice, faţă de care exercită o conducere generală.Pentru a pune în evidenţă rolul politic şi rolul administrativ al Guvernului, precum şicaracterul de instituţie politică, dar şi de instituţie administrativă, Guvernul trebuie definit cainstituţie politică a puterii executive, care funcţionează în baza votului de încredere acordat deParlament şi organul suprem al administraţiei publice care, potrivit programului său deguvernare, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generalăa administraţiei publice65.

Guvernul reprezintă indiscutabil o autoritate a administraţiei publice centrale,careintră în componenţa celei de-a doua puteri în stat, puterea executivă.

Guvernul, deşi constituie o expresie a intereselor politice parlamentare, fiind prinaceastao instituţie politică, reprezintă în esenţă o autoritate statală. Este motivul pentru careîn doctrină se identifică două categorii de acte ale Guvernului: acte de guvernământ(acte politice prin excelenţă) şiacte pur administrative (actele prin care serezolvă problemeletehnico-organizatorice) ale administraţiei publice.

Raţiunea fundamentală a Guvernului o reprezintă asigurarea realizării liniilor politiceinterne şi externe ale ţării, ceea ce sub aspect juridic se concretizează în iniţierea de proiecte

legislative, adoptarea de hotărâri pentru aplicarea acestora, iar administraţia publică a căreiconducere generală este realizată de Guvernare drept scop tocmai îndeplinirea acestor valori politice.

Rolul politic al Guvernului se exprimă nu numai în sfera exclusiv executivă, ci şi princolaborarea cu celelalte autorităţi publice, din care hotărâtoare este acţiunea sa în sfera puteriilegislative, prin exercitareainiţiativei legislative şi a modalităţilor de conlucrare cu Camerele

65 Albu Emanuel, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, op. cit. , p.96.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 37/77

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 38/77

38

înfăptuirea acesteia prin intermediul întregii administraţii publice, fie că este de stat, fie căaparţine autorităţilor administrative ale colectivităţilor locale72.

Într-o abordare din punct de vedere a prof.univ. Tofan Dana, intre Guvern şi toatecelelalte autorităţi ale administraţiei publice se stabilesc raporturi de drept administrativ, care pot fi:

de subordonare(faţă de ministere şi prefecţi),

de colaborare(faţă de autorităţile administraţiei publice autonome etc.) şi de tutelă administrativă (faţă de autorităţile administraţiei publice locale).

În art. 102 alin. (2) din Constituţia republicată legiuitorul constituant a consacrat un principiu general al activităţii Guvernului, şi anumecooperarea cu organismele socialeinteresate, în îndeplinirea atribuţiilor sale.Este consacrat astfel, principiultransparenţeiGuvernului, în sensul că Guvernul nu este un organ suprapus societăţii civile şi nici rupt deaceasta73.

În toate statele lumii Guvernul este obligat să coopereze cu toate organismelesocietăţii civile, cu opinia publică, să desfăşoare nu doar o activitate laborioasă în relaţia cu parlamentul, dar şi cu diverse organisme sociale, sindicate, patronat, partide, culte, conlucrândcu acestea şi receptând semnalele pe care le adresează – ca exponate ale societăţii civile-executivului, spre a lua în dezbatere şi a rezolva anumite probleme74.

Într-o încercare de dezvoltare a dispoziţiei constituţionale, legiuitorul enunţă încontinuare o normă mult prea generală pentru a putea avea o aplicabilitate concretă. El prevede astfel „rolul Guvernului de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltareasistemului naţional economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul economicmondial în condiţiile promovării intereselor naţionale." Legiuitorul adaugă apoi că: „Guvernulse organizează şi funcţionează în conformitate cu prevederile constituţionale, având la bazăProgramul de guvernare acceptat de Parlament."Sunt rezerve faţă de o astfel de formulare,care pare să trimită din nou la Constituţie, legiuitorului revenindu-i obligaţia de a dezvoltadispoziţiile de principiu, fundamentale, privitoare la autorităţile publice, conţinute înConstituţie75.

Guvernul caorgan al administraţiei publice are o competenţă materială generalăcareexercită potrivit legii următoarele funcţii:de strategie, de reglementare, de administrare a proprietăţii statului, de reprezentare şi de autoritate de stat.

72 Ioan Vida , Puterea executivă şi administraţia publică, Editura Regia Autonomă „Monitorul Oficial",Bucureşti, 1994, p. 86 şi urm. 73

Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu , Constituţia Românieirevizuită- comentarii şi explicaţii, op. cit , p. 226.74 Victor Duculescu,Tratat de drept constitutional comparat, op. cit. , p. 299 şi urm. 75 Tofan Dana , Drept administrativ, op. cit , p. 160.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 39/77

39

2.5. Durata mandatului Guvernului

Durata mandatului Guvernului, strict teoretic, într-un regim parlamentar, este dată dedurata mandatului Parlamentului, respectiv, într-un regim prezidenţial, de durata mandatuluiPreşedintelui Republicii, cu precizarea că în acest din urmă caz, cel puţin pentru „modelul

nord-american, nu putem vorbi despre Guvern decât în sens larg (adică de o anumită echipă aexecutivului, identificată după şeful executivului- Preşedintele Republicii)76.

În realitate, durata mandatului Guvernului este dată de durata existenţei majorităţii parlamentare. Viaţa politică mondială ne oferă constant exemple de alegeri anticipate, urmarea dizolvării Parlamentului. Noul Parlament, rezultat din alegeri, va începe, fireşte, un noumandat (de regulă, stabilit la 4 sau 5 ani), dar nimic nu poate garanta că nici acest mandat nuva fi dus până la capăt, ajungându-se la noi alegeri anticipate ş.a.m.d.

Sunt ţări cu tradiţii democratice încă din antichitate, exemplul tipic Italia, unde, cel puţin după război, regula a reprezentat-o organizarea de alegeri anticipate şi nu alegeri laexpirarea mandatului, ceea ce a caracterizat şi viaţa politică din România, în bazaConstituţiilor din 1866 şi 192377.

Potrivit art. 110 alin. (1) din Constituţia României, Guvernul îşi exercitămandatul până la dată validării alegerilor parlamentare generale. Până la această dată Guvernul este,deci, în plenitudinea prerogativelor, cu excepţia rezervelor impuse de „prelungirea mandatuluiParlamentului", iar după această dată şi „până la depunerea jurământului de membrii nouluiGuvern" el devine Guvern demisionar şi va îndeplini „numai actele necesare pentruadministrarea treburilor publice", cum se arată în art. 110 alin. (4). Sintagma „până la datavalidării alegerilor parlamentare generale" trebuie înţeleasă că se referă la validareamandatelor deputaţilor şi senatorilor.

În mod firesc, deci, până ce Parlamentul, rezultat din alegeri nu este încă în situaţiasă-şi manifeste voinţa, Parlamentul anterior fiinţează în continuare. În schimb, o dată validatemandatele deputaţilor şi senatorilor, noul Parlament va trebui să-şi exprime propria sa opţiunecu privire la componenţa Guvernului şi programul acestuia, pentru ca ele să corespundăconfiguraţiei politice rezultate din alegeri.

Mandatul Guvernului poate înceta şi înainte de „data validării alegerilor parlamentaregenerale", adică, într -o formulă generică, ca urmare a demiterii sale. Potrivit art. 110 alin. (2)din Constituţie, Guvernul este demis:

a) în urma adoptării unei moţiuni de cenzură;

76

Antonie Iorgovan , Tratat de drept administrativ , volumul I, ediţia 4, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, pp. 345-347.77 Radu Chiriţă, Drept constituţional. Instituţii politice. Caiet de seminarii, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 189.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 40/77

40

b) în urma pierderii de către Primul-ministru a calităţii de membru al Guvernului.Din coroborarea art. 109 alin. (2) cu art. 105 din Constituţie, rezultă că Primul-

ministru îşi pierde calitatea de membru al Guvernului ca urmare a:1) demisiei;2) decesului;3) pierderii drepturilor electorale;

4) intervenţiei unei stări de incompatibilitate;5) imposibilităţii de a exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile;6) suspendării;7) intervenţiei altor cauze prevăzute de lege78.

2.6.Componenţa Guvernului şi statutul membrilor săi

Componenţa Guvernului este precizată din punct de vedere constituţional de art. 102alin.(3) din Constituţie, unde se arată că Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şialţi membri stabiliţi prin lege organică.

Potrivit art. 3, în forma iniţială, din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şifuncţionarea Guvernului României şi a ministerelor, Guvernul este alcătuit din primul-ministru şi miniştri, adăugându-se, prin Legea nr. 23/200479, că din Guvern pot face parte şiminiştri de stat, precum şi miniştri-delegaţi, cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru, prevăzuţi în lista Guvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de încredere.

Legat de problema componenţei Guvernului, un aspect care trebuie pr ezentat esteacela al numărului membrilor şi al raţiunilor care determină un număr mai mare sau mai mic,aspect evitat de majoritatea autorilor fie şi pentru dificultatea identificării unor explicaţiiştiinţifice.

O istorie a guvernelor instalate după Unirea din 1859 şi până în zilele noastre ne-ar permite să constatăm că numărul membrilor acestora a variat de la o epocă istorică la alta, dela un regim politic la altul şi chiar de la un guvern la altul, tendinţa generală fiind aceea decreştere a numărului lor.

Astfel, primele guverne instalate după 24 ianuarie 1862, când Unirea Principatelor afost recunoscută pe plan internaţional, iar Domnul Alexandru Ioan Cuza a dispus contopirea78 Dana Apostol Tofan , Consideraţii în legătură cu posibilitatea revocării primului-ministru , în Dreptul nr.2/2000, p. 53-60. Ar putea fi vorba de Legea responsabilităţii ministeriale, cum am arătat şi cu alt prilej(M.Constantinescu, I. Deleanu, A. Iorgovan, 1. Muraru, F. Vasilescu, I. Vida, op. cit ., p. 233). Rezultă că soluţiaadoptată de Emil Constantinescu, ca Preşedinte al României, de a-1 demite pe Radu Vasile din funcţia de Prim-ministru, a fost o soluţie contrară Constituţiei. Este motivul pentru care, prin Legea de revizuire a Constituţiei, s-a introdus un text expres, fiind vorba de alin. (2) al art. 107 din actuala redactare: „Preşedintele României nu-1

poate revoca pe primul-ministru".79 Legea nr. 23/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionareaGuvernului României şi a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, ParteaI, nr. 187 din 3 martie2004, p. 104.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 41/77

41

structurilor celor două administraţii ministeriale, au avut 7 membri, la acea dată funcţionândregula ca Preşedintele Consiliului de Miniştri să conducă şi un departament ministerial80.

După Marea Unire din 1918, componenţa guvernelor a cunoscut modificări importante prin crearea unor funcţii de miniştri fără portofolii sau miniştri de stat, cât şi prin creştereanumărului miniştrilor cu portofolii.

În perioada dictaturii regale 1938-1940, guvernele au avut câte 13-14 membri şi la fel

în perioada următoare 1940-1944, când Preşedintele Consiliului de Miniştri era şiConducătorul statului.

Numărul membrilor guvernelor a cunoscut o adevărată explozie în perioada dictaturiicomuniste, ultimul Guvern din 1989având nu mai puţin de 47 de membri, plus preşedinteleConsiliului de Miniştri81.

Primul Guvern format ca urmare a primelor aleger i după evenimentele din decembrie1989 a avut un număr de 22 de membri, între care 3 miniştri de stat, un ministru asistent al primului-ministru şi doi secretari de stat, membri ai Cabinetului.

Următorul Guvern a avut 21 de membri, între care un ministru delegat pentru buget,veniturile statului şi controlul financiar, în cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor, şi unsecretar de stat membru al Cabinetului, care coordona Departamentul Ştiinţei la MinisterulÎnvăţământului şi Ştiinţei.

Guvernul aprobat la 20 noiembrie 1992 a avut un număr de 22 de membri, iarGuvernul aprobat la 11 decembrie 1996 a avut 28 de membri, pentru ca Guvernul instalat ladata de 21 decembrie 1999 să-şi reducă numărul la 19 membri.

Guvernul format după alegerile parlamentare dinnoiembrie 2000 a avut 27 demembri, iar Guvernul actual format după alegerile din anul 2004, are, alături de primul-ministru, 3 miniştri de stat, 15 miniştri şi 6 miniştri delegaţi.

Guvernul format în urma alegerilor generale de la sfârşitul anului 2004 are încomponenţa sa 25 de miniştri, din care fac parte: primul-ministru, 3 miniştri de stat, 6 miniştridelegaţi şi 15 miniştri cu portofolii ministeriale.

În prezent actualul Guvern este compus 22 de miniştri, din care fac parte: primul-

ministru şi 21 de miniştri. Din succinta prezentare a dreptului comparat, reiese că fiecare legiuitor constituant

stabileşte anumite condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a devenimembru al Guvernului, indiferent de formula învestiturii. Ca regulă, se cer condiţiile pentru afi deputat, dar apar şi alte condiţii de domiciliu, de studii, de naţionalitate etc, iar uneori sunt

80 Emanuel Albu, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei,op.cit. , pp. 104-107.81 Benone Puşcă, Andy Puşcă, Drept constituţional şi instituţii publice, op.cit., p. 69.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 42/77

42

cerute condiţii speciale de studii pentru anumite funcţii de miniştri (de exemplu studii juridice pentru ministrul justiţiei)82.

De asemenea, dreptul comparat este caracterizat de o serie de incompatibilităţi alefuncţiei de membru al Guvernului, care variază, în principal, după natura regimului politicconsacrat. Esenţial în definirea statutului juridic al membrului Guvernului estecompatibilitatea sau incompatibilitatea acestei funcţii cu alte funcţii publice, precum şi cu

funcţii private. Ce mai poate fi, ca persoană publică, un membru al Guvernului şi, mai ales, ceafaceri private poate el face? Este în consonanţă cu principiile democraţiei şi ale unui stat dedrept, ca ministrul justiţiei, de exemplu, să fie şi preşedintele unei organizaţii profesionale a juriştilor? Este normal ca ministrul comerţului să fie şi mare comerciant ori ministrul munciisă fie şi lider sindical?83

În ceea ce priveşte condiţiile, într -o formă implicită, Constituţia României ceredrepturile electorale, mai exact existenţadrepturilor electorale, precizându-se, în art. 106, că pierderea acestora duce la încetarea funcţiei de membru al Guvernului.

De vreme ce legiuitorul constituant foloseşte pluralul- „drepturile electorale"84,înseamnă, logic, că pentru condiţia vârstei ne vom opri la 18 ani împliniţi, vârsta de la care se poate exercita unul dintre drepturile electorale, dreptul de vot.

Nu pot intraîn discuţie debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă la pierderea drepturilorelectorale, care, potrivit art. 36 alin. (2) din Constituţie, nu au drept de vot. La toate acestea semai adaugă şi condiţia cetăţeniei române, precum şi condiţia domiciliului în ţară, prevăzute pentru toate funcţiile şi demnităţile publice de art. 16 alin. (3) din Constituţie: „Funcţiile şidemnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care aucetăţenia română şi domiciliul în ţară"85.

2.7. Incompatibilităţi ale funcţiei de membru al Guvernului

În privinţa incompatibilităţilor, legiuitorul constituant român, după ce consacră expresanumite aspecte în ar t. 105 alin. (1), face trimitere apoi la legea organică [în alin. (2)],înţelegându-se că este vorba, în primul rând, de Legea de organizare şi funcţionare aGuvernului, dar şi la o lege specială.

Din analiza acestor dispoziţii rezultă că funcţia de membru al Guvernului esteincompatibilă cu oricare „funcţie publică de autoritate", cu excepţia celei de deputat sau de

82 Dumitru Brezoianu , Drept administrativ român , Editura ALL Beck, Bucureşti, 2004, p. 154. 83

Valea Daniela,Sistemul de control al constituţionalităţiidin România , Editura Universul Juridic, Bucureşti,2010, p. 78.84 Benone Puşcă, Andy Puşcă, Drept constituţional şi instituţii publice, op.cit., p. 70.85 Emil Bălan, Instituţii administrative, Editura C.H. Beck, Colecţia Master, Bucureşti, 2008, p. 87.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 43/77

43

senator. Specific sistemului parlamentar este cumulul dintre calitatea de parlamentar şi cea demembru al Guvernului, majoritatea constituţiilor nu prevăd, însă, o obligaţie în acest sens.

Nu este, totuşi, de conceput ca un parlamentar, adică un ales al poporului, să deţină ofuncţie care să-l pună într -un raport de subordonare faţă de un membru al Guvernului,indiferent dacă acesta este, la rândul său, parlamentar. Ar fi o forţare şi o deturnare a principiilor statului de drept, impuse ca veritabile constante ale democraţiilor constituţionale

contemporane. Guvernul este supus controlului parlamentar, deputaţii au dreptul de a adresaîntrebări şi interpelări miniştrilor cu privire la activitatea funcţionarilor din subordine. Ce s-arîntâmpla dacă majoritatea funcţionarilor din subordinea miniştrilor ar fi tocmai parlamentariicare trebuie să ceară explicaţii ministrului? Ar însemna, pur şi simplu, un blocaj instituţional,un paradox juridic, unii şi aceiaşi oameni ar fi şi „executanţi şi „cenzori în una şi aceeaşicauză. Aşa ceva era specific fostei Mari Adunări Naţionale, dar nu poate fi acceptat într -oadevărată democraţie şi într -un veritabil stat de drept86.

În mod similar, acest raţionament se aplică şi membrilor Guvernului, indiferent că suntsau nu parlamentari. Nu este posibil ca un ministru, care esteşeful administraţiei specializaterespective, să fie şi director în acelaşi minister sau în alt minister. Ar însemna că îşi dă ordinelui însuşi.

Legiuitorul constituant român a prevăzut că funcţia de membru al Guvernului esteincompatibilă cu exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizate în cadrulorganizaţiilor cu scop comercial, fiind vorba de reflectarea unei soluţii din Constituţia Franţei:„Funcţiile membrilor Guvernului sunt incompatibile cu exercitarea oricărui mandat parlamentar, a oricărei funcţii de reprezentare profesională cu caracter naţional şi a oricăruiserviciu public sau activităţi profesionale" (art. 23).87

2.8. Încetarea funcţiei de membru al Guvernului

Funcţia de membru al Guvernului, conform art. 106 şi art. 107 din Constituţiarevizuită, încetează:

1) în urma demisiei;2) ca urmare a revocării;3) ca urmare a pierderii drepturilor electorale;4) ca urmare a incompatibilităţii;5) în urma decesului;6) în cazul imposibilităţii exercitării funcţiei mai mult de 45 de zile;

86

Duculescu Georgeta, Drept constituţional comparat , ediţia a IV a, volumul I, Editura Lumina Lex, Bucureşti,2007, p. 176.87 Dana Apostol Tofan, Drept administrativ , ediţia a II-a, volumul I, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 213.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 44/77

44

7) în cazul suspendării; 8) în alte cazuri prevăzute de lege. Faţă de explicaţiile deja date, se impune a preciza că revocarea unui membru al

Guvernului poate interveni numai într-o situaţie normală, concretizându-se o remaniereguvernamentală, pe când suspendarea intervine într -o situaţie anormală, când s-a ceruturmărirea penală a respectivului membru al Guvernului [art. 109 alin. (2)]. În ambele situaţii

competenţa aparţine Preşedintelui Republicii. Revocarea nu are semnificaţia unei sancţiuni, ci a unei măsuri juridice, care reflectă un

joc politic al forţelor ce formează echipa guvernamentală, pe cândsuspendarea are caracterulunei sancţiuni, în sensul larg al termenului, mai exact al unei măsuri de siguranţă.Suspendarea intervine „pe terenul răului înfăptuit , fiind una dintre sancţiunile prin care seconcretizează „răspunderea administrativ- disciplinară. 88

Tradiţional, în literatura de drept public, se foloseşte şi noţiunea de destituire, pe carelegiuitorul constituant a evitat-o, dar ea ar putea fi prezentă în legea responsabilităţiiministeriale. Putem considera că un membru al Guvernului este destituit dacă s-a adoptat, încondiţiile art. 112, o moţiune de cenzură, cu privire la activitatea sa. Pe data adoptării moţiuniide cenzură, postul pe care l-a ocupat cel destituit devine vacant, fiind îndreptăţit PreşedinteleRe publicii să facă o nouă numire, la propunerea Primului-ministru. Nimic nu opreşte camoţiunea de cenzură să vizeze numai unii membri ai Guvernului sau numai un membru alGuvernului, întrucât fiecare membru al Guvernului, potrivit art. 109 alin. (1), răspunde politicnumai în faţa Parlamentului atât pentru propria activitate, cât şi pentru activitatea Guvernuluiîn ansamblu.

Faţă de cele subliniate, va trebui admis cădestituirea unui membru al Guvernului, casancţiune specifică dreptului administrativ, intervine atât pentru a concretizarăspunderea politică, urmare a unei moţiuni de cenzură, cât şi răspunderea penală (juridică), urmare a uneihotărâri judecătoreşti de condamnare. În acest din urmă caz, destituirea este o sancţiuneadministrativă complementară unei sancţiuni penale principale.

Se mai reţine că Preşedintele Republicii, potrivit art. 107 alin. (4) din Constituţie, poate desemna un alt membru al Guvernului, la propunerea Primului-ministru, pentru aexercita atribuţiile celui care şi-a prezentat demisia, a fost revocat, este în imposibilitate etc,dar numai pentru o perioadă de „cel mult 45 de zile". Rezultă că un membru al Guvernului,care este în imposibilitatea de a-şi exercita funcţia (de exemplu, urmare a unei spitalizări saumisiuni în străinătate), îşi va pierde calitatea de membru al Guvernului numai după o perioadade 45 de zile, indiferent dacă în acest interval a fost numit, prin cumul, un ministru interimar

88 Liviu Giurgiu, Aurel Segărceanu, Cristian Giusepe Zaharie , Drept administrativ , ediţia a II-a revăzută şiadăugită, Editura Sylvi, Bucureşti, 2002, p. 187.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 45/77

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 46/77

46

De pildă, în art. 21 din Constituţia Franţei se menţionează că Primul-ministru„conduce activitatea Guvernului"92 şi răspunde de apărarea naţională. De asemenea, se precizează că Primul-ministru asigură aplicarea legilor, iar sub rezerva art. 13 din Constituţie,„exercită puterea reglementară" şi numeşte în funcţii civile şi militare. Textul la care nereferim dă dreptul, totodată, Primului-ministru să împuternicească anumiţi miniştri cu uneledin atribuţiile sale, pe de o parte, respectiv să suplinească pe Preşedintele Republicii, în

anumite situaţii, pe de altă parte. În spiritul acestor reglementări, devenite constante ale constituţionalismului

contemporan, legiuitorul constituant român a reţinut: „Primul-ministru conduce Guvernul şicoordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin93 [art. 106 alin.(1)]. Se observă că operaţiile de conducere şi coordonare a membrilor Guvernului", spre aasigura unitatea politicii guvernamentale, nu se fac oricum, de către Primul-ministru, ci curespectarea atribuţiilor specifice fiecărei funcţii, aşa cum au fost acestea stabilite cu prilejulînvestiturii, regulă cu o semnificaţie deosebită în cazul guvernelor ce au la bază coaliţii de partide. Fără această regulă exista riscul ca un Prim-ministru autoritar să se substituie, în fapt,unui ministru, impunând o anume linie politică şi nu linia politică a Programului acceptat deParlament.

Distinct de aceste atribuţii, care ţin de latura „organizării interne" a Guvernului,Primul-ministru are anumite atribuţii ce ţin de realizareasarcinilor politice ale Guvernului:

a) prezintă Camerei Deputaţilor şi Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politicaGuvernului, iar acestea urmează să fie dezbătute cu prioritate;

b) propune Preşedintelui României revocarea şi numirea unor membri ai Guvernului;c) cere Preşedintelui României să participe la anumite şedinţe de Guvern, când

apreciază că prezenţa Preşedintelui este necesară;d) contrasemnează, cu puţine excepţii, decretele prezidenţiale;e) semnează hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern. La atribuţiile constituţionale ale Primului-ministru trebuie adăugate cele, de

reprezentare a Guvernului (în relaţiile cu celelalte autorităţi ale Republicii, în relaţiile cu partidele politice, cu sindicatele , cu organizaţiile neguvernamentale, precum şi în relaţiileinternaţionale), precum şi atribuţiile speciale de numiri şi eliberări din funcţie, prevăzute deLegea de organizare a Guvernului (a conducătorilor organelor de specialitate din subordineaGuvernului, a secretarului general şi a secretarilor generali adjuncţi ai Guvernului, asecretarilor de stat, a personalului din aparatul Primului-ministru, etc.). 94

92 Antonie Iorgovan , Tratat de drept administrativ , volumulI, ediţia 4, Editura AII Beck, Bucureşti, 2005,

p. 392.93 Benone Puşcă, Andy Puşcă, Drept constituţional şi instituţii publice , op.cit. , p. 93.94 Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu , Drept constituţional şi instituţii polit ice , volumul II, ediţia 12, EdituraC.H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 234, 180-181.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 47/77

47

Primul-ministru, atât în baza Legii de organizare şi funcţionare aConsiliului Supremde Apărare a Ţării [art. 5 alin. (2)], cât şi în baza Legii organice a Guvernului (art. 14) estevicepreşedintele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi exercită toate atribuţiile ce derivădin această calitate.

În îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin, Primul-ministru emite decizii, în condiţiile legii,care, trebuie admis că, sub aspectul naturii juridice, ne apar ca fiind acte administrative, cu

toate consecinţele în planul regimului juridic aplicabil ce decurg din această calificare,inclusiv acţiunile în contenciosul administrativ.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 90/2001 modificată prin Ordonanţa de urgenţă aguvernului nr. 2 din 29 ianuarie 2010, Guvernul îşi constituia un Birou executiv pentrurezolvarea operativă a problemelor curente şi pentru urmărirea aducerii la îndeplinire amăsurilor dispuse de Guvern. Acesta era compus din Primul-ministru, miniştrii de stat,ministrul finanţelor, ministrul justiţiei, ministrul de interne şi ministrul apărării naţionale. Searăta, totodată, că normele de organizare şi funcţionare ale Biroului executiv se aprobă deGuvern95.

Faţă de noile realităţi juridice, Biroul executiv al Guvernului, în măsura în careexistenţa sa, mai precis existenţa unor prevederi de acest gen în Legea organică, esteconstituţională, nu poate apărea decât ca o structură organizatorică internă fără capacitate juridică proprie, fiind mai degrabă o chestiune care ţine de organizarea muncii în cadrulGuvernului, decât de modul de realizare a atribuţiilor acestuia.

Cu alte cuvinte, Biroul executiv nu poate emite acte administrative, el efectuează celmult operaţiuni administrative. Faţă de teoria structurii administrative interne,96 trebuie săfacem distincţie între Biroul executiv şi alte structuri interne ale Guvernului, formate dinmembrii acestuia, cum ar fi comisii pe probleme, pe de o parte (în unele ţări, cum s-a văzut,sunt Consilii ale miniştrilor pe probleme, dar cu fundament constituţional) şi aparatulGuvernului, pe de altă parte.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 90/2001 modificată prin Ordonanţa de urgenţă aguvernului nr. 2 din 29 ianuarie 2010, Guvernul avea un Secretariat general condus de

Secretarul general al Guvernului, cu rang de ministru, care participa la şedinţele Guvernului, precum şi la şedinţele Biroului executiv.

95 Preda Mircea , Organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor , consideraţii şi observaţiireferitoare la Legea nr. 90/2001, în Revista de Economie şi Administraţie Locală nr. 6/2007. 96 Antonie Iorgovan,Tratat de drept administrativ, op. cit ., pp. 29-31. Teoria deciziei administrative reprezintăun capitol al cursurilor de ştiinţa administraţiei, fiind general admis că sfera deciziei administrative este maimare decât sfera actelor administrative. Orice act administrativ este şi o decizie administrativă, în sensul ştiinţei

administraţiei, dar reciproca nu este adevărată. În ceea ce ne priveşte, identificând ca elemente ale deciziei:analiza şi hotărârea, ne oprim la următoarea definiţie: Decizia administrativă este categoria deciziei sociale princare se determină soluţiile juridice şi nejuridice ale organelor administraţiei publice pentru transpunerea în practică a valorilor politice exprimate în Constituţie şi lege.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 48/77

48

Structura organizatorică, atribuţiile şi normele de funcţionare ale Secretariatuluigeneral se aprobau de către Guvern, iar nomenclatorul funcţiilor, ca şi salariul corespunzătorfiecăruia erau prevăzute în anexa la Legea organică, făcând parte integrantă din aceasta.

În esenţă şi strict teoretic, Secretariatul general juca rolul de „placă turnantă pentru procesul decizional, culegând, ordonând şi introducând informaţii înainte de adoptareadeciziei, iar după adoptarea deciziei, concretizată, ca regulă, într -o hotărâre de Guvern,

asigura comunicarea acesteia la cei implicaţi, urmărind aplicarea şi informând Guvernuldespre acest proces.

În fapt, Secretarul General era un important lider al partidului de guvernământ, carecăuta să implice cât mai mult aparatul pe care-l conducea în aspecte de ordin politic, deci înrealizarea programului politic de guvernare al partidului sau partidelor aflate la guvernare.

Prin Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 10/2005 pentru modificarea O.G. nr.32/1998 privind organizarea cabinetului demnitarului din administraţia publică centrală,întregul Secretariat general al Guvernului esteinclus în sfera demnitarilor şi a administraţiei publice centrale: „în sensul prezentei ordonanţe, prin demnitar din administraţia publicăcentrală, denumit în continuare demnitar, se înţelege: primul-ministru, ministrul de stat,ministrul, ministrul delegat, şeful Cancelariei Primului-ministru, secretarul de stat din cadrulministerelor şi Secretariatului General al Guvernului, conducătorul organelor de specialitateale administraţiei publice centrale, cu rang de secretar de stat, precum şi prefectul careprezentant al Guvernului."97

De altfel, în art. 15 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr.2 din 29 ianuarie2010 de organizare a Guvernului, se precizează că Primul-ministru „numeşte şi eliberează dinfuncţie secretarul general şi secretarii generali adjuncţi ai Guvernului, numai în cazul utilizăriiacestor funcţii", dar aceeaşi lege, la art. 22, menţionează, fără echivoc, că Guvernul are unSecretariat General, condus de secretarul general al Guvernului, care poate avea rang deministru".

Cât priveşte organizarea internă propriu-zisă a Guvernului, Ordonanţa de urgenţă aguvernului nr. 2 din 29 ianuarie 2010 abandonează soluţia Biroului executiv, consacrând, înschimb, soluţia unor structuri interministeriale: „în scopul rezolvării unor probleme operative,Primul-ministru poate constitui, prin decizie, consilii, comisii şi comitete interministeriale"[art. 18 alin. (1)]. Se înţelege că acestea, cu atât mai mult decât fostul Birou executiv , nu potavea natura juridică de autorităţi publice, ele sunt structuri organizatorice interne, de lucru, aleGuvernului.

Cât priveşte organizarea aparatului de lucru al Guvernului, Legea nr. 90/2001modificată prin Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 2 din 29 ianuarie 2010, în versiunea

iniţială, a venit, de asemenea, cu o inovaţie, stabilind structura trihotomică a acestuia:97 Rodica Narcisa Petrescu , Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004, p. 176.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 49/77

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 50/77

50

Prin urmare, Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 2 din 29 ianuarie 2010 recunoaşte, pe de o parte, dreptul Primului-ministru de a constitui, prin decizie, consilii, comisii şicomitete interministeriale, în sensul că sunt implicaţi doi sau mai mulţi miniştri, ceea ce ţine,cum s-a arătat, de organizarea internă a Guvernului, dar, pe de altă parte, tot consilii, comisiişi comitete interministeriale se pot constitui prin hotărâre de Guvern, nu însă „pentrurezolvarea unor probleme operative", ci in scopul „eliberării, integrării, corelării şi

monitorizării de politici", ceea ce, evident, presupune adoptarea şi de acte juridice cu efecte„erga omnes.

Aceste din urmă „consilii, comisii sau comitete" au semnificaţia juridică a unorautorităţi ale administraţiei publice, cu toate consecinţele ce decurg din această calificare, putând figura ca pârâte şi în faţa instanţelor de contencios administrativ. Cum aceste autorităţinu sunt calificate organe centrale de specialitate ale administraţiei de stat, dar nu intră nici însfera structurilor organizatorice interne ale Guvernului, respectiv în sfera aparatului de lucrual Guvernului, logic, apar ca autorităţi constituite „pe lângă Guvern", redevenind actualeobiecţiile de neconstituţionalitate prilejuite de art. 12 din fosta lege organică.

Cancelaria primului-ministru nu poate intra în sfera organelor centrale de specialitateşi nu poate figura ca pârâtă în faţa instanţei de contencios administrativ, chiar dacă esteînfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 2 din 29 ianuarie 2010 cu personalitate juridică. Este vorba de o personalitate juridică civilă, limitată la aspectele strict necesare pentru asigurarea logisticii funcţionării Guvernului şi, respectiv, punerii în aplicare ahotărârilor acestuia, şi nu de o personalitate juridică de drept public.

Majoritatea constituţiilor democratice contemporane nu prevăd decât câteva principiiîn legătură cu desfăşurarea activităţii Guvernului şi acestea aproape exclusiv legate desarcinile Primului-ministru, detaliile fiind lăsate pe seama legilor organice100.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 37/1990, Guvernul României trebuia să se întrunească dedouă ori pe lună sau ori de câte ori era nevoie, la convocarea Primului-ministru sau a unuiministru desemnatde acesta. La şedinţele Guvernului puteau participa, ca invitaţi, şefi dedepartamente, secretari de stat ce nu erau membri ai Guvernului şi orice alte persoane a căror prezenţă se aprecia a fi necesară, potrivit deciziei Primului-ministru.

Dezbaterile dinşedinţele de Guvern şi modul de adoptare a hotărârilor, ca şi a oricăroralte măsuri, se consemnau în stenograma şedinţei, certificată de către Secretarul general alGuvernului, fiind necesar un cvorum de şedinţă de jumătate plus unu din membri, iarhotărârile şi „regulamentele" se adoptau prin votul deschis al majorităţii simple a celor prezenţi, dar nu mai puţin de o treime din numărul total al membrilor. Membrii Guvernului puteau propune proiecte de hotărâri privind departamentul (ramura) de care răspundeau.

100 Verginia Vedinaş , Drept administrativ , ediţia a III-a revăzută şi actualizată, Editura Universul Juridic,Bucureşti, 2007, p. 176.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 51/77

51

Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 2 din 29 ianuarie 2010 menţine spirituldispoziţiilor de natură tehnico-administrativă referitoare la invitaţi şi la evidenţă, dar vine cumodificări în ceea ce priveşte normele cu implicaţii politice. Astfel, şedinţele Guvernului seconvoacă şi sunt conduse (numai) de Primul-ministru, iar guvernul se întruneşte săptămânalsau ori de câte ori este nevoie.

Spre deosebire de Legea nr. 37/1990, Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 2 din 29

ianuarie 2010 nu precizează un cvorum obligatoriu de şedinţă, dar se precizează că hotărârileşi ordonanţele se adoptă în prezenţa majorităţii membrilor săi, ceea ce înseamnă că nu arerelevanţă câţi membri ai Guvernului participă la şedinţă în perioada discuţiilor, relevanţă arenumărul acestora atunci când se trece la vot pentru adoptarea unei hotărâri sau a uneiordonanţe, sens în care legea stabileşte regula consensului: „Hotărârile şi ordonanţele seadoptă prin consens. Dacă nu se realizează consensul, hotărăşte primul-ministru"101.

2.10. Actele juridice ale Guvernului

În activitatea sa, Guvernul se manifestă prin acte politice (programul de guvernare,asumarea răspunderii, declaraţii politice etc.) şi prin acte juridice.

Pentru realizarea sarcinilor şi îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul adoptă, pe baza şiîn executarea legii, acte normative de reglementare a relaţiilor sociale din diverse domenii deactivitate, precum şi acte administrative cu caracter normativ, prin care organizeazăexecutarea legii, şi acte cu caracter individual, prin care aplică în mod direct dispoziţiilelegale la diferite cazuri concrete102.

Potrivit art. 108 alin.(l) din Constituţie şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 90/2001,Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.

Hotărârilesunt adoptate de Guvern pentru organizarea executării legilor, în cazulhotărârilor cu caracter normativ, ori pentru executarea în concret a legilor, în cazul hotărârilorcu caracter individual.

Hotărârile Guvernului sunt adoptate atunci când legea prevede în mod expres acestlucru, în vederea aplicării sale fiind nevoie de norme suplimentare, ori când Guvernulapreciază că acest lucru este necesar în vederea organizării executării sau a executării înconcret a legii.

Hotărârile adoptate vor constitui actul esenţial prin care Guvernul îşi va realiza roluladministrativ de a exercita conducerea generală a administraţiei publice.

101 Benone Puşcă, Andy Puşcă, Drept constituţional şi instituţii publice, op.cit., p. 94.102 Tofan Dana Apostol,Consideraţii în legătură cu regimul juridic aplicabil ordonanţelor Guvernului,înDreptul nr. 4/1998,op.cit, p. 40.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 52/77

52

Ordonanţelesunt adoptate de guvern în conformitate cu prevederile art. l15 dinConstituţie, fie în baza unei legi speciale de abilitare, fie în situaţii extraordinare a cărorreglementare nu comportă sub nici o formă amânarea.

Potrivit prevederilor constituţionale, Guvernul va putea adopta ordonanţe în domeniicare fac obiectul de reglementare al legilor organice şi nu va putea adopta ordonanţe deurgenţă în domeniul legilor constituţionale sau prin care să fie afectat regimul instituţiilor

fundamentale ale statului, drepturile, li bertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie,drepturile electorale sau care să vizeze măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

Din perspectiva dreptului administrativ, numărul mare de ordonanţe şi de hotărâri,majoritatea cu multiple modificări şi completări, constituie un exces de reglementare careafectează coerenţa actului de conducere generală a administraţiei publice din parteaGuvernului pentru că ―plurimae leges, pessima respublica (Cel mai mare rău pentrurepublică este numărul foarte mare de legi- Tacitus), legea, în sensul larg de reglementare,având rolul de stabilizare a relaţiilor sociale.

Procedura adoptării ordonanţelor şi hotărârilor este reglementată prin Regulamentul privind procedurile pentru depunerea proiectelor de acte normative spre adoptareGuvernului103, adoptat în temeiul art. 26 alin (2) teza finală din Legea nr. 90/2001 şiart. 80din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelornormative.

Potrivit prevederilor acestui Regulament, proiectele hotărârilor şi ordonanţelor pot fiiniţiate de ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi de prefecturi, precum şi de consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti,acestea din urmă prin Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Hotărârile şi ordonanţele, precum şi celelalte acte normative se iniţiază, se elaborează,se adoptă şi se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei României, cu dispoziţiileLegii nr. 24/2000 şi cu dispoziţiile Regulamentului la care m-am referit mai sus.

Hotărârile şi ordonanţele sunt adoptate de Guvern în condiţiile prezentate anterior şisunt semnate de primul-mimstru şi contrasemnate de miniştrii care au obligaţia punem lor înexecutare după care sunt transmise de Secretariatul General al Guvernului la „MonitorulOficial pentru publicare, nepublicarea atrăgând inexistenţa hotărârii sau ordonanţeirespective, potrivit prevederilor art.108 alin. (4) din Constituţie, art. 27 alin. (3) din Legea nr.90/2001 şi art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentruelaborarea actelor normative.

103 Hotărârea Guvernului nr. 50/2005, pentru aprobarea regulamentului privind procedurile, la nivelulGuvernului, pentru elaborarea avizarea si prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 20 ianuarie 2005.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 53/77

53

Hotărârile Guvernului care vatămă un drept recunoscut de lege pot fi atacate în faţainstanţelor de contencios administrativ de către persoanele fizice sau juridice care seconsideră vătămate, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosuladministrativ.

În cauzele aflate pe rolul instanţelor de contencios administrativ, Secretariatul Generalal Guvernului, ca reprezentant al Guvernului, a susţinut în mod constant că hotărârile cu

caracter normativ adoptate de Guvern ar fi exceptate de la controlul de legalitate, punct devedere împărtăşit, la un moment dat, dar abandonat în ultima perioadă de Curtea Supremă deJustiţie104, actualmente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Referitor la Ordonanţele adoptate de guvern, art. 146 lit.(d) din Constituţie, aşa cum afost modificat şi completat prin Legea de revizuire, prevede competenţa Curţii Constituţionalede a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate înfaţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, ori ridicate direct de AvocatulPoporului. În literatura de specialitate a fost susţinut un punct de vedere interesant105, potrivitcăruia ordonanţele, până la aprobarea lor prin lege, ar avea natura juridică a acteloradministrative şi că, în măsura în care vatămă un drept recunoscut de lege ori un intereslegitim, o ordonanţă a Guvernului poate fi atacată pentru neconstituţionalitate în faţainstanţelor de contencios administrativ.

Curtea Supremă de Justiţie s-a pronunţat în mod constant că ordonanţele nu sunt acteadministrative, ci acte legislative, care nu sunt supuse controlului instanţelor de contencios,dar o posibilitate inedită a fost introdusă prin noua reglementare a Legii nr. 554/2004, care, înart. 9, prevede că persoana vătămată într-un drept al său ori într -un interes legitim prinordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contenciosadministrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate.

După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ, repunecauza pe rol şi va acorda termen, cu citarea părţilor, numai dacă ordonanţa sau o dispoziţie aacesteia a fost declarată neconstituţională. În caz contrar, instanţă va respinge acţiunea cainadmisibilă pe fond.

2.11. Răspunderea GuvernuluiGuvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate.Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru

activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.

104 Theodor Mrejeru, Emanuel Albu, Adrian Vlad,Curtea Supremă de Justiţie, Contencios Administrativ,Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p. 126. Decizia nr. 3848 din 11 dec. 2002, în, instanţa supremă motivând

că dispoziţiile art. l din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ nu fac distincţie între acteleadministrative cu caracter individual şi cele cu caracter normativ, astfel că acţiunea formulată de o persoanăvătămată printr -o hotărâre a Guvernului cu caracter normativ nu este inadmisibilă. 105 Antonie Iorgovan,Tratat de drept administrativ , op. cit., pp. 406-408.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 54/77

54

Sancţiunea corespunzătoare răspunderii politice a Guvernului constă în demiterea sa,ca efect al retragerii încrederii acordate la învestitură, prin adoptarea unei moţiuni de cenzură,cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

Cât priveşte răspunderea juridică a membrilor Guvernului, dacă în cazul răspunderii politice a membrilor Guvernului, răspunderea este solidară, în cazul răspunderii penale,aceasta este individuală, afectând numai pe acel membru al Guvernului care a comis o

infracţiune în timpul exercitării funcţiei sale106

.Procedura de sesizare şi prevederile referitoare la pedepsele complementare, graţierea

şi prescripţia pentru infracţiunile comise de membrii Guvernului în exerciţiul funcţiei suntdistincte faţă de infracţiunile prevăzute de legea penală.

Sesizările în vederea începerii urmăririi penale, vor fi depuse la Comisiile despecialitate ale Camerei Deputaţilor sau Senatului, în cazul în care miniştrii sunt deputaţi sau,respectiv, senatori, iar pentru cei care nu sunt parlamentari, la Comisia specialconstituită dePreşedintele României.

În cazul aprobării cercetării penale, dosarul va fi trimis, de îndată, ministrului Justiţieisau, după caz, primului-ministru, pentru a proceda potrivit legii.

Urmărirea penală a membrilor Guvernului, pentru faptele săvârşite în exerciţiulfuncţiei, se efectuează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar judecarea acestora, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit legii.

În condiţiile în care membrii Guvernului au săvârşit alte fapte infracţionale decât celecomise în exerciţiul funcţiei, ei răspund potrivit dreptului comun, iar sesizările vor fi adresateProcurorului general al Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Acesta, la rândul său, după ce constată dacă sesizarea este întemeiată, o va înainta,după caz, fie Preşedintelui Camerei Deputaţilor sau al Senatului, fie Preşedintelui României.Cât priveşte răspunderea patrimonială a Guvernului şi a miniştrilor, atât Guvernului, înansamblu, câtşi miniştrilor, ca autorităţi ale administraţiei publice, li se aplică regimuldreptului comun al contenciosului administrativ, când paguba este cauzată printr -un actadministrativ ilegal sau printr-un refuz nejustificat107.

106 Gheorghe Iancu, Drept constituţional şi instituţii politice, volumul II -Sisteme electorale contemporane, Editura C.H. Beck, Bucureşti 2009, pp. 61-64.107 Antonie Iorgovan,Tratat de drept administrativ , volumul I, Editura ALL Beck, Bucureşti, 2001, p. 432

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 55/77

55

CAPITOLUL IIICABINETUL REGATULUI UNIT

3.1. Consideraţii introductive

Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, denumit în zilele noastre într -oformă mai populară, dar nu atât de corectă, Anglia, a fost clădit pe o ideologie comună bazată pe toleranţă şi respect este astăzi unanim apreciat ca fiind unul dintre cele mai avansate şi maifuncţionale sisteme din lume.

Sistemul constituţional britanic reprezintă un model istoric inegalabil în materie deinstituţii politice, printre puţinele din lume care au înfruntat sute de ani istoria fără a aveadrept fundament o constituţie scrisă sub forma unui document unic.

Timp de un mileniu poporul englez şi-a clădit istoria pe amestecul succesiv al unorentităţi entice formate din celţi, romani, anglo-saxoni, normanzi şi franco-normanzi, care i-au configurat caracteristicile spirituale, economice, sociale, culturale, juridice şi politice.Fidelitatea acestui popor faţă de normele sale de conduită, ataşamentul faţă de ideea libertăţiiindividuale disciplinate, soluţionarea problemelor vieţii publice, de ordin judiciar sauadministrative, în cadrul unor structuri organizatorice de tipul comitetelor sau curţilor, suntnumai o mică parte din elementele care au contribuit la conservarea până în zilele noastre ainstituţiilor sale politice fără a fi necesară o constituţie scrisă108.

Conducătorul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord este regina. Cetăţenia, fie ca o ―legătură între individ şi stat , fie ca o ―legătură politică între individ şistat , fie ca o ―legătură politică şi juridică sau o ―calitate a persoanei109, specifică tuturorcelor ce fac parte din teritoriile Regatului Unit, este cea britanică. Având în vederecompunerea teritorială a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, amintim şicelelalte naţionalităţi care fac parte din acest stat: scoţiană, engleză, irlandeză, nord-irlandezăşi galeză.

Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord este un stat ―unicat în Europa şisingurul, de altfel, care nu deţine o Constituţie unitară, ca major itatea statelor europene care oau cuprinsă într -un singur document, deoarece supuşii Maiestăţii sale nu au fost adepţii pentrua se ghida după o singură lege, precisă şi formală şi, cu atât mai puţin, nu au sesizat nevoia dea avea o constituţie scrisă.

108

Nicolae Pavel, Elena Simina Tănăseascu, Actele constituţionale ale Regatului Unit al Marii Britanii şiIrlandei de Nord, Cuvânt înainte, Editura ALL Beck, Bucuresti, 2003.109 Muraru Ioan, Elena Simina Tănăsescu, Drept constiţutional şi institutii politice, Volumul I, ediţia 14, EdituraC.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 116

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 56/77

56

Caracteristicile sistemului constituţional al Marii Britanii s-au format în timp, după oîndelungată aplicare şi nu e de mirare că britanicii sunt atât de ataşaţi de ele. Regulilespecifice monarhiei parlamentare, sistemul electoral şi cel al partidelor politice, şi nu înultimul rând particularităţile dreptului pozitiv, alcătuit dintr -o parte scrisă şi una cutumiară,îmbogăţite de jurisprudenţă şi doctrină, sunt tot atâtea trăsături considerate proprii doar MariiBritanii. Orice schimbare a instituţiilor politice presupune, în Marea Britanie mai mult decât

oriunde, o schimbare a mentalităţilor, în special cele ale clasei politice, iar acest lucru s-adovedit în ultimii ani a fi destul de anevoios, dar nu imposibil.

Marea Britanie contemporană a perfecţionatregimul parlamentar bipartit, în cadrulunui proces care s-a desfăşurat nu fără probleme sau controverse, dar care au fost rezolvate cu―insularitatea bine cunoscută a britanicilor. Cunoaşterea premiselor istorice este absolutindispensabilă pentru a înţelege un regim care este tocmai rezultatul unei evoluţii istorice.Căci, dacă Marea Britanie este astăzi o monarhie parlamentară în care puterea aparţine totuşi poporului prin intermediul reprezentanţilor săi, acesta este rezultatul unei preluări progresive a puterii de către parlament în detrimentul suveranului.110

3.2. Fundamente constituţionale

Constituţia britanică poate fi caracterizată prin două principii esenţiale: Rule of Law,care constituie baza legală a acţiunilor statale şi are rolul de a proteja cetăţenii regatului deabuzurile statului şi suveranitatea parlamentului.111.

Având în vedere faptul că un document constituţional propriu-zis nu există, nu estenecesară întrunirea unei majorităţi pentru a-l modifica.

Jurisprudenţa desemnează ansamblul hotărârilor judecătoreşti care se referă la probleme de ordin constituţional ce au ajuns până la judecătorii de la instanţele superioare.Importanţa lor se datorează faptului că hotărârile judecătoreşti ale instanţelor superioare suntobligatorii pentru instanţele inferioare în grad. Jurisprudenţa contribuie la arhitectura―Constituţiei" în două modalităţi:

● prin recunoaşterea şi definirea dreptului comun de natură constituţională(constitutional common law) stabilit de o perioadă de timp îndelungată. Bună parte din protecţia acordată cetăţenilor de instanţele judecătoreşti împotriva acţiunilor arbitrare aleadministraţiei rezultă din dreptul comun, aşa cum a fost el precizat de judecători prin jurisprudenţe constante.

110 Nicolae Pavel, Elena Simina Tănăseascu, Actele constituţionale ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord , Editura ALL Beck, Bucuresti, 2003, pp. 1-2.111 Constanţa Călinoiu, Victor Duculescu, Drept constituţional şi instituţii politice,op. cit. , p. 316.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 57/77

57

● prin interpretarea sensului exact al statutelor. Una din atribuţiile instanţelor judecătoreşti este şi aceea de a interpreta legile adoptate de parlament. Cel mai adesea aceastăcompetenţă dă ocazia judecătorilor să construiască noi reguli de drept, mai degrabă decât să selimiteze la simpla lor explicare.

Doctrina constituie un izvor de mai mică importanţă. Deşi opiniile lor nu au forţa juridică a unui act normativ, unii autori de tratate de drpt constituţional au influenţat deciziile

judecătorilor atunci când, în absenţa regulilor, aceste principii devin jurisprudenţă. AstfelLocke, Burke, Blacstone, Bentham, Dicez şi John Stuart Mill au reuşit să influenţeze―Constituţia britanică prin scrierile lor.

Această structură, considerată clasică în dreptul constituţional britanic, este destul deserios pusă sub semnul întrebării de ultimele evenimente, legislative şi nu numai, înregistrateîn Marea Britanie.112

Dar, nu în cele din urmă, trebuie să amintim pilonul de bază al Constituţiei britanice,cel care leagă numeroasele activităţi ale statului de litera legii, şi anume, suveranitatea parlamentului.

Astăzi, parlamentul Marii Britanii este compus din Camera Comunelor şi CameraLorzilor. Camera Comunelor are atribuţiile cele mai importante: adoptă legile, deţine înexclusivitate competenţele financiare, are competenţa de a controla guvernul şi de a pune îndiscuţie responsabilitatea sa. Cît despre Camera Lorzilor, ea nu mai are un rol decorative,disputele sale cu Camera Comunelor privind votarea anumitor legi putând fi uşor depăşite decea din urmă cu un vot în cursul a două sesiuni successive, separate de un termen deminimum un an.

Acest parlament dispune de suveranitate legislativă, actele normative pe care le adoptăconstituind singura formă de legislaţie care nu poate fi limitată în aplicareasa de nici una dincelelalte autorităţi ale statului (în Marea Britanie neexistând încă nici o formă de control alconstituţionalităţii legilor).

Paradoxul constă în faptul că tocmai această suveranitate parlamentară nu dispune denici o garanţie constituţională, ci numai de beneficial cutumei şi al stabilităţii legilor adoptatechiar de parlament.

Una din consecinţele cele mai importante ale supremaţiei parlamentului constă înfaptul că miniştrii sunt responsabili în faţa organului legislativ, atât individual, cât şi colectiv, printr-un mecanism care s-a făurit şi el într -o lentă evoluţie în timp. Conservatori, britanicii au păstrat instituţia monarhică, chiar dacă, în timp, ea a suportat reduceri importante decompetenţă.113

112

Nicolae Pavel, Elena Simina Tănăseascu, Actele constituţionale ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord , op. cit. , pp. 26-27.113 Nicolae Pavel, Elena Simina Tănăseascu, Actele constituţionale ale Regatului Unit al Marii Britanii şi

Irlandei de Nord , op. cit. , pp. 4-5.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 58/77

58

3.3. Şeful statului şi Cabinetul

Regele este deţinătorul puterii executive, cel puţin teoretic.În practică, miniştrii ―maiestăţii sale exercită puterea executivă sub conducerea unui

prim-ministru care răspunde solidar cu ei pentru toate acţiunile lor, dar nu în faţa suveranului,

ci a parlamentului. Astfel, răspunderea suveranului pentru actele miniştrilor săi nu maisubzistă. Oricum, suveranul nu este considerat responsabil, căci ―the king can do no wrong .Legea nu permite angajarea urmăriri penale împotriva reginei/regelui ca persoană privată.

Legea constituţională din 1701 a înlocuit principiul primogeniturii masculine înmaterie de succesiune la tron cu o regulă specială, astfel încât în absenţa descendenţilor prinţesei Ana de Danemarca şi ai lui Wilhelm al III-lea, prinţesa Sofia şi descendenţii săi audevenit moştenitorii legitimi ai tronului, cu condiţia ca ei să fi fost protestanţi.

Regina actuală este descendentă directă a familiei de Hanovra, instituită în 1701. Ceeace legea nu precizează însă sunt atribuţiile de care dispune monarhul, reduse tot mai mult de-alungul timpului.

Astfel, monarhia rămâne supusă regulii fundamentale a neutralităţii politice. Însă toate prerogativele monarhului sunt pur nominale, nici una neputând fi efectuată fărăcontrasemnătura primului-ministr u. Formal, regina mai poate să dizolve şi să convoace parlamentul, să-l numească pe primul-ministru, să-i aleagă pe miniştri, să dispună de unelecompetenţe în materie judecătoarească şi să acorde titluri onorifice114.

Regelui sau reginei îi revine atributul de a numi, la propunerea primului ministru saual membrilor guvernului, episcopii Bisericii Anglicane, dar nu în cele din urmă pe judecătorulsuprem şi liderii armatei, iar aceştia, vor depune jurământ, în faţa ―maiestăţii sale .

Poziţia ei, deasupra oricărei dispute dintre partide, o face să apară ca o persoană cucapacităţi de integrare, recunoscută la nivel naţional, chiar şi pe vreme de război ori de criză.

Dar, în cele din urmă trebuie menţionată cea mai importantă personalitate din sistemulde guvernare britanic şi anume, primul-ministru. Acesta din urmă, poate să numească înfuncţii ministeriale, ca şi funcţii, circa 100 de deputaţi, din cadrul partidului de guvernământ.

Prim-ministrul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord este cel mai puternic lider politic al Regatului, acesta exercitând funcţia de „Şef al Guvernului MaiestăţiiSale , la fel ca şi alţi prim-miniştri din ţări cu sisteme politice asemănătoare şi este alături deCabinetul său, deţinătorul ―de facto al puterii executive, exercitând numeroase dintre

114 Nicolae Pavel, Elena Simina Tănăseascu, Actele constituţionale ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, op. cit. , pp. 5-6.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 59/77

59

funcţiile executive care sunt din perspectivă oficială, apanajul suveranului britanic, cunoscuteşi ca „prerogative regale .115

Cabinetul (primul-ministru şi miniştrii) derivă, în teorie, din puterea suveranului. Laînceput, miniştrii nu erau nimic altceva decât membrii Consiliului Privat al Coroanei, fără nicio existenţă colectivă.

După dinastia germană de Hanovra, care ajunge la tron în 1714 şi care se

dezinteresează de problemele regatului, miniştrii dobândesc importanţă şi, sub autoritatea primului-ministru, se detaşează de Consiliul Privat al Coroanei.

Aceeaşi schemă este reluată şi în privinţa responsabilităţii: la început miniştrii nurăspund decât individual, în faţa parlamentului, pentru actele lor de gestionare atreburilor publice.

Este însă o răspundere pur penală, care dă naşetre unei proceduri de punere subacuzare de către Camera Comunelor (impeachment) şi unei judecări de către Camera lorzilor,cu consecinţe care pot merge până la condamnarea miniştrilorla pedeapsă capitală.

Pentru a evita consecinţele atât de grave pentru persoana lor, miniştrii au luat bunulobicei de a demisiona înainte de a fi acuzaţi. Începând cu anul 1689 simpla ameninţare al uniimpeachment îi va face pe miniştrii să se retragă înainte ca procedura să se pună în mişcare.Astfel, responsabilitatea penală şi individuală ―a posteriori este înlocuită printr -oresponsabilitate politică şi colegială ―a prori .

Cabinetul este de acum înainte un organ colegial, solidar, condos de primul-ministru,responsabil politic în faţa parlamentului, dar nu şi în faţa regelui. Primul-ministru şi Cabinetulsunt într-adevăr organelle cheie ale puterii.

Primul-ministru este desemnat practice de către alegători, chiar dacă formal el trebuienumit de regină dintre membrii partidului care a câştigat alegerile. Aici rolul partidului devinedevine foarte important şi numai tradiţiile şi particularitatea insulară pot explica ordinea caredomeşte în Marea Britanie. În această calitate, de şef de facto al executivului, primul-ministruexercită practice o bună parte din funcţiile specifice unui şef de stat.

El are, în acelaşi timp, şi atribuţii referitoare la întrunirile Cabinetului, şedinţeiCamerei Comunelor, unde este prezent o dată pe săptămână, întâlnirile la nivel naţional, precum şi alte sarcini administrative.

Controlează ordinea de zi a Cabinetului şi dipune de iniţiativă legislativă pentru toatelegile importante pentru regat. Teoretic, ar exista şi unele limite pentru competenţele sale – monarhul poate oricând demite un guvern care ar acţiona împotriva intereslor naţiunii, daraceastă situaţie nu s-a mai produs dibn 1783 şi este puţin probabil ca ea să se producă în zilelenoastre.

115 Radu Chiriţă, Drept constituţional. Instituţii politice. Caiet de seminarii, Editura Hamangiu,Bucureşti, 2010, p. 321.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 60/77

60

Cabinetul este modest ca număr de personae, dar cu atribuţii deosebit de impor tante încadrul unei echipe guvernamentale foarte numeroase, compusă din miniştrii fără portofoliu,miniştri însărcinaţi să conducă un departament, secretari şi subsecretari de stat. Primul-ministru este cel care îşi allege miniştrii dintre colegii de partid aleşi în Camera Comunelor,şi, uneori, însă foarte rar, dintre lorzi. El îi poate revoca liber. Numărul menbrilor variază înfuncţie de epocă, între 14 şi 24 de miniştri; în caz de ostilităţi, el poate fi redus la 4 sau 5

membrii.Cabinetul rămâne un organ eminamente politic. Rolul său principal constă în stabilirea

politicii interne şi externe a regatului, iar trăsătura sa caracteristică rămâne principiulresponsabilităţii colective.

Cabinetul este obligat să prezinte un aviz unanim suveranului asupraunei problemedate, chiar dacă unii dintre membrii săi au puncte de vedere divergente. Aceasta presupune că politica dusă de miniştri trebuie să fie conformă cu politica generală a guvernului.

Guvernul include Cabinetul şi toţi ceilalţi miniştri fără portofoliu, secretarii de stat ,etc. Un guvern numeros trebuie să fie ierarhizat , şi, într -adevăr, sub autoritatea primului-ministru guvernul funcţionează ca un monolit.

Totuşi, numai Cabinetul exercită toate puterile, singur şi pe deplin. El este abilitat să iatoate măsurile care îi apar drept necesare pentru a promova, în cursul legislaturii, politicaanunţată în platforma electorală116.

Puterea deţinută de primul ministru se sprijină şi pe loialitatea partidului din care face parte şi pe care îl conduce, pe Parlament şi pe faptul că partidele nu trebuie să formeze deregulă coaliţii.117

Tony Blair a constituit această modalitate de a influenţa mass-media, dar nici unuimembru al Cabinetului său, nu avea drpetul să dea declaraţii politice fără acordul primuluiministru şi a expus faptul că că este de competenţa colaboratorilor săi desemnaţi cu activităţilede PR, cunoscuţi sub denumirea de ―spin doctors , de a prelua şi de a fi în prim plan pe prima pagină a ziarelor, asemenea campaniilor electorale, abordând, în aecst sens, diferite subiecteîn favoarea guvernului.

3.4. Principii de guvernare

În Anglia, membrii Guvernului sunt numiţi de Coroană, parlamentul neputândinterveni. Aici, primul ministru poate rămâne, măcar teoretic, în fruntea Guvernului, chiarîmpotriva voturilor celor două Camere. Practic însă, un asemenea lucru este greu de realizat

116

Nicolae Pavel, Elena Simina Tănăseascu, Actele constituţionale ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord , op. cit. , pp. 8-10.117 Dragne Luminiţa, Drept constituţional şi instituţii politice, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura UniversulJuridic, Bucureşti, 2009, p. 312.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 61/77

61

pentru că Guvernul are nevioe de votul şi sprijinul Camerei Comunelor, iar un vot contrar,într-o problemă importantă pentru Guvern, antrenează demisia sa118.

În ceea ce priveşte activitatea Guvernului, aceasta se bazează pe unele principiistabilite prin cutume de-a lungul timpului. Unul dintre ele ar fi, poziţia dominantă a primuluiministru, al cărui rol dominant se face simţit şi în deciziile dezbătute la nivelul guvernării.

În activitatea sa, primul ministru distribuie din competenţele decizionale,

aşa numitelor comitete ad-hoc, pe care acesta sau oamenii lui de încredere, le controlează. Caracteristic acestor procese decizionale interne, este faptul că acestea sunt ascunse

considerabil mai mult faţă de cele din Germania de ochiul opiniei publice.Aici trebuie reiterată capacitatea primului ministru, acesta din urmă deţinând o putere

de decizie extinsă, întrucât această putere nu este limitată de textul Constituţiei, de vreunuldin partenerii de coaliţie, de Şeful Statului sau de Curtea Constituţională.

În ceea ce priveşte sistemul de guvernare britanic, acesta mai este denumit ―dictaturăelectorală (electiv dictatorship) sau guvern prim-ministerial (prime ministerial government)

Avân în vedere felul în care primul ministru allege să profite de ale sale competenţe privind actul de guverbare, constatăm că acesta diferă de la o personalitate la alta. Aici putemreaminti pe Margaret Thatcher, prim-ministru conservator în perioada 1979-1990, cunoscută pentru un regim rigid şi principii politice destul de riguroase pe pe care le-a impus Cabinetului pe care îl conducea. De asemenea, Tony Blair exercita un control identic de riguros asupraCabinetului său, chiar dacă, din punct de vedere ideologic pare a fi mai puţin decis decât eraMargaret Thatcher (...).119

Actualul prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de NordesteDavid Cameron, numit în funcţie la data de 11 mai 2010.

118

Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice, volumul II, ediţia 13, EdituraC.H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 239. 119 www.dadalos.org- Roland Sturm: Regierung und Verwaltung; în: Informationen zur Politischen Bildung 262,"Großbritannien", Bonn BpB 1999

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 62/77

62

CAPITOLUL IVSTUDIU COMPARATIV PRIVIND GUVERNUL ROMÂNIEIŞI CABINETUL

REGATULUI UNIT

4.1.Teoria generală a dreptului comparat – ştiinţă şi metodă de studiu- în domeniul

dreptului (analiză selectivă)

Dimensiunea comparativă a devenit una din caracteristicile majore ale gândirii juridicecontemporane şi după părerea mea a devenit chiar una dintre componentele variabilealeacestei gândiri, consecinţă a dezvoltării diacronice a societăţilor constituite în stat sau a societăţii internaţionale şi implicit a prefacerii valorilor.

Din acest punct de vedere se poate aprecia că studiul dreptului şi inclusiv a dreptului comparat poate fi corelat într-o mare măsură cu studiul istoriei în diferite etape ale evoluţiei sale.Putem astfel, considera că în istoria formării dreptului trebuie reţinută perioada receptăriidreptului imperial de către popoarele supuse.

Debutul acestei perioade începe după opinia mea cu fenomenul receptării dreptuluiroman, aplicabil în multe ţări ale lumii, secole de-a rândul, chiar după căderea imperiuluiroman. În Germania sau în Grecia dreptul roman s-a aplicat în mod direct până în secolulnostru.În Anglia primul document cu caracter constituţional , Magna Carta de la 1215, eraredactat în limba latină. În Franţa, dreptul roman a fost aplicat melanjat (cum spun francezii)împreună cu cutumele şi normele locale. Tot în abordare retrospectivă poate fi reţinutăreceptarea dreptului francez. Cuceririle napoleonieneau introdus codul civil şi codulcomercial francez în Italia, Olanda,Belgia şi Luxemburg.

Legea franceză a devenit apoi aplicabilă în fostele colonii franceze care, chiar după dobândirea independenţei, şi-a menţinut aplicabilitatea.De asemenea, anumite state în careinfluenţa culturii şi ştiinţei juridice franceze a fost preponderentă au adoptat reglementărispecifice, inspirate după modelul francez, printre care se numără şi România. Într-o altă partea lumii s-a produs fenomenul de receptare a dreptului britanic.

Common-law, aşa cum este denumit acest sistem, s-a extins în fostele colonii britanice(Australia, Noua Zeelandă, Canada, cu exceptia Quebec-ului, unele state anglofonedin Africa). În India s-a realizat un sistem de o deosebită originalitate, prin fuziunea dintredreptul hindus tradiţional cu dreptul britanic, care pentru prima dată în lume, a fost codificat. Un fenomen interesant a avut loc în S.U.A., cu excepţia provinciei Louisiana (fostăcoloniefranceză care a receptat dreptul francez).

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 63/77

63

În S.U.A., common-law adus de coloniştii englezi s-a adaptat structurii federale aacestei ţări, rezultând un sistem juridic sensibil diferit de cel original. Şi exemplele ar puteacontinua.

Cercetarea comparativă a devenit în zilele noastre o metodă curentă care conferă,indiscutabil, o optică mai complexă, adesea surprinzătoate, asupra propriei legislaţii şi perspectivelor acesteia, ca şi asupra locului pe care îl ocupă sistemul juridic al fiecărei ţări în

ansamblul marilor sisteme juridice ale lumii contemporane. Dintr-un studiu, cel mai adeseaexegetic, aplecat în mod exclusiv asupra propriei legislaţii, cercetarea juridică îşi găseşte onouă dimensiune, dobândeşte un orizont mai vast, devenind capabilă să aprecieze mai binelocul şi valoarea reală a fiecărei instituţii, dacă nu a fiecărei reglementări în parte.

Exemplele menţionate mai sus, le considerăm semnificative pentru amarca perioadade început a conturării marilor sisteme de drept contemporan şi implicit a originii dreptuluicomparat ca ştiinţă şimetodă de studiu a acestor sisteme. Teoria comparatistă este folosită detoate ramurile de drept în studiile efectuate. Metoda comparativă face parte dintre metodelecercetării ştiinţifice juridice.

Un studiu comparat este, dincolo de o opţiune doctrinară, un imperativ determinat de procesul de integrare aRomâniei în Uniunea Europeană. Logica defineşte comparaţia ca pe ooperaţie ce urmăreşte constatarea unor elemente identice sau divergente la două fenomene.Compararea sistemelor de drept ale diverselor state, a trăsăturilor, ramurilor şi normeloracestora s-a dovedit extrem de fructuoasă în procesul metodologic de studiere a fenomenului juridic.Dreptul comparat acoperă un aspect dual : dreptul comparat ca ramură de drept şidreptul comparat ca metodă destudiu.

Disciplina de studiu îşi justifică utilitatea prin faptul că la ora actuală există oConstituţie pentru Europa şi constituţiile statelor membre ale Uniunii Europene. Rezultă astfelnecesitatea unui studiu al raporturilor dintre dispoziţiile Constituţiei pentru Europa şidispoziţiile Constituţiilor statelor membre ale U.E., precum si raportarea acestor sistemeconstituţionale la standardele relevante cu caracter de universalitate.

Sistemul regional european nu poate fi abordat ca un sistem înschis, el trebuie privit

ca un sistem deschis către sistemul universal şi în acest sens vom extinde metoda comparativăla standardele O.N.U..

Dreptul comparat nu este o ramură de drept care să cuprindă un ansamblu de norme juridice aplicabile raporturilor sociale.În literatura de specialitate, atunci când se vorbeşte denatura juridică a dreptului comparat, s-au formulat două opinii :

a) dreptul comparat ca ştiinţă a dreptului ; b) dreptul comparat ca metodă de studiu.

Dreptul comparat ca metodă de studiu, după opinia mea, poate fi definit ca unansamblu de procedee potrivit cărora se realizează compararea unor standarde juridice dintr -

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 64/77

64

un anumit domeniu de reglementare, a unor norme, a unor reglementări, a unor instituţii sauaunor sisteme juridice naţionale cu standardele, normele, reglementările, instituţiile sau sistemele juridice din alte ţări, în scopul de a evidenţia asemănările şi deosebirile dintre ele,sau existenţa unor elemente identice, concordante, neconcordante sau divergente.

Ştiinţa dreptului comparat a fixat deja anumite reguli de bază pentru utilizarea metodeicomparative în drept. În literatura de specialitate sunt menţionate cel puţin trei reguli: prima

regulă a metodei impune a compara ceea ce este comparabil, a doua regulă a metodeicomparativeobligă să se considere termenii supuşi comparaţiei în conexiunile lor reale, încontextul social, politic, cultural din care au rezutat şi a treia regulă presupune ca, înaprecierea termenului comparat să se ţină seama nu numai de sensul iniţial al normei, ci şi deevoluţia acesteia în timp, în procesul aplicării normei. Dacă în sens restrâns regula generală este că dreptul comparat are ca obiect de studiu dreptulstrăin, trebuie menţionat că în sens larg, acesta reprezintă o metodă de studiu şi a dreptuluiintern motivată de înţelegerea complexă a propriului sistem de drept în abordare diacronicăsau din punctul de vedere al metodologiei generale de tehnică legislativă.

Potrivit reglementărilor constituţionale stabilite de art.74 alin(1) iniţiativa legislativeaparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000de cetăţeni cu drept de vot.

În derularea produrii legislative, metoda comparativă oferă legiuitorului repereimportante privind standardele europene şi internaţionale în materie, referitoare la dreptulinternaţional şi dreptul intern cu privire la tratatele ratificate de Parlament care în conformitatecu prevederile art.11 alin.(2) din legea fundamentală fac parte din dreptul intern.

În această viziune, dorim să exemplificăm succint importanţa analizei comparativestabilită de normelor privind tehnica legislativă. Legea nr.24/2000 privind normelede tehnicălegislativă stabileşte cerinţele corelării proiectului de act normativ cu ansamblulreglementărilor interne precum şi armonizarealegislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară şicu tratatele internaţionale la care Româniaeste parte.

Rezultă că un prim argument de nivel constituţional şi legal care poate justifica

metoda comparativă de studiu se fundamentează pe următoarele principii: - corelarea proiectelor de acte normative cu ansamblul reglementărilor interne; - armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară; - armonizarea legislaţiei naţionale cu tratatele internaţionale la care România este parte.

Un al doilea argument denivel constituţional care poate justifica metoda comparativăde studiu îl reprezintă dipoziţiile art.20 din Constituţie,r eferitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului încuprinsul cărora sunt stabilitedouă reguli fundamentale în

materie:

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 65/77

65

- dispoziţiile constituţionale privind drepturileşi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şiaplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cucelelalte tratate la care România este parte;- dacă există neconcordanţă între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale aleomului, la care România este parte şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale,cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii maifavorabile.

Al treilea argument de nivel constituţional care poate justificametoda comparativă destudiu îl reprezintă dipoziţiile art.148 din Constituţie,referitoare la integrarea României înUniunea Europeană, încupr insul cărora este stabilită următoarea regulă de bază: alin (2) Caurmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelaltereglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile interne, curespectarea prevederilor actului de aderare. alin (3), Prevederile alin (1) si alin (2) seaplică, înmod corespunzător şi pentru aderarea la actele derevizuire a tratatelor constitutive ale UniuniiEuropene.

Al patrulea argument este de nivel generalîn sensul că teoria comparatistă este folosită de toate ramurile de drept în studiile efectuate.

Dreptul constituţional comparat, abordat ca ştiinţă a dreptului, are ca obiect de studiucele două mari părţi ale unei constituţii, respectiv puterea politică sau puterea de stat precumşi drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale.

4.2. Studiu comparativ privind Guvernul României şi Cabinetul Regatului Unit, aspecteselective

În cele ce urmează voi prezenta un studiu comparativ între Guvernul României şi celal CabinetulRegatului Unit. Acest lucru îl voi evidenţia prin asemănările şi deosebirile întrecele două guverne.

Cabinetul RegatuluiUnit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, fiind o monarhieconstituţională şi una din puţinele ţări care nu au o Constituţie scrisă, în cadrul politicilor deguvernare, puterea executivă este atribuită „Guvernului Maiestăţii Sale şi provine de lainstituţia Parlamentului.

Primul-ministru exercitând funcţia de Şef al Guvernului, este răspunzător în faţaCamerei Comunelor, Camera inferioară a Parlamentului. Putem aminti aici de modelulWestminster, un sistem de guvernare care a fost emulat şi în alte părţi din lume.

Statul român diferă faţă deCabinetul RegatuluiUnit, forma de guvernământ fiind potrivit Constituţiei, republica.

România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturileşi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 66/77

66

politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şiidealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. Formarea statului de drept şinaţional nu este un proces istoric linear, ci unul de stabilire a frontierelor culturale şi destandardizare culturală în interiorul acestor frontiere, doctrinele naţionaliste încercând săcreeze o identitate între uniunea politică denumită stat şi unitatea culturală care este naţiunea.

Societatea umană are la bază o diversitate de indivizi, grupaţi în clase şi categorii

sociale. Ea este influenţată de o serie întreagă de factori, dintre care, cei mai relevanţi sunt ceiideologici, economici, istorici, psihologici şi de tradiţie.

Factorii ideologici presupun că orice societate umană are la bază un sistem de valori,structurant pentru respectiva comunitate umană, care fie constituie liantul comun al tuturorindivizilor, fie poate reprezenta factorul de diferenţiere atunci când în funcţie de aceste valorise realizează organizarea instituţiilor statului şi exercitarea puterii.

Factorii economici determină atât opiniile şi atitudinea membrilor societăţii cât şi, în bună măsură, modalitatea de amenajare a instituţiilor statului şi exercitarea puterii însocietate.

Factorii istorici şi legaţi de tradiţii, joacă şi ei un rol destul de important în cadruldiverselor societăţi, influenţând atât structura sa instituţională, cât şi procesle decizionale şi deexecuţie care au loc în cadrul acesteia120.

În Marea Britanie principiul reprezentării a acţionat de peste 700 de ani, sufragiuluniversal pentru adulţi fiind instituit cu numai cu 30 de ani în urmă. Este de semnalat faptul căo propunere privind la sufragiul adulţilor a fost înaintată de colonelul Rainsborough, în anul1647, dar nevalidată de Cromwell.

În timpul lui Henric al VIII-lea, prima Cameră a comunelor era constituită din 298membri. În jurul anului 1830 nr. membrilor urcase la 637. Ca urmare a lui "Reform Act" din perioada anilor 1832, s-a constituit un sistem de vot ce permitea exercitarea drepturilorelectorale de către un procent destul de mic, de 5% din Rândul adulţilor. Acelaşi document aredus din condiţiile prohibitive pentru exercitarea drepturilor electorale. Reforme ulterioare aufost efectuate şi în anii 1868 şi 1884.

În 1918, cu anumite limitări, a fost recunoscut dreptul de vot şi al femeilor. Abia înanul 1928 în Marea Britanie, abia în 1928 femeilor li s-a recunoscut egalitatea deplină de avota, la fel ca şi bărbaţii. Ideeavotului cu adevărat universal a fost recunoscută însă, de fapt,abia în 1948121.

În prezent, în Marea Britanie au dreptul de vot toţi cetăţenii care domiciliază încircumscripţia electorală respectivă la data înscrierii lor în listele electorale. Persoanele

120

Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice, volumul I, ediţia 14, EdituraC.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 2. 121 Ionescu Cristian,Tratat de drept constituţional român, ediţia a II-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 343.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 67/77

67

deţinute şi alienaţii mintali nu au drept de vot. În Marea Britanie, listele electorale suntstabilite pe baza unui chestionar care este adresat fiecărei familii şi actualizat în lunaoctombrie a fiecărui an. Înscrierea în listele electorale se face automat, potrivit acestorchestionare. Totodată, nu există nici un fel de restricţii pentru a fi ales în Camera comunelor.

Dar, ca excepţie de la regulă, nu pot fi aleşi: membrii poliţiei şi titularii unor altefuncţii oficiale, membrii forţelor armate, faliţii care nu au fost încă reabilitaţi, funcţionarii

publici, judecătorii, ecleziasticii romano-catolici şi anglicani. Parlamentul este cel carestabileşte umărul circumscripţiilor electorale, iar limitele lor sunt trasate în funcţie de numărulde locuitori, fiind actualizate la un interval de 10 sau 15 ani.

În urma alegerilor din 5 mai 2005, au rezultat următoarele: Partidul Laburist deţine355 locuri în Camera Comunelor, Partidul Liberal Democrat 62, Sinn Fein 5, PartidulConservator 198, Partidul Democrat Unionist 9, Partidul Naţional Scoţian 6, celelalte locurirevenind altor partide. Dintre noii aleşi 128 femei şi 518 sunt bărbaţi.

Pentru Camera comunelor alegerile se fac direct, cu majoritate simplă, care nu esteînsă obligatorie, prin vot secret, pe baza unui scrutin uninominal. Camera comunelor dispunede un număr de 659 locuri, număr care este acelaşi cu numărul circumscripţiilor electorale,fiind ales unsingur deputat din fiecare circumscripţie.

Trebuie reamintit aici faptul că sistemul electoral din Reagtul Unit al Marii Britanii şiIrlandei de Nord, permite votul prin corespondenţă sau prin procură. Pot vota prin procurăfuncţionarii aflaţi în străinătate, iar prin corespondenţă, persoanele care au un handicap fizic şicare nu se pot prezenta la biroul de vot pentru a-şi exercita dreptul electoral.

Ceea ce rămâne însă specific sistemului electoral al Marii Britanii este faptul căalegerile generale organizate cu regularitate la 5 ani stabilesc doar compunerea CamereiComunelor; ele nu au nici o influenţă în privinţa Camerei Lorzilor, însă decid cine va formaguvernul, deoarece liderul partidului grupului majoritar din Camera Comunelor, dupăalegerile generale, devine prim-ministru şi îşi alege Cabinetul. Interesant este faptul că tocmaiaceste reguli nu sunt scrise nicăieri, ci reprezintă o parte importantă a dreptului cutumiar, încăuna din particularităţile sistemului constituţional al Marii Britanii.122

Membrii Camerei comunelor beneficiază de imunitate parlamentară privind activităţileexercitate de aceştia, în Parlament. Imunitatea are acoperire doar pentru procesele civile, nu şila cauzele penale. Imunitatea este valabilă pe toată durata sesiunii şi 40 de zile înainte şi dupăterminarea ei. Deputaţilor britanici li se poate ridica imunitatea parlamentară numai prin lege.

Membrii Camerei lorzilor nu beneficiază de nici o indemnizaţie, pe când membriiCamerei comunelor beneficiază de o indemnizaţie anuală de 11.250 de dolari, plusindemnizaţii pentru restituirea cheltuielilor de deplasare, de secretariat, de transpor t. Membrii

122 Nicolae Pavel, Elena Simina Tănăseascu, Actele constituţionale ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord , op. cit. , p. 21.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 68/77

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 69/77

69

moţiuni sau când ia cuvântul cu aprobarea Camerei. În cadrul comisiilor nu se aplică aceastălimitare124.

Membrilor CamereiComunelor li se pot aplica anumite sancţiuni. Ca şi sancţiuni,amintim pe cele aplicate de către"speaker" (ridicarea cuvântului, chemarea la ordine sauîndepărtarea din sala de şedinţe) şi cele aplicate de Camera Comunelor (desemnare pe numede familie-naming şi excluderea din Cameră).

Hotărârile se iau cu majoritatea simplă a voturilor exprimate. Dezbaterile sunt publice,editându-se , procese-verbale, dări de seamă şi o colecţie anuală a hotărârilor Camerei.

La nivelul Camerei comunelor sunt nouă comisii. Faţă de acestea, mai sunt şi comisiisesionale, „standing (ad-hoc), speciale (select) şi mixte. Şedinţele comisiilor sunt publice, şi pot delibera şi adopta hotărâri, în toate situaţiile cu condiţia ca la şedinţă să fie întrunită participarea unei treimi din totalitatea membrilor lor. Ziariştii au acces în majoritateasaloanelor, culoarelor la o galeria destinată presei. Ei pot participa la şedinţele comisiilor, câtşi la şedinţele plenare, dacă acestea sunt publice.

Serjeant-at-arms este un funcţionar speciale însărcinat cu securitatea Parlamentului,care are dreptul de a autoriza accesul ziariştilor în sala de aşteptare.

În ce priveşte funcţia legislativă toate proiectele de legi fiscale şi legile în materiefinanciară trebuiesc depuse mai întâi în Camera Comunelor. Camera Lorzilor nu are dreptulsă întârzie proiectele de legi în materie financiară (money bills), şi nici nu poate împiedicaadoptarea altor proiecte, cu excepţia cazului, când este vorba de un proiect ce are în vedere prelungirea duratei maximale a parlamentului, pe care Camera comunelor le-a votat în cursula două sesiuni consecutive.

Proiectele introduse în cea de a doua Cameră sunt retrimise după votare celei dintâi,care poate să le refuze, să le accepte, sau să propună altele. Circuitul proiectelor între celedouă Camere continuă până ce intervine un acord. Dacă acordul nu intervine înainte desfârşitul sesiunii, proiectul de lege eşuează, cu excepţia proiectelor de legi din materiafinanciară.

În Cabinetul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, iniţiativa dindomeniul legislativ aparţine guvernului parlamentarilor, colectivităţi lor locale, companiilorcreate printr-o lege, societăţilor private şi particularilor. Se cunosc însă anumite restricţii privind dreptul de iniţiativă legislativă. Aşadar, nu se pot face propune legi privind creştereacheltuielilor publice sau a impozitelor în domeniile care afectează interese sau avantajel unor persoane (private bills).

În ce priveşte iniţiativa parlamentarilor, aceasta se realizează printr -o propunere făcutăde un parlamentar, aceastab din urmă trebuind sprijinită de cel puţin 11 co-semnatari. La

începutul sesiunii, prin tragere la sorţi, se selectează 20 de propuneri care trebuie analizate în124 Cristian Ionescu, Drept constituţional comparat , Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 195.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 70/77

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 71/77

71

Camera Comunelor este are un număr de 650 membri, fiecare în parte fiind alesdintr-o circumscripţie electorală, prin sistemul de vot uninominal. Camera Lorzilor estecompusă din 724 de membri, din rândurile clerului şi ale aristocraţiei britanice.

Miniştrii Guvernului sunt aleşi prin convenţie din cadrul membrilor CamereiComunelor, dar este de reţinut faptul că unii provin din Camera Lorzilor. Miniştrii suntînvestiţi cu putere legislativă şi executivă. Primul-ministru desemnat, de regulă, este şeful

partidului cu cei mai mulţi reprezentanţi în Camera Comunelor. Actualul Prim-ministru esteDavid Cameron, şeful Partidului Conservator, în funcţie din anul 2010.

Un aspect asemănător între Guvernul României şi cel alCabinetul Regatului Unit esteacela că miniştri sunt investiţi cu putere executivă. În România, primul-ministru este, potrivitConstituţiei, desemnat de Preşedintele României în urma consultării partidului care aremajoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelorreprezentate în Parlament. Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitateamembrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă CamereiDeputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care sedezbat cu prioritate. Actualul Prim-ministru al României este Victor Ponta din data de 7 mai2012.

Guvernul României are rolul de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltareasistemului naţional economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul economicmondial în conditiile promovării intereselor naţionale. În îndeplinirea atribuţiilor sale,Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate, cum ar fi sindicatele şi patronatele.

Cabinetul RegatuluiUnit are un sistem de protecţie socială destul de cuprinzător şi se proclamă ca fiind un stat social sau "stat asistenţial" (welfare state). Bazele acestui sistem de protecţie socială au fost înrădpcinate de economistul William Beveridge în anul 1942. Acestsistem a rămas cunoscut de-a lungul timpului sub numele de modelul Beveridge.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 72/77

72

CONCLUZII

Marea Britanie este una dintre puţinele ţări din lume care nu au o constituţie codificatăîntr-un document fundamental, bazându-se, în schimb, pe obiceiuri consacrate prin tradiţie şi pe un număr de legi constituţionale separate. În timp ce monarhul este şeful statului şi,

teoretic, deţine puterea executivă, prim-ministrul este şeful guvernului. Guvernul esterăspunzător, în principal, în faţa Camerei Comunelor, din cadrul căreia, potrivit tradiţieiconstituţionale, este ales prim ministrul.

Majoritatea membrilor Cabinetului provin din Camera Comunelor, restul fiind membriai Camerei Lorzilor.

GuvernulRomâniei este organizat şi funcţionează în baza Legii nr. 90/2001 privindorganizarea şi funcţionareaGuvernuluiRomâniei şi a ministerelor, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 29/2010.

Conform Constituţiei, ―Guvernul, potrivit programului său de guvernare, acceptat deParlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generalăa administraţiei publice .Guvernul are, totodată, şi sarcina de conducere generală aadministraţiei publice, în calitatea sa de autoritate centrală cu competenţă materială generală.Această atribuţie presupune existenţa unor raporturi de drept administrativ între Guvern şicelelalte autorităţi publice.Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri, miniştri-delegaţi, cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru, prevăzuţi în listaGuvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de încredere.

Desemnarea candidatului pentru funcţia de prim-ministru este de competenţaPreşedintelui României, în urma consultării partidului care a dobândit majoritatea absolută înParlament. În cazul în care nu există un asemenea partid, desemnarea se va face în urmaconsultării cu toate partidele politice parlamentare.

Candidatul la funcţia de prim-ministru are consultări politice cu partidul sau grupareade partide politice care a susţinut desemnarea sa, în vederea alcătuirii noului Guvern şi a programului de guvernare.

Candidatul la funcţia de prim-ministru are 10 zile la dispoziţie pentru negocierea listeiministeriabililor, cât şi pentru redactarea programului de guvernare. În următoarea etapă a procedurii de învestitură are loc dezbaterea pentru acordarea votului de încredere. Programulde guvernare este un document politic, care aparţine în exclusivitateGuvernuluişi care, dacăeste acceptat, are ca efect acordarea încrederii Parlamentului, pentru realizarea obiectivelorcuprinse în acest act.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 73/77

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 74/77

74

BIBLIOGRAFIE

I. Tratate, cursuri, monografii

1. Nicolae Pavel, Drept constituţional şi instituţii politice, volumul I, Teoria generală,Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

2. Nicolae Pavel, Elena Simina Tănăseascu, Actele constituţionale ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord , Editura ALL Beck, Bucureşti, 2003.

3. Nicolae Pavel, Elena Simina Tănăseascu,Constituţia Statelor Unite ale Americii, EdituraALL Beck, Bucureşti, 2002.

4. Albu Emanuel, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, partea I, Editura FundaţieiRomânia de Mâine, Bucureşti, 2005.

5. Gheorghe Uglean, Drept constituţional şi instituţii politice, partea I,ediţia V, EdituraFundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.

6. Gheorghe Uglean, Drept constituţional şi instituţii politice, partea II,ediţia V, EdituraFundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.

7. Deleanu, Ion, Instituţii şi proceduri constituţionale, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006. 8. Antonie Iorgovan , Tratat de drept administrativ , Volumul I,ediţia4, Editura ALL Beck,

Bucureşti, 2005.

9. Muraru Ioan, Elena Simina Tănăsescu, Drept constiţutional şi institutii politice, VolumulI, ediţia 14, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2011.

10. Muraru Ioan, Elena Simina Tănăsescu Drept constiţutional şi institutii politice, VolumulII, Ediţia 13, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009.

11. Muraru Ioan, Elena Simina Tănăsescu,Constituţia României. Comentariu pe articole,Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008.

12. Muraru Ioan, Elena Simina Tănăsescu , Drept constituţional şi instituţii politice, vol. II,

ediţia 12, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006. 13. Tofan Dana Apostol, Drept administrativ , ediţia a II-a, volumul I, Editura C.H. Beck,

Bucureşti, 2008. 14. Verginia Vedinaş, Drept administrativ , ediţia a III-a revăzută şi actualizată,Editura

Universul Juridic, Bucureşti, 2007.15. Benone Puşcă, Andy Puşcă, Drept constituţional şi instiţutii publice, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 2007. 16. Brezoianu Dumitru , Drept administrativ român , Editura ALL Beck, Bucureşti, 2004. 17. Bălan Emil, Instituţii administrative, EdituraC.H. Beck, Colecţia Master, Bucureşti, 2008.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 75/77

75

18. Constanta Călinoiu, Victor Duculescu, Drept parlamentar , Editura Lumina Lex,Bucureşti, 2009.

19. Constanţa Călinoiu, Victor Duculescu, Drept constituţional şi instituţii politice, ediţia aIV-a, Editura Lumina Lex,Bucureşti, 2010.

20. Coman Kund Florin, Alexandru-Sorin Ciobanu , Drept administrativ . Sinteze teoretice şiexerciţii practice pentru activitatea de seminar. Partea I, ediţia a II-a, revăzută şi

actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008. 21. Coman Kund Liviu,Sisteme administrative europene , Universitatea „Dunărea de Jos ,

Galaţi, 2003. 22. Dănişor Dan Claudiu, Drept constiţutional şi instituţii politice, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti, 2007. 23. Duculescu Victor, Tratat de drept constituţional comparat,Editura Lumina Lex,

Bucureşti, 2007. 24. Dragne Luminiţa, Drept constituţional şi instituţii politice, ediţia a II-a revăzută şi

adăugită,EdituraUniversul Juridic, Bucureşti, 2009. 25. Duculescu Georgeta, Drept constituţional comparat , ediţia a IV-a, Volumul I, Editura

Lumina Lex, Bucureşti, 2007. 26. Ionescu Cristian,Tratat de drept constituţional român,ediţiaa II-a, Editura C.H. Beck,

Bucureşti, 2008. 27. Ioan Alexandru, Mihaela Cărăuşan, Sorin Bucur , Drept administrativ , Editura Lumina

Lex, Bucureşti, 2005. 28. Giurgiu Liviu, Aurel Segărceanu, Cristian Giusepe Zaharie , Drept administrativ , ediţia

a II-a revăzută şi adăugită, Editura Sylvi, Bucureşti, 2002. 29. Gheorghe Iancu, Drept constituţional şi instituţii politice, volumul II – Sisteme electorale

contemporane , EdituraC.H. Beck, Bucureşti, 2009. 30. Claudia Gilia, Manual de Drept constituţional şi instituţii politice, Editura Hamangiu,

Bucureşti, 2010. 31. Lazăr Rozalia Ana , Legalitatea actului administrativ , Editura ALL Beck, Bucureşti, 2004 32. Manda Corneliu , Drept administrativ .Tratat elementar , ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită,

Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007. 33. Negruţ Vasilica, Dreptul administrativ , Editura Fundaţia Academiei ―Danubius Galaţi,

2006.34. Preda Mircea , Drept administrativ . Partea generală, ediţia a IV-a, Editura Lumina Lex,

Bucureşti, 2006. 35. Petrescu Rodica Narcisa , Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004.

36. Prisăcaru Valentin , Tratat de drept administrativ român . Partea generală, ediţiaa III-arevăzută şi adăugită,EdituraLumina Lex, Bucureşti, 2002.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 76/77

76

37. Prisăcaru Valentin., Actele şi faptele de drept administrativ, Editura Lumina Lex,Bucureşti, 2001.

38. Radu Chiriţă, Drept constituţional. Instituţii politice. Caiet de seminarii, EdituraHamangiu, Bucureşti, 2010.

39. Santai Ioan , Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, volumul I, ediţie revizuită pentruuzul studenţilor,Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2002.

40. Trăilescu Anton, Drept administrativ , ediţia a III-a, EdituraC.H. Beck, Bucureşti, 2008. 41. Trăilescu Anton , Drept administrativ , ediţia 2, Editura ALL Beck, Colecţia Curs

universitar, Bucureşti, 2005. 42. Valea Daniela,Sistemul de control al constituţionalităţii din România, Editura Universul

Juridic, Bucureşti, 2010.

II. Studii, articole

1. Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, ElenaSimina Tănăsescu ,

Constituţia României revizuită- comentarii şi explicaţii, EdituraALL Beck, colecţia Legicomentate, Bucureşti, 2004.

2. Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Ordonanţa guvernamentală, doctrină şi jurisprudenţă, ediţia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002.

3. Dana Apostol Tofan, Consideraţii în legătură cu regimul juridic aplicabil ordonanţelorGuvernului , în Dreptul nr. 4/1998.

4. Ioan Anghel, Revista de drept public nr. 2/2004 , Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2004 5. Ioan Alexandru , Consideraţii privind necesitatea modernizării administraţiei, Revista de

drept public nr. 2/2007

III. Legislaţie

1. Constituţia României, modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758/29.10.2003, republicată deConsiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, cu reactualizarea denumirilor şidându-se textelor o nouă numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156).

2. Legea nr. 37/1990 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137/8 decembrie 1990.

3. Legea nr.90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi aministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie

2001 modificată prin Ordonanţa de urgenţă nr. 2 din 29 ianuarie 2010 publicată înMonitorul Oficial al României nr. 76/3 februarie 2010.

8/13/2019 licenta drept Guvernul Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-guvernul-romaniei 77/77

4. Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată prin MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 200/23 martie 2007.

5. Hotărârea de Guvern nr. 50/2005, pentru aprobarea regulamentului privind procedurile, lanivelul Guvernului, pentru elaborarea avizarea şi prezentarea proiectelor de actenormative spre adoptare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din20 ianuarie 2005.

6. Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelornormative publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 31 mai 2000.

7. Legea nr. 504 din 11 iulie 2002 audiovizualului, publicată înMonitorul Oficial alRomâniei, Partea I,nr. 534/22 iulie 2002, modificată prin Ordonanţă de urgenţă nr. 181din 25 noiembrie 2008, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809/3dec. 2008.

8. Legea nr .85/2003 (Monitorul Oficial al României nr. 197 din 27 martie 2003), modificată prin Legea nr.237/2004 (Monitorul Oficial al Românieinr. 553 din 22 iunie 2004) şi H.G.nr. 756/2003 (Monitorul Oficial al României nr. 494 din 9 iulie 2003).

9. Legea nr. 390/2002 (Monitorul Oficial al României nr. 443 din 24 iunie 2002), cu modi-ficările şi completările ulterioare, şi H.G. nr.752/2003 (Monitorul Oficial al Românieinr.494 din 9 iulie 2003).

IV. Site-uri consultative

1. www.oldlondra.mae.ro2. www.lamoncloa.gob.es3. www.portugal.gov.pt4. www.romania.nlembassy.org5. www.primeminister.gov.gr6. www.conseil-constitutionnel.fr7. www.austria.gv.at

8. www.dadalos.org9. www.regjeringen.no