Universitatea din Bucuresti – Facultatea de Sociologie și Asistență socială

Viziunea lui Isaiah Berlin asupra libertății

Prof. Coord: Totu SabinStudent: Botea Andreea

Sir Isaiah Berlin a fost un filosof politic englez și un istoric al ideilor, care este considerat unul din cei mai importanți gânditori liberali contemporani.

Isaiah Berlin s-a născut într-o familie evreiască în Riga, Letonia, fiind ulterior, după imigrarea familiei sale în Anglia, primul elev evreu care a primit o bursă la All Souls College, Oxford.

Opera lui Isaiah Berlin simoblizează un efort constant de a redefini doctrina liberala într-o epoca în care tirania repezenta un fapt curent iar oamenii aveau nevoie de un reper care să-i conducă la ideea de libertate politică adevărată. Astfel el determină prin viziunea sa doua concepte de libertate. Verbul “determia” de asemenea conduce către o încercare a filozofului de a explica determinismul în relație cu capacitatea omului de a rămâne liber sau măcar de a avea iluzia de libertate. Așadar determinismul are doua rațiuni în viziunea lui Berlin, prima se referă la raportul dintre legi și libertate iar a doua aduce în discuție ideea că indivizii in general preferă să paseze responsabilitatea pentru actele lor asupra unor cauze impersonale, predefinite.

În capitolul intitulat Două concepte despre libertate, Isaiah Berlin plasează viziunea sa în sfera filozofiei politice, analitice în care ideea de libertate este vazută din două perspective denumite :pozitivă și negativă. Acesta începe prin a plasa contextul istoric de discuție al sentimentului libertății , un context profund marcat de bătălia dintre două ideologii politice reprezentative pentru manifestarea libertății. Regimurile totalitare cu crezul marxist și liberalismul lui Mill se aflau într-o clară opoziție politică care pentru a putea fi explicată era necesar, spune el, să ajungă la trăirile ce stau la baza ideologiilor politice. Aceste trăiri cum ar fi dreptatea, egalitatea, dar și libertatea care pare a fi elementul definitoriu în stabilirea traiectoriei politice , influentează economic și social viața oamenilor.

Astfel apar în concepția lui Berlin cele două viziuni despre libertate în care “semnificatia negativă este conținută în răspunsul la intrebarea :”Care este câmpul în interiorul căruia subiectul- o persoana sau un grup de persoane-este sau ar trebui sa fie lasat să facă sau să fie ceea ce este capabil să facă sau să fie fără interferența altor persoane?” “ și a doua întrebare menită să deslușească semnificația pozitivă a libertății: “Ce sau cine este sursa de control sau de interferență care poate obliga pe cineva să facă sau să fie ceva mai curând decât altceva?”

În încercarea lui de la definii și exemplifica libertatea negativa, filozoful pornește de la premisa că oricine se poate considera liber în măsura în care nu se simte constrâns de acțiunile altora. Acesta conduce către ideea pe care și John Stuard Mill a enunțat-o cu privire la delimitarea clară a vieții publice de viața privată în care libertatea proprie primeaza și nu ține cont de reglementările legilor. De asemenea accentul cade apoi pe modalitatea de expresie a libertații în viața privată și până unde trebuie să meargă normele ce au ca efect oarecum reglementarea libertații din punct de vedere social, economic sau politic.

Distincția dintre libertatea resimțită într-un context social mai înalt comparativ cu unul mai scăzut în care libertatea nu se află printre necesitățile primare ale unui om ,

este relevată cu scopul de a concluziona că nu neapărat aceste condiții sociale sunt importante în definirea libertății ci ideea că o minoritate se bucura de libertate pe baza privării aceeleiași libertăți a majoritatii.

Berlin pledează pentru ideea de dreptate și egalitate a libertății, dar recunoaște de asemenea, că un spirit altruist poate renunța de bună voie la libertatea proprie în favoarea libertății altora, lipsă care poate fi compensată de, spune el, “un plus de dreptate, de fericire sau de pace”, cu toate că lipsa rămâne lipsă. În continuare acesta se întreabă cum și când se poate limita libertatea altora pentru a ne oferii libertate personală și aduce în discuție problema constrângerii care reprezenta o caracteristică a viziunii filozofice conservatoare și tradiționaliste. Filozoful folosește drept exemplu filozofia lui Hobbes care miza pe restrângerea libertății individuale în contradicție cu gândirea liberalistă promovată de Mill. Berlin încearcă să găsească o explicație pentru promovarea atât de acerba a spațiului individual de către Mill , care vedea în asta un pas incontestabil către progres, originalitate și împărtașirea ideilor proprii între oameni ceea ce asigură bunul mers al societății și scotea la iveala adevărul din interacțiune. Aici rezidă de fapt și viziunea negativă a libertății care se refera la constrângere din punct de vedere negativ, ce limiteaza clar libertatea și conduce către despotism autoritar. Pe de alta parte acesta recunoaște și efectele benefice ce decurg din aplicarea constrângerii ca element ce regleaza viitoarele posibile rele.

Referindu-se acum la cea de-a doua faţetă a libertăţii în accepțiunea ei pozitivă care se focalizează către individ şi universul lui interior, Isaiah Berlin aduce în discuţie libertatea de a fi propriul stăpân şi de a lua propriile decizii,dezvoltând totodată argumente ce demonstrează că există forţe mai mari ce îi dictează individului alegerile cum ar fi pasiunile sau chiar natura în sine. Astfel se identifică două personalităţi: dominatoare marcată de raţiune şi cea dominată, instinctuală. Ambele au un rol hotărâtor în definirea libertăţii individuale și corelează cu asa numitul sine irațional marcat de instinct si sinele “real” îndrumat permanent de rațiune. Costrângerea se poate petrece în acest fel prin prisma a două explicații specifice : una în care eu, spune filozoful, cunosc mai bine dorinţele celuilalt dominat de eul instinctual, incapabil de a raţiona şi astfel îi limitez libertatea în favoarea sa, celălalt este justificarea acţiunii de constrângere în sensul că eu fiind mai raţional decât celălalt ştiu ceea ce îşi doreşte, chiar dacă se manifestă contradictoriu, scopul nostru este unul comun este aceeaşi iar el este liber în esenţă. Individul dominat poate cunoaște libertatea prin restrângerea dorinţelor interioare şi pasiunilor ce îl pot conduce către acte iraţionale şi impulsive, astfel se creează arhetipul omul pusnic care se detaşează de toate tentaţiile exterioare,ce aduc după sine o eliberare a conștiinței și astfel și un anumit sentiment de libertate.

Sistemele autoritare ce au dominat istoria omenirii încă din Roma Antică până în Germania secolului al XVIII-a, creează în viziunea lui Berlin un spaţiu propice pentru reîntoarcerea omului către sine şi către limitarea dorinţelor sale din motive de insastisfacție exterioară relevate prin imposibilitatea de a decide pentru sine.

Rațiunea critică este considerată ca fiind singura capabilă să determine libertatea deoarece cu ajutorul ei oamenii înţeleg un concept, însușindu-şi-l. Berlin abordează teza conform căreia numai prin cunoaştere individul se eliberează de termerile şi dorinţele sale izvorâte în sinele său irațional. Filozoful dă aici exemplul unui muzician care după ce şi-a însuşit o partitură temerile sale dispar, ne mai având nicio dificultate în abordarea acesteia. Deci întocmai precum muzicianul, individul cunoaşte libertatea în variile ei sensuri, cu preponderenţa cel social şi politic printr-o eliberare pusă pe seama raţiunii umane.

Pe de altă parte, el recunoaşte problema în faptul că nu toate fiinţele sunt raţionale iar legile vin acum pentru a reglementa într-un fel spiritul omului către acţionarea corectă în cadrul societăţii. Considerate de unii un mod de îngrădire a libertăţii, legile pot repezenta acest factor determinant ce conduce indivizii iraționali către eul lor real. Berlin recunoaște că nu există societate în care raţionalitatea sau înţelepciunea să fie cuvânt de ordine. Tocmai din prisma faptului că idealul nu există , problema principală poate fi reperată în tendinţa de dominare a anumitor indivizii ce evident ştirbeşte libertatea altora. Fapt specific, iraţionalilor, dominarea din cadrul regimurilor autoritare poate avea totuşi o explicaţie pentru că despoţii se folosesc de raţiune pentru a-şi justifică actele de supunere chiar dacă exista o poziţia de superioritate vizibilă în raport cu grupul social. În continuare, Isaiah Berlin îndreaptă atenţia către individ ca element component şi deosebit de important al unei societăţii de la care porneşte de fapt senzaţia de libertate . Libertatea se resimte atunci când orice individ posedă un stătut recunoscut şi se află pe o poziţie de egalitate cu ceilalţi . De asemenea ceea ce mai cântăreşte foarte mult este sentimentul de apartenență din cadrul unui grup care asigură coeziunea grupului în aşa fel încât libertatea este general resimţită de către toţi membrii consideraţi egali. Spre exemplu ceea ce a susţinut revoltele şi rebeliunile, spune el, a fost dorinţa oamenilor de a se indentifica cu grupul social care îi conduce, de a simţii libertatea de implicare şi decizie în viețile lor pe plan politic. De aceea violeța era justificată prin ideea că sinele raţional din ei a acţionat în concordanţă cu sinele raţional al conducătorilor lor.

În concluzie Isaiah Berlin şi-a expus propria viziune asupra libertăţii politice dar şi individuale cu scopul de reiteră concepţiile predecesorilor săi într-un moment în care necesitatea de reorigentare a societăţii către o mai liberă funcţionare era dezirabilă. El abordează de fapt tema pluralismului valorilor care devin uneori ireconciliabile dar care posedă totuşi pe lanaga un farmec aparte şi o utilitate în vederea menţinerii unei gândiri liberale. Fără o varietate a valorilor , societăţile indiferent de cultura sau zona în care se află ar intra într-o stare de feudalism şi persecuţie.

Întreaga să opera poate fi considerată o mină de aur, unde putem întâlni critică acerbă a istoricismului şi determinismului în capitolul Necesitatea istorică, faimoasa discuţie prezentată despre cele Două concepte despre libertate , precum şi examinarea tensiunilor din gândirea lui John Stuard Mill şi finalitatile vieţii .

Bibliografie:

Berlin Isaiah (2010). Cinci eseuri despre libertate și alte scrieri ,București, Humanitas.