ligascriitorilorromani.files.wordpress.com · 2012-02-18 · dumitru hurub , În prag de an...

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#, editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Anul III, Nr. 2 (18)Februarie 2012

Iman Maleki - Composing Music SecretelyGiotto - JUDECATA DE APOI (detaliu)

Dumitru Hurub , În prag de An Caragiale..........................................................................pp.3,4George Popa, Ritmuri antice ..........................p.5Doina Dr gu , iganii, aurul i diamantele ...p.6Janet Nic , O pinie, dou pinii ......................p.7Florin M ce anu, Duecento i trecentoflorentin ...............................................................p.8George Filip, Parodii diamantine ...........pp.9,10Iulian Chivu, Formal contra informal înfactualitate ...............................................pp. 11,12Marius Robu, Voca ia poporului român înviziunea lui C. R dulescu-Motru .................p.12Florentin Smarandache - doctor honoris causaîn China! ............................................................p.13Adrian Botez, Lupta Alchimic a Magului Zal-moxian, cu... Arheopterixul din Om ......pp.14-16Diana Iacob Sp taru, Geheim ........................p.16Dan Lupescu, Nicolae Dan Fruntelat , întrediversiune i realitate .............................pp.17-21Marian P tra cu, Cravata ro ie depionier ......................................................pp. 22,23

tefan Doru D ncu , Lucrând la reactivareafondului sufletesc uman ..................................p.23

tefan Dumitrescu, Civiliza ia uman - ociviliza ie sinuciga ? ............................pp.24,25Any Dr goianu, Poeme ...................................p.25Patricia Lidia, Despre... ..................................p.26Cornel Galben, Crucificarea întru poezie ..p.27George Petrovai, Suferin a mântuitoare - motivstatornic în opera lui Dostoievski ........pp.28-31Al. Florin ene,Poeme ...................................p.32Menu Maximinian, Noduri în haos .............p.33Mihai Batog-Bujeni , Despre umor irâs.................................................................pp.34,35Vasile Anton, Departe, foarte aproape... despa iul pur ................................................pp.36-38Viorel Martin, Un nou început ..............pp.39,40Laura Rushani, Poeme ...................................p.40Ion N lbitoru, Comoara blestemat .............p.41Iulia Ruxandra Cevei, Poeme ........................p.42Gheorghe A. Stroia, Jurnal stelar .........pp.43,44Sorin Voinea, Poeme .......................................p.44Cristian Groman, Nanopoeme ......................p.45Octavian Lupu, Puterea cunoa terii cepreschimb lucrurile ..............................pp. 46,47Monica Grosu, Zbor întrerupt .......................p.47Boris Marian, Eugen Ionescu - între cotidiani genial ....................................................pp.48-51

Virgil Stan, ci i pe mare ................pp.52,53Ion Diviza, Constela ii epigramatice ..........p. 54Nicolae B la a, Sara ...............................pp.55,56Florina Dinescu, Constela ii epigramatice ...p. 57Constantin E. Ungureanu, Actori celebri, inter-pre ii unor personaje din crea iile dramaticeale lui Ion Luca Caragiale ....................pp.58-60

Constela\ii diamantineRevist de cultur universal

Fondat la Craiova,în septembrie 2010

- apare lunar -

Membri de onoare ai colectivului de redac ie- Acad. Constantin B CEANU-STOLNICI- Prof. univ. dr. Remus RUS- Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany BritishLiterature, English Departament, Bucharest University

2 Anul III, nr. 2(18)/2012Constela\ii diamantine

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicateîn revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului

care semneaz textul.

Adresa redac iei:Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,

România, cod: 200440

ISSN 2069 – 0657

DTP: Doina DR GU

Sumar

Redac iaRedactor- ef:

DOINA DR GUSecretar general de redac ie:

JANET NICConsilier artistic:

FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i:- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,

poet bilingv , critic literar, traduc tor- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &

Literatures 249 East Pyne, Princeton University

Materialele se pot trimite la adresa:[email protected]

Constela\ii diamantine

www.scribd.com/doina_dragut

Ilustra ia revistei: duecento i trecento în pictura florentin

mailto:constelatiidiamantine:@yahoo.com

http://www.scribd.com/doina_dragut

Constela\ii diamantine 3Anul III, nr. 2(18)/2012 Constela\ii diamantine

Ne afl m la începutul AnuluiCaragiale!

Au trecut 100 de ani de lamoartea i 160 de la na terea celuipe care, mai în glum mai în se-rios, Delavrancea îl acuza de zo-lism, iar Anton Pann i NicolaeFilimon de balcanism... Îns ,exact ca în anecdota cu rabinul,fiecare avea dreptate, dar i, maiales Caragiale, transmi ând lumii,prin opera sa, spiritul românesc,structura psiho-latin , dar i, dece s nu recunoa tem?, pe cea...balcanic . Aceast latur sufle-teasc a românului „extracarpa-tic” se lipea cu mult mai bine deverva i spiritul s u decât mol-comia ardeleneasc sau senti-mentalismul excesiv moldove-

nesc, ceea ce nu l-a împiedicatca, în proza Un pedagog de coa-

nou satirizeze dur dialectullatino-abuziv-ardelenesc al das-

lului. Desele sale vizite la Bra-ov unde, la pia , tr ia volupta-

tea comunic rii prin coborâreainten ionat a dialogului la ni-velul vânz toarelor la tarab , un-guroaice, cu care se certa pentrucâte-un produs de nimic ore înir, erau, de fapt, acumul ri în ve-

derea construc iei de personajepentru opera sa. i, dac în vre-mea lui, la o sindrofie, Caragialea administrat o lec ie dur unuisnob francofil, tân r i pretinscritic de art , dar slab cunosc toral limbii franceze, acum spiritul

u este sigur revoltat de anglo-

filismul manifestat de mult lumecare se descurc greu cu limbamatern - româna -, ca s nu vor-bim i de funia gramaticii în casaagrama ilor...

De-aceea, sunt sigur c spi-ritul s u, plutind majestuos pestei printre noi, se bucur sardonici sarcastic de substan ialele

apuc turi occidental-americ -ne ti ale unora, în timp ce abia-abia reu esc s încropeasc opropozi ie-dou cât de cât in-teligibile. Îns , este probabil cîl întristeaz faptul c opera sa,în loc s ajute la îndreptarea mo-ravurilor i prostiei, este ignorattocmai de cei care ar trebui sînve e de la ea. Pentru c el este,în fond, „purt torul de cuvânt”al românului neao de ieri, de azii pentru totdeauna; personajele

sale sunt atât de... autohtone, în-cât ne vine foarte u or s le des-coperim la tot pasul începând dela func ionarul-trep du pân lapersonajul arogant ocupând ofunc ie important pe care nu omerit ... Argumentele se citesc,se aud i, ce e mai grav, se i v dpe ecranul televizorului unde,prin studiouri, se perind i î imanifest putin ele fizico-vesti-mentare i neputin ele intelec-tuale, toate zoaiele unei societ iaflat în c dere spectaculoasspre nivelul M rii Moarte, adic ,sub cota zero, ca s spun lucruri-lor pe nume.

Dar, s revin la Caragiale, fi-indc , oricum, t lugul incul-turii, odat pornit imediat dup’89, nu mai poate fi oprit din mo-ment ce toate articula iile îi suntgresate minut de minut cu va-selina prostiei distribuit gene-ros de guvernele postdecem-briste, de mass-media sau de

otr vitoarele i spurcatele guriale unui politicianism reprezentatde in i c rora ar trebui s li searate un anumit loc la Târgo-vi te... La toate astea, cum ar ex-clama Caragiale din nou: „Toatvia a n-am putut s suf r pros-tia... S racu’ de mine, m b iete,când v d câte-un prost mdoare... Z u, am dureri fizice...

ia cu rece aici în cre tet...”,i se plângea adesea lui OctavianGoga. Nu cred c acum ar fi altfel,pricepând lesne, scopul respec-tivelor devers ri de incultur fi-nalizate cu na terea unui poporde idio i care s poat fi manipu-lat cu momeala unui bine demo-cratic din ce în ce mai utopic. Dinacest punct de vedere, cred cspiritul lui Caragiale, plutindpeste marea i consistenta de-gringolad na ional , exult . Mrog...

Mucalit i farsor de cea maiagreabil , dar i mai... antipaticspe , posesor al unui bagaj ling-vistic atotcuprinz tor-inepui-zabil, nu totdeauna ortodox, darlipsit de vulgaritate, I. L. Cara-giale s-a n scut la 30 ianuarie1852, într-un sat al c rui nume l-a predestinat, într-un fel, spre ce-lebritate: Haimanale (azi I. L.Caragiale), i s-a stins din viala Berlin, la 22 iunie 1912.

Autorul fermec toarelor, aci-delor i dragelor noastre Mo-mente i schi e, a crescut într-un mediu care urma s aib unrol extrem de important în carierasa literar , în plus el fiind inepotul lui Costache Caragiali(1815-1877), dramaturg, poet iprozator, i al lui Iorgu Caragiali(1826-1894), dramaturg.

„Pornirile” viitorului mare

_n prag de An Caragiale

Dumitru HURUB~

I. L.

Cara

gial

e

dramaturg spre literatur , spredramaturgie în special, au capunct de plecare angajarea sa casufleur la Teatrul Na ional dinBucure ti (1870) dup ce a re-nun at la func ia de copist de i-nut la Tribunalul Prahova. Esteînceputul unui deceniu care vaînsemna, de fapt, perioada lans -rii sale ca autor-creator de lite-ratur satirico-umoristic cola-borând la mai multe publica ii degen: Ghimpele, Telegraful, As-modeu, Alerg torul liber, dar ila Timpul i Convorbiri literare...

Ar fi trebuit s spun de laînceput, dar o fac acum: acesteînsemn ri încearc s aduc înfa a cititorilor un Caragiale poatemai pu in cunoscut, respectiv peomul Caragiale care, de exemplu,în calitate de director general alTeatrului Na ional din Bucure ti,se... preta pân i la a juca farsechiar i actorilor din subordineasa. Este notoriu faptul c pe ac-tri a Frosa Sarandy, una dintrecele mai importante ale aceluitimp, a amendat-o pentru întâr-ziere la repeti ie, întârziere pe careînsu i o pusese la cale... Sau: vi-zitând prima expozi ie interna-ional de pictur din Bucure ti,

în anul 1896, ajuns în dreptul uneipicturi semnate de Puvis de Cha-vannes, a reprodus primul numeal pictorului printr-o paronimcare a f cut s izbucneasc în râsvizitatorii mai apropia i, noul cu-vânt fiind lesne de ghicit...

Cei care l-au cunoscut, spun autorul celor mai des vâr ite

comedii, era un om de o sensibi-litate i de-o mare triste e sufle-teasc , ceea ce nu-l împiedica s -i reverse verva satirico-umoris-

tic în orice ocazie... Astfel,odat , împreun cu Goga, îl a -teptau acas la Vlahu pe De-lavrancea i, sup rat c acestaîntârzia s se arate, pune mânape telefon i sun . R spunde ne-vasta lui Delavrancea care-l l -mure te c so ul ei e bolnav i

are temperatur .„– Aa! m garu’ are tempe-

ratur ! Exclam el. Spune-i cvreau s -l v d numaidecât, s -mi deie i mie câteva grade; ceu n-am deloc temperatur .”

Apoi, erau bine cunoscutepermanentele ciond neli dintre

Caragiale i Delavrancea, maiales dup ce ultimul începuse sscrie piese de teatru. Evident iexplicabil, Caragiale nu a sc patprilejul acuz rii autorului de me-teorologism în dramaturgia ro-mâneasc referindu-se la Viforul,Luceaf rul, Apus de soare, ur-mând, dup p rerea sa, piese cutitlu precum: Tr znetul, Furtu-na, Cea a...

Odat ajuns s i con tienti-zeze valoarea, Caragiale a începutconcomitent s sufere pentru ne-recunoa terea ei de c tre con-temporanii s i, mai ales cei dinzona politicului care, bineîn eles,se r zbunau în acest fel pentru

se vedeau ca într-o oglind înpersonajele operei lui. La un mo-ment dat i-a manifestat dorin a

ocupe un loc de deputat, însa fost refuzat pentru... lips deîncredere. Postdecembrist vor-bind: s-au schimbat cu ceva lu-crurile? Ar fi f cut-o i pentru cmijloacele sale de existen eraudestul de modeste, de-aceeaobi nuia s spun :

„- Am muncit o via în-treag , mi-am cheltuit avereaca s tr iesc, am dat, în mine,un om celebru pentru România,dar un om celebru care ar muride foame dac ar trebui s tr -iasc din munca lui.”

Acesta este unul dintre moti-vele, principalul, se spune, carel-a f cut s refuze s rb torirea a60 de ani de via autoexilându-se la Berlin...

În general se cunoa te c au-torul Scrisorii pierdute era unmare meloman, chiar un fin cu-nosc tor într-ale muzicii. CellaDelavrancea (15 decembrie 1887- 9 august 1991), pianist , scri-itoare i profesoar român depian, fiica cea mare a scriitoruluiBarbu t. Delavrancea), poves-te te c la fiecare din vizitele f -cute acas la tat l s u, Barbu De-lavrancea, primul lucru pe care-l

cea era s-o oblige s cânte lapian, începând cu Scarlatti i con-tinuând cu Beethoven desprecare era în stare s vorbeasc oreîn ir. Dar spiritul s u critic eraneiert tor cu Chopin i CezarFranck, pe ultimul numindu-l,pentru temele sale melancolice,„un cer etor la col de strad ,cu ter a lui minor întins ca

ne fie mil de el.” Una dinmarile lui pl ceri era s ascultecompozi ii de Bach, Schumanni, bineîn eles, Beethoven pe

care, nu se sfia s m rturiseasc ,îl adora de-a dreptul.

Omul Caragiale era n scutpentru teatru. Era un adev ratactor, i î i interpreta personajele(sau viitoarele personaje) cu oart des vâr it , indiferent cacestea erau pozitive sau nega-tive. Trecea cu mare u urin dela a ridiculiza pe unul dintre ei laun sentimentalism înduio toratunci când un personaj era, sauurma s fie omul de rând, obi -nuit aflat sub nedrept ile vre-murilor. Ca i în scris, cu primacategorie este necru tor, caus-tic i nu iart nimic, mai ales cândera vorba despre infatuare, des-pre oamenii politici sau din ad-ministra ie. În schimb, i fapt maipu in sesizat i comentat, atuncicând personajul este... femeie,atitudinea lui Nenea Iancu de-vine mai împ ciuitoare, ba amputea spune c se simte chiar oanume ging ie în tratarea re-prezentantelor sexului frumos, oîn elegere i „aprobare” tacitfa de pornirile lor amoroase...

Rezisten a crea iei dramaticecaragialiene în timp se datoreazîn mare m sur , sau în egal m -sur cu talentul s u, contactuluipermanent cu realitatea imediatdin care î i culegea modelelepentru personaje. Contemporanii

i au l sat posterit ii informa iii detalii în acest sens între care,

se spune c Bra ovul era unuldintre ora ele preferate de Cara-giale pentru… racolarea de tipo-logii, în spe Pia a unde, cu maredesf tare se certa minute în ircu unguroaicele pentru câte unprodus f valoare. Ap rea caun ins cic litor i prost, înfuria laculme vânz toarele, atr gea al icump tori i lumea din juriscând un mic spectacol pe care,apoi, îl exploata magistral în cre-area tipologiilor umane.

La îndemnul lui Delavrancea,dup ce se hot râse definitiv splece din ar , Caragiale a f cuto vizit la Paris cu scopul de a semuta în ora ul-lumin . Cu toateinsisten ele prietenului s u ilucru bizar pentru foarte multlume, autorul Scrisorii pierdute

- iubitorul de „lume în mi care”,de interminabile conversa ii icontraziceri, de cunoa tereatuturor cotloanelor sufletuluiomenesc - nu a suportat agita iaParisului. S-a mutat la Berlin, într-un cartier de la marginea ora u-lui, cu str zi curate i lini tite iunde, cu mare satisfac ie îi po-vestea lui Delavrancea, i se spu-nea Herr doctor. Cella Delavran-cea, care l-a cunoscut personalpe Caragiale, poveste te c , laBerlin acesta era considerat un„om excep ional”.

Una din marile pl ceri ale luiCaragiale era cutreieratul câr-ciumilor unde g sea la discre ie„materie prim ” pentru momen-tele, schi ele, nuvelistica sa ori,mai ales, pentru piesele sale deteatru. C se mai petreceau iabateri... accidentale, era în firealucrurilor. Astfel, se zice c , întinere e, mergea deseori la oastfel de cârcium aflat undevaîn spatele Ci migiului i unde, îipovestea lui Panait Cerna, era ocrâ ri de toat frumuse ea

reia „- odat i-am zis uitându- lung i gale la dânsa:«- Fie, c stra nici ochi ai,

coan Marghioalo!»Ei, ce crezi c mi-a r spuns?«- Nu, nu se poate, coane

Iancule, c mi-e fric de b r-batu-meu.»”

Episodul se petrecea, proba-bil, înainte de c toria sa cufrumoasa Alexandrina Burelly...

Caragiale era îndr gostit demuzica lui Beethoven i nu sc panici o ocazie de a-i asculta com-pozi iile, mai ales dup plecareala Berlin unde mergea deseori laconcertele organizate la Gewand-haus (sal de concerte). Ascultacu evlavie, iar uneori scotea ex-clama ii de mare mul umire su-fleteasc . A a s-a întâmplat i launul din spectacole la care par-ticipa împreun cu poetul PanaitCerna i o parte a familiei Dela-vrancea. Se cânta Simfonia a IV-a când, dinspre locul ocupat deCaragiale s-a auzit o plesc ituri cuvintele spuse cu voce tare

în lini tea de mormânt a s lii:„- M , superb e!”.Fapta a fost mai mult decât

semnificativ : marele dramaturg,în culmea entuziasmului, î i d du-se o palm zdrav peste frunte...

44 Anul III, nr. 2(18)/2012Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Constela\ii diamantine 5Anul III, nr. 2(18)/2012 Constela\ii diamantine

tre Eter

O, subtil Eter ! Tu, eonul nobilMai sus de Olimp - de ai p timiriiZei, care pizma i, omul prometeic

Îl pun în lan uri.

Focul ai creat, ilumin -a min ii,i-a întregii firi. Lutul z mislit-ai,

Sân al formelor. i-ai n scut mi carea,Unda etern -

Magic modulând via a i veciai în ritm de cânt moartea o întrece.

Spre-a re-nnoi, tu îi d rui lumiiFulgerul, geniul.

Din abis spre cer suflu-i toate schimbPe altaru-i sfânt în mai pure sensuri.

i în sine-ntors, geniul se absoarbeUna cu tine.

tre Natur

Svetlanei Paleologu Matta

Suflu d -mi, Orfeu, s sl vesc Natura,Peste om i zei sfânta Deitate.A toate izvor i-ntrupare-a unei

Pururea Dharme.

Tu mi-ai f cut dar, Nobil Putere,Marele Deschis i aripi cât cerul,Zboru-mi s getând, în extaz cu tine,

rile Tainei.

zul meu uimit sufletul t u este,Gându-mi f urar - magic oglindUnde-n ceas de har te d ruiesc ie- i

i mai sublim .

Timpul meu l-ai smuls din eternitate.Când transfigurat, în ea se va-ntoarce,Cer, p mânt i om din lumin nou ,

Se vor rena te.

La Delphi

Lui Traian Diaconescu

Delphi - sanctuar al sofiei sfinte !Pe sublim sui , Parnasul îngânÎn pindaric imn basmul f moarte-al

Anticei Grecii.

Tolosul – altar al Zeiei Pronaia,Logosu-absolut în viers de coloaneÎl proclam , dând binecuvântarea

Pentru-n are.

Ne purific m în fântâna sacrA Castaliei spre-a urca la Templul,Unde Pythia om i zei în trans

Moirei jertfe te.

Sus, în Teatru-apoi, oamenii învaJocul de-a fi zei. Fulgerul lui Zeus -Prometeic dar, e în om lumina

Judecând cerul.

Iar pe stadion, cel ce-a-nvins devineSemizeu, sl vit de Apollo-n lira-i -Pe când Sfinxul semn de-ntrebare-a eaz

Pe-ntreg Omfàlos.

Întoarcerea din exil

Pururi în eter gândul ni se-nalCer nou deschizând pentru zei i raiuri.Vie uim pierdu i dincolo de noi

În ceruri mute.

Dar n-auzi un glas ce-napoi ne cheam ,Din alt cer mai ’nalt, din care smul i suntem?Din ce orb impuls o ascuns mân

În h u ne-arunc ?

Cu noi e zvârlit tot frumosul lumii,Astre i-aurori, m ri de cânt i raze.Mor ii spre-a fi dat. A fi e o vin ?

E-n neant ran ?

se-ngâne cum aripile noastreCu sublimul cânt din adâncul Tainei?A fi i-a nu fi întrecând ne-ntoarcem

În ne-nceputuri.

George POPA

Fresc în Bazilica Interioar din Assisi

Poezii @n ritm safic

6 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul III, nr. 2(18)/2012

Doina DR~GU}

Scrise la Paris i editate înRomânia, în anul 2011 (vol. I, laEd. Singur, Târgovi te, i vol. II,la Ed. ZIP, Bucure ti), cele douvolume ale lui Samson Iancu,intitulate sugestiv „ iganii, auruli diamantele” descriu, dincolo

de aventura unui individ plecati caute „locul”, ciudata pa-

tim a iganilor de a strânge auri a-l l sa mo tenire urma ilor.

Primul volum are pe copertaI imaginea unei pendule - crea ierealizat de autor din metale ipietre pre ioase -, iar la pagina 8

sim o dedica ie emo ionant :„..copiilor mei, cele mai scumpediamante...”

Volumul începe cu plecareaautorului, dup evenimentele din1989, a a cum au f cut-o sute demii de români, s i caute noro-cul, cu doar 11 dolari în buzunari cu fiul cel mic, „cât o roti de

la ceas”, în rucsac. A trecut re-pede prin Ungaria, Polonia iGermania, unde drumurile lui s-au intersectat cu cele ale unorcunoscu i pleca i din România,a tr it în lag re, i-a f cut drep-tate cu pumnul i cu itul, a cunos-cut disperarea, abrutizarea, foa-mea, a trecut fraudulos grani e

i a ajuns în Fran a, unde a reu it se integreze, ba chiar s des-

chid un magazin de bijuterii laParis i s devin un expert înpietre pre ioase. S nu crede i ceroul acestei c i era vreun poli-glot; era pur i simplu un absol-vent de liceu, dar ambi ia i cu-rajul, instinctul lui de nomad imai ales caracterul s u puternicl-au f cut s înving toate ob-stacolele ce i-au stat în cale.

Înc de la început, cititoruleste prins în mirajul evenimen-telor ce se succed, într-o lume încare puterea banului este maipresus de orice, o lume în carese minte, se fur , se ucide. În uni-versul tipic al aventurii perso-nale, pe care eroul o tr ie te cudezinvoltur în goana lui spreOccident, în ideea cl dirii uneivie i mai bune, pentru el i copiiilui, ceea ce pân la urm , ajutat

de un destin generos, g se te,descoperim o lume fantastic ,despre care poate doar în legen-de am auzit.

Volumul II este scris în ace-ea i manier ca i primul i estela fel de captivant, cu o structurîn esat de întâmpl ri i eveni-mente, cu indivizi care tiu schefuiasc , s fac dragoste ori-unde i cu oricine, s fure, s uci-

, dar s fie i genero i.Se simte maturitatea autoru-

lui i experien a în mânuirea con-deiului, în elepciunea pe care a

tat-o, odat cu înaintarea învârst , dar mai ales dup ce a tre-cut într-o alt lume - aceea a celorcare nu duc grija zilei de mâine,adic a celor boga i.

Samson Iancu, fin observatori bun narator, are puterea i pro-

funzimea de a analiza universulinterior al diferitelor personajece-i populeaz c ile, dar maiales p trunde în propria-i psi-hologie de via i scoate de aco-lo diamantele, pe care, cu mo-destie, spune c le de inem fie-care dintre noi, dar nu suntemcon tien i de acest lucru.

tept m cu interes cel de-al treilea volum!

«Sunt n scut în Bucure ti, am urmat coalaGeneral la Târgu Jiu, apoi Liceul de Filologie dinCraiova. Tinere ea mi-am petrecut-o într-o cas decopii din Tg. Jiu, fiind bibliotecarul acestui loc ne-fericit timp de 6 ani. Aici mi-am descoperit o mareatrac ie pentru literatur i art . C ile au fostprimii mei prieteni adev ra i. Pasiunea mea se vatransforma într-o bun zi într-un mare interes pentrubijuterii i gemologie (studiul pietrelor pre ioase).Dup emigrarea în Fran a, am descoperit c acestdomeniu este aproape inexistent în România (stu-diul pietrelor pre ioase i semi-pre ioase). Sunt sta-bilit în Paris de 20 de ani, unde am o familie fericiti un magazin în care me te ugesc i creez bijuterii.

M-a caracteriza ca un aventurier, neobosit c ut -tor de aur i pietre pre ioase, sunt împr tiat pestetot, gata s urc direct spre str lucirea razelor desoare. Îmi place s colind prin p durile r coritoarede pin, s str bat mun ii i s m bucur de minun i-ile pierdute de oamenii de alt dat . Iubesc pe to iaceia care nu s-au trezit odat cu soarele, s i cons-truiasc o cas nou , ca i p rile pe care le vede iprin copaci.»

Samson Iancu

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 7Anul III, nr. 2(18)/2012

CRISTALINITATE

Cu Dumnezeu nu se poate nici comunica,nici discuta.Vorbirea este impuritate, moloz, obstacol.Limbajul, cu toate caratele lui, este coco at,zbârcit i s rac.Combustibilul limbajului - SENSUL -nu propulseaz racheta cuvântului pân în ara divin .

ile de acces la Dumnezeu sunt t cerea, mu enia,încremenirea.La Dumnezeu nu ajungi cu bagaje, cu calabalâc,nici m car cu trupul.Trebuie s te desfrunze ti de instincte, de carne, de sânge,de oase i de alte alea.

te desfrunze ti de cuvinte, de formule, de defini ii,pân devii punct inodor, incolor i insipid.Tu, CINEVA, aici, trebuie s ajungi NIMIC,

înc rc tur , pentru a fi acolo.Nici fumul de t mâie nu are pa aport ceresc.Mirosul de smirn nu atinge nici m car zborul ciocârliei,necum al vulturului carpatin.Rug ciunile noastre, aruncate în v zduh, sunt pietre care,grele de pofte, cad la p mânt.Nu ajungi la Dumnezeu cerând pâinea cea de toate zilele,ci renun ând la hambarele lui «A AVEA»pentru cristalinitatea lui «A FI».Narativitatea i lirismul nu sunt poteci spre Dumnezeu.Nici p aniile filosofiei nu sunt drumeaguri de urmat.La Dumnezeu ajungi prin înghe are instantanee,prin fulgera ie nonverbal , prin scurt-circuit de memorie,prin uitarea brusc a posesiei.Se spune c Sfântul Augustins-a hr nit, câteva s pt mâni, cu cântecul unui greier.Se pare c la CRISTALINITATEA DIVIN se ajungenu cu «întrebarea» - care a teapt un r spuns - ci cuEXCLAMA IA, nu cu calcule de creier, ci cu cântec de greier !

UR , UR RI, UR TURI I MUR TURI

În preajma Cr ciunului, toate ur rilevizeaz , din culinar motiv, mai mult direct decât aluziv,

tate, c -i mai bun decât toate, poft buni destr lare laringo-faringian i stomacal ,

invita ie f la dezm na ional pentru toateinstinctele care se exist . Zvâcul festiv se distribuiecu generozitate spre toate elementele gonflabilece duc la obezitate, aciditate i înc ânate indigestii.Dac sunte i cumin i, bun ile v vor îndulcimust ile. Frumoase, blânde, seduc toarei flexibile ca ni te trestii,

în incon tien a lor, aceste ur ri de bine sunt, în fapt,ur ri de r u.Dup excesul de senza ii rustice sau exotice,vine excesul autohton de lehamite.O vegeta ie c rnoasi carnal inund luncile stomacului, rupe venelei arterele i instaureaz starea de urgen

a organelor interne. S vin pompierii! S vinsolda ii! S vin g rzile patriotice!Din respect i considera ie pentru tensiunea voastrarterial , artezian i artizanal , eu v urez orez i ur turicu mur turi. Mânca i, mai bine, orici de epigram ,fic ei de doine populare, mu chiule de p trunjel pr jit în untur de metafor picant ,unc de ghicitori, sarmale de umor alb,

cozonaci de trohei însiropa i cu tril de privighetoare,mujdei de epitete ornante, cârna i epici i gogonele lirice,toate acestea, din vetrele noastreculturale, din bidoanele noastreliterare, p strate din mo i-str mo i i din muici-str muici,al turi de vin divin i nemuritoare uici.S-ave i poft chioap !, saliv , ioc!,crampe, neam-deloc!

ne vedem la anu mai u orii cu capul, plin de fluturi, în nori!

O PINIE,DOU{ PINII

Janet NIC~


Florin M~CE{ANU

Duecento [i trecento\n pictura florentin#

Exemplul mozaicurilorromane i florentine îiîndeamn firesc pe pictori,unii dintre ei fiind mozaicari,

i revizuiasc schemeleacceptate i s spargcanoanele bizantine. Guido daSiena i Cimabue au fostprimii pictori ai duecento-ului.

Fecioara era tema centrala celei mai vechi arte sieneze,fapt semnificativ. Mai târziu,coala din Siena va putea fi

identificat dup elegan aliniilor, acordul rafinat alculorilor, emo ia poetic izborul imagina iei.

Cimabue, ini iatorulflorentin, i-a f cutînceputurile în echipamozaicarilor de laBaptispieriul din Floren a, iarla 30 de ani îl g sim la Assini,laboratorul central al picturiiitaliene, unde las o „Fecioaracu Sfântul Francisc” înbiserica inferioar i fresce, înbiserica superioar de oextraordinar siguran ,solemne i însufle ite.

Moare în 1302, la Pisa,sând în urma lui pe celebrul

Giotto, fostul lui ucenic, careinaugureaz intrarea în

Trecento-ul florentin. ÎnCapela Scovegni dinPadova (1303-1305), Giottoavea s dea defini iadurabil a artei sale: osimpl sal boltit cu pere iiîn întregime acoperi i defresce care povestesc via alui Cristos i a Fecioarei înscene juxtapuse, rânduite întrei etaje. Pe peretele vesticpicteaz o „Judecata deApoi” i pe arcul de triumf,o „Bunavestire”.

Spa iul lui Giotto nufuge în adâncime i nusparge suprafa a pictat . Emai curând o scen strâmt ,paralel cu zidul. Ac iunease desf oar i ea paralel,

acesta fiind mijlocul prin carese evit contradic ia dintrevolumele masive ale figurilori func ia lor de decora ie

mural . Operele florentineulterioare: „Madonatronând” de la Uffizi,decora ia capelelor Bardi iPeruzzi de la Santa Crocereprezint des vâr ireaclarit ii sale clasice i aobiectivit ii lini tite.

Maestrul moare în 1337înconjurat de un prestigiunemaiauzit, l nsând unatelier ce-a alunecat repedespre pitoresc i gra ios,tendin e ce caracterizeazgoticul minor din secolul alXIV-lea.Giotto - S RUTUL LUI IUDA

Cimabue - MADONA CU ÎNGERI I SF. FRANCIS


George FILIP (Montreal)

DUMNEZEUL SUSPECT

...un mag hulit de pe p mînti prin rai se poart vagabonzi

deosebirea e c printre noiorînduirea na te-adesea... blonzi

pistoale au, pu in minte - Nu!cu bani murdari î i cump chiar falcând ies din staulele-cabinetela fuste cuvioase dau n val

a fost la mod s se poarte blonzicon tiin a proletar -i ca r chitai foaie verde lemn de os cîinescsare-n poezii cîte-un Nikita

cu corifeul am b ut alcoolcît bea un pre edinte într-o viade multe ori am vomitat poemeîn epoca lui... mama ei de via !

i ne doream adesea un streag blondceam pe incognito printre a tri

dar ne-arestau la fiecare gîndacei cu mu chi stria i i ochi alba tri

îmi blestemam p rin ii c nu-s blonderam brunet ca un bastard de-a gatadin cîrciumi m umflau b ie ii blonzifiindc uitam adesea s fac plata

dar voi pl ti cînd m voi duce-n cer-l cert pe creator c nu sunt blond

îns n stru nic - cum îl tim pe mo ulpoate-i i El - poet... sau vagabond...

DE CE M MOR...

de ce mor eu numai prin ani bisec i...habar nu are lumea c pe lumesunt unii indivizi - aceia caretr iesc mai dens i nu au timp de glume

coclaurile mi-au fost cuib de-amoracolo mi-am riscat întîia viaam cheltuit metafore i baniiîi risipeam - pîn spre diminea

dar nu regret... a fost urît... frumospatroana publica jurnal politici-ndoctrinat cu platforme ro ii

simpatiza cu ori ce sifilitic

beniuci, de lii, dine ti i adrienio epoc pierdut -n galaxieîn care cei mai legitimi bastarzi

st lm ceau mahorca-n poezie

spuneam c m-am murit de multe oridar am avut i parte de supliciiademenindu-m cu vin i banifemelele m-au devorat prin vicii

i bate Hefaistos nicovalae prea devreme pentr-un testamento tie foarte bine omenirea

eu am fost poet efervescent

i dac cititorii-mi bat în poarti de jandarmii lumii îmi dau roat

lâng valiza mea cu manuscriseeu, lume bun : m mai mor odat ...

POEM INSINUANT poetei Doina Dr gu

am c zut pe o diagonalpe p mînt erau flori, m gari i poe iprima cin a fost mai frugali în opozi ie doar cî iva scape i

prin zodia mea imberb - berbecstorisem fecioare, multe sabine

mai tîn r am tras vârtos la edecvisînd constela ii diamantine

pe-acolo doina umbla cam desculdr gu era zbirul de la cazarmvai... am chefuit cu mul ii satrapisperînd s -mi dea pe poeme - o arm

din magazia divin de sculeDumnezeul m-a dotat cu o lir ;nu-mi trebuiau argumente fuduleîntr-o epoc a a de vampir

cel mai mult am adorat goarnelece propov duiau zodii de pace

vîram prin politici cu coarnele:haida-ha... înt rît -mi-i drace!

am rezistat cam o via de Omdup care am c zut în spre susîngrozit c pe P mîntul policrompu ine s-au scris din câte s-au spus

poate voi mai scrie un reportajdespre diamantine constela iii-am s -l ascund în clandestinul bagaj

cu care s fug de pe Terra în spa ii...

D.D.: Cum te mai sim i, Poete, pe la cei 73 de cotolani?G.F.: Bine, stimat Doamn , chiar foarte bine.

Dar de ce m -ntrebi, dai ceva de b ut?!?


IARMAROC

dar metaforic iarmaroc înseamnun fel de bîlci, cum se purta odattov escul meu bun sim m -nva

nu las spusa mea neexplicat

pe lume sunt minuni ca axiomacare nu cer suport explicativca ce e TUZLA, de ce-i ROMA... Romasau cine-i adjectivul rogvaiv

îns în cer sunt multe iarmaroaceprin care sfin ii vînd i mari minunica de exemplu: drac în cinci cojoacesau un marxist - tu ind prin rug ciuni

la iarmaroc noi mai tocmim c delni ii-am cump rat fecioare la bucat

acolo se nasc marile r zmeri ii toate ni le iart - Sfântul Tat

dar cel mai trist e semnul de-ntrebareho ii de buzunare au un icglodul pitic r stoarn carul marei Dumnezeul... nu face nimic

nu-l chem pe creator la judecat nu sunt chiar a a de ipocrit

dar ca poet m -ntreb: cerescul Tatdespre TRAIAN B SESCU... a auzit?

-nchin acestor vreri totalitarela iarmarocul vie ii v invitveni i droga i ai clasei proletaremarxismul mondial s-a revopsit...

la Montreal - 2012

HOMO ORATORUSlui dan puric

ce o mai face, lume, bietul puriccel ce-ncerca s stea pe verticalcu-o mîn -n buzunar, ca oratoriihipnotizînd bipezii de prin sal ?

m-am dus la Dumnezeu s cer iertaredar secretara Lui era gravid

a c mi-a cedat audieno alt sfînt -doamn - individ

eu eram prost cum sunt to i credincio iini te arhangheli m priveau cu silei tiu c pân -n ceruri Omul urcdoar s cer easc vreun col uc de mil

îns aveau în fa a lor MORALAculeas din arade - pre p mînturi

un nea terchea-berchea oarecareurcase-n cer, din cele patru vînturi

mai într-un col st teau i proorociidiscursul meu îmi r sese-acasi-am început s -ndrug la baliverne;tiam eu c la mah ri nu le pas

am demonstrat c fac i pantomim zgudui lumea se brodea momentul

tiam c maica - prin periferie admira cu-ntreg... apartamentul

i astfel am r mas pe vertical moar -n spume to i clevetitorii

hipnotizând bipezii de prin salcu-o mîn -n buzunar - ca oratorii...

Giotto - JUDECATA DE APOI (detaliu)

Contemporary Literature Press,sub auspiciile Universit ii din Bucure ti,

în colaborare cu British Council iInstitutul Cultural Român

Anun publicarea volumuluiThe AfterMode.

Present Day English Fiction,de Lidia Vianu.

(ISBN 978-606-8366-13-5)

Literatura a început cu o Poveste i un oftat.Atunci când ea a devenit joc, s-a n scut cri-tica literar . Când Vorba a luat locul Pove tii,s-a n scut Joyce.

Acest AfterMode al scrisului din ziua de azieste colacul de care au izbutit scriitorii s seaga e dup Potopul numit Joyce.

Cartea Lidiei Vianu se adreseaz tuturor celorce vor s în eleag literatura contemporan .Autoarea urm re te soarta Pove tii în ro-manul englez de azi. Jocul cu nara iunea, cuuneltele ei tradi ionale, are atâtea chipuri câ iscriitori exist . Volumul de fa alege pentruanaliz urm torii romancieri în ordine alfa-betic : Peter Ackroyd, Martin Amis, JulianBarnes, Malcolm Bradbury, A.S. Byatt,Angela Carter, Tracy Chevalier, JonathanCoe, Helen Fielding, Laura Hird, KazuoIshiguro, Hanif Kureishi, Doris Lessing,David Lodge, Ian McEwan, Timothy Mo,Salman Rushdie, Graham Swift, RoseTremain s,i Jeanette Winterson.Ace tia sunt cu to ii ucenicii-vr jitori ai luiJames Joyce. Contemporary Literature Presss-a ocupat pe larg de Finnegans Wake în treiLexicoane - german, român i scandinav (se-ria continu ).

The AfterMode urm re te un singur lucru,de fapt: s analizeze povestirea cu unelte

or de mânuit. Autoarea ocole te cu buntiin limbajul critic al anului 2012. Joyce,

Eliot i Ezra Pound erau îndrept i s cultivejocul cu vorbe, a a cum sunt îndrept i sjongleze cu povestirea scriitorii de azi.Materia prim a scriitorului sunt Povestea iCuvântul. Regula dup care merge volumulde fa este aceea c un critic literar, pe dealt parte, are o obliga ie fa de limbaj.Obiectul muncii lui este în final s explicecelor care îl citesc Jocul Autorului.

Volumul The AfterMode. Present DayEnglish Fiction, de Lidia Vianu poate fi

consultat i desc rcat la adresa deinternet:

http://editura.mttlc.ro/Lidia.Vianu-The-AfterMode.html

http://editura.mttlc.ro/Lidia.Vianu-The-


Iulian CHIVU

Form /formal/ , formaliza/formalizat - lexeme care, dincolode o justificat valoare seman-tic , se r sfrâng ca acte în exis-ten doar într-o aparent rela ieformal cu a informa/ informal/informalizat. i aceasta f a negândi neap rat la irurile produsede o anumit gramatic formalca în ierarhia lui Chomsky i fa exclude din discu ie raportulform / con inut, în jurul c ruiaesteticienii au st ruit destul. Mgândesc îns la formalul i infor-malul din via a cotidian .

Reputatul lingvist americanAvram Noam Chomsky (n.1928),cunoscutul ini iator al gramatici-lor generative, f a se rupe radi-cal de via a social , pornea de lacele dou aspecte pe care le pre-supune studiul sincronic al lim-bii, respectiv reduc ia fenomene-lor concrete, variabile si nelimi-tate în lan ul vorbirii (1) si, im-plicit, determinarea posibilit ilori limitelor de combinare ale re-

zultatelor reduc iei (2).De aici au derivat perspectiva

analitic (morfologic ) i cea sin-tetic (sintactic ), respectiv des-compunerea întregului în p ilelui constitutive, ori indicarea de-penden elor, interdependen elori a limitelor combinatorii în re-

alizarea întregului. Din unghiulformal, lucrurile conduc spre a-cele categorii care vizeaz struc-tura intern i extern a unui con-inut, gra ie modului de organi-

zare a componentelor procesuale.O aplica ie a sensului se în-

tâlne te, potrivit dic ionarelor ipracticii lingvistice, inclusiv înformele con tiin ei sociale, de-finit i ea ca form aparte de or-ganizare a elementelor vie ii spi-rituale ale unei societ i ce rezid

în func ia specific de reflectarea socializ rii existen ei.

Semantic, lucrurile s-au de-plasat liber spre mod de organi-zare, mijloace de expresie, dis-pozi ie de procedur etc, dic i-onarele incluzându-le în clasaadjectivului în termeni ca: (1) pri-vitor la, (2) formulat precis, ex-pres, (3) p truns de formalism,

cut de form , (4) referitor la ti-pizatul consacrat în unele actejuridice. Într-o alt ordine desensuri î i mai adaug : ceremo-nios, solemn, superficial, în apa-ren . Gramatica formal a adusîntr-un domeniu de specialitatesensul de limbaj generat (grama-tica generativ ).

Potrivit acesteia, gramaticiledependente de context generea-

limbaje dependente de con-text, iar cele independente decontext genereaz limbaje simi-lare. Un al treilea tip de gramatici,cele regulate, genereaz limbajeregulate, utilizate în general pen-tru a c uta abloane, precum iîn structura lexical a limbajelorde programare, potrivit ierarhieilui Chomski.

Iar dac am mai ad uga caceste limbaje sunt incluziunistricte pentru c presupun lim-baje recursiv enumerabile, darcare nu sunt recursive, dar i lim-baje recursive care nu sunt de-pendente de context, ori limbajeindependente de context care nusunt regulate, am p trunde princontiguitate în cibernetic .

Revenind îns în semanticacurent (deci leg tur intrinseccu via a), a formaliza î i exprimtranzitivitatea în a realiza o for-malizare i reflexivitatea în a sesupune sau a accepta unele re-guli de polite e îndoielnice. În se-

cundar, a formaliza mai înseam-, tranzitiv, a reduce la un sis-

tem formal de simboluri prin pro-cedeele logicii moderne. Polise-mantismul adjectivului informal(-i,-e) aduce ca sens principal,potrivit dic ionarelor, ceea ce sedesf oar în absen a determi-

rilor cadrelor institu ionale ofi-ciale, formale, dar i neoficial,neprotocolar, familiar.

Cuvântul vizeaz i arteleplastice, pictura în special, i serefer la lipsa organiz rii cano-nice a materiei picturale. Tendin ade a apropia prin sens cuvântulinformativ de informa ional nu sejustific pentru c în limb niciodeosebire nu este de prisos, ori-cât ar încerca uzul s fac nivel risemantice.

Or aceste chestiuni ar r mâ-ne absolut în domeniul abstractal filologilor, al matematicienilor,în cibernetic dac sociologia nule-ar da via în exprimarea cau-zalit ilor sociale, în simulareaunor fapte de via , în statistic .Ea nu abordeaz problema formeisau a formalului, ci a formaliz rii,aceasta însemnând în sens largstrategia de observare a fenome-nelor sociale pe baza unor teh-nici probabilistice, algebrice imai ales statistice. Sociologiaopereaz , prin natura ei, cu for-malizarea informa iei prin tehnicimatematice (probabilistice, teh-nica grafelor etc).

La nivelul spiritului îns , for-malul se confrunt cu informalulnu ca s se exclud , ci numai cât

se verifice i s se confirme înfactual. Imanentul este informalînainte de a avea determinare; cualte cuvinte este con inutul carecaut forma.

Existen a în sine este infor-

Formal contra informal î\n factualitate

mal , în timp ce existen a ca atareeste formal i în tranzitivitate iîn reflexivitate. Sociologic, a-ceasta se demonstreaz prin o-perarea predominant în planullimbajului simbolic p strândnumai par ial raporturi cu dome-niul semantic; existen a nu esteo dimensiune sociologic , ci unasimbolic , pe când existentul faceobiectul raportului cu domeniul.

Formalizarea cunoa te o a-numit dependen progresivde metoda limbajelor simbolicecare o ajut în prezentarea uneiteorii valide, de i prin aceastmetod nu cre te m rimea deadev r, ci doar cea de precizie,gra ie rela iei dintre semn isemnifica ie.

De pild , antropologul Em.Durkheim prefigura aceast me-tod când punea în rela ie niveluldensit ii morale a unei etnii însincronie cu schimbarea densi-

ii morale în diacronie, ceea cel-a ajutat pe K.C. Land în socio-logia cauzelor diviziunii munciiîn societate. Îns cele mai con-cludente aplica ii în analiza iprelucrarea datelor se arat a fiîn sociologia organiz rii i con-ducerii în strategiile decizionale,preponderent prin metoda gra-ficelor. Aici se poate ad ugaconstruirea de algoritmi coeren ide opera ii derulate în contextulcondi iilor formulate de o mul imefinit de reguli. Societ ile c roranu le este indiferent perspectivadau importan a cuvenit acestordetermin ri.

Dup identificarea proble-melor se eviden iaz algoritmicrela iile dintre constante i va-riabile. Cu acest prilej pot fi in-troduse structuri sintactice în do-


meniul semantic al teoriei i ope-ra ii cu simboluri formalizândprogresiv domeniul de semnifi-ca ii ale simbolurilor respective.

a, de pild , se poate stabilistructura formal a ac iunii deci-zionale pornind de la un aspectinformai, privind un caz empiricparticular, altfel se tr ie te l ut -re te, dup sim , nu dup ra iune.

În factual, opozi ia formal/in-formal traverseaz inclusiv uni-versaliile platonice (universaliaante/in/post/rem), din a c rordezbatere s-au întemeiat realis-mul, nominalismul i conceptu-alismul.

i nu în ultim instan , îns ipersonalitatea, în dinamica ei va-riabil în func ie de determina iii conjuncturi, se relev în fac-

tual când preponderent formal,când informal; existen a ca func-ie constant (independen a de

argument), ca func ie identitar(cu transformarea argumentuluiîn el însu i) sau ca func ie liniar(cu graficul sub forma uneidrepte).

De pild , îl ascult pe RichardWagner cu Preludiul la Tristani Isolda, cu toren ialul Siegfriedi apoi în Parsifal, pe Claude De-

bussy cu Clar de lun , iar dupel pe Johann Sebastian Bach, depild , cu Concertul nr. l Bran-denburg i în eleg c îns i exis-ten a este un lung discurs alcontiguit ilor i contradic iilor(Husserl ar fi numit evadarea dinpresiunea acestora suspendarea oric rei judec i cu privire laexisten a lucrurilor, dup ter-menul adoptat de filosofiagreac ; Epoche).

Iat de ce, cu riscul de a în-cheia sub a tept ri (nu totdea-una finis coronat opus), cred ctr im între formal i informal caîntre epigeu i apogeu; via a o-mului modern, fiind prepon-derent factual , devine oobversiune care î i afl predicatullogic când în formal, când în in-formal i, iat de ce nu m în-doiesc c utilitarismul mileniuluial treilea tinde inclusiv spre orestructurare metafizic dac nune preg te te o surpriz dezmin-indu-se.

Pentru un popor „în curs deforma ie cultural ”, a a cum ve-dea gânditorul mehedin eanpoporul român, voca ia nu a fostpân la C. R dulescu-Motru inu este înc obiectul unei cerce-

ri speciale din partea oamenilorde tiin .

Voca ia este, potrivit lui C.dulescu-Motru, „vocea sân-

gelui, a con tiin ei, a onoarei,a str mo ilor, a p mântului pecare cineva s-a n scut.” Este,de asemenea, pus în distinc iepersonalitatea omului de voca iede cea a „profesionistului”. Darprin ce fel de manifest ri î i tr -deaz un popor voca ia sa? R s-punsul lui C. R dulescu-Motrueste urm torul: „Voca iunea unuipopor se cunoa te din contribu-ia pe care el a adus-o la fondul

etern al operelor de cultur ”.adar, nu orice manifestare

caracteristic sufletului româ-nesc îndrept te fixarea voca-iei lui. Voca ia poporului român

nu este nici aceea de a fi mijloci-tor între civiliza ii, cum s-a spus,nici aceea de a fi n scut poet etc.Unul este îns sufletul poporuluiromân în manifest rile sale curatpsihologice, i altul în realizareavoca iei sale. C. R dulescu-Mo-tru chiar sublinia: „Voca ia ro-mânilor începe de unde sfâr tepsihologia românilor”.

La fondul etern al culturii uni-versale poporul român a contri-buit într-o foarte mare m surprin munca anonim a celor dejos i în foarte mic m sur prinmunca anonim a celor de sus.La români, în viziunea lui C. R -dulescu-Motru, ceea ce se nu-me te progresul culturii este for-mat din ploaia m runt a muncii

anonimilor. La ei nu g sim gân-duri sau opere des vâr ite, pro-duse în totalitate de geniul celorpu ini i apoi însu ite de mul-ime, ci g sim mul imea des vâr-ind prin tradi ie ceea ce indivizii

au creat în mod fragmentar. Lanoi, chiar i când individul se sa-crific pentru o idee, gândea C.

dulescu-Motru, o face pentruo idee na ional sau cre tin , nupentru una de originalitate per-sonal .

În Apus: „le style c’estl’homme individuel”. La români:„le style c’est le peuple”. DupC. R dulescu-Motru, de pild ,limba literar româneasc s-a for-mat de c tre anonimii mul imii.Dar toate acestea s-au întâmplatîn trecut. Îns , de peste o sutde ani individualismul apuseanbate la por ile de intrare ale su-fletului românesc. A adar, de a-proape un secol pe vremea lui C.

dulescu-Motru, i de aproapedou secole raportându-ne lavremea noastr , românii se g -sesc la r scruce de drumuri, întretradi ie i europenizare. „Româ-nia din 1931, constat gândito-rul, nu are pentru europenizareentuziasmul pe care-l avea Ro-mânia din 1848.” Ar fi inte-resant s ne întreb m în ce stadiuse afl ast zi acest entuziasm,luând în considera ie indicatoricare s descrie adev rata „reali-tate româneasc ”.

„Realitatea româneasc ,sublinia acela i C. R dulescu-Motru, o caut mul i, bine-

eles în alt parte decât acolounde ea exist . Unii o v d în or-todoxism; al ii în restaurareadrepturilor st pânirii; al ii înrevenirea la gospod riile s -

te ti etc. Realitatea româneasctrebuie s fie c utat îns , nuîntr-un fapt istoric, ci în ceea ceproduce faptele istorice. Reali-tatea româneasc st în genuloriginal de activitate, prin caresufletul românilor este chemat

i între in cultura. C ci,atâta realitate are sufletul unuipopor, cât cultur are el. Re-alitatea fiec rui popor st înceea ce leag în mod permanentvia a poporului cu via a ome-nirii întregi, în consolidareaoriginalit ii poporului în do-meniul eternului spiritual alculturii.”

Ca rezultat al europeniz rii dedup 1848, individualismul eu-ropean, trecut în imita ie româ-neasc , în loc de a produce opereminunate ca în Apus, a produsopere mediocre. În plan econo-mic, individualismul apusean, înloc de a trezi spiritul capitalis-mului întreprinz tor, a trezit pof-tele de pr dare a avutului public.C. R dulescu-Motru spunea c„niciunde, ca în România, in-dividualismul nu a creat maimul i indivizi lacomi i mai pu-ine voca ii individuale”.

fie la fel de valabil i aziteoria falsific rii europeniz riinoastre, a lui Titu Maiorescu? Smerite acest aspect o privire maiprofund , eventual în sensuldescoperirii i racord rii perma-nente a i la voca ia poporuluiromân, a a cum a v zut-o C. R -dulescu-Motru? R mâne de v zut.

NOT : Citatele folosite aufost extrase din lucrarea lui C.

dulescu-Motru: Voca ia -factor hot râtor în cultura po-poarelor, Scrisul Românesc,Craiova, 1997.

Marius ROBU

Voca]ia poporuluirom@n \n viziunea luiC. R#dulescu-Motru


Florentin Smarandache –doctor honoris causa \n China!

Vâlceanul Florentin Smarandache, pro-fesor universitar la Facultatea de Matematici tiin e a Universit ii „New Mexico” din

ora ul Gallup, statul federal New Mexico,SUA, a fost invitat de curând în China de

tre Universitatea Jiatong, care i-a acordattitlul de „Profesor adjunct”, echivalent cutitlul de „Doctor honoris causa” acordat înuniversit ile europene i americane.

„Doctor honoris causa” este un titlu ono-rific acordat de institu iile de înv mânt su-perior unei personalit i de mare prestigiu,din ar sau din str in tate, pentru realiz rideosebite în domeniul tiin ei, tehnicii iculturii, pentru servicii de mare însemn tateaduse patriei i umanit ii.

Prof. univ. dr. Florentin Smarandache,scut la 10 decembrie 1954, în B lce ti, cu

doctoratul în Teoria numerelor, are contribu iideosebite în matematic , unde multe no iuni(numere, func ii, iruri, mul imi, paradoxuri,algebre, geometrii, grupuri, inele, câmpuri,spa ii etc.) îi poart numele, multe dintreacestea fiind „în mare vog ” în China, undese organizeaz anual o conferin interna io-nal de teoria numerelor i no iunilor Sma-randache, iar Laboratorul de Management,Decizie i Sisteme de Informa ie al AcademieiChineze de tiin e editeaz o publica ietrimestrial de matematic aplicat , numit„Revista Interna ional de Combinatoric

Matematic ”, care public în mod programati articole referitoare la „multispa ii Smaran-

dache” i „geometrii Smarandache”.Festivitatea de acordare a titlului onorific

a avut la Universitatea Jiaotong din Beijingîn data de 22 decembrie 2011.

Profitând de vacan a universitar de iar-, Florentin Smarandache a stat în China

pân pe 5 ianuarie 2012 i a contactat mediileuniversitare din ora ele Xian i Shanghai,unde a inut mai multe conferin e de matema-tic (logica neutrosofic ) i de... fizic („fizicaneutrosofic ” i „fizica supraluminal ”).

Florentin Smarandache, ef de promo ieal Facult ii de Matematic din Craiova, nueste doar matematician, ci i scriitor (poet,prozator, dramaturg), întemeietor al mi riiliterare de avangard numit de el „Paradox-ism” (pentru c utilizeaz în mod programaticparadoxuri, antiteze, oximoroane), editândase antologii interna ionale paradoxiste. Are

contribu ii i în alte tiin e (filozofie i fizic ),bazate pe aplicarea paradoxismului în tiin .

Pornind de la faptul c pentru o entitate„A” exist nu doar opusul ei, „antiA”, ci ineutrul ei, „neutA” (care nu este nici „A”,nici „antiA”), Florentin Smarandache a gene-ralizat „Dialectica” (un capitol al filozofiei,bazat pe existen a „contrariilor” - „A” i„antiA”) în „Neutrosofie” (bazat peexisten a „contariilor” i a „neutraliilor”).

Florentin Smarandache i decanul Facult ii de tiin ea Universit ii Jiaotong din Beijing

Aplicarea neutrosofiei în matematic adus la crearea „logicii neutrosofice”, numiti „Logica Smarandache”.

Aplicarea conceptului „neutral” în fizic ,l-a condus pe Smarandache la ipoteza cexist „o form neutr de materie”, care nueste nici „materie”, nici „antimaterie”, pe caredânsul a numit-o „nematerie”, format dinparticule i antiparticule elementare. Cerce-

torii din fizica particulelor elementare auconstatat o asemenea „anomalie” prin anii ’70,dar au presupus c este o eroare i au aban-donat aceast direc ie de cercetare pentru cnu aveau un suport teoretic! În zilele noastre,fizicienii au dedus teoretic posibilitateaexisten ei unei astfel de „particule stranii”.

mâne ca experimentele s demonstrezeindubitabil existen a „nemateriei”.

Dar, sus ine Smarandache, „neutraliile”nu exist doar la nivelul particulelor elemen-tare, studiate de fizica cuantic , ci i în fizicaclasic , astfel c el propune conceptul de„Fizic neutrosofic ” - un nou capitol al fizicii.În luna decembrie, anul trecut, el a organizato teleconferin pe tema „fizicii neutroso-fice”, prin care a colectat mai multe lucr ritiin ifice pe care le va publica anul acesta

într-un volum, care va putea fi citit i în vari-ant electronic pe site-ul s u, de la universi-tatea american la care lucreaz .

Aplicarea „Paradoxismului” în fizic l-acondus pe Smarandache la „Ipoteza Smaran-dache” (nu exist vitez limit în Univers”)i la propunerea conceptului „Fizica supralu-

minal ”, ca un alt nou capitol al fizicii, care studieze fenomenele fizice la viteze mai

mari decât viteza luminii, considerat în con-cep iile tiin ifice „ortodoxe” ca vitez limitîn Univers (conform Teoriei Relativit ii Re-strânse, emis de Albert Einstein în anul 1905).

Amintim c „Ipoteza Smarandache” aavut o confirmare experimental în acest anprin publicarea rezultatelor „ExperimentuluiOPERA” de la CERN (Laboratorul Europeanpentru Fizica Particulelor Elementare) i înurm cu patru ani prin „Proiectul MINOS”din SUA, care au constatat c „neutrinii”(particule elementare f sarcin electric )se deplaseaz cu viteze ceva mai mari decâtcea a luminii, dar fizicienii „ortodoc i” suntfoarte rezerva i, consider c sunt necesarei alte experimente, în alte laboratoare, even-

tual bazate pe alt metod .Mircea Monu

„Neutrosofia” deschide u i noiîn matematic i în fizic

„No iunile Smarandache”sunt foarte apreciate în China

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine14 Anul III, nr. 2(18)/2012

Adrian BOTEZ

Paradoxistul creator al salmilor („P”-ulCelest ocultat!) i vajnic teoretician al traco-zalmoxianismului mioritic, Ion Pachia-Tatomirescu, este un poet „de ras ”. Da,poe ii autentici formeaz o ras terestr apar-te - exist i se manifest altfel i superior,fa de ceilal i locuitori ai planetei Terra.

Spre exemplu, noul volum (din celeaproape 20) de poeme, Elegii din EraArheopterix, dovede te c Poetul î i poatedep i limba, pentru un limbaj care, dac i-aicrede pe unii, este „specializat”: limbajulpoetic. Ei bine, Ion Pachia-Tatomirescu „vor-be te poezie” ca un Mag-Demiurg întru Lo-gos (nu doar în sensul c i „permite” jocuridemiurgice-crea ii-inova ii de Cuvinte - uneleparadoxal-mirabile: „În urm cu câteva se-cunde/ s-a n scut verbul a (se) pe teriza” -cf. A (se) pe teriza) - nu ca „specialist”, cica Homo Poe-ticus (sunt sigur c Ion Pachia-

Lupta Alchimic#a Magului Zalmoxian,cu... Arheopterixul din Om

Tatomirescu face parte din rasa atlanteeni-lor, despre care, cu mare desf tare de Duh,face vorbire p rintele antroposofiei, RudolfSteiner!): adic , „vorbe te poezie” - a cumrespir . Poezia din Cuibarul „Stelei Po-lare”, Poezie Mistic- opotit , din Ou leAndroginice ale Valurilor Temporal-Atem-porale, Emergent-Imerse..., Poezia de subOu le Brâncu iene Palingenetic-Zalmoxiene(„Coloan a Credin ei f Sfâr it”), aleClo tii cu pui de Aur... - spre Laptele-Lu-min , al C ii Drepte-DAO/ „Galaxie” -Poezie ca „Râu al Privighetorii Orfice” (cf.Într-o priveli te cu alt curcubeu). „Sprin-teioara viespe” alecsandrin (cf. Despre onelini te în jocul de-a galaxia...) este tocmaisimbolul palingeneziei tracico-orfice (tinzând,fulger tor, c tre „stadiul Brahman”!), al me-tamorfozei sacre (ba chiar al metanoiei!), prindep irea condi iei umane, spre cea divin :la Alecsandri, „mreana” imers (cu voinmistic !) vrea ( i face eforturi de Duh!) s(se) transgreseze în „viespea” Emergent-Ce-lest , Angelic-Zbur toare (de fapt, în primulrând, vehement - „impulsionant ” spreZBOR...!)! C tre Raiul-Privire Revelatorie (de„Tat -Cer/ Tinere e-f -B trâne e- i-Via -f -de-Moarte”)- Re-Îndumne-zeitoare (cf. Raiul meu cât o sprâncean , câto pleoap ...), de dup Plânsul (lustrant-soteriologic!) din „pe tera-Biseric ”:„Plâng în pântecul-pe ter : /pe tera

sun ca biserica din Vorone ,/ ca zidurilecelui mai pur albastru-de-cer,/ ca ochiiSoarelui-Mo ” (cf. idem). C tre Trupul deAlbin Divin , Fiu/Fiic a Soarelui/Dum-nezeu („ i pictez câte-un univers/ în fie-care hexagon/ al fagurelui-trup” - cf. Înfiecare hexagon al fagurelui-trup...) -Hexagonul-Litera VAU fiind„simbolul Dra-gostei i Num rul Antagonismului i al

Libert ii; Unirea; Munca; S pt mânaCrea iei” (cf. Eliphas Levi, Chei majore iPantaclul lui Solomon).

Ion Pachia-Tatomirescu nu se poate sta-bili existen ial, în cosmos, decât printr-unetern „colocviu poetic” - discutând întrudisput cu toate ale lumii. Evident, într-unvolum de „dispute poetice” care (dac ne-am lua dup titlurile celor 7 p i - 7 zilebiblico-demiurgice, prin care ve nic nemul-umitul demiurg recreeeaz , ve nic, lumea,

ca-ntr-un caleidoscop al infinitelor varianteimaginabile poetic: Ars poetica, Elegiile ele-mentului Aer, Elegiile elementului Ap ,Elegiile elementului Foc, Elegiile elemen-tului Lemn - element strict autohton! -, Ele-giile elementului P mânt, Elegii din EraArheopterix) par a recapitula („elegiac”... -vom vedea, mai jos, de ce...!) cosmosul, învederea unei recrea ii, din noi temelii ma-nolice - Poetul intr în disput demiurgic ,în primul rând, cu... rânduiala-Logos-ul! Cumodul existen ial la care au „retrogradat”(de 20-22 de ani în-coace, mai cu seam !)oamenii - „colegii” s i tere tri. Deveni i„anti-eminescieni/anti-pelasgo-daci”, deciperverti i întru Anti-Patrie/Anti-Logos Divin- nichitst nescienii „oameni-fant ” - „ga-lactici mancur i”, „hiene-vârcolaci” tre-buie anatemiza i, descânta i de/întru... vidulmitic/ vidul de Anti-Logos (adic , nimici iprin propria-le pornire distructiv-demoniac ,întoars împotriv -le, precum bumerangul) -sub condi ia refacerii „ROST-ului”, ca Lo-gos-Limb („gur ” - de rai, ori de iad! - deOm-Hristic, ori de „om-fant ”...! - „Nouacomet str bate vidul/izbindu-se de cerul/Gurii de Rai/ i de cerul gurii noastre/ (...)pentru imperioasa autostrad /a libert ii


43absolute/dintre Yin i Yang” - cf. Cometglon uitoare de vid i de ceruri ale guri-lor...), Logos-semnifica ie, Logos-Direc ie aEvolu iei Spirituale, Logos-Rânduial Sacr -Cosmic (întru re-demiurgie s toas !):„Eminescu i-a v zut adeseori/ pe-acei oa-meni-fant ,/ alc tui i din antimaterie/ (...)Îns , de dou zeci de ani,/ pe ace ti oameni-fant ,/ pe ace ti galactici mancur i, eu îi

d i ca hiene-vârcolaci,/ Sfârtecândexact Luna-Patrie,/ Ce-i Sfânta Limb Pe-lasgo-Dac / una i-aceea i cu Sfânta Lim-

Valah ,/ f întrerupere.../ i tot fîntrerupere, anatemizez/ to i mancur ii dinPatrie,/ înf or to i oamenii-fant / într-alblestemului n vod,/ cu verb înspicat-r s-picat:/ Rosti i-v i rostui i-v ,/ voi, vârco-laci-fant ,/ voi, vârcolaci-mancur i,/ duce-i-v -nvârtindu-v , roindu-v ,/ pe toate-

ncre iturile Genunii, desigur,/ nu înpreajma Daciei mele de Lun Plin :/ nu-mi amenin i Lumina-Patrie,/ c m -nfurii/ i v fac mitul nd ri...!” (cf. Ros-te te-te, vârco-lac...!).

Lumea lui Ion Pachia-Tatomirescu esteuna Pelasgo-Dacic , luând fiin pe Axa(„ enit ”!) a Kogaionului/Cogaionului(„Ce alb e apa asta cereasc , minunoscroit / în rochii albe de mirese, spre-a nin-ge/ în sfânta parte - dinspre Cogaion - aBanatului”- cf. Ninge spre Cogaion...) - olume care a luat fiin din „colocviul” cvasi-amical dintre Vid i... AVID (F rtat-Ne-F rtat)- ini ial, forma existen ial-uman a P rii-Înger al Cunoa terii Divino-Umane Supreme!Vidul, pentru a putea dialoga-„demiurgi”,dimpreun cu Avidul, are nevoie (se „for-malizeaz ”... acceptabil!) de ameliorarea Prin-cipial-Cosmo-Fe-minin -YIN - „DoamnaZân ”...: „ i-am intrat în dialog/ ca s nu

crezi olog.../ i-am adus un scorpion/(ce-i la doamna în po et )/ s -l atârni de-alba- i man et / pe-o ab-sen de buton...!”(cf. Dialogul învid rii de pe malul oximo-ronului).

Din p cate, Vidul s-a implicat demiurgico-social mai mult decât îi permiteau „clauzeletratatului cosmic”, cu Avidul - tentând chiar

corup esen a Avidului, înjosind-o (din-spre Duhul Cunoa terii Divino-Umane!),pân la vulgara... l comie! „Iisus Hristos a

cut Constela ia Lirei:/ cât este «dreptulde autor»,/ domnule Prim-Ministru-al-Coasei...?” (evident c , aici, nu se fac, ne-ap rat, referiri personale, ci categoriale!) -cf. Despre o nelini te a „dreptului de au-tor”... În a a fel încât Starea Angelic-Cu-nosc toare, Poezia, intr sub zodia exaspe-

rii (iar Poetul nu mai poate r mâne, înaceast dezbinare a eonilor - „Poetul de Ser-

viciu al Na iunii Valahe” - cf. Poetul nu emân tarc de vid, printre constela ii... -...adic , Paznicul Copacului Cosmic cu R -cinile R sturnate, Paznicul R cinilor Ce-leste ale Lumii/FIIN RII!), din pricina blo-cajului ei cosmic (o stare de „b ltire” a sinelui,în curs de dezagregare - devenit anti-specu-lar, care nu se mai oglinde te, în propria-iCrea ie!), la nivelul comunic rii purificatoare(ca dinamic isihast-revelatorie a Sinelui, dari a Sinei noiciene): „Ce rost are/ s mai

scrii Poezie/ dac oceanele nu citesc?/ Cerost are/ s mai scrii Poezie/ dac îngeriinu citesc? (...)/ i ce rost are/ s mai scriiPoezie/ dac Ea, Îns i, /nu se mai cite te?”(cf. Ce rost are... dac stelele nu citesc...). Enevoie, „avid ” (în sensul profund gnoseo-logic!), în cosmos i, deci, în Logos - de o„revolu ie” a Duhului, contra l comiei „legeacohortei de omizi/ pe frunze de dud”: „Ba,are rost o nou revolu ie (...) /are rost onou cibernetic / a Verbului/ (...) dac totulînainteaz / dup legea cohortei de omizi/pe frunze de dud” (cf. Ba, are rost...).

Arheopterixul, conform tratatelor, este„pas re fosil , cu caractere intermediare,între reptile i p ri, descoperit în jura-sicul din Germania” - dar, pentru „atlante-anul” Ion Pachia-Tatomirescu, cel cu Verbulcare „calc an / pân ajunge la mar-ginea nins ” (adic , pân la Lumina Alb ,Atotintegratoare cromatico-existen ial, aParadisului Atemporal, deci, Anti-Dinamico-Exterior, intrând în starea isihast-interiorizat :„de unde înainteaz prudent,/ pe parteade argint-viu,/ carosabil , logosabil / iverbosabil / a hârtiei” (cf. Verbul calcan ...) - transgresând, apoi, i colocviul-

disput „logos-abil ”, i viziunea, în T ce-rea Ritmic a Poemului/Logos Unic!), „ar-heopte-rixul” a devenit, din p cate, OMUL- dar ca simbol al C derii în Istorie, al Ha-osului! - iar nu vitruvian simbol al Cosmo-sului/Orânduielii: „Când c ile bisericilor/sunt pline de sânge, Doamne,/ (...) cinevane scrie istoria,/ sunt sigur,/ în Cartea-Haos” - cf. Un psalm în fa a C ii-Haos.Omul este/a devenit ipostaza degradat , pânla reptil , a fostei P ri Angelice! Nu esteexclusiv vina Omului c nu mai este „capo-doper divin ”, ci i a unei mistice catas-trofe, probabil „mu amali-zat ” acolo, în Ce-rurile „Sinei”: „Pentru toate cele scrise denoi/ în Cartea-Haos,/ pentru toate cele zise/împotriva Haosului din sinea mirabil ,/ nutrebuie s vii, Doamne, spre mine,/ cu le-vierul-steag/ în mâna- i dreapt ” (cf. idem).Cu alte cuvinte, „ridicarea-retrezirea” (su-gerat de... „levier”!) Duhului uman trebuie

se fac nu „cu anasâna” divin , nu prininterven ie divin autoritar-cezaric - ci prin

con tientizarea Autenticului Sine, chiar detre Om!

De data aceasta, se trimite (rezonabil!) lareferen i umano-terestro-anti-poetici (ale i,îns , TOT categorial!): „Na ule, de ce Mu-ma-Aerului/ te-ai apucat tocmai ast zi/ s -mi strici s rb toarea pe stil vechi (n.mea:zalmoxiano-hristic!)/ clonând pas reaArheopterix,/ reptilo-zbur toarea aceea,/frumoas ca Nina Cassian/ ce zbura prolet-cultist/ din Casa Scânteii în P durea B -neasa” (cf. Clon ). Pentru c numele Celui

u trebuie pronun at, CU ORICE RISC, înorice ritual de exorcizare-descântare - pentruRestaurarea Cântecului Orfico-Soteriologic!

...Mai este posibil întoarcerea la „ -tatea Lumii”, negarea Genunii (Vidul

Extrapolat-Proliferat-Vinovat), întru Gr dinaHesperidelor, Gr dina cu Mere-A tri-de-Aur? Da, prin Revela ia Logos-ului Divin,prin restaurarea Logos-ului Demiurgico-Divin/Poezia CA FOR DE REARMO-NIZARE/ÎNS TO IRE DE DUH A LU-MII (voiculescian, de jos în sus, de la „mo-runi”, c tre „nori de egrete”: „pot s intruîn somnul real,/ nu-n somnul din imn,/ c cipoemul meu porne te/ pe v ile Genunii ile-albe te/ în toate punctele cardinale alefiin ei,/ mai mult, ori mai pu in pudrat ,/sau fardat cosmic,/ în armoniile gameiceleste-a izvoarelor,/ în sinesteziile/ del-telor fundamen-tale/ cu v tuci de mo-runi,/ cu nori de egrete,/ ori cu tezaure defl ri,/ pentru merele de aur...” (cf. În som-nul real, nu-n somnul din imn...).

Restaurarea Lumii Armonice, a Cosmo-sului-Logos, se face sub semnul „ELEGI-AC”, autosacrificial-hristic, alchimic, al LE-BEDEI („Leb da [hermafrodit ] simbo-lizeaz for a Poetului i a Poeziei” - cf. Vic-tor Magnien - Misterele de la Eleusis; „ce-reasc atotputernicie, element al dragosteii al uniunii” - cf. Novalis, dar i la Goethe:

„Und îns i peste unde,/ Lunec spre loculsfânt”; emblem alchimic a MercuruluiAuto-Sacrificial: centru mistic i unire a con-trariilor - ap -foc -, unde se reg se te va-loarea sa arhetipal de androgin: „ea cântdumnezeie te pentru sine i pentru lume -Divina sibi canit et orbi - pentru c Mercu-rul, h zit mor ii i descompunerii, î itransmite sufletul c tre trupul l untric, ie itdintr-un metal imperfect, inert i descom-pus” - cf. Basil Valentin, Les clefs de laPhilosophie, Ed. Minuit, Paris, 1956, p. 152).Iat de ce cartea „de hârtie” a lui Ion PachiaTatomirescu are apte c i alchimice într-însa - ELEMENTELE fiind cinci (LEMNULeste Crucea Lui Hristos/„Suportul” In-Suportabil al ZBORULUI/ÎMBR ARE


A COSMOSULUI, ÎNTR-O NOU ERFIIN IAL !!!), iar Ars poetica/Duhul PO-ETIC este chiar Duhul Lui Hristos/UNI-TATEA - adic , Cel care reune teELEMEN-TELE disparate - reconstruind, alchimic, Lu-mea-Cosmos ARMONIC!

...Ne oprim cu sugestiile de lectur - aici.Nu am citit, în ultimii ani, o mai conving toarepledoarie pentru Logos-ul Alchimico-Poetic,adic pentru Restaurarea Paradisului, prinPoezie. Numai un Maestru, precum Ion Pa-chia-Tatomirescu ( i nu mul i sunt ca el!),putea crea o astfel de Carte a C ilor. Dar iMAGNUM OPUS.

Alchimie provine din arabul al-kimiyasau al-khimiya, care e compus din articolulal i cuvântul grec khymeia ( ) careînseamn a topi, a lipi, a împreuna - iar Mag-num Opus/Opus Alchemicum con ine AP-TE procedure (se justific , astfel, mathema-tic, structura c ii lui Ion Pachia-Tatomi-rescu!), necesare ob inerii „Mântuirii Du-hului Umano-Divin”, a „Pietrei Filoso-fale” (...sunt patru opera iuni i trei faze:patru opera iuni - putrefac ie, calcinare,distilare, sublimare - i trei faze: solve, co-agula, unitas...).

Sau, cum spunea un Poet-Alchimist alFran ei secolului al XIX-lea, despre aceast„elegiac ” DURERE a FIRII - întru resta-urarea Lumii, prin Iubire-Unire întru DuhARMONIC: „Iubirea-ne isca-va o nouarmonie,/ O nimf , cu durerea-mi unit pevecie...”

...Numai prin Alchimia Poetic , SupreamaRe-Armonizare a Duhului/Logos-ului Lumii,ne poate veni Salvarea/Mântuirea. Nu prinrevolu ii ale glodului uman - i cu atât maipu in prin ceea ce ine de acumularea glo-dului-Prakrti... Numai Tenta ia/NOSTAL-GIA/ELEGIA Meree c tre PURUSHA/SPIRITUL/DUHUL - vindec omenia din om!

i nu ve i afla un „tribun” mai conving -tor, întru demonstrarea acestei teorii, decâtIon Pachia-Tatomirescu - cel despre careînsu i Romulus Vulc nescu afirma: „Com-bate teoria abisal a „spa iului ondula-toriu“ deal-vale a lui Lucian Blaga, înlo-cuind-o cu teoria semantismului sincretica spa iului spiritual zigzagat, creast demunte - abis - creast de munte”.

Da, mereu, din Genune, „Nostalgia Pa-radisului”! - Nostalgia/ELEGIA despre/

tre „CREASTA MUNTELUI AXIAL ALLUMII” - MERU/Vârful Duhului” - SINEADIVIN , ca LOGOS DIVIN - pentru a neelibera de ambiguitatea „arheopterix ”, de„Era Arheopterix”: din „eu”, în „noi” - idin „noi”, în EL.

Diana IACOB SP~TARU(Austria)

Geheim Ich sitze für weit zu lange so mit meinem

Hände und Füßen gefesselt. Ich habe keineChancen, ich bin von Einsamkeit eingefasst.Ja, von Einsamkeit. Du hast sehr gutverstanden. Sie hat mich in ein dickes Netzgefasst, die jetzt meine Knochen verletzt.Vielen sind bereits geknackt. Ich habe keineLust zu erklären. Ich sprach über denKnochenbruch. Wenn du nicht verstehst,frag mich nicht mehr. Ich bin müde und vonGewissenbissen verwirrt. Nein, ich wurdeniemals gebissen. Ach, du bist sounerträglich manchmal. Glaubst du nichtdass ich alleine bin? Nachdem du Wimmervon meiner inneren Seite gehört hast, denkstdu noch dass die Einsamkeit mich nichtstört? Du verstehst mich falsch. Aber dasist nichts Neues. Durch die Wimmerversuche ich so wie die Babys zu sein. Ichversuche wieder zu geboren. Ich versuchemein Stirn zu erfrischen und ich halte sie sehrnah an der Lotusblume. Das ist eine Übung,die ich wiederhole. Hier ist den leisestenPlatz. Ich bin von vielen Kreuzen umgebenund das gibt mir eine maximale Sicherheit.Das Kreuz in jeglicher Form und Größebehütet dich von dem Übel. Ich habe dirgesagt, dass du einer tragen solltest. Wiewo? An deinem Hals. Du kannst das Kreuzauch auf einem Zwirn hängen. Ach, hast dugeglaubt dass du das Kreuz auf deinerRückseite tragen kannst? Du könntest auchdas machen! Aber, pass auf, du kannst deinenVerstand verlieren. Dort sind viele. Wie was?Kreuzen. Nimm die kleinste. DU solltest nureinmal sinnvoll sein. Wusstest du dass dieLotusblumen singen? Diese an der ich michanlehne, ist blau. Hast du bis jetzt keine blaueLotusblume gesehen? Ich versuche meinenLeinen zu benageln. Welche Leinen? Vonmeinem Händen und Füßen. Ich habe dichgewarnt dass ich gefesselt bin. Nein, ich binnicht am See. Ich bin gefangen, aber ich kannnicht sagen wo. Es ist dunkel. Ja, vielleichtist es Abend jetzt. Aber, Schluss mit denErklärungen. Du machst mich müde. Ich weißdass ich dir das gesagt habe. Du solltestdamit übereinstimmen. Das Kreuz schütztmich von mir. Halt deinen Mund! Es istgeheim.

Dans acvatic

prind de unghiiirete pisici de mare,

la dans feline umezite-n rou ,încerc pa i de tango,dar eu sunt Lin,un lin albastru, lin portocaliu.Nu tiu s fiu energic,nu pot s op i cu voi,am zâmbet lin...de Lin...

Litanie

pe gura ta st roi de frunze,ca-ntr-o litanie de sear ....

Nevoia de neprihanire

Gândurile mele stingheriteau f cut t lpi de cear

Cobor în mine,acolo unde oaseleîmi sunt doar trepteVreau sa-L rev d pe Dumnezeu.

Dia

na I

acob

Sp

taru

-D

ans


scut într-o familie de înv tori din co-muna mehedin ean B ci a, în zari tea defoc a câmpiei de pe Piemontul Getic, NicolaeDan Fruntelat (n. 10 octombrie 1946) esteunul dintre jurnali tii i poe ii din sec iuneade aur a literelor române ti de la cump namileniilor al doilea i al treilea.

Începe coala primar în comuna natal ,urmeaz cursurile Liceului Traian din Dro-beta-Turnu Severin, apoi Facultatea de Limbai Literatura Român a Universit ii din Bu-

cure ti.Locuind pe o lam de cu it, cum declara

într-un interviu de acum aproape trei decenii,i-a asumat via a aspr de gazetar profesio-

nist, tr ind, trudind i creând contracrono-metru.

De la începutul anilor ’70 a condus revis-tele Via a Studen easc i Amfiteatru - celemai importante din mediul universitar ro-mânesc -, dup care a fost redactor ef al co-tidianului Scânteia Tineretului, apoi al re-vistei s pt mânale a Uniunii Scriitorilor dinRomânia Luceaf rul, pân în ianuarie 1990.

A debutat editorial în 1977, la Scrisul Ro-mânesc din Craiova, cu volumul de versuriPuterea sunetului, urmat, în caden cvasi-anual , de Noaptea grâului nou (Cartea Ro-mâneasc , 1978), Vara din noi, vara (Emi-nescu, 1979), Inventarul speran ei (Ed. Emi-nescu, 1981), Via a în limba român (Ed.Militar , 1982).

1983 este anul în care intr pe pia cutrei volume de facturi diferite:Tiptil în lumeacopil riei. Poezii pentru copii (Ed. Ion Crean-

), Lumea, ziua i noaptea. Jurnal (Ed. Sport-Turism, Colec ia „Mapamond”), La b trâ-ne e, lupii tineri (Cartea Româneasc ), vo-lum al deplinei i înfloritoarei maturit i liricea lui Nicolae Dan Fruntelat , ca i antologia

zboiul mondial de catifea (Ed. Eminescu,1995).

În prima parte a anului 1990 r mâne, pen-tru prima oar , f loc de munc . P rin ii, în-

tori pensionari, îi asigur , din când încând, dup puterile lor modeste, un simbolic„ajutor de omaj”.

Spre sf itul anului, i se accept colabo-

rile în presa postdecembrist , dup ce zecide oameni pe care îi ajutase îi întorseserspatele. Conduce ziarul Românul (patru ani)i Examene, dup care îmbrac haina de jar a

demnitarului public, devenind secretar destat - ef al Departamentului de Informa iiPublice al Guvernului (1994-1996).

Urmeaz teribila cump din anul 1997,când este operat pe cord, se reface greu, defapt reînvie ca Pas rea Phoenix din propria-i cenu , reînva s zboare în zarea visului,dar i s mearg , cop cel-cop cel, prin pul-berea l crimând a realit ii telurice, apoi re-vine la uneltele de profesionist al scrisului idirector general al postului TVRM - Televi-ziunea România de Mâine, pân acum vreotrei luni când pred stafeta lui Neagu Udroiu.

Turnesol ’89: Jurnalele unui cet eannaiv din raionul Vânju Mare (Ed. Ager, 2002)i Mica Valahie (Ed. Decebal, Drobeta-Tr.

Severin), antologie liric , sunt c ile cele maipercutante care preced volumele din 2011 alelui Nicolae Dan Fruntelat , pe care prestigioa-sa Editur Semne din Bucure ti le pre-zint laCraiova, în cadrul Târgului de carte (itinerant)„Gaudeamus” - februarie/martie 2012.

Este vorba despre Primul proces political noii democra ii. Diversiunea „Albumul”i p pu arii ei (112 p.), respectiv, Vara C p-

unului (350 p.), carte pe a c rei banderolscrie: Via a sub dou dictaturi.

Fiecare dintre aceste volume au ca editorpe Mircea Croitoru, copertele fiind realizatede artistul plastic Mircia Dumitrescu, iar teh-noredactarea de Adrian Stanciu.

Despre Diversiunea „Albumul”…, auto-rul însu i scrie: „Acest album (n.n. Eterna ifascinanta ROMÂNIE) a fost comentat co-pios pe nev zute, pe neve, cum zic pocheri tii:El era o fantom . Dar când a intrat în caselemarilor demnitari români, în toate institu iilede pres , tip ritur de lux cu câteva sute deplan e color, cu imaginile unei ri desprecare în lume nu se mai tia aproape nimic, te-ai fi a teptat ca totul s se schimbe. N-a fost

a. Diversiunea a continuat glorios, au zor-it c tu e, s-au pl tit poli e, s-au pus în

cump vie i. Aceast carte este o poveste.Citi i-o ca atare...”

Nicolae Dan Fruntelat l mure te - cuargumente forte, într-un stil alert, aproapecinematografic - povestea albumului care aprodus, în urma unei comenzi oficiale, atâteavaluri în pres , în care el a fost incriminat,chemat la I. G.P. i la procuratur , de i rolul

u se rezumase la a viza din punct de vedereartistic i tehnic calitatea hârtiei i a iconogra-fiei, precum i de a stabili repartizarea pe rii limbi a monumentalei lucr ri imprimate nu

din bani publici, cum era acuzat, ci din spon-sorizarea unei b nci ce nu mai prididea în a-i construi sedii noi, îmbr cate în marmur

neagr . re inem c difuzarea exemplarelor de

protocol a înregistrat atitudini diferite. Dacpre edintele rii din acea vreme, Emil Cons-tantinescu, i apropia ii s i au acceptat exem-plarele trimise, serviciile Pre edin iei au re-fuzat 500 de exemplare, MAE a refuzat 1.000,iar Centrul Interna ional de Conferin e - 500de exemplare.

Aceste detalii sunt cuprinse în scrisoareaexpediat de partenerul francez, Costea, care

Dan LUPESCU

Nicolae Dan Fruntelat#,\ntre diversiune [i realitate


mai men iona: „Cartea a fost editat pânacum în 37.500 exemplare în opt limbi, conformcontractului. A fost livrat în România, con-form contractului, la 25 de puncte de livrare,în opt limbi de fiecare dat , în totalitate 10.035exemplare. Cartea este în curs de distribuireconform strategiei de distribuire vizat , fiindde precizat c înc de acum aceast distribu-ire a ajuns la reprezentan i oficiali din 84 ri.”

Citi i, dragi prieteni, Diversiunea „Albu-mul”… i ve i vedea m tile hidoase ale p -pu arilor care decid asupra dreptului nostrula libertate i via .

bovim, în cele ce urmeaz , asupra vo-lumului Vara C pc unului. De re inut c , înmitologia popular , c pc unul e un monstruantropofag având dou capete: unul de om,altul de câine.

În cazul de fa , capul de om ar putea fi alpl madei de hum Nicolae Dan Fruntelat ,care se autodevor , dar i rena te sub presi-unea amintirilor, iar cel de câine - al jurna-listului, inând cont c presa a fost definitdrept câinele de paz al democra iei, de i tin-de s decad la stadiul de câine de companie...

Printr-o autoironie juc , autorul i-acreat, din C pc un, un alter-ego, în pragulvârstei a III-a, din perspectiva c ruia î i rân-duie te copil ria, adolescen a, anii maturit iii cu care dialogheaz ori de câte ori resimte

nevoia. Putea s -l numeasc , la fel de bine,Balaur sau Dragon, îns n-ar fi avut, parc ,rezonan a tenebroas a dublei vocale dinC pc un (cap de câine).

Înl untrul i înafara lui Nicolae Dan Frun-telat , C pc unul poate fi, alternativ, luminai umbra autorului, corpul s u teluric i cel

cosmic, Zmeul zmeilor, cu care se ia mereu latrânt , de luni pân duminic , s pt mân de

pt mân , f niciun r gaz.i acum s de ert m traista cu pove ti...

...De la Bulze ti la Craiova mergi cale devreo 25-26 km. În iruite ca m rgelele pe asunt satele comunei natale a lui Marin So-rescu, ale c ror uli e însumeaz tot vreo 25-26 km. Ca distan , a c tori pân la Craiovae ca i cum ai h dui prin toate satele acelea.Doar c te învârte ti în acela i cerc. Ca înodaia propriei vie i...

De la B ci a, comun eas de pePiemontul Getic din jude ul Mehedin i, unde

zu lumina zilei pruncul - bulg re de soare -Nicolae Dan Fruntelat , de la B ci a pânîn inima Bucure tiului, a Europei ori a lumiilumilor luminate sunt tot vreo 25-26 km. Sau,poate, de zece, de o sut , de 700 de ori maimult.

Ce conteaz , Jean boxeaz - ar zice undistih de limes urban, adic de lume de lamargine, de mahala, cu arome, în vis, de hal-

va... i de cu it înfipt în inima Lunii ca o limbde câine (vorba legendarului F nu Neagu),ori în pântecele m rii - pe ale c rei esplanadeNicolae Dan Fruntelat a auzit oftatul acestuianimal uria , zbaterea lui de noapte i torsulpar iv de zi.

În irate ca m rgelele pe a sunt sateledin Bulze ti i tot a a, în irate pe a a ve nicieicopilului de înv tori din B ci a, ajuns b -iat mare în Bucure ti, profesor i jurnalistadev rat, redactor ef la Amfiteatru i Via aStuden easc - unde s-au colit, prin anii’75, alde Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu,Sorin Ro ca St nescu, Octavian tireanu imul i al ii -, ...tot a a în iruite sunt a chiiledin cartea Vara C pc unului.

Stârnit , în aparen , de un bulversantmotto-îndemn din Ion D. Sîrbu: „Ca s numori f urm , trebuie s i poveste ti, me-reu i mereu, na terea, p rin ii, copil ria,tot, tot, tot...” -, cartea este provocat înrealitate de lungul tunel vertical, între zeniti nadir, al vie ii unui Om între oameni: Ni-

colae Dan Fruntelat , care dialogheaz cusine însu i, în ipostazele vârstelor succesive,de la copil la... C pc un, c utându- i neostoitobâr iile, redefinindu- i identitatea, setea,foamea de sine, de timpul ne rmurit, timpul

de timp, clipele de aur ale anilor dintâi,de la B ci a.

Alter ego, alter-ego-uri, oglinzi paralele,chipuri, cioburi de chipuri fulgerate de timp,frânturele de via , holograme din care sereconstituie rotundul, armonia, sfera celesta unei vie i, a inimii de om pus în contactdirect cu aerul anului 1997, când a traversatde ertul îndoielii, în opera ia pe cord deschis

cut de vestitul chirurg Radu Deac, la Insti-tutul Inimii din Târgu Mure , unicul din a-

ceast parte a Europei, pe care asasinii Româ-niei voiau s -l lichideze pentru a acceleratergerea neamului românesc de pe vatra sa

de-o vârst cu lumina, unde nu am venit adu ide vânt, ci suntem dintotdeauna.

Pl cerea irepresibil de a povesti, de aretr i în poveste cele mai vii segmente devârste, h lci sângerânde de istorie tr it esteevident de la un cap t la altul al c ii, desprecare Nicolae Dan Fruntelat se face a nu tice reprezint ca gen literar: jurnal, reportaj,poem.

Vara C pc unului constituie oglinda re-trovizoare a unei vie i de om, a a cum a fost,

a cum este, jurnalul unui posibil roman,nu de tip balzacian (în care romancierul om-niscient relateaz totul la persoana a III-aplural), ci de tip André Gide (narat la persoa-na I singular, romancierul fiind protagonistulori unul dintre personajele importante).

Este cartea unui posibil roman care sescrie sub ochii no tri, pe care cititorul îl scrieinstantaneu împreun cu ...C pc unul - tar-tor al pove tilor dintr-un Decameron abiaconturat, din Hanul Ancu ei ori, mai degra-

, din mitul oriental al eherezadei: Poves-te te sau vei muri, mit contaminat cu acela albasmului românesc despre Pas rea care tescoate pe t râmul cel lalt, dar î i cere câteo bucat din tine ca s poat zbura.

La p. 80, autorul se confeseaz : „C pc -unul este acela care, de fapt, trebuie s dea,

i sfâ ie via a, trupul, memoria i s ledea unei p ri eterne. Spune Ion Barbu:Sfânt trup i hran sie i/ hagi rupea din el.Asta e soarta i petrecerea prin lume a c pc -unului” - pentru a continua pe ton de rug ismerenie: „D -mi, Doamne, mai multe po-ve ti, mai multe frumuse i, mai multe iubiri,

pot tr i mai mult, s pot zbura mai mult !”.Spiritul meridional, solar al lui Nicolae

Dan Fruntelat , temperamentul de oltean -adic de gascon al României -, spiritul panduri speculativ, umorul fin, luminos, ironia iute

ca un plesnet de bici, deschizând flori rubiniiîn carnea fraged a realit ii, asigur o auraparte c ii Vara pc unului, un halou depalpit suculent, generos, doldora de întâm-pl ri, gâlgâind de tâlcuri, de bucurii, triste i idureri, dar mai ales de o tainic speran ctotu i, totu i lumea noastr nu va amurgi detot, nu va sc ta definitiv în bezna neantului.

Iat , f alte comentarii, o nuvel com-primat în trei pagini (pp. 24-27): Vineri:Crim la lumina zilei; poemul Sâmb :Popor de fân; microromanul în ase paginiMiercuri: Povestea grâului nou; testamen-tarul Cine m ur te? (p. 62) sau inscrip iaîn azur din tableta Vineri: Fra ii mei (p. 82-85) - inspirat de Tudor Gheorghe, Mitru F r-ca (care le-a cântat, din fabulosul s u tara-


got, minerilor din Petro ani, la ora 4 dimi-nea a, adic la ie irea acestora din ut) Ovi-diu Lipan nd ric , Ghi Turda, MarianNistor, Benone Sinulescu, Georgel Nuc , Cor-nel Constantiniu, dup care autorul noteaz :

„Da, c pc unule, s-ar putea s ui i câteceva, dar nu e mai pu in adev rat c sângeleacestor amintiri pulseaz în venele tale i î iîncarc zilele i nop ile. Unde i-a trimite peto i prietenii mei? În cercul de aur al amintirii.Pe urm , a lua acest cerc i l-a d rui împ -ratului vie ii mele, C pc unul, care m-a tr iti m tr ie te, dincolo de orice întâmplare,

de orice uitare”.Vrând, parc , s ne lase un moment de

respiro, un r gaz de a cugeta, în plan secund,asupra celor aglutinate în primul sfert al vo-lumului, autorul ne invit , pe nesim ite, în

râmuri cu str luciri exotice.Urmeaz un scurt preambul - Dou s p-

mâni în vis: Lumea în care am fost, în carenoteaz electrizant... „Aceste amintiri vin dinalte c i, dar mai ales din foamea cea mare a

pc unului care cere pove ti, cere drumuri,cere sângele nebun al unor clipe care s-au dus.”

Capitolele „c toriilor pure” („reale pânla senza ie fizic , pân la gustul aerului, pânla mirosurile de fructe, de iarb , de ora e”)sunt extrem de captivante: 1. ÎN CEEA CEPRIVE TE AMERICA - I. Welcome (poemde expresivitate admirabil , din care decup mversurile... „se f cu/ sear adev rat , de au-zeam/ osiile oceanului trosnind”), II. Ce faceun turist la New York, III. Clarksburg, întreweekend i business, IV. ara ierbii albastre,VI. Bani negri pentru zile albe sau un sa-lariu pentru fiecare, VII. O afacere numitwhisky i alta numit coca-cola, VIII. Dingunoi se-ntrupeaz averea, IX. ase stea-guri deasupra Georgiei, X. A p stra „stan-dardul”, XI. Via a la peste dou secole, XII.24 de ore la Washington D. C., XIII. Moarteaîn pia a de flori, XIV. Agamemnon for us(totalizând 28 p.), 2. DRUMUL DAMAS-CULUI (8 p.), 3. MEXICUL, R SCRUCEALUMILOR (9½ p.), 4. FOTBALUL - SÂN-GELE NEBUN AL COPIL RIEI (10 p.), 5.BRAZILIA, O C TORIE ÎN MIRACOL (4¼p.), 6. IARN LA OCEANUL INDIAN (11½p.) - în total 72 pagini.

Travers m înfiora i dou foarte scurte ca-pitole (Luni: Liberi în acvariu, Mar i: A iubila Floren a), dup care plonj m, pe parcursulurm toarelor 35 p., într-o „period atât deciudat , când sim i c ai tr it sub o magie(neagr , alb , cine tie) ori sub intoxicare to-tal ”: capitolul Iarna i democra ia în al-vari, timp comprimat, între 22 decembrie 1989- 20 februarie 1990, transcris din „caietul ierniiinterzise, jurnalul firului de plumb” care i-a

retezat lui Nicolae Dan Fruntelat 20 de anide via „ i de munc oarb ”.

Capitolul este prelungit, doar din sp rturide clipe i mozaic de tr iri înfrigurate, pânla 1 noiembrie 1994, când N. D. F. a acceptat

devin func ionar de stat.Din nou un fulgurant moment de respiro:

Scrisori unor prieteni care nu tiu (DanPetrescu, Gic Machidonu), continuate deunele dintre cele mai cumplite - prin adev -rurile eviden iate - capitole: CIORAN CELSINGUR („O Românie viitoare care n-a în-

at nimic din «cazul» rusesc, nu poate fidecât o construc ie fictiv ”), Mar i: Mistre-ul orb, Miercuri: i mai tragic, pilo ii orbi

- secven e din comentariul tân rului MirceaEliade, publicat în ziarul Vremea din 1937:„Într-una din cele mai tragice, mai furtunoasei mai primejdioase epoci pe care le-a cu-

noscut încercata Europ -, luntrea statuluinostru este condus de ni te pilo i orbi (...)Nici nu mai g se ti cuvinte de revolt . Critica,insulta, amenin area - toate acestea sunt za-darnice. Oamenii ace tia sunt invalizi: nu mai

d, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul depetenie al elitelor politice, instinctul statal

s-a stins.”Fior liric i dramatic profund transmit ca-

pitolele Casele mele, Prieteni dintr-o stea,ca i ultimele, dedicate Bucure tiului, iubitchiar i atunci când e privit cu ochi critic. În-tre ele, cutremur toare, pe alocuri oripilant ,Lumea magicienilor, apoi înc un intermezzo:Un fado pentru inima mea.

Urmeaz ocantul Pa aport pentru man-kur i, pornind de la magistrala carte O zi mailung decât veacul, scris de Cinghiz Aitma-tov - prin ul chirghiz, cunoscut de autor într-o toamn , la Moscova -, dup care trece laun alt prozator divin, albanezul Ismail Kadarei la cartea acestuia Slujba la Palatul Vi-

selor, o uria metafor despre imperiul caredispune de un minister ce colecteaz i inter-preteaz visele tuturor supu ilor, controlândastfel con tiin a, spaimele i speran ele, tre-cutul, prezentul i viitorul.

Translând de la legenda teribil a man-kur ilor - c rora li se tergea memoria printr-o procedur extrem de dureroas -, legendde la care poate începe via a noastr , i isto-ria noastr , i tragedia noastr , la mankurti-zarea prin controlul viselor, Nicolae DanFruntelat trage un puternic semnal de a-larm , precizând: „Iat , se poate i mai mult:

-i extragi omului visele i amintirile i s lefolose ti împotriva lui”.

Din stroboscopicul Joi: Glorie ie, cu-vânt nemernic (pp. 230-233), cit m: „Apoi

delirez cuvinte vechi dintr-un dic ionarde arhaisme i regionalisme: avaiet, azap,baibafir, b snar, berbecar, bihunc , boc -ne , buhundar, cameni , chifar, dumesnic,

gavanos, goan , igre , lucoare. A a-i csun ca o limb str in ? Nu v-a i gândit cele înseamn : dare în ara Româneasc , mi-li ian, otoman, fir de aur, cioban de berbeci,tr sur u oar cu un cal, pr jitur -neasc , c delni , cuptor, domestic, bor-can, boab de fasole, l utar, str lucire. (...)Într-o limb cum e limba român , supl i re-gal ca o trestie, au loc toate. Cu condi ia sle tim i s le vorbim cinstit, s ne ferim de

turi i de împrumuturi analfabete chiarîn limba de origine. Lucrurile nu sunt beton,via a nu e cool, prietenii mei! Nu v dau lec ii,întotdeauna voi ti i mai bine, dar, v rog, vimplor, dac v-a i n scut în limba român in-a i citit nimic din Sadoveanu, n-a i citit nimicdin Eminescu, din Blaga, din Arghezi, dinNichita St nescu, o s plâng inima în minede mila voastr , de neputin a voastr . Chiartrebuie s ne batem joc de tot ce suntem itot ceea ce am fi avut dreptul s fim? E camtrist, începe acest mileniu i strig spre inimavoastr :

Eu nu pot spune: Noapte bun , RomâniaOriunde te-ai aflaPentru c tu nu te mai afli nic ieriDecât, poate, în inima meaÎntr-o stare de veghe chircitÎntr-o stare de fric

teptând judec i i sentin eara mea veche i mic

Vândut mereu, r stignit mereuPe cruce, pe stea, pe vecieOs în gâtul balenelor lumiiMomeal vieE noapte prelung în EstZi n-a fost aproape niciodatSunt vinovat c m-am n scut aiciVinova i i voi, mam i tatEu nu pot spune: Noapte bun , RomâniaOriunde te-ai aflaPentru c tu nu te afli nic ieriDecât, poate, în inima mea.”

În atât de tensionatele pagini ale reme-mor rii Mar i: Bolnav de drumuri (pp. 240-243), amintirea începe ca un exerci iu de res-pirare i de voin :

„Repet dup mine: Severin, imian, Ro-gova, Hinova, Vânju Mare, Corl el, Alm -jel, Dobra, B ci a. Drumul meu spre casi drumul meu de acas , o ie ire în lume ca

un cu it pe care îl tragi violent din ran . L-amcut de obicei cu o ma in veche, un auto-

buz obosit care se leag pe drumul de p -mânt precum o ra le easc . Nu ti i ce e ra-a le easc ? O ra mai mare de curte, muti lene . Rata se numea acel autobuz, el

pleca din B ci a diminea a în zori, pe lapatru, lume g tit de ora , cu paporni e mariîn mâini, acolo erau p ri, brânz , ou ... (...)Copilul urma s fie aruncat în apa rece a vie ii,


sat singur i pustiu, l sat s se bat cu totce era necunoscut” i se încheie cu un strig tabia domolit, ca o umbr de bocet nerostit,nem rturisit:

(…) m robeam cuvintelor tr pai m-au dus în toamn ca pe-o marf m vând -n marele ora .Doamne, dac a mai putea s mai fac o

dat drumul acela cu autobuzul vechi i pr -fuit, Rata, pân la ora i mai ales de la oraînapoi în satul meu care aproape c nu maiexist , atins de aripa mor ii tuturor oamenilorpe care i-am cunoscut! Ciudat sentiment, s -i fie dor pân în r runchi de ceva i în acela i

timp s nu vrei s -l mai vezi pentru c i-arni toate amintirile!”.

La paginile 246-249, Nicolae Dan Frun-telat rezum cartea foarte pu in cunoscutIstoria politic i social a principatelordun rene, publicat de Elias Regnault, re-prezentantul diplomatic al Fran ei la Bucu-re ti, în 1855, o extraordinar privire asupralumii române ti de atunci, cu idei care au fost,sunt i vor fi valabile pentru destinul nostruistoric.

„Pe aici - scrie diplomatul francez - autrecut toate invaziile mari: Attila, GinghisHan, Timurlenk, Baiazid, Mahomed al II-lea,Suvorov, Campania ruseasc din 1806, ocu-pa ia ruseasc dintre 1828-1834, revenirea în1848 i invazia ru ilor din 1853.”

Autorului îi sun puternic, în urechi, gla-sul de siren al emisarului Rusiei în ara Ro-mâneasc , colonelul Germano, care i se adre-sa mitropolitului Arge ului: „Frate, de ce nuv-a i arunca în bra ele Rusiei? (...) Rusia vrea

v salveze, ea vrea s fie mama voastr iva fi chiar f voia voastr !”

Concluzia fascinantei c i a lui EliasRegnault - gloseaz Nicolae Dan Fruntelat- poate fi un permanent prilej de medita ie.Pentru ca Occidentul s opreasc invazia ru-seasc - subliniaz diplomatul din Fran a -exist o singur ans :

„Unirea într-un singur imperiu a tuturorromânilor, de la Nistru pân la Tisa, de lafrontiera Gali iei pân la malurile Dun rii,cuprinzând deci Basarabia, Bucovina, Mol-dova, Valahia, Transilvania i Banatul Timi-oarei. În pofida fr mânt rilor seculare, toate

aceste ri au p strat unitatea de limb , uni-tatea de moravuri i de sentimente, ele aspirtoate la unitatea politic .”

Elias Regnault trage o concluzie limpedei ferm : cei zece milioane de români - din

acea vreme, de pe un teritoriu care ar puteaor hr ni 40.000.000 de oameni - „ar accepta

cu mândrie misiunea de a se opune slavis-mului din nord.”

Printre cele mai extinse capitole din Vara

pc unului, ale c rei secven e sunt supra-titrate pe zile, are aproape 15 pagini (263-278). Se intituleaz Vineri, sâmb , dumi-nic , luni, mar i: Biblia neagr a poporuluiroman. Sintetizeaz tratatul de 700 de paginiFere te-m , Doamne, de prieteni - r zboiulclandestin al blocului sovietic cu România,este scris de un mare istoric i universitarAmerican: Larry Watts, tradus în române teanul trecut. Teza major a c ii: În istoria ei,România a fost mereu singur , cu spatelela zid. F a intra în detalii, cit m finalulcomentariului lui Nicolae Dan Fruntelat :

„Mi-e team c legenda neagr continu .Ea va înceta s mai lucreze, probabil, atuncicând vom fi împ i în comitate mici i fputere (n.n. regiuni transfrontaliere), cândnu ni se va mai auzi limba, când majoritateadintre noi vor fi plecat, ca trarii, prin lumedup o bucat de pâine... Vi se pare o viziuneprea neagr ? Citi i din scoar -n scoar car-tea lui Larry Watts...”

Urmeaz un intermezzo luminos, pentrudesc rcarea supratensiunii acumulate -Miercuri: Vinul de fiecare zi, dup care ten-siunea cre te din nou, în Joi: România -

ara di jac” (adic de jaf, de jefuit, sintagmdintr-o veche cronic str in ), vibranta Mier-curi: Scrisoare c tre doctorii mei, profe-sorul Leonida Gherasim din Bucure ti (marediagnostician, necru tor: „Dac mai fumezi,nu trebuie s mai iei medicamente, dai baniidegeaba. Dar ai o ans , moartea subit ,poate mori în somn i nu tii nimic”) i pro-fesorul chirurg Radu Deac, Dumnezeul dinTârgu Mure , care a îndr znit s -i fac luiNicolae Dan Fruntelat o opera ie pe careal i chirurgi i-au refuzat-o. Dup opera ie,acesta a scris un poem pe care i l-a dedicat:

CinevaCinevaa privit în inima meade carne, de pas re-mpu catde ceas nebun, de aer viuCineva mi-a strigat:Norocosule, am ajunscând înc nu era târziuCineva m-a purtatîn spate prin apele moarteAcum e tat l meui st lâng Dumnezeu

Nu pot s spun mai departe…În capitolul cu titlu u or derutant Aven-

turi la Marea Neagr , N. D. F. sintetizeazviziunile lui Gheorghe Br tianu, tefan celMare (care a anticipat cu 400 de ani c viitorulprincipatelor române este legat de viitorulPontului Euxin), Vasile Pârvan, apoi punctea-

decisiv: „În aceast lume atât de specialprin combina ia de civiliza ii i caracteristici(...), Marea Neagr a fost i va r mâne o pe-cete de stabilitate, chiar de etern. Aceast

plac turnant a comer ului interna ional (...)a fost i ar trebui s r mân un mare atu pecare România îl poate juca în partida geo-politicii mondiale”, pentru a conchide ire-fragabil: „...orice conduc tor adev rat al Ro-mâniei ar trebui s fie, simbolic vorbind, unvoievod al M rii Negre. Cu condi ia ca el,politicianul (n.n. mai bine-zis b rbatul destat), s pun mâna s citeasc , s înve e, str iasc istoria românilor i a teritoriilor lo-cuite de ei. Politica nu mai trebuie s fie oform de analfabetism, de aculturalism”.

Capitolul De la dictatura proletariatuluila dictatura lumpenburgheziei este încheiatprin citarea gânditorilor chinezi, care afirm

: „Un imperiu pe cale de distrugere i depieire se poate recunoa te dup urm toarelesemne: are prea multe legi; aceste legi se batcap în cap; aceste capete sunt f cute f decap; iar Capul nu face decât s dea legi princare s fie ap rat capul de prea multele legicare se bat cap în cap”.

Într-o alt s pt mân , de luni pân vineri,autorul ne ofer succesiv, de cinci ori, câteun Recurs la metafor : coal cât Mun iiMehedin ilor (elogiu al Liceului „Traian”),Podul lui Dumnezeu (de la Ponoare), Corbiide piatr sau refuzul istoriei („muzeu f cutde Dumnezeu românilor, unde istoria se a azde acum zece mii de ani”, patria Corvinilor,str mo i ai lui Iancu de Hunedoara i MateiCorvin), Lacrimile brazilor (chihlimbarul dinMun ii Buz ului), toria pe Lun (t râ-mul vulcanilor noroio i, semn c în subteransunt imense z minte de petrol).

Într-o caden accelerat se succed ca-pitolele dinspre finalul c ii, în care N. D. F.

bici de foc amintirilor, de parc i-ar fi team nu a m rturisit destule despre spiritul lo-

cului s u de na tere, despre oamenii cu aleror destine s-a ciocnit soarta sa, mode-

lându-se reciproc în lumina iubirii fa defamilie, neam i ar .

Le numim, f a le mai rezuma: Adev ruli numai adev rul, Discurs despre r cini

(„S m scuza i c m trag din neam de pan-duri, i dup tat , i dup mam , dar sta eadev rul gol-golu i el se poate proba dinstudii istorice, dar i din literatura despreepoca lui Tudor” - p. 314; „Voi nu trebuie scere i nimic. Voi sunte i apostolii neamului itrebuie s merge i unde e nevoie de voi” - îisf tuie te directorul colii normale pe tineriiînv tori din regat ce urmau s plece în Ba-sarabia - p. 316), Prietenul meu Nea Gheor-ghe (Dindere, „olteanul din Brani tea Mehe-din iului, om cu destin de film american”),

torie împrejurul camerei mele, Gr -nicerul disper rii (Nicolae Dabija), Adev -rata stâng româneasc , S nu ui i garaLugovaia.


Penultimul capitol - Mar i: Bucure ti,dragoste i ur - acoper 12 pagini i jum -tate. Ar merita s îl cit m integral, ca pe multealtele. Din considerente de spa iu nu o facem.

Cartea se încheie în zi de Duminic : Înloc de Bun ziua: „M-a obosit mult de totaceast alergare prin via a mea. A meritat, nutiu, s -mi spune i voi?! tiu doar c i-am

dat c pc unului toat puterea mea. (...) imai tiu un lucru: c nu mi-e ru ine, dar diloc,diloc, diloc, diloc (a a cum zice o hor mol-doveneasc ) de tot ce am tr it, de tot ce amiubit, de tot ce am gre it, de tot ce am reu it.Nu eu am ales s tr iesc a a, c lare pe doudictaturi - cea comunist , uneori fanatic - icea a democra iei - uneori oarb . Eu m-am

sat tr it. Atât...”i astfel ne lumin m, la final de carte: C p-

unul e timpul, care ne tr ie te, ne mistuiei, poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne i

mântuie te. Iar cum timpul nu exist decât înraport cu eu, fiecare este, pentru sine, pro-priul C pc un. Propriul judec tor...

Volumul lui Nicolae Dan Fruntelat , Varapc unului, constituie - aidoma excelenteii de poezie Hanibal, scris de Eugen Je-

beleanu în urm cu vreo 40 de ani - o medita iegrav , r scolitoare i totu i luminoas , plinde speran asupra Timpului, o medita ieasupra istoriei i a condi iei umane la r s-pântii de istorii învolburate, în care violen ele,agresiunile de tot felul, crimele, r zboaielepsihologice, meteorologice, financiare î i facde cap.

Cartea aceasta ne duce cu gândul, tot-odat , la Timpul tr irii, timpul rturisirii,jurnalul parizian al lui Eugen Simion, care nucuprindea, din fericire, dramatica experiena unei opera ii pe cord i nici dou stagii deomaj.

Inima pandurului Nicolae Dan Fruntelate mare, luminoas ca tor a lui Danko, estetare omenoas , cald , fierbinte ca pâinea deaur, dreas cu platagele, abia scoas din est,i - întremat cu resveratrolul din dou pahare

de zaib r zilnic, ro ioar de D buleni, caber-net de Segarcea sau de Vânju Mare-Opri or- îi va d rui autorului puterea de a ne oferi,peste zece ani, Toamna C pc unului, apoi,peste înc zece: Iarna Patriarhului.

Frenezia cu care Nicolae Dan Fruntelattr ie te evenimentele are vibra ie magic ifor t duitoare, care descind parc dinlumea prozei indimenticabile a lui Gala Ga-laction, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, Ga-briel Garcia Marquez (Un veac de singur -tate) i îndeosebi din memorabilul romanAbaddon Exterminatorul de Ernesto Sa-bato, despre tragedia Argentinei din dece-niile al aptelea, al optulea din secolul trecut,pe care o repet acum România.

CONSILIUL JUDE EAN SUCEAVA,PRIM RIA COMUNEI VAMA,ASOCIA IA TURISTIC VAMA,CASA DE CULTUR VAMA,P.F.I.M.M. SUCEAVA,MUZEUL OULUI VAMA - BUCOVINA,CENACLUL LITERAR „Nectarie” Vama,ACADEMIA LIBER „P storel” Ia i,GRUPUL DE FIRME PIETA Ia i, UNIUNEAEPIGRAMI TILOR din România,organizeaz :

FESTIVALUL INTERNA IONAL DESATIR I UMOR:

UMOR F FRONTIERE ÎN ARADE SUS

TEMA CONCURSULUI: COMIA

LOCUL DE DESF URARE AFESTIVALULUI:VAMA - BUCOVINA

PERIOADA: 6 - 8 IULIE 2012

SEC IUNILE FESTIVALULUI

I. CONCURS DE EPIGRAME:(Dou epigrame la tema dat i treiepigrame pe o tem aleas de concurent)II.CONCURS DE POEZIE UMORISTIC(O poezie la tema dat i dou pe o temaleas de concurent)III. CONCURS DE PROZ SCURTUMORISTIC (Proz max. patru pagini A4cu liter Times New Roman 14 la un rând)pe tema dat i o proz (acelea i condi ii)pe o tem aleas de concurentIV.CONCURS DE CARICATURI, DESENUMORISTIC (O lucrare la tem i alte treipe teme alese de concuren i)

NOT : Lucr rile se vor trimite pân la15.05.2012, în plic închis, cu motto i cudatele de identificare secretizate, peadresa: Dr. COTLARCIUC SORINstr. Nicolae Grigorescu nr. 24cod 727590, comuna VAMA,jud. SUCEAVA

FESTIVALUL INTERNA}IONALDE SATIR~ {I UMOR -

VAMA 2012

Informa ii suplimentare se pot ob inesunând la numerele de telefon:074602171507470708800740540276.

Lucr rile trimise nu se restituie i nici nusunt supuse unor eventuale dezbateriulterioare premierii.Cele mai bune lucr ri, premiate sau nu, sevor publica în num rul urm tor al revistei:SURÂSUL BUCOVINEI.

Se vor acorda premii la fiecare sec iune înparte.La concurs pot participa creatori deliteratur satirico-umoristic i caricaturde pretutindeni, cu excep ia celor dinSuceava i Ia i. Invita ii i laurea iiconcursurilor vor fi anun i în timp util,organizatorii asigurând masa i cazarea pedurata desf ur rii manifest rilor.Transportul va fi asigurat de participan i.

Directorul festivalului:dr. Sorin COTLARCIUC

Coordonatorul festivalului:Ec. Aurelia BADALE

Secretar:Ing. C lina OR IVSCHI


Marian P~TRA{CU

...Era în ultima decad a luniiaugust 1917. Trupele române desub comanda generalului V ito-ianu erau în pozi ie de ap rarepe aliniamentul Cire oaia-R chi-toasa-Târgu-Ocna. Pozi iile lortocmai fuseser inspectate de

tre generalii Alexandru Ave-rescu i Eremia Grigorescu. Erao zi cald , solda ilor li se permise-ser câteva momente de relaxare,mul i f ceau baie în Trotu . Ge-neralii i mai mul i ofi eri st teaula numai câ iva metri distan depostul de mitralier în care r -

sese Chircu . Tocmai c zusela datorie sublocotenentul Eca-terina Teodoroiu i discutau pemarginea acestui eveniment tra-gic. În fa , pe dealul Cire oaia,erau în pozi ie de ap rare for eleinamice. Deodat , Chircu a auzitun uierat prelung, ascu it, de o-buz lansat de nem i dinspre dea-lul de peste Trotu . Înainte de aîncepe s trag cu mitraliera,Chircu apuc s strige c tre gru-pul de superiori din spatele lui:

- La p mânt, domnilor ge-nerali!

De fiecare dat când ajungeaaici, Chircu se oprea din poves-tit i, dup câteva clipe, zâmbindmechere te pe sub must i,

spunea:- B , nepoate, a fost pentru

prima î ultima dat când ni teghenerali au executat un ordindat de mine!...

Timp de câteva minute, mi-traliera lui Chircu a fost singuracare a r spuns atacului inamic.Chircu a tras cu ea pân i-a în-ro it eava. Între timp, s-a târâtpân la el colonelul Macri pentrua-l ajuta, iar restul trupei s-a re-pliat cu pierderi grele i a început

riposteze. Aici, Chircu se în-crunta i- i frângea mâinile înpoal i, dup câteva clipe în careprivea în gol, continua s poves-teasc :

- A fost un m cel nemaipo-menit, apele Troto uli erau ro îde sângele solda îlor no tri...

Atacul surprinz tor al inami-cului a încetat la fel de repedecum începuse. Grupul de gene-rali i ofi eri, precum i mitraliorulcare-i ap rase viteje te, s-au tre-zit îngropa i în p mânt, dar teferi;doar Chircu a fost r nit u or lacoapsa i bra ul drept. S-a re-

cut repede, iar mai târziu a fostdecorat cu medaliile „Virtutea Mi-litar ” i „B rb ie i Credin ”chiar de c tre generalul EremiaGrigorescu, fiind înaintat i lagradul de caporal. La ceremonie,înainte de a-i prinde medaliile înpiept, generalul l-a întrebat:

- Caporal P tra cu, ia spune-mi, câ i nem i ai împu cat?

- S tr ’, domnule gheneral,nu tiu, nu i-am num rat!, i-a r s-puns Chircu în pozi ie regula-mentar .

Generalul, amuzat de r s-puns, i-a zis atunci:

- Bravo, caporal, s tr ie ti!Apoi i-a pus medaliile în piept

i l-a s rutat pe amândoi obrajii,în uralele camarazilor:

- Uraaaaa! Uraaaaa! Uraaa! tr iasc !Într-adev r, a tr it destul de

mult, aproape nou zeci de ani. Aavut norocul s scape viu i ne-

mat din r zboi, de i a f cut

i campania din Ungaria, ajun-gând pân la Budapesta. De a-colo, s-a întors cu o iap mare,alb , capturat de la nem i, pecare a numit-o B lana. Când a a-

rut în fa a casei c lare pe B la-na, el mic, iapa mare, ciol noas ,cu copita „cât un cap de om”,nevast -sa Floarea, de i nu-l v -zuse de trei ani, l-a i luat la rost:

- Bine, m , pr ditule, de cen-ai ven’t î tu cu o vac , d deamlapte la copii! Neam Cornesc, de!

De câte ori îl vedea trecândprin fa a casei lor, c lare pe Marin- un arm sar superb, pe Nae Po-pescu-Urzic , tehnicianul care

spundea de Cantonul Zoopas-toral de sub Gruiul Ple ciorii,unde se cre teau tauri de pr sil ,Marinic î i amintea de bunicullui întors din r zboi c lare pe B -lana. Ca i Chircu , i Nae Popes-cu era mic de statur , dar vânjos,diferen a dintre ei fiind, fire te,în afar de cea de vârst , aceea

B lana era iap i alb , în timpce Marin era arm sar i roib. Omde munte ca i cei cu care lucra -se tr gea de prin p ile Horezu-lui, „de su’ geana Builei”, a a cumîi pl cea s spun -, Nae Popescuera un vân tor priceput i un po-vestitor talentat.

Supranumele de Urzic i setr gea de la faptul c , plin de u-mor cum era, devenise, la un mo-ment dat, colaborator al revistei„Urzica” iar mai târziu avea spublice chiar câteva c i - trei lanum r. De la el, copil fiind, Ma-rinic a auzit tot felul de întâm-pl ri, care de care mai ciudate,apreciere datorat mai mult felu-lui în care ele erau povestite detehnicianul zootehnist care se-

na atât de mult cu bunicul lui,Chircu . Între altele, Nae Popes-cu povestea adesea i despre unhaiduc, Nicu Munteanu îl chema,cu care îi pl cea s fie asemuit icare h duise între cele dou

zboaie mondiale prin Oltenia de

sub munte, în special între Râm-nic i Polovragi, s luind decele mai multe ori prin p duriledese i întunecate ale Coto ma-nului, unde nicio poter nu în-dr znea s se aventureze. Dintrenumeroasele întâmpl ri povesti-te de Nae Popescu în leg turcu acest haiduc, Marinic erafascinat de cea care descria felulîn care Nicu Munteanu ajunsese

practice aceast „meserie”;asta pentru c , pentru prima datîn via a lui, avea un exemplu con-cret despre ce înseamn destinulunui om. De i îi venea greu scread c a a s-au întâmplat lu-crurile, nu putea s nu se gân-deasc la faptul c poate chiarvenirea lui pe lume, cu boalaaceea congenital , fusese i eao chestiune de... destin!

Iat care era povestea de-venirii lui Nicu Munteanu hai-duc, a a cum a re inut-o Marinicdin gura lui Nae Popescu-Urzic .De cum s-a n scut, dintr-o mamtrecut demult de prima tinere ei într-o familie de mo neni mij-

loca i din Coste tii Bistri ei, subArnota, viitorul haiduc nu f ceaaltceva decât s plâng zi inoapte. Dup ce a epuizat aproa-pe toate mijloacele, de la preo ii pân la descânt toare, mama

lui a mai f cut o ultim încercarede a- i face copilul s tac ape-lând la trei ursitoare vestite.Acestea au venit i s-au pus petreab . Au ajuns cu ritualul lor lafaza deslu irii viitorului copiluluiaceluia care urla ca din gur dearpe... Pe rând, fiecare dintre ele

s-a adresat copilului, f când defiecare dat semnul crucii pecapul lui: „Taci, c atunci cândvei fi mare vei ajunge...” - i auîn irat, tot pe rând i tot fiecare,toate demnit ile posibile, de laministru i conduc tor militar,pân la negustor i preot, chiari cioban, îns f niciun rezul-

tat, copilul nu înceta i pace s

(fragment din cap. II al romanului “Via]a ca o provocare”,Editura Fortuna R@mnicu V@lcea, 2010)


se opreasc din plâns. Nemai ti-ind ce s fac , una dintre ursitori,i-a spus în cele din urm :

- Taci, c atunci când vei fimare, vei ajunge ho i tâlhar ladrumul mare! Haiduc vei fi, veilua de la boga i i vei da la s raci!

În momentul în care ursitoa-rea î i încheia prevestirea, copi-lul a i încetat s mai plâng ! Maitârziu, a devenit chiar ceea ce ise prevestise: haiduc!

Nicu Munteanu tâlh rea ara-reori la drumul mare i niciodatn-a f cut moarte de om. De obi-cei, acest haiduc modern î i anun-a printr-un bilet victima vizat :

- Vezi c -n urm toarele zile,am s te calc; preg te te-te!

i bogatul se preg tea - cumaltfel, decât înt rindu- i paza a-careturilor. De fiecare dat , îns ,el se trezea tâlh rit de aurul ibanii agonisi i cu l comie. NicuMunteanu era de o inteligensclipitoare. Fiecare „lovitur ” i-o preg tea temeinic, inând sea-ma de dou elemente: surpriza iunicitatea abord rii. De fiecaredat , victima era atacat când se

tepta mai pu in i niciodatdup acela i scenariu. i totu i,exista o tr tur comun pentrucele mai multe dintre loviturilesale: faptul c Nicu Munteanuac iona deghizat sau travestit,prefera ii lui în care se „trans-forma”, fiind preo ii i c lug rii,comandan ii de armat i de jan-darmi, sau babele cocârjate i ui-tate de Dumnezeu, ori femeile cucopii mici în bra e, blânde i umile.De multe ori, el nici nu mai ac-iona, c ci cel vizat se conforma

dinainte cererilor lui. Se întâmplaasta mai ales atunci când afla curma s se m rite vreo fat s rac ,

zestre. Atunci, Nicu Muntea-nu, printr-o scrisoare politicoa-

, îi cerea bog tanului locului fac bine s -i dea p rin ilor

acelei fete bani i bunuri pentrua-i face zestre fiicei lor care urma

se m rite. Dac bog tanul nuda curs cererii haiducului, aveaacesta grij dup aceea, ca celcare-l desconsiderase s regreteamarnic îndr zneala de a fi pro-cedat a a. Nicu Munteanu a sfâr-it dup aproape dou zeci de ani

de haiducie, cu pu in timp înain-tea începerii celui de-Al Doilea

zboi Mondial, împu cat de jan-darmi pe Culmea Pietrarilor...

Înainte de a vorbi despre scri-itorul Ben Todic , cel mai nimeritar fi s vorbim despre omul decultur Ben Todic , o personali-tate proeminent a culturii ro-mâne din Melbourne, Australia.Asta pentru a sublinia putereade munc a celui ce a realizat cu-tremur torul film documentar„Drumul nostru”, care activeazla Televiziunea Comunitar Ro-mân din Melbourne - canalul 31i care realizeaz o emisiune ra-

dio în limba român , adresat pu-blicului român din Australia. Fi-re te, întâlnirile cu oameni mar-can i ai Diasporei ( i nu numai),cu scriitori, arti ti, medici, pastori,actori i regizori, politologi i po-liticieni, ziari ti sau simpli cet -eni i-au pus o amprent bene-

fic pe cultura autorului; aici pu-tem observa cum pasiunea ini i-al pentru cinematografie se con-tinu într-un mod fericit cu fas-cina ia scrisului i atinge punctulsuprem cu apari ia celor douvolume - volumul „Între doulumi” (Ed. „Atticea”, Timi oara)i volumul „În dou lumi” (Ed.

„Singur”, Târgovi te) volumelansate i în România.

Cunoscut în toat lumea da-

torit articolelor ap rute în presori pe multe site-uri de culturale Internetului, Ben Todic do-vede te o tenacitate i o gândireexemplare în raport cu noua con-duit a omului modern, mereuconsumat de ideea c nu are timp

le fac pe toate. Ceea ce- i pro-pune i în acest volum care con-ine, pe lâng interviuri cu oa-

meni din diverse domenii de ac-tivitate, i un capitol destinatecourilor la prima carte („Întredou lumi”) este crearea unui ta-blou socio-uman contemporan.Astfel, fiecare din cei intervieva iare posibilitatea de a vorbi des-chis despre propriile succese idespre modul cum v d societa-tea de azi; aceste „filtr ri” ale ide-ilor exprimate f rezerve cre-eaz , cum spuneam, un tabloumult mai complex decât multe

i de sociologie ap rute în ulti-mul timp: una este s afli p rereaunui singur autor (indiferent câtde obiectiv s-ar pretinde) i cutotul alta s ai multiple oferteideatice.

Dincolo de pasiunea pentruart , Ben Todic este i un pa-triot adev rat (oricât de demone-tizat poate p rea cuvântul!)pentru care nu exist ezitare înfinalizarea practic a proiectelorpropuse. Aproape întreaga saactivitate ( i via ) este dedicatspa iului românesc, r mas ast ziatât de s rac în valori morale. Demulte ori, intervenind în m rtu-risirile interlocutorilor, adaug unplus de culoare spontan ce pro-voac dest inuiri spontane i înasta rezid i frumuse ea acestorinterviuri-convorbiri care pot ficitite de oricine i care n-au tentavoit academic ce îndep rteazpoten ialul public, în loc s -l

apropie de cuvântul scris.Volumul de fa , prin con i-

nutul s u de excep ie, ne spunede ce, cu cât ne apropiem de sfâr-it, avem o viziune tot mai glo-

bal asupra lucrurilor. Încercând ne structur m cumva emo iile,

visurile, sentimentele, evolu ia -am crezut c principiul stratifi-

rii va face ordine. Dar cum ste preg te ti pentru echilibru, în-doindu-te de existen a lui Dum-nezeu sau crezând orbe te în El?O întrebare esen ial care a diver-sificat opiniile i a lovit sistema-tic în presupusa facere de or-dine. Acestui tip de întreb ri ifr mânt ri încearc Ben Todic

le r spund aducând în fa acititorului oameni preg ti i pen-tru asta.

Se spune c orice revolu ietrebuie s schimbe, s imprimeblocului social în care apare, re-alit ile altor visuri. La noi (ro-mânii, n.a.) revolu ia (din 1989,n.a.), în spiritul docilit ii noastreca popor (a tept m s se umplepaharul) s-a transformat rapid înceea ce anali tii politici au numito vreme „restaura ie” iar apoi„haos economic”. În cursa spre„europenism”, spre „occidenta-lism”, ne-am pierdut intelectualii,adev ra ii studen i, oamenii decultur . Crosul supravie uirii n-a fost îns abandonat de buticari,agrama i, semidoc i. Axele aces-tui început de mileniu sunt bi -ni a, corup ia, minciuna ce-au re-

it s impun ritmul unui nouregulament la scar planetar . S-ar putea ca Ben Todic , lucrândla reactivarea fondului sufletescuman, s fie printre ultimele re-dute de ap rare ale con tiin eipoporului nostru.

Îl felicit i invit pe toat lumeala acest „festin” al inteligen ei iculturii numit „În dou lumi”, adoua carte a unui mare român carede acolo, din cel lalt cap t al lu-mii, ne spune c n-a uitat de undea plecat.

{tefan Doru D~NCU{

Lucr@nd lareactivarea fondului

sufletesc uman


{tefan DUMITRESCU

Iat trei întreb ri pe care oamenii detiin (nu mai vorbim de politicieni) ar fi

trebuit s i le pun demult. Noi ne-am pusaceste întreb ri în modul cel mai dramatic înlucr rile noastre de Antropologie educa io-nal , de Viitorologie, de Economie.

Dac am fi un vizitator extraterestru, cuinten ia de a coborî pe p mânt i ne-am opriîntr-un punct în cosmos de unde am puteaîmbr a cu privirea întreaga via care sedesf oar pe Tera (desigur exerci iul nostrueste unul imaginar, mental, pur didactic) am

mâne îngrozi i i oripila i de întregul spec-tacol al Civiliza iei umane. În primul rând,vizitatorul ar observa c cea mai mare partedintre fiin ele umane care formeaz Civiliza iauman , peste 75%, tr ie te sub standardulunei existen e normale, demne. C s cia,violen a, suferin a, mizeria i bolile, înapo-ierea sunt caracteristica fundamental aSpeciei i a Civiliza iei umane.

specia uman , dup atâtea milioanede ani de evolu ie, sau zeci de mii de ani decultur , educa ie i spiritualitate este o Specietrist i nefericit , penibil , foarte înapoiat .O specie în care marea majoritate a indivizilorumani este nefericit (cu mult mai mult decâtnum rul indivizilor umani ferici i), în caremajoritatea oamenilor tr ie te în s cie, cu-noa te starea de mizerie, de suferin i umi-lin . Oamenii au un nivel sc zut de educa ie,cunosc un nivel cultural sc zut, nu se potrealiza în via ca fiin e umane, mor neferici i

dup o existen mizer , f s în eleagnimic din existen a lor.

Privit în ansamblul s u, Civiliza ia umanne apare ca o Civiliza ie înapoiat , rudimen-tar , gregar , dezbinat , în care o parte a Ci-viliza iei, un mic segment, a acumulat 85%din bog iile i mijloacele de subzisten aleplanetei, iar cealalt parte, majoritatea, peste80 % dintre indivizii umani, tr ie te în s cie,în lipsuri, jefuit i exploatat de minoritateacare a acumulat întreaga bog ie. Suntem oCiviliza ie a absurdului, care nu tim de undevenim, de ce exist m pe planeta aceasta, în-cotro ne ducem. Suntem o imens ma in riebolnav care produce suferin , mizerie, vio-len , dezbinare, ur , asasinate etc. Suntemun Mega-organism al r ului, care produce omare cantitate de r u, de negativitate, de su-ferin , iar aceast suferin i acest imens

u i le produce sie însu i!Suntem o specie dihotomic i parado-

xal , greu de în eles: pe de o parte suntem oSpecie i Civiliza ie a mizeriei, a suferin ei, abolilor, a înapoierii, a asasinatelor, pe de altparte suntem cea mai inteligent Specie depe aceast planet i din aceast regiune aUniversului, o Specie eroic , minunat , carea realizat lucruri extraordinare în istoria ei. Sne gândim numai la marile crea ii artistice,tiin ifice, tehnologice, filozofice!

Suntem o specie a nedrept ii, a tic lo ieicelui mai tare i cinic asupra celui mai slab, ospecie a lipsei de mil i în elegere fa de

Este specia uman# o specie sinuciga[#?Se poate salva specia uman# \n timp?Ce lege misterioas# face ca speciile

ra]ionale, dup# ce ating un maxim\n evolu]ia lor, s# se autodistrug#?

Civiliza]ia uman# -o civiliza]ie sinuciga[#?

aproapele s u, chiar i ast zi la trecerea adou mii de ani de la Marea Jertf i MareaLec ie a Lui Dumnezeu, pe care ne-a d ruit-o Domnul nostru Iisus Hristos prin R stig-nirea i Învierea sa. Suntem o Specie i o Ci-viliza ie mai mult a R ului decât a Binelui, oSpecie a faptelor pline de cruzime, o Civiliza ieplin de p cate. Ne în el m i ne exploat maproapele, suntem bolnavi de putere, de se-tea de a-i domina i de a-i exploata pe al ii.Suntem o Specie i o Civiliza ie format încea mai mare parte din indivizi lipsi i de con-tiin , lipsi i de scrupule, care sunt bolnavi acumuleze cât mai mult, de cele mai multe

ori pe c i i prin mijloace necinstite. O specieformat din C i i din Victime! Ce lucru în-grozitor! Ce ru ine! Ce durere! Ce oroare !

Când se na te o fiin uman pe planetanoastr sunt peste 90% anse ca ea s senasc într-o ar înapoiat , într-o familie s -rac , i s aib o via nefericit , plin de su-ferin i de umilin e. i asta pentru c Civi-liza ia uman , Sistemul Socio-economic mon-dial sunt un Univers, un Mare Aparat al pro-ducerii suferin ei, al absurdului, care producsuferin , absurd. Suntem un MARE SIS-TEM, UN MARE APARAT care ne con-damn la un destin nemilos.

Istoria Speciei umane a fost o istorie azboaielor, adic a marilor crime ale unei

colectivit i umane, societ i, împotriva alteicolectivit i umane.


Secolul XX, cel mai avansat din punctulde vedere al evolu iei tiin ifice i tehno-logice, este i secolul celor mai mari crimeale Omului împotriva Omului, al unui seg-ment al Speciei umane împotriva altui seg-ment al Speciei. În nici o Specie inferioarnou ca evolu ie de pe aceast planet nu seîntâmpl aceast barbarie, aceast crim ru i-noas , odioas , ca o parte a Speciei s ucidcealalt parte, a a cum s-a întâmplat în celedou R zboaie mondiale ale secolului XX.

Faptul c Primul R zboi mondial, Expe-rimentul comunist mondial, ini iat i aplicatîn practic prin Marea revolu ie din Octom-brie 1917, din Rusia, al Doilea R zboi mondial,al Treilea R zboi Mondial (care a fost R z-boiul Rece, r zboiul Cursei înarm rii, care aînghi it zeci de mii de miliarde de dolari, ca sproduc mun i de armament i tehnic mili-tar , care ulterior vor fi „consumate” în r z-boaile declan ate premeditat, dup scenariibine puse la punct, a a cum este r zboiuldin Irak i cel care urmeaz , r zboiul din Iran)au fost ini iate, proiectate i realizate în prac-tica istoric i social de Vârful Financiarmondial care, cel pu in de la Revolu ia fran-cez încoace (Fenomen istoric creat de ace-ia i Ilumina i, de aceea i Francmasonerie, lu-cru pe care-l tie întreaga Civiliza ie uman ),conduce lumea prin manipulare NU SCUZCU NIMIC SPECIA I CIVILIZA IA UMA-

DE SITUA IA MIZER I TRAGICÎN CARE SE G SE TE. Ba, dimpotriv , amputea s spunem c acest fapt o acuz i maimult! Acest fapt acuz în modul cel mai gravINTELECTUALITATEA PLANETEI, ÎIACUZ PE OAMENII DE TIIN , PEARTI TI, PE SCRIITORI, PE EDUCATORI !Lucru care ne face s o spunem clar, ace tiasunt principalii vinova i de starea Civiliza ieiumane !

Extrem de vinovate sunt, de asemenea,popoarele din rile Dezvoltate, care nusunt decât ni te turme bine îndopate, deconsum, i bine manipulate, f con tiin !

a dup cum se cunoa te, exist antro-pologi, istorici, oameni de tiin de prestigiucare afirm , bazându-se pe un mare num rde argumente, c pe Terra ar mai fi existatcinci sau apte Omeniri, Civiliza ii umane,care dup ce au atins un punct maxim în evo-lu ia lor s-au autodistrus. Este ceea ce se în-tâmpl cu Specia i Civiliza ia uman de unsecol încoace. Acela i lucru s-ar fi întâmplati se întâmpl cu alte Civiliza ii ra ionale în

univers.Întrebarea noastr este aceasta: exist o

Lege a evolu iei Speciilor i Civiliza iilor ra io-nale, care are ca punct final autodistrugerea?Cât de des este fenomenul acesta în Univers,dac pe P mânt toate cele cinci sau apteCiviliza ii umane, care s-au perindat pe Terra,s-au autodistrus? Neexistând nici m car ociviliza ie uman care s se salveze?

Iar întrebarea urm toare este: cum poatefi învins , dep it aceast Lege necru -toare, absurd ? Poate fi ea învins ? Exist oCiviliza ie în univers, Civiliza ii, care au reu it

dep easc aceast lege a Evolu iei i aautodistrugerii?

Într-o lucrare dedicat acestei teme noidescopeream, i credeam (pân la proba con-trarie), c am descoperit care este Factorul,(cauza) care a f cut ca Civiliza iile umane careau evoluat pe Tera s se autodistrug . i da-

am descoperit, dac noi cunoa tem acestFactor, cauza înapoierii Speciei umane, Fac-torul care face ca Civiliza ia uman s arateatât de tragic i de mizerabil, i care împingeSpecia uman c tre autodistrugere, vomdescoperi atunci i Metoda, Modalitatea,Calea prin care Civiliza ia uman se poatesalva de la autodistrugere. Noi credem cacest Factor este Inteligen a negativ , iEgoplasmul, (cancerul ego-ului) derivata ei,a acestei patologii a psihologiei specieiumane, pentru c Inteligen a negativ esteo patologie, o Inteligen bolnav . (Civiliza iauman este condus , deci, de cele mai mariINTELIGEN- E BOLNAVE, de Inteligen anegativ îns i! Acela i lucru se întâmpl icu na iunile, cu marile puteri!) Cu siguran

i Civiliza iile ra ionale din Univers cares-au autodistrus dup ce au atins un maximîn evolu ia lor s-au pr bu it tot din cauzaINTELIGEN- EI NEGATIVE, i a Ego-plasmului.

Any DR~GOIANU

Cre team în lumin

mi-am cur at solzii greicear aful miroase a marecu alge i pe ti r pitori

în sângele ei m sc ldam prim varaluna chema sirenele la malmestecau p mântul nisipos

lungindu- i trupurilepe lâng b rcile pescarilor ame i

de parfumul iluziiloraveau cozile sclipitoare

tremurau de emo iele g seam frumoase

împletindu- i p rul în zeci de codi elegându-le cu iarb uscat

se prindeau în horvorbeau pe limba lorsecretul din adâncuri

descifrat în luminalt început

Suflet nou

am un prieten vechice-mi spune zilnic dousau mai multe cuvinte

îl tiu din vie ile trecuteavea p rul albastrui mâinile pline de lut

modela sufleteîn timpul s u liber...

n-am vorbit cu nimeni despre Dumnezeumai ales cu oamenii

ei nu tac niciodat nici când dormei i în vis cânt resc

soar fac procesede la o vreme nici eu nu vorbesc

am ales s tac împreun cu Dumnezeuziua m prefac în pas re i zbor

pân când cerul i p mântulse amestec devenind Rai

apoi iadi rug ciunile î i pierd sensul

i iar taci iar m rog

pân când se mile te Dumnezeu-mi dea alt suflet

Nu-mi cunosc inima

gratii la ferestrele inimiiprivirea taie orizontulapte puncte pe hart

nodul c ii lacteeuniversul m îngroze te

sufocarea intereselorun arbore cu r cini firave

dezleg de trupalerg prin ploaia de stele c toare

cu n voadele preg titela malul m rii

sunt ca firele de nisipmiros a cenu spulberatvalurile poart nemurirea


Am ajuns jurnalist al propriu-lui suflet ce-mi poart mâinile fre-netic peste clipe. A trecut timpul!S-a dus... A plecat i a luat cu eltoate visele mele... nu am decâtprezentul, ieri e prea departe, iarmâine... of... iar mâine... mâinesunt mai trist cu o zi... c ci audcum timpul trece, i îmi e team

sufletul meu nu r mâne mereuacela i... v d cum apele curg, iareu curg cu ele... i nemor cu-ntreg

mântul...Azi mi-au mai r mas doar tre-

cutul i viitorul... doar clipa cetrece... i sunetul apei ce susur ...mi-am recâ tigat încrederea înmine; acum eternitatea e geloaspe clipa de acum... timpul s-a ju-cat cu bisturiul prin sufletu-midesfigurat... dar nu m-a omorât!Renasc... Respir, zâmbesc, dan-sez... zi de zi, o parte din mine re-na te... cu fiecare zâmbet, renasccâte pu in... cu fiecare zi de dra-goste m apropii mai mult de fe-ricire... Da, acum tiu, dragosteanu e o regin cu dou fe e carete tr deaz ... dragostea e pas re

toare, cu aripi frânte de dor...de dorul orelor, când el e depar-te... de dorul minutelor, când tii

urmeaz s v revede i... dedorul clipelor, când îi resim i r -suflarea, în pauza dintre cuvinte,ascultând noaptea toat lini teaoaptelor aduse de vântul prim -

ratic...oapta clipei de amor o as-

cult sear de sear , când timpultrece nebun peste clipe. O ascultanotimp dup anotimp, pe ritmuride vânt. Aud frunzele spunândpovestea iubirilor lor... i tiu ce var ... Aud p rile c toarece zboar pe lâng noi... i tiu

e toamn ... Aud zgomotulumbrei iubitului ce trece prin z -pezi... i simt c e iarn ... aud a-morul perfect dintre o floare decais i un fluture timpuriu... i tiu,

da, tiu... e prim var !Da, e adev rat, între umbre

mi-am g sit fericirea... C rnoaseumbre-n care m-am ascuns...

Am înv at s iert. Nu m în-treba de ce - nu voi ti probabil

î i r spund - dar am f cut-o.M-am s turat de lacrimile care îmiard fa a, asemenea acidului. M-am s turat s plâng i s strig. Înfiecare zi am luat loc la masa vie iii am sorbit dintr-o can o cafea

amar . Am ajuns deja s ur scgustul sentimentelor mele. Augustul pelinului putrezit. În fie-care zi m-am a ezat pe canapea,urm rind la televizorul invizibildestinul meu, i eram scârbit deceea ce vedeam. Viermi mii ru-pând fâ ii din sufletul meu.

Zi de zi am scris vorbe goalepe foi f relevan , cu cernealalacrimilor de arte i pustii, i i leexpediam prin po , autodesti-nate. „Sufletul t u nu mai locu-ie te aici” i aruncam pe loc pli-cul nedeschis. Ti-a fi povestitmai multe, dar, vezi, timpul meudoare. Mai ales când nu m ci-te ti. Cu fiecare scrisoare fdestina ie, o nou cicatrice mi-abr zdat obrazul. i glasul. i totinteriorul meu. M-am a ezat i mi-am ascultat cântecul patetic dejale; era o minciun . M min eamsingur . Da, tr darea ta e tr datprin mine. Nu e triste e, ci un fa-gure de miere amar ca aceastcafea pe care i-o ofer. Ce gustau lacrimile mele?

N-a cunoa te r spunsul tr -rii tale prin câte timpuri i pen-

tru ce motive, dar tiu c a în elaîn mod voit i perfid încredereacuiva nu cunoa te reguli, nicitimp, nici spa iu. Te-a tr dat pri-virea. Vocea ta tr da nelini te. Tutr dai cu totul. Cineva îmi spu-nea c exist m pentru a face r u

sau a face bine. C nu existcompromisuri. Ca i cum am fimereu p rin i tr da i, obosi i delipsa de explica ii. Fiind o încre-zut în iubirea pe care o port lumii,

acuzam singur c nu voi pu-tea ierta niciodat . Vezi tu, aniimei se m soar în gânduri i ide-aluri ratate, pierdute, r cite, în-elate sau furate. Sau pur i sim-

plu tr date. Trecutul meu a deve-nit prezent, iar prezentul va fi cu-rând uitat; am înv at c „a ierta”înseamn „a uita” i „a uita” în-seamn „a tr i mai departe”... Mi-am înv at rana. Mi-am cur at-o în singur tate. Uitasem s iert.

Oare câte persoane ai lovit, s tii? Oare cât ai urât, îna-

inte s iube ti? Oare cât ai min it,înainte s afli ce e adev rul? Oarecâte iubiri pierdute se r sucescacum în mormântul iubirilor uci-se? i ce dac ai tr dat i am pier-dut? Ai plecat f s i pese cvoi fi blestemat peste vie i ivie i, asemeni pruncilor izgoni iînainte de a lua via ? Blestemultr rilor m apas i m r ne te.

Eu nu am tr dat, ci am fosttr dat . A a c nu mai conteaz ...am înv at s fiu, s respir... amînv at gângurind s merg, s ci-tesc, s iubesc, s fiu dezam -git , s iert. Am înv at pe rând

fiu în elat , s mi se destramevise i s fiu tr dat de oameni...dar, cel mai important, eu am în-

at s iert, ca s tiu c , la final,mor lini tit ...

M-am trezit ast zi cu un gânducitor. Sim eam c ceva lipse -

te, c nu pot exprima în cuvinteceea ce se întâmpla în acel mo-ment. Am c utat zeci de cuvinte,am r sfoit tot dic ionarul... Apoiam în eles... întreg alfabetul nuera suficient s arate acest sen-timent.

Am început s scrijelesc cu

gândul o întreag via ... atunciai ap rut tu, liter nen scut în-

... Te-am a ezat în fiecare cu-vânt i via a mea a c tat sens...erai totul: bucurie, extaz, iubire...te-am a ezat la finalul cuvintelori erai durere, triste e, indiferen-... i atunci i-am povestit în-

treaga mea singur tate... tii cume, liter , s te treze ti str in într-o mare de oameni? M plimbampe alei, f sens, în mine urla sin-gur tatea... atât de impersonali de str in ... ca o celul în care

vor locui gândurile mele în aniice urmeaz ... A a c , prietena meadrag , iat -m aici, lâng tine! Eute scriu, tu m exteriorizezi... Pâncând, într-o zi, nu voi mai fi sin-gur i voi ti c am f cut cevacu numele meu...

Acum e îns altceva... Au tre-cut câteva zile de când umbramea s-a mutat cu totul de la minei, spre surprinderea mea, m-am

obi nuit foarte u or cu via a li-ni tit . Am început s apreciez

seara nu m mai g sesc acasatârnând stingher într-un colde oglind . E ciudat, mi-amspus... Serile i nop ile au acumcu totul alt farmec... în sufletulmeu chiar m simt un fel de mu-safir, ap rut pe nepreg tit mas .Cam sinistr glum via a asta, dartreac de la mine. E ca i cum aicere unui p ianjen s nu î i maiconstruiasc pânze. Uneori, um-bra mea îmi juca feste. Se ascun-dea timid în urma unui felinar i

l sa s o caut ore în ir, frene-tic i disperat... mi-a spus odat

m iube te... Iubire... voia doar m joace pe degete. Da, a exis-

tat o strâns prietenie între noi,dar pân la iubire... A putea-onumi prietenie dezinteresat ... Euo acceptam, ea m urma. A a afost mereu.

Da, au trecut câteva zile decând umbra mea s-a mutat cu to-tul de la mine. i parc îi duc do-rul. Oare se mai întoarce?

Patricia LIDIA

Despre...

Despre amorclipei de acum

Despre compromisuriunui suflet ce a în elat

Despre ne\mpliniriunei litere neinventate înc


Cornel GALBEN

Membr a Cenaclului literar„Mugurii” al Clubului Copiilorcom ne teni înc din clasa a II-a, Alexandra R chiteanu (n. 30ianuarie 1989, în Com ne ti) estecel de-al aptelea vl star al coliide poezie îndrumate de profeso-rul Leonid Iacob care debuteazla Editura Cronica, voluma ul

u, Apusul copil riei (Ia i,2004), marcând nu doar trecereaîntr-o alt vârst , ci i o nou eta-

a crea iei sale juvenile.Confirmând premiile ob inute

de-a lungul anilor la concursurileliterare, tân ra poet î i cânt„dulcele imn al copil riei”, invi-tându-ne al turi de ea în „salonulamintirilor” i a ezându-ne, ino-cent , sufletul în palm . În „celmai retras col din acest loc”, ea

i tapeaz „pere ii-n culori vii”i, în „surdina nop ii”, î i anali-

zeaz clipele, auzind „fream tulcopil riei / Uitate în timp”.

Rememorarea îi provoactr iri intense, întrucât sufletul eifirav i timid, dup cum singurîl caracterizeaz , oscileaz între

triste e i bucurie, între team isperan , între deziluzie i opti-mism. Starea ap toare a singu-

ii nu o ocole te i chiar dacevad rile o poart i pe culmi,zburând pe „cerul azur” ori plu-tind pe „norul de puf”, senza iade pustiu o cople te.

Sesizând c „ner bd torultimp” n-o a teapt i c „Sufletulca o incertitudine” se întoarce înal s u „trup amor it”, alearg spre„treptele bucuriei” pentru a- i re-

ta pofta de via , dar tenta-tivele îi sunt z rnicite de ostare de somnolen i de mole-eal , peste care trece cu greu,

luând-o de la cap t, încurajat cîn vis i s-a ar tat „calea / Înv luitîn sclipiri de argint”.

ut rile nu i-ating totdea-una inta (Caut i iar caut / Strigi iar strig / Dar nici ecoul nu se

mai aude), îns nu renun i du- o prim tentativ de a deveni

invizibil , pentru a vedea mai bi-ne tot ce e în jur, se aventureazîn necunoscut, mu din „m rulinterzis” i e imediat aruncat în

inutul lui Hades”, fiind silit s -l implore pe Caron s-o treacpeste Styx.

Cum „Buretele uit rii e ne-mi cat”, iar pustiul din suflet seadânce te, se simte crucificat iobligat s m rturiseasc : Plinde amintiri înghe ate/ Sunt in-tuit pe crucea vie ii/ Obligat

m rturisesc tot./ R nile-misângerânde,/ Trupu-mi amor it/i sufletu-mi împ it/ În mii de

ciozvârte/ Cheam cu neînceta-re dulcile amintiri/ Pierdu-te înnegura timpului (Crucificare).

Izvoarele i florile îi cânt , încompensa ie, „solfegiul vie ii” i,

truns de-un „sunet dulce / Alcii”, se înv luie în optimism,

pornind pe calea în care „viselebrânde, copil re ti / î i spun cu-vântul”. Trece dup aceea printr-o metamorfoz , în urma c reiadevine un „ arpe f senti-mente”, o „piatr ”, dar efectul nue cel scontat, întrucât lumea o„mu din priviri” în continuare.Ochii acesteia o indispun, iar li-bertatea dup care jinduie tepare a fi tot mai departe: To i seholbeaz la mine/ To i m m -nânc din priviri/ i vor s a-runce peste mine/ Cu ciozvârtede piatr / Încerc s m-ascund/Dar pare imposibil;/ Nu tiu ce

fac/ Jinduiesc libertatea/ Pecare doar eu nu o am (Ochiilumii).

Un motiv în plus s încerceînc o evadare spre o „lumenou ”, de i nici de data aceastaclipa de fericire pe care o cautnu se întrez re te la orizont: Su-fletul inocent/ S-a îmbarcat/ Pecaravela unui pirat necunoscut,/Pornind spre o lume nou / Undeteama plute te în deriv ./ Sin-gur, trist i lipsit de speran /Sufletu-mi are o ultim dorin :/O clip minuscul de fericire(Ultima cerere).

teapt , în consecin , ca-n „fereastra sufletului” s -i „batcu ciocul o pas re” care s -i cân-te „imnul vie ii”, îns i aceastaîntârzie, adâncind pustiul din jur,

a c r ce te prin „tot uni-versul”, dup o „f râm de spe-ran ”, devenit , la rându-i, un„lucru efemer”. Toropit de „vol-bura gândirii”, se umple de „su-nete nemaiauzite”, pribegindapoi „spre crepuscul”, pentru a

adormi în „lini tea lui”.Încercând s bea „cupele a-

mintirilor”, Alexandra R chi-teanu se define te cel mai bineîn poemul final, în care concen-treaz toat gama încerc rilor par-curse, toate st rile unui suflet cu-prins prea devreme de zbuciumulacestor vremuri tulburi: Suntmare i sufletu-mi e îmb trânit.Trist / privesc în urm la copi-

ria ce a trecut. Un/ fream t mcuprinde, cineva ce m strig

/ fiu din nou cu sufletul pur, fiu din nou un/ copil dulce i

firav ce primea binecuvântarea/întregii naturi. O lacrim izvo-

te pe fa a-mi/ umbrit , o la-crim ce a vrea s arunce pes-te/ mine cu cenu a viselor, smai pot tr i m car o/ zi copil -ria i s terg cu buretele uit riitot/ ceea ce-mi d fiori, încerc

m întorc cu un / pas înapoi, implor ner bd torul timp s

stea / o clip , dar nu st , c cisunt numai o povar ce / vreacu toat fiin a ei s mu te dinlavanda / sonor a copil rieidulci. A tept o minune, dar / tiu

este imposibil . Timpul trecei în / curând pe sufletu-mi dis-

trus se va tatua / sinistrul semnal abisului. (Apusul copil riei).

Trecând de aceste praguri,juna poet simte totu i c are su-fletul împ cat i c poate, f tea-

, s i urmeze „calea mistuitde destin”. O cale ce o scoatedin starea de anxietate i, odatce i-a îngropat „oseminteleCopil riei” în „cimitirul violet”, opoate duce spre poezia ce com-pune cu adev rat „stihul vie ii”,înc ov ielnic acum, dar n -valnic în viitor.

Crucificarea \ntru poezie


Cititorii lui Dostoievski nicicând nuse pot l uda c i-au epuizat opera: mereu r -mâne câte ceva ascuns, mereu se deschid noii noi unghiuri de proiec ie asupra operei

genialului rus. i e firesc s fie a a, date fiindsursele de inspira ie, respectiv de fr mântareartistic i dezbatere metafizic ale scriito-rului: pe de o parte Biblia, inepuizabila Cartea C ilor, pe de alt parte nesfâr ita carte apoporului rus, pe care artistul a citit-o i r sci-tit-o cu venera ie i pasiune pe întreaga du-rat a vie ii sale de martir genial.

De aici imensul s u respect pentru înain-ta ii-ziditori ai literaturii ruse. Pe Pu kin îliubea i-l socotea - pe bun dreptate - chinte-sen a liric a sufletului rus, iar despre Gogol

rturisea c „noi to i ne tragem din «Man-taua» lui”. Dar dragostea i admira ia sa seîndreptau cu aceea i sinceritate spre titaniiliteraturii universale: Shakespeare, Goethe,Schiller (multe din personajele lui sunt schil-leri cu suflet de Quasimodo) sau Cervantes,

a c rui capodoper o definea drept romanulcel mai profund al omenirii, dar i cel maitrist. (Merit subliniat înrâurirea exercitatasupra lui Dostoievski de pictura lui Rafaeli Rembrandt, dar i de al i mae tri italieni ori

flamanzi!)În egal m sur , pre uirea sa dreapt i

avizat s-a îndreptat spre marii lui contempo-rani: Nekrasov, a c rui moarte prematur adeplâns-o în cuvinte de mare sim ire artistic(Jurnalul unui scriitor), Turgheniev - auto-exilatul la Paris, care-l fermeca prin oper istil, cu toate c omul Turgheniev îl nemul u-mea prin îndep rtarea de problematica rus ,dar mai ales spre incomparabilul Lev Tolstoi.O, despre cei doi titani ai literaturii ruse sepot scrie lucruri uluitoare! Cine tie, poate c-o voi face cândva...

Unul (Tolstoi) apolinic, cel lalt (Dosto-ievski) dionisiac; unul olimpian i armonios,cel lalt a ezat pe un pisc geam n, îns la ca-

tul unui drum extenuant, pr stios i bo-lov nos; unul rebel în problematica sociali criza sa religioas , cel lalt profund orto-

dox, dar etern nelini tit în varietatea temelorpsiho-sociale i filosofice abordate, în pofidacrizelor de epilepsie ce-l sec tuiau de puteri.

De i contemporani (Dostoievski n scutîn anul 1822, dup cum el însu i precizeazîn Jurnalul unui scriitor, de fapt în 1821,Tolstoi în 1828), cei doi n-au avut ansa ipl cerea s se întâlneasc în timpul vie ii.Oare ce imbolduri artistice ar fi generat întâl-nirea lor?!...

Cert este c s-au apreciat imens, fapt con-firmat de Anna Grigorievna Dostoievskaia,cea de-a doua so ie a lui Feodor Mihailovici.În jurnalul s u cu amintiri legate de via a iactivitatea genialului ei so , Anna Grigori-evna descrie vizita f cut lui Tolstoi dupmoartea lui Dostoievski. Contele i-a exprimatregretul de-a nu fi stat de vorb cu mareledisp rut i, printr-o suit de dovezi de-o in-contestabil sinceritate, a asigurat-o pe mu-

safir de considera ia statornic acordatoperei lui Feodor Mihailovici.

Nici nu era cu putin altfel! Ambii au datumanit ii capodopere de-o inestimabil va-loare artistic , ambii erau preocupa i i anga-ja i în problematica social i moral-inte-lectual a vremii, ambii - fiecare în felul s u -erau credincio i (unul ortodox f poticnire,cel lalt tolstoian), c uzi i în via i operde pildele Mântuitorului întru eradicareagroz viilor ce m cinau Rusia i-i abrutizaupe locuitori.

A, c mai erau unii care-l atacau i-l hu-leau pe Dostoievski! Dar el însu i citeaz unsemnificativ proverb turcesc, unde se spune

cel pornit spre un el, nu trebuie s se totopreasc i s arunce cu pietre în câinii carelatr la el, pentru c atunci nu- i va atingeniciodat elul!...

Iar elul lui Dostoievski a fost s efectu-eze radiografia epocii contemporane lui (esteprin excelen scriitor al prezentului), cu uimi-toare sond ri ale sufletului uman, totodat

creeze adev rate prototipuri de declasa i,care - totu i - izbutesc s se salveze prin su-ferin , smerenie, iubire i credin în Hristos.

i l-a atins acest el? Noi, cei care-i citimi recitim opera, spunem c da; el, cu o mul-ime de proiecte înaintea mor ii survenit în

plin maturitate artistic , pesemne c s-a s -vâr it din via cu am ciunea lucrului ne-împlinit. Dar la mistuitoarea lui d ruire, pu-tem avea convingerea c acest admirabil omtracasat de nevoi i creditori i permanent înfebra scrisului pentru ca astfel s i poatachita datoriile lui i ale altora (mai ales alefiului din prima c torie), un asemenea omrar, zic, precis s-ar fi declarat nemul umit, chiardac i-ar fi realizat în întregime proiectele.

i asta numai i numai pentru a-i putea mul-umi pe al ii...

Acesta fiind omul Dostoievski, era cu ne-putin ca artistul s nu- i înzestreze perso-

George PETROVAI

Suferin]a m@ntuitoare –motiv statornic \n operalui F. M. Dostoievski

F. M

. Dos

toie

vski


najele cu calit i remarcabile, chiar dac uneledintre ele apar ca exaltate, paradoxale oribicisnice. Cele mai declasate fiin e - criminali,be ivi i prostituate (multe dintre ele avândca model realitatea), g sesc la scriitor o pil-duitoare compasiune i, dup o necesar eta-

de purgare prin chinuri morale i sufle-te ti, sunt luate de mân de el i îndrumateînspre singura cale a salv rii - cea a isp iriipropriilor p cate (situat în vecin tatea cul-pabiliz rii generale), adic a „topirii” în armatasmeri ilor i poc ilor, ce se str duiesc din

sputeri s apuce o felie cât mai mare din„tortul” acestui gen de fericire.

„Poate c p mântul a fost creat numaipentru a permite na terea Omului!”, exclamun personaj. Nu aceasta-i calea spre care esteîndrumat Rodion Raskolnikov de c tre blân-da i inimoasa Sonia Marmeladova? i,Doamne, de ce fericire este inundat sufletullui mult chinuit, îndat dup autodenun areadublului asasinat comis! Suferin a înduratl-a apropiat de Iisus, iar ocna va fi pentru elo perioad propice de purificare i extaz divin:A pierdut libertatea exterioar , dar a câ tigatincomparabil mai mult prin apropierea decuvântul lui Dumnezeu i prin dragostea So-niei ce nu ezit s -l înso easc în Siberia,anume i-a recâ tigat lini tea i pacea inte-rioar .

De altfel, afirm un personaj din Amintiridin casa mor ilor, „ i în pu rie po i s ifolose ti timpul f a fi cople it de singu-

tate...” Iat , a adar, suportul permanent alechilibrului uman i chez ia faptelor salebune: leg tura eficient i neîntrerupt cuDumnezeu prin credin , umilin i iubire!

Pentru c în cre tinism nu exist de euribio-sociale, nu le întâlnim nici în opera dos-

toievskian . Cele mai abjecte fiin e-personajesesc în cenu a sentimentelor lor suficiente

resurse pentru umilin i c in , adic pen-tru îndreptare. Excep ie face doar Piotr Ver-hovenski, o monstruozitate incurabil chiari în mijlocul „demonilor” din romanul cu

acest nume, singurul c ruia autorul îi refuzfericirea pedepsei, fie i sub chipul sinuciderii.

Frenezia i exaltarea sunt tr turi aproa-pe nelipsite la personajele dostoievskiene,

ci o putere mai covâr itoare decât arogan ai teama de ridicol - puterea schimb rii prinin sincer -, le face pe cele mai mândre

dintre ele s cad în genunchi i s îmbr -eze picioare (aluzie la sp latul picioarelor

ucenicilor de c tre Înv tor), într-un cuvânt se umileasc pân la r stignire. Exist , am

putea spune, la aceste personaje aparte ovoluptate a umilin ei i o dragoste a sufe-rin ei, precum isteria sim mintelor antipo-dale (ba dragoste, ba ur ) pe care le cunoa temândra i imprevizibila Katerina Ivanovnafa de Mitea Karamazov, netrebnicul ei lo-godnic.

Dup cum alte memorabile personaje dos-toievskiene simt o stranie voluptate s se

ceasc în noroi (bufonul tragic Marme-ladov din Crim i pedeaps , respectiv Mi-tea Karamazov).

Chiar dac cel mai adesea voluptateasmereniei este rodul exalt rii, totu i, uneoriea se manifest spontan, ca un gest fie în-

rcat de profunde semnifica ii morale, fiede presentimentul unor cumplite fapte vi-itoare: Nastasia Filippovna, pentru a scoateîn eviden uria a distan moral dintre eai inocentul prin Mî kin, se pune în ge-

nunchi în fa a acestuia, iar stare ul Zosimala rândul lui îngenuncheaz în fa a lui DmitriKaramazov, pentru ca în acest mod s -i atrag

aten ia asupra nenorocirilor care-l pândescdin pricina firii sale p tima e, recte karama-zovian .

Dar exist vreun personaj dostoievskianabsolvit de patim ? Pân i nevinovatul prinMî kin este st pânit în a a m sur de patimacompasiunii, încât în final aceasta se dove-de te ucig toare pentru Nastasia Filippov-na! „Nu mai simt dragoste pentru ea (Nasta-sia Filippovna, nota mea, G.P.), se ap ra prin-ul. Doar mil i groaz !” „Da, dar pârdalnica

ta de mil este mai puternic decât dragosteamea”, îi r spunde cu n duf rivalul s u Rogojin.

Poate c cel mai pur personaj al lui Dos-toievski (l-am numit pe prin ul Mâ kin), elcare î i imagina c lumea poate fi salvat prinfrumuse e i cur enie spiritual , sfâr teîntr-un mod lamentabil: se idiotizeaz com-plet dup orele petrecute al turi de Rogojin,asasinul Nastasiei Filippovna, i este retrimisla spitalul de aliena i mentali din Elve ia, adicacolo de unde a purces la începutul roma-nului. Ce putea s fac mai mult bietul prin ,el, care sub aparen a de idiot, ascundea nudoar ingenuitate, ci i o inim atât de sim i-toare, încât deseori izbutea s p trund pânîn miezul lucrurilor?!...

Nu se cheam utopie a a tepta o realschimbare a lumii supus p catului prin for abinelui, milei i sim irii? Nu, r spunde scri-itorul, c ci mai important decât victoria estecalea care te duce la victorie, cu toate efor-turile i sacrificiile pe care le incumb . Iatde ce sacrificiul prin ului nu este inutil, cinecesar i perfect îndrept it din punct devedere moral: Semin ele binelui trebuie se-

nate pretutindeni, chiar dac multe dintreele vor c dea între m cini sau pe sol ne-fertil, deoarece vor da rod când nu te a tep i.

doar lucrarea lui Hristos a ar tat uria afor a binelui înve mântat în iubire sinceri atotcuprinz toare...

*Poate c cele mai zguduitoare pagini din

opera sa, Dostoievski le-a dedicat copiilor.Un credincios de talia lui nu se putea s nufie profund marcat de cuvintele Mântuito-rului: „De aceea, oricine se va smeri ca acestcopila , va fi cel mai mare în Împ ia Ce-rurilor. i oricine va primi un copila ca acestaîn numele Meu, M prime te pe Mine (Matei18/4-5)”.

Pesemne c de aici decurge insisten ascriitorului de a descoperi la unii maturi ca-lit i specifice copiilor: inocen , c ldur ,iertare, bucurie sincer i spontan . Prin ulMî kin, un matur inocent, nu se sup cândmedicul îi spune c are minte de copil i c

a va r mâne toat via a. Dimpotriv , elînsu i m rturise te cu candoare c cel maibine se simte în compania copiilor, pe care-i

Giotto - JUDECATA DE APOI (detaliu)


iube te i c rora tie cum s le vorbeasc , i societatea maturilor îl obose te, motiv

pentru care ar pleca undeva unde nu enimeni…

Tot a a, Alexei Karamazov, „fratele” maimic al prin ului, caut cu insisten i bucuriesocietatea copiilor, chiar dac unii dintre ei(Iliu a Sneghirev, de exemplu) îl întâmpin laînceput cu mult ostilitate.

Dar i alte personaje dostoievskiene auunele manifest ri de copii, de i în cea maimare parte a timpului se poart cu o autoritateaproape tiranic . Gener leasa Lizaveta Pro-kofievna Epancina, de pild , simte o marebucurie atunci când prin ul Mî kin afirmritos c ea nu poate fi rea, întrucât posedun suflet de copil. Tot a a boieroaica Anto-nida Vasilievna Taraseviceva din Juc torul,autoritar i temut , nu ascunde de fapt unsuflet ca de copil?...

Exist la Dostoievski o categorie de ado-lescen i extrem de înzestra i, a a ca IppolitTerentiev, capabili s dezbat grave problemefilosofice i sociale. Prin asta, autorul parcar vrea s demonstreze c -i mai lesne s iînsu ti în elepciunea lumii decât s i men-ii ingenuitatea, ori - lucru cu mult mai greu -

revii la ea.Cu siguran c cele mai oribile personaje

din întrega crea ie dostoievskian o consti-tuie tic lo ii ce chinuie cu sadism copiii, crimde-o abjec iune f egal dup opinia scriito-rului ( i a noastr ).

trânul Feodor Pavlovici Karamazov -be iv, afemeiat i linge blinde, este un m s-

rici atâta timp cât nu lu m aminte la incali-ficabila lui comportare fa de cele dou ne-veste, cu un plus de dramatism în ceea ceprive te raporturile lui cu „apucata”, precumi fa de copiii proveni i din cele dou c s-

nicii: Mitea, Ivan i Aleo a.Dar cu toat indiferen a de pomin ar -

tat orfanilor, el nu coboar pân la criminalaabjec iune a lui Svidrigailov, a lui NikolaiStavroghin ori la cea a generalului dementdin relatarea lui Ivan Karamazov, acel sceleratde mo ier care pune câinii s sfârtece un bietcopila , drept pedeaps c acesta, în joac ,i-a r nit la un picior câinele de vân toarefavorit.

Duio ia lui Dostoievski îmbrac hainadragostei ocrotitoare i comp timitoare, iarînjosirea, degradarea fizic (sufletele lor î i

streaz puritatea!) i chinurile rafinate lacare sunt spuse micile victime de c tre odio iilor c i, cap note patetice prin dest inu-irile complete ale vinova ilor i prin canonul(nu doar moral!) la care-i supune autorul.Astfel, demonul Nikolai Stavroghin (poate

numele provine de la grecescul stauros,

având sensul de cruce) relateaz în Spo-vedania sa adresat c lug rului Tihon cuma împins cu bun tiin la sinucidere o biatfeti , fiica gazdei sale, de care pretindea cnu se atinsese.

Dar, cu îndrept it indignare, Dosto-ievski nu las nepedepsite atari f delegiizvodite de min ile i instinctele resping -toare ale unor degenera i: Svidrigailov, s tulde-atâtea blestem ii, î i curm zilele cu unpistol, scârbitul Stavroghin de to i i de toatese spînzur , Smerdeakov - fiul nelegitim al

trânului Karamazov, se sinucide dup ce-i omoar p rintele i-l jefuie te, iar Ivan Ka-

ramazov, autorul moral al asasinatului comisde feciorul Smerdeakov, sfâr te prin a- ipierde min ile.

Spovedania este modalitatea artistic ceamai îndr git , drept urmare cea mai des în-trebuin at de scriitorul nostru. Aproapetoate personajele sale - grave sau comice,distinse sau grosolane - caut ( i pân laurm chiar g sesc!) împrejurarea propice pen-tru despov rarea inimii prin spovedire. E ma-re nevoie de a a ceva, având în vedere plajalarg de pendulare a moralei din opera dos-toievskian - între hipercerebral i hiperfecal,zon în care orice este cu putin , dar nimicnu-i la întâmplare.

Cu aceast ocazie, Dostoievski îi punechiar pe eroii s i, cu o inut atât de neeroic ,

i cotrob ie prin taini ele cele mai ascunseale sufletelor, c ci este ansa (chiar cu pre ulaccentelor isterizante de autoacuzare!) ie iriidin subterana izol rii, totodat este nevoiaimperioas a ruperii t cerii i a (re)stabiliriileg turilor cu Creatorul i cu unii dintre semeni.

Chiar asta se urm re te în Spovedanialui Nikolai Stavroghin i cea a lui Ippolit Te-rentiev, nihilistul din Idiotul, ambii - desigur,la scar diferit - fiind extra i din lumea te-nebrelor i, în final, reda i ei.

La o adic , nu tot o lung spovedanieeste trista relatare a personajului-povestitordin Umili i i obidi i, romanul de tinere e allui Dostoievski? La fel, nu tot o lung i du-reroas spovedanie, de data asta chiar a scri-itorului, este romanul-jurnal Amintiri dincasa mor ilor, care relateaz cumplita sa ex-perien din ocn , cu scene de co mar parcdecupate din Infernul lui Dante? Iar Mitea iIvan nu i se spovedesc fratelui mai mic Ale-

a, primul pentru a- i desc rca preaplinulinimii sale arz toare, cel lalt pentru a- i des-pov ra mintea bântuit de demonii înfumu-

rii i ai necredin ei?...Iat o mostr sui-generis din încerc rile

de purificare la care artistul î i supune unelepersonaje: În casa Nastasiei Filippovna sunt„înghesui i” o parte consistent din eroii ro-manului Idiotul. Este ziua de na tere a gazdei,atmosfera e încordat ca în orice faz ce pre-

merge declan area loviturilor de teatru, i, laun moment dat, pentru destindere i amu-zament pe seama unora dintre invita i, „bu-fonul” Ferdî cenko propune demararea unuijoc de societate în care fiecare s i istori-seasc , cu curaj i sinceritate, cea mai urâtfapt din via a sa...

Dar Însemn ri din subteran - cheia debolt a viitoarelor capodopere dostoievski-ene -, ori splendida nuvel Smerita, nu suntele de fapt zguduitoarele spovedanii ale unorsuflete mediocre, care- i procur delicii dintorturarea semenilor (unul o biat fat , cel laltso ia) cu manifest rile lor maladive, iscatedintr-o tenta ie irepresibil de despicare afirului în patru i duse pân la absurd?

Toat crea ia dostoievskian este str -tut ca un fir ro u de problematica omului îndezbatere existen ialist , un existen ialismcre tin preluat de la Pascal, „împ it” cuKirkegaard i apoi transmis existen iali tilordin secolele urm toare.

A, c scriitorul rus era ortodox! Ei, da.Cum rezult cu claritate din Jurnalul unuiscriitor, Dostoievski era animat la acea vremede un ortodoxism atotmistuitor i p tima(iat c nici mai târziu n-a sc pat de patim ,dup ce cu greu reu ise s se lecuiasc depatima alcoolului i a jocului la rulet ), unortodoxism panslav, adic pus sub sceptrularului (chestiune serios rumegat de ru i

înc din vremea arinei Ecaterina a II-a), careortodoxism - credea el - va cuceri lumea cufor a sa i va determina falimentul catolicis-mului apusean, dup p rerea tuturor pan-slavi tilor, catolicismul fiind vinovat de ate-ism, socialism i nihilism.

Iar pr bu irea catolicismului potrivit ra-ionamentului panslavi tilor, trebuia s duc

cu necesitate i la dispari ia protestantismu-lui activ i meticulos, acesta ap rând în is-toria cre tinismului ca o reac ie împotrivaabuzurilor comise de prela ii catolici (vân-zarea de indulgen e, lux, destr lare). Orinemaiexistând obiectul protestului, e limpedepentru oricine c i protestul va înceta, prinurmare, credincio ii Apusului vor fi definitivcâ tiga i la dreapta credin în expansiune.

Opozi ia dintre Rusia i Occident, în planintern dintre partidul slavofililor i cel al oc-cidentali tilor, este tran at de Dostoievskiîn favoarea primilor. Autorul chiar se aratindignat de multe dintre cele v zute de elînsu i în timpul peregrin rilor prin Apus,opinie înt rit printre altele de afirma iadepreciativ a gener lesei Lizaveta Epancinala adresa produselor occidentale: „Nici m carpîinea nu tiu s o coac cum se cuvine!...”

Este uluitoare aceast naivitate a artis-tului în probleme de credin , de regul elfiind dotat cu tact, sim al m surii i profun-


zime în analizele întreprinse! Dar poate fiacuzat de rea inten ie ori de tendin e de în-vr jbire? Nici pomeneal . Un om care a su-portat ani de ocn pentru triumful ideilor ge-neroase ale tinere ii, ajunge ca tocmai da-torit chinurilor îndurate s cunoasc fru-muse ea l untric z mislit de credin i iu-bire, ceea ce înseamn c toat via a lui deom liber i-o va dedica binelui i drept iisociale. i asta în pofida faptului c omulDostoievski n-a r mas pân la sfâr itul vie iicredincios acelor idei generoase ale tinere ii,a c ror sus inere i promovare era cât pe-aci

-i aduc moartea pe e afod, dac în ultimulmoment pedeapsa cu moartea nu i-ar fi fostcomutat în deportare i ani grei de ocn .Doar cu câ iva ani înainte de-a trece la celeve nice, adic atunci când a gustat din glorie,el i-a atins un alt el al vie ii - acela de-aaduce omagii arului s u, la curtea c ruia, dealtminteri, era apreciat i bine primit.

*Cine altul dac nu Dostoievski pune ches-

tiunea „firului de ceap ”, a acelui bine infimcut aici pe p mânt, fir ce mai apoi (la inter-

ven ia îngerului p zitor) se dovede te aproa-pe salvator chiar i pentru zgrip uroaica a-juns în iad?

Mântuirea omului fiind problema cen-tral a dezbaterii dostoievskiene, nu surprin-de pe nimeni c subtilul artist abordeaztran ant în Fra ii Karamazov raportul dintrerai i iad.

(În parantez fie spus, acest roman are oatare însemn tate pentru scriitorul EvgheniEvtu enko, încât în încânt torul lui romanDulce inut al poamelor, el îi împarte pemuritori în trei categorii: cei care au cititFra ii Karamazov, cei care nu l-au citit înci cei care nu-l vor citi niciodat . E drept c

pu in mai jos, întrucât este scriitor al epociicinematografiei i televiziunii, Evtu enkoadmite i categoria auxiliar a oamenilor careau vizionat filmul turnat dup celebrul romanal lui Dostoievski...)

Nic ieri în literatura i cultura universalnu am întâlnit o atât de fin distinc ie întrerai i iad ca în acest faimos roman dosto-ievskian. În fond, totul se reduce la canonulmoral generat de imensa libertate cu careoamenii au fost investi i prin jertfa lui Iisus.(Jean-Paul Sartre, existen ialistul ateu de maitârziu, va fi de p rere c oamenii sunt con-damna i la libertate!) Oamenii, ne asigurDostoievski, care în aceast via au ignoratporunca divin de-a iubi, în via a de dincolose vor chinui nemaiputând s iubeasc , iartortura lor va atinge cote de neimaginatatunci când acest dar de pre al Creatoruluile va fi prezent sub ochi prin înf area fe-ricit a celor ce iubesc, în fond continuarea

fireasc i binemeritat a str daniei lor p -mânte ti.

Prin urmare, nu mai este cazul s se r s-pund la întrebarea dac „iadul are tavan saunu”, atâta timp cât el este prezent în noi. Dartot în oameni este prezent i raiul, adic mij-locul eficace de neutralizare a r ului i depromovare a binelui.

Cunoscând prea bine firea paradoxal aomului, Dostoievski i-a înzestrat personajelecu tr turi angelice i demonice. Iar ele nuse simt câtu i de pu in incomodate de co-existen a dragostei i a urii fa de aceea ipersoan (cazul Katerinei Ivanovna), bachiar de iubirea n scut din ur . Semnificativîn acest sens este ceea ce la un moment datîi spune Lizei eroul f nume din scriereaÎnsemn ri din subteran : „Te i uram fiindcte-am min it!” i mai departe: „Eu, ca s nufiu tulburat de nimeni, a vinde lumea-ntreag pe doi b nu i, f r-a sta pe gânduri.Dac -i de ales: s se d râme lumea ori s -mibeau ceaiul, eu spun c mai bine s-ar d râmalumea, numai s -mi pot bea ceaiul”.

Dac Lev Tolstoi r mâne apolinic în cre-ia sa pân i atunci când ne prezint drama

i în final sinuciderea Annei Karenina, liniaartistic a lui Dostoievski este una emina-mente dionisiac . De fapt nu este constant ,necum progresiv , nici valoarea romanelorrealizate în perioada deplinei sale maturit iscriitorice ti (ultima perioad a crea iei). Ro-manul Adolescentul, de pild , este departede ceea ce l-a impus pe Dostoievski în litera-tura universal i în con tiin a lumii: Crimi pedeaps , Idiotul i Demonii, pentru ca

în Fra ii Karamazov, ultima mare realizare,el s izbuteasc deodat o sintez i o splen-did încoronare a întregii sale crea ii.

Întâlnim în literatura marelui artist o con-tinu întret iere de planuri i destine, unamestec de oameni bolnavi (demen , ftizie,epilepsie) i de oameni pe cale de-a se îm-boln vi, de adolescen i care in mor spar maturi i de b trâni care fac pe coco ii(b trânul Karamazov se lupt pe via i pemoarte cu fiul lui Mitea pentru dobândireafavorurilor Gru enk i), respectiv de m sc -rici laolalt cu reprezentan i ai lumii sus-puse.Pe scurt, un magistral ghiveci social, pe carescriitorul îl elaboreaz cu migal i ni-l ser-ve te în chip magistral.

Crimele i suspansul adiacent sunt pre-zente în marile romane dostoievskiene. Cuexcep ia amplului roman Demonii, care „p -

tuie te” prin num rul mare de crime i si-nucideri, sumbr prevestire a hecatombelorsecolului 20, ac iunea celorlalte romane mari(Crim i pedeaps , Idiotul, Fra ii Kara-mazov) se construie te cu abilitate în jurulunei crime, care fie c deja s-a înf ptuit i par-tea cea mai consistent a romanului se ocup

de procesele psihice ce-l tortureaz f milpe criminal pân la autodenun are (Crim ipedeaps ), fie c asasinatul plute te în aertaman de la intrarea pe scen a unor personajeprecum Rogojin i Mitea Karamazov.

Dar dac în privin a lui Rogojin nimeninu se îndoie te c -i capabil s-o ucid pe fru-moasa Nastasia Filippovna (pe care o iubeacu patima descreieratului), i asta deoarece„îi ardeau ochii ca de febr ”, Fra ii Kara-mazov, prin m iestria cu care se ese intrigai se strânge plasa acuza iilor împotriva lui

Mitea, se constituie într-un impecabil romanpoli ist, str lucit replic dat palpitantelorscrieri de acest gen ale lui Edgar Allan Poe.

Desigur, cazul nevinovatului Mitea, g sitvinovat i condamnat s i isp easc pe-deapsa la ocn , este inspirat din realitateavremii, dac avem în vedere erorile judiciarela care Dostoievski face referire în Jurnalulunui scriitor, erori datorate excesului de zelal magistra ilor, ca i grabei cu care ace tia,cu concursul jura ilor, pronun au sentin enedrepte, în dorin a de-a sc pa de cazurilerespective. Citim în Jurnal cum scriitorul,revoltat la culme de aceast stare de lucruri,a luptat din r sputeri pân la stabilirea adev -rului i corectarea unora dintre erorile judiciare.

i iat cum Mitea cade victim firii saletima e de natur karamazovian , iar pre-

viziunea stare ului Zosima se împline te.Scriitorul ne las pe noi cititorii s dezleg menigma: este vinovat de crim Ivan Karama-zov, autorul moral, ori bra ul mâr av care aînf ptuit-o - bastardul Smerdeakov?!...

Epilepsia, boala de care a suferit însu iDostoievski, este prezent în multe dintreromanele sale: Umili i i obidi i (micu aNelli), Idiotul (prin ul Mî kin), Demonii(inginerul Kirillov, teoreticianul i f ptuitorulsinuciderii), Fra ii Karamazov (Smerdea-kov). Dar cu cât precizie a descris scriitorulrus nu doar crizele de epilepsie, ci i alteafec iuni ce m cinau f mil societateatimpului s u, ca de pild frecventa i neier-

toarea ftizie! De subliniat c autorul c iiPersonalit i accentuate în via i lite-ratur , profesorul i medicul psihiatru ger-man Karl Leonhard, îl citeaz foarte despeF.M. Dostoievski pentru uimitoarea preciziecu care a descris unele tulbur ri psihice.

E de mirare cum acest om, scriind doar înintervalul dintre dou crize succesive de epi-lepsie, a putut elabora o oper atât de im-portant pentru cultura i gândirea uni-versal . Un miracol? Mai degrab o dovadevident i pilduitoare de om adev rat, careprin credin a sa statornic în Dumnezeu i învalorile umane, a izbutit s i poarte cruceapân pe Golgota crea iei artistice, a ezând-ocu iubire la picioarele Mântuitorului.

i astfel a devenit nemuritor!


Poe ii nu mor niciodat

Poe ii nu mor niciodat , ei doari odihnesc zborul

între clipa ce vine i visul ce-a fostpotolind focul din oase i lunacu dorul,arzând întotdeaunacu rost.

Poe ii nu mor niciodat ,se-ntorc în cuvinteeterne vorbe încol ite-n brazdîn frunze, flori i în întoarceridin cele sfintesau în zborul p rilorce torc la stâncântece preg tite s fie gazdîn care intr m cu ei de mân .Poe ii nu mor niciodat , ei vincoborând treptat în noipe frânghii de lumin ,de ap i iz de pelinne iau de pe umeri triste ea,ne-nve nicesc tulpini ne pun aripi de înger, în abis

nu mor niciodat , dar niciodatdoar urc în vis.

Poe ii nu mor niciodat , doar iesdin auz, cum ai priviprintr-un ochean întors,sau alunec în sim uricum noaptea unei ciocârliiaureoleaz cu stele un es,ei au în vene al patrulea sim ,metafora din sânge a unui prin .

Poe ii nu mor niciodat , i doari odihnesc zborul

între clipa ce vine i visul amarpotolind focul din case i lunacu dorul, arzând întotdeaunacu rost.

teptare

IOgrada cu nuc sub cea plutind,Mic voievodat la marginea râului,Prim vara în roua c zut din frunze,Case din lemn î i spal ferestrele,Nestatornice ochiuri în nop ile de veghe.Când trifoiul decide vara,Când pentru r cirea fontelor solareDe la brâul zileiMama aduce ap de la fântânÎn cumpenele doni elor de fag,Doi ochi ai mei, doi umeri ai mei,

sa i-v -n aripile primului vântCare merge spre casaUnde mama, cu mâna dreapt -a surorii mele,

te te sub cump na zileiPentru întoarcerea mea abia lic rind,Un dor al ei.II

i semin ele trec în ne tire peste ar turi-n ne tire brazdele r mân grele,

Iar pâinea a crescut peste mejdin ,Mirosind a ploaie m runt .Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui,Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpin .

teptând, trec nodurile nop ii peste z rii coco ii î i preg tesc cântecele

melancolicelor de tept ri.IIITata despic inima nucului,Tata despic inima mielului

i focul umple ograda de umbre,Focul mielului se vars -n p mânt.Tata se a eaz în capul mesei cu toat livada,Împ indu-ne din feliile inimii

i sângele mielului ne curge pe barb -n jos,i sevele nucului se preling în brazd ,

corindu-ne explozia verii din piepturi.În micul voievodat de la marginea râuluiSeninul are la r cin fântâna,Frunzele leg nându-se m cheam

i respir adânc între cer i cump na ei.

Poetul

S-a întors poetul în satul natalCu toate p rile lui zbur toareAcela i râu îi aduce la malAmintiri din clipe arz toare.

S-a întors poetul pe strada copil rieii e o alt adres pe casa lui

Bronzul toamnei sun în frunza vieii galbenul scrisorilor a trecut în gutui.

...Cea a timpului, val dup val,Peste nuci încet se las ,Prin inimile oamenilor din satul natalTrece poetul, amintire, spre cas ...

Al doisprezecelea ceas

Vremea urc în imponderabil,rile sub zborul c rora

Moleculele de aer morPoart t cerea între particule,Doar mi carea brownianÎn dezordinea eiOrdoneaz apa de ploaie

Apoi acolo, în l zile de zestre ale mameiDin podul casei, r sfoind mirosul de nuci

i caietele, gândesc la trecerea iute atoamnelor,Timpul r mâne pe lucrurile din podul caseiCopilCa mine în rug ciunile mamei.IVColoane de dealuri cu ferestre,Satul ca o lic rire suie,Norii în pâlcuri alearg din cas în casSub soare via î i fierbe mustul

i apele macin în turbine lumina,Mama tot mai aduce r coarea fântânii,Sora mea tot coase batiste i fa de mas ,Tata ciople te carulPentru întoarcerea mea acas .

Al. Florin }ENE


Menu]îMAXIMINIAN

i totu i...

Sunt un om fericit.i totu i...

Mi-am licitat iubirea pe scena singur ii.

Sunt un om lini tit. i totu i...Am o atrac ie sadic spre interzis.

Sunt un om melancolic. i totu i...Nu tiu s spun „Te iubesc”.

Sunt un om credincios. i totu i...Cer multe i nu dau nimic.

Sunt un om fidel. i totu i...Dac voi fi p sit m voi bucura de suferin .

Sunt un om al genera iei. i totu i...Visul meu este mereu altul.

Sunt un om bun. i totu i...Îmi pare atât de r u i atât de bine c îmi pare r u.

Sunt un om dinamic. i totu i...Mereu acela i drum: cas -scen , scen -cas .

Sunt un om tare. i totu i...Iubesc pân la lacrimi.

Sunt un om liber. i totu i...Mi-e fric de c ri...

i totu i... Sunt om...

Aur i lacrimi

Un pumn de fier, o inim aprins ,Un tricolor mare cât ara,O via întru lupt ,Un câ tig tor.

Victoria este a noastr ,Succesul este al rii,Bucuria e uman ,Harul e de la sfin i.

Când ceasul bate în ring,Antrenorul î i spune rug ciunea,Elevul transform sudoarea în medalie,Iar publicul aclam cu flori.

Scara de foc

Ursitoare în alb,Copil în scutece de foc,Via în fa ,Cu c i de ap .

Seceta smulge p catul,ina pâinii se înmul te,

Fiul se ridic din moarte,Cerurile deschid ploile.

Vântul vârtej face,În stele ajunge carul,Duhul sufl linPeste câmpia româneasc .

Sfântul adie ca un vânt de varPeste satele cu cenu în sob ,

i clopote ce bat prin fumVestesc iubirea.

Cugetul cuget , urechile aud,Gura laud pream rirea,Deneînceputul cu denesfâr itulFac cas luminii.Striga i sfântului s v aud ,Pe pene de aur el doarme,Iar inima lui, împ it în mii,Luce te pe bolt .

Sfântul i sfânta ies la plimbareNorii îi acoper în dragoste,Iar noi, ne bucur m,Când merele cad din pomul raiului.

Puiul

Un pui de porumbel.Un suflet de om.Doi prieteni.Un timp.

Cu aripile descoper cerul,Cu inima d ruie te lumin .Via a e mai mult,Moartea e o punte.

Pui cu telecomand ,Cu limb de extraterestru,Om cu duh,Cu gânduri de sfânt.

Balerina bibelou

Printre c i e casa ei.De 20 de ani st pe aceea i poli .Când se plictise te îi trage cu ochiul luiEminescu,Sau lui Co buc,Sau la al ii din Biblioteca pentru to i.

E o balerin nobil ,Din por elan fin, sau sidef cu iriza ii alb strui.Nici ea nu tie exact din ce e f cutDar se simte bine în carnea ei.

Pe rochia scurt are dantel ,La p r o floare,La inim un ghimpe.

Cu mâinile a ezate pe cre urile rochiei,Rememoreaz gloria de alt dat .Când era venerat .Ast zi nici praful nu mai este ters din jurul ei.

Într-o toamn cu frunze de auri-a tr it prima iubire.

A fost a lui i de atunciTimpul pare c a încremenit.Perdeaua dragostei e tras ,Balerina st neclintit ,Pe raftul cu scriitori.

Un gram de iubire

Când m îndr gostesc simt singur tatea,Iar când sunt singur, m îndr gostesc.

Nu-mi las inima s -mi amor easc .Supus la probe,Ca într-un examen prelung.

Nu tiu s spun „Te iubesc!”Cer esc iubire, dar nu dau nimic,Dac sunt p sit m bucur de suferin ,Pentru c sunt viu, iar dragostea va veni iar.Îmi pare atât de bine c îmi pare r u.

Când sunt nefericit fac lucruri mari,Suferin a are i ea volupt ile ei.Iubirea e o cârj , un paravan,Iar eu o savurez pân la lacrimi.


Umorul este definit în dic io-nare ca fiind: „Înclinare spre glu-me i ironii ascunse sub o apa-ren de seriozitate; manifestareprin vorbe sau prin scris a acesteiînclina ii. (prin extindere: veselie,haz). Categorie estetic ce constîn sublinierea incompatibilit ii iabsurdit ii laturilor unor situa iiîn general fire ti.” (D.E.X. Enci-clopedia CARTIER) Desigureforturile dic ionarelor pentru de-finirea conceptului sunt admi-rabile, chiar dac , foarte pu inîncununate de succes, deoareceun fenomen atât de complex, pre-cum umorul, este greu de cuprinsîntr-o defini ie oricât de ampl arfi ea (amplitudinea fiind de altfelcontrar spiritului unei defini ii,caracterizat nu numai prin genulproxim i diferen a specific , cii, prin conciziune, element in-

dispensabil, cel pu in, re inerii).Ie ind îns din domeniul dic-

ionarelor putem aprecia com-plexitatea abord rii anterior de-finite, analizând-o prin formele deexprimare în vorbire. Apar astfelcategoriile de umor: sub ire, ne-gru, facil, absurd, prostesc, fin,discret, elegant, subtil, grosolani cine tie mai câte astfel de ca-

talog ri, toate vizând varietatea,diversitatea dar i unitatea feno-menului, considerat specific ra-sei umane (unele manifest ri aleanimalelor, oarecum asem -toare umorului omenesc, suntdoar interpret ri strict subiective,asociate jocului, prin urmare, dealt natur !). i, nu cred c vom

în elege umorul dac îl vom faceeliptic de scopul s u, râsul, a-cesta fiind de fapt elementulcheie al necesit ii umorului capractic social , pivotul ( i al)unei întregi industrii de profil (in-clusiv, profit). Râsul ca finalitatea actului umoristic poate defini,la rândul s u, un întreg universemo ional, intelectual, atitudinal,rela ional i comportamental

când parte din fiin a noastrbiologic , psihic i spirituala.Putem afirma de asemenea crela ia umor-râs ne integreazcomplex i trainic într-o ordinecosmic superioar , noetic , avie ii con tiente de sine. Dar,pentru a nu p rea deplasat for-mularea anterioar , s analiz msuccint râsul, ca efect al umoru-lui, în m sura în care, tot la nivelulcuvântului, poate exprima situa iii st ri extrem de diverse, într-un

mod de asemenea foarte concis.Iat cum putem caracteriza sauchiar cataloga persoanele cu carevenim în contact, doar cons-tatând c :

Râde: ca prostul, pe sub mus-ta , în fa , pe la spate, de altul,ia în râs, batjocoritor, de/cu, estede tot râsul, i/sau de batjocorai de râsul lumii; (st ri de fapt);

Surâde: blând, par iv, rece,calculat, cald, înv luitor, îng du-itor... etc), râde (în hohote, sincer,pref cut, deschis... etc; (nivelultr irilor emo ionale);

Râde: în sil , de nevoie, dintoat inima, cu toat fiin a, ochiirâd-inima plânge, gura râde-ochii

plâng... etc; (nivelul de satisfac-ie);

Se sparge de râs, moare derâs, se umfl de râs... etc; (expri-

ri vulgare care dau not celuicare le folose te);

Râde toat ziua, nu râde nici-odat , râde când i când, râdemâine de ce aude azi... etc; (de-fine te subtil comportamentuluman prin rela ia, aparent bizar ,dintre râs i unit i de timp);

Sau, are râs întunecat, se lu-mineaz cerul când râde, împr -tie norii, apare soarele... etc;(definind firea omului în rela iecu fenomenele naturale)

Dar: nu-i timp/loc de râs, acumte-a g sit râsul, nu-i deloc de râs,ce- i veni s râzi, ce g se ti de râsaici, nu g sesc nimic de râs la...etc; (instituie sau sanc ioneazcoduri comportamentale);

Pe când: nu râde pentru cnu în elege, nu tie de ce râde,cum s râd dac nu pricepe…etc; (se instituie ca un indicatoral culturii sau nivelului de inte-ligen a i educa ie);

Iar râsul: nechezat, beh it, caun tril, groh it, l trat… etc; (ca-racterizeaz , eficient i drastic,prin valen e onomatopeice co-respunz toare).

Nu putem vorbi îns de umori râs f s amintim de func iilei atributele sale sociale pentru

, din acest punct de vedere ce-le dou manifest ri au implica iiprofunde în procesul de formarei între inere a grupului în limitele

profund morale ale socialului

uman. Putem aminti despre func-iile de:

Liant social: la petreceri, s r-tori, oamenii se adun împre-

un cu principalul scop de a sesim i bine, iar acest lucru se pe-trece, mai ales, râzând, fiindcacest exerci iu creeaz relaxare,disponibilitate pentru comuni-care, permisivitate, toleran , du-când i la cre terea capacit ilorintelectuale. S nu uit m, chiari cuplurile de îndr gosti i râd

mult mai des prin compara ie cualte cupluri în care lipse te afec-tul, iar aceast situa ie este, înmod sigur, provocat de cre te-rea nivelului endorfinelor;

Ierarhizator socio-cultural:observ m c oamenii nu râd to ila acelea i glume i ne putem în-treba, ba chiar, deseori, o facem,de ce râde omul simplu (rural,urban, cu specifica iile urban-industrializat i urban-periferic,spre deosebire de omul cult, evo-luat spiritual);

Func ia educativ : stârnindrâsul prin ironie, societatea in-duce ideea sc derii performan ei,cu reflectare în plan social: maipu ine anse la promov ri, cu-ceriri, succese, etc;

Func ia coercitiv : râsul ridi-culizator provoac individului,senza ia de ru ine activând ast-fel mecanismele ei mobilizatoare;

Func ia socio-moral : aicistr vechiul dicton „ridendo cas-tigat mores” este, de unul singur,în m sur s dea importan a

Mihai BATOG-BUJENI}~

Surâsul a fost inventat de un om care nu voia s se certeDany Laferrier

Despre umor [i r@s


acestei func ii.În plan individual, îns cu fer- reflectare în social, exerci iul

râsului, fiind eliberator de en-dorfine, creeaz relaxare, dispo-nibilitate pentru comunicare,permisivitate, toleran , cre te-rea capacit ilor intelectuale. iaici cred c un exemplu se im-pune. În anii aizeci vestul Euro-pei era confruntat, la nivel social,cu actuala noastr problematicde alienare, intransigen nejus-tificat în raporturile interumanei o, aparent nejustificat , ten-

din spre agresivitate i, implicit,violen . Numai c , atunci, a-ceste manifest ri, au fost atentstudiate de psiho-sociologi, de-oarece ele afectau dramatic fun-damentele normalit ii sociale i,a fost g sit remediul!

Au fost înfiin ate, la sugestiacercet torilor dar i cu voin po-litic , cluburile: Zâmbi i, zâmbi i!(Surriez, surriez, varianta fran-cez , pentru neîncrez tori). Înaceste cluburi, oamenii erau în-

i s considere zâmbetul unfactor sine qua non al comuni-

rii interumane. Prin urmare,ceau exerci ii de a se adresa

unii altora, rostind mai ales ba-nalit i, în orice condi ii, cu zâm-betul pe buze. Exista chiar obli-

ga ia, ca persoanele care lu-creaz cu publicul, s fie membriai respectivelor cluburi. Aproapefiresc, în aproximativ un deceniu,tensiunile sociale s-au diminuatconsiderabil, a sc zut semnifica-tiv rata infrac ionalit ii, ba chiari num rul accidentelor rutiere,

fiind cunoscut nocivitatea agre-sivit ii la volan, iar, implicit, acrescut productivitatea muncii,tiindu-se c oamenii relaxa i se

pot focaliza mult mai eficient perezolvarea sarcinilor ce le revin.Ei, da, ar spune cârcota ii, a fost

cut totul pentru ca omul s fiemai bine exploatat de c tre om i

creasc profiturile capitali -tilor, a a cum am înv at noi lamarxism-leninism. Da! Numai c

spunsul cel mai potrivit la a-ceast acuz ar fi, paradoxal, oîntrebare: i ce dac ?

Dincolo de orice dilem îns ,trebuie s avem în vedere impli-carea factorului de decizie în re-zolvarea unei asemenea proble-matici sociale, pentru c , în ab-sen a unei implic ri energice aleacestui nivel, orice plan este sor-tit e ecului. Iar acum, când mul idintre noi merg în rile EuropeiCentrale, se mai uimesc înc defaptul c oamenii de acolo sepoart într-un mod care ne în-cânt dar ne i nedumere te. Cre-dem c este doar efectul bun -

st rii, f s ne gândim la in-terven ia decisiv , la un momentdat, a factorului educativ. Iar edu-ca ia s-a f cut folosindu-se for aterapeutic a zâmbetului. Deci,precum vedem, se poate! Dar,numai dac se vrea!

i, printr-un nou recurs la dic-ionar vom g si, desigur, o defi-

ni ie a râsului: „ac iunea de a râ-de i rezultatul ei; manifestare aveseliei exprimat printr-o mi -care caracteristic a fe ei i a gurii,înso it de un sunet specific ne-articulat” , putem constata, dinnou, c o simpl defini ie nu poa-te, i consider c nici nu î i pro-pune, s cuprind o atât de largfenomenologie.

Prin urmare, dincolo de defi-ni ii, putem afirma c râsul, ca fe-nomen complex i specific deter-minat de umor, define te un în-treg univers emo ional, intelec-tual, atitudinal, rela ional i com-portamental i f când parte dinfiin a noastr biologic , spiri-tual i psihic , o apropie, cel maimult, de divinitate. Deoarece, nudegeaba se spune c atunci cândrâzi e ti mai bun fiind mai a-proape de Dumnezeu dar, pro-babil, este valabil i situa ia in-vers . Iar controversele istoricereferitoare la modul în care în-elep ii acestei lumi au abordat

râsul, dac ei în i au râs sau

nu, ba chiar aprinsele i prelun-gitele dezbateri teologice referi-toare la întrebarea dac Iisus arâs vreodat , indiferent de re-zultat, dau, f alte comentarii,dimensiunea fenomenului. i, neputem pune, la rândul nostru,întrebarea cât adev r este oareîn spusele abatelui Jorje din„Numele trandafirului”, cu re-ferire la cartea pierdut a luiAristotel:

- Dar câte min i stricate, caa ta, n-ar extrage din aceastcarte silogismul cel mai mare,potrivit c ruia râsul este scopulomenirii! Râsul îl îndep rteaz ,pentru câteva clipe, pe omulsimplu, de spaim . Dar legea seimpune prin spaim , al c reinume adev rat este frica deDumnezeu. i, de la aceastcarte ar putea pleca scânteialuciferic , cea care ar a a lu-mea întreag într-un nou in-cendiu… Omului simplu, carerâde, în clipa aceea nu-i pas

va muri…Îns , pentru c vorbim totu i

despre umor i râs, nu putem snu lu m în considera ie i modulîn care aceste manifest ri ne ca-racterizeaz . Asta fiindc pu inidintre noi tiu faptul c po i s idai seama de caracterul omului,cu care stai de vorb , urm rinddoar felul în care acesta râde.Desigur nu vom g si, poate nici-odat , o prea mare acurate e arâsului, dar este bine s tim camce fel de oameni sunt cei ce râdastfel:

Ha, ha, ha... = deschis, spon-tan, sincer, activ;

Ho, ho, ho... = vesel, bine dis-pus, epicurian, pu in superficial,bun la suflet;

He, he, he... = nevrotic, zefle-mitor, inteligent, ascuns, ironic;

Hi, hi, hi... = meschin, avar,interiorizat, schizoid;

Hâ, hâ, hâ... = r u, r zbun -tor, ranchiunos;

, h , h ... = grosolan, g -man, demonstrativ, paranoic;

Hu, hu, hu… = pref cut, min-cinos, tr tor, intrigant;

adar, aten ie la felul încare râd cei cu care dorim savem o rela ie i, mai ales, dacrâd!Giotto - JUDECATA DE APOI (Arena Capela)


Ninge! Ca niciodat ninge anulacesta. Ninge de parc -ar fi sfâr itul lumii.Ninge în cod portocaliu. E oare un semn alapocalipsei lumii portocalii?

În seara asta, de vineri, ninge ca într-unparadis alb. Îmi vine s las departe totul, ora-ul, televizorul, internetul, lumea noastr ro-

mâneasc ruinat de mizeria politic porto-calie, spa iul nostru mioritic cu miturile salei s-apuc peste câmpuri, prin n me i, s m

dezbrac i gol s -mi frec corpul i sufletul cuaceast mare pur , pân -mi cur tot jegulzilelor portocalii, pân m purific în albul

pezii, pân îmi cur gheena sufletului detoate reful rile obsesive i toat otrava por-tocalie ale c rei efecte nocive nu m las s -mi v d de ale mele, fiindc ei nu- i v d detreburile lor, adic de ale noastre pentru carei-am ales, ci de-ale lor. Ace ti oameni politici,neoameni din spa iul mioritic, nu în eleg c

noi ei sunt ni te nimeni pe lumea asta,„nima-n drum”, cum spune b eanul.

I-am ales s ne slujeasc pe noi, nu noi-i slug rim pe ei. i mi-a vedea lini tit de

treburile mele, dac a avea încredere în ei lucreaz pentru noi, dar ei nu lucreaz ,

doar se prefac c lucreaz ; preocuparea lornu e bun starea noastr , ci bun starea lor,de parc ei ne-ar fi ales pe noi i nu noi pe ei.

Politrucii de profesie jubileaz i se înc -âneaz s repete zi de zi, ca în reclama

aceea imbecil , reluat , pe anumite posturi

TV, pân la tâmpire, ,,cump ra i tigaia drycooker! Nu se rupe, nu se-ndoaie...”, de par-

am fi un popor de tâmpi i, oligofreni, orbii surzi, care nu pricepem c binele lor e bi-

nele nostru i nu invers, adic binele nostru fie i binele lor. M-am s turat de vorbecinate, la nesfâr it, ca de o moar ce ma-

cin în gol.M-am s turat s veghez, s fiu mereu în

alert ca un paznic al cet ii, s critic puterea,dar nu pot s renun , nu pot s m plictisesc,fiindc mi-i team s nu cad iar i în sclaviaunei alte tiranii mai perfid i mai odioasdecât cea ro ie de care am sc pat.

Eu m-am s turat, dar ei nu! i probabil, pe aceast lehamite a noastr , animalul

politic actual î i m soar pa ii nemuririi laputere... Fiecare scandal nou - scria Octa-vian Paler, la 30 septembrie 1994 - tergeamintirea scandalului precedent, cum tergvalurile spuma l sat de alte valuri, la ma-re. Repeti ia este mama în elepciunii, ziceaun precept latin. Fals, fundamental fals!Repeti ia este mama plictiselii” (OctavianPaler - Vremea întreb rilor, Ed. Polirom, Ia i,2011, p. 322).

Oare repeti ia din Pia a Universit ii nu-lplictise te pe Troian?

Ninge feeric i fascinant, ca într-un spa-iu-timp suprarealist, în care totul cap di-

mensiuni hiperbolice, încât m simt, lângma ina mea, Big Small, ca supraomul lui Al-fred Jarry în întrecere cu locomotiva. Ningecu bobi e m runte de ghea , o imensitatede boabe de zah r, cristale mici ce se rev rs ,

oprire, din sacii pe care Dumnezeu îi go-le te peste p mânt. „Ce de-a zah r!” zicea,uimit , Ancu a, când a v zut pentru primaoar z pada.

Este zah r peste tot; strada, casele, copa-cii, ma ina, toate sunt acoperite cu un stratgros de zah r. Un munte de zah r de o puritateînfior toare rev rsat peste ora . În mirificanea i gerul n prasnic intuiesc speran a uci-derii microbilor i gemenilor patogeni politicicare ne-au infestat sufletele...

Eram gata s plec..., departe de ora , de-parte de aceast societate politizat pân la

absurd, care îmi macin în gol energiile, i transform dintr-un om liber într-un ro-

bot portocaliu.N-am f cut nimic din toate câte îmi tre-

ceau în acel moment prin cap. Sunt prea legatde social, cu multe fire, ca s -mi iau lumea încap. A a c adio hiper-libertatea la care visam.

Am început s cur , cuminte, ma ina destratul gros de z pad . Continua s ningcu cristale mici de zah r... mai aveam o alter-nativ , o mic ans de a m purifica... i dea m elibera de toate aceste constrângeri so-ciale care îmi îngr desc libertatea de gândire.Pentru eroul lui Marin Preda, Petrini, din Celmai iubit dintre p mânteni, era de-ajuns sse elibereze de obsesiile erotice, ca gândurile

-i zboare din nou cu elan spre lumea pur .Eu am nevoie s m eliberez de politicanoastr cea de toate zilele.

Aveam nevoie de puritate, aveam o ne-voie imens de o intensitate spiritual , care

m elibereze de toate nevoile existen iale,o intensitate dus la maxim, în care s nu maisimt nimic, s nu mai v d nimic, decât spiritulpur, fascinant ca o magie alb .

Cu o sear în urm am primit un telefonde la Rodica Rodean, pre edinta Asocia ieiUniversul prieteniei. M-a invitat la întâlnireacu Lucian Blaga, la muzeul Unirii. „Am orga-nizat un simpozion «Sub semnul lui Blaga»,împreun cu editura Ars Longa din Ia i.„Avem i un pahar de vin”, încearc s mispiteasc Rodica Rodean, cu licoarea luiBachus.

Ini ial am vrut s -i refuz invita ia, tocmaipentru „ispita” cu care m ademenea la o se-rat cultural . Nu cu licoarea lui Bachus ar fitrebuit s m ispiteasc , ci cu poezia i filo-zofia lui Blaga. Dar poate c a a s-a stator-nicit, obiceiul, azi. i într-un anume sens, epoate benefic. Ca în Banchetul lui Platon, unpahar de vin dezinhib angoasele, dezleaglimbile, tope te barierele conven ionale, în-

lze te spiritul. Nu vinul era, îns , ispitapentru mine, ci întâlnirea cu Lucian Blaga,în eleptul cunoa terii paradisiace i luciferice.

rturisesc, cu p rere de r u, c pe Blaga l-

Vasile ANTON

Departe, foarte aproape...de spa]iul pur


am ocolit mult vreme. Dar ast zi m-am dusla el s m purific de„negativul adev rului”,cum spunea Paler.

Când am intrat în sal , pe masa de la pre-zidiu, trona poetul, risipit în ase volume depoezie - tre cititori, Poemele luminii,Pa ii profetului, În marea trecere, Laudsomnului, La cur ile dorului, într-o exce-lent grafic a Nicoletei Bida.

i, mi-am zis atunci: iat c mai existceva pur, la fel ca z pada, ce nu poate smurd reasc lumea politic - poezia i filo-zofia. Întâlnirea cu Lucian Blaga e întâlnireacu spiritualitatea pur . i asta te face s intriîntr-o anume stare de pietate i solemnitate,de t cere i ascultare

ci, atunci când te întâlne ti cu adev -rata spiritualitate, nu po i, dac iube ti spi-ritualul mai mult decât orice ispit material ,

nu intri în comuniune cu aceast „mira-bil s mân ”- „culori luminate, doar eledest inuie trepte si har”. Nu po i s nu terupi de aceast lume i s intri, la fel ca Plotin,când întra în starea de medita ie; lumea falsi plin de angoase, care îl înconjura, disp -

rea subit i filozoful intra în comuniune cuDumnezeu. La fel se poate, dac -l iube ti peBlaga, s r mâi doar tu i poetul sau filozoful.

Dintr-odat , ca în SF-ul Star Trek, m-amtrezit în hiperspa iul mioritic, mirific i pur, almitului, prin intermediul incon tientului, psi-hologic i metafizic, unde Blaga, la fel ca unpatriarh, î i rev rsa asupra noastr în elep-ciunea. E miracolul ce se s vâr te, în ase-menea momente, prin inhibarea con tientu-lui, adic prin ruperea complet de lume.

Mai întâi, a vorbit poetul Horia Zilieru.„Am stat, pân la patru diminea a, la taifascu poetul. i i-am zis c , cei ce cred despreLucian Blaga c filozofeaz în poezie i po-etizeaz în filozofie sunt ni te superficiali,care nu i-au studiat opera. Lucian Blaga esingurul filozof român cu sistem. i-ntâlnireaasta sub semnul lui Blaga, pare,aici, la Muzeul Unirii românilor,întâlnirea a dou mari spirite -al lui Eminescu i al lui Blaga;aici i-acum cei doi î i daumâna. Noi, românii, spuneaCioran, st m mereu sub sem-nul nenorocului. La fel, LucianBlaga a stat sub semnul neno-rocului, c ar fi putut primi pre-miul Nobel, dar c Academiaromân n-a mi cat un deget,în 1956, spre a-l sus ine.”

Nu pot fi de acord cu a-ceast doctrin a fatalit ii,îmbr at adesea de filosofiispa iului mioritic, aceea a na -terii i vie uirii într-o ar mic

sau cu ideea lui Noica c suntem „marginalii marginaliza i” (Scrisori despre logica

lui Hermes, Ed. Cartea româneasc , 1986),de un Occident cinic i deloc altruist, spre ane justifica neîmplinirile noastre în spa iuluimioritic. Chiar i în pofida faptului c uniidin marii no tri savan i s-au realizat în Occi-dent, deci în afara spa iului mioritic, nu potfi de acord cu aceast doctrin fatalist .

Acela i Noica nu g se te în cele 22 demilioane de români, 22 de tineri, „adic unula un milion - cu o înzestrare excep ional .Dar întrebarea nu numai cum s -i g se tipe cei 22, ci mai ales cum s faci virtuali-tatea s devin act.” (Constantin Noica -Despre l ut rism, Ed. Humanitas, Bucure ti,2008, p. 77).

Ca „virtualitatea s devin act” e nevo-ie de o anumit emula ie colectiv în spa iulmioritic, o predispozi ie spre cunoa terea spi-ritual , o eliberare de mizeria material i maiales politic , care ne epuizeaz energiile cre-ative. Or, tocmai din aceste motive canton m,noi oamenii spa iului mioritic, în l ut rism.

Vinovat , a a cum ar tam în eseul meu„Marea (dez)iluzie eminescian ”, este lim-ba român . Limba noastr , spune Noica, ci-tând remarca lui Dimitrie Cantemir, are o to-pic de vorbitori „care gândesc, mai degra-

lene ”. Unul din marii no tri filologi ilingvi ti, Sextil Pu cariu, s-a speriat de inver-sarea topicii, propus de Cantemir - anume,în loc de „Omul merge, la p dure, ca s taielemne, pentru iarn ”, Cantemir a propus:„Ca s taie lemne pentru iarn omul mer-ge”. i continu Noica, datorit limbii carene face deosebit de volubili, dar gânditorilene i, „a a vom r mâne, de altfel, cât se vavorbi limba româneasc pe p mânt...” (ibid.pp. 12-13) .

Cu toat aceast latur lene a gândiriinoastre, datorat logicii sofiste a limbii ro-mâne, în anumite perioade de emula ie colec-tiv s-a produs acea „virtualitate în act”

despre care vorbe te Noica. Dovada o cons-tituie genera ia eliadian , în care, de i mai învârst , îl putem include i pe Lucian Blaga,fiindc trebuie s recunoa tem c perioadainterbelic a dat, în pofida unui politicianism,la fel de de at ca cel de ast zi, o întreagpleiad de savan i, filozofi i scriitori românide nivel european i chiar interna ional.

Iat cum aceast logic sofist a limbii ro-mâne, ce ne face „gânditori lene i”, poate fiînvins de oamenii mioritici pasiona i i dedi-ca i, pân dincolo de sine, muncii creative.

Lucian Blaga este unul dintre ace ti mariînving tori. Ideea „categoriilor abisale”este, în contrapondere cu arhetipurilejungiene, ontologic pentru fiin a uman ,ontologia ei fiind argumentat de faptul c ,în aceste „categorii abisale”, este inclus„orizontul misterului”. Misterele nu-l fac pefilozof sau pe savant s le l mureasc , ci sle „adânceasc ”; „eu cu lumina mea spo-resc a lumii tain ”. „Categoriile abisale”sunt ontologice pentru fiin a uman i pentru

sunt dotate cu „factori stilistici” din vo-in a primordial a Marelui Anonim, ce le-aprogramat pentru om spre a cunoa te i arevela continuu misterele crea iei.

Categoriile incon tientului, structurateîntr-o „matrice” sau „câmp stilistic”, seconstituie în viziunea lui Lucian Blaga, la felca la Kant - ideile, apriori con tiin ei. Arhe-tipul, în accep ia noastr (Vasile Anton -Despre destin), nu simbolizeaz experien eprimordiale universale, cum este în viziunealui Jung, ci scheme codificate în programeinforma ionale implantate în genomul u-man, care se constituie în programe mintaleale re elelor neuronale fundamentale (exis-tente în creierul cu care ne n tem), cu aju-torul c rora omul primordial i fiecare copil,nou n scut, acceseaz cunoa terea realit ii.

Plotin are perfect dreptate: în re ele neu-ronale fundamentale este implantat o lumevirtual etern , o lume a formelor ce pre-exis-

în incon tientul fiec rei fiin eumane, cu care fiecare fiin ac-ceseaz realitatea. Copilul nu sena te cu un creier tabula rasa,cum s-a crezut mult vreme subinfluen a empiri tilor englezi, înspe al lui John Locke. În a-ceast ordine de idei, putemidentifica categoriile abisale alelui Blaga, cu acest program vir-tual, existent în re elele neuro-nale ale creierului cu care ne

tem. În accep ia lui LucianBlaga, „factorii stilistici” suntfactorii modelatori ai spirituluiuman i asta ne deosebe te, ra-dical, de animale.

«Sub semnul lui Blaga» -la Muzeul Unirii din Ia i


Aproape c m-am l sat prins în sistemulfilozofic al lui Lucian Blaga, când, deodat ,de la cap tul opus al rândului de scaune unde

a ezasem, s-a ridicat o doamn , frumoasca o doin româneasc , i a început s de-clame poemele lui Blaga.

Mai târziu, am aflat c o cheam DoinaIarcuczewicz i este actri la Teatrul Lu-ceaf rul, din Ia i. inea în mân , nu o cartede-a poetului, cum m a teptam, ci un car-ne el, unde î i copiase, cu meticulozitate,poemele pe care urma s le declame. i ceeace m-a uimit, fiindc totu i poemele lui Blagasunt greu de memorat, a fost faptul c arare-ori c uta în caiet dup un cuvânt. Trebuie sai o mare dragoste pentru Blaga s po i ficapabil de asemenea performan e. i nu unpoem sau dou . Mai bine de jum tate de or ,Doina Iarcuczewicz ne-a inut sufletul totalcaptivat (cel pu in asta am sim it eu în acelemomente) de spiritualitatea fascinant a po-emelor lui Blaga, trecând cu dezinvoltur printoate cele ase volume, ca într-o uverturdramatic .

Apoi, traduc toarea în englez al lui Lu-cian Blaga, prof. univ. dr. Rodica Albu, ne-avorbit cum s-a îndr gostit, în studen ie, depoemele lui Lucian Blaga i cum, de fiecaredat când intra întra în stare de melancolie,recitea poemele acestui mare poet ca un bal-sam salvator. În acel moment, gândul m-adus, pentru o clip , la impresionantul poemal lui Liviu Antonesei, intitulat chiar astfel:„Poemul care mi-a salvat via a.”

Pot fi poemele lui Lucian Blaga salva-toare de vie i? Iat cum c ile cu poeme alelui Lucian Blaga, atât de sugestiv intitulate

tre cititori, Poemele luminii, Pa ii pro-fetului, În marea trecere, Laud somnului,La cur ile dorului, pot fi balsam pentru su-flet, când existen a te pune, în situa ii ex-treme, de-a alege între a fi sau a nu fi.

Traduc torul în spaniol , lector univ. dr.Andrea Bargan, a vorbit despre greut ileîntâmpinate în g sirea celor mai adecvatesensuri poemelor lui Blaga, traduse în spa-niol . La urm , a vorbit Brându a T ma dela Editura Ars Longa, care a motivat necesi-tatea reedit rii c ilor de poeme ale luiLucian Blaga.

Am dorit ca aceast sear cultural deexcep ie s se încheie cu un schimb de ideidespre filozofia i poezia lui Lucian Blaga.Am renun at, îns , la paharul de vin i laagape, gr bindu-m s ajung în raiul meu,biblioteca, unde îl abandonasem - sine die -pe Blaga, pentru a continua discu ia, toatseara, doar eu cu el.

Ap rut în 2005, luna iunie, revista Dor dedor, fondat de Marin Toma, com. Dor M runt,jud. C ra i, continu s fiin eze. De i designuls-a mai schimbat, c tând o form mai apropiatde modernul secolului XXI, determinat i de evo-lu ia mijloacelor de tip rire, prin con inut i pro-gram, revist literar pentru toate genurile i vârste-le, Dor de Dor r mâne credincioas începutului.

i g sesc spa iu în revista c ean , tip ritacum la Pite ti, Arge ul liber S.A., i scris într-un alt loc din ar , dup câte am dedus, pe la Bo-to ani, încep tori i consacra i în ale literaturii,poe i i prozatori, autori de eseuri, cronicari etc.de pe tot cuprinsul rii.

În decembrie 2011 a ap rut nr. 64-65, cu 32de pagini. Prima este dedicat interpretului de mu-zic popular , Nicolae Rotaru, un cons tean de-al d-lui Toma, deci din comuna Dor M runt. Dinlecturarea articolului afl m c rapsodul NicolaeRotaru are o bogat activitate, cu turnee în ar istr in tate cu Orchestra Radiodifuziunii Române,sub baghetele unor importan i dirijori.

Interiorul revistei este plin de patriotism, derevolt , de istorie i de dragoste fa de oameni ide Dumnezeu. Colaboratorul permanent al re-vistei, d-l Nicolae Rotaru, semneaz o sarcastici plin de umor tablet despre via a politic din

ultimul timp în ar i în lume. Pe aceea i paginsemnal m poeziile lui Costel Neac u din S rma uMare, jud. Mure , versuri pline de n duf la adresaistoriei de azi i din totdeauna al românilor: zecu glas galnic, în i ari i ie,/Ridic i peste satcutele frun ii,/Slug la al ii e ti pe a ta glie,/Tu,care mu i din loc i mun ii. (Ion al României) Sau:Când fl ii no tri sunt la hor -n sat,/Strângândvoinice te brâuri de fecioare/Eu, pe-un fir de carte,de cuvânt furat,/Le cânt f glas rana ce ne do-are. (Vioara mut )

Asemenea stihuri nu- i g sesc spa iu în re-vistele cu preten ii, sponsorizate de stat, pe motivde curent literar, c ar fi desuete. Desigur, în peri-oada globalismului, dragostea de ar nu- i maiare rost.

Lucide poezii de dragoste semneaz CostelCristea i Alexandru Priboieni, ambii din Bucure ti.Alexandru Priboieni pare dezam git în dragoste(Câ i n-au fost, nu sunt i nu vor fi). S citim: De-geaba-mi vine ca s -mi plâng de mil - / O, biatpast moale de argil , / Chiar prin urechea aculuide-a trece / Un ir de zeci i sute de c mile, / Tuvei r mâne tot nep toare / Zâmbind doar lasfâr itul unei zile. (Tu e ti misterul lumii)

D-l Cristea este mai luminos, pare mai indi-ferent: De nu vrei s vii / Cu mine s fii,/ Cerul se

zbun /Norii se adun / S i inunde via a/ Pândiminea a/ Ropotind ca vara./ Doamn , bunseara (Doamn , bun seara)

Mai semneaz versuri Georgeta Oana-Mus-, din Rediu, jud. Gala i, Elena Toma din Pite ti,

Raveca Vlasin din Dej, jud. Cluj, Ioana P escudin G ie ti, Dâmbovi a, iar Aurelia Corbeanu esteînseriat cu un fragment din povestirea Gheor-ghi i Pe ti orul de aur. O pagin este rezervatlui N.N. Niculescu, prin prezentarea unui bogatCV bibliografic i cinci poezii semnificative: Nu-mesc lucrul nenumit/ Tr iesc visul netr it/ V d...dar prin pupila cui/ Harta infinitului? (Proiec ie)

Dac m aplec s i ning/ Ochii în care i se sting/Trei v zduhuri de egrete/ Tu m -ngropi adânc înpleter (Dac vin)

Alte pagini cuprind pe Nicolae Labi cu Moar-tea c prioarei, pe Serghei Esenin cu S-o pornescdin nou la drum/ Stamba luncii n-o s m maicheme. i un medalion Marin Sorescu cuprinzânddate biografice i poeziile Dac nu cer prea multi Adam. David Aurel din c ra i semneaz un

eseu intitulat Dor de Eminescu, Maria Diana Po-pescu de la revista Agero, Germania, ne spune cmoartea lui Paul Everac înseamn Apusul unuiLord. Menu Maximinian este prezent cu o cronica volumului Oameni în pardesie a medie eanuluiValeriu Marius Ciungan, iar Melania Cuc î i inti-tuleaz cronica la cartea Cu rând a lui GrigoreAvram cu un titlu sugestiv: Taina luminii care sealege din întuneric.

Mai not m din cuprins dou documentare:Ve nicia s-a n scut la sat, ilustrat cu case aleunor scriitori - Co buc, Creang , Rebreanu - pre-cum i cu imagini din diferite sate al rii, docu-mentar semnat de Iana Caraba, din Republica Mol-dova, precum i un documentar privind s rb torilede iarn i obiceiurile specifice acestora.

Ultima pagin cuprinde o inim tricolor, por-tretul Ecaterinei Chifu, versurile ei integrate întitlul Memoria p mântului românesc, chipul fon-datorului revistei, dl. Marin Toma, i un contur al

rii decupat dintr-un tricolor cu stema regal lamijloc. O fi avut dl. Toma premoni ie privind de-monstra iile din Pia a Universit ii din Bucure ti

ci i acolo am mai v zut un astfel de drapel.Poate dl. Toma î i aduce aminte c în perioadacând se flutura un asemenea stindard, câteva mi-lioane de români, dac atunci i-ar fi ap rut revista,tot în atâtea milioane de exemplare, nu ar fi putut

i-o citeasc pentru simplu motiv c erau anal-fabe i. Mai multe nu mai spun. Oricum, meritcitit ultim strof din poezia Ecaterinei Chifu:Românie ti cedrul lui Horia,/ i teiul lui Emi-nescu/ Ce ne adun -n s rb tori,/ Spre pomenirei Mân-tuire,/ Înflorind speran ele.

Emil BUCURE TEANU

Revista DOR de DOR


Viorel MARTIN

Alexandru era ner bd ror. Îl sunase ne-nea Postolescu s îi spun c i-a ap rut o fa-bul în Urzica. S-a dus la efu’, s î i fac unbilete de voie.

- Azi nu se dau bilete de voie. Nu tii cmergem la miting? La opt i jum tate trebuie

fim la locul de adunare.- Dau i eu o fug pân la un chio c de

ziare i vin direct la locul de adunare. Promit!În timp ce mergea c tre chio c, în mintea

lui Alexandru se rostogoleau, ca într-un visurât, ultimele tiri despre Timi oara. Ascul-tase în fiecare sear Europa Liber i aflase

la Timi oara se tr sese în oameni. Erarevoltat. F cuse un pamflet, „Dictatorul”, pecare îl citise unor prieteni i colegi: Dafinoiui Zaharescu. Îl citise i la Uniunea Scriito-

rilor, la masa unor prieteni, Mircea Micu inu Neagu. Nea F nu îi spusese:- Tâmpitule, înva poezia pe dinafar ,

pe urm mestec hârtia i înghite-o, c nebagi i pe noi.

La chio c nu era coad . Alexandru cum- revista Urzica, r sfoi cu înfrigurare i

si fabula lui. O trimisese de vreo dou lunii ap ruse abia azi. Dar era bucuros. Se duse

la locul de adunare i îl g si pe Gusti, un de-senator de la el de la institut.

- Salut Gusti! Noi suntem primii?- Nu, Alexandre, s-a amânat mitingul.

Toat lumea s-a întors la serviciu. Eu maistau aici c a tept pe cineva.

În drum spre serviciu, Alexandru gândi o minte de teapt îl înv ase pe Ceau escu nu adune lumea. Toat lumea era revoltat .

To i auziser de Timi oara. În institut numaidespre asta se vorbea. În curtea institutului,Alexandru g si agita ie mare.

Dragomirescu, secretarul de partid pe ins-titut, aduna oamenii. Se schimbase ordinul.Mergem din nou la miting.

În Pia a Palatului, lume mult . DinspreScala, coloana lui Alexandru, de vreo zece-doisprezece oameni pe rând, intra printredou iruri de oameni de ordine, mili ieni,solda i i civili. Dup intrarea în dispozitiv -cum le pl cea s spun -, în spatele oame-nilor s-au închis cele trei cordoane, înghe-suind oamenii în pia , care cu portretelecelor doi Ceau ti, care cu steaguri, care culozinci. A început discursul lui Ceau escu.Lumea murmura.

Dragomirescu st tea în fa , cu spatelela Ceau escu i cu fa a la noi - oamenii lui.Probabil primise indica ii s î i supraveghezeto i oamenii. Era cu un cap mai mare ca toatlumea. Doamne, gândi Alexandru, dac bagdegetele în gur si fluier tare cum tiu eu,cred c r bufne te ceva, nu se poate! Dra-gomirescu se uita parc numai la el. Alexan-dru s-ar fi l sat pe vine s fluiere. Dar, dacnu se întâmpla nimic? R mânea singur. ierau atâ ia securi ti i mili ieni! i ce f ceamâine la serviciu?

Deodat , din centrul pie ei, se auzi un felde bubuitur surd i un uierat, ca o vibra ie,care te f cea s tremure carnea pe tine de fri-

, de panic . Apoi un r it ca de mitralier .Se auzir ipete de glasuri de femei. Lumeaîncepu s fug din centrul pie ei. Se auzeazgomot de multe lemne trântite pe jos. Eraucozile de steaguri i tablouri, pancarte i altemateriale de propagand aruncate pe asfalt.

Alexandru st tea aproape de BibliotecaCentral Universitar , cu spatele lipit de bo-tul unei ma ini ruse ti, care avea un catargde câ iva metri, cu difuzoare. Se rezema deea. Când lumea a început s fug din centrulpie ei, Alexandru a v zut dou mari valuride oameni care fugeau parc pe ni te raze.Unii se buluceau c tre Palatul Regal. Se urcaupe gardul palatului i probabil cei mai b trânierau c lca i în picioare de ceilal i, c se auzeauipete disperate i de femei i de b rba i. Al

doilea val s-a bulucit c tre Biblioteca Univer-sitar , unde era ma ina ruseasc , cea cu ca-targul, direct peste el.

Alexandru sim i o durere mare în piept iîn spate. Nu mai putea respira. Era strivit.Lumea venea peste el. Se r suci cu greu sprestânga. Haina lui de piele se frec de botulrotund al ma inii, alunec i ajunse în late-ralul ei, de unde fu împins de valul de mul imepân aproape de ie irea din pia .

Ceau escu schimbase discursul. Era dis-perat. Promitea bani la militari, la muncitori,la studen i..., dar nimeni nu îl mai asculta.Fiecare se gândea cum s scape, s nu fie

lcat în picioare. Cele trei cordoane carezeau oamenii s nu ias din pia , parc

intraser în p mânt. Alexandru se trezi liber.Putea s plece unde voia.

Un cor puternic de b rba i se auzi dinspreCalea Victoriei. „Ti-mi- oa-ra! Ti-mi- oa-ra!”

Alexandru se ridic pe vârful picioarelor.Dinspre hotelul Bucure ti, intra în pia

un rând de circa 20 de b rba i, inându-se debra e, cu mâinile îndoite de la cot, i um rlâng um r. Ocupau aproape toat l imea

ii Victoriei. „Ti-mi- oa-ra! Ti-mi- oa-ra!”Alexandru le d du repede un nume: GrupulTimi oara.

Se ineau to i de bra e i strigau cât îi i-nea gura „Ti-mi- oa-ra! Ti-mi- oa-ra!”. Ceau-escu tot promitea câte ceva i f cea apel

disperat la ordine, dar nu îl mai asculta ni-meni. În pia ecoul repeta: „Ti-mi- oa-ra! Ti-mi- oa-ra!”. Parc i cl dirile din pia în e-legeau c se întâmpl ceva important. GrupulTimi oara o luase pe lâng Hotel Ambasadorspre Bulevard. Alexandru mai arunc o privire.Pia a ar ta ca dup r zboi. Mormane de pan-carte, tablouri i steaguri z ceau aruncatecare încotro i parc rânjeau spre tribunaoficial . Unele ardeau. Parc spuneau: A anu se mai poate! A venit ceasul schimb rii!Cât s mai rabde i bie ii oameni? Alexandruo porni spre cas . În fa a cofet riei Scala,grupul Timi oara crescuse. Erau cam 30-40de persoane, majoritatea sau to i b rba i,îmbr ca i civil. Mergeau spre pia a Romanîn 2 rânduri, fiecare ocupând aproape toat

imea oselei. Strigau: „Ti-mi- oa-ra! Ti-mi-oa-ra!” Îi rugau pe bucure tenii care ap -

ruser la câteva balcoane pe stânga i pedreapta - majoritatea st teau ascun i dupperdele - s vin al turi de ei.

- Nu ne l sa i singuri! Jos dictatorul!- Ce ne-a f cut nou , la Timi oara, o s

fac i vou . Veni i, cu noi, bucure teni!Nu ne l sa i! „Ti-mi- oa-ra! Ti-mi- oa-ra!”.Pe ambele trotuare erau mul i trec tori carepriveau, dar le era fric s treac al turi degrup, pe mijlocul str zii. St teau în spatelegardurilor din fier forjat, înalte de circa unmetru, care se aflau între trotuar i carosabil.

Alexandru r mase uimit când de pe tro-tuar au n lit, în pas alerg tor, un plutonde mili ieni, lupt tori cu bastoane de cauciuc,scuturi, veste antiglon i c ti metalice cuvizor, care le acopereau toata fa a. Ar tau cani te cosmonau i. Alexandru nu mai v zuse

a ceva. Mai târziu avea s afle c se nu-meau scutieri. Ace tia au ocupat o pozi iepe 3 rânduri, fiecare cât l imea str zii , cam

Un nou \nceput


la 15 metri în fa a grupului Timi oara, cuspatele c tre Pia a Roman . Alexandru ar fidorit s se al ture grupului Timi oara, dar îiera fric , a a cum le era fric tuturor celor depe trotuare. Se gândea: daca îl vede Dragomi-rescu? Dac va fi dat afar de la serviciu, dacva fi arestat? Ce se vor face so ia lui i celedoua feti e înca foarte mici. Nu! Nu trtebuie

m bag! î i zise. Dar oamenii tia audreptate. i eu simt la fel ca ei. Nu! mai binenu ma bag. Nu vezi c nu se bag nimeni?

Grupul Timi oara s-a oprit în fa a scu-tierilor, cam la zece metri, i striga c tre bal-coane, la fel ca înainte.

Deodat , în spatele grupului, cam la 10-12 metri, a intrat pe carosabil alt pluton descutieri i au luat pozi ie de lupt . Acum ceicirca 30-40 de oameni din grupul Timi oaraerau prin i ca într-un cle te. Erau cu mâinilegoale. Scutierii aveau scuturi, c ti si bastoa-ne de cauciuc. Alexandru se gândi cu groazla ce urma s se întâmple. Îi era ciud c ceide pe trotuar nu f ceau nimic s îi apere.Dac ar fi s rit unul singur gardul, Alexandruar fi fost al doilea, apoi al ii ar fi urmat siguri oamenii sc pau. Dar a a? Se gândi c nu e

drept. Sângele îi zvâcnea în urechi i sim eacum i se umfla venele de la gat. Sim ea gurauscat . Dac nu va face nimic pentru ace tioameni, se va considera un la toat viata lui.

Alexandru s ri gardul de fier forjat. Haina

lui din piele maron care îi ajungea cam pânla genunchi i s-a ag at un pic de gard, darpân la urma a reusit. Ajunse în mijlocul str -zii, la doi metri în spatele celui de al doileapluton de scutieri, care închideau bulevardulîntre grupul Timi oara i Universitate. Pluto-nierul major, care comanda plutonul, era echi-pat exact ca scutierii. Era un b rbat voinic,cam de 100 kg i un metru nou zeci i cinciîn ime.

- Nu ave i voie s sta i aici! Trece i înapoipe trotuar. Noi avem misiune!

Alexandru st tea încremenit. Parc nicinu îl auzea. Era hot rat s nu plece. Parc

tepta o minune.- Voi ave i misiunea voastr i noi pe a

noastr . Fiecare cu misiunea lui, se treziAlexandru c spune, mai mult ca s trag detimp.

i minunea de la Dumnezeu se produse.Peste gard începur s sar mai întâi unul,pe urm doi, pe urm cinci, pe urma mul i iAlexandru se trezi cam cu 70-80 de oamenide pe trotuare, care se a ezar lâng el i înspatele lui, aproape pe toat l imea str zii.

i tot mai veneau! Lui Alexandru îi mai trecuspaima, pe care o sim ise pe ira spin rii, c ndfusese singur cu eful scutierilor. Parc iinima începea s bat mai încet, s nu îi maisparg pieptul. Acum scutierii se treziserîncercui i.

Comandantul de pluton a dat câtevaordine scurte i, pe grupe, pe câte un rând,scutierii au disp rut, în pas alerg tor, pe tro-tuarul dinspre Scala. Alexandru s-a apropiat,cu to i oamenii de lâng el, de grupul Timi-oara. Acum erau un singur grup cam de 120-

150 de oameni i tot mai veneau din spate idin lateral.

Acum erau mul i. Acum nu le mai puteaface nimeni nimic. Bulg rele o pornise la vale.Alexandru se sim i mai u urat. Se bucura ci-a dat Dum-nezeu curajul. C nu l-a v zutnimeni de la institut, c oamenii au sc pat.

i aduse amin-te de colegii lui. Trebuia sse duc s le spun ce se întâmplase. C elavusese drep-tate. C trebuia s se întâmpleceva... i se întâmplase.

La institut - lini te i pace. Nu tia nimenide ce s-a întâmplat la Palat. Alexandru le po-vesti pe ner sulate.

To i bulbucau ochii. Nu le venea s crea-. Dar programul se încheiase. Alexandru

se îndrept c tre cas gândindu-se la gro-viile v zute. Oare ce se va întâmpla mâine?

Îl v zuse cineva?Va fi chemat la comitetul de partid? Parc

îi era ciud c nu ninsese. Era în 21 decembriei înc nu- i plimbase fetele cu sania. Abiatepta. Ce zi a mai fost i asta! Se bucura în

sinea lui:- Mâine e zi de leaf .

Laura RUSHANI (Albania)

Ceva dulcelui Baki Ymeri

Ziua în amiaza mare,Poetul viseaz fecioare.Ieri, una opritu-l-a-n cale

i i-a cerut o igar .- Nu i-e ru ine

-i ceri unui b trân o igar ?Iar ea i-a r spuns într-o doar :- Nu i-am cerutO igar electronic ,Ci una tare i metaforic !- Ce vrei de la mine acum -Nu vezi c sunt mai b trânDecât întreb rile tale?Iar ea pe dat l-a cuceritCând i-a r spuns r spicat:- Via -i divinTu e ti cel mai tân r b rbatFiindc e ti un mare poetCare m gustCu buza lui de erbet.

Mierea sufletului t u

De ce m vreiMai întrebatÎntr-un poem.Pe buzele taleNev zute albine

i desenau o inim .De ce m vreiTe-am întrebat.Nev zute albineSe trudeau

poarte prin aerTremurul inimii mele.

Îngerul sufletului meu

I-am cerut Domnului o floarei mi-a dat o gr din .

I-am cerut un copacMi-a dat o p dure.I-am cerut un râu,Mi-a dat un ocean.I-am cerut un înger

i mi te-a dat pe Tine!

În joac

Pe toate vrei s le tiiMister Baki YmeriCe a fost i ce va fi,De ce noaptea nu e zi,De ce plâng ochii mândrii,De ce cea a este gri,De ce moartea va muri

i-n alt trup o s s înviii urez mereu s scrii

Doar superbe poeziii poate-mi vei d rui

i ce nu vor mai pieri.

titlu(Variant )

Zile cu saore/zile lucr toarePoetul albanez viseaz fecioareIeri l-a oprit una din ele la cale

i îi cere o igarNu- i e ru ine s -i ceri ig ri unui moI-a zis f nici-un pic de ru ineIar ea i-a r spuns promptNu i-am cerut o igar electronicCi una tare i metaforicCe vrei de la mine,Nu vezi c sunt mai b trânDecât întreb rile taleIar ea l-a cuceritCând i-a spus hodoronc troncTu e ti cel mai tân r om din lumeFiindc e ti un foarte bun poetCare m linge cu buze de erbet

PoemePoemePoeme


Ion N~LBITORU(Italia)

...Ie ir în curtea castelului cu MihaiValdescu în frunte. Un moment, tân rul simtecum inima i se face cât un purice i are o cli-

de ezitare. Din instinct, pune mâna pe pa-lo . Un spectacol nemaiîntâlnit i se desf -oar în fa a ochilor. Pe ziduri se perind chi-

puri hidoase, ale c ror forme se transform ,ca ni te umbre, când în p ri r pitoare, cândîn animale s lbatice. Pe rând, pe metereze, seaprind, ca din senin, f clii ale c ror fl ripâlpâie neîncetat în diferite forme i m rimi.Urmeaz câteva chiote, zbenguieli ale dia-volilor, râsete sinistre propagate în ecouri,apoi, pe rând, f cliile se sting, umbrele disparîn negura nop ii i totul cade într-o t cereadânc .

- Ce-a fost asta? întreab Miron.- Necuratul ne-a transmis un salut din

împ ia sa! râse Preda.- Sincer, m temeam de ceva mai r u, re-

plic Vladimir, revenindu- i din buim ceal .- La diavol te po i a tepta la orice.- De regul , au obiceiul s se mai întoarc ?

întreab Mihai Valdescu, oarecum îngrijorat era posibil ca jocul i dansul dracilor abia înceap în toiul nop ii.

- De regul , diavolii nu au nici reguli, niciprincipii, dar s sper m c i v d de alte treburimai importante decât s se zgâiasc la noi.Propun s intr m în castel.

- Au plecat?- Unde s plece? Sunt pretutindeni! Se

fac v zu i numai când au chef i pl cere sse distreze pe seama muritorilor.

În salon, se a ezar la mas i mai turnarcâte o ulcic de vin s le vin inima la loc dinpricina spaimei.

- Mâine, pe la prânz, mergem la iaz.- C pitane, care-i misterul de s-au retras

a repede i ne-au l sat în pace?- Simplu! M ria Ta ai sosit pe aceste me-

leaguri cu gânduri pa nice ca s une ti i-nuturile de acela i neam i nu s le deranjeziîmp ia! rosti c pitanul Preda, cu un zâmbetascuns, a c rui semnifica ie doar el o tia.„De parc lui dracul îi pas de acest neam!Tocmai întunecimii sale c ruia îi plac la ne-bunie învr jbirile, încâlcelile, durerea igroaza!”, î i zise în sinea sa.

În realitate, îns , Preda pricepu ce se în-tâmplase, dar nu dezv lui principelui ade-

ratul motiv al neamestecului for elor întu-nericului. Nu l-au deranjat pe Mihai, deoarece,conform blestemului, cineva din neamul Val-descu trebuia s domneasc i s lase unmo tenitor care s duc sângele nobil maideparte pentru împlinirea sorocului peste anii ani. În elese c acesta va fi adev ratul

principe al tuturor inuturilor valahe.A doua zi, pe la prânz, viitorul domnitor,

înso it de c pitanii Preda, Miron i Vladimirsesc castelul i p trund în p durea bân-

tuit de for ele necuratului. Un vânticel recei reconfortant le flutur pletele. Este o lini te

specific p durilor de foioase, tulburat doarde fo netul frunzelor i trilurile p relelor.

pitanul Preda se afla în fruntea convoiului,ca bun cunosc tor al acestor meleaguri.

Deodat caii nechezar speria i.- Ce-a fost asta? întreab nedumerit prin-

cipele.- Un moft al animalelor, zâmbi cu în eles

Preda. Vreun duh r u ne d târcoale, iar pa-trupedele simt pericolul înaintea omului.

- C pitane, rosti deodat Mihai, în jurulu plute te o atmosfer plin de mister.

- Prea e ti sigur pe tine în tot ceea ce în-treprinzi! Ori ai vreun pact cu necuratul denu te temi de for ele sale!? glumi c pitanulVladimir.

Preda surâse imperceptibil. Le în elegeacuriozitatea i suspiciunile, dar, nici în ruptulcapului, nu le va divulga leg mântul f cut înfa a st pânului s u, Principele P tru Val-descu, care, în aceste momente, îl urm re tepas cu pas de acolo din ceruri.

Dup vreo dou sute de pa i, în fa a ochi-lor li se desf oar o priveli te încânt toare,în mijlocul c reia se afl un lac cu apa calacrima. Acesta este m rginit de o poieniînverzit , pres rat cu flori multicolore decâmp, iar împrejur falnicii stejari se ridic sprebolta cerului, ca ni te str jeri neclinti i de ladatoria lor, împreun creând o imagine devis. În schimb, nu se aude nici fo netul frun-zelor, dar nici melodiosul tril de p rele.Aceast lini te mormântal , în care nici m caradierea vântului n-o deranja, îi înfior pe ne-pofti ii oaspe i.

- Nu v l sa i purta i de vraja de basm pecare o întâlni i aici. Este o capcan . Cei cevor p i pe aceste meleaguri se vor r ci.

Vor pribegi pân la pieire în ghearele ne-curatului...

Nici nu apuc Preda s sfâr easc binecuvintele, c un urlet prelung tulbur lini tea

durii pân în adâncurile sale, apoi, din se-nin, se porni o vijelie, apele lacului se tulbu-rar i o imagine lugubr li se înf în fa aochilor. Din adâncul apelor se ridic un balaurcu multe capete din care ie eau limbi fioroase.Caii nechezar ridicându-se speria i în doupicioare, iar st pânii lor abia îi strunir .

- Nu v teme i! tun c pitanul Preda. Dacfugi i sunte i pierdu i!... Piei diavol spurcat!i ridic palo ul. Întoarce-te , blestematule,

în bârlogul t u i s mai ie i când va veni so-rocul s se fac dreptate. apoi s pieri pentrutotdeauna!

Deodat . erpi scârbo i nir prin gurasatanei.

- Nu fugi i! ordon c pitanul Preda. În-gerii sunt cu noi, iar Dumnezeu este deasupranoastr , pretutindeni i oricând. El este st -pânul nostru! Întoarce-te, drace, la talpa ia-dului t u!

Un vârtej puternic cuprinse p durea iurlete sinistre îi sfâ iar lini tea ce domnisepân acum câteva momente. Necuratul seînfurie de înfruntarea pe care o primi dinpartea omului i se ridic amenin tor deasu-pra lor.

- Dispari, Satana, în unghierele tale întu-necate, în locuri neumblate sau blestemate.Du-te la vr jitoarele tale care te slug resc,ia-le sufletul i pârjole te-l în focul iadului

u, hr ne te-le cu smoal , dar las omenireacu necazurile, bucuriile i p catele sale s lejudece Domnul, nu tu, împ rat al întuneri-cului!... Rege al luminii, orbe te diavolul cnu ne las s plec m de bun voie!

Deodat , o lumin str lucitoare inunddurea. Urletele lugubre se stinser treptat

în ecouri, iar balaurul, transformându-se într-un vârtej, disp ru în adâncuri, acoperit deapele lacului care, pe dat , deveni o mocirlcu iz insuportabil.

Dup câteva clipe se restabili lini tea idurea î i relu fream tul cu oaptele sale

duioase, iar în fa a ochilor li se desf ur dinnou acel lac cu apa de cristal ca din pove ti...

Comoara blestemat#

(Fragment din romanul Principele mo tenitor)


Opera ie pe suflet deschis

sufletul meu a f cut infarctîn timpul unei opera ii pe corddeschis...

acumface dializagândurilor meletautologice...

mi-e fricde acea clip frivolde apoi,

când o va luade la cap t.

În sala de opera ieinstrumente aruncatede un chirurg nu foarteconcentratst ruie

în urechile înfundate.

Tic... tic... tic...

Umbrele negre înghitdoctorulce cânt la pianefervescentpe inima mea.

Un ton, un semitoni o prelung r cire

a unui joc de mimasistatce r sun constant:

„Îl pierdem, face i ceva!”

i sufletul meuse zbatedin to i pl mânii.

Tac... tac... tac...

Ultimul cuvânt

Gura leilormi-ai f cut-o

lai nu m-ai înv at zbor

aripi...iar ceilal i

privescpe gaura cheiicum încerc

m ridic.

Oximoronicegânduriîn mintea lor...

Azi parc to ii-au uitat

aripile acasi nimeni nu m ia

în zbor...

Doar doi serafimicu ochiscânteietorimai staucu armailuzoriei grea

în spatele meu.

Nu mai întreba ide mine,inutil momentde glorieal unui finalprea previzibil,oricum nu

intereseazi a tepta i

cu sufletul la gurglon ulce îmi va sfârtecasufletulplin de regrete...

Iarna sufletului

E iarn ,fluturii sufletului meunu mai zboar .

Doar o turturicpititînghea ...

Copil ria...!Ce timpuri vechidemult apuse...

...când râdeamprecum 1000 de clinchetede clopo eide ghea ...

...când plângeamcu un ochii zâmbeam

cu amândoi...

...când alergamal turi de timp,pentru c i timpulîmi era prieten...

... i clipa,i zâmbetul,i ploaia,i plânsul

îmi erau prietenii du mani...

Copil ria...!Ce timpuri vechidemult apuse...

Gute Nacht!

Das Fasching endeteUnd Ich bin zu Hause jetztMi-am scos masca

i-am r masDoar noi doi, iubito!

Am r mas doar noi doiAlleinÎn casa vecin .Und ich liebe dichWie nimandÎn searea de apoiDoar tu i euNumai noi doi.

Wenn Fasching war,War ich Tod

te-am l sat acasUnd ich war dummUnd es war bleodCe lucru nebunesc!

Und Gute Nacht!Und Gute Nacht, meineGestorbene FrauCarnavalul s-a terminat

i sunt acum acas .

Echilibru fragil

Lini te...Pr pastia min ii e doaro clepsidr

surând eternitatea.Tic-Tac! Tic-Tac!

Iulia Ruxandra CEVEI

Gio

tto

- LEG

EN

DA

SF.

FR

AN

CIS

Poeme


Gheorghe A. STROIA

Uneori, în parcurgerea reali-ii cotidiene, te love ti f

drept de echivoc, de întâmpl ri,fapte i oameni, cu care „Ceva/Cineva” te-a f cut s interac i-onezi, realizând c totul faceparte dintr-un plan, bine pus lapunct, de scoatere la lumin - deîmplinire a unor vise care, pânnu demult, p reau irealizabile.Într-un astfel de parcurs cotidian,te intersectezi cu destinele unoroameni simpli, care au înr ci-nate în suflet ancestrala dorinde a scrie sau care, poate într-ovia anterioar , au fost dedica iscrisului, acest fapt fiind evidentprin talentul manifestat în crea iileproprii.

Despre Petru I. Szabò, am au-zit întâmpl tor i am aflat, apoi,

a mai scris o carte, girat dedistinsul profesor i literat vrân-cean Valeriu Anghel, un adev rat

ut tor de „condeie”, un desco-peritor de talente, neobosit pro-motor al valorilor autentice româ-ne ti, indiferent de zona ori loculîn care sunt z mislite.

Cu un evident har, manifes-tând o aten ie deosebit pentrudetalii i conturându- i zborul cape o necesitate de autorealizare,Petru I. Szabò se hot te s i

întregeasc parcursul literar, prinabordarea - ca pe o nou pro-vocare - a deloc-facilului stil sci-ence-fiction. De i se dore te ocarte adresat copiilor, „Misiuneprintre stele” nu este deloc a a,inedit fiind prin multitudinea dedate i informa ii - în spe deordin astronomic - prezentate cuo rigurozitate specific unui ve-ritabil c tor stelar. Structuratsub forma unei odisei spa iale,cartea con ine un num r de... po-vestiri, legate între ele i ale c rorpersonaje, bine definite (dinpunct de vedere fizic i moral),sunt eroii unei misiuni de salvare,plin de peripe ii i ac iuni „in-tergalactice”. Petru I. Szabò, caun autodidact ce este, caut , caîn numele copiilor ce vor citi a-ceast carte, s adreseze între-

ri dar, s i g seasc r spun-suri corecte i complete, formu-late cu destul claritate, pentru afi u or receptate de c tre inocen-tele „genii”.

Dedicat fiului s u, Noris-Petru, „Misiune printre stele”este - de fapt - o extensie a unuivis împlinit al autorului - acelade a scrie. F a avea preten iiexagerate de la propria-i persoa-

i f a aspira la un loc „re-zervat” într-o ierarhie literar ,Petru I. Szabò - în ciuda greut -ilor pe care le-a întâmpinat în

via (divor ul p rin ilor i dispa-ri ia prematur a tat lui, care afost primul s u model) sau a au-torepro atei lipse de preg tire -îndr zne te i, de ce nu, chiarreu te, s finalizeze o lucrarebun .

Stilul clar i concis, firul epiclimpede, cu alternan e de clar-obscur i dotat cu destul versa-tilitate i inventivitate scriitori-ceasc , îl deta eaz pe autor demarea mas a scriitorilor predes-tina i s r mân anonimi. Cu un

ton expectativ, a ezat i calm, a acum îi ede bine unui ardeleanprin na tere, „Misiune printrestele” este - f îndoial - o pri-

carte de aventuri pentru copii,dintr-o serie întreag ce-i va ur-ma. Fie doar i pentru simplulfapt c scrie pentru copii, avemdovada esen ial a noble ei su-flete ti dar i a curajului auto-rului, arhicunoscut fiind ideea

- în genere - copiii sunt ceimai exigen i critici cunoscu i vre-odat . De i inocent , sinceri-tatea lor debordant împarte scri-erile în dou mari categorii: ÎMIPLACE i NU-MI PLACE. Înochii copiilor, nu exist o cale demijloc sau loc pentru compromis.Poate, tocmai de aceea, chiardac nu tiu s citeasc , to i co-piii au o scriere favorit , ata ân-du-se atât de mult de o carte, în-cât doresc s le fie citit i recititpân la epuizare.

Dezv luirea în totalitate a su-biectului c ii s-ar dovedi, dinpartea noastr , o cras impru-den , tocmai pentru a putea l sacititorului (copilului curios dinfire) s descopere personajele,ac iunea i s decid dac - înfinal - are în fa o carte ce merita fi trecut la rubrica FAVORITE.Se poate spune, în schimb, c sti-lul utilizat este unul cursiv, ex-presiv, motivant i atractiv, iarlectura c ii este una pl cut .Surprinde în carte, tonul u orsceptic al autorului, care crede -totu i - în nem rginirea univer-sului, în ideea de coexisten amai multor planuri ale realit ii, aexisten ei mai multor lumi, carear putea - la un moment dat - sinterac ioneze. „Misiune printrestele”, prin multitudinea deinforma ii pe care le prezint ,denot puterea autorului de ana-liz i sintez , ceea ce înseamnefort, d ruire, studiu. Dublate de

un talent nativ, toate acestea, nufac altceva, decât s converteas-

o dorin simpl într-un viscomplex. Cu atât mai complex, cucât el devine realizabil, tangibil,sustenabil.

Science-fiction-ul (ce a reu it strâng în jurul s u milioane

de cititori, unii dintre ei devenindchiar „fani” înr i ai genului) areprecursori de marc în toateepocile, începând cu legendarulJules Verne i continuând cutitanii: Douglas Adams, OrsonScott Card, Robert Heinlein, Wil-liam Gibson, Ray Bradbury,Frank Herbert, Arthur C. Clarke,Isaac Asimov sau H. G. Wells.Literatura român contemporanare i ea nume de valoare, poatenu în adev ratul sens al cuvân-tului (autori de celebre romanescience-fiction), ci mai ales în do-meniul prozei fantastice, precum:Ion Hobana, Alexandru Mironovi, de ce nu, Marius Demian, Ro-

bert David, Michael H ulic ,Mircea Pric jan, Ionu Caragea -publica i atât în ar , cât i înstr in tate. Reamintim toateacestea, f nici cea mai micinten ie de a întocmi o ierarhie avalorilor sau de a „înregimenta”prezenta lucrare între cele alegenului (cu siguran , ar fi preamult!), ci din dorin a de a pre-zenta amploarea pe care feno-menul SF a c tat-o, în ultimiiani, lucru deloc de neglijat, pre-cum i extraordinara „priz ” pecare genul îl are la public.

Prezentând o aventur savu-roas , sub forma unei povestiriSF, „încropit ” din paginile unuijurnal de bord, Petru I. Szabò sedovede te a fi un bun narator,cu o imagina ie bogat , surprin-zând, de fiecare dat , prin descri-erile detaliate pe care le face asu-pra variet ii animalelor ori fiin e-

Jurnal stelar 2011


lor inteligente „întâlnite” pe tra-iectoria misiunii sale stelare. Aparincredibile, dar realist redate,specii de extratere tri, mon tri,locuitori ai marii Planete Albe,ve nic înghe ate - viermii de z -pad , gonzii (fiin e humanoide),dragonii verzi - i (a a cum eranormal într-o povestire SF) „fi-in ele” posesoare de inteligenartificial - cyborgul Leona, ex-ploratorul p ianjen PH-800 irobo ii dirija i de SURS . Cu si-guran , multe dintre secven ele

ii vor „desconspira” - împ ti-mi ilor genului - influen e din lec-turile ori serialele SF, pe care le-au „devorat”, deja. Exist - îns -

originalitate, în maniera propriede abordare a ac iunii, prin logicafirului epic i cumulul de date ti-in ifice redate cu acurate e. Citi-torul poate fi pu in incomodat deinsisten a autorului de a utilizadoar timpul prezent - inclusivpentru ac iuni petrecute, deja (pe care o consider m, de aceastdat , o stâng cie ini ial , nein-ten ionat ). Îns , f motiv deîndoial , fiecare scen a oric reipovestiri se dovede te a fi tr it ,asumat , visat , sperat . S în e-legem c , de i con tient de tre-cut, care pentru el nu a fost unultocmai simplu, autorului îi esteteam de viitor - despre care nutie ce-i rezerv . Sper doar în

continuarea visului s u: acela dea scrie.

Concluzionând, se poatespune despre „Misiune printrestele” c este o „poveste” reu-it . Un vis, materializat într-o

carte, ce poate incita la lectur i- mai mult decât atât - poate fi pegustul micilor i exigen ilor s icititori. Cum scriere perfect nuexist (a a dup cum omul esteo fiin perfectibil - în genere),putem trece peste micile imper-fec iuni, ce pot fi puse pe seamainer iei specifice oric rui început.Suntem convin i c Petru I.Szabò, prin u urin a cu carescrie, prin profunda motiva ie ceo are pentru scris (nevoia de eva-

dare, de rostuire i aflare a echi-librului), va reu i s fac lucruriledin ce în ce mai bine, p strându-i intact efervescen a începutu-

lui. Depinde doar de noi - mani-festând onestitate i impar iali-tate, f umbr de resentimente(specifice a a-zi ilor „crucia i” ailiteraturii) - s acord m acestornoi începuturi, creditul i consi-dera ia noastr ! Fie m car i pen-tru actul de curaj - în i prin sine!Dac ar fi s judec m, atunci n-ar trebui s uit m c : E mult mai

or s negi dintru început în-tregul, decât s comba i - fie iîn parte - un lucru mai mult de-cât evident: dorin a de autode-

ire !

Sorin VOINEA

Era o lume trist

Era o lume trist , frumoas ,unde ne petreceam reveriile,dup nea teptate levita ii poetice,dup un nou delir eroticori dup be iile cu duh.Spuse cu har, pove ti cu miile,unele vechi, altele neîntâmplate,tulbur toare i freneticeerau mai toate triste, frumoase mereu,în lumea aceea cu atâta pace,unde acum ajungem mai rar,tot mai greu.

O lume vie, cu multe ferestrespre alte lumi cu alte pove ti,pe hârtie, pe pânz , pe strune,în culori, alteori în cuvinte,prinse în rame,prinse-ntre rime…

Cine mai tie drumul spre ea?Lumea noastr trist , frumoas ,unde am l sat discul s cânte,pahare pline, h i deschise pe mas ,semne de carte la loc potrivit,fotografii vechi de la munte.

vrea s întâlnesc pe cineva,atunci când o voi evoca din nou,

îl ascult împ cat i uimitcum poveste te despre lumea lui,o lume trist , foarte frumoas ,unde se va întoarce mereu.

Bolta cerului

Bolta ceruluie ce mi-ai d ruitodat cu prima respirarei câte un strop

din infinitul albastrumi-ai pus în privire.Strig tul t u de durerecu care m-ai adus pe lume,un strig t neauzit,e cel care învinge moartea,cel care se ridic cel mai sus,spre bolta cerului,pe care tu o ii între palme.E strig tul vie ii d ruiteaici, pe p mânt i pentru infinit.Între palmele tale, maic ,ai strâns luminai ai în at bolta speran ei

pentru minei pentru fra ii mei, oamenii,

bolta cerului cea ve nic ,deschis precum o carte.Ea e casa mea,str in durerii i spaimei,e lumea ta nesfâr it ,a mântuirii i a vie ii

de moarte.M-ai adus s i stau înainte,cu bra ele întinse c tre cer,

tre dep rt rile lui, înv zborul ce m va purta

dincolo de durere,cu doar câteva cuvinte,dincolo, spre bolta cerului.

În Gr dina Fecioarei

Sunt n scut din durereai spaima unei femei,i din furia unui b rbat posedat

de demonii predestin rii,care dau via pentru a împlinicuvântul nerostit al sor ii,atât de crud, mereu nea teptat.

Am lovit de multe ori,purtat de furia tat lui meu,am stins priviri nelini tite,ca pe candele pl pândeale unor vie i nevrednice de lumin .Am c zut în genunchi, uneori,împins de groaza mamei mele,auzind urletul ei cumplit,eliberat ca un stol de p ri oarbe,printre ruinele f duin elor.

Am pornit spre r rit,mergând pân când soareleîmi ardea cre tetul,pe urmele c lug rului atonit,vegheat de o lun enorm ,

luca unor sor i schimb tori.În preajma mea, neînduplecate,eriniile, îmi las pe bra esângele ofrandelor aduseunor idoli p si i, r zbun tori.

Sunt în genunchi, din nou,în lini te deplin , lâng un izvor,sunt în Gr dina Fecioareii vreau s-alung blesteme vechi,

departe de lumea secular ,pe-acest t râm, unde se petrec miracole,

tept acum s renasc sau s mor.

PoemePoemePoeme


Cristian GROMAN(Londra, Anglia)

SufletulÎn seara asta rece, înnebunesc de dor

i te doresc aproape, i simt c o s morDin suflet î i a tern un moale, cald covor

ti singura fiin pe care o ador

GândulMi-e sufletul trist, îmi e trupul fierbinte

simt mult prea singur, departe de lumeÎn gând îmi apari i o vraj se simte

i toate acestea poart un nume

FurtunaCând pe cer pleac furtunaSoarele iese din noriÎn suflet îmi e ti întruna

ritul meu din zori

AdiereaEu te-am visat azi-noapte i crede-m c simtAl t u parfum discret, o dulce adiere

vrea s te s rut, a vrea s te alint î i depun pe trup o cald mângâiere

NimeniNimeni nu m -n elege i nu tie ce simtÎn sufletul meu trist e numai chipul t uE lumea-atât de rea i to i acum m mintEu nu-i ascult, pe tine te voi iubi mereu

Umbra-ntreb acuma cine sunt

Nici eu nu tiu, o umbr pe p mântAtât de trist, atât de singur, plângAvându-te numai pe tine-n gând

SalciaO salcie plâng toare am înv at s fiu

i cât am plâns de mult, doar eu am încetat s tiuAl turi de tine vreau s înv din nou iubirea

-mp rt im un Sfânt cuvânt ce este Fericirea

InimaInima-mi pustie e trist i mult prea înghe atA ei b taie tulbure nu pot s-o mai ascultE doar ca un mic val în marea înspumatCe a uitat s-ajung la rm de-atât de mult

SoartaO soart ne-a unit, o soart ne desparteNu e de vin nimeni, nici unul dintre noiO soart -a vrea acum s ne aduc -aproape

ci sufletul îmi plânge s fim iar Amândoi

Dep rtareaÎn vântul ce bate, în ploaia ce cadeTe simt doar pe tine, te-a tept zi de zi

i-aud parc inima cald cum bateDar tu e ti departe i nu po i s vii

LacrimiE ploaie sau sunt lacrimi mari de dorEu te iubesc a a cum n-am iubit vreodatIar când te voi s ruta, va fugi orice nor

i vreau din nou aproape iubirea ta curat

ritulCând ziua pare f de sfâr itCând noaptea îmi apare dintre noriCând soarta- i cere dreptul de pl titDoar tu e ti r ritul meu din zori

teptareaTe-am a teptat atât de mult, visând numai la tineDe i nici nu tiam c tu exi tiDoar m -ntrebam mereu ce e cu mineCând te sim eam oglindit în ochii mei atât de tri ti

TelefonulMi-e-atât de dor de tine, nu tiu ce s mai cred

simt atât de singur, mi-e greu i nu mai potTe sun i nu-mi r spunzi, nu pot s în elegLa telefon e-aceea i voce seac de robot

VinoParc-a trecut un secol de când nu te-am v zutDoar ochii t i senini i calzi îmi sunt avereaDoar tu e ti pentru mine sfâr it i începutHai, vino lâng mine, ca s -mi alungi durerea

AcumAcum stau i plâng i mi-e gândul departeE tot ce mai pot i doar tu-mi e ti în gând

d pretutindeni doar frunzele moartei nu pot vedea r ritul nicicând

O noapteO noapte se a terne, cu puf senin de stele

i m cuprinde somnul cu magic drag i dori-mi vin acum în minte doar vremurile-acele

Când te strângeam în bra e, fiin ce te-ador

Prin esaTu, pentru mine e ti prin esa mea

nu m ui i nicicând, a vreai unul pentru altul s tr imi toat via a, mereu, s ne iubim

Te iubescTe iubesc ca i când ar fi ultima noapte de iubireTe doresc ca i când ar urma ca s morTe s rut tu e ti singura mea fericireTe alint m gândesc ne-ncetat i mi-e dor

ÎngerulDe când te am pe tine, mi-e sufletu-mplinitE ca un râu ce curge încet i lini titA fost atâta vreme închis i-nvolburat

ti îngerul pe care mereu l-am a teptat

rutulDe i nu e ti aici, de i tu e ti departe

rutul t u pe buze îl simt i îl dorescÎn vise m -nc lze ti i-mi e ti a a aproape

-n marea de iubire încep s m topesc

OchiiCând sufletu-i stins de un dor ne-mplinitCând inima-mi plânge de-un chin nesfâr itCând totu-i pustiu, cenu iu, vag i tristDoar doi ochi frumo i m mai fac s exist

AlinareaCând soarele se duce la culcareÎi ia locul surioara lui mai mic , lunaCând m gândesc la tine am o alinare

i sincer la tine m gândesc întruna

DacDac-ar fi s mor i s ajung în raiNu mi-ar pl cea dac n-ai fi cu mineDac-a muri i a a ajunge-n iadL-a omorî pe dracu’

evada i a veni la tine


Octavian LUPU

În mijlocul unui ev, ce setransform neîncetat, am ap ruti noi, aceast genera ie a celor

scu i în anii apusului erei co-muniste. Chiar dac aceast tre-cere spre asfin it a durat atât demult, iar zenitul s-a prelungit din-colo de orice limit , orizontulschimb rii este îns tot maiaproape.

Indiferent c ne place sau nu,ceasurile astrale au o precizie cenu poate fi pus la îndoial decâtde cei care nu au r bdare s în e-leag sau m car s perceap tre-cerea clipelor în iruite ordonat peaxa timpului. i chiar dac am în-cerca s oprim aceast devenire,tot ne-ar fi imposibil, fiindc ar fica i cum am dori s oprim rev r-sarea m rii în ocean. Nimic nupoate opri devenirea naturii, so-ciet ii i a tuturor lucrurilor dinuniversul în care tr im, un macro-cosmos ce întinde pe spa ii ne-sfâr ite, ce nu pot fi în elese nici-odat pe deplin.

Cu toate acestea, omul, a-ceast îngem nare paradoxaldintre spirit i materie, încearc

se autodefineasc ca un felde zeu în mijlocul naturii, ca unîmp rat peste atomi i peste ener-giile telurice primordiale. În ima-gina ia sa de excep ie, decade a-deseori crezând c lucrurile pecare le z misle te vor dura ve -nic, iar prins în jocul vie ii uitprea repede cât este de muritor.

Cât de mult valoreaz o clipde via ? Dar o zi, cât pre ar pu-tea avea? i cine ar putea ad ugatimp la propria sa via , cump -rându-l cumva de la un fel de tal-cioc cosmic? Bineîn eles c acestlucru este cu neputin , dar ima-gina ia refuz limitele, for eazmateria dincolo de limitele ei fi-

Puterea cunoa[terii cepreschimb# lucrurile

re ti, târând-o prematur în nefi-in . i ce r mâne atunci, decâtruin i dezn dejde, i mai ales,un amar pustiu?

Totul este f cut s durezedoar pentru o perioad de timp.Ere, epoci, perioade i timpuri seduc fiecare unele dup altele, pre-

tind de fiecare dat etapa ur-toare i preluând doar pe cei

care într-un fel sau altul s-au pre-tit, înv ând lec ia transfor-rii interioare deopotriv cu

schimbarea perpetu a cosmo-sului înconjur tor.

Cunoa terea ce se preschim- în auto-cunoa tere are o va-

loare nepre uit într-un astfel decontext, oferind posibilitatea sal-tului de la un ev la altul, de la odimensiune la alta, pentru ca lafinal prin marele salt s se atingnemurirea. Pare surprinz tor, chiarnebunesc, un astfel de gând, darprin i în ghearele temporalit ii,prea pu ini reu esc s se elibe-

reze de leg turile fatale ale pre-destin rii clipei ce piere imediatce apare.

Destinul omului este grandi-os, dar realizabil numai prin ata-area ferm de principiile ce gu-

verneaz transformarea ireversi-bil a universului. În afara supu-nerii fa de aceste legi, fiin a u-man este la fel de neputincioasca un asteroid sortit arderii înatmosfera dens a planetelor pelâng care trece sau prin topireadefinitiv în sorii incandescen idin cuprinsul spa iului nesfâr it.

Iar la nivel global, umanitateapoate face saltul doar atuncicând se organizeaz pe nivele totmai superioare, când progresea-

prin z mislirea de sisteme totmai perfec ionate ce armonizeaztot mai bine dorin ele societ iicu esen a crea iei în mijlocul c -reia exist m. Doar prin punereade acord cu aceste legi imuabile,umanitatea poate progresa la ne-

sfâr it, iar devenirea va fi atunciîn toare i nu distructiv .

Ne temem de natur , ea înf -ându-se ca un monstru capri-

cios ce ne domin i ne aruncîn tenebrele adâncului f fund.Ne temem de noi în ine, ne estefric s contempl m abisul dinnoi, ce se deschide pr stiossorbindu-ne imagina ia aseme-nea unei g uri negre în cuprinsuleternit ii. Ne temem unul de al-tul i ne respingem la fiecare pas,încercând doar s profit m câtmai mult unii de al ii, uitând cdoar împreun putem reu i înmarea aventur a vie ii, c împre-un form m un tot inseparabil ceexprim în mod plenar no iuneade om.

În schimb, ne prindem cu n -dejde de ceea ce piere, de valorimateriale perisabile, de idealurice dispar o dat cu simpla între-buin are. Ne ag m cu disperarede tradi ii i forme, ignorând fon-dul ce se discerne dincolo desimpla aparen . Reprim m gân-dul ve niciei i urâm pe cei carene aduc aminte de ea. Ne cre mo lume atipic , izolat de univers,evoluând amorf i schizofren prinînc lcarea flagrant a marilor legice se exprim prin adev r, frumosi lumin .

i atunci, surprin i de conse-cin e ne topim în a teptarea uneijudec i ce nu poate fi o vestebun , a unei examin ri pe care oneg m asemenea delicventuluice refuz aducerea în fa a cur iide jura i. i astfel, ura împotrivasemenilor, ura împotriva univer-sului i chiar împotriva proprieifiin e amorseaz deopotriv dis-trugerea personal i colectiv ,asemenea unei bombe sinuciga-Cimabue - Vitraliu. Catedrala Siena


Monica GROSU

Proz de fic iune, ZBORINTRERUPT este un roman cemarcheaz debutul literar al dneiMonica Leb , autoare pentrucare literatura reprezint terenulcaptivant al emo iilor i pove -tilor inedite de via .

Ac iunea ia coordonatele lu-mii americane, desf urându-seîn or elul Great Falls Montana,„cunoscut ca Electric City, dincauza celor cinci baraje hidro-electrice, pe râul Missouri”, iavând în grupul protagoni tilor(Nicole, Sonia, George, Matt,Chris etc.) câ iva adolescen i am-bi io i, buni prieteni i dornici surmeze Academia de For e Aeri-ene, fapt ce se i întâmpl . Peri-oada finalului de ciclu liceal eamplu surprins , în prima parte a

ii, mai ales c aceasta coin-cide cronologic cu înmugurireasentimentelor pure de iubire, cuemo ia primului s rut i uneori

cu alegerea partenerului. Acestdat firesc al lucrurilor o surprindei pe Nicole, personajul princi-

pal i naratorul de facto, care seîndr goste te intempestiv deDavid Sijka, noul coleg de banc ,recent mutat în ora cu tat l s u,un cunoscut magistrat. Apari iaacestui tân r cu un aer misteriosde triste e, dar i cu un caracterputernic, determinat s i urmezevisul profesional, modific aceacurgere fireasc i lent totodata evenimentelor. De acum încolo,nara iunea se dezl uie, curgândîn cascade tumultuoase ce în-tre in suspansul i ritmul alert,tipic american. Acest aspect a în-cercat autoarea s surprind câtmai bine în romanul s u, grefândpe fundalul unei societ i ameri-cane istoria tulbur toare a unuidestin feminin, creionat din în-tâmpl ri i coinciden e, adeseadin sfera tragicului.

Ascunse cu aten-ie la început, senti-

mentele celor doi î iies treptat din matc irela ia lor evolueazfiresc, dar cu un sur-plus de pasiune, pâncând un misterios ac-cident le schimb des-tinele pentru totdea-una. E momentul unortraume sentimentale,resim ite dureros deNicole.

Dac în prima partea c ii, riguros cons-truit din 13 capitole,asemenea celei de a

doua, întâmpl rile i rela iileinterumane sunt protejate dinînalt de un cer senin, în parteaultim , evenimentele stau subsemnul tragicului, sunt „fcer”, cum men ioneaz autoarea.

În via a Nicolei apare un per-sonaj misterios, cu un nume su-gestiv: Thomas Ghost. Rela iacelor doi este sinuoas tocmaidin cauza unui trecut ce-i bân-tuie pe amândoi, determinându-i

i reprime, pentru mult vre-me, adev ratele sentimente.

doar i poate, Zbor în-trerupt atinge i aceast dimen-siune a erosului, fiind în substan-

un roman de dragoste, capti-vant i tulbur tor, cu inser ii demister i realizat cinematografic,cu un final u or ambiguizat, l -sând loc unor interpret ri alter-native.

Mai re inut cu descrierile,autoarea î i concentreaz înschimb toat aten ia i for a asu-pra firului narativ, condus vigu-ros de un narator gr bit s ispun povestea pân la cap t,presat de timp i de evenimente,bulversat de avalan a emo iilor.Acest narator feminin, Nicole, re-

te s între in suspansul, sdevin ghidul cititorului prin pro-pria-i gr din narativ .

Scris într-un limbaj accesi-bil, cu o structur rectilinie (unsingur nucleu epic, evolu ie cro-nologic ), cartea dnei MonicaLeb vine în întâmpinareacititorului cu o lectur deopo-triv atractiv i recreativ .

Zbor \ntrerupt

Cu aripile preg#tite de zbor... \nspre literatur#!

e declan ate prin gestul nebu-nesc al arunc rii f a te gândi învâltoarea evenimentelor uitândde sine, sfidând consecin ele.

Este acesta un eroism? Nici-decum, ci doar elanul celui carese r zvr te te împotriva legilorce guverneaz fiin a, a celui cenesocote te autoritatea spiritua-

a ezat asupra noastr prin z -mislirea în condi ia uman . Iarteribila fric de moarte ne ani-hileaz puterea, ne deformeaz ,ne aduce în întunericul nefiin ei.

Îns dincolo de toate acestelucruri ce evolueaz negativ, sepoate discerne str lucirea cu-noa terii ce nu poate fi biruit ,lumina ce vine din adâncul fiin einoastre ca r spuns la chemareaexterioar a cuvintelor ce z mis-lesc un nou ev i o nou via . iastfel, rena terea devine posibi-

, iar c derea poate deveni într-o clip în are.

Nu este vorba de poezie saude un joc straniu al limbajului, cide o realitate palpabil ce se acor-deaz cu sunetele fundamentalece in la un loc lumea, universuli pe fiecare dintre noi. Este mu-

zica ce vine din sferele eterne,de la Marele Autor, o descoperireinefabil , dar în final l murit , aceea ce vom fi atunci când r s-pundem chem rii de a fi oamenicu adev rat prin dovedirea su-prema iei spiritului asupra ma-teriei i a luminii asupra întune-ricului.

i astfel, prin accederea lalumina transform rii depline,chipul Autorului ne devine totmai clar, frica dispare, iar putereaia locul sl biciunii. Atunci, totuldevine posibil, iar cel mai slabdintre noi, devine o for irezisti-bil . Este acesta un joc al ima-gina iei? Într-un fel da, dar al uneiimagina ii ce se articuleaz fermpe realitate i pe adev r.

Schimbarea este posibil ori-când i nicio c dere nu este ire-versibil , dac avem t ria de aface pa ii necesari ai declan riiproceselor regeneratoare, lucruvalabil pentru individ, societatei pentru întreaga lume. Este o

aventur a cunoa terii pe care nutrebuie s o rat m într-o a teptare

rost.


Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909,Slatina - d. 28 martie 1994, Paris), cunoscutîn afara României sub numele de EugèneIonesco, conform ortografiei franceze, a fostun scriitor de limb francez originar din Ro-mânia, protagonist al teatrului absurdului imembru al Academiei Franceze (fotoliul nr.6). Obi nuia s declare c s-a n scut în anul1912, ori din pur cochet rie, ori din dorin ade a crea o leg tur între na terea lui i moar-tea marelui s u precursor Ion Luca Caragiale.

Tat l s u, Eugen Ionescu, român, eraavocat, iar mama, Marie-Thérèse (n scutIpcar) avea cet enie francez . La vârsta depatru ani î i înso te familia în Fran a, undeva r mâne pân în 1924. În copil rie, EugenIonescu i sora sa au sim it pe pielea lordrama destr rii c minului: mama a pierdutcustodia copiilor, iar tat l i-a readus pe amân-doi copiii în România. În noua lor familie, ceimici au fost supu i la unele abuzuri fizice iverbale, iar aceast traum a marcat profunddestinul artistic al scriitorului.

Marta Petreu sus ine c Marie-ThérèseIpcar ar fi fost evreic , iar Florin Manolescuva relua aceast afirma ie în capitolul con-sacrat dramaturgului din Enciclopedia exiluluiliterar românesc. Fiica scriitorului, Marie-France Ionesco, a demonstrat îns cu acte

bunica sa, Marie-Thérèse, era de confe-siune protestant i c nu este adev ratafirma ia lui Mihail Sebastian din Jurnal caceasta s-ar fi convertit la cre tinism abiaînainte s moar . Teza Martei Petreu era ctocmai acest am nunt al originii etnice l-ar fiîmpiedicat pe Eugen s se „rinocerizeze”, într-o perioad când colegii s i de genera ie co-chetau deja cu ideile totalitare.

Dup ce mama sa a pierdut procesul deîncredin are a minorilor, copilul Ionescu i-acontinuat educa ia în România, urmând liceulla Colegiul Na ional Sfântul Sava din Bu-cure ti. Examenul de bacalaureat îl sus inela Colegiul Na ional Carol I din Craiova. Seînscrie la Facultatea de Litere din Bucure ti,ob inând licen a pentru limba francez .Terminând cursurile universitare în 1934, estenumit profesor de francez la Cernavod ; mai

Eugen Ionescu -\ntre cotidian [i genial

târziu este transferat la Bucure ti. În 1936 setore te cu Rodica Burileanu, iar în 1938

pleac la Paris ca bursier. Acolo lucreaz caata at cultural al guvernului Antonescu pelâng guvernul fascist de la Vichy. Tot acolo

i scrie i teza de doctorat „Tema mor ii i acatului în poezia francez ” pe care nu o va

sus ine niciodat . Numirea sa în postul deata at cultural la lega ia României din Parisse datoreaz politicii pe care Mihai Antones-cu, ministrul de Externe, a dus-o de a salvamai mul i intelectuali români, trimi ându-i ca

lucreze în diploma ie în rile de care eraulega i suflete te, pe filo-germani în Germaniasau pe filo-francezi în Fran a. Activitatea po-litic a ata atului cultural la Paris era însminimal , Ionescu rezumându-se s traducsau s faciliteze traducerea unor autori ro-mâni contemporani sau s aranjeze publicarealor în revistele literare franceze.

Primele apari ii ale lui Eugen Ionescu suntîn limba român , cu poezii publicate în revistaBilete de papagal (1928-1931) a lui TudorArghezi, articole de critic literar i o în-cercare de epic umoristic , Hugoliada: Via agrotesc i tragic a lui Victor Hugo. Volumulde debut e un volum de versuri i se nume teElegii pentru fiin e mici. Cele mai de seamscrieri în limba român r mân eseurile critice,reunite în volumul intitulat Nu !, premiat deun juriu prezidat de Tudor Vianu pentru „scri-itori tineri needita i”.

Desprindem deja o formul a absurdului,cartea producând uimire, derut , comic ire-zistibil. Astfel, dup ce atac figurile majoreale literaturii române din acea vreme, MihailSadoveanu, Liviu Rebreanu, Ionel Teodo-reanu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Pe-trescu pentru c nu ar fi creat o oper vala-bil , Eugen Ionescu revine i sus ine c arputea dovedi exact contrariul!

Întreaga oper ce va urma poate fi con-siderat ca un efort original i reu it de adesprinde din banalitatea contingentuluisensul tragic i absurd al existen ei, fatali-tatea mor ii, splendoarea i neantul condi ieiumane.

Prima lui pies de teatru, La Cantatrice

Chauve („Cânt rea a cheal ”) a fost re-prezentat la 11 mai 1950 la Théatre de laHuchette în regia lui Nicholas Bataille, pusîn scen la sugestia doamnei Monica Lovi-nescu, cea care la Bucure ti urmase cursurileSeminarului de regie i art dramatic a luiCamil Petrescu, fiind primit cu r ceal depublic i de critic . Piesa relua o alta, scrisîn limba român , i intitulat Engleze te fprofesor, publicat din nou în limba natalabia dup 1990. Piesa se va impune treptatdup ce o serie de mari oameni de culturfrancezi scriu articole entuziaste despre eai va deveni cea mai longeviv pies a aces-

tui mic teatru parizian, Théatre de la Huchette,a c rui sal era comparabil cu cea a TeatruluiFoarte Mic de la noi. Urmeaz o perioadfoarte fecund , în care autorul prezint , ande an, câte o nou pies . S lile de teatru r -mân goale, dar treptat începe s se formezeun cerc de admiratori care salut acest comicivit din absurd, unde insolitul face s explo-deze cadrul cotidian.

Teatrul cel mai de seam al Fran ei, LaComédie Française, prezint în 1966, pentruprima dat , o pies de Ionescu, Setea i Foa-mea i apoi piesa Regele moare. Anul 1970 îiaduce o important recunoa tere: alegereasa ca membru al Academiei Franceze, de-venind prin aceasta primul scriitor de origineromân cu o atât de înalt distinc ie.

Opera lui Eugen Ionescu a constituit obi-ectul a zeci de c i i sute de studii, teze dedoctorat, colocvii interna ionale, simpozi-oane i festivaluri. Criticii disting, în gene-ral, dou perioade sau maniere ale teatruluiionescian. Prima cuprinde piese scurte, cupersonaje elementare i mecanice, cu limbajaberant i caracter comic predominant: Cân-

rea a cheal , Lec ia, Scaunele i altele. Adoua încadreaz piese ca Uciga f simbrie,Rinocerii, Regele moare etc., în care apareun personaj principal, un mic func ionar mo-dest sau rege vis tor i naiv, cu numele deBerenger sau Jean. În aceste piese ac iuneai decorul cap importan , limbajul este

mai pu in derutant i comicul este înlocuit

Boris MARIAN


cescu, Bucure ti, Editura Albatros, 1990,Între via i vis. Convorbiri cu Claude Bon-

nefoy, traducere de Simona Cioculescu, Bu-cure ti, Editura Humanitas, 1999, Jurnal în

râme, traducere de Irina B descu, Bucu-re ti, Editura Humanitas, 1992, Note i con-tranote, traducere i cuvânt introductiv deIon Pop, Bucure ti, Editura Humanitas, 1992,Prezent trecut, trecut prezent, traducere de

Simona Cioculescu, Bucure ti, Editura Hu-manitas, 1993, Sub semnul întreb rii, tra-ducere de Natalia Cern eanu, Bucure ti,Editura Humanitas, 1994, Teatru, traducere,cuvânt înainte i note asupra edi iei de DanC. Mih ilescu, vol. I-V, Bucure ti, EdituraUnivers, 1994-1998, Teatru, traducere deVlad Russo i Vlad Zografi, vol. I-X, Bu-cure ti, Editura Humanitas, 2003-2008, Eu.Edi ie îngrijit de Mariana Vartic. Cu un pro-log la Engleze te f profesor de Gelu Io-nescu i un epilog de Ion Vartic, Cluj, EdituraEchinox, 1990, zboi cu toat lumea. Pu-blicistic româneasc , vol. I-II, edi ie îngrijiti bibliografie de Mariana Vartic i Aurel Sa-

su, Bucure ti, Editura Humanitas, 1992Traduceri: Eugen Ionescu a tradus în

limba francez i a prefa at volumul de nuveleal ardeleanului Pavel Dan, Urcan B trânul.Volumul tradus a ap rut la Marsilia (Mar-seille), în anul 1945, cu titlul Le Père Urcan.

Bibliografie selectiv : Gelu Ionescu,Anatomia unei nega ii. Scrierile lui EugenIonescu în limba român (1927-1940), Bu-cure ti, Ed. Minerva, col. Universitas, 1991ISBN 973-21-0218-7, Marta Petreu, Ionescuîn ara tat lui, Cluj-Napoca, Ed. „BibliotecaApostrof, col. „Ianus”, 2001 ISBN 973-9279-48-1, Alexandra Laignel-Lavastine, Cioran,Eliade, Ionesco: L’Oubli du fascisme, Paris,Presses Universitaires de France - PUF, (Per-spectives critiques), 8 avril 2002 ISBN2130517838, Laura Pavel, Ionesco. Anti-lumea unui sceptic, Pite ti, Ed. Paralela 45,2002 ISBN 973-593-686-0, Marie-FranceIonesco, Portretul scriitorului în secol (tradu-cere din francez de Mona epeneag), Bu-cure ti, Ed. Humanitas, 2003 ISBN 973-50-0400-3, Matei C linescu, Eugène Ionesco:teme identitare i existen iale, Ia i, Ed. Juni-mea, 2006, Giovanni Rotiroti, Odontoty-rannos. Ionesco e il fantasma del rinoceronte,Roma, Il filo, 2009, Michel Finkenthal -Clovnul în agora, Mormântul lui Eugen Io-nescu / Eugène Ionesco, în cimitirul parizianMontparnasse.

TESTAMENTMesajele nu au nici un efect asupra mea.

În acest moment mi-e totu i atât de r u încâtîmi este greu s scriu. Nici ideile nu-mi vincând durerea este atât de violent . Esteaproape ora 5, va veni noaptea, noaptea pe

care o detest dar care îmi aduce totu i, câte-odat , un somn atât de pl cut. Mi se joacpiesele cam peste tot în lume i cred c aceiacare se duc s le vad râd sau plâng, f asim i dureri prea violen e. tiu c se va sfâr icurând, dar, cum am spus-o de curând, fie-care zi este un câ tig.

Mi-e greu s continui, din pricina acestuivid existen ial.

Câteodat vin s m vad prietenii, câ ivaprieteni devota i. Îmi face mare pl cere s -i

d, dar dup o or obosesc. Oare ce altcevaceam, mai bine, înainte? Cred c mi-am pier-

dut timpul i c am alergat în van. Îmi simtmintea goal i mi-e greu s continui, nu dincauza durerilor ci a acestui vid existen ial decare e plin lumea, dac pot spune c lumeaeste plin de vid. Ca de obicei, m gândesc

poate voi muri în aceast sear sau, sjduim, mâine ori poimâine. Sau, chiar,

cine tie cât timp mai târziu. Când nu mgândesc la tot ce poate fi mai r u, m plic-tisesc. Câteodat m gândesc c m gândesc,

gândesc c m rog. Cine tie, poate c vafi totu i ceva, va fi ceva. Poate c dup va fibucuria. Care este forma lui Dumnezeu? Cred

forma lui Dumnezeu este oval ...Am fost ajutat de mul i oameni c rora le

datorez recuno tin . Am fost ajutat în ca-rier - carier , cum se spune - de un marenum r de oameni c rora le datorez recu-no tin .

A fost, mai întâi mama, care m-a crescut,care era de-o incredibil tandre e i plin deumor în ciuda faptului c unul dintre copii îimurise la o vârst fraged i c fusese aban-donat - dup cum am povestit adesea - deso ul ei ce a l sat-o singur în marele Paris.Dar pe parcursul vie ii, mai ales so ia mea,Rodica, i fiica mea, Marie-France, au cons-tituit pentru mine cel mai mare ajutor. Fele, este limpede c n-a fi f cut nimic, n-afi scris nimic. Le datorez i le dedic întreagamea oper . Apoi, mai târziu, au fost to i pro-fesorii mei de la liceul din Bucure ti.

Datorez mult i unui escroc, Kerz, care s-a declarat falit în ziua ultimei reprezenta ii cuRinocerii la New York, ceea ce lui i-a adus, în1940, suma de 10.000 de dolari, dar i mie mi-a adus renumele în Statele Unite. El m-a ajutat

s vrea. Au fost, apoi cronicile literareengleze i franceze. În plus aceste cronici auridicat împotriv pe criticii de stânga carecrezuser la început c eu însumi sunt destânga a a dup cum ceilal i m credeau dedreapta. Apoi, înc o dat so ia mea, mereuso ia mea, care m-a obligat s -mi trec exa-menul de licen . i mi-a f cut bine, dorind

m distrug , cea de-a doua so ie a tat luimeu, Lola, care m-a dat afar din cas , provo-cându-m în acest fel s m descurc i s re-

progresiv cu tragicul. Temele predominantesunt singur tatea i izolarea, falsitatea, va-cuitatea.

Obsesia mor ii este marea for motrice aoperei lui Eugen Ionescu, de la moartea gân-dirii i a limbajului la moartea neîn eleas ineacceptabil a individului. Prin ce minune,atunci, geniul autorului creeaz în mod pa-radoxal comicul? Nici didactic, nici mora-lizant, antisentimental i anticonven ional,teatrul lui Ionescu este un teatru-joc, un jocadev rat, deci liber i straniu, pur i sincer,provocator, un lan pasionant, vertiginos iîn toate direc iile. De fapt, comedia i tragediase împletesc necontenit: drumul luminos decomedie devine drumul spre întuneric, spremoarte.

Cu ocazia centenarului na terii scriito-rului, în anul 2009, opera lui Eugen Ionescua fost celebrat în mod oficial în întreagalume, la propunerea României i a ambasa-dorului acestei ri la UNESCO, criticul literarprofesor Nicolae Manolescu. Autorului i-aufost consacrate numeroase manifest ri cultu-rale, atât în ar , cât mai ales în str in tate.

Cu aceast ocazie, fiica sa, Marie-FranceIonesco, posesoare a drepturilor de autor,domiciliat la Paris, a protestat puternic îm-potriva prezent rii lui Eugen Ionescu dreptautor român, argumentând c toate pieselesale au fost scrise în limba francez .[1]

Dramaturgie: Cânt rea a cheal (1950),Lec ia (1951), Scaunele (1952), Victimeledatoriei (1953), Amadeu (1954), Jacquessau supunerea (1955), Uciga f simbrie(1957), Rinocerii (1959), Regele moare(1962), Pietonul v zduhului (1963), Seteai foamea (1966), Delir în doi (1967), Jocul

de-a m celul (1970), Macbett (1972), Ceformidabil harababur (1973), Omul cuvalize (1975), torie în lumea mor ilor(1980).

Eseuri. Proz literar : La Photo du Colo-nel (1962), Note despre teatrul de avangard(1962), Note i contranote (1966), Jurnalîn f râme (1967), Prezent trecut, trecutprezent (1968), Descoperiri (1969), Solitarul(1973), Situa ii i perspective (1980), u-tarea intermitent (1988).

Edi ii în limba român : Elegii pentru fi-in e mici, versuri, Bucure ti, Editura CerculAnalelor Române, 1931 (reedit ri: Bucure ti,Editura Jurnalul Literar,1990), Nu, Bucu-re ti, Editura Vremea, 1934 (reedit ri: Bucu-re ti, Editura Humanitas, 1991; 2002), Anti-doturi, traducere de Marina Dimov, Bucu-re ti, Editura Humanitas, 1993, utarea in-termitent , traducere de Barbu Cioculescu,Bucure ti, Editura Humanitas, 1994, Însin-guratul, roman, traducere de Rodica Chiria-


În acela i timp, în ciuda a orice, cred înDumnezeu, pentru c eu cred în r u. Dac

ul exist , atunci exist i Dumnezeu.

Aprecieri -Ce formidable bordel! Un om oarecare,

angajat al unei mici firme, prime te o mo -tenire din partea unui unchi din America. Î icump un apartament într-o suburbie i seretrage din orice activitate, intrând într-o ru-tin plin de singur tate i alcool, întreruptde o rela ie amoroas pasager i de certurilecu port reasa.

Îi cunoa te i?În timp ce ea se dezbrac din ce în ce mai

pasional i mai gr bit, el este obsedat de oîntrebare: „Îl cunoa te i, o cunoa te i sau nu-i cunoa te i?”. Chemarea ei la fel de obsesivare drept r spuns nebunia lui.

Jocul de-a m celulJocul de-a m celul a fost atacat pentru

nu vorbeam de prioritatea politicii, ci deprioritatea mor ii, a destinului ineluctabil. Avorbi despre moarte înseamn s împiedicirevolu ia s aib loc. Politica, organizarea so-cial fac parte dintre grijile noastre i ne fac

uit m singura problem autentic , aceeaa semnifica iei existen ei noastre. Semnifi-ca ia existen ei noastre este c tr im în uimirei c suntem f cu i pentru moarte. Cel care

pune, care tr ie te aceast problem se re-se te în metafizic , unde spune: de ce

exist ceva, mai degrab decât nimic? (Eu-gene Ionesco)

Macbett.O satir dup piesa lui Shakespeare. Doi

generali, Macbett i Banco, ini iaz o rebe-liune pentru care li s-a promis de c tre Arhi-ducele Duncan p mânturi, titluri i bani, daracesta î i încalc promisiunea. Încurajat deseduc toarea Lady Duncan, Macbett inten-ioneaz s -l asasineze pe Duncan i s se

încoroneze rege. Dar sângele pe care îl varsnu îl las s fie fericit, fiind vânat de fantomelevictimelor sale i descoperind c nici nouasa so ie nu este ceea ce pare.

Noul locatarVorb ria interminabil a port resei unui

imobil contrasteaz puternic cu laconismullocatarului nou mutat. Acesta refuz aproapeorice dialog cu semenii, ba chiar se autocla-ustreaz progresiv de vacarmul care a pusst -pânire pe lumea contemporan . El î icreeaz propria oaz de lini te în camera sa,printre mobilele pe care cei doi Hamali le carnecontenit.

Suntem oare f râme dintr-un tot, sau suntemfiin e care vor rena te? Lucrul care m în-tristeaz poate cel mai mult este desp ireade so ia i fiica mea. i de mine însumi! Sperîn continuitatea identit ii cu mine însumi,temporal i supratemporal , traversândtimpul i în afara timpului.

Cu toate acestea, este greu s i imaginezio lume f Dumnezeu Nu ap rem pe p mântpentru a tr i. Ap rem pentru a pieri i a muri.Tr ie ti copil, cre ti i foarte repede începi

îmb trâne ti. Cu toate acestea, este greui imaginezi o lume f Dumnezeu. Este

totu i mai simplu s i-o imaginezi cu Dum-nezeu. S-ar putea spune c medicina mo-dern i gerontologia doresc, prin toate mij-loacele, s reconstruiasc omul în plenitu-dinea sa, a a cum divinitatea n-a putut s-ofac : în pofida b trâne ii, a stric ciunii, a sl -biciunii, etc. S -i restituie omului integritatea,în imortalitate, a a cum divinitatea n-a tiutsau n-a vrut s-o fac . Cum n-a f cut-o divi-nitatea.

În acela i timp, în ciuda a orice, cred înDumnezeu Înainte, sculându-m în fiecarediminea spuneam: slav lui Dumnezeu caremi-a mai d ruit înc o zi. Acum spun: înc ozi pe care mi-a retras-o. Ce-a f cut Dumnezeudin to i copiii i vitele pe care I le-a luat luiIov?

esc. Mi-au f cut bine profesorii de la LiceulSf. Sava care m-au gonit din liceu, ceea ce m-a determinat s -mi iau bacalaureatul într-unliceu de provincie, ocrotit de sora so iei mele,Angela, care inea o pensiune pentru liceeni(liceeni care, dup câte tiu eu, n-au reu it învia ).

Vagabondând de la unul la altul, de launii la al ii, eu, cel f ad post, am acumunul din frumoasele apartamente din Mont-parnasse. Am mai fost, în sfâr it, ajutat câte-odat de rude mai mult sau mai pu in înde-

rtate, de c tre m tu a mea Sabina i m tu amea Angela, de c tre profesori care î i ima-ginau c am geniu. Am fost ajutat, mai re-cent, în timpul r zboiului din 1940 de Anca,mama so iei mele, care în ciuda durerii proprii,cu inima sf râmat , i-a l sat pe ginerele ifiica ei s plece în Fran a. A murit, sperând

se reîntâlneasc cu noi la Paris, unde nu aputut ajunge. A murit cu aceast n dejde.

Poate Dumnezeu este acela care m-a aju-tat toat via a i eu nu mi-am dat seama Amfost ajutat de Dumnezeu atunci când, refugiatla Paris pentru c nu voiam s m al tur co-muni tilor de la Bucure ti, am plecat într-o zila pia f un ban în buzunar i am g sit pejos 3000 de franci (din 1940!). Atâtea în-tâmpl ri mi-au venit în ajutor! Poate Dum-nezeu este acela care m-a ajutat toat via a,care mi-a sprijinit toate eforturile i eu nu mi-am dat seama. Am fost ajutat, apoi, de pro-prietarul meu din strada Claude Terrasse, dl.Colombel, Dumnezeu s -l binecuvânteze,care nu a cutezat s arunce în strad un bietrefugiat care nu- i pl tea chiria dar era poatetrimis de Domnul.

În ciuda eforturilor mele, în ciudapreo ilor, n-am reu it niciodat s m las învoie, în bra ele Domnului.

i astfel, din mân în mân , am ajuns sob in un soi de enorm celebritate i s ajungîmpreun cu so ia mea la vârsta de 80 de ani,chiar 81 i jum tate, cu frica mor ii, cu neli-ni te, f a-mi da seama c Dumnezeu îmi

ruise atâtea binefaceri. El n-a abolit, pentrumine, moartea, ceea ce mi se pare inadmisibil.În ciuda eforturilor mele, în ciuda preo ilor,n-am reu it niciodat s m las în voie, înbra ele Domnului. N-am reu it s cred destul.Eu sunt, din p cate, ca omul acela desprecare se spune c f cea în fiecare dimineaaceast rug ciune: „Doamne, f -m s credîn Tine”. Ca toat lumea, nici eu nu tiu dac ,de cealalt parte, exist ceva sau nu este ni-mic. Sunt tentat s cred, ca i Papa Ioan Paulal II-lea, c se desf oar o lupt cosmicenorm între for ele tenebrelor i cele alebinelui. Spre victoria final a for elor binelui,cu siguran , dar cum se va produce aceasta?

Giotto -JUDECATA DE APOI


de Teatru „André Louis Perinetti” din Bu-cure ti i în cadrul Atelierelor

[NN. Datele de mai sus sunt preluate dinenciclopedii.]

Am în fa volumul „Eu” (Ed. Echinoc iu,Cluj, 1990). Citim din „Elegii pentru fiin e mici”- „Un mic soare, Doamne/ pentru sufletulmeu” ... „Cineva rupea din el/câte pu intel/ l-a l sat decolorat/ i cutremurat”... „Prietene,

plângem/ o lacrim pentru frunza gal-ben ”... „În ara aceea nu deosebe ti piatra/de pas re sau duh”... „A murit de congestiepulmonar / p pu a, madon de cear ”. Dinproza i eseurile publicate în periodice - „Alupta pentru drepturile tale înseamn de fapta nedrept i pe altul” ...„ Am o adânc silpentru tot ce este vital, biologic instinctual,specific”... „Suprema noble e, s te ru inezi

lup i pentru via , s te la i ucis, cu ai t i,de asasini” ... „Purico ii care pun via a deasu-pra tuturor lucrurilor, imbecilii care cred însupraom”... „Din sl biciune respect durerile.Sunt politicos cu florile, cu câinii, cu pietre-le”... „Iubesc numai înfrân ii, ur sc victo-rio ii... S fim umili fa de umili ...sunt tot-deauna gata s pactizez cu du manul... furiamea cea mai vehement nu poate rezista înfa a unui surâs, fie fals, al du manului”...„Eram sc ldat într-o baie de suferin , nimicpentru setea mea de bucurie, era de ajuns omân s mi se întind , un deget, o voce blân-

”... „Am descoperit c arta este superioartiin ei, filosofiei, faptei”... „Via a este besti-

alitate”...Despre VICTOR HUGO - „Deficien ele

spirituale ale lui Victor Hugo i-au constituittalentul… El nu a fost un poet, ci un orator...El a influen at nu prin ideile s race, ci prinmetaforizarea ideilor s race... Nu tia c me-tafora poate fi o condi ie a poeziei, dar nupoezia îns i... Torentul lui Hugo nu este, defapt, decât o g leat v rsat , paie i ape mur-dare... S nu se confunde un poet cu un omtalentat. Un om de talent este un om social...Destinul adev ra ilor poe i este s nu aibsucces niciodat ... Hugo a fost un om mare,tipic... A tiut s fie nici al lui, nici al lumii… Afost de o mediocritate exemplar ... Prefe elesale erau revolu ionare, pentru c revolu iaera la putere (n.n. EXTRAORDINAR!)... Avrut glorie, avere, putere , le-a avut pe toate...A început s scrie poezie numai pentru a aveagloria unui Chateaubriand, pe care apoi l-adispre uit... Cât a tr it, a scris despre iertare,bun tate i nu i-a uitat niciodat criticii, i-ainsultat (Nissard, Merimee, Montalambert)...Se credea bun i nu era... tia despre rela iaso iei sale Adele, cu Saint Beuve i a accep-tat-o cu condi ia ca prietenul s u s con-tinue s -i fac reclam . Când acesta l-a re-fuzat, l-a dat afar i a în elat-o pe Adele pâ-

la moarte... Hugo nu a în eles nici poezia,nici sufletul so iei sale... Dup Napoleon afost regalist, dup c derea regelui a fost re-publican... La moartea fiicei sale a scris sutede poezii, a consumat cantit i imense de hâr-tie, so ia sa suferea în t cere, el îi cerea p rereaasupra poemelor sale... Avea nevoie de sufe-rin ... Francezii doreau prin Hugo s aibun Goethe al lor, dar sufereau c nu a a st -teau lucrurile... Admira ia lui Hugo era facil ,îl admira i pe regele Ludovic Filip, care îllingu ea...

Despre „Journale en miettes” - ar trebuicitate pagini întregi, dar rezum m, cum nepricepem. Binele este anost. Dracul este inte-ligent, Dumnezeu este … simplu. „La cinemam-a iritat înfrângerea intrigantului”... „R u-tatea este bun tatea exasperat ... Posteri-tatea nu e niciodat dreapt ... De ce s nu-mi complic via a? Ce am altceva de f cut?...Chietudinea plan seam cu moartea... Amoroare de în elep i i de morali ti ...Superiori-tatea omului st în gratuitate (citat din Gide)...Exist o ini iere dificil în nebunie - poezie,idei, religie, politic ... dar e ti prins, nu maiscapi... Poiezia pare o scrânteal , burghezu-lui cu mult stomac umplut de în elepciune...Chelule, ai cumin enia prud a vacii... Omulinventeaz sensuri, care s -i justifice exis-ten a... Prefer co marul, acestei vie i insipide,prefer chinul, mor ii... Suf r când par maipu in inteligent decât al ii... Înainte de a ficelebru eram un ins mult mai simpatic... Criticaeste un joc futil, neimportant... Via a este plinde lucruri inexplicabile, dar cel mai mult esteplin de mine ...Uneori mi-e fric de oameni”...

„Cânt rea a cheal ” („Engleze te fprofessor”) - prima scen - se discut despremâncare, pe te, salat , untdelemn, sup , des-pre b canul din col ul str zii, apoi urmeazabsurdul - iaurtul este bun pentru rinichi ...i apoteoz , doctorul con tiincios trebuie s

moar cu bolnavul, bolnavul seam cu unvapor, au boli asem toare, de ce nu se dîn ziar vârsta noilor n scu i i numai a mor-ilor (butad ), a murit Bobby, care avea ace-

la i nume cu al so iei, Bobby, iar deosebireadintre ei a devenit mai evident prin faptul cBobby - so ul murise, hârtia este pentru scris,pisica este pentru oarece, iar brânza estepentru zgâriat, .a.m.d. Ionescu a recunoscut

a scris aceast pies , una dintre cele maicunoscute piese absurde dup Jarry, con-sultând un manual de englez „f profesor”.

Nu ne-am propus o analiz a opereiionesciene, care, la fel ca i în cazul lui Ca-ragiale, nu are o mare întindere, dar esteinepuizabil în esen . Dac lectorul nu este„ipocrit”, poate spune, cel pu in în sinea lui- „Ionesco c’est moi”. Credem c literaturasl tineanului, devenit parizian get-beget,Eugen Ionescu este opera unui geniu.

Omul cu valizeOmul cu valize se reîntoarce în locurile

natale, prilej ca timpul, spa iul i amintirile screeze un amalgam ce l mure te ambiguit ilei dezv luie adev ruri profunde.

Pietonul i FuriaRegele moareRinoceriiEroul principal al piesei, Beranger, este

singurul care, într-o lume unde to i cei dinjurul s u se transform rând pe rând în ri-noceri, r mâne p str tor al valorilor umani-

ii. De i transformarea oamenilor în rinocerieste anormal , prin propor iile pe care le ia,acest fenomen ajunge s fie sinonim cu nor-malitatea i, paradoxal, omul ajunge s fieprivit ca o ciud enie.

TabloulDespre valoarea operei de art i condi ia

artistului, despre adev r i absurd, comic itragic, a într-o lume în care banii sunt cei ca-re influen eaz deciziile, iar produsele artisticesunt considerate inutile. Piesa începe cu po-vestea unui b trân iubitor de art , extrem dezgârcit, care locuie te cu sora sa, Alice. Folo-sind abil argumentele, el reu te, s -l con-ving pe tân rul pictor venit s vând un ta-blou s -i pl teasc chirie pentru loca ie.

Viitorul e in ou sau Mare e gr dinaDomnului!

rin ii din familia Jacques i familiaRoberta, al turi de alte rude, fac tot felul deeforturi pentru ca tinerii s perpetueze spe-cia. Un text care te face s în elegi faptul cviitorul nu va sc pa curând de urmele unuitrecut bolnav care ap rea când credeai c însfâr it ai sc pat de el, exact acolo unde te-ai

tepta mai pu in.

Dup 46 de ani (premiera 6 aprilie 1964),„Rinocerii” au urcat din nou pe scena Tea-trului de Comedie din Bucure ti. De dataaceasta, nu ca o produc ie proprie, ci ca unspectacol-atelier g zduit doar de amintitainstitu ie cultural . Montare experiment care,fire te, nu putea s scape de compara ia cuaceea a regizorului Lucian Giurchescu,avându-l în rolul lui Berenger pe Radu Be-ligan, primit extraordinar i de publicul pari-zian i de criticii de teatru din capitala Fran ei,entuziasma i de presta ia românilor în turneulde la mijlocul anilor ’60. Un moment de re-ferin din istoria Teatrului de Comedie, carea împlinit, în 2011, cinci decenii de existen .Spectacolul-atelier al C linei Buzoianu s-adezvoltat, în anul centenarului Eugène Io-nesco, 2009, din patru experimente cu dis-tribu ii diferite din România si de peste hotarerealizate în Studioul Interna ional UNESCO


Virgil STAN

Într-o zi de duminic a luniiiunie anul trecut, eram pe malul

rii la b rci, cu inten ia de a ie ila pescuit pe mare. Vremea nu erauna dintre cele mai favorabile. Ocea dens acoperea totul. Nuse distingea nimic mai departe dezece metri de locul unde te aflai,fie pe mal, fie pe mare. Cum era zinelucr toare, l-am luat în barc

-mi in de urât i pe amiculmeu mai tân r, Gic Iv noiu, zisGogu Piticu, c nu avea mai multde un metru aizeci ca în ime.Avea i el barc , dar nu-i mergeaatunci motorul. Înc era noapte.Ajutându-ne to i cei care aveam

rci la malul m rii i dispu i splece la pescuit pe o asemeneavreme, am dat b rcile la ap .Gogu tr gea u or la rame iar eupreg team motorul pentru pornit.Luminile falezei se vedeau cani te gheme mici galbene înveliteîntr-un strat gros de cea ce p -trundea rece prin textura hainelorde var . Începeam s -i sim im ne-pl cerile provocate de umezealace ii c zute peste ora i mai alespeste mare înc de la mal.

Când am dep it digul de pro-tec ie, am tras de sfoar i moto-rul a pornit turându-se, dornic deo nou aventur în necunoscut.Gogu a scos ramele de pe strapa-zane i le-a a ezat în barc . Cu-plând motorul pe mar , ne depla-sam încet perpendicular pe mal,

nu ne r cim de la început.a puteam aprecia când ne-am

îndep rtat la vreo mil dup cea-sul telefonului. tiam c facemcam trei km într-o jum tate de orpe mare lini tit . Marea nu eraagitat , era doar u or ondulat ,tocmai bun de pescuit.

Pân se lumina de ziu maierau vreo trei sferturi de ceas.Nici nu am f cut dou sute demetri, c motorul s-a oprit instan-taneu. Era a doua oar când seîntâmpla, motorul fiind nou i în-

în rodaj. Avea rezervorul fullcu benzin i mai aveam ca re-zerv un bidon de doi litri jum -tate plin, a a c alta trebuia sfie cauza.

Tr geam de vreo cinci minutela sfoar i motorul tot nu por-nea. B nuiam ce s-a întâmplat.Rezerva de benzin o ineam într-un PET de doi litri jum tate încare a fost bere i capacul aveaîn el pentru o etan are mai buno folie sub ire din plastic. Ben-zina dizolvase folia i buc elede plastic înfundaser jiclorulcarburatorului. Gogu tr gea dinnou la rame dar nu mai tiam înce direc ie mergeam acum. Câtam fost cu motorul oprit i tottr geam de sfoara de pornire,barca i-a schimbat direc ia. Nuse mai vedeau nici luminile ora-ului care pe o noapte f cea

s-ar fi observat i de la 3-4 mile.Acum nu cred c aveam dousute de metri. Se distingeau ni teumbre i noi credeam c ar puteafi ora ul. Tot tr gând de sfoar ,la un moment dat motorul a por-nit. Când l-am cuplat la mar s-aschimbat iar i direc ia b rcii.Mergeam în necunoscut. La unmoment dat am z rit iar luminileca ni te ghemotoace galbene.Înseamn c reveneam spre mal,

a c am întors s inem malulmereu în pupa, s ne îndrept mspre larg. Motorul torcea frumos.Parc nici nu existase incidentulcare ne-a dezorientat de nu maitiam încotro mergem. Dup tim-

pul parcurs ar fi fost normal s fiajuns în zone bune de pescuit.Nici vorb . L sam motorul la ra-lanti s auzim i alte motoaredup care s ne ghid m încotro

ne îndrept m.În prova v d c apare umbra

unui dig. Când am ajuns la maipu in de zece metri de el amschimbat repede direc ia b rcii,altfel intram direct în stabilopozi

i sp rgeam barca. Mergând pa-ralel cu digul am ajuns la cap tullui. tiam c atât la Mangalia câti de-a lungul întregului litoral

digurile sunt scurte i trebuia sajungem la cap t repede. Doarcel de la intrarea în port era deaproape un km lungime, restulsub suta de metri.

Am dep it digul i ne în-dreptam spre mal s vedem undesuntem. Nu eram a a de departechiar dac am mers mai mult dejum tate de or în necunoscutpe mare. Dintr-o dat a ap rut înfa a b rcii plutind o parâm groa-

de care erau legate resturi deplas . Dac nu ridicam repedemotorul, rupeam în parâm axulde propulsie al elicei.

Ridic repede motorul i Gogucu o ram dirijeaz barca spreplaj . Cobor din barc i merg peplaj s v d dac cunosc ceva.Am dat de discoteca circular depe plaja Venus, astfel am aflatunde ne aflam. Din nou am trecutpeste parâma cu plase rupte,smulse de furtun cine tie depe unde i purtate spre mal iapoi pornind motorul am încercat

mergem paralel cu digul. Cutoate c încercam s inem barcadirec ionat spre larg, barca amers tot unde a vrut ea. Cea a iumbrele ne crea necazuri.

Dup înc un sfert de or demers în necunoscut sperând csuntem suficient de în larg s pu-tem g si zone cu piatr i scoicunde st ascuns guvidul, am o-prit s încerc m pescuitul. Dejase luminase, dar acest lucru nu a

cut decât s schimbe culoareamediului care ne înconjura, dinnegru în gri. Vizibilitatea nu eramai mare de zece-cincisprezecemetri în jurul nostru. Din când încând scoteam chiote ca Tarzan,poate ne r spunde cineva. Nimic.O lini te mormântal , umezeali o cea care î i p trundea în

oase. Doar pesc ru ii se a ezaulâng barc , a teptând s le arun-

m ca de obicei pe tii mai mici.Am aruncat ancora i am în-

ceput pescuitul. D dusem pesteun loc unde pe tele mânca bini-or. Cum se r rea, cum d deam

drumul la parâm s schimb mlocul. La un moment dat am ie itde pe zona cu piatr i am datpeste nisip. Nu mai prindeam niciun guvid. Am plecat iar în necu-noscut. Încercasem s pescuimcu câ iva metri mai lateral cândam revenit pe parâm , dar frezultat în mincioguri.

St team t cu i pe mare i nuse auzea decât clipocitul apei lo-vindu-se de copastia b rcii. Numai aveam curajul nici s schim-

m impresii despre aventuranoastr . Nu tiam unde ne afl m,cât de departe de mal suntem idac cea a se va ridica a a cu-rând. Nu puteam s plec m spremal deoarece nu tiam unde estemalul. Dac ne îndep rtam i maimult spre larg? Benzina pe careo aveam era suficient pentru oor de mers, dar dac era nece-sar mai mult ? Tremuram de frigîn t cere, a teptând ca pe tele

mi te în cârlig. Cea a ne p -trunse-se cu umezeala ei prin hai-nele sub iri de var i acum îi sim-eam nepl cutul efect. Dac ar fi

ap rut soarele se zvânta îmbr -mintea de pe noi i deveneam

mai optimi ti. Câte un cormoranse auzea fâlfâindu- i aripile pelâng barc . Dac sunt cormoraniînseamn c nici malul nu-i de-parte. Ei nu se avânt prea multîn larg. Pescuiesc la ap mai micde zece metri, s poat ie i într-un minut la suprafa . Erau doarsperan e c nu suntem departeîn larg. Dar unde? Nici sirena decea de la intrarea în port nu seauzea. Unde om fi oare? ne între-

R#t#ci]i pe mare


bam în sinea noastr f s a-vem curajul s-o facem cu vocetare. Pe tele nu mânca cu toate

uneori eram pe zon cu piatr .Se sim ea la mân când tr geamde volte. Porneam barca iar pen-tru câteva minute în necunoscut,

schimb m locul.Credeam c mergem tot spre

larg deoarece alegeam ca direc ieorizontul cel mai str lucitor, de un-de trebuia s apar soarele, spre

rit, îns pân la urm s-a dove-dit c mergeam de fapt paralel cumalul la vreo câteva sute de metridep rtare. Adâncimea apei era depeste apte metri, deci tot eram lacinci sute de metri de mal.

Mergând spre orizontul ilu-

zie, la un moment dat s-a spartcea a i am descoperit o lotc cuvreo patru persoane în ea venindspre noi la rame. Terminaser ben-zina. Însemna c de unde veneamnoi era malul. Barca era din zonaNeptunului. Asta dovedea c noiam r cit la vreo ase km de lo-cul de acostare, tocmai prin zonaOlimpului, unde nu mai fusesemniciodat la pescuit fiind prea de-parte de Mangalia i nerentabil.

S-a f cut ora zece i noi nuaveam mai mult de 3 kg de guvid.Iar ne-am schimbat locul. Am re-umplut rezervorul cu benzin . Însfâr it a ie it i soarele, cea a risi-pindu-se dinspre mal. Spre largînc mai persista dar vedeai laaproape o sut de metri distan .Am descoperit c am ajuns dea-supra zonei preziden iale din

Neptun. Am pornit spre Cap Au-rora unde veneam de obicei lapescuit, fiind zon cu mult pia-tr i scoic . A a ne îndreptami spre cas . Am mai încercat în

câteva locuri, dar aveam ghinion.Nu avea guvidul chef de mas ,

a c am abandonat pe la oraunu pescuitul. Mai mult am r -

cit pe mare decât am pescuit.Dup vreo câteva ore de or-

bec it pe mare în necunoscut, cuteama în suflet c ne putem r cispre larg îndep rtându-ne atât demult încât s nu vedem malulchiar i la ridicarea ce ii, am plecatspre Mangalia cu maximum 4 kgde guvid fiecare i cu o experi-en nou . Nu era prima datcând am plecat pe cea i am re-

it s ajungem la mal, dar atuncitr geam la rame, nu mergeam a a

departe de mal, ca acum cu mo-tor, posibilitatea r cirii fiind cumult mai mare. Ne-am scos barcape mal unde mai erau câ iva co-legi sosi i, îns la fel de ghinio-ni ti ca i noi, chiar dac nu s-au

cit a a de departe cum am p -it noi. Nu ne era team prea tare.

Aveam telefoanele cu noi i la oadic , dac intram în panic inu ne mai descurcam s ne ori-ent m, sunam la poli ia de fron-tier s ne g seasc , chiar dacriscam o amend în caz extrem.Aveam la noi busola îns nu neera de nici-un folos decât s g -sim la o adic unde este malul,nu i locul de acostare. De atuncia mai fost cea pe mare, îns eunu am mai ie it, mergând la spi-tal, la opera ia care m-a inut lamal pân la sfâr itul anului.

Nominaliz rile s-au f cut din diversitatea c r-ilor, ap rute în anul 2011, sosite pe adresa

Ligii Scriitorilor Români, de c tre o comisiede critici literari, membri ai Ligii Scriitorilor.Au fost luate în considera ie c ile sositepe adresa Ligii Scriitorilor pân la 1 ianuarie2012, indiferent din ce organiza ie profe-sional fac parte autorii - Liga Scriitorilor,Uniunea Scriitorilor, .a.m.d. Motivul fiind

aceste c i au fost scrise pentru cititoriiromâni, în interiorul Literaturii Române, i nupentru o anume asocia ie scriitoriceasc . LigaScriitorilor, militând pentru spiritul demo-cratic în lumea scriitorilor, a adoptat acestprincipiu, înc de la înfiin are, prin Statut.Debut în poezie- Ochi de copil, de Maria Lucia RebreanuProz- Contra r ului din noi, de Grigore Avram- Taumaturgul i Mir, de Florin Oprea

lceanu- Îmi amintesc i îmi imaginez, de MarianaBr escu Silvestri- 8 proze scurte, de Zeno Ghi ulescu- De vorb cu inima ta, de Vasile DorinGhilencea- Proprietatea e sfânt , de EmilBucure teanuPoezie- nit , umbra mea, de George Ioni- Împliniri, de George Echim- ri coboar din iris, de Vali BonciuConstantin

- Semnele Timpului, de Elisabeta Iosif- Cartea cerurilor mele, de Ion LucianColi- vii i mâine, de Iulian Patca- oapte cu aripi de înger, de CatincaNeac u i Costel Neac u- Locuiam într-o lacrim suspendat , deIon Untaru- Arborii din Muntele Genezei, de StelaIanovici Costan- Visuri abrupte, de Ioan Hentea- Armuri de vis, de Emilia Tudose- Iluzii suspendate, de Carmen AlexandrinaInterviuri- De vorb cu stelele, de George RocaEseu- Pragul de jos, de Dumitru Velea- 1001 cuget ri, de Ilie BucurCritic literar- Între Thalia i Minerva, de Al. Florin

ene- Pomul cu litere, de Menu Maximinian- Nelini ti prin timp, de Doina Dr guLiteratur S.F.- Osânda, de Toader T. UngureanuIstorie literar- Marin Sorescu - în scrisori i documenteinedit, ed. III, de George Sorescu i EmilIstocescuPoezii pentru copii- Anotimpul jocului, de Titina Nica ene- Parfumul dimine ilor, de Gheorghe VicolMonografie, jurnal literar, antologie,

Lista cu nominaliz#rile pentru premiileLigii Scriitorilor Rom@ni, pentru anul 2011

enciclopedie i dic ionar, studii- Anotimpul tr irilor albastre, de VioricaPopescu- Pagini din istoria fanfarelor din valeaJiului, de Ioan Velica- Nunta - Riturile de trecere în inutulMomârlanilor, de Dumitru G an-Jie- Infern în România, de Vasile I. Heredea,Horea Gana, Gervasio Curnis, Emil

im ndan- stirea Bârsana, de Nu u Ro ca- In honorem profesorului Ioan Hentea, deOnufrie Vin eler- Scrieri, de Nicolae I toc- Dosarul Nobel, de Mihai Prepeli- Schi e i amintiri, de Valentin Vi inescu- Personalit i Române i faptele lor, deConstantin Toni Dâr u- Anuarul Filialei Timi oara al LigiiScriitorilor, de Doina Dr gan i Andreia-Elena Ancu a- Vechi soiuri române ti de vi de vie, dedr. Ion Pu- Lumini uri, de Elena Buic- Arhimandritul Mina Stan - un slujitordevotat Domnului, de Ion N lbitoru- Poe i clujeni la cump na de milenii -antologie, de Dan Bruda cu- ANTOLOGIA scriitorilor românicontemporani din întreaga lume, de LigyaDiaconescu- Lumina cuvintelor - antologie, deClaudiu imona i


Ion DIVIZA(n. 07.02.1955)

scut în localitatea Stolniceni, jude ul L pu na, Republica Moldova. Absolvent al Facult ii de Ziaristica Universit ii de Stat din Moldova, ziarist, secretar literar al Teatrului Na ional „SATIRICUS I.L.CARAGIALE”din Chi in u.

Pre edinte al Asocia iei Epigrami tilor din Republica Moldova, redactor- ef al revistei „Pardon” (Chi in u),membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova i al Uniunii Epigrami tilor din România (1993).

Apari ii editoriale epigramatice: Tineric mi-am luat (1998), getat de o idee (2000), Pilat din... poant(2002), Komikaze (2005), Trei crai de la r rit (în colaborare cu Efim Tarlapan i Gheorghe Bâlici, 2010).

Participant activ la manifest rile epigramatice din România, inclus în circa 45 de volume colective deepigram i primind peste 40 de premii pentru crea iile sale.

cire istoricZbierând, mioarele din turmBezmetice pe esuri trec;

, Doamne, mintea de pe urmÎn capul primului berbec!

Unire, români!Cu lozinci i cu tam-tamuri,Se unesc numaidecât:Mai întâi se strâng ca neamuri,Iar apoi se strâng de gât.

Vacan parlamentarCând parlamentul e plecat

i sala-i goal , spa ioas ,Îl vezi pe spicher întristatDe parc nu i-s boii-acas .

ApelUrlu cât m ine guraÎn Sahara româneasc :Oameni, ap ra i natura... De natura omeneasc !

ClenciulRomânul are-un clenci v dit

i iat sensul lui ascuns:El e mereu nemul umit

nu e mul umit de-ajuns.

Ho i legaliDin tot ce parlamentul drege,E clar un lucru pentru to i:Mai lesne intr ho ii-n legeDecât s intre legea-n ho i.

GeopoliticDe la Don la Eufrat,Din Balcani la MagadanCel mai mare diplomatEste… tancul lui Ivan.

Integrare european la Chi in uÎnregistr m, cu noul parlament,Succese mari pe arii mai extinse:Moldova a ajuns în OccidentLa dep rtarea unei mâni întinse.

La tribunalMinciuna, acuzat de viol,Distrus i înfrunta judec torul,

zând în preajm Adev rul golA exclamat: „El e violatorul!”

Lan ul c snicieiSc pat din ghearele so iei,Alerg la blândul meu dul u:Ia, frate, lan ul c sniciei

i las -m s -l port pe-al t u!

Banii si ciorapulBog tanul f cap

ine banii la ciorap,«Banii n-au miros», declar...Dar ciorapul te omoar !

Turmenta ia e lumea pe la noi –

Tr im mai mult din amintiri;Când ne-mb m, suntem eroi,Când ne trezim, suntem martiri.

Coloana fi avut ca la Brâncu i

Coloana dreapt , cât un munte.Pe-americani, pe nem i, pe ru iI-am fi pupat numai în frunte.

Femei în ParlamentPlimbându- i nurii afroditici,Ele se-ntreab i socot:

mearg cu b rba i politiciSau cu b rba i care mai pot?

Arm strategic la Chi in uOricât s-ar afla de tareNu ne-ar bate hoarda slav ,Dac n-ar avea-n dotareCoada de topor moldav .

La pescuit pe ploaieDin ceruri norii m adap ,Din lac m -mproa val cu val,St pe tele, de tept, sub ap

i eu, un idiot, pe mal.

Noapte la cazarmSolda i-n paturi, la cazarm ,Sunt to i cu mâinile pe arm ,Doar colonelul doarme tun…De arma lui nici nu mai spun!

ConfesiuneSunt so ul fericit, la o adic ,Am fost de tept de tân r s m -nsor

i iat îmi m rit a treia fiic ...De-a m rita-o i pe mama lor!

Unui aviator rusDecolând din Krasnodar,N-a ajuns pân’ la Ciucotca;Mai avea benzin , darI se terminase votca.

Exemplu de bun purtare culc la zece, ani la rând,

Nu mai fumez, nu beau t rie,Nevasta nu-mi în el nicicând;Dar de-am s ies din pu rie!...

Parad la MoscovaTrec solda ii eminen iTrop ind atât de tare,De le sar, când nu-s aten i,Vodcile din buzunare!

SfatLa medic s te duci cu gânduri bune,

nu-l corupi, c ci dânsul este sfânt;Un onorariu mare-l indispune,Iar unul mic... te bag în mormânt!

Guvernan ii no triGuvernan ii ni-i jelim:Oare cum de mai tr iesc?Noi muncim – i fl mânzim,D-apoi ei, c nu muncesc?!

Epitaful unui poet be ivUn bun i talentat confrate,Mânat de sete i idei,Pornise spre eternitate

i-a adormit… sub gardul ei.

Pagi

n# \n

griji

t# de

Nel

u Vas

ile-N

EVA


Nicolae B~LA{A

În timp ce o ascultam pe mamaie i încer-cam s despachet m geamantanele, am auzitscâr âitul por ii din spatele casei.

- El trebuie s fie! - mi-am zis în gând iam c utat, gr bit , în bagaje, luleaua, pungacu tutun i sticla cu rachiu grecesc. Întretimp, l-am auzit pe mo Gheorghe:

- Ioan , veni, f , fata?- Mai potole te-te, m g lbejitule, cu l

întrebat! C mâine, poimâine, o iei din loc inu o s am cu ce s te îngrop! La pop , bani,la gropari, ca la gropari, la cu gorna nu suflnici el degeaba... Fir-ar al focului de umblat!... i de mat! C m-ai mâncat de nu mai tiu ce

m fac! Of, Doamne, Doamne!- Mai taci, f , hârca dracului! C dac n-

a tepta fata, uite acum m-a culca directîntre le scânduri. Mi-a pune singur capaculi gata! Te-a sc pa dracului de l bomb nit!

m-ai pocit la cap de îmi vine s iau câmpii...Nu mai judec! Îmi vine s pun mâna pe topor

te toc buc i i s te fac jum ri. Mâine, o m duc s -mi sap groapa s vedem taci?

Pentru o clip , am ezitat s intru între eide i, de c te ori m vedeau, vrând-nevrând,se mai potoleau.

- I-auzi?! Iar se ceart ! Pe deoparte iIoana asta, tot cu gura mare!... Îl bate la capde când i-a inut lumânarea i el s-a întors...Acum ce vin are bietul om c nu l-a luatmoartea? Ea zice c din cauz de uic i s-aînmuiat lia coasa. C dac nu avea acolo,lâng el, sticla i-l g sea îmbr cat, aranjat,parfumat, gata! C i-a f cut pe aici stagiul!Pân acum, ehe, tocmeau o fat mare, îl t -mâiau, îi duceau i apele, îl pomenea de trei

pt mâni, cum se face! Peste înc vreo alteledou , pomana de ase... O rânduial , acolo,i lui, în rândul lumii, cu patruzeci i patru de

colaci, un Dumnezeu de pomenit i o pres-cure, apoi pat i mas i... Gheorghe avea sse odihneasc , o vreme, pe lumea ailalt , pâ-

i-ar fi venit ceasul s se întoarc i s deasocoteal . A a, nu-i vezi?! Nu mai încap unulîn altul! L sând la o parte c nu prea s-aupotrivit niciodat ...

Am ascultat-o pe mamaie, am tras cu ure-

chea dincolo de noi i am luat-o, de data asta,pe la poart i nu prin sp rtura gardului dinspatele casei, pe unde treceam de obicei.Când m-a v zut, mo Gheorghe s-a pus, caun copil, pe plâns. S-a a ezat pe treptele sc -rii din fa a casei, m-a a ezat pe genunchi, m-a mângâiat, apoi, optit, mi-a spus:

- S tii tu, fata mea, c mi-a venit ceasul.Am avut eu un vis. Nu cred c mai am timp

beau tutunul sta miresmat... Oricum, î imul umesc! Dintr- sta am auzit c aveau nem-ii pe front! Te-am a teptat, ba chiar m-am

sculat din moarte ca s i spun c tu e ticumva sânge din sângele meu. Mum -ta, Ma-ria, e i fata mea. Am f cut-o cu bunic -ta. Snu m cer i! i nici pe ea... A a e în via ! Acum,

tii, trage-m de must i ca alt dat ... Doarti singurul meu nepot cât vreme Dumnezeu

nu a vrut s fac copii i cu Ioana.- Of, of! Am sim it eu ceva... Dar nu mle ti?

- Nu îmi mai arde de otii... Bine c te-aiîntors, ai mai crescut i am putut s i spun.

- ...Baba Ioana?- tie... De-aia nu prea m înghite. Cu tine

nu are nimic...Te faci îns c nu tii. ii totulpentru tine, ca pe un secret...

- i nici lui mami?- Nu acum, mai târziu, dup ce o s închid

ochii i o s creasc bojii... Pentu voi, mai eînc mult timp...

Nu, n-o s creasc ! - i-am zis, l-am îmbr -at i mi-a venit s plâng. Mi-a ters lacri-

mile cu palmele lui b torite, m-a pupat pevârful nasului i a strigat c tre femeia sa:

- Ioan ! F , tu nu auzi?- Ce e, omule? - i-a r spuns ea din camera

de la drum unde pusese provizoriu i co ciu-gul.

- F Ioan , a venit fata mea, mâncao-armo u pe ea!...

- E, de-asta strigai tu?! Bine c a venittoas ! i eu care credeam...

- Credeai pe dracu! Scoate jum rile itrandafirii din g leat ... Pune ceaunul s fa-cem p sat! Hai, ce mai stai? S sco i i o oa-

cu vin! Din por ia mea de moarte. Uite,

vreau s o beau eu cu fata, poman de viu!***

Câteva zile la rând, sear de sear , m-amplimbat prin sat cu mo Gheorghe de mân .Ne-am oprit pe la toate cârciumile i pr liile.Nu a mai b ut. Mergeam doar a a ca s nevad lumea. Când îns ajungeam la R tana,

i g sea un loc, m punea pe genunchi i întreba ce-mi pofte te inima. Îl tr geam

de must i, el m pupa pe n suc, apoi îi r s-pundeam:

- Halvi i înghe at de la Staro !- F , R tano, pe sta, despre care zice

fata, l-ai mai v zut?- Ce s i spun, mo Gheorghe? Unii spun

i-ar fi murit, în iarna trecut , gloaba. Iapaaia am . Al ii cic i-ar fi degerat baba. A

zut în n me i seara i acolo i-a petrecutnoaptea c el a cam surzit i n-a auzit-o cândea se v ieta.

- B , Gheorghe, fii- i-ar Staro s i fie!Din câte zice utu, c tii, are pe fie-sa aia în-treag la cap, m ritat la el în sat, peste deal,ar fi dat to i ortul popii! - s-a amestecat învorb Tuiu.

- Fugi i, b , dracu! L-am v zut eu, de Pa ti,la hor , la Izlaz, în Satu Nou... - m-a lini titCioac . Ce-i drept, f bab , dar nu cred co fi murit strâmba a a coco at , c nu puteasta dreapt în co ciug. N-aveai cum s -i puicapacul i odat te pomeneai cu ea moroi, cse ridica din groap , cu p mânt cu tot în sus.Staro zicea c mai întâi o duce pe la b i, deromantism, pe la Govora sau ceva mai sus,s-o dreag . S-o îndrepte ia cu nu tiu celea au mai ie it acum... Nu râde i c nu e de

râs! Am auzit c te pun în niste chingi, te ba- la cuptor i te fac, în vreo apte, opt zile,

mai ceva ca atunci când erai nou.- I-auzi, mo ule, s-o dreag pe bab , s

se mai înc lzeasc i o s vin Staro cu în-ghe at . Pân atunci, ia ceva de-aici! Cere-ila tejghea ce pofte ti tu!

- P i, turt dulce i o mânc m împreuncu lapte de la capr acas . Cu mamaie i cubaba Ioana!

Sara

Fagment de roman


- Las -le pe ele, c au tot mâncat i le-aupicat din ii...

- Atunci nu mai vreau nici eu.-Tii, drace! B , Gheorghe, b ! Dumnea-

ta?! Ia, ca s vezi, s-a întors i fata?! - s-a mi-rat când ne-a v zut, din u a pr liei, Tan adin Gura Cerboaiei, venit i ea la R tanadup un pachet cu sare. Se auzise c ai mu-rit?! Aoleu, Doamne, i ce m-am mai jelit! Cnu am venit i eu cu lumânare. Nu am putut!De urât... Î i dai dumneata seama, femeie sin-gur , noaptea, peste câmp!

- Crezi c te prindea vreunul i d dea cutine de p mânt?... Te pomeni c te puneadracu tocmai acum, când te-ai sfoiegit, cucracii în sus! – a râs Ciocea.

- B , nu mi-ar fi fost de-aia, dar venisebalta mare... C m i gândeam: Doamne, cuml-or trece pe bietul om, în car, spre deal, lacimitir?!

- F , acum te duc tia în remorc , cutractorul... Bani s ai!

- Iar dac nu?- Mori tu în locul lui... Gheorghe, mai stai,, pe-aci, cu noi, chiar dac o mai încurci

pe Ioana în socoteli! F , mori tu în locul lui i fiu al dracului dac nu te duc moart în

spinare pân la groap ! Trec i prin ap ! iacolo, te pun a a, în picioare, c cine tie,poate r sari în prim vara viitoare vreo cu-cut ? Sau vreo floare?! Mai tii?!

- Râzi, fir-ai al dracu de hodorog, cânderai tân r i plângeai...: ,,d , f , dara-i s dai,

de-aia ai i nu te prime te cu ea în rai!”Acum, i-auzi, mori! B , fir-a i ai dracu, am au-zit la aparat, c eu, televizor, în v una aia,n-am... Gata, se schimb guvernul i tia aud

au plan, ca pe vremea comuni tilor, sduc în fiecare an din noi, la groap , cam apatra parte. Dup socoteala mea, c a lui

lbeaz sta nu mai poate, în vreodoi ani i jum tate au i încheiatcincinalul de patru ani!

Am auzit i eu. Are dreptate n -roada! Cic ia care o mai dau cotitpe la spitale, în plin democra ie, deasta de pe la noi, când se vor întoarce,o s -i pun în jug, la plug. Nu de-alta,dar statul nu mai are capr cu cincipicioare i e pentru fiecare. Maisug doar cei cu mintea chircit , pen-tru dezvoltare i împeli ii de mici.Mai r u de fata asta i de cei ca ea. Sevor bate pe troscot. C atât a mai r -mas. În plus, pentru ei, la vremuri noi,tot cu ei! Asta e! O s înghit -n sec,altfel i buruienile vor fi la mare pre !

- Afl ! Îi cred în stare! - a zis Tuiu.- i eu, s tii! - l-a aprobat femeia

din gura Cerboaei.

- Gheorghe, mori, b , dracului i scapde ei!

- B , tataie, i-am zis pentru prima dat luimo Gheorghe, hai, c tia sunt nebuni! Hai!

***Am plecat împreun . Oamenii ne-au

urm rit cu privirea i ne-au salutat de parcplecam pe ultimul drum. Mo Gheorghe s-amai oprit în u înainte de a-i trece, la ie ire,pragul. I-a m surat pe fiecare cu privirea i oclip iar i-a ascultat. To i îns t ceau. Îi au-zeam doar cum respirau. Doar Tan a, în celedin urm , f când pe în eleapta, a oftat.

- Uite, îl vede i? Ast zi e, mâine, stingerea!Vine la cu goarna i... Norocul lui c o s -lin minte fata asta, altfel, bojii, pe el, de un

metru!- Ca s vezi, a dracului! Da de unde tii

tu, f , ai? - a luat-o peste picior, iar i, Ciocea.- P i tu nu vezi, b , g lbeaz , c el nu mai

e el? I s-a schimbat uit tura.- Eu ca eu, dar, ho, c da i voi de dracu! -

le-a zis mo Gheorghe, le-a zâmbit, i m-amângâiat pe cap.

- F , ine i tu minte! Când mortul are unzâmet în col ul gurii, mai ia cu el pe vreunul!Îl vezi la mo Gheorghe? Uit -te bine la el!Care crede i c ar putea fi urm torul?

- P i cel ce întreab i e cu musca pe c -ciul ! Ciocea c sta e intrat în comunitateaeuropean i musai trebie scos înaite de a dacol ul, de-acolo! Asculta i-m , probem adracu! Apoi trebuie s moar cumva în rândullumii. - le-a r spuns femeia.

- Ptiu! I-auzi a dracu! F , tu e ti aia! i o te m nânce lupii moart , acolo în Cerboaia.

De, pe de o parte, o u urare pentru ai t i dinneam, c nu mai cheltuiesc s te duc în ci-mitir. Vezi cu ochii t i c î i trebuie una, alta,ca s mori. Ori tu... umbli creanga. Hodoroagcum e ti, cine dracu se mai uit la tine?!Statul zici c nu mai d ... Atunci de unde, f ,

bani pentru lumân ri, colaci i câte i maicâte lea?

- B , Ciocio, tu tii c prostul e l de moareîntâi! Afl ! ...De grija altuia i asta e grijadracului! Vezi- i de ale tale c tot stând pedrum, s-ar putea, când mori, s nu ai nici iz-mene în cur! Iar dac vrei s tii, eu chilo i iun rând de oale mi-am luat! Am i t mâie,lumân ri... De când cu bolovanul la din cer.

ziceau c o s cad i, al dracu, nici la nua mai c zut! C ne pricopseam cu el, sc pam,iar acum st team de vorb peste gard. Eu iînc vreo câ iva de aci, în rai, tu, c ai fostdat dracu, un n rod, dincolo, la cazanul cusmoal , în iad.

- Mo ule, ai dreptate, hai! C pe tia i-aprostit foamea i au damblagit! - mi-a zis tataiei am ie it.

Pe drum, am mers, râzând de cele spuse,în pr lie la R tana. În fa a casei, cam cugreu m-a ridicat în bra e i m-a pupat iar ipe frunte.

- La noapte, s visezi cum c tu ai s fiiprin es la curtea unui mare împ rat, iar eutot acolo, pe la poart , un cer etor de zile.Mai d -mi, Doamne, i un mâine!

- Cum un cer etor cât vreme ai zis cti tataie al meu?

- E, fie i cum zici tu, numai c , vreau saunu, trebuie s recunosc, m-am cam împu inat.

- Tataie, î i spun, tu e ti acela i pe careeu îl tiu!

- Crezi? Ceva ciudat mi se întâmpl ! De iti aci, de la o zi la alta, îmi e dor de tine i

mai mult. Eu cred c se zvârcole te în sufletulmeu Maria. Mum -ta! Parc n-a vrea s în-chid ochii înainte s o mai v d, m car o dat ,i pe ea.

- O s vin mai spre toamn , îns nu-mimai spune chestii de-astea, c m faci s plâng!

- Draga mo ului, s nu faci asta! Ascult -, nu ai de ce! Când ai obosit pe-aici i te-

ncurci prea mult în lume, omul se maii odihne te. Acum, fiecare în patul

lui!- Tataie, s nu mori!- Nuu! Mâine o lu m de la început!- Promi i?- Promit! N-avea grij , mai am câte

ceva de f cut.- Atunci...- Batem palma! S nu ui i s treci

mâine pe la mine!- M Gheorghe, m , nici nu a venit

bine, i iar mi-ai luat fata! Fir-ar-ar sfie!

- Las-o, Mitro, c doar tii, e i amea, iar dac am s mor, tu o s o aicât vrei, c e ti mai tân .

- Gheorghe, taci, Doamne iart -m , a a ne-a fost vorba!Giotto - ADORA IA MAGILOR


Florina Dinescu (n. 08.02.1954)

Pagi

n# \n

griji

t# de

Nel

u Vas

ile-N

EVA

scut în localitatea M ie ti, jude ul Prahova. Administrator financiar de patrimoniu, la Ploie ti.Apari ii editoriale epigramatice: Pas des deux (1997), Singuri în tranzi ie (2002), ambele volume scrise în

colaborare cu Mircea C. Dinescu, so ul s u, tot împreun îngrijind apari ia volumelor colective Mu chetariiprahoveni (1996), Mozaic umoristic (1998) i Dup 20 de ani - umor major (2002).

Participant activ la manifest rile epigramatice na ionale, este inclus în zeci de volume colective deepigram i a primit nenum rate premii pentru crea iile sale.

Pre edinta Clubului Umori tilor Prahoveni „Ion Ionescu-Quintus” din Ploie ti, membru al UniuniiEpigrami tilor din România.

IstoriaChiar Herodot, al s u p rinte,Iubind-o tare i cu foc,N-a educat-o mai deloc

i de atunci ea ne tot minte...

Rug ciuneO, Doamne, tim mânia Ta

n-avem gânduri pure,Dar nu da omului a aCât poate el s ... fure!

Recorduri sportiveUn nou record s-a stabilit

i face cinste rii:La noi cu mult s-a dep it

i limita r bd rii!

Structura politicienilorSunt din material ales,O stof bun , nu otreap ...Culoarea i-au schimbat-o des,Dar n-au intrat la ap .

Pret a porterParlamentari s tui de controverseAcum, când dus e c ldura,Îmbr min i î i cump diverse,Dar ce folos c nu- i cunosc m sura!

Transplant de inimE operat cum se cuvine

i nu a fost deloc ghinionist:Îi bate inima mai bine,

-i prelevat dintr-un poli ist...

AxiomDe-ai s colinzi pe multe haturi,În orice timp, întotdeauna,Cu adev rul nu te saturi

a cum satur minciuna.

Un om ponderatNu-l sup vreun am nunt

i nici nu se repede,Ia lucrurile-a a cum suntCând nimeni nu îl vede...

Rug ciuneO, Doamne bun i iubitor,Cu pro tii fii îndur tor

i d -le pâine cât vor,Dar nu le da cu itul lor!

Justi ieÎn tribunal dominPerfecta echitate:Se d -n final dreptateCui are mai pu in .

Unui abilTo i îl tim c mult mai furChiar de-s poli ti de gard .Culmea! Are i cultur …De canabis, la mansard .

Grija de aproapele nostruChai persoane s toase

i plâng zilele r mase…Geru-n cas -mi intr -n oase,

i-am doar una, dar N stase?!

ria vinuluisat ne-a fost ca dar divin.

De-i negru, ro u, ori ca mierea,Oricât de bun ar fi un vinTot nu îmbat ca puterea!

efaCu ochii ei adânci ca dou stele

i tenu-i alb ca fila de dosar,Ea e femeia visurilor mele…Ce-i prima dat când am un co mar?!

So iubitorEl i-a oferit inele,Vil , cecuri în valut ,Barc scump cu cinci vele,Tot sperând s-o lase... mut !

Quod erat demonstrandumIubi i de for ele divine,Mai rezisten i decât o stânc ,Noi am sperat s-o ducem bine

i uite, o mai ducem înc ...

Pre uireÎn cercurile literareE printre marile figuri;E drept c-a scris doar o lucrare,Dar mult mai multe lucr turi.

Îndoieli i certitudiniÎncepând de mult, cu Galileu

i cu doctori în filosofie,Mul i s-au îndoit de Dumnezeu,Dar nici unul singur de prostie.

Succint prezentareSe crede printre corifei

i e a a de priceputÎncât s-ajungi la mintea ei

i-ar trebui o para ut .

FemeiaE cea mai pur creatur ,La griji, nevoi, i-e un balsam,Te scoate din încurc turLa fel ca Eva pe Adam.

mântulGreu l-a blestemat norocul,E-n continu mi care!Prin vulcani î i vars focul

i transpir prin izvoare.

rul discordieiE-un adev r neîndoios

m ru-acesta are-un os...

Românul e n scut poetSunt mul i, nici n-ai putea s -i numeriPe cei cu laurii pe... umeri.

Epitaf unui preEra un pre vânjos, prosper,Dar azi s-a ridicat la cer.

Cauz i efectIndiferent sub ce regim,Ei se-nvârtesc, noi ame im.

Inventar completUn iaht, o vil , limuzin ,Un club privat, ba i piscin ,

i câte lucruri n-are Tase…Ba chiar i trei sau patru clase!


Constantin E. UNGUREANU

O dubl comemorare: centenarul mor ii,adic un secol de nemurire, i 160 de ani dela apari ia în via a Eternului Caragiale, p -rintele dramaturgiei române ti, unul din mariiclasici ai literaturii române, al turi de MihaiEminescu, Ion Creang i Ioan Slavici, care,simbolic, reprezint cele trei provincii româ-ne ti. To i, contemporani i prieteni, fiecarereprezentând un anumit gen literar.

A comemora un scriitor este un minunatprilej de a-l citi i r sciti, de a r scoli arhivelei bibliotecile, a-l circumscrie epocii în care a

tr it i literaturii din perioada respectiv ide a-i fixa valoarea sortit eternit ii.

Celebrarea lui Caragiale înseamn a a-runca „reflectorul puternic” asupra persona-lit ii sale complexe privite din perspectivacontemporaneit ii.

Se tie c chemarea spre teatru este mo -tenit de Caragiale din familie. S nu uit m

se tr gea dintr-un neam de actori. Cei doiunchi ai s i, Costache i Iorgu Caragiale,actori, se num printre deschiz torii dedrum ai teatrului românesc, într-o vreme când,

pe scene improvizate, se perindau trupe carejucau, în limbi str ine, piese pe gustul frivolal boierimii. Chiar i tat l s u jucase o vreme,

voca ie special , al turi de fratele lui,Costache.

A-l celebra pe Caragiale este i un mo-ment oportun pentru a-i evoca pe marii actoricare au interpretat roluri din piesele sale,reprezentate pe scen atât în premier cât iîn etapele ulterioare. Actoria este o profesiunedeosebit de grea, având în vedere c actoriitrebuie s se identifice cu personajele, sfac în a a fel ca ele s devin vii, prin urmare,un actor tr ie te mai multe vie i.

Referindu-se la actorul tefan Vellescu,într-un articol publicat în „Universul”, 8 oc-tombrie 1889, cu ocazia mor ii vestitului ac-tor i regizor, profesorul lui C. Nottara, Ca-ragiale men ioneaz : „Artist de valoare pevremea lui, s-a retras de pe scen desigurobosit de ingratitudinea zdrobitoare a pro-fesiunii. Tinerii arti ti de ast zi nu- i pot în-chipui cu ce aspre jertfe se cump rau, în tine-re ea bravului lor profesor, aplauzele”. Velles-cu se retr sese din teatru pentru a se devotacatedrei de declama ie de la Conservator. Uniiactori i-au dat i bruma de avere, pentru cateatrul s tr iasc .

La 13 noiembrie 1884, este prezentat pescena Teatrului Na ional, unde are loc premi-era, capodopera „O scrisoare pierdut ”. Însala arhiplin se afla i regina Elisabeta, înloja principal , de asemenea, Titu Maiorescu,în alt loj . Dup fiecare act, spectatorii apla-udau minute în ir. Încas rile sunt pe m sur .La fel se va întâmpla i în celelalte unsprezecereprezenta ii care vor urma în stagiunea 1884/1885. Triumful crea iilor dramatice ale luiCaragiale va fi neîntrerupt în anii ce vor urma,pân în zilele noastre, cunoscând varii con-cep ii regizorale i interpret ri.

O pleiad renumit de actori: C. Nottara,Ion Brezeanu, tefan Iulian, Maria Ciucu-rescu, Ion Niculescu, Ion (Iancu) Petrescu,M. Mateescu, Aristizza Romanescu, Grigore

Manolescu, Ion Anestin. Ace tia i-au in-terpretat rolurile i dup indica iile lui I.L.Caragiale, a a cum reiese i din scrisoareadin data de 10/23 februarie 1912, expediatdin Berlin, c tre actorul Ion Anestin:

„Frate Anestine, drag Tizule, celebreartist, b trâne i iubite prieten!

Sufler i-am fost, regizor i-am fost, direc-tor i-am fost, fabricant de roluri i-am fost iîn toate m-am bucurat c i-am fost pe plac”.

Paul Gusty (1859-1944), regizor format înspecial la coala realist a teatrului germani în contact cu orient rile realiste profesate

de I.L. Caragiale c ruia i-a fost prieten, spu-nea despre Conu Iancu c nu edea niciodatîn primele rânduri de fotolii, asista la spec-tacole fie într-o loj , fie în fundul s lii, în-totdeauna la un cap de banc .

Constantin Nottara (1859-1935), actor iregizor, elev al lui tefan Vellescu, una dinpersonalit ile cele mai de seam ale teatruluiromânesc, un simbol, un om de o mare con-tiin profesional , cinste, un om cult i de

o rar polite e în raporturile de fiecare zi, a

Actori celebri, interpre]ii unorpersonaje din crea]iile dramatice

ale lui Ion Luca Caragiale„Actorii sunt rezumatul i cronica scurt a epocii”

(W. Shakespeare)

Constantin Nottara

Ion

Bre

zean

u în

rol

ul lu

i Nae

Ipi

nges

cu


realizat crea ii remarcabile prin interpretareaunor personaje din scrierile dramatice ro-mâne ti i universale. Vrednice de inut mintesunt rolurile din piesele lui Caragiale, pre-zentate în premier : Chiriac din „O noaptefurtunoas ”, tefan Tip tescu din „O scri-soare pierdut ”, Nae Girimea din „D-ale car-navalului” i Ion din „N pasta”.

tefan Iulian (1851-1892), continuator allui Matei Millo, la Teatrul Na ional din Bu-cure ti, s-a impus ca interpret al rolurilor co-mice: Nae Ipingescu din „O noapte furtu-noas ”, Ghi Pristanda din „O scrisoare pier-dut ” i Iancu Pampon din „D-ale carna-valului”.

Aristizza Romanescu (1854-1918), a stu-diat, ca bursier , la Paris împreun cu GrigoreManolescu, prietenul i apoi so ul ei. A in-terpretat cu str lucire mai multe personaje:Spiridon (în travesti) i Zi a din „O noaptefurtunoas ”, apoi Zoe Trahanache din „Oscrisoare pierdut ”. În „N pasta”, va spuneAristizza Romanescu, m-am întâlnit cu celmai mare insucces din cariera mea (Anca).Ca profesoar , a preg tit i a dat scenei româ-ne ti actori str luci i: Lucia Sturdza-Bulan-dra, Sonia Cluceru, Maria Filotti.

Maria Ciucurescu (1864-1933), vestitactri a Teatrului Na ional, a avut roluri maiales în comediile clasice. S-a remarcat prinvioiciunea i naturale ea interpret rii: „ÎnVeta, din «O noapte furtunoas », ar ta Vic-tor Eftimiu, Maria Ciucurescu iubea i plân-gea cu lacrimi adev rate, umaniza rolul. Erasincer . O credeai”.

M. Mateescu, actor apreciat de însu iCaragiale, s-a distins în rolurile: Ric Ven-turiano din „O noapte furtunoas ”, Un Cet -ean turmentat din „O scrisoare pierdut ” i

un catindat de la Percep ie din „D-ale car-

navalului”.Ion Brezeanu (1869-1940), promotor al

realismului în arta teatrului comic din epocasa, a îmbinat cu m iestrie comicul cu nuan etragice. „Brezeanu, afirm Caragiale, este unextraordinar temperament, o natur des vâr-it de artist, unul din rarele fenomene care

pun adânc marca lor pe o întreag epoc ar-tistic . Este un Dragulici, e un Iulian, un Ma-teescu, probabil ar putea fi un Millo...”.

Ion Brezeanu a realizat mari crea ii înrolurile: Nae Ipingescu, Un cet ean tur-mentat i Ion din „N pasta”. Interpretareamagistral a primelor dou roluri a fost apre-ciat de c tre Caragiale: „Uita i-v la neneaNae Ipingescu gravul ipistat din «Noapteafurtunoas », cu cât tact i cu cât discre ietie el s cultive amici ia cet eanului Titirci stima întregii familii a acestuia! Cu cât

verv l mure te pe amicul s u asupra bine-facerilor sufragiului universal, preconizat detân rul liberal Venturiano! Cu cât seriozitatedezleag el, la sfâr itul piesei, încurc tura,când recunoa te pe romanticul publicist, pe

care îl admir prin luminata convingere!Ipingescu, acest tip de fars groas , se ridic ,prin interpretarea sobr i rafinat a lui Bre-zeanu, la dignitatea adev ratei comedii”. iîn cazul Cet eanului din „O scrisoare pier-dut ”, Brezeanu se afirm „cu un talent deelit ”. „Are acest Cet ean turmentat atâtadulcea în ochi i pe buze, atâta m sur înmi ri, atâta onestitate i mansuetudine însuflet, încât înceteaz a mai fi un tip real în-josit; el se ridic sus i ia propor iile largi idemne ale unui tip abstract; simbolul unuipopor întreg...”. A interpretat i rolul lui ConuLeonida din piesa „Conu Leonida fa cureac iunea”, în 1912, când piesa a fost adusîn repertoriul Teatrului Na ional, de i fusesescris în 1880.

Ion (Iancu) Petrescu (1881-1932), apre-

ciat de cei care l-au cunoscut ca un actor curemarcabile posibilit i, debutând sub di-rec ia de scen a lui Mihail Pascaly, s-a dis-tins în rolul lui Zaharia Trahanache (1884) iJupân Dumitrache (1912). A tiut cu pricepere

redea acel aer de senilitate i naivitate,în elat de prietenul s u cel mai bun, tefanTip tescu, de asemenea, ascundea foarte bi-ne iretenia încornoratului politicianist.

Ion Niculescu (1869-1917) s-a afirmat caprimul interpret al personajelor Nae Ca a-vencu din „O scrisoare pierdut ; Coana Efi-mi a din „Conu Leonida fa cu reac iunea ”i Iordache din „D-ale carnavalului” (1885).

„În Ca avencu, spunea Victor Eftimiu, IonNiculescu avea un surâs nevinovat, stupid,care ad uga o not de imbecilitate acestuipersonaj pehlivan”

Ion Anestin (1892-1955) a fost un inter-pret valoros al Cet eanului turmentat.

Sonia Cluceru (1847-1919) , elev a luiConstantin Nottara, s-a dovedit o demn con-tinuatoare a marilor comediene: Maria Ciucu-rescu, Aristizza Romanescu, Eufrosima Po-pescu. Iubit i pre uit de publicul larg, ta-lentata artist a creat imagini de neuitat încomediile marelui nostru dramaturg clasic,interpretându-le pe Zoe din „O scrisoarepierdut ”, pe Veta din „O noapte furtunoas ”i pe Efimi a din „Conul Leonida fa cu

reac iunea”.Dup Al Doilea R zboi Mondial, mai pre-

cis, dup 1948, sunt reluate piesele lui Ca-ragiale în repertoriul Teatrelor Na ionale dinBucure ti, Ia i i Craiova i al teatrelor destat din Pite ti, Ploie ti, Arad, Re a, Br ilaetc. Se apropia centenarul na terii lui I.L.Caragiale (1952).

La Teatrul Na ional din Bucure ti, sta-giunea din 1948/1949 se deschide cu repre-

tefa

n Iu

lian

în ro

lul l

ui N

ae Ip

inge

scu

Mar

ia C

iucu

resc

u în

rol

ul V

etei

N. M

atee

scu

în r

olul

lui R

ic V

entu

rian

o


Ion Brezeanu în rolul lui NaeIpingescu

zentarea pe scen a capodoperei „O scrisoarepierdut ”, direc ia de scen , Sic Alexan-drescu, decoruri i costume W. Siegfried. Odistribu ie de excep ie: Al. Critico ( tefanTip tescu), Grigore Vasiliu-Birlic (Agamem-non Dandanache), Al. Giugaru (Zaharia Tra-hanache), Niky Atanasiu (Nae Ca avencu),Ion Finte teanu (Tache Farfuridi), MarcelAnghelescu (Ghi Pristanda), Costache An-toniu (Un Cet ean turmentat), Elvira Go-deanu (Zoe Trahanache) .

La deschiderea stagiunii din 1949/1950,se reprezint „O noapte furtunoas ”, regizor,Sic Alexandrescu. În distribu ie: AlexandruGiugaru (Jupân Dumitrache), Marcel Anghe-lescu (Nae Ipingescu), Niky Atanasiu (Chi-riac), C. D nescu (Spiridon), Radu Beligan(Ric Venturiano), Silvia Dumitrescu (Veta) ,Eugenia Popovici (Zi a) .

Tot în regia lui Sic Alexandrescu, în1951, se prezint comedia „D-ale carnava-lului”, în distribu ie, cam aceia i actori: NikyAtanasiu (Nae Girimea), Grigore Vasiliu Birlic(Mache Razachescu, ce-i mai zice i Cr -

nel), Radu Beligan (Un Catindat de la Per-cep ie), Marcel Anghelescu (Iordache),Marioara Voiculescu (Didina Mazu), CarmenSt nescu (Mi a Baston) .

Sic Alexandrescu a montat toate acestepiese într-o concep ie scenic nou .

Dup un sfert de secol de la premieraTeatrului Na ional, Liviu Ciulei a ini iat laTeatrul „Bulandra” un alt proiect scenic asu-pra „Scrisorii pierdute”. În distribu ie: TomaCaragiu ( tefan Tip tescu), Liviu Ciulei(Agamenon Dandanache), Petre Gheorghiu

(Zaharia Trahanache), Dem R dulescu (Ta-che Farfuridi), Mircea Diaconu (IordacheBrânzovenescu), Octavian Cotescu (NaeCa avencu), tefan B nic (Ghi Pristanda),Aurel Cioranu (Cet eanul turmentat), Rodica

lag (Zoe).Paul Constantinescu, compozitor, elevul

lui M. Jora, un frunta al componisticii noas-tre, creeaz comedia muzical „O noapte fur-tunoas ”, prima audi ie, 25 octombrie 1935,„o lucrare care, prin factura ei nou , se sin-gularizeaz oarecum de literatura liric uni-versal , în genere, i de cea româneasc , înspecial (Mihai Brediceanu)”. Personajelesunt vii i caracteristice, intrig sus inut ,iar comedia realizat din plin.

Aceasta este reluat în 1955, cu urm -toarea distribu ie: Barbu Dumitrescu (JupânDumitrache), Silviu Gur u (Nae Ipingescu),V. Teodorian (Ric Venturiano), George Mirea(Chiriac), Nella Dimitriu (Spiridon), Thea

murescu (Veta), i Iolanda M rculescu (Zi a), dirijor, Constantin Silvestri, regia, ma-estrul Jean Rinzescu.

Au fost dramatizate schi e ca: „Un peda-gog de coal nou ”, „Despre comet ”, „Fiveo‘ clock” etc. Marele actor al zilelor noastre,Florin Piersic, interpreteaz cu str lucireambele roluri: Pedagogul i colerul. Au fostrealizate i filme de scurt metraj: „Arenda ulromân”, „Lan ul sl biciunilor” i „Vizit ”.

Ion

Bre

zean

u în

rol

ul C

etea

nulu

i tur

men

tat

Aristi a Romanescu, vestit inter-pret a rolului Coanei Zoi ica dinpiesa O scrisoare pierdut care,la vârsta de 50 de ani, în plin talent,a fost izgonit din Teatrul Na ional

Interpreteaz actori din a a-zisa genera ie deaur, nelipsind Grigore Vasiliu-Birlic i RaduBeligan.

Actorii, prin interpretarea lor, au dat viapersonajelor din crea iile dramatice alemarelui dramaturg, imaginile create de ace tiaau pus în eviden i mai mult des vâr ireaartistic a pieselor, pentru c „Nimic nu e maialtceva, fa cu artisticul, decât artificialul”(I. L. Caragiale).

Deviza teatrului „The Globe” din Londraeste aceasta: „Întreaga lume mi pe actor”.Cu alte cuvinte, actorul întruchipeaz toatepasiunile lumii. „Actorii sunt rezumatul icronica scurt a epocii” (W. Shakespeare).

Este epoca lui Caragiale pe care a tr it-ointens nu ca simplu spectator, ci ca lupt tordârz pe frontul literaturii i al culturii.

Majoritatea actorilor în ira i mai sus autruns deja în dic ionarele enciclopedice i

în Istoria teatrului românesc.Opere celebre, actori celebri.

Ion

Nic

ules

cu în

rol

ul lu

i Ca

aven

cu

Costumul purtat de Aristi a Roma-nescu, în rolul Coanei Zoi ica

ligascriitorilorromani.files.wordpress.com · 2012-02-18 · dumitru hurub , În prag de an...

Documents