Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă

(1359-1594)

de Grigore Ureche

Mulți scriitorii au nevoit de au scris rândul și povéstea țărâlor, de au lăsat izvod

pă urmă, și bune și réle, să rămâie feciorilor și nepoților, să le fie de învățătură, despre

céle réle să să ferească și să să socotească, iar dupre céle bune să urméze și să să

învéțe și să să îndireptéze. Și pentru acéia, unii de la alți chizmindu și însemnând și pre

scurtu scriind, adecă și răposatul Gligorie Uréche ce au fost vornic mare, cu multa

nevoință cetind cărțile și izvoadele și ale noastre și cele striine, au aflat cap și

începătura moșilor, de unde au izvorât în țară și s-au înmulțit și s-au lățit, ca să nu să

înnéce a toate țările anii trecuți și să nu să știe ce s-au lucrat, să sa asémene fierălor și

dobitoacelor celor mute și fără minte. Pre acéia urmând și chizmând, măcar că să află

și de alții semnate lucrurile țărâi Moldovii, apucatu-s-au și dumnealui de au scris

începătura și adaosul, mai apoi și scădérea care să véde că au venit în zilele noastre,

după cum au fost întâiu țării și pământului nostru Moldovei. Că cum să tâmplă de sârgu

de adaoge povoiul apei și iarăș de sârgu scade și să împuținează, așa s-au adaos și

Moldova, carea mai apoi de alte țări s-au descălecat, de s-au de sârgu lățit și fără

zăbavă au îndireptatu. Acéstea cercând cu nevoință vornicul Uréche, scrie de zice că

"nu numai létopisețul nostru, ce și cărți streine au cercat, ca să putem afla adevărul, ca

să nu mă aflu scriitoriu de cuvinte deșarte, ce de dreptate, că létopisețul nostru cel

moldovenescu așa de pre scurt scrie, că nici de viața domnilor, carii au fost toată

cârma, nu alége necum lucrurile denlăuntru să aleagă și pre scurt scriind și însemnând

de la început pănă la domniia lui Pătru vodă Șchiopul și s-au stinsu, că de aciia înainte

n-au mai scris nimenea pănă la Aron vodă. Nici este a să mira, că scriitorii noștri n-au

avut de unde strânge cărți, că scriitorii dentăiu n-au aflat scrisori, ca de niște oameni

neașăzați și nemérnici, mai mult proști decât să știe carte. Ce și ei ce au scris, mai mult

den basne și den povești ce au auzit unul de la altul. Iar scrisorile striinilor mai pe largu

și de agiunsu scriu, carii au fost fierbinți și râvnitori, nu numai a sale să scrie ce și céle

striine să însemnéze. Și de acolo multe luund și lipindu de ale noastre, potrivindu

vrémea și anii, de au scris acest létopiseț, carile de pre în multe locuri de nu să va fi și

nemerit, gândescu că cela ce va fi înțeleptu nu va vinui, că de nu poate de multe ori

omul să spuie așa pre cale tot pre rându, cela ce véde cu ochii săi și multe zmintéște,

de au spune mai mult, au mai puțin, dară lucruri vechi și de demult, de s-au răsuflat

atâta vréme de ani ? Ci eu, pe cum am aflat, așa am arătat."

După acéia și eu care sunt intre cei păcătoși, Simeon Dascal apucatu-m-am și

eu pre urma a tuturora a scrie acéste povești, ce într-înse spune cursul anilor și viiața

domnilor, văzindu și cunoscând că scriitorii cei mai de demult care au fost însămnând

acéste lucruri ce au trecut și s-au sfârșit și pre urma lor alții nu vor să se apuce; văzând

noi aceasta că să părăséște această însămnare, socotit-am ca să nu lăsăm acestŭ

lucru nesăvârșit și să nu să însămnéze înainte, carele mai nainte de alții au fost început

pre rând însemnatu, pănă la domniia lui Vasilie vodă, ca să nu ne zică cronicarii altora

limbi c-am murit și noi cu scriitorii cei dinceput, sau că doară suntem neînvățat. Ci cu

ajutoriul lui Dumnezeu, întăi m-am apucat a scrie ce au pizmit și ce au însemnat alții.

Pentru acéia, gândindu și socotind de la inimă ca să pociu afla cu adevărat acest lucru,

să fie deplin, adunat-am izvoade pre rând de i-am împreunat. Și citind izvoade pre rând,

aflat-am și acest izvod, carele l-au scris Uréche vornicul și deaca l-am citit, l-am socotit

că este scris adevăr, însă mai mult din cărțile streinilor decât din izvoadele noastre, că

numai cât tinde poveștile mai largŭ și de agiuns și mai deschis, iar semnele sau

tocmélele și lucruri câte s-au făcut în țară, nu le arată toate, că poate fi că n-au știut de

toate cronicariul cel leșesc să le scrie. Iar létopisețul nostru nu tinde poveștile, ce scrie

mai pre scurt, însă le însemneaze toate pre rând. Măcar că vornicul Uréche au scris

mai sus că létopisățul cel moldovenesc scrie pănă la domniia lui Petru vodă Șchiopul și

décii s-au stâns, iar eu, adunând izvoade de limba noastră, aflat-am izvod denceput,

cam pre scurtă vréme și toate pre rând însămnând, pănă la domniia lui Vasilie vodă.

Pentru acéia, deaca am văzut că lipsesc poveștile și cursul anilor din létopisețul cel

leșesc, am lipit dintre-ale noastre izvoade, carele am aflat că-s adevăr și am adus

poveștile la létopisățul cel leșesc, carea la locul său, carele toate mai nainte să vor

arăta, careși la locurile sale și toate pre rând chizmind și însămnând, am izvodit din

toate izvoadele într-un loc și am făcut unul disăvârșit, de care lucru cu mare nevoință

am silit să nu rămâie nimic nesămnat.