Leoaica tanara, iubirea de Nichita Stanescu

(autor canonic)arta poetica erotica nemodernista

Poezia "Leoaica tanara, iubirea" face parte din volumui "O viziune a sentimentelor" din 1964, in care Nichita Stanescu (1933 -1983), prin cuvantul poetic esential, vizualizeaza iubirea ca sentiment, ca stare extatica a eului poetic, reflectand lirismul subiectiv.Este considerata o capodopera a liricii erotice romanesti, individualizandu-se prin transparenta imaginilor si proiectia cosmica, prin originalitatea metaforelor si simetria compozitiei.

"Leoaica tanara, iubireami-a sarit in fata.Ma pandise-n incordaremai demult.Coltii albi mi i-a infipt in fata,m-a muscat, leoaica, azi de fata.Si deodata-n jurul meu, naturase facu un cere, de-a-dura, cand mai larg, cand mai aproape,ca o strangere de ape. Si privirea-n sus tasni, curcubeu taiat in doua, si auzul o-ntalni tocmai langa ciocarlii.

Mi-am dus mana la spranceana,la tampla si la barbie,dar mana nu le mai stie.si aluneca-n nestirepe-un desert in stralucirepeste care trece-aleneo leoaica aramiecu miscarile viclene,inca-o vreme,si-nca-o vreme..." Definite: Conceptul de arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor, despre menirea lui in univers si despre misiunea artei sale, intr-un limbaj literar care-l particularizeaza. Tema o constituie consecintele pe care iubirea, navalind ca un animal de prada in spatiul sensibilitatii poetice, le are asupra raportului eului poetic cu lumea exterioara si cu sinele totodata.Poezia "Leoaica tanara, iubirea" este o confesiune lirica a lui Nichita Stanescu, o arta poetica erotica, in care eul liric este puternic marcat de intensitatea si forta celui mai uman sentiment, iubirea. Titlul este exprimat printr-o metafora in care transparenta imaginii sugereaza extazul poetic la aparitia neasteptata a iubirii, vazute sub forma unui animal de prada agresiv, "leoaica tanara", explicitata chiar de poet prin apozitia "iubirea". Structura, compozitie, limbaj poeticPoezia este structurata chiar de catre Nichita in trei secvente lirice, corespunzatoare celor trei strofe. Prima strofa exprima vizualizarea sentimentului de iubire, sub forma unei tinere leoaice agresive, care ii sare "in fata" eului liric, avand efecte devoratoare asupra identitatii sinelui, infigandu-si "coltii albi [...] in fata" si muscandu-l "de fata". Pronumele la persoana I, "mi", "ma", "mi", "m", potenteaza confesiunea eului poetic in sensul ca el era constient de eventualitatea ivirii sentimentului de dragoste, care-l "pandise-n incordare/ mai demult", dar nu se astepta ca acesta sa fie atat de puternic, sa aiba atata forta devastatoare "mi-a sarit in fata", "mi i-a infipt in fata", "m-a muscat [...]defata". Strofa a doua accentueaza efectul psihologic al acestei neasteptate intalniri cu un sentiment nou, necunoscut - iubirea, care degaja asupra sensibilitatii eului poetic o energie omnipotenta, extinsa asupra intregului univers: "Si deodata-n jurul meu, natura". Forta agresiva si fascinanta a iubirii reordoneaza lumea dupa legile ei proprii, intr-un joc al cercurilor concentrice, ca simbol al perfectiunii: "se facu un cerc de-a dura,/ cand mai larg cand mai aproape,/ ca o strangere de ape". Eul liric se simte in acest nou univers un adevarat "centrum mundi", un nucleu existential, care poate reorganiza totul in jurul sau, dupa alte perceptii, cu o forta impresionanta. Privirea, ca si auzul, pot fi simboluri al perspectivei sinelui, se inalta "tocmai langa ciocarlii", sugerand faptul ca aparitia iubirii este o manifestare superioara a bucuriei supreme, a fericirii, care este perceputa cu toate simturile, mai ales ca se spune ca ciocarlia este pasarea carezboara cel mai sus si are un viers cu totul aparte. Eul liric este extaziat de noul sentiment neasteptat, care-l copleseste, "Si privirea-n sus tasni,/ curcubeu taiat in doua", curcubeul, ca simbol al unei fericiri nesperate, poate semnifica un fenomen rar si fascinant, ca si iubirea, sau poate fi un adevarat arc de triumf, de izbanda cereasca, reflectat in sufletul prea plin al eului poetic. Strofa a treia revine la momentul initial, "leoaica aramie/ cu miscarile viclene" fiind metafora iubirii agresive, insinuante, devoratoare pentru eul liric. Sinele poetic isi pierde concretetea si contururile sub puterea devastatoare a iubirii, simturile se estompeaza: "Mi-am dus mana la spranceana,/ la tampla si la barbie,/ dar mana nu le mai stie", poetul nu se mai recunoaste, simtindu-se confuz si bulversat de "atacul" surprinzator al unui sentiment extrem de puternic. Eul liric identifica sentimentul, nu mai este o "leoaica tanara" oarecare, ci "aramie", stie ca iubirea este perfida, are "miscarile viclene", dar fericirea traita acum vine dupa o perioada terna a vietii, "un desert", care capata brusc "stralucire". Iubirea, ca forma a spiritului, invinge timpul, dand energie si profunzime vietii "inc-o vreme,/si-nca-o vreme...". Sau poate, temator, eul liric este nesigur, nu poate sti cat timp iubirea il va ferici. Poezia este o romanta cantabila a iubirii, sentiment materializat, vizualizat de Nichita Stanescu, stare sufleteasca ce capata puteri demiurgice asupra sensibilitatii eului poetic, inaltandu-l in centrul lumii care, la randul ei, se reordoneaza sub forta miraculoasa a celui mai uman sentiment.Imaginile poetice se individualizeaza prin transparenta, dinamism si sugestie semnificativa pentru "obiectul" iubire, intreaga poezie concentrandu-se intr-o unica metafora.

PENTRU O ANALIZA APROFUNDATA VETI AVEA IN VEDERE:Gen: liricSpecie: poezie de dragoste, poezie de ideiCurent literar: neomodernism romnesc, specific deceniului 7, caracterizat prin reluarea legturii cu poezia interbelic, numit de Ion Barbu, lirism purTem: iubirea/poezia (se pot urma dou fire interpretative)Motiv: sprncean, tmpl, brbieLaitmotiv: leoaic Idee central: Iubirea i poezia declaneaz mari schimbri sufleteti. Fecioara nsetat de iubire, debordnd de feminitate, se arunc asupra iubitului cu graba unei neiniiate, ca un animal de prad. Apoi, cnd brbatul este nrobit de vraja ei, femeia se mic viclean, folosindu-i intuiia i experiena pentru a juca jocul iubirii. Pe de alt parte, poezia are la rndu-i o valoare erotic deosebit, doar c plcerea este estetic, nu neaprat senzual. Poezia cucerete artistul i l condamn la Idee, ea devine o deprindere, o existen n sine, prinzndu-l pe eul liric ntr-un deert strlucitor, unde nu se zrete alt urm omeneasc, dar unde spectrul abstraciunilor se arat ca un miraj de lumin i mister. Sentiment poetic: beatitudine Simbol central: leoaic tnr, n opoziie cu leoaic armie.Cuvinte-cheie: fa, cerc, curcubeu tiat n dou, ciocrlii, sprncean, tmpl, brbieCmpuri lexicale i/sau semantice: corpul omenesc (cmp lexical reprezentat de sprncean, brbie, tmpl, fa)Ipostaze ale eului liric: Eul liric apare pe tot parcursul poeziei n aceeai ipostaz: extatic, surprins de propria-i fericire, robit de vraja fecioarei ptimae, dar n prima strof el dezvluie i o alt faet a sa naivitatea iniial, cnd nu a considerat potenialul emoional ascuns n inima leoaicei. Cu toate c se simise pndit, vizat (M pndise-n ncordare/mai demult), ca un vnat vulnerabil, el se simte perplex i fr a bnui capcana ndrgostirii, el cedeaz, abandonndu-se fericirii.De asemenea, e posibil ca eul liric s schimbe punctul central asupra poeziei nsei. Atunci, poetul i descrie dragostea de art. Iniial, descoper damnat c e nscut s scrie versuri, iar colii acestui inamic ascuns n inima lui l strpung. Este vorba de poetul-soldat, menit s-i ndeplineasc misiunea creatoare. Ulterior, el se ndrgostete de blestemul su, scriind din plcerea estet de a scrie. i alunec-n netirepe-un deert n strlucire Mod de expunere dominant: descriereaSecvene poetice: corespund exact strofelorStrofa 1: Leoaica i sare eului liric direct n fa. Mrturisirea pare s fie fcut sub imperiul ocului pentru c termenul fa se repet de trei ori, ca i cum victima ar simi nevoia de a mprti celorlali surpriza sa i violena atacului. Colii albi ai leoaicei duc cu gndul la feciorie, nu pentru c se ia n considerare simbolistica albului virginal, ci pentru c o leoaic cu dini imaculai este o leoaic neiniiat n arta vntorii, deci o leoaic flmnd i de aceea, mai feroce. Se instaleaz o tensiune estetic, se anticipeaz un conflict de emoii. Poezia l alege pe poet, ncercuindu-l, seducndu-l. Fora de expresie a cuvntului sensibil este nucitoare. Cuvintele par s fi mustit timp ndelungat, crescnd n inima poetului i acum, n momentul destinuirii lirice, acionnd, rodind. Strofa 2: Muctura declaneaz delirul poetic. Lumea devine clar, rotund i simpl, iar centrul ei este nsi iubirea. Privirea nit n sus este un semnalment al extazului, iar curcubeul tiat n dou situeaz beatitudinea n sfera senzualitii, aceast metafor schind parc din linii rapide forme i sugestii de natur erotic. Vzul i auzul i dau ntlnire n ceruri, iar ciocrliile, care acompaniaz aceast dragoste mare, sunt un simbol solar, ocrotitoare ale iubirii. n antitez cu privighetoarea, ciocrliile exprim voie bun i astfel se deduce c dragostea leoaicei este una nfptuit la lumina zilei, neoprit de nimeni i nimic, netinuit. Poetul i accept misiunea i descoper n poezie o surs superioar a cunoaterii.Strofa 3: Poetul pierde contacul cu senzaiile fireti. Sprnceana ascunde ochiul oglind a sufletului, privire din interior, bucurie a privirii de dragoste, tmpla nvluie gndul conceptualizarea iubirii, iar brbia sugereaz gura cea care alint i druiete iubire. Aceste simboluri sunt creionate cu timiditate aproape, mereu ocolind subiectul principal, adic ochiul, gndul sau gura. Leoaica s-a maturizat i nconjoar iubirea cu micri viclene, ca i cum ar ncercui victima, prinznd-o n capcane i mai veninoase. Poetul pierde legtura cu lumea simurilor i capt acces la o altfel de percepie, dintr-un altfel de spaiu, comparat cu cel celest. Poezia i supravegheaz mereu creatorul, pzindu-l de el nsui. Elemente de prozodie: tehnica ingambamentului , 3 strofe neregulateElemente de compoziie:- influene eminesciene:cnd mai larg, cnd mai aproape,ca o strngere de ape.A se compara cu sintagma cuib rotitor de ape, imaginea vizual este aceeai!- mesajul este transmis prin fraze sacadate, ca ntr-un dialog perplex, ce ia forma unei mrturii. Particulariti de expresivitate:- simplitatea formei- finalul tensionat (nc-o vreme,/i-nc-o vreme...) sugereaz ciclicitatea iubiriiLimbajul poetic (imagini, figuri de stil etc.): Unele expresii sunt ambigue, contribuind astfel la plasticitatea limbajului:i privirea-n sus ni,curcubeu tiat n dou,i auzul o-ntlnitocmai lng ciocrlii.Poezia este i mimarea unui act de comunicare pentru c totul e scris sub unghiul de vedere al unei mrturisiri, ca i cum s-ar denuna un delict. Receptorul ns e nsi emitorul, concentrnd schema lui Jakobson. Mesajul e de fapt confesiune sentimental, canalul este poezia, iar codul e limba poezeasc.