Lelia Mossora

2008INDEX

Pridvor de dragoste

Coperta :

Niculina VizireanuPridvor de dragoste

2008INDEX

Pe-o margine de clipă

Pe-o margine de vis s-au oprit culorile toamnei

toate… Pe-o margine de sărut

te-ai aşezat ca roua dimineţii mele dintâi

când am pipăit culoarea zorilor impreună...

Pe-o margine de clipă te-am aprins ca pe o candelă

în altarul iubirii şi te-am numit OM

INDEX

atât cât să îţi simt sufletul călătorind prin mine ca printr-un labirint. Pe-o margine de gest

te-am căutat în formele neştiute ale norilor bântuiţi de furtună.

Erai aici , demult , de la facerea lumii

aşteptându-mă să vin cu braţele încărcate

de florile pământului răscolit de prea multa iubire...

Pe-o margine de zâmbet te-am primit ca pe-o ofrandă a zeilor încercănaţi de timpul

scurs atât de fără de sens.

Pe-o margine de suflet te-am aşezat

că să-mi umpli orele de singurătate şi să visam împreună

la noi, cei cu lumina în păr, cei cu soarele în mâini,

cei cu buzele uscate de dor, cei care nu cunoaştem

decât păcatul de a iubi infint de departe,

infinit de mult, infinit…

de infint.

INDEX

Plouă...

Şi nu se mai opreşte…

Plouă şi stropii cad rar pe trotuare ca o amăgire a unui vis frumos,

ca un liman de linişte ..

ca un adăpost al sufletului în care să ne închidem doar

NOI, cei trişti

şi goi şi

fără amintiri...

Plouă...

Stropii cad ca o melodie niciodată cântată.

Frigul se strecoară nebănuit între noi,

ca un hoţ de suflete,

că un hoţ de gânduri.

Plouă şi doar apa, care cade din cer

ca o hlamidă transparentă, ne învăluie

cu rece, cu trist, cu dor,

cu cântec monoton...

INDEX

cu dorinţa de a fi

mai fericiţi decât suntem.

Plouă şi

nu se mai opreşte ca şi când s-ar revărsa

tot cerul peste pământ…

14 IV 2004

Poezie neterminată (2)

Mai scrie-mi,Doamne, despre timp... nevoia de iubire...

ca despre-al doilea anotimp...ce nu ştie să-nvie...

Mai scrie-mi Doamne, despre somn

şi setea mea de tine.......... Că vine vremea, în curând...

Si te-i topi... în mine!

Ca doi necunoscuţi, săraci, dar cât de multe au pe umeri..

că nopţile cu flori de maci... putine sunt ...sa numeri...

INDEX

Eventual, un post-scriptum, ori mai degrabă o baladă...

A câta oară prea '' antum ''... ne pierdem viaţa ...

ca o pradă ?!

20 VIII 2004

Poezie neterminată (3)

Ne ţinem gândurile de mână şi ne plimbăm pea alei de amintiri.

Depărtările cântă în noi

ca nişte clopote la vecernie.

Abia am descoperit misterul iubirii

şi ni se face seară în suflete

de teama

de a nu ne pierde într-un labirint de vorbe...

INDEX

Poezie neterminata ( 4)

Mi-am aninat demult lacrimile de poarta raiului…

Mi-am închis crisalida pentru zborul

etern spre tine…

Mi-am strâns aripile, ca să nu mi le strige cerul prea sus...

Puncte în spatiu...noi

Se lasă noaptea ca o catifea neagră peste o lume sortită

cuvântului NU.

Se lasă tăcerea

peste frunzele căzute din alt an.

Pe cer se scrie cu stele aprinse în cinstea celor ce am fost

şi nu mai suntem...

Şi peste inimi se cerne liniştea, liniştea dinaintea furtunii.

INDEX

Cine sunt eu ? Cine eşti tu ?

Două puncte în spaţiu

care s-au întâlnit pentru puţin timp

ca într-un arc electric. au luminat bolta, au luminat viaţa,

au luminat civintele nespuse vreodata,

apoi au lunecat spre alte zări

fără să înţeleagă

că doar contopindu-se

vor da naştere unui alt soare

mult mai puternic, unei alte lumi

de vis, de speranţă, de dor,

de cantec... Au înflorit ciresii...

Pentru cine oare ?

INDEX

Primavara aceasta a venit mult prea târziu sau poate prea devreme

scuturându-şi petalele peste suflete ca o nuntă

ce ar fi trebuit să fie, peste frunţi încărcate de amintiri,

peste mâinile întinse spre dragostea ascunsă în noi

atât de adânc încât n-o vedem

prin perdeaua grea a norilor de întrebări.

Se lasă noaptea Şi drumul abia se mai vede.

Se lasă noaptea şi cuvintele noastre

abia se mai aud.

Se lasă noaptea iar noi am devenit iar

EU şi

TU, două pronume

care nu se mai recunosc în dorinţa

de a fi fost odată altceva decât sunete goale

de esenţă.

Se lasă noaptea...

INDEX

Retine de ploaie

Coborând pe genunchi de pământ roditor

Retine de ploaie desenează albastru Acoperişuri cu coame de vânt.

Frunzele - aripi verzi ale ramurilor-

Ca nişte păsări îşi înfig ghearele În trunchiurile copacilor scorojiţi

De spiţele soarelui.

Covoare de nori trimit lacrimi În ochii ferestrelor cu muşcate la

urechi

Şi vechi cuvinte se ciocnesc La gura cănilor cu vin

Izvorât de sub tălpile de chinoroz Ale celor ce-şi spală fruntea

În albii de cer.

INDEX

Rugă

Când vine noaptea iar mă rog să te găsesc

pe partea dinspre lună neadormit mereu,

cu umbra mea-grădină spre somn să te-nsotesc

să-mi spui din nou, să-mi spui , stăpână

că-s doar eu.

M-ai dezbrăcat de taine ca de-o podoabă rară

tu, zeul meu, departe şi-atât de-nsingurat.

M-ai dezbracat de vise demult când într-o vară

am alergat spre marea cu zambetu-i sărat.

Ce trist e fără tine

şi gândul cum mai doare. Să zbor şi aripi n-am aş vrea înspre apus. Ce trist e fără NOI. Sarutu-i de ninsoare şi cântecu-i târziu şi fructele prea sus.

INDEX

Când vine noaptea iar mă rog cât nici visezi

Să îmi cuprinzi iubirea în braţe-abia trezită.

Când vine noaptea iar mă rog adânc să vezi

că-s floarea ta din urmă, culoarea ta uimită.

Sângele a murgului

Potire de preţ sunt palmele în care mă botez - femeie…

Părul tău este furtuna din mine

răvăşită de vânt…

Soarele tău este şi al meu.

Cerul tău este cerul gândului meu.

Ochii tăi sunt apele mele adânci în care mă oglindesc.

INDEX

Mâinile tale... mâinile tale sunt

liane ce mă cheamă. Gura ta e o rodie

din care muşc sângele amurgului

ca să te pot scrie cu el pe infinit…

Şi când toate acestea

poartă numele tău, mă-nchin pe-o margine de tăcere,

să te aflu acolo, în locul sufletului meu.

24 noiembrie 2003

Sărutând infinitul

Cred că am găsit cântecul care ni se potriveşte.

Cred că am găsit

harfa pe care Dumnezeu cântă imnuri de slavă

închinate vieţii, închinate iubirii,

închinate nopţii devenită zi.

INDEX

Cred că NE-am găsit Noi doi,

atât de egali în toate încât semnul grafic şi-a depăşit sensul.

Cred că TU eşti EU.

Cred că trupul tău

e trupul meu ca o cochilie

care ascunde o perlă născută din durere.

Cred că EU sunt TU, atât de TU,

până la identificarea fiecărei respiraţii..

Atât de TU până când atingerea buzelor noatre

doare de atâta fericire.

INDEX

Cred că am sărutat infinitul

când ochii noştri, bolnavi de atâtea singure amurguri,

s-au regăsit ca şi cum ne-am fi întors

de undeva, de demult, dintr-un vis

devenit realitate.

Eşti miezul trupului meu prelingandu-se ca o lavă

peste orele care trec vrăjite de misterul din noi.

Eşti pasărea călătoare

poposită pe umărul meu să-şi afle odihna

şi rostul.

INDEX

Eşti pasărea călătoare poposită pe un vapor în derivă

într-o mare de întuneric.

Eşti farul călăuzitor.

Eşti..."acasă".

Eşti ...EU.

Eşti mâna întinsă peste o mare de întuneric.

Eşti nectarul pe care zeii

mi-l oferă la ultimul festin al iubirii absolute

tremurând ca o candelă aprinsă

sub troiţa fericirii.

Eşti... Eşti...

aici.

INDEX

Să simţi o creangă de măr înflorit

Că îţi fuge pământul de sub picioare, că vântul îţi şuieră prin păr şi gândurile o iau razna...

Să simţi că unu şi cu unu

nu mai fac doi...

Să simţi că eşti atât de singur încât cutreieră fantasme prin visele tale pustii...

Să simţi prăpastia orelor care se căsca necontenit

şi te apăsa cu trecerea lor atât de incet...

Să simţi că nu ai lângă tine mâna

care să te mângâie şi umărul pe care

să poţi plânge în voie...

Să simţi nesiguranţa că pe o forţă

ce te înconjoară cu mii de braţe

ca un monstru neştiut…

Şi totuşi eşti încă

acolo, sau aici,

sau... niciunde.

INDEX

Rămâne doar să ne vedem visele cu ochii minţii

până când nu va fi prea târziu să ne mai prefacem

că iubim, că am găsit

ce căutam dintotdeauna: o rază de soare

agăţată de o creangă de măr înflorit

într-o primăvară ce se vrea doar

a noastră…

14 martie 2004

Sărbătoarea sărutului

Picături de ploaie cântă în mine.

Sunt degetele tale care au acordat pianul

trupului meu pentru concertul vieţii.

Pătrunzi lent ca o otravă

atât de dulce că se cutremură stelele

şi năframa cerului se aşterne pentru noi

la sărbătoarea nesfârşită a sărutului.

INDEX

Picături de ploaie mă caută

descoperind fiecare vibraţie a sufletului meu.

Alunecă spre izvoarele

gândurilor, se duc şi vin,

vin şi se duc... transformându-mă într-un ocean

de dragoste în care talazurile tale bântuie toate gesturile

prin care încerci să mă descoperi

ca pe o taină închisă într-o scoică îndurerată

de această minune care ni se întâmplă

doar NOUĂ.

Picături de ploaie transformă pentru tine

ziua în noapte ca să mă vezi întreagă dincolo de pragul uşii

pe care tocmai ai deschis-o oferindu-te în rate

dar... pe termen nelimitat.

INDEX

Picături de ploaie sunt lacrimile mele

de fericire că eşti atât de real

încât gură mea îţi poate atinge gândurile,

încât trupul meu îţi poate atinge visul,

încât ochii mei se pot îneca în noaptea ta...

18 VI 2004

Semne roşii

De s-ar putea ca stelele să-ţi ningă în păr

şi cântecele să alunece în mare spre dansul peştilor

întunecat sub valuri...

De s-ar putea să smulgi limbile păsărilor de noapte...

De s-ar putea să faci din coarnele lunii

cumpăna a două suflete şi să coşi luceafărul

în colţul unei năframe dăruite

spre a nu uita că timpul se încovoaie obosit...

INDEX

De s-ar putea să hrăneşti copiii flămânzi cu Calea

lactee şi să-ţi potoleşti setea

de albele izvoare ale luminii,

ai găsi drumul spre planetele unde macii - semne roşii-

săruta pântecele câmpiilor şi, umezindu-şi petalele în roua

nemărginitului, îşi pleacă frunţile în aşteptare

la ora cand clopotele îşi strâng aripile de somn.

18 VII 1969

Sete

Drumeţule, ţi-a fost sete vreodată?

Atât de sete, încât să simţi un cerc de foc strângându-te

dureros de divin urcând încet spre tâmple ?Toate mările

şi oceanele lumiinu ar putea

să-ţi potolească setea aceasta:

INDEX

sete de dragoste, sete de lumină, sete de infinit, sete de sărut, sete de mister,

sete de împlinire. Ar trebui, poate,

să-ţi deschizi sufletul cu care să bei trupul şi mintea,

somnnul şi veghea, dorinţa şi plânsul,

zilele şi nopţile omului de lângă tine.

Drumeţule, opreşte-te o clipă !

Sunt aici, între departe şi aproape, între minciună şi adevăr, neîncredere şi speranţa,

între vis şi realitate toate adunate într-un cuvânt :

exist ! Sunt umbra gesturilor tale căutând în întuneric.

Sunt aripa ta grea de tristeţe. Soarbe-mă !

Sunt roua frunzelor dintr-o altă dimineaţă

venită mult prea târziu

INDEX

potoleşte-ţi setea cu apa ochilor mei, cu parfumul de iasomie al părului

meu. Potoleşte-ţi setea, drumeţule,

care n-ai odihnă căutând adevărul închis într-un pocal cu vin undeva

între ieri şi azi !

Sete...intre noapte şi zi...

Ne îndreptăm cu păşi grăbiţi spre un capăt de drum...

Ce ne aşteaptă dincolo ?

Răsărit sau apus ? Talazurile mării

sau liniştea unei oaze de fericire ?

Sângele amurgului se scurge încet

prin noi cei ale căror inimi bat

ca două clopote gemene vestind un nou început...

INDEX

Verdele frunzelor se cerne prin trupurile noastre

atât de însetate încât lumina nu mai este suficientă

că să ne hrănească ochii…

Apa nu mai ajunge pentru setea noastră nepotolită.

Mâinile cuprind prea puţin. Privirea tânjeşte după adevăr. Buzele frământă cu disperare

Foamea din noi...

Eşti aproape şi

încă departe...

Îţi respir sufletul, îţi mângâi gândurile

în timp ce ne căutăm în secundele pierdute,

ne pierdem în cele regăsite atât de târziu…

Întrebări fără răspuns

trec sub frunte că nişte iele sălbatice

care în dansul lor ne apropie şi ne despart, ne cheamă şi ne alungă...

INDEX

Ne strigăm iubirea cu glasuri de heruvim.

Ne botezăm cu fiecare gest care aduce nectarul zeilor în cuvinte.

Ne atingem sufletele de cer şi albastrul lui se prelinge

între noapte şi zi, între ieri şi azi

şi cerul coboară odată cu noi într-o mare de dragoste.

10 martie 2004

Şi dacă...

...si daca-aş mai avea un dor între poeme şi luceferi

ar fi să simt cum moare-un nor şi ochii minţii rămân teferi.

...şi daca-aş mai avea un cânt

la margine de râu proscris ar fi ca jarul să descânt

trecând prin foc de doruri nins.

E putred verdele din iarnă şi-atât de gângav e amurgul încât şi palma-i o lucarnă desţelenind în suflet crugul

INDEX

...şi iară dacă va mai fi ca să ridic odat-aripa

o Ana încă s-o zidi murind încet cum moare clipa.

...şi dacă încă trunchiul meu va aştepta în drum tăcerea

voi despleti un corifeu să-mi secere în somn durerea.

La masa nopţii voi cina

eu vârsta mea ducând pe umeri şi veşnic nesătul de ea

te-oi învăţa pe rând să numeri

a zilelor culoare veche şi al tristeţii anotimp

şi umbrele ce trec - pereche, secundele ce nu au timp.

INDEX

Sisif etern

Ce singur mi-e sufletul ca globul pe ram

într-un pom de Crăciun rătăcind... E-atât de târziu şi-aş vrea să mai am

culorile toamnei în plete murind.

Ce hoarde de cai mi-aleargă sub frunte !

Doar gânduri ce fug spre tine mereu. Sisif sunt, etern târând iubirea-n

munte să te botez cu gura să fii luminii zeu.

Cât de departe eşti şi cât de vinovat de-a fi aprins făclii

în noaptea mea bolnavă ! Şi mi-e pustiu pe braţe

de când m-ai căutat şi port în mine candeli

din floare de agavă.

Cu degetele tale mai ninge-mă târziu! Opreşte-te aici de teamă să-ţi descânt

şi modelează-mi lutul ce-aş fi voit să fiu, furtuna-mi preschimbând

într-un noptatic cânt !

2 ianuarie 2004

INDEX

Soare inutil

Pe cărări necunoscute coboară linistea...

Acea linişte dinaintea furtunii. Cerul meu e prea înalt

ca să-l pot atinge cu mâna şi să ţi-l dăruiesc.

Pot doar să prefac o pasăre în

cântec, o rază de soare în toate comorile din

lume, un sărut în candoare,

un vis plin de păcat în inocenţă, un răspuns într-o nouă întrebare,

umbra care am devenit

într-o formă aievea şi plină de dorinţa de a te găsi

dincolo de cuvinte.

Pot să închid stelele în lacrimile mele

devenite peste noapte diamante doar pentru tine...

Pot să întorc izvoarele în matca lor

şi gândurile noastre în copilarie,

acolo unde eram puri şi nevinovaţi.

INDEX

Pot să strig că toate vorbele nespuse dor

ca şi cele spuse în şoaptă mereu, când noaptea vine ca un hoţ,

pe furis... Şi doar atunci avem voie să visam...

Şi doar atunci devenim noi înşine,

cei goi de cele pătimite până azi, cei plini de speranţa zilei de mâine,

cei neprihăniţi în toate gesturile începute şi

încă neterminate…

Pot să iert clipele trecute

fără sens, pot să chem cântecul nibelungilor

de departe ca să te aducă pe tine aici,

unde locul tău arde de dor

şi de prea multă liniste... liniştea dinaintea furtunii...

Pot atâtea

încât nu pot mai nimic

în timp ce tu reuşeşti fără să vrei

să mă preschimbi în roua

INDEX

de pe pleoapele florilor în zori,

să mă preschimbi în matasea moale a somnului veghind

tristeţi nebănuite, în marea cea mare care se aruncă în

ocean că într-un vis despre care nu ştie

nimic dar în care vrea să se împlinească,

în fluturi dansând printre lumini de

aur, în pajişti inverzind în aşteptarea ta,

în sunete de viori descifrându-ne sufletul,

într-o prelungire a trupului tău care cheamă mereu la unirea

veşnică,

în amurguri violet cerşind îndurare pentru oamenii chinuiţi de singurătate,

într-o inimă pulsând în acelaşi ritm cu a ta.

Tu eşti cel

care preface totul într-o împărăţie necunoscută...

a schimbărilor, a naşterii, a vieţii , a visului,

a dorinţei, a unui cântec abia început

dar care există de fapt de la începutul lumii.

INDEX

De aceea soarele devine inutil

fără tine…

14 martie 2004

Sub ramuri de mălin

Tu eşti corola-n care-mi ard culoarea,

eşti ora mea târzie la care mă închin. Cuvântul tău aprinde în candeli

sărutarea şi sufletu-mi se pleacă sub ramuri

de mălin.

Întoarce-mă în gânduri ca plânsul să-ţi descânt

cu palmele întinse ofranda să primeşti ! Întoarce-te aici să mă înveţi să cânt,

să te învăţ să suferi ghicind de-aievea eşti !

.

INDEX

Pe frunzele uscate din altă toamnă trec

şi cântul mi-e înalt până la tine. Noapte

de neştiute vorbe pe drumuri mai petrec

şi în odăjdii stele m-au preschimbat în şoapte.

Sunt o picatura…

de ploaie strivită între pleoapele tale

grele de visuri . Sunt un gând

rătăcit în părul tău , roua dimineţii târzii incendiate de soare ,

secunda - boaba de nisip căzută în clepsidra

fără de sfârşit.

INDEX

Sunt...

prelungirea degetelor tale…Sunt ochii

care veghează infinitul din tine…Sunt cuvântul nespus

şi gestul abiaîndrăznind să se ridice

spre albastru...Sunt prelungirea

sângelui tăucare curgedoar

prin mine...

Sunt pleoapacare îţi închide

universul...Sunt mâna cu care

mângâi stelele…Sunt gândul tău de seară

gemând de patimineştiute...

Sunt talpa careîţi sărută umbra...

INDEX

Sunt...atât de TU

încâtsufletele noastre

se îneacăîn acelaşi

abisde lumină...

Sunt cântecul de cocorirămaşi

în toamna astauitată

de lume...

Sunt sâmburele tăude adevăr

sau...de otravă...Sunt gustul

buzelor tale...dulci-amărui...Sunt minunea

născutăîn palma ta

întinsăpentru ultima oară

la margine de drum...vietii, iubirii,mie...

11 noiembrie 2004

INDEX

Şi sângele cum doare...

Mai vine o ploaie tăcut să-ţi descântepustiile ore în care veghezişi vântul mai vine noptatic să-ţi cânteşi sângele doare pierdut la amiezi.Prea galbene frunze se scutură-n toamnă...Copacii în somn mesteceni işi zic.Pe gura vrăjită de lună trec – doamnă -Cu văluri pe-un suflet ţesut din nimic.

Ci-ntoarcete-aievea pe-aripi de delfinclepsidră să-ţi cern în linişti nisipulşi ia-mă-napoi ca pe un dar divinCu degetele tale să-mi vindeci anotimpul !Şi iarta-ne, Doamne, că prea ne-am grăbitopritele fructe să smulgem din raişi iarta-ne iar că n-am ostenitsă cerem iubirii parfumul de mai !

INDEX

Şi-mi e să mai ning... Mi-e toamnă, mi-e vis, mi-e cântec şi ploi. Mi-e albastru de-abis Dureros de noi doi. Îmi este ninsoare şi-mi este descânt. Îmi este durere şi-mi este furtună. Şi-mi este plecare şi-mi este şi vânt…Şi alb...si nesomn, şi mi-e lună.

Şi mi-este departe de tine şi frig. Şi mi-e amurg şi pustiu. Şi mi-e curcubeu şi-mi e să mai ning. Şi mi-e , unde eşti , să mai ştiu. Şi sete îmi este şi iar îmi e dor, mi-e rană de cântec în gând. Şi-mi este şi spaimă... şi-mi este şi... nor de ploi prea albastre plângând

iunie 2003

INDEX

Tăcere...

Ce ochi frumoşi avea tăcerea dintre noi...

Ne adulmecam ca pe o pradă

în liniştea nopţii... Ne dureau gândurile de

dor... Ne dureau degetele

care pipăiau noaptea ca o catifea albastră...

Ne durea muzica divină ce curgea din cer...

Ne durea fiecare şoaptă nespusă încă...

Pielea avea parfum de piersica

data în pârg. Ce ochi frumoşi avea tăcerea

din noi, cei care abia atunci învăţam

alfabetul iubirii ! Ce ochi frumoşi !

Ne strigam fără cuvinte...

INDEX

Ne pipăiam fără gesturi...

Ce ochi frumoşi avea iubirea

ca o mare doamnă trecând pragul dintre noapte

şi zi... Ce ochi frumoşi

Aveai Tu !

11 sept 2004

Tăcere sonoră

Universul s-a închis în jurul tău într-un cerc concentric

în care tăcerea devine sonoră...

Sunt prelungirea degetelor tale. Sunt prelungirea gândurilor

şi sarutarilor tale...

Sunt o picătură de cer oglindită în ochii tăi.

Sunt cuvântul care tace.

Sunt vântul care trece

prin mireasma simţurilor.

INDEX

Sunt parfumul altor vremi întoarse spre tine.

Universul s-a închis în jurul tău într-un cerc la fel de concentric

ca cerul meu încât

ziua devine noapte aşteptându-ne

în poartă cu buchete de maci roşii

de dragoste.

19 VI 2004

Teamă

Mi-e teamă de zi, mi-e teamă de noaptea

care va veni fără tine... fără noi...

fără taina din pomii înfloriţi...

Mi-e teamă

de sâmburii închişi în merele

mult prea coapte...

INDEX

Mi-e teamă de tot ce nu poate fi atins...

de tot ce nu poate fi mirosit... de tot ce nu doare ...

de tot ce nu urlă de iubire

şi de dor...

Mi-e teamă... de noi,

cei care ne căutăm pe atâtea cărări neştiute

şi nescrise încă...

Atinge-mă cu visul tău să te recunosc, să ştiu ca încă mai eşti acolo !

Atinge-mă cu ochii tăi

să aflu culoarea zorilor care de atâta timp nu mai au

parfumul de altădată......

INDEX

Mă doare absenţa ta

ca şi cum nu ai fi trecut pe aici decât

pentru ... o viaţă...

Mă doare tot ce

nu are numele tău. Mă doare tot ce

nu are gustul tău... Mă doare tot ce eşti tu...

Mă dori tu, tot...

Umbra ta, culoarea ochilor tăi,

buzele tate, gesturile tale

întoarse din timp spre mine, respiraţia

pe care n-o mai simt...

INDEX

Trandafir nins - puritatea

Tu eşti zorii şi amurgul meu!

Tu eşti tot ce aş vrea să fiu,

ce gândesc, ce spun, ce simt, ce cred...

Braţele tale sunt ecuatorul sufletului meu!

Mă cauţi mereu printre visele tale

şi sunt acolo... şi sunt aici...

şi sunt pretutindeni unde gândul alearga...

Secundele tale sunt secundele mele...

Buzele tale sunt buzele mele...

Mâinile tale sunt mâinile mele...

Ochii tăi sunt ochii mei...

Trupul tău e trupul meu...

INDEX

În van căutăm raţiunea. Patima apasă greu,

mult mai greu, ca o ploaie tăcută

de noiembrie… târzie, aşteptată, dorita…

În van fugim de noi… Ne căutăm tot pe noi... Ne găsim doar pe noi

în noi.

Clipe furate, iubiri furate,gânduri cernute

prin anotimpul galben... Gânduri nespuse,

gânduri spuse, gânduri apuse...

într-o odaie atât de a noastră, încât fără noi

e goală ca o mânăstire arsă.

INDEX

Palmele noastre se ating,

sufletele noastre se mângâie,

sărutările noastre se îneacă în infinit

odată cu stelele ce nu mai cad

fiindcă nimeni nu ştie

că ne-am ascuns în acest spaţiu atât de rotund,

încât cercul pare

o biată figură geometrică neterminata...

Sângele tău îmi inundă inima... Gândurile tale

Îmi bat sub frunte... Cu ochii tăi privesc dimineţile răsărind

odată cu primul cuvânt de dragoste.

Cu degetele tale pipăi roua amurgind pe trupul obosit

de dor. Cu buzele tale sărut luceferi. Cu trupul tău

mă simt pe mine... femeie.

INDEX

Cu numele tău scriu aceste rânduri

ca să rămână pentru serile cu şemineu şi amintiri

dintr-o adolescenţă tarzie... Cu tine mă spăl

pe mine de toate clipele

netrăite, de toate visele

nevisate până azi,

cel mai de preţ dar - un trandafir nins

cu adevărul dureros de alb al sufletului tău,

puritatea unui alt început - noi!

28 noiembrie 2003

INDEX

Tremurul amurgului

Mi-am spălat faţa cu umbra ta.

Am ascuns sub pleoape cerul ochilor tăi.

Mâinile tale le-am pus zălog

la răscruci de vânturi să scriu pe infinit

doar cu şoapte de dor.

Mi-am spălat gândul cu vorbele tale de dragoste.

Am aruncat năvodul braţelor mele să-ţi cuprind toate amintirile şi să le prefac în noi curcubee

întinse peste lume.

Şi...mi-am amintit deodată un basm cu Feţi-Frumoşi

spus la gura sobei..... şi cu

Ileana-Cosânzeana coborând ca prin vis aducându-mi năframa iubirii găsite

într-un târziu.

Mi-am spălat părul cu vuietul valurilor.

Mi-am şters lacrimile cu frunzele altei toamne.

Am sădit zâmbete sub ferestre

să răsară la primăvară în hohote de parfum.

INDEX

Ţi-am scrijelit numele în grindă

printre icoane afumate că să te pot aduna

într-o rugăciune de seară.

Ţi-am luat palmele şi le-am presărat

pe fiecare unghi al trupului meu să nu uiţi

tremurul amurgului din mine.

Te-am luat pe tine şi te-am închis

într-o perlă născută dintr-un vis de iubire

al unei scoici.

27 II 2005

Tu...

Eşti valul Care ajunge din urmă furtuna din

mine...

Tu... Eşti toate stelele adunate

Într-un buchet Atât de strălucitor

Încât Lumina se pierde

Ca sens...

INDEX

Tu... Eşti toate aripile păsărilor

Lumii Care îşi caută cuibul

Şi doar eu Pot fi acela...

Tu... Eşti

Toate foşnetele de păduri Tremurând în mine...

Tu...

Eşti eu-l dezlănţuit

În care mă regăsesc Ca o amfora

Secată de dor...

Tu... Eşti setea Care mă cheamă Cu toate apele ieşite din matcă.... Tu... Eşti foamea de culoare... Şi de adevăr... Tu...eşti liniştea ascunsă În adâncuri Şi răzvrătită în sunet... Tu... Eşti oglinda oceanului De iubire care se zbate în mine

INDEX

Ca o limbă de clopot într-o mânăstire...

Tu...

Eşti răsăritul Descoperit în roua Unei noi dimineţi....

Apusul ferecat în sângele macilor Pustiiţi de sărutări neprimite încă....

Tu...

Eşti cel care cântă simfonii infinite Silabisind mereu buzele mele

Uimite că exişti...

Tu... Eşti formula magică Pentru clipa în care

Se naşte din nou Timpul...

Tu... Eşti... Eu.

27 ian 2005

INDEX

Tu, focul…

Din ramuri de argint se despletesc cuvinte,

petale de sărut, de întrebări şi vis iar şoapta-i o culoare demult ce nu

mai minte şi ochiul este ţărm, nelinişte şi-abis.

Cu fruntea mă închin pân-la izvoare să sorb tăcerea nopţii din care m-am

născut; amară ţi-este vorba şi gura cum mă

doare de la-nceputul lumii când cerul era

mut.

Cununa nu mi-e lauri ci numai alge verzi;

din plete-mpart miresme de busuioc şi soare;

pe unde umbli oare ? Prin care gând te pierzi

când răsăritul sunt sau poate o-ntamplare ?

În lanuri de-ntuneric te-am botezat -

lumină, descântec şi-amăgire şi dor şi

întristare; te-am botezat minune, te-am botezat

retină, podoabă a iubirii mirându-te de-o

floare.

INDEX

Şi-n cupa grea de vin te-am botezat - uimire,

în cântecul de leagăn te-am botezat - parfum

şi chiar de vei pleca, mereu îmi vei fi mire...

Tu focul vei fi-n veci chiar dacă am fost fum...

Umblând la vorbe Sub focuri de-artificii pământul se roteşte şi ochii mei văd doar culori alunecând pe gura ta plecată ce-n noapte mă ghiceşte umblând la vorbe goale, dar pline vorbe vrând - de albă iasomie pe braţe despletită, de vin şi de tămâie prin care m-am ascuns, de soare şi furtună de vânturi zdrenţuită,

INDEX

de domn fără de sceptru, de domn încă neuns…

Sub focuri de-artificii călcăm în gol

pe stele şi fiecare ciob e-o îndoială-n plus;

chemăm să ne adoarmă din pribegie iele,

luceferi şi parfumul din busuioc adus.

Umbre în doi

pădure de rug pustiu de amurg pădure de mine

ce cântă în tine

pădure virgină

de iubiri ce suspină

desiş de uimire prea des amăgire...

INDEX

hoţ de nuiele şi dansuri

de iele, frunze de noi umbre în doi

miros de trifoi

aud zgomot ... sunt paşi

suntem tot mai atraşi

de-un cerb care vrea să pască o stea stingheră şi ea

iar inima mea în mână c-un dor adună-n

sobor un cântec ucis,

cărări de abis....

când inima ta - nestinsa şi ea purtând liliac

pe buze de mac

sărutând doar în gand…

INDEX

mă poartă-n în descânt

înecată în mine

de şoapte - suspine... ascult ne-ncetat

şi strig şi iar bat la porţi

de tăceri cerşind

mângâieri de-aripi de

îngeri…

Vine un timp…  Vine un timpal tăcerii…Vine un timp când izvoarelese întorc în matcă… Vine un timpcând stelele cad roide pe cervestind sfârşitul începutului… Vine un timp pentru trezirea din vis…Dintr-un vis ce se voiarealitate.

INDEX

Vine un timpcând doi

înseamna doarfiecare departe…

departe… 

Vine un timpcând florile mor,

când parfumul lor nu mai este acelaşi. 

Vine un timppentru toate,

dar nu şi pentruNOI…

 

Vine un timp în care tristeţea seacă toate lacrimile

neplânse încă… 

Vine un  timp al adevăruluiatât de crud

încât verdele  frunzelor îl absoarbe...prin toţi porii…Vine un timp

când cad măştile

INDEX

şi suntem iar noi,cei trişti

şi goi…mai goi cu acele câteva clipe 

de fericire furată,minţită,înşelată,

sperând…în fantasme…

Tu esti fata morgana… 

Niciodată nu te voi putea atinge… 

Niciodată nu voi bea apa sufletului tău

de care îmi este atât de sete… 

Niciodată…

                    14 VI 2004           

INDEX

Vis de amiază

Se făcea că intram într-un castel

de nisip… Şi tu erai castelul meu…

Se făcea că intram într-o noapte albastră

şi eu eram luna ta atât de plină

încât metaforă devenea obsedantă...

Se făcea că tu încercai să descifrezi

enigme ascunse în vechi sanctuare

dar nu puteai să mă găseşti pe mine

între atâtea vise de lumina şi de tacere... Se făcea

că eram două stele căzătoare alergând în spaţiu

INDEX

Se făcea că ne era sete de infinit,

de adevărul sacru, de imaginea noastră proiectată în

sufletul celui de lângă noi…

Se făcea că nu aflam

liniştea unui vis trezindu-ne în realitatea

atât de goală din jur

şi tu erai castelul meu de nisip

şi eu eram luna ta

supărător de metaforică

...si nu era

decât un vis de amiază…

6 V 2004

INDEX

Vise şui...

Te-a aruncat printre femei un zeu cu ochii de scântei,

să ne răneşti, apoi să pleci - bărbat cu suflet de poteci !

Deşi tu negi, e prea târziu

a vieţii taină să-ţi mai ştiu, să-ţi întru-n sânge-ncet, blajin. M-aş preschimba apoi în vin ,

să te cunosc, să te-nţeleg, cu vraja mea iar te te leg. Ţi-aş dărui pământul tot

de-aş mai putea să îţi socot

în somn ce gânduri tu ascunzi şi cum mă-nalţi şi mă cufunzi

în apa ochilor divini... şi mă descânţi şi mă alini ...

Bărbat cu suflet de poteci

mereu mă-ntuneci...apoi pleci...

Bărbat cu vorbe de poveşti mă îndoiesc mereu că eşti

cel ce se va opri vreodat` la malul meu cel neumblat

de ape repezi şi hai-hui

tot rătăcind prin vise şui...

17 decembrie 2003

INDEX

Zăpadă fierbinte

Buzele tale deschise ca florile

iernii noatre se răsfrâng deasupra luminii. Mâinile alunecă - zăpadă fierbinte

în iulie peste obrazul meu atât de flămând

de privirea ta. Rămâi aici mereu

să te botez cu gura mea de vin preschimbat în sărutare

şi nu uita că noaptea e ora noastră de taină

aşa de sfântă că se închină luceferi

pe cerul meu atât de mirat că exişti, atât de mirat

că mâinile noastre s-au găsit în cântecul târziu

de aşteptare.

INDEX

Zăpadă arsă

Tu, cel dintâi

şi cel de pe urmă... Tu,

cel care lasă în drumul lui

doar amintiri...

Tu, cel care

ai scrijelit în sufletul meu numele de femeie

Tu, copacul cu rădăcini întoarse

în sângele meu, eşti aici

deşi eşti acolo. Eşti Tu

deşi sunt Eu. Eşti totul, adică Noi.

Aş vrea să fiu femeia ta , umbra ta,

sărutul tău, gândul tău,

degetele tale cântând frenetic simfonia iubirii.

INDEX

Aş vrea să fiu Tu, aş vrea să fiu Noi, doi necunoscuţi care s-au regăsit

în neantul zăpezii aerse de dragoste târzie.

Zodia racului

Se scutura ploaia incet pe asfaltSi pomii se zbat cu bratele-n cer.

Tacutul meu domn coboara din naltAcum cand nimic nu pot sa-ti mai cer.Coboara si uita ce-am fost si ce sunt,coboara si iarta ca umbra-mi te vreasi chiar de-am crezut in vorbe si-n

vanttu nu te intoarce!E doar vina mea

INDEX

c-am strans in privire abisul tau tot,ca gura-i fantana secata si iar

te caut pe drumuri straine si potsa te-adun printre lacrimi – vechi dar.

Ce-aproape credeam ca sunt de-adevar

si basmul tau dureros ma strivea.Acum e tarziu si iata ca mar

era chipul ce raiu-mi pierdea.

Voit-am sa smulg minutarul din ornicsi limba de clopot s-o leg de trecut,sa simt urma ta in sange statornic

si gura ta, fara de lege sarut.Acum e tarziu si iata ca mar

era chipul ce raiu-mi pierdea.

INDEX

Zodia Fecioarei

Pe boltă a-nceput cerescul bal de stele

şi-n ochii tăi se scaldă tot Craiul Nou şi împeltit e timpul cu vechile andrele tot căutând enigma din cel dogmatic

ou.

Luceafărul iar pare că face temenele pe fruntea ta înaltă în care doarme

gândul şi-şi lasă peste ierburi urma albă iele

când dănţuind pe frunze, smerit se duce vântul.

Din talpa nopţii ude tăcând cum se desprinde iar Zodia Fecioarei împodobită-n foc şi de după cauvant cum nu mai poate minte al mântuirii fruct când strugurii se coc ! Prefaţa morţii mele când, cine o va scrie cu degete uscate umblând prin reci parfumuri ? Când Stixul îl voi trece, i-oi da drept vam-o ie s-acopere păcatul ce l-am lăsat pe drumuri....

INDEX

Tablouri fără ramă

Dansăm pe străzi râzând cu ochii plini de soare,

asfaltul ne mângâie bolnave tălpi ce ard,

ni se încurcă-n plete doar păsări călătoare

dar nu ne-ascundem ochii şi zâmbetul sub fard.

Mai împletim miresme cu degete

aprinse de tainica minune a stelelor dintâi

dar nu ne mai privim. Sub pleoapele învinse

nu ţes decât podoaba dorinţei să rămâi.

Prin ploile târzii mai trecem fără teamă

plângând cu lacrimi mari de rouă-n despletire ;

în poduri zac tablouri în praf şi fără ramă

şi-aş vrea să fii copilul ce-aşteaptă cu uimire

prima zăpada numai sau primul cal de lemn

să plece iar în lume că Făt-Frumos odată;

primul cuvânt să vină ori poate primul semn

să-ntinda mâna iar de teamă să nu cadă.

INDEX

Strigând tăcere

Nu, niciodată nu te-am urmat în vis ! Deasupra ceru-nalt mă-mpovara cu

cu soare când braţele strigând tăcere m-au

încins pe-o margine de gând ca un parfum

ce moare…

Şi-n agonia verii, sub dealuri de rugină

m-am închinat aievea petalelor de mac ;

de la izvoare încă îmi vei fi fost retină

să văd prin tine iarba, lumina s-o desfac

şi-n mii de candelabre să o aşez pe

cer cu fiecare gest voind să te cunosc, nicicând să te gasesc...tărânii să te

cer şi vântului şi nopţii, parfumului de

mosc.

Nu, niciodată nu te-am urmat în vis ci doar în pribegia cuvintelor ştiute dar nerostite încă; erai un fals abis mult mai aproape chiar că mările

pierdute.

28 VI 1974

INDEX

Străină ancoră

Când noaptea-şi bea de gând paharul

să trecem râul de tăceri ! Uitate zilele de ieri

îşi ard sub pleoape trist amnarul.

Cuvântul... rar ca-ntr-o baladă adapă ielele-n pridvor

şi ape-albastre-n suflet dor lăsând culori în colb să cadă.

Prin geamul alb de lună plină îmi poleieşti cu gând hoinar

umbrite gesturi - degete de var şi trupul tău e-o ancoră străină.

Silabe

Cât de pustiu e drumul pe care nu mai vii

să îmi aduci parfumul din flori de liliac !

Chiar dacă-i primavară , tot toamnă e prin vii

şi palid este roşul obrajilor de mac.

Nu pot să mă mai joc cu vorbele prin scorburi

şi ierburile-mi strigă să nu mă mai opresc;

în praf e luna plină iar stelele sunt cioburi.

Din gesturile tale aş vrea un semn ceresc...

INDEX

Şi ...iată! Voi veni ca de pe ceea lume ţărâna aducand pe talpa mea amară că să mă nasc din nou, din nou să se

adune silabele în vorbe

( rostite-a cât-a oară ?).

Şi nu-i zi....

Te caut în lut, te caut în prund

şi ..mă afund.... şi mă afund …

Nu ştiu de e zi

şi nu ştiu de e noapte…

dar eşti departe ... dar eşti departe...

Mă mir că oceanul nu-i paradis

aşa cum mi-ai zis... aşa cum mi-ai zis...

INDEX

Te caut în şoapte ... te caut în zi

Nu ştiu să conjug

verbul “a fi “...

Te caut în stele te caut în noapte...

Eşti prea departe... Eşti prea departe...

Nu eşti corola ce-am descâtat,

nu eşti al nopţii de cântec bărbat,

nu eşti tu vraja ce mi-ai promis...

nu eşti decât vis... nu eşti decât vis....

Aş vrea să te sorb cu păcate cu tot …

şi nu pot...

şi nu pot…

INDEX

Mi-e rece azi ziua

şi cântecu-i trist

dar încă exist... dar încă exist...

Mai cer înc-un dar de la cerul divin,

să te alin...să te-alin...

Şi vorbele-s mute de durere şi ger ....

Ce să mai cer ? Ce să mai cer ?

Să vii iar din plauri cu gândul bogat

şi să tai al ferestrelor rost descântat...?

Să vii şi s-aduni în podoabe minuni...?

Să dezlegi de dureri ale valurilor lumi ?

Ar fi mult mai presus decât poţi tu să

dai, ar fi mult mai presus că pâinea s-o

tai

în două ...Să fii al pământului rod ? Şi tot stau... şi tot stau şi...socot

ce lumină să caut şi ce nenoroc

ar urma să mă-mbrace în al humii soroc ?

NU pleca ! NU veni ! Eşti aici…şi nu eşti...

INDEX

Eşti mereu omul care

îngână poveşti

să m-adormi ...să mă strigi să-mi adulmeci c-un gest ...

să rămân cu povara unei singure frici

- c-ai putea să mă-nalţi ...c-ai putea

să ridici cu şoaptele tale durerea de ieri ...

Şi nu-i zi...şi nu-i zi

să nu-ntreb dacă asta e tot

ce voiam de la viaţa ce m-a prins în năvod…

Şi nu-i zi ....

Şi nu-i zi....

25 august 2008

INDEX

Pirogă de vise

E rece ţărâna frângându-se-n spasme,

şi candela-i tristă rotindu-şi lumina. Vegează tăcerea culorile sihastre

lipindu-şi cu moarte de clipă, retina.

Pirogă de vise mi-e trupul de crin... grăbite bătăi de-aripi la intrare,

o lacrim-ascunsă în sângele din vin, un cântec rătăcit cu vechi miros de

sare.

Cu funii albe priponit-am malul de un Olimp zadarnic şi fără asfinţit

şi cavalerii trec visând în van Graalul

pe când mirarea pare doar un nebun smintit...

Corolele se sparg de ultima iubire.

Iar trece anotimpul ce-mi fost-a hărăzit

şi noaptea mea cum pare că-i trasă la galere...

Rămâne numai timpul să-l simt de nu-i oprit...

INDEX

Otravă de ninsoare

Departe, printre frunze tu eşti ca un miracol

cu pleoapele mult grele de sărutări şi somn;

departe, printre vorbe şi ochi-ţi sunt oracol

neîntrebat de soare şi neatins - de domn.

Se bate-ncet pe braţe o gean de

lumină, un cântec de copil de joacă obosit ; în unghi obtuz o stea te mângâie a ��

tulpină a unui trup demult de linişti părăsit.

Pe cerul meu nu eşti decât o rană

în care mă cufund în taină să visez;

a mai trecut o iarnă şi-am mai băut o cană a ��

otravă de ninsoare în care îmi eşti crez.

A mai trecut o ploaie în care

m-am spălat cu gesturi de-nceput şi vorbe

în obol. Era la asfinţit, într-un străin

palat... Intrat-ai fără teamă de-a fi

bătut în gol.

INDEX

Pe treptele de-argint nascutu-m-am vestală

Ca să te răsplătesc de a fi existat. Pe treptele de-argint nu sunt decât o

cală cu frunzele întinse spre-un soare

dezlegat

de patima mirării, de frig şi chiar de vară...

Şi gura mea-i străină şi florilor şi ...ţie.

Hai ! Vino printre muguri, lumină! Vino iară

şi fii botezul meu! Şi fie soare! Fie !

La marginea iubirii

Din nou vei râde, Doamne, cu lacrimi mari de rouă

şi vei ruga lumina să taie pâinea-n două;

ne vom întoarce-adesea la marginea

iubirii şi iarăşi despleti-vom parfum din

trandafirii

atât fără de noi şi-atât fără de moarte

ca ni se-usucă ochii umblând prin flori de noapte.

INDEX

Corolele de patimi în care-apune luna

din bocetul lor veşted ne vor întinde mâna

şi nu vom şti vreodată dacă a fost

uimire peste credinţa ierbii şi peste

fericire...

În ape de descântec

Miresme de toamnă se pierd printre castani,

cu aripile grele din scorburi noaptea iese.

Prin stepa frumuseţii cu teamă trec elani

şi-n ape de descântec se despletesc mirese.

La marginea luminii cu gura nu

culeg decât poadoabe albe de stele

bocitoare; culorile de taina iubirii le dezleg de întuneric flori să le prefac în

soare.

INDEX

Horă mistică

În mistica horă tentacule ard de fum în mansarda vegheată de

ploaie şi trist universul se reduce pe-un

gard când neagr-o pisică transparente

despoaie.

Din toate oglinzile-mi moarte pe rând

abstracte recife, veşminte abstracte, lumini trec lucind ...a gol fluierând cu irisul galben şi rugi sacrosancte.

Asfaltul vibrează şi lin...un peon aprinde la stele cenuşă străină iar fluiere curg din nalt şi neon

ascunzând triste gropi şi somn de rugină.

Stingher lampadarul cât numărul trei

se-nclina pe-o dungă de frig şi covorul

ghiceşte în umbră un sens: paşii mei căutând, cred, în vis...Ecuatorul.

INDEX

Gândind pământul Everest

De unde vii, străine, cu fruntea-negurată

de stele sclipitoare şi chiparos - parfum ?

Culorile sunt triste pe gura ta mirată şi degetele-ţi scriu pe ochii mei cu

fum.

Treceam tocmai pe cer cu luna-n felinar

când tu erai acolo pe zgură-ngenunchind.

cătam fără speranţa cel Mare Carul, dar

simţeam Calea Lactee înspre pământ curgând

să-ţi umple-ncet pocalul prea însetat de vise

şi-n somn să te mângâie cu albul din înalt:

 «  -auzi cum umblă noaptea cu tălpi de linişti ( zise )

şi lăcrima cum cade cu sunet de smarald !”

De unde vii, străine, cu aripa

bolnavă ? Din dezmierdări sau dintr-un început

de gest ? În palm-ai osândit o floare de agavă

şi-ai obosit crezând pământul - Everest ...

INDEX

Fum

Să plec departe-aş vrea în zborul de cocoare,

armura să mi-o las în praful de pe drum.

Din cer să nu culeg decât albastrul tare,

corăbii mari de vise să nu-mpletesc din fum.

Să sparg pocalul gol pe ţărm de

ametiste, cu tălpile să mângâi nisipul trecător

iar valuri înspumate să fluture batiste,

când le sărut uimită pe gura unui nor.

Şi totuşi voi pleca la marginea tăcerii ca să te caut doar prin scorburi reci

de vânt. Pe unde ţi-e regatul ? În amfora

mirării Ori în corola tristă de linişti şi

cuvânt?

INDEX

Cu sabia tăcerii

Simt foamea cum macină grinda iubirii

şi somnul cum lunecă-ncet spre vecie şi fusele orare despodobesc iar mirii spre asfinţitul roşu , prin coardele de

vie.

Eroii mei de basm s-au prefăcut în var

şi pleoapele luminii atârnă grele-n noapte

iar stelele sclipesc din cer prelinse rar

ghicindu-şi anotimpul în porţile cu şoapte.

Miresmele sunt pline cu rouă de-ntuneric

când melcii răsucesc în spate întrebarea.

Cu sabia tăcerii iubirile îmi ferec sleind pe buzele paharului gol sarea.

INDEX

Ape-albastre

Când noaptea-şi bea de gând paharul

să trecem râul de tăceri ! Uitate zilele de ieri

îşi ard sub pleoape trist amnarul.

Cuvântul , rar, ca-ntr-o baladă, adapă ielele-n pridvor

şi ape-albastre-n suflet dor lăsând culori în colb să cadă.

Prin geamul alb de lună plină îmi poleieşti cu gând amar

umbrite gesturi - degete de var şi trupul tău miroase a verbină.

Sub tălpi savane strâng - de rouă

şi visele sunt dezlegate ; pe braţe ierburi ferecate

împart de verde-oglinda-n două.

INDEX

Ciorchini de întuneric

Înguste coridoare, ciorchini de întuneric, mă dor oglinzi şi ape termite trupu-mi ferec

când delirând decarii

în roşii potcoviţi spinări de crustacee adulmecă smintiţi

parfum de orhidee.

Cutremur-fruct de orgă s-a prăbuşit în toate

vagabondând sub tâmple, păgân, culori sfarmate.

Lichenii-lobi urechii

se sparg în colb de var când şapte nu-i perechii

acelaşi alb hotar.

INDEX

Lacrimi de ceară

Miresme de agavă îmi trec prin vene iarnă

când mugurii ascunşi pe sub tăceri mi-s gânduri...

Mereu însă prin timp zidită sunt ca Ana

sortită pe vecie să nu-mi văd umbra-n prunduri.

Eu încă mai aştept mirată-n orice

clipă botezul gurii tale să îl primesc spre

seară şi focul îl ţin trează doar sub a mea

aripă ca trupul să-ţi topesc în lacrimi mari

de ceară.

Azi cum de nu vezi, Doamne, că-n adevăr mă-ntorc

sub zidul frunţii tale să-mi tălmăcesc durerea,

minunile nestinse sub gesturi să le torc

şi dintre dinţi de şarpe să n-adun decât mierea ?

Şi cum de nu vezi oare că ceasul s-a

oprit deasupra umbrei noastre şi-aşteptă

să umblăm? Noi tot aici rămas-am, pe-o margine

de mit să ne găsim mereu, mereu să

căutăm...

INDEX

Peste poruncă şi iubire

Şi dacă norii iar se lasă deasupra frunţii tale triste...

şi dacă cerul este plasă şi lacrimile-s ametiste,

mă voi preface în parfum să te adorm

la asfinţit, voi scrie peste zări cu fum şi buzele-

mi vor fi cuţit

şi sufletul ţi-oi despica precum un fulger în amurg ;

de ai să cazi te-oi ridica, să vezi cum printre visuri curg...

Şi dacă trupul meu ucis va fi, de-a- gurii tale veche taină

tu vei veni aici mereu c-o roşie garoafă-n haină...

Şi dacă gura-mi va trăda chiar

vorbele nespuse încă luceafărul om mângâia şi fi-va linişte

adâncă.

Cu vorba mea te voi zidi, până la brâu, pan’ la uimire

când iarăşi zeul meu vei fi peste poruncă şi iubire.

INDEX

Septembrie 2008

INDEX