157

158

159

160

LEGENDA PAMANTULUI $I A MUNCII

Atotputernicul Dumnezeu, dupi ce a fhcut cerul cel fbr[ de margini Ei plmAntul

cel inconjurat de ape, l-a fhcut, in cele din urm[, 9i pe om Ei a hot[rAt ca el s[stapAneasca toate f[pturile gi vieti[ile p[mdntului, ale apelor gi ale v[zduhului.

Dumnezeu a chemat toate frpturile inaintea Sa Ei le-a spus ci cerul este menit

pentru aer Ei nori, unde pot petrece zburatoarele, gi ca plantele si trag[ din el, prinfr:llrrze, hrana trebuincioas[.

Soarelui i-a dat Dumnezeu poruncl, prin razele sale de foc, sa incilzeasci aerul,

plmlntul, apele gi si-gi reverse lumina sa asupra tuturor fhpturilor dumnezeieqti de

sub bolta cerului.Pe luna cea schimbatoare gi pe stelele cele ftri de numir le-a ins[rcinat Dum-

nezeu s[ fie fEcliile nopfilor, pentru ca animalele cele silbatice qi fricoase, iegind din

ascunsele lor vizuini, si-gi poati afla hrana in vremea de noapte.

M[rilor celor fhr[ de fund gi lin stit[toare gi apelor celor curgitoare le-a zis

Dumnezeu ca in ele s[ se ad[posteasca fel gi fel de peEti gi vieti[i, ca ele s[ stinga setea

oamenilor gi a viet[]ilor gi pe urmd, ca apele lor s[ se ridice in form[ de abur in aer gi

apoi,la vreme de trebuin!1, s[ cada pe plmint sub formi de ploaie 9i zipad6.

in cele din urm[, veni Ei p[mAntul la rAnd, ca s[ ia gi el spre gtiint[ indatorirea

lui, gi Dumnezer r-a zis:

- Tu, negrule pamAnt, s[ hr[negti cu ierburile mirositoare gi cu pomii cei roditorice vor rlsiri din tine gi se vor hrini din glia ta pe toate vietdlile, dobitoacele gi pe tolioamenii lumii!

Auzind plmAntul aceast[ porunca dumnezeiasc[, a inmirmurit de frici, dupicare aurmat un cutremur ce-a schimbat neteda-i fa{[ in munfi gi vii. PimAntul a zis:

- Doamne, m[ prind s[ hrinesc, s[ cresc ai s[ addpostesc toate ierburile, pomii,

viet[file gi dobitoacele lumii, dar nu mi prind s[ hrinesc o sumedenie de oameni care

vor tr[i pe p[mAnt. Nu m[ prind s[-l hrlnesc pe om, fiindc[ el, rAnduit de tine stipinpeste toate de pe pimAnt, nu va voi s[ m[ lucreze gi si m[ grijeasci gi s6-gi agoniseasci

cele de trebuin![ mAinii gi pintecului, ci va agtepta ca toate s[ i le dau de-agata, mur6-n

gur[. De aceea, Atotputernice Doamne, nu m[ prind s[-1 hrinesc pe om; fh bine s[indatorezi cu aceasta pe luminosul soare, pe blAnda luni, pe str[lucitoarele stele sau pe

intinsele qi nem[rginitele m[ri.Auzind Dumnezeu aceste cuvinte pline de grij[ rostite de insp[imAntatul p[mint,

a recunoscut ci plmintul vorbegte bine, de aceea a zis catre ddnsul:

- Nu te teme; cu toate c[ l-am pus pe om domn peste toati lumea, el totuEi va

i dator s[ te lucreze. $i numai daci te va lucra, vei fi dator si-l hrlnegti. Dac[ te-ai

:rins si hr[negti Ei s[ cregti toate fhpturile lumii, apoi s[ gtii c[ am hotirit ca omul

:i-gi trag[ hrana sa cea de c[petenie din acele fbpturi, iar ce-i va lipsi, s[-i dai tu!

Auzind plmAntul aceasti orAnduire preain]eleapti, se linigti. $i, chemind Dum-

nezeu pe om inaintea felei sale, i-azis:

- Iat[, te-am fbcut domn peste toate flpturile lumii gi de aceea [i-am dat minte

plinl de inlelepciune; toate aceste fhpturi vor fi supuse lie gi i1i vor sluji ca s[-!i faci

hran[ qi imbr[ciminte. Tot aEa i1i supun ]ie gi intinsul pimAnt; dintr-insul l1i vei

scoate hrana ta, insi numai ln sudoarea felei tale i1i vei mAnca pdinea!

- Cum va fi aceasta, intrebl omul nedumerit, ce inseamn[: ,,in sudoarea felei

tale i[ vei mAnca pdinea'?

- inseamn[ c[ dac[ vei munci, vei mAnca; daci nu vei lucra, vei r[bda foame!

$i de atunci se zice ci munca s-a infrilit cu pimAntul gi umbli zi gi noapte 9i

cutreieri fhri odihnl v[i, gesuri, dealuri, p[duri 9i cimpii, ca si imbie pe fiecare om ce

il intAlnegte in calea-i nesfArgitl, ca si-i fie prieteni bun[, fbgiduindu-i ci ea il va face

ar.ut gi stimat de semenii s[i, ba chiar pomenit de cei viitori gi bine vdnfila Dumnezeu.

ins[ veEnic pribeaga munc[ mereu se vaietl 9i amar plinge, pentru ci pufini, foarte

pufini oameni caut[ gi primesc prietenia ei, iar cei mai mul1i se infr[lesc pe via][ cu

neprietena ei de moarte, adici cu lenea.

LEGENDAVAN'TULUI

Dup[ ce Dumnezeu flcu plmintul qi-l impodobi cu ape, murr\i, piduri qi gesuri,

tacu animalele, apoi cre[ pe om 9i se gindea ce mai are de fhcut ca opera lui s[ fie

desivirgit[. Se cotori intr-o zi pe pim?tnt cu Sfintul Petru gi incepu si-l cutreiere in

iung gi-n lat. Toate erau frumoase, toate erau m[re]e, dar atat Dumnezeu, cAt gi Sfin-

tul Fetru, blgarl de seama c[ le lipsegte ceva. Apele gedeau incremenite, oglinda lor

era neted6, parcl ar fi fost de marmura; copacii din pldurile cele neumblate stlteau

cu frunzele impietrite, ca cioplite din piatr[; florile cele minunate erau nemigcate,

cu tulpinile drepte, privind parca spre cer. $i in toati natura era ceva mort, care

puse pe Sfin1i pe ginduri: oare ce s5 faci ca s[ invie lumea din jur?

Atunci Dumnezeu crei vintul! $i cum era primavari, ceva lin 9i mingiios se

porni, migcdnd florile in stAnga gi in dreapta. Ele, vrijite, se aplecau gingag unele

spre altele; suprafala apelor se increfi uEor in mii de valuri mlrunte, care, lovindu-se

,le mal, scoteau acel murmur, acel plesciit ugor gi pl[cut; tot vAntul, strecurAndu-se

printre frunzele nemigcate ale copacilor m[refi, n[scu acel fream[t, acel susur tainic,

care-li face impresia ca cineva doinegte; aduse de departe pe aripile lui ecoul triluri-

-or de pdsirele minunate, frinturi de cAntece s[lt[re]e sau din cele de dor.

$i aga trecu primilvara. $i vintul, fiind un copilag cuminte gi duios, adia uqorpeste intreg pimAntul, jucAndu-se parcd, cu vietdlile lui. Apoi veni vara. Vintul maicrescu. Acum ii plicea s[ se ia la intrecere cu razele fierbin{i de soare. CAnd soareledogorea prea tare, vintul pornea r[coros gi, la adierea lui, totul parcaprindea via][!

Dar gi vara trecu. $i o dati cu ea trecurl gi anii copil[riei vdntului. Acum el se

simfea mai puternic, mai mare. V[zu toamna, care alerga prin cimpii gi plduri cumAna-i nimicitoare, care, unde se intindea, usca gi scutura. VAntul se mAnie taregi incepu sI sufle mai cu putere. Nu putea suferi frunzele galbene, florile ofilite,lacurile care, din catza lipsei de soare, nu mai aveau acea lucire argintie, ci eraucenugii-verzui. CAnd vdzu ploile cdzdnd necurmat, nimicind ultimele podoabe aleverii, vAntul incepu a guiera sup[rat.

Se strecura trist printre copacii desfrunzifi, pe suprafala apelor, ridicAndu-le invaluri mari gi repezi. impr[gtia pretutindeni frunzele gi florile vegtezite. Se purta caun copil, pe care prima durere il face s[-gi piardl minfile. Dar trecu gi toamna, iardupd toamna veni iarna. O! Iarna-l ingrozi pe vint! El, care de mic fusese un copilatdt de blind, acum, in al patrulea anotimp al anului, deveni de nerecunoscut.

intr-o dimineafd, scullndu-se,vdzu totul acoperit de o plapumd albl gi rece.

Se uitl in dreapta, se uiti in stAnga, dar nu recunoscu nimic din ceea ce pAn[ maiieri fusese prim[vari, vard gi toamni. Aga ci vintul se crezu c[ este intr-un locstr[in gi incepu s[ se vaiete, s[ geami, s[ alerge, nebun, prin p[duri, cimpii, orafe,indoind totul in cale, spulberind zdpada, guierind prin hornuri, zg?lliind ugile giferestrele, chemind cu glas tAnguitor florile frumoase, frunzele yerzi, pisirelelevoiodse, apele argintii, seninul cerului albastru, razele calde de soare qi toate cele-lalte podoabe ale timpului frumos.

$i umbln vdntul aga, pini ce, intr-o zi, dddu de o fat[ minunati, cu rochia deghiocei, cu p[rul din raze de soare, cu ochi albagtri ca cerul de mai. V6.ntul o recu-noscu, era Primivara. $i, luAnd-o cu el, se intoarseri impreund in locurile pirisite.De bucurie, vintul deveni iar blind, m6ngAietor, ca un copilag, gi prinse a sufla iar cudrag deasupra b[trAnului pamAnt.

CIOBANUT DIN LI.INA

A fost odat6, in vremurile de demult, un boier bogat. Le mersese vestea bogifiilorsale peste noui fari gi nou[ mari, cici adunase pe mogiile sale toate al.ufiile p[mAntului.Avea un palat cu zidurinumai gi numai de aur gi cu trepte de nestemate, care luminauat6t de tare de prefbceau noaptea in zi cale de trei pogte. Darimite alte bogilii? Aveaplduri dese gi r[coroase, fine]e intinse de nu le cuprindea gAndul omului gi pe elepigteau turme nenumirate. $i era bun la suflet boierul, bun ca piinea albi, caci miluiape tot s[racul, s[tura pe tot fl[m6ndul gi pe tot lipsitul il ftcea cu casi gi mas6.

La acest boier veni intr-o zi un rominaf ca s[-i ceari vreun loc de slujit. Boierul,cum l-a vizut, i-a plicut de el gi l-a diruit cu prisosinf[, c[ci era chipeg gi voinic flic[ul.I-a dat un petec de plmAnt pe un deal gi o turma de mioare, ca s[ aibi cu ce-gi indulcitraiul qi din ce-qi mAnca milaiul.

Fl[c[u1i-a mulpmit, gi-a luat turma gi doi cAini gi a plecat spre moqioara sa. AiciiEi clidi o colibi, ca si aibi unde si se adiposteasci de vint Ei de ploi, injghebl un ocol,

imprejmuindu-l cu un gard de nuiele, pentru innoptatul mioarelor.

Peste zi el era tot trist gi nu vorbea cu nimeni gi numai seara igi virsa focul inimii,doinind din fluieraqul slu de os. CAnd incepea s[ cAnte, mioarele toate se adunau gi

ascultau, cu ochii holba[i la ciobinag. Cici aqa duios doinea el din fluierul s[u, incit gi

vinturile iEi opreau mersul, Ei rAuleful din apropiere iEi linea apele-n loc ca si asculte.

CAntul lui atAt era de ademenitor, incit chiar gi oile de la vecini si adunau la stAna luigi nu mai voiau s[ plece acasa. De aceea incepurl ceilalli ciobani si se uite cam chiorAE

la el gi s[-1 dugmineasc[; ba unii dintre ei il amenin]ari ci-l vor piri la boier, daci le

mai ademenegte oile. Bietul cioban vedea c[-i vinovat, dar nu se putea fine ca sd nu

doineasca, c[ci fluierul era singura-i mAngAiere.

Atunci ciobanii vecini, pizmagi cum erau pe cel cu fluierul, mersera la boier gi se

plAnser[ ci le furi oile. Boierul se am[ri in suflet cind auzi ci ciobanul ii rlsplitegteastfel fapta lui miloas[, gi il chemi la palat.

CAnd sosi acesta, boierul incrunti sprincenele gi ii gr[i astfel:

- Ei bine, omule, nu |i-e frici de Dumnezeu si te licomegti la averea altora, cAnd

ai oile tale gi destul pimAnt pe care pot s[ pascd iarbi bun[?Ciobanul c[zu atunci la picioarele lui gi, plAngind, ii zise:

- Aga e, Miria Ta, am greqit, dar nu cu voie, c[ci nu eu fur oile, ci ele vin la mine!

E un blestem pe capul meu, de care nu mi pot dezlega.

Auzind boierul aste cuvinte, i se fbcu mili Ei, cu toati supararea sa, ii zise in drep-

tatea lui nemirginit[:- Eu vid bine c[ aici e ceva necurat la mijloc. Povestegte-mi totul, de-a fir a pir.Atunci ciobanul, zvAntindu-gi lacrimile, zise:

- Cind am venit in vara asta la mata, n-am venit de flori de m[r. Avea doar Ei

linutul meu pamint destul de minos, gi cu tinerefile mele ag fi putut s[-mi cAEtig 9i

acolo piinigoara de azipe mAine. Dar nu m-au mai r[bdat locurile acelea nicio clipi gi

atunci am fugit departe, departe de ele, pinl la curtea Miriei Tale! AEa mi-a fost scris

sa cunosc eu necazul cel mai mare din lume gi de aceea trebuie s[ sufhr gi azi.

Ascult[-mi, M[ria Ta, c[ci vorbele mele nu sunt numai nigte vorbe goale, ci sunt

povestea amarului meu. Am alut gi eu odat[ parte ca si cunosc fericirea pe p[mAnt,indrigostindu-mi de o fat[ cum n-a mai fost pe lume. Un an de zile am trait amAndoi

zile de miere, cind, deodatl, ni s-a intunecat norocul, cici in orbirea noastri uitaserims6-L s16vim pe Dumnezeu, de la care ne-a venit tot binele. $i atunci El, mAniindu-se pe

noi, a trimis din senin o boali peste iubita mea, care, in trei zile, a stins-o. CAnd era pe