legenda stânca corbului

5/13/2018 Legenda St nca Corbului - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/legenda-stanca-corbului 1/3

Legenda ,,Stânca Corbului´, Alecu Russo, 1842

Legenda Stânca Corbului, de Alecu Russo

Vizitând valea Bicazului, care d în valea Bistriei, caii

notri se înirau pe crri înguste i pietroase, condui fiind de uncluz muntean. Acesta era tipul românului din Carpai, tânr,vesel, sprinten, dibaci, lipsit de învtur, îns înzestrat cu bunulsim al strmoilor notri. E corbul purta calul în joc i ne povesteaîn graiul su poetic viaa lui de copil al munilor, vântorile sale lauri i chiar îndrgirile inimii lui, spunându-ne totodat numele piscurilor i admirând ca noi mreele aeztori stâncoase, care neînconjurau ca un amfiteatru uria.

Strâmtoarea în care curge pârâul Bicazului este una din cele

mai frumoase din Carpai; natura pare c a voit a aduna la un loctot ce a putut crea mai graios, mai pitoresc i mai grozav.

Tablou magic i demn de penelul lui Salvator Rosa [pictor baroc italian din sec al XVIISoarele asfinind într-un ocean de lumin înfocat; câiva pliei trecând printre copaci; câivvulturi, zburând roat împrejurul vârfului Ceahlului, i jos, lâng o nalt stânc, caii noadpându-se în apa limpede a Bicazului!

- Privii - ne zice cluzul nostru - acea pdure neagr ce se întinde în dreapta i în stângcolo în zare, spre Ceahlu... Ea este linia hotarului Moldovei i în ea facem adese vânat cprioare, la uri... ba chiar i la unguri câteodat.

- La unguri?

- Da. Plieii notri din timpurile vechi i pân în timpurile de azi au preschimbat glonuri ccatanele nemeti... Hei!... muli brazi ascund la rdcina lor trupuri omeneti i printrsunetele sperioase, ce ies noaptea din codri, trebuie s fie i glasurile celor ucii.

- Bine, dar pentru ce acele ucideri?

- Pentru ce?... Pentru un cuvânt, pentru o cprioar care trece hotarul, pentru ura cont

secuilor ce ne prad pmântul pe nesimite.

Aceast expresie energic a prdrii pmântului ne fcu s gândim cu mâhnire la nepsareguvernului care permite vecinilor de a strmuta necontenit linia de fruntarie a rii în pagubnoastr.




Unul din noi îns, mai mult admirator de podoabele naturii decât de faptele oameniloîntreb pre cluzul nostru cum se numea stânca dreapt, ca un zid, lâng care ne aflam.

- Piatra Corbului, rspunse el.

- Are vreo legend?

- Ce s aib, domnule?

- Are vreo istorie, vreo basn, vreo...

- A! îneleg; are, ca toate stâncile câte le vedei.

- O tii?

- Cum nu?... Ce nu tiu eu?

- Spune-o... spune-o... ziserm cu toii, apropiind caii notri de ai lui. Românul îi cltin pletele, inti ochii si vultureti pe vârful stâncii i povesti:

- Stânca asta încununat cu plopi i mesteacni, precum o vedei, a fost martor unîntâmplri foarte jalnice, de care se pomenete la noi din neam în neam.

Cic pe timpul strmoilor, un strin, pribegind de la dealul Corbului dinspre Borsec, a vens se aeze la Bicaz. El îi dur o csu mai deoparte, pentru c pe aicea, pe la noi, fiecare cotun

locuit de un singur neam, i strinii nu sunt primii în sânul lui.

Pribeagul avea o fat, creia bistrienii îi daser numele de Corbia, întru aducerea-amintedealului unde ea se nscuse. ...Ce fat! ce bujor de copil!... Cic era sprinten ca o cprioar! ciguria ei era un fagur de miere; cic ochii ei strluceau ca focurile, ce le aprind ciobanii noaptea întunericul codrilor.

Muli flci umblau s-i vâneze dragostea; muli cântau doine în childa ei, dar din toi numunul, un plie cu pletele lungi i cu chipul de ft-frumos, avu norocul s cad drag Corbiei. Prin

lor se primir a se încuscri i îi logodir dup obicei.

Pe atuncea, spun btrânii c se fceau adese nvliri de ttari în ar i c în urma lormânea numai cenu i sânge. Pgânii dracului!... cic mâncau carne de cal i beau lapte de iap.

Într-o zi, o ceat de ttari, ptrunzând în muni, ajunser pân în valea Bicazului, prdânarzând, ucigând tot ce era în calea lor. Tatl Corbiei i logodnicul ei czur mori lâng copila p




care ei voiau s o apere, cci ttarii auziser de frumuseea ei i aveau de gând s o duc poclohanului de la Bugeac.

Corbia îns scp ca apa printre degetele lor i o apuc la fug spre munte, urmrit dttari, ca o ciut hituit de lupi. Biata fat alerga pe dup copaci, pe dup stânci i din când în cânse oprea puin, ca s se mai rsufle, dar n-avea vreme s înghit mcar o duc de aer, cci ttarii clcau pe urme.

Corbia, înspimântat, nebun de groaz i de durere, se îndrept spre stânca asta i ajuncurând pe marginea ei. Aicea ea se opri o clip i ct în urm. Ttarii se apropiau cu fuga.

Atunci ea czu în genunchi i se rug lui Dumnezeu s-i vie-n ajutor... Zadarnirugminte!... Mâna unui ttar se întinse s o apuce, îns ea, ridicându-se drept în picioare, cu prudespletit de vânt, cu ochii aprini, cu faa alb, ca un crin, zise: "Atunci s-ajungei voi, când îi punmâna pe Corbia!" - i deodat ea se arunc în prpastie. Trupul ei se cufund în apa Bicazulu

zdrobindu-se de bolovani, iar ttarii rmaser încremenii i fur ucii chiar pe muchea stâncii de ceat de pliei, care alergaser în ajutorul Corbiei.

De atuncea locul acesta se numete: Stânca Corbului! În zilele de srbtori, pe când fragsunt copi, fetele de prin cotunele învecinate se adun pe piscul stâncii i cânt doina Corbiei; iar înopile luminoase ale primverii pstorii zresc adese o umbr alb cltinându-se pe vârful stâncii apoi lunecând de-a lungul ei pân-n apa Bicazului.

Cluzul tcu, lsându-ne sub o impresie adânc; i nu tiu cum se întâmpl, cci în noaptaceea somnul nostru, legnat de vuietul valurilor Bistriei, fu totodat i frmântat de visu

neplcute. Pare c o stânc mare ne apsa pieptul, în vreme ce o ceat de ttari ne ameninscrânind din dini, i o copil ginga întindea mâinile spre noi.

Legenda culeasa in Bicaz, 1842, de Alecu Russ

legenda stânca corbului

Documents