Legea nr. 449/2003, republicata 2008, privind vanzarea produselor si garantiile asociate acestora

Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 347 din 06/05/2008 

Despre garantii in contractele cu consumatorii

Dupa ce mi-am prins urechile uitindu-ma peste legislatia privind garantiile si incercind sa inteleg cine ce si cum - am ajuns la concluzia ca exista 3 tipuri de asa-zise garantii pe care un consumator le are in momentul in care cumpara un produs:

a) raspunderea legala pentru lipsa de conformitate (uneori numita si garantie - e in lege, deci nu trebuie pusa pe hartie). Asta inseamna ca in conformitate cu legea, daca un client observa ca produsul cumparat nu este la fel cu ce a fost informat la magazin, sau in publicitate sau in manualul de utilizare, atunci poate sa duca produsul inapoi, iar comerciantul are obligatia (acum in termen de 15 zile lucratoare) sa il aduca la conformitate (reparare sau inlocuire in functie de ce zice clientul) - fara plata. In afara de asta clientul poate cere si bani inapoi. (evident nu concomitent cu repararea sau inlocuirea)

In primele 6 luni de la cumparare, consumatorul nu trebuie sa dovedeasca neconformitatea, se considera ca a existat la data cumpararii. Pentru perioada de la 6 luni la 2 ani, lipsa conformitatii va trebui dovedita de consumator.Temei juridic: Art 5-14 legea 449/2003, republicata 2008 si modificata deja prin OUG 174/2008Termenul de 15 zile introdus de OUG 174/2008 se refera la acest aspect.

b) Raspunderea legala pentru vicii ascunse - art 1352 Cod Civil (vanzatorul raspunde pentru viciile ascunse ale produselor livrate cumparatorului, indiferent de buna sau reaua–credinta a vanzatorului) Se poate face actiune in 6 luni de la data descoperirii viciului.Viciul este ascuns, atunci cind nu putea fi descoperit de catre cumparator la o verificare normala. Exista deja ceva doctrina in domeniu, asa ca nu are rost sa ma detaliez, doar sa amintesc ca trebuie ca viciul sa fi existat in momentul incheierii contractului si trebuie ca viciul sa fie grav.Este interesant ca dispozitiile legale din acest domeniu sunt supletive, deci ele pot fi modificate prin contract. Sunt curios daca un contract de adeziune ar putea sa deroge de la aceste dispozitii, dar asta e deja alta poveste.Temei juridic - art 1352 si urm Cod Civil

c) Garantia comerciala, care nu este obligatorie si e bine definita in lege ca un “angajament asumat de vanzator sau producator fata de consumator, fara solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a pretului platit de consumator, de reparare sau de inlocuire a produsului cumparat, daca acesta nu corespunde conditiilor enuntate in declaratiile referitoare la garantie sau in publicitatea aferenta”. Asta e documentul care il da magazinul.Dar daca vanzatorul sau comerciantul declara in materialele puse la dispozitie ca DVD-ul vindut va functiona 5 ani, atunci are si o obligatie legala de garantie in acest sens.

Temei juridic: Art 19-22 legea 449/2003, republicata 2008 si modificata deja prin OUG 174/2008

Deci eu producator sau vinzator de electronice, ca sa te atrag pe tine client, iti zic ca produsul functioneaza 5 ani: daca in termenul prevazut in aceasta garantie DVD- writerul pe care eu ti-l vind se strica, eu ti-l iau inapoi si ti-l repar. (sau inlocuiesc).

Doua chestiuni importante, zic eu, cu privire la garantia comerciala:

- ea nu este obligatorie sa fie data in scris de catre comerciant, dar daca clientul o cere - trebuie sa il trimita - cum zice legea “garantia va fi oferita in scris sau pe orice alt suport durabil, disponibil si accesibil acestuia. ” Suport durabil inseamna si pe email. Majoritatea magazinlor sau producatorilor o trimit o data cu produsul.

- o chestie importanta si deseori uitata e alin 1 al art 20 ce zice “(1) Garantia trebuie sa cuprinda mentiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorului si sa ateste in mod clar ca aceste drepturi nu sunt afectate prin garantia oferita. ” Aici - in mod logic- legiuitorul s-a referit la garantia legala pentru conformitate si pentru viciile ascunse (a+b) - deci garantia comerciala trebuie sa contina o fraza prin care ii anunta pe clienti ca aceasta garantie nu le afecteaza drepturile de la a+b

Vânzarea produselor și garanțiile

1. Garanția produselor1.1. Ce este garanția și care sunt produsele care pot beneficia de garanție?

Garanția este orice angajament asumat de vânzător sau producător față de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a prețului plătit de consumator, de reparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, dacă acesta nu corespunde condițiilor enunțate în declarațiile referitoare la garanție sau în publicitatea aferentă.

Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiile asociate acestora, cu modificările și completările ulterioare, reglementează aspecte privind vânzarea produselor, inclusiv a celor executate la comandă și garanțiile asociate acestora, în vederea asigurării protecției consumatorilor. Legea se aplică și vânzării produselor folosite.

În categoria produselor trebuie observat că, sub imperiul Legii nr. 449/2003, produsele de folosință îndelungată și produsele nealimentare de uz curent nu mai au un regim juridic diferit, toate produsele - fie că vorbim de autovehicule, pantofi, aparatură electrocasnică, haine, aparatură audio, video sau pur și simplu o matură - se vor supune acelorași reguli.

Întrebare: Care sunt categoriile de produse cărora nu le sunt aplicabile regulile statuate de legea 449/2003?

Cu toate acestea, există și câteva categorii de produse (excepții) cărora nu le sunt aplicabile regulile statuate de Legea nr. 449/2003, după cum urmează:

bunurile vândute în urma confiscărilor, în cadrul procedurilor de executare silită sau pe baza unui act emis de autoritățile judecătorești;

apa; gazele care nu sunt ambalate într-un volum limitat sau într-o cantitate fixă; energia electrică. 

2. Garanția legală de conformitate 2.1. Este obligatorie garanția de conformitate?

Garanția de conformitate este obligatorie din punct de vedere juridic pentru ofertant. Clauzele contractuale sau înțelegerile încheiate înainte ca lipsa de conformitate să fie cunoscută de consumator și comunicată vânzătorului, care limitează sau înlătură, direct sau indirect, drepturile consumatorilor prevăzute de Legea nr. 449/2003, sunt nule de drept.2.2. Când se consideră un produs ca fiind conform?

Vânzătorul are obligația de a livra produse care sunt în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare, indiferent de forma în care se încheie, verbal sau scris.

Se consideră că un produs este în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:a) produsul corespunde descrierii făcute de vânzător și are aceleași calități ca și produsele pe care vânzătorul le-a prezentat ca mostră sau model;b) produsul corespunde oricărui scop specificat solicitat de către consumator, scop făcut cunoscut vânzătorului și acceptat de acesta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare;Lipsa de conformitate are în vedere acele situații în care vânzătorul nu își respectă obligația asumată prin contractul încheiat de a livra consumatorului produsul adaptat scopului solicitat de acesta. Această situație are în vedere cazurile în care consumatorul are nevoie de produse cu anumite caracteristici, iar pentru a le obține trebuie să încheie un contract prin care agentul economic se obligă fie să fabrice un produs cu aceste caracteristici, fie să modifice un produs pentru a-i conferi caracteristicile dorite de consumator.c) produsul corespunde scopurilor pentru care sunt utilizate în mod normal produsele de același tip;

Lipsa de conformitate în acest caz se încadrează perfect în noțiunea de defect, cu alte cuvinte, produsul nu funcționează așa cum ar trebui, spre exemplu congelatorul nu îngheață, pantofii se rup la prima purtare, motorul mașinii de spălat nu rotește cuva, becul se arde după cinci minute de la instalare etc.

d) prezintă parametrii de calitate și performanțe normale, la care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil, date fiind natura produsului și declarațiile publice privind caracteristicile concrete ale acestuia, făcute de vânzător, de producător sau de reprezentantul acestuia, în special prin publicitate sau prin înscriere pe eticheta produsului.În acest caz, lipsa de conformitate se evaluează în funcție de două elemente, respectiv natura produsului și declarațiile privind produsul, făcute în special prin publicitate sau prin înscrierea pe etichetă.Există o lipsă de conformitate și în următoarele două situații:

a) produsul achiziționat de consumator este instalat incorect de către vânzător, în condițiile în care instalarea este stipulată în contract ca obligație a vânzătorului;

b) produsul destinat a fi instalat de către consumator a fost incorect instalat de acesta din cauza unor deficiențe în instrucțiunile de utilizare.

2.3. Care este durata termenului de garanție legală de conformitate?Termenul de garanție legală de conformitate este de 2 ani și se calculează de la data livrării produsului.Pentru produsele folosite se poate conveni cu vânzătorul reducerea termenului de 2 ani, dar nu mai puțin de un an de la data livrării produsului.Termenul de garanție legală de conformitate, în cazul produselor a căror durată medie de utilizare este mai mică de 2 ani, se reduce la această perioadă. 

3. Garanția comercială sau convențională - Contractul de garanție 

3.1. Este obligatorie garanția comercială?

Garanția comercială sau convențională este garanția pe care vânzătorul sau producătorul o acordă în mod voluntar, în condițiile stabilite de acesta și care odată acordată, devine obligatorie din punct de vedere juridic.

Având în vedere această prevedere se impun câteva precizări:

avem de a face cu un contract încheiat între vânzător sau producător, pe de o parte, și consumator, de cealaltă parte, prin care vânzătorul/producătorul își asumă, gratuit, obligația de a garanta că produsul vândut consumatorului corespunde condițiilor enunțate în declarațiile referitoare la garanție sau în publicitatea aferentă, iar în cazul contrar de a restitui contravaloarea, a repara sau a înlocui produsul;

garanția prevăzută în Legea nr. 449/2003 este, sub aspectul naturii juridice, o garanție contractuală, cunoscută și sub denumirea de garanție convențională sau comercială. Este necesar să fie făcută o asemenea precizare pentru a se preveni confuzia cu alte tipuri de garanții, dar și pentru a stabili cu exactitate locul acesteia în dreptul civil român.

3.2. Când se consideră încheiat contractul de garanție?

Încheierea unui contract de garanție nu este obligatorie pentru vânzător/producător decât în cazul în care acesta face unele declarații referitoare la o eventuală garanție sau menționează acordarea unei asemenea garanții comerciale în cadrul publicității făcute pentru produs.

Momentul încheierii contractului în cazul existenței din partea vânzătorului/producătorului a unor asemenea declarații publice este considerat a fi momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, deoarece consumatorul acceptă în același moment și oferta privind garanția comercială.

În cazul în care nu există asemenea declarații publice, momentul încheierii contractului este cel al acceptării din partea consumatorului a ofertei vânzătorului/producătorului.

3.3. Poate cere consumatorul vânzătorului să îi ofere contractul de garanție în formă scrisă?

Legea nu prevede o formă anume pentru contractul de garanție. Însă, la cererea consumatorului, contractul trebuie să îi fie oferit în scris sau pe orice suport durabil. Acest lucru poate fi realizat sub forma unui înscris de sine stătător, a unor clauze înscrise în certificatul de garanție sau pe spatele facturii care dovedește achitarea prețului, a unui înscris pe suport electronic etc.

3.5. Poate vânzătorul să îi limiteze consumatorului drepturile conferite prin lege?

După cum am vazut mai sus garanția comercială trebuie să menționeze expres că drepturile consumatorilor conferite prin lege nu sunt afectate prin garanția comercială oferită.

Ca o întărire a acestui aspect, legea interzice clauzele contractuale sau înțelegerile încheiate între vânzător și consumator înainte ca lipsa de conformitate să fie cunoscută de consumator și comunicată vânzătorului, care limitează sau înlătură, direct ori indirect, drepturile consumatorilor prevăzute de lege. Asemenea clauze contractuale sau înțelegeri sunt lovite de nulitate absolută.

3.7. Precizări finale - exemple practice

Deși legea nu prevede nimic, opinia noastră este că această garanție comercială trebuie să ofere consumatorilor anumite beneficii în plus față de garanția legală, cum ar fi: prelungirea termenului de garanție, prelungirea perioadei pentru care acționează prezumția lipsei de conformitate, etc. și nu numai să reproducă conținutul garanției legale de conformitate.

Așa cum am văzut, garanția comercială reprezintă un contract încheiat între vânzător/producător și consumator. Prin urmare, atât timp cât prin acest contract nu sunt afectate drepturile legale ale consumatorilor, garanția comercială poate să vizeze cele mai diferite aspecte: durata termenului de garanție, durata prescripției lipsei de conformitate, modalitățile de remediere a lipsei de conformitate etc.

Vom prezenta cateva exemple de garanție comercială:

Termenul de garanție. Prin intermediul garanției poate fi oferit un termen mai mare de garanție decât cel de 2 ani prevăzut în lege sau unul mai mic.

În cazul unui termen de garanție mai mare, ofertantul poate menționa că drepturile prevăzute de lege se mențin neschimbate și pentru perioada de suplimentară sau pot prevedea noi modalități de asigurare a garanției.

În cazul unui termen de garanție mai mic, considerăm că această prevedere trebuie neapărat însoțită de o clauză care îmbunătățește garanția legală.

Ex. Termenul de garanție este de un an. Pentru această perioadă consumatorul va beneficia automat de înlocuirea produsului la apariția lipsei de conformitate cu excepția cazurilor în care lipsa de conformitate este minoră.

Prescripția lipsei de conformitate. Ofertantul poate extinde perioada pentru care operează prezumția lipsei de conformitate, de exemplu la un an sau pentru toată durata termenului de garanție legală. În schimb, termenul pentru care operează prezumția nu poate fi micșorat, acest lucru echivalând cu o limitare a drepturilor consumatorilor, ce atrage nulitatea absolută a unei asemenea clauze.

Modalități de remediere a lipsei de conformitate. Ofertantul poate preciza în cadrul garanției comerciale că produsul care prezintă o lipsă de conformitate va fi înlocuit direct, fără a mai exista un drept de opțiune între reparare și înlocuire. Deși în acest caz este eliminat un drept al consumatorului, nu asistăm la o limitare a drepturilor acestuia, datorită caracterului măsurii înlocuirii care prezintă avantaje pentru consumator față de reparare.

De asemenea, ofertantul poate preciza în cadrul garanției comerciale faptul că va restitui contravaloarea produsului, oricând apare o lipsă de conformitate, la cererea consumatorului. 

4.4. Care este termenul în care consumatorul trebuie să inițieze acțiunea împotriva vânzătorului?

Se disting următoarele situații:

vânzătorul nu a cunoscut existența viciilor ascunse - termenul este de 6 luni; vânzătorul a cunoscut existența viciilor și le-a ascuns cu viclenie - termenul este de 3

ani.

Termenele încep să curgă de la data descoperirii viciilor ascunse, însă cel mai târziu până la împlinirea unui an de la predarea produsului în primul caz.

Termenele de 6 luni, respectiv un an, sunt privite ca perioade limită în care viciile ascunse trebuie să fie descoperite, acestea nefiind susceptibile în întrerupere sau suspendare.

5. Răspunderea vânzătorului

5.1. Cine este responsabil pentru lipsa de conformitate existentă la momentul livrării produsului?

Vânzătorul este răspunzător față de consumator pentru orice lipsă de conformitate existentă la momentul cand au fost livrate bunurile.

În cazul lipsei conformității, consumatorul are dreptul de a solicita vânzătorului aducerea produsului la conformitate.

5.2. Care sunt modalitățile de aducere la conformitate a produsului? Are consumatorul posibilitatea alegerii oricăreia dintre acestea?

Consumatorul are posibilitatea să aleagă modalitatea în care dorește să i se aducă la conformitate produsul (înlocuire, reparare, rezoluțiunea contractului, reducerea prețului), cu condiția ca modalitatea aleasă să nu fie disproporționată sau imposibilă.

O măsură reparatorie este considerată disproporționată dacă ea impune vânzătorului costuri nerezonabile în comparație cu cealaltă măsură reparatorie și imposibilă dacă vânzătorul nu are un produs identic pentru înlocuire.

În evaluarea rezonabilității costurilor se va ține cont de valoarea bunului, fără lipsa de conformitate, importanța lipsei de conformitate, eventualele inconveniente cauzate consumatorului.

În ceea ce privește modalitățile de aducere la conformitate, consumatorul poate solicita în primul rând repararea produsului, apoi înlocuirea acestuia, și în cele din urmă reducerea corespunzătoare a prețului sau rezoluțiunea contractului.

În toate cazurile, aducerea la conformitate se face fără plată.

Noțiunea fără plată se referă la toate costurile necesare aducerii la conformitate, inclusiv costuri poștale, transport, diagnosticare, expertizare, demontare, montare, manoperă, materiale utilizate, ambalare.

5.3. Care este termenul în care produsul trebuie reparat/înlocuit?

Repararea sau înlocuirea produselor trebuie adusă la îndeplinire într-un termen rezonabil, stabilit de comun acord între consumator și vânzător, și fără niciun inconvenient semnificativ pentru consumator. Caracterul rezonabil al perioadei de timp și existența inconvenientelor se analizează în funcție de natura produsului și scopul pentru care a fost achiziționat.

Perioada de timp stabilită nu poate depăși 15 zile calendaristice de la data la care consumatorul a adus la cunoștința vânzătorului lipsa de conformitate a produsului. Pentru a opera repararea sau înlocuirea produselor se impune ca deficiențele apărute să nu fie imputabile consumatorului.

În cazul reparării produsului, vor fi montate numai piese noi.

Pentru produsul înlocuit/remediat operatorul economic are aceleași obligații ca și pentru produsul inițial.

5.4. Când poate cere consumatorul reducerea prețului/rezoluțiunea contractului?

Reducerea corespunzătoare a prețului sau rezoluțiunea contractului intervin în trei cazuri:

a) când consumatorul nu a beneficiat nici de repararea, nici de înlocuirea produsului.

b) când vânzătorul nu a luat măsura reparatorie într-o perioadă de timp rezonabilă.

c) când vânzătorul nu a luat măsura reparatorie într-un termen de 15 zile, fără inconveniente semnificative pentru consumator.

Câteva precizari trebuie făcute în legătuă cu reducerea corespunzătoare a prețului și rezoluțiunea contractului.

În primul rând, rezoluțiunea contractului presupune desființarea acestuia și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, adică restituirea prestațiilor făcute de fiecare celuilalt: consumatorul trebuie să restituie produsul, iar vânzătorul trebuie să restituie suma platită la încheierea contractului. În al doilea rand, rezoluțiunea nu poate fi solicitată atunci când lipsa de conformitate este minoră.

Reducerea corespunzătoare a prețului presupune că, dacă toate condițiile enunțate mai sus sunt îndeplinite, consumatorul este de acord cu păstrarea produsului, chiar dacă acesta este afectat de o lipsă de conformitate, iar vânzătorul este obligat să restituie consumatorului partea din prețul plătit, corespunzătoare părții din produs afectate.

5.5. Poate fi obligat vânzătorul la plata despăgubirilor?

Vânzătorul poate fi obligat la plata despăgubirilor, potrivit clauzelor contractuale sau dispozițiilor legale, atât în cazul remedierii ori înlocuirii produselor, cât și în cazul în care consumatorul a suferit pierderi ca urmare a deficiențelor constate în cadrul termenului de garanție.

Soluționarea solicitării plății unor prejudicii morale sau daune conexe remedierii ori înlocuirii produselor este de competența instanței de judecată ori a organului de mediere competent.

5.6. Poate fi înlăturată răspunderea vânzătorului?

Vânzătorul nu răspunde în următoarele situații:

a) consumatorul, în momentul încheierii contractului, a cunoscut sau nu putea, în mod rezonabil, să nu cunoască lipsa de conformitate ori această lipsă își are originea în materialele furnizate de consumator. Aceasta înseamnă că vânzătorul nu răspunde pentru un viciu aparent care putea fi observat de consumator sau care ar fi trebuit să fie observat de consumator și nici pentru lipsa de conformitate care nu este rezultatul unei culpe personale.

b) vânzătorul probează că nu a cunoscut și nu ar fi putut, în mod rezonabil, să cunoască declarațiile publice făcute de producător sau de reprezentantul acestuia;

c) vânzătorul probează că declarațiile publice făcute de producător sau de reprezentantul acestuia fuseseră corectate, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare;

d) vânzătorul probează că decizia de a cumpăra produsul nu putea fi influențată de declarațiile publice în cauză.

5.7. Poate acționa consumatorul împotriva producătorului pentru aducerea la conformitate a produsului?

În plan juridic, distribuirea produselor presupune o succesiune de contracte separate și bilaterale. Această succesiune include: fabricantul, vânzătorul en gros, vânzătorul en detail, importatorul, după caz, consumatorul final.

Legea nr. 449/2003 reglementează acțiunea consumatorului final împotriva vânzătorului direct care, la rândul lui, se va întoarce împotriva propriului vânzător și așa mai departe până la vânzătorul vinovat de defecțiune, care se dovedește a fi de multe ori fabricantul sau producătorul.

Însă, dacă vânzătorul direct a dat indicații greșite cu privire la modul de utilizare a produsului, răspunderea se poate opri la el, chiar și în cazul în care produsul ar fi avut oarecare vicii, dar care nu ar fi condus la producerea niciunui prejudiciu în condițiile unei folosiri adecvate.

Legea nu prevede în mod expres o acțiune directă bazată pe garanția legală împotriva unui vânzător mai îndepărtat, așa cum prevăd unele sisteme de drept, ci numai împotriva vânzătorului imediat. Premisa că vânzătorul imediat corespunde cel mai bine așteptărilor consumatorilor depinde de împrejurări. Astfel, dacă a fost achiziționat un produs care poarta o marcă renumită, consumatorul se poate aștepta ca producătorul acelui produs să aibă un sistem de garanții mai bine pus la punct, astfel că ar prefera să se adreseze direct acestuia.

6. Garanția Europeană

6.1. Este operatorul economic european obligat să acorde garanție?

Potrivit legislației europene, noțiunea de garanție este înțeleasă în sensul garanției comerciale pe care operatorul economic producător, importator sau vânzător o oferă, în mod voluntar, consumatorului.

În esență, Directiva 1999/44/CE prevede că garanțiile, în sensul unor operațiuni comerciale voluntare, devin totuși obligatorii pentru cel care le-a declarat sub orice formă, astfel încât consumatorii să poată avea o bază juridică în situația neîndeplinirii obligațiilor prevăzute în acestea. Astfel, dacă printr-o reclamă sau prin certificatul de garanție se oferă garanție de 5 ani, atunci aceasta este obligatorie pentru comerciant.

6.2. Este chitanța primită de la magazin suficientă pentru susținerea garanției, în lipsa unui certificat de garanție, semnat și ștampilat de operatorul economic?

Fiecare stat membru al UE are propriile reglementări cu privire la garanție - dacă un certificat de garanție trebuie emis sau nu, dacă este suficientă chitanța primită de la magazin pentru a solicita aducerea produsului la conformitate, etc. În România, spre exemplu, pentru produsele de folosință îndelungată se prevede obligativitatea pentru vânzător de a înmâna consumatorului, pe lângă instrucțiunile de folosire, instalare, exploatare, întreținere, eliberate de producător, și certificatul de garanție.

Pentru a obține informații cu privire la reglementările în domeniu, specifice fiecărui stat membru, consumatorii pot contacta Centrul European al Consumatorilor Romania.

6.3. Este cu adevărat certificatul de garanție european valabil în toate statele membre?

Așa numitul certificat de garanție europeană nu există, vânzătorii nefiind obligați să emită un asemenea certificat doar pentru că produsul este comercializat în UE. Însă, dacă în certificatul de garanție se menționează că garanția este europeană atunci consumatorul poate solicita aplicarea garanției în oricare dintre statele membre ale UE, inclusiv România.

Cu toate acestea, dacă certificatul de garanție nu prevede aceasta, atunci nu se poate solicita aplicarea garanției decât în țară din care s-a achiziționat produsul. Deci, sunt foarte importante prevederile certificatului de garanție sau anunțurile publicitare făcute de comerciant în acest sens.

Nu de puține ori s-a întâmplat ca unitățile service din România să refuze repararea unui produs achiziționat dintr-un alt stat membru UE pe motiv că acesta nu a fost achiziționat din România sau pentru că personalul nu are instruirea necesară pentru a repara acel tip de produs ori că nu au piese de schimb pentru efectuarea reparației sau, mai mult decât atât, că nu au contract încheiat cu vânzătorul respectiv.

Însă, dacă în certificatul de garanție sau în declarațiile publice făcute de vânzător se menționează că garanția europeană se aplică pentru produsul respectiv și că este valabilă și în România, atunci reprezentantul legal al vânzătorului în România este obligat să accepte produsul defect în service și să îl repare.

6.5. Ce poate face consumatorul care are o garanție acordată de producător?Potrivit Directivei 1999/44/CE vânzătorul este direct răspunzător față de consumator pentru orice lipsă de conformitate a produsului. Prin urmare, el nu se poate ascunde în spatele producătorului sau furnizorului. Consumatorul nu trebuie sa accepte aceasta, chiar dacă are

garanția oferită de producător. Vânzătorul este cel cu care consumatorul a încheiat contractul de vânzare-cumpărare/prestări servicii. Vânzătorul este, așadar, responsabil pentru respectarea contractului, astfel că, pentru soluționarea litigiului, se recomandă consumatorului să se adreseze acestuia.Atunci când acest lucru se dovedește imposibil și consumatorul consideră că drepturile reglementate de Directiva 1999/44/CE i-au fost încălcate de catre vânzător, acesta se poate adresa ECC Romania.6.6. Sfaturi utile pentru consumatorii care achiziționează produse din alte state membre

verificați înainte de cumpărarea produsului dorit dacă acesta beneficiază de garanție, care este termenul de garanție și care sunt drepturile dumneavoastră în cadrul acestui termen; verificați dacă este o garanție reală sau dacă vânzătorul se referă numai la dreptul statutar de reclamație;

întotdeauna solicitați o garanție în scris, nu trebuie să aveți încredere în promisiunile vânzătorului;

citiți cu atenție contractul și clauzele referitoare la garanție; cele mai importante detalii sunt, de obicei, bine ascunse în certificatul de garanție tipărit. Luați-vă timp și citiți cu atenție contractul/certificatul de garanție înainte să cumpărați produsul. Fiți atent, mai ales atunci când lecturați condițiile acordării garanției;

verificați dacă garanția este oferită și pentru România; puteți cere repararea sau înlocuirea produsului cu defecte în termen de 2 ani de la cumpărare în toate statele membre ale UE, astfel că puteți cere de la acest vânzător să facă această mențiune în contract;

cu toate acestea, lucrurile sunt diferite în caz de garanție comercială, și anume: în cele mai multe din statele membre ale UE, producătorii nu trebuie să ofere garanție pentru produsul lor. Și chiar dacă se oferă garanție, aceasta nu trebuie sa fie aplicabilă în toate statele membre ale UE. De aceea, înainte de cumpărarea unui produs (de exemplu, un computer, un aparat electric, etc.), ar trebui să verificați dacă se pot aplica drepturi de garanție în țara dumneavoastră;

pastrați factura/certificatul de garanție timp de 2 ani de la cumpărarea produsului; în toate statele membre ale UE, puteți cere înlocuirea sau repararea unui produs defect. Când se încearcă punerea în aplicare a acestui drept, va trebui să prezentați o factură ca o dovadă a faptului că sunteți cu adevărat proprietarul bunului cumpărat de la vânzător, precum și certificatul de garanție, dacă este cazul.